Binecuvantarea Copiilor Mici

Binecuvântarea copiilor mici De Aurel Munteanu În calitate de baptist care crede în „doctrinele harului suveran”, sunt adesea pus in situaţia de a defini poziţia pe care o avem privitor la diferitele doctrine sau practici pe care le predicăm sau le apăram in fata oponenţilor noştri. Nu de putine ori am fost pus in situaţia delicată de a da explicatii la intrebari de genul: „Voi de ce nu ţineti Craciunul sau Pastele, Rusaliile sau Sarbatoarea Roadelor? De ce nu practicaţi „spălarea picioarelor” sau binecuvantarea copiilor?” Recunosc ca de multe ori discutarea lor este destul de delicată şi foarte sensibilă, precum şi în cazul pe care doresc sa il abordez astazi. Cu totii considerăm bebelusii ca fiind cele mai gingase si scumpe fiinte daruite de Domnul si nu ma indoiesc ca le dorim tot binele din lume dar, in ce priveste aplicarea anumitor ritualuri spirituale, cred ca ar trebui sa fim foarte atenti cu ei, pentru ca inaintea Domnului, noi parintii , suntem cei care vom fi chemati sa dam socoteala. Fie ca se intenţionează binecuvantarea, dedicarea sau confirmarea copilasilor, toate acestea trebuie sa fie fundamentate scriptural si nu calauzite de traditie ,sentimente sau de emoţii. De obicei, cand se face binecuvantarea bebelusilor fratilor credinciosi, se citeşte textul din Numeri 6:22-27: 22. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 23. „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: "Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel şi să le ziceţi: 24. ‚Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! 25. Domnul să facă să lumineze faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine! 26. Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!’ " 27. Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta. "

La el se cupleaza unul dintre textele urmatoare: Matei 19:13-15; Marcu 10:1316 sau Luca 18:15-17. 13. Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14. Şi Isus le-a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei." 15. După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo. Matei 19.13-15. 13. I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. 14. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.

1

15. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!" 16. Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. Marcu 10:13-15. 15. I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. 16. Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei. 17. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea." Luca 18: 15-17.

Dupa predică, părinţii (uneori insotiti de asa zisii lor consilieri spirituali-un fel de nasi ) aduc copilasul în fata bisericii si prezbiterul adunarii isi pune mainile peste el, rostind binecuvantarile cu care erau binecuvantati copiii lui Israel, Numeri 6:22-27, in timp ce biserica ii raspunde cu „Amin” dupa rostirea fiecărei binecuvantari. In cazul ca bebelusul are probleme de sanatate, in unele biserici penticostale se mai face si ungerea cu undelemn invocandu-se textul Iacov 5:14-15: 14. Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. 15. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Cine stie, pe viitor, mai este loc si pentru alt ritual, ca sa dea mai mult farmec acestui eveniment. Acestea fiind faptele , eu personal cred ca este gresita aceasta practica, intrucât nu putem folosi un pasaj strict evreiesc pentru a argumenta o practica nou testamentala, din următoarele motive: I. Porunca de a binecuvânta era dată de Dumnezeu lui Moise vizavi de poporul evreu: A. Domnul a vorbit lui Moise, v.22; B. o practicau doar levitii, v. 23a; C. era rostita doar pentru fiii lui Israel, v.23b. Binecuvantarea era o practica oficiata de evrei, pentru evrei .Neamurile nu se regaseau in context pentru ca inca nu sosise vremea lor.Nici odata Domnul, nu indeanma sa apelam la texte levitice pentru a ne argumenta practici bisericesti . In Noul Legamant ,Domnul Isus nu sugereaza nimanui sa poarte poveri sau ritualuri evreiesti,in multe

2

ocazii vedem chiar contrariul:are cuvinte grele de spus la adresa celor ce invata si indeamna la practici ce trebuiau sa tina pana la Ioan Botezatorul. Daca pentru fiii lui Israel,binecuvantarea sugera o relatie de supunere si era, printre altele, conditionata de ascultarea celor 613 porunci, atunci cum o putem aplica unui copil dintre Neamuri, despre care marturisim ca traieste in asa zisa epoca a harului?... II. Domnul Isus Hristos nu ne-a poruncit sa pastram binecuvantarea copiilor ca si randuiala. Relatarile în care-L vedem pe Mantuitorul binecuvantand copiii prezintă acţiuni spontane, evenimente ca oricare altele, de-a lungul pelerinajelor Sale prin satele si cetatile unde predica Evanghelia. Nici macar o data acest eveniment nu este cuprins in cadrul „serviciilor de inchinare”, pe care le-a avut cu ucenicii Sai cat a „cortuluit” printre noi. Cred ca mereu trebuie sa avem in minte acel principiu care ni L-a lasat Domnul si anume: „Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi” Mc.2:21,22. III. Nu există un text cu instructiuni clare cum trebuie procedat. Domnul Isus cand a instituit frangerea painii, a dat El insusi primul exemplu lasandu-ne instructiuni clare si precise atat in Evanghelii cat si in epistole (I Cor.11:23-34). Pentru botez avem iarasi instructiuni în privinţa administratorului botezului, a modului de efectuare, a motivului si a candidatului; dar in ceea ce priveste binecuvantarea copiilor nu avem nici o referinta. In pasajele gasite in evanghelii ,unde Domnul binecuvanteaza copilasii, accentul intotdeauna cade pe credinciosii maturi ,care trebuie sa „se faca ca niste copilasi”,altfel nici nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu.Domnul nu pune accentul pe binecuvantarea lor, ci pe atitudinea celor ce ii respingeau si ii opreau sa fie adusi la El. IV. Ce conditii trebuie sa indeplineasca candidatul la rugăciunea de binecuvântare? Aceasta este una din intrebarile esentiale. In contextul evreiesc, stim cine era binecuvantat si cine nu avea parte niciodata de binecuvantari. Privilegiati erau baietii, nascuti din casele parintesti ale celor 12 semintii, intaietate avand intaii nascuti. Pe cand cei excluşi de la binecuvantare, erau multi: A. fiii din curvie; B. fiicele evreilor; C. sclavii si fiii acestora; D. oamenii din popoarele date spre nimicire; E. fiii dintre Neamuri; F. copiii rezultati din casatorii mixte (Neemia 13:23-26). 3

În plus, cei binecuvantati trebuiau sa fie capabili sa inteleaga binecuvantarea, pana acolo incat trebuia sa raspunda preotului rostind „Amen!” Care ar fi astazi criteriile de selectie?Ooo,daca ar fi sa ramanem consecventi,regulilor iudaice ,ma veti acuza de discriminare religioasa.Daca facem un lucru hai sa il facem tot ,pana la capat!Asa ar fi corect. Nu? Alti ar putea spune că: inocenta, aducerea la Hristos,calitatea de a fi membru intr-o familie credincioasa (acestea fiind evidentiate de textele evangheliilor) dar acestea sunt acte fizice si nu spirituale. In afara de acestea, nu se spune nimic despre conditiile pe care ar trebui sa le indeplineasca parintii sau pastorul ( pastorita dupa caz) care oficiaza binecuvantarea. V. Binecuvantarea copiilor nu ilustreaza figurativ moartea, ingroparea si invierea Domnului Isus Hristos.Orice practica Nou Testamentala nu poate avea pretentia de randuiala eclesiastica ,daca nu ilustreaza in vre-un fel ,jertfa lui Hristos si rascumpararea noastra.Aceasta cred ca este regula de baza care ridica sau taie pretentia unei practici, de a avea calitatea de randuiala comemorativa. Daca binecuvantarea copiilor mici,nu ilustreaza in nici un fel evanghelia,daca scriptura nu da detalii in privinta candidatului,daca nu ai instructiuni clare cum trebuie procedat,atunci ce principii au fost luate in calcul cand ai acceptat acest act ca si randuiala a bisericii tale? Daca Domnul nu ti-a poruncit-o si ca sa o practici , folosesti practici incluse in legea lui Moise ,de ce o tii?Pentru ca asa ai gasit-o in biserica in care ai devenit membru?Sunt curios ce explicatii ai primi daca i-ai intreba pe mai marii tai spirituali .Cei mai multi iti vor spune’ asa este bine’ sau ‚asa se face la noi’ ,altii spun :asa a facut Domnul ….., acesta din pacate nu este un raspuns care satisface.Unora care provin din familii ortodoxe,li se da de inteles cum ca binecuvantarea ar fi o protectie divina ,care ar anula nevoia pruncului de a fii botezat si amanarea acestei decizii pana la o varsta matura.Si involuntar in mintea omului incolteste ideea ca binecuvantarea este un inlocuitor al botezului copiilor mici ,care este aducator „de mantuire”. Domnul sa ne dea putere sa meditam in Duhul la acest subiect,sa nu ne grabim sa tragem concluzii pripite. Sa ne aducem aminte in fiecare zi, sa ne rugam pentru copilasii nostrii acasa si sa ii crestem in temere de El asa cum ne invata Scriptura.

4