MICI CONFIDENTE de Ion Pribeagu
Dizengoffu-i plin de farmec, Trotuarele sunt pline. Flori, bijuterii, matasuri Se rasfata in vitrine. Baruri, consumatii, chelneri Si clienti pretentiosi, Zambete si ochi frumosi. Langa masa noastra, plina Cu Cointreau-uri si cafele, Stau de vorba doua doamne, Tinere si frumusele. Una, platinata, sade Cu picior peste picior, Iar celalta, bruna, are Un suras ispititor. “-Pari cam, indispusa, Lola, Si sub ochi ai pronuntate Doua cearcane inchise… “ “ –Nu se poate ! “ “-Ba, se poate !” Lola scoate oglinjoara Si c-un aer multumit, Zice : - A! Nimic ! Se-ntampla! Poate fiindca n-am dormit ! Precum stii, alaltaseara, Cand plecam de la Elis, Ma-ndreptam, incet spre casa, Fara vreun program precis. Cand sa intru-n Ben Yehuda, Din instinct am presimtit, Ca un domn strain se tine Dupa mine-n pas grabit.
Cum ma stii ca sunt cuminte Si persoana cu prestanta, L-am privit in treacat, fara Ca sa-i dau vreo importanta. Dar, cand am ajuns la usa S-am deschis-o putintel, Nici acuma nu-mi dau seama Cum de a intrat si el. “-Domnule ! Ce-nseamna asta ? E un gest nerusinat. Te poftesc sa iesi afara Imediat !” “-Nici prin gand nu-mi trece, doamna, Si ai sa ma ierti matale, Insa, am urgent nevoie De barbatul dumitale! “ “- Nu-i aici e dus la Viena Si socot ca e mai drept Sa veniti poimaine, ziua “ “-Nu-i nimica ! Il astept ! “ “-Intelege, scol vecinii, Imi faci casa de rusine !” “-Doamna mea, regret din suflet, Faci cum crezi ca e mai bine !” Imi venea sa tip sa urlu. Pan-la urma , cum iti spui, Am vazut ca e zadarnic Si nici o sperata nu-i. Turburata, si de teama Sa nu iasa vreun scandal, Am calcat fara de voie Pe contractul conjugal…
Nimeni nu-mi stie amarul, Ca-mi venea sa ma omor, Cand a trebuit, eu Lola, Sa sting lampa-n dormitor… Insa , ceea ce ma mira Si ma chinuie mereu, E ca n-a spus toata noaptea Ce-a vrut de la sotul meu !