Mic Or Spiritual -- Scris

MIC INDRUMATOR SPIRITUAL

Cuprins 1.Cuvant inainte 2.Politica ecologica a planetei 3.Mari personalitati cu preocupari stiintifico-filozofico-ezoterico-religioase 4.Rudolf Steiner 5.Povestea vietii mele – R. Steiner 6.Cateva dovezi ale existentei lui Dumnezeu 7.Prin cultura spre Dumnezeu 8.Mic indreptar de spovedanie 9.Despre credinta 10.Intrebari despre credinta 11.Religie – Despre dogme si contradictii biblice 12.Ortodoxie – Ecumenism 13.Intrebari privind ortodoxismul 14.Bune intentii 15.Stiinta oculta 16.Intrebari ce nu sistematizeaza paginile prezentate 17.Intrebari ce sistematizeaza paginile prezentate 18.Stiinta oculta – pagini sistematiczat pt. intelegere usoara) 19.Intrebari – Stiinta oculta – material sistematizat 20.Rugaciune pentru vii si morti 21. Rugaciune pentru bolnavi 22.Psalmul 23 23.Psalmul 50 24.Slujba pentru morti 25.Rugaciune pentru sanatatea Pamantului 26. Poezii 27.Degradarea sufletului

1

Cuvant inainte Materialul pe care il prezentam are scopul de a ne ridica gradul de constientizare al rostului omului in univers si de a incerca o indrumare pentru ca fiinta umana sa-si implineasca un destin fericit aici pe Pamant cat si in vesnicie. Se prezinta la inceput lucrarea editata in anul 2003 de Institutul Mondial pentru Politica Ecologica a Planetei, a carei lectura trebuie sa ne sensibilizeze sufletul in asa fel incat sa ne consideram responsabili de faptul ca suntem complici la cataclismele ce au loc pe planeta, ce produc moartea a milioane de oameni sau ii duc in pragul saraciei si disperarii. Acest fenomen creste progresiv si sansa stapanirii lui este din ce in ce mai redusa. Sa facem ce se mai poate face pana cand nu va fi prea tarziu! Ne cladim fericirea pe nenorocirea altora iar copiii si nepotii nostri ne vor blestema pentru dezastrele planetare ce le vor mosteni din vina noastra. Savantii au avertizat de 20 de ani, prin studii laborioase asupra consecintelor poluarii, si inca din 1993 - cand Clubul de la Roma a editat “Prima revolutie globala” - si-au exprimat concluzia ca nu se poate face nimic deoarece omul fara o credinta autentica este iresponsabil si egoul care este luciferian este atras si inrobit de materie spre nenorocire. Se consoleaza multi cu ideea ca guvernele si stiinta vor rezolva problema, dar trebuie sa stim ca Dumnezeu a creat echilibre in natura, si dezechilibrele pe care omul le face din lacomie si imoralitate vor fi aspru pedepsite. Fortele naturii sunt uriase si omul nu este facut pentru a se razboi cu creatia lui Dumnezeu ci pentru a o iubi, altfel va fi lovit fara mila. Orice muritor este deci obligat sa constientizeze aceasta foarte grava problema, declarata deja ca fiind problema numarul unu a omenirii, si sa ingenuncheze in rugaciune in fata lui Dumnezeu facandu-si datoria de a salva Pamantul. Chiar daca Dumnezeu va decide altfel, ne-am facut datoria si vom scapa de chinurile Iadului, constienti fiind de faptul ca viata este o tragedie jucata cu eroi comici si ca adevarul se afla nu in ceea ce oricum dispare ci in vesnicie. In continuare se prezinta vreo 70 de personalitati – din care mare parte incluse in dictionarele enciclopedice – cu preocupari stiintifice, filozofice, ezoterice si religioase pentru a nu ne simti singuri in actiunile noastre de spiritualizare a noastra si a semenilor. O prezentare aparte i se face lui Rudolf Steiner, creatorul Antropozofiei si al unei educatii spirituale a omului prin pedagogia Waldorf. Este filozoful care a avut marele har de a vedea cel mai bine si cu o mare luciditate in lumea cealalalta si a putea sa ne transmita o adevarata stiinta spirituala, cuprinsa in peste 400 de carti. Spre deosebire de mistici care vad franturi, in mod confuz si nu pot relata cele vazute, Rudolf Steiner ca un adevarat inainte mergator, ca si Ioan Botezatorul ne prezinta o adevarata stiinta spirituala cu ajutorul careia, sa devenim cu adevarat credinciosi in religia in care ne-am nascut, si sa –L intampinam pe Mantuitor la a doua venire, ca adevarati crestini vrednici de Imparatia Cerului. Rudolf Steiner ne prezinta cunostinte teoretice cat si practici meditative, si ne asigura ca citirea oricarei lucrari de a sa ne introduce fara sa ne dam seama in lumea spirituala. Pentru a constata acest lucru prezentam cateva pagini din cartea sa ‘”Stiinta Oculta - evolutia cosmica si fiinta umana’’ La o prima citire par niste naivitati, dar un ganditor ce este mentionat in toate dictionarele enciclopedice nu poate fi naiv. Sa se incerce ca aceste 3 pagini sa fie invatate, nu doar citite, si apoi se va observa ca este o adevarata stiinta ; cu o bogatie de idei, cu o expunere pe care Dumnezeu i-a revelat-o, astfel ordonata, incat atentia si inteligenta sa fie folosite la nivel inalt, pentru a fi dezvoltate fortele sufletesti necesare asimilarii cunostintelor si patrunderii in lumea spirituala. Se pot provoca si pariuri cu cei ce considera ca sunt naivitati care nu au coerenta. Pentru usurarea intelegerii prezentam si un rezumat al acestor pagini cat si intrebari sistematizatoare. Dorinta noastra ar fi sa se recurga la aceste elemente ajutatoare numai dupa un efort sustinut prin lectura repetata a paginilor astfel ca sa avem maximum de beneficiu in dezvoltarera fortelor sufletesti. In continuare se face o incursiune in probleme religioase aratandu-se lipsa de exemplu personal al unor indrumatori spirituali, ascunderea adevarului, lipsa sinceritatii, pregatirea superficiala, fanatismul religios si ce ar trebui sa facem pentru a fi credinciosi adevarati si intelepti. Pentru cei ce se considera ca sunt in ordine cu comportamentul de crestini am selectat si niste reguli de spovedanie astfel ca citindu-le cu luare aminte fiecare sa se vada ca intr-o oglinda si sa se corecteze. Pentru intarirea credintei si a curajului de a ingenunchea cu demnitate, umilinta, uimire si iubire in fata lui Dumnezeu asa cum facea filozoful Nae Ionescu in biserica, si cum fac multe alte persoane cu constiinta bine trezita, prezentam si niste dovezi ale existentei lui Dumnezeu. In final se dau niste rugaciuni ce trebuiesc citite in genunchi, cat mai des cu putinta pentru a intretine relatia vie cu Tatal Ceresc si a interveni in rezolvarea problemelor noastre acum si in vesnicie. Puterea rugaciunii o motivam astfel : Medicul, parapsihologul, si terapeutul rus Nicolai Sergheevici Lazarev, in cele 8 carti publicate pana acum in care relateaza despre vindecarea rapida, in cateva luni, a bolnavilor de cancer in stadii foarte avansate, ne descrie modul sau de tratament care se poate rezuma prin exemplul urmator : Se prezinta la consultatie o femeie care se plange ca singura sa fiica de 23 de ani are cancer cu metastaze de grad IV. Lazarev priveste in campurile subtile ale neamului pana ce depisteaza ca o stra-strabunica in urma cu 250 de ani a tradat iubirea prietenului ei casatorindu-se din interes material cu altcineva. El vede cum de

2

atunci pacatul a lovit in neam unii frati, copii, nepoti, stranepoti, care s-au imbolnavit si unii au murit din aceasta atingere a pacatului ce a venit de la ea ca o bila de biliard si urmeaza sa loveasca in continuare in stranepotii nenascuti inca. Mentionandu-se fapte, nume, si date calendaristice, interlocutorul ramane uluit de aceasta si intreaba ce trebuie sa faca. Atunci Lazarev ii spune ca pentru a se produce vindecarea o persoana din neam trebuie sa se transforme, adica sa devina in mod autentic credincioasa. Privind din nou in campurile subtile constata ca persoana care este in stare de acest efort nu este nici mama, nici fiica bolnava ci un un anume frate al sotului. Indrumarea incepe si printr-o cunoastere ezoterico-filozofico-religioasa si o asceza intensa persoana se transforma si fata bolnava se vindeca complet, orice tumora disparand in 3 – 4 luni de zile. Printre indrumari un loc esential il ocupa rugaciuni chiar de sute de ori pentru iertara pacatului facut de strastrabunica in urma cu 250 de ani, cat si depistarea pacatelor altor morti si vii din arborele genealogic si rugaciuni foarte multe pentru iertarea lor. De asemenea se fac rugaciuni si pentru ceilalti, inclusiv pentru sanatatea stranepotilor nenascuti inca. Formarea unei conceptii corecte despre viata este totul . Aceasta inseamna ca iubirea de Dumnezeu trebuie pusa pe primul plan, in orice imprejurare, inclusiv in mari suferinte, si intotdeauna dragostea de lumesc sa fie in plan secundar. Oamenii de pe intreaga planeta (inclusiv copiii nostri) trebuie considerati ca frati , mai mari sau mai mici, mai buni sau mai rai, nu trebuie pagubiti ci ajutati atat material dar mai ales spiritual. Misiunea lui Lazarev este de a privi periodic in campurile subtile ale persoanelor implicate, a sesiza devierea de la iubirea lui Dumnezeu si a le indruma corespunzator. In ultimele 7 carti ne face dovada ca lucrurile asa stau si rezultatul il reprezinta sutele de bolnavi vindecati de cancer in doar cateva luni.Cei care au posibilitatea sunt rugati sa copieze la imprimanta sau xerox aceste pagini scrise si sa le dea si altor persoane care nu au calculator, dandu-le astfel ajutorul cel mai mare si anume cel spiritual. Pastrati forma prezentarii pe capitole, putand citi astfel materialul cei apropiati ( spre exemplu in familie) alternativ, in acelas timp. Politica ecologica a planetei Lucrare editata de Institutul pentru Politica Planetei. La 12 aprilie 2002, Coreea de Sud a fost inghitita de o uriasa furtuna de praf din China. Scolile au fost inchise, cursele aieriene anulate, clinicile invadate de pacienti cu tulburari respiratorii. Pentru multi era aventuros sa iasa afara din cladiri. Daca furtuni de praf se mai manifestau in Coreea acestea nu puneau probleme fiind foarte rare si doar suparatoare, acum au devenit mai dese si ceea ce este grav sete faptul ca sunt sufocante, astfel ca daca iesi afara din casa trbuie sa pui o masca de panza la nas. Ocazional, chiar si Statele Unite sunt afectate. In aprilie 2001, o uriasa furtuna de praf masurand 1800 de km. de la est la vest si 1200 km de la nord la sud, a traversat Pacificul acoperind cu praf vestul Statelor Unite de la granita cu Arizona pana in Canada. In martie 2002, o alta furtuna pornita din China a traversat vestul S. U. A . Bineanteles ca in China situatia este si mai grava . Cand incepe’’ al –5-lea anotimp’’ locuitorii oraselor estice precum Beijing si Tiajin se pregatesc de vremuri grele. Soferii s-au deprins sa circule cu farurile aprinse in timpul zilei, iar locuitorii isi acopera in mod obisnuit fetele cu masti chirurgicale, esarfe sau batiste. Pe langa respiratia dificila si praful care irita ochii, mai este si efortul neintrerupt de a scoate praful din locuinte si de a curata intrarile de praf si de nisip. Dar cel mai greu este de pastori si agricultori. O furtuna de praf si nisip la 5 mai 1993, in nord-vestul Chinei a redus vizibilitatea ca noaptea, a distrus 170.000 de hectare cultivate, a avariat 40.000 de arbori , a ucis 6700 de animale, a spulberat 27.000 de hectare de sere de plastic, a ranit 278 de oameni si a ucis 49 si s-au anulat 42 de trenuri. In 5 aprilie 1998, in Mongolia Inferioara, o furtuna de praf si nisip ce a durat 12 ore a distrus 10.600 de hectare cultivate, 134 sere de plastic, a astupat 400 de puturi cu nisip, 130 ha de livezi devastate, 800 tone de furaje spulberate, 600 de adaposturi pentru oi distruse si 7000 de oi ucise. Din cauza furtunilor repetate in Mongolia Inferioara , peste 3.000.000 de ha de pasuni sunt degradate, ( din care 60% in mod grav), productia de furaje din regiune a scazut cu 43% si capacitatea pasunilor s-a redus cu 46%. Fapt graitor este ca greutatea corporala medie a animalelor de tractiune a scazut aproape la jumatate, fiind niste animale costelive. Suprafata impadurita a regiunii care in 1950 era de 1,13 milioane ha s-a redus acum la 530 ha majoritatea intr-o stare precara.Acest gen de deteriorare a ecosistemului poate fi intinlit in numeroase prefecturi si districte din nordul si vestul Chinei. Desertificarea din China este rezultatul presiunii excesive a oamenilor si a septelului asupra pamantului intr-o tara a carei populatie va atinge anul viitor 1,3 miliarde – aproape la fel de mult ca populatia de 1,5 miliarde a globului la inceputul secolului 20. Sub aceasta presiune demografica China acumuleaza deficite ecologice pe numeroase fronturi : pasunatul excesiv, araturile excesive, defrisarile excesive ale padurilor si pomparea excesiva a apei din sol.

3

Ramanand prea putina vegetatie, in unele parti din nordul si vestul Chinei, vinturile puternice de la sfirsitul iernii si inceputul primaverii pot genera furtuni de praf care indeparteaza literalmente intr-o singura zi milioane de tone de sol fertil, a carui refacere poate sa necesite secole prin masurile foarte costisitoare luate de om; altminteri se transforma in deserturi. Transformarea suprafetelor fertile in deserturi nu este noua in China. Noua insa este frecventa si scara lor. Iata numarul furtunilor majore de praf si nisip din China intre 1950 – 1999, cu perspective pana in anul 2009: Deceniul 1950 – 1959 = 5 furtuni; 1960 –1969 = 8 furtuni; deceniul 1970 – 1979= 13; dec. 1980 – 1989 =16; dec 1990 – 1999 =23; dec 2000 – 2009 = 100 ( estimare preliminara pentru acest deceniu, bazata pe faptul ca in cei doi ani , 2000 si 2001, au existat peste 20 de furtuni majore). Procesul de desertificare afecteza direct 40% din suprafata Chinei, fiind concentrata in sase provincii si se raspandeste in inca patru. S-a creat primul institut din lume privind cercetarea desertificarii – CAREERI - si savantii spun ca fenomenul desertificarii este una din cele mai grave probleme de mediu. Cercetarile arata ca in anii 1950 – 1970 rata medie de raspandire a deserturilor a fost de 1560 km patrati pe an, in 1970-1980, a fost de 2100 de km patrati pe an, iar in 1980 – 1990 de 2460 km. Agentia Chineza de Protectie a Mediului raporteaza ca intre anii 1994 – 1999 desertul Gobi s-a extins cu 52.400 km patrati, o suprafata egala cu aproape jumatate din Pensylvania ( peste un sfert din Romania). Aceste cifre nu includ extinderea marelui desert Taklamakan, aflat mult mai la vest, nici cele cinci deserturi mai mici din Mongolia Interioara sau numeroasele deserturi noi care incep sa se formeze. Desertul Gobi aflandu-se acum la numai 245 de km de Beijing, liderii chinezi incep sa realizeze gravitatea situatiei. Procesul desertificarii se concentreaza indeobste la marginile deserturilor existente, pur si simplu deoarece acestea sunt zonele care marcheaza limita ploilor si cu vegetatia cea mai redusa. Dar mai ingrijoratoare sunt noile suprafete desertice , pline cu dune de nisip, care se formeaza spontan in atit de multe comunitati din nord-vestul si nordul Chinei. Dunele de nisip care se formeaza la 80 de km de Beijing alarmeaza deja oficialitatile guvernamentale. O tendinta clara de desertificare arata si alte cca 90 de milioane de ha, ale Chinei, suprafata care consta in majoritate din pasuni, dar si unele suprafetwe cultivate, si care este aproximativ egala cu suprafata cultivata cu cereale in China. Acest proces de desertificare gindit in temeni lineari poate sa ia un aspect nelinear de evolutie mult accelerata datorita aglomerarii de oameni si animale care fugand din calea desertului, aglomereaza peste masura alte zone distrugindu-le rapid si angro ecosistermul. Exista unele dovezi ca tocmai acest lucru se intampla acum in China. De asemenea coreenilor a inceput sa le fie groaza de sosirea a ceea ce ei numesc ‘’ al 5-lea anotimp, adica sezonol furtunilor de praf ce ocupa lunile de la sfirsitul iernii si inceputul primaverii. Japonia de asemenea, desi mai putin, sufera de pe urma acestor furtuni de praf, plingindu-se de zapada galbena si ploaia maronie care le brazdeaza parbrizele si ferestrele. Frustrarile coreene si japoneze fata de praful chinezesc, au dus la lansarea unei consultari mininsteriale trilaterale intre Coreea de Sud , China si Japonia in anul 1999. Industrializarea Chinei afacut ca o serie de suprafete sa fie smulse circuitului biologic iar culturile sa fie mutate pe zone putin prielnice din care unele pe parcurs au si fost abandonate . Industrializarea si urbanizarea au dus la un consum excesiv de apa ceea ce a facut ca panza de apa freatica sa coboare foarte mult si multe izvoare si parauri sa sece ceea ce accentueaza si mai mult ecosistemele. Dupa 1978 cand China a trecut la o economie de piata, nu au mai fost luate masuri de echilibrare a septelului de animale astfel ca , acestea inmultindu-se peste masura, prin pasunatul excesiv, alaturi de araturile si despaduririle excesive, produc dezechilibre ecologice foarte importante cu consecinte grave acum si in viitor, tinand seama si de cresterea intensa a populatiei. Fluviile Hai, Fluviul Galben si Huai au un deficit annual de 37 miliarde de tone de apa. Presupunand ca sunt necesare 1000 de tone apa pentru a produce o tona de cereale, deficitul acesta este echivalent cu 37 tone de cereale ce ar putea hrani 111 milioane de chinezi. Deficitele de apa se accentueaza si datorita incalzirii generale a climei ce cuprinde planeta. Statul a inceput sa aloce sume substantiale pentru impiedicarea desertificarii . Ministerul Padurilor a fost desemnat pentru aceasta. Fermierii din provincie sunt platiti sa renunte la culturile de cereale si sa planteze copaci. Pentru aceasta guvernul federal le plateste fermierilor cate 1500 kg de grau de hectar impadurit, cu conditia ca rata de supravietuire a copacilor sa fie de 80% in primul an, dar foarte greu se obtine acest procent din cauza pamintului nisipos, astfel ca randamentul plantarilor poate scadea chiar pina la 20%. Nu se stie sigur daca metoda va da rezultate deoarece furtunile de nisip au loc in special in lunile inuarie-mai cand copacii sunt desfrunziti si nu pot opri eficient vantul. In luna mai 2002 guvernul a anuntat ca va aloca 12 miliarde de dolari pentru impaduriri, in urmatorul deceniu, dar presedintele Comisiei pentru Mediu si Resurse din Congresul National al Poporului arata ca remedierea terenurilor acolo unde acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, ar costa 28,3 miliarde dolari . Pentru ca pasunile sa se refaca trebuie scazut foarte mult numarul oilor si caprelor care distrug crusta solului ce apoi este usor spulberat de vant. Acest fapt este greu de realizat deoarece o buna parte a populatiei rurale, traieste din cresterea acestor animale (sub pragul saraciei). Este posibil ca din cauza desertificarii in viitorul apropiat zeci de milioane de chinezi sa emigreze inafara tarii, caci in interior nu mai gasesc loc.Baza agricola a Chinei se restringe mereu datorita planului

4

guvenamental de impadurire a 10,5 milioane ha de pamant arabil, abandonarii pamanturilor de productivitate din ce in ce mai slaba, acoperirea de dunele de nisip sau de nisipurile miscatoare ( De exemplu un document al Bancii Asiatice pentru Dezvoltare raporteaza ca intr-o zona din Gansu, 133.000 de ha de pamant arabil au fost abandonate nisipurilor miscatoare). Septelul si economia pastorala a Chinei va scadea dramatic in urmatorii ani datorita desertificarii pasunilor, cit si a masurilor speciale de a reduce numarul animalelor vinovate de distrugerea vegetatiei. Pierderea de pamant productiv, saracirea straturilor de apa si devierea apei de irigatie catre orase si industrie face tot mai dificila cresterea productiei de hrana. Aceste tendinte se combina cu evolutiile economice – inclusiv reducerea subventiilor pentru preturile cerealelor in ultimii ani, salariile mai mari din alte domenii care indeparteaza forta de munca din agricultura si orientarea catre culturi mai rentabile, cum ar fi legumele- pentru a reduce recolta de cereale a Chinei. Tara are un consum de 390 milioane tone de cereale annual, si anul 2002 va fi al treilea an consecutiv in care acest deficit nu poate fi acoperit deoarece de la 392 milioane tone in 1998 ea nu mai poate reliza decat cca 345 tone anual si daca acum a consumat din rezerve, intr-un viitor apropiat va trebui sa importe cereale. Daca China va trebui sa importe cereale aceasta ar fi o afacere buna pentru exportatori, care ar mari preturile, dar va duce la saracirea si mai mult a tarilor sarace sau a oamenilor saraci din celelalte tari, intr-o perioada de timp mai scurta decat orice alt eveniment din istorie. De fapt China care este o tara ce castiga anual din exporturile cu S.U.A., 80 de miliarde de dolari, se va descurca. Dar intrand pe piata de import a cerealelor si solicitand o cantitate mare de cereale avand in vedere populatia ei de 1,3 miliarde de locuitori, va face ca pretul cerelelor sa creasca si sa afecteze grav alte tari cu economie slaba. Nici o tara nu s-a confruntat vrerodata cu o catastrofa ecologica potentiala la scara Gavanului de praf care se formeaza acum in China. Se iau cateva masuri corecte cum ar fi cel de a plati fermierii sa planteze arbori pe terenurile fragile dar China mai are multe de facut pana sa reduca septelul la un nivel suportabil de sistemele naturale si sa stabilizeze straturile acvifere. In momentul de fata nu exista nici un plan in desfasurare sau pe planseta capabil sa opresca inaintarea deserturilor. Probabil ca nu-si face mari griji, deoarece economia ii va permite sa importe cerealele necesare asa cum Japonia importa 70% din necesar. Dar cum se vor descurca alte multe tari cu economii slabe, la cresterea preturilor cerealelor? Economia mondiala este acum atat de mare incat cresterea ei in anul 2000, un singur an, a depasit-o pe cea din intreg secolul al XIX-lea. Cresterea populatiei Globului dupa anul 1950 este mai mare decat cea din precedentii 4 milioane de ani. Venitul individual a sporit de la 2582 dolari in 1950 la 7454 in 2001, aproape triplandu-se. In ciuda cresterii extraordinare a economiei globale in ultima jumatate de secol, 1,2 miliarde de oameni adica o cincime a omenirii, traiesc intr-o saracie abjecta. Nici o tara nu si-a stabilizat consumul, oricat de mare ar fi acesta. Cu toate ca economia globala s-a marit de aproape 7 ori intre 1950 si 2001 ecosistemul Pamantului nu s-a marit ci dimpotriva suporta presiuni din ce in ce mai mari privind necesitatile de apa, de pasuni, de teren arabil, de taiere de paduri, de depozitare a deseurilor, de pescuit oceanic etc. Extinderea deserturilor, frecventa marita a furtunilor de praf, cresterea temperaturii, adancirea straturilor de apa, rodarea solurilor, colapsul populatiei piscicole, topirea ghetarilor si cresterea nivelului marilor afecteaza nemijlocit perspectivele alimentare. Semnele acestea de tensiune, sunt in mare masura esecul pietelor. Piata are multe puncte forte , aducand lumii o bogatie pe care stramosii nostri nu si-ar fi putut-o imagina, dar are si cateva slabiciuni care nu au fost evidente arata timp cat intreprinderea umana era la o scara mult mai mica. Trei slabiciuni ale pietii se detasaza : lipsa de respect pentru pragurile de durabilitate ale sistemelor naturale, incapacitatea de a pretui adecvat serviciile naturii si esecul de a incorpora costurile indirecte ale furnizarii de bunuri si servicii in preturile acestora. Intr-un fel deficitul ecologic fundamental cu care se confrunta lumea este pierderea solului prin eroziunea vantului si apei. Ceea ce este foarte rau este faptul ca aceasta eroziune nu este reversibila la scara de timp semnificativa din perspectiva umana. Din regiunea Sahelului din Africa vor pleca in urmatorii 20 de ani, daca nu se iau masuri , 60 de milioane de oameni, fugind din calea desertului. Dar amenintati de desert sunt peste 1,4 miliarde de oameni, care traiesc nemijlocit de pe urma pamantului lor. Eroziunea solului nu este ceva nou dar pana in secolul trecut ea era depasita prin formarea de soluri noi prin dezagregarea rocilor si fixarea de vegetatie . Problema este ca acum relatia este inversa si ne cofruntam cu un deficit de sol masurat in miliarde de tone pe an si care reduce productivitatea pamantului. La inceputul anilor 1950 , 250 de oameni de stiinta din 21 de regiuni ecologice au tras concluzia ca 2 miliarde de ha de pamant, incluzand suprafete arabile, paduri si pasuni au fost degradate intr-o masura sau alta. Acestea depasesc de aprox. trei ori cele cca 700 de milioane de ha cultivate cu cereale in intreaga lume. Desi productia nu a scazut datorita noilor tehnologii agricole pana la un moment dat , cultivarea terenurilor care pierd stratul de sol fertil devine in cele din urma nerentabila, indiferent de nivelul tehnologic. In anul 1985 Statele Unite a creat C. R. P. ( Programul de Conservare a Rezervelor) care a scos din circuitul agricol 10% din suprafata arabila (14 milioane ha), pentru a fi plantate cu iarba si copaci, si a le salva atfel de eroziune. Exista putine oportunitati de extindere a productiei la noi suprafete arabile care sa compenseze pierderile. Cum necesarul de hrana al omenirii, s-a triplat in ultimii 50 de ani datorita cresterii populatiei, agricultura a fost fortata sa se

5

extinda pe suprafete ce nu ar trebui arate. Poate ca cel mai dramatic exemplu in acest sens este Kazahstanul. Aceasta fosta republica sovietica a fost in anii 1950 terenul unui vast proiect al pamanturilor virgine o initiativa prin care adeptii ei au promis ca productia de cereale va creste suficient pentru a face din Uniunea Sovietica , o supraputere agricola. In cativa ani, suprafata pasunilor arate si cultivate cu grau in Kazahstan le-a depasit pe cele din Canada si Australia la un loc. A fost un efort masiv dar pana la urma sortit esecului Pana in 1980, eroziunea solurilor cauzata de vant a facut ca peste jumatate din suprafata ( egala cu cea plantata cu grau de Canada) sa fie abandonata deoarece devenise nerentabila, in numai doua decenii. Recoltele de pe terenurile care inca se mai cultiva abia daca ajung la o tona pe hectar, in timp ce Franta obtine 9 tone / ha. In ciuda acestor experiente cateva eforturi de expansiune al aratului excesiv sunt in desfasurare. Unul consta in inlocuirea padurilor tropicale din Indonezia si Malaysia cu plantatii de palmieri de ulei care vor devasta diversitatea biologica a regiunii, fara nici o garantie ca se va putea planta pe termen lung. Un plan cu mult mai ambitios este in curs in Brazilia, unde fermierii ara o vasta savana semiarida situata la sud si la vest de bazinul Amazonului. Entuziasmul din Brazilia fata de potentialul acestei regiuni seamana in mod remarcabil cu cel manifestat de sovietici acum 45 de ani in timpul proiectului Pamanturilor Virgine din Kazahstan. In timp ce deficitul de sol creste lent, cel de apa are o crestere rapida, si este cea mai subestimata problema de resurse cu care se confrunta lumea in prezent. In 18 tari cresterea populatiei a redus apa proaspata pentru o persoana la mai putin de 1000 metri cubi pe an cantitate minimum necesara. Momentan 533 de milioane de oameni sunt hraniti cu cereale produse cu un consum de apa care nu poate fi suportat de straturile acvifere. Deficitul mondial de apa este concentrat in China, subcontinentul Indian, Orientul Mijlociu, Africa de Nord si America de Nord. Cand pomparea apei din fantani depindea de puterea omului si animalelor, cantitatea pompata era limitata, dar acum cu dispozitivele mecanice puternice, acviferele pot fi epuizate in cativa ani. Locuitorii capitalei Yemenului ar putea fi curand fortati sa se mute altundeva in tara sau sa migreze in strainatate ingrosand randurile refugiatilor apei. Cei trei mari producatori de cereale – China, Statele Unite si India care impreuna reprezinta aproape jumatate din productia mondiala depind in diferite grade de irigatii ; in China 70%, in S U A 15%, iar in India 50%. In fiecare din aceste zone agricole cheie, nivelul apei freatice scade continuu. Fara irigatiile respective productia agricola scade la jumatate. Desi se spune adesea ca viitoarele razboaie din Orientul Mijlociu se vor purta probabil pentru apa si nu pentru petrol, competitia pentru apa din regiune se pare ca are loc pe piata mondiala a cerealelor. Acest lucru se poate vedea in Iran si Egipt care au depasit-o pe Japonia, principalul importator de cereale, ambele tari acoperind din importuri 40% din consumul de cereale. Numeroase alte tari lipsite de apa importa mare parrte dein cereale : Marocul 50%, Algeria 70%, Arabia Saudita 70%, Yemenul 80% Israelul peste 90%. Valorificarea apei in industrie poate fi cu usurinta de 50 de ori mai mare ca in agricultura , asa ca industria va consuma apa din ce in ce mai mult. India oarecum independenta de importul de cereale ca si China la inceputul anilor 90 a obtinut aceasta cu pretul scaderii rezervei stratului de apa freatica, dar cit timp se va putea aceasta . Crizele nationale de apa nu sunt evenimente izolate. Daca tari mari ca China , India si Pakistan au deja deficite de apa ce se va intampla daca populatia lor va continua sa creasca asa cum este prevazut cerand si mai multa apa intr-un moment in care consecintele drastice ale epuizarii acviferelor sunt iminente? Daca tarile mari vor ajunge a importe cereale , pretul acestora se va dubla asa cum s-a intamplat in perioada 1972-1974, ceea ce va duce desigur la ingrosarea masiva a randurilor celor infometati si subnutriti care acum numara 815 milioane. Numao daca singura China va importa si numai 10% din necesarul de cereale - adica 40 de milioane de tone – va deveni peste noapte cel mai mare importator de cereale exercitand o presiune intensa asupra disponibilitatilor de export si marind preturile mondiale. Daca se va intampla acest lucru, probabil ca nu trebuie sa-l aflam din ziare. Va fi evident in magazinele alimentare. In economia apei, lumea a intrat pe un teritoriu necunoscut. Cererea de hrana fiind in crestere iar pomparea excesiva a apei din straturile freatice, deopotriva in tarile industrializate si in tarile in curs de dezvoltare, lumea este amenintata in urmatorii cativa ani de epuizarea concomitenta a acviferelor in zeci de tari. Cand se va intampla acest lucru pomparea va fi redusa in mod necesar la rata de refacere. Din nefericire, lumii ii lipseste experienta pentru a raspunde deficitelor de apa la scara in curs. Agricultura mondiala, deja impovarata cu deficitele de sol si apa, este amenintata de o crestere mare a numarului de locuitori la care se adauga miliarde de oameni doritori sa urce pe lantul trofic si sa consume cat mai multe produse animale. Deoarece 70% din toata apa scoasa din rauri si din subsol este folosita pentru irigatii, investitiile in practici si tehnologii care sa utilizeze mai eficient apa sunt esentiale pentru orice strategie eficienta de ridicare a productivitatii apei. Pentru cei care consuma cantitati excesive de produse animaliere, ‘’ coborarea ‘’ pe lantul trofic le va imbunatati starea de sanatate concomitent cu un consum mai mic de cereale si prin urmare de apa. Se reduce de asemenea obezitatea si costurile asociate ale tratarii bolilor aferente acesteia. Previziunile O. N. U. arata o crestere a populatiei pana in 2050, de 8-10 miliarde locuitori ai planetei.

6

Agricultura mondiala asa cum este ea astazi s-a dezvoltat in ultimii 11.000 de ani intr-o perioada in care clima a fost remarcabil de stabila. Pamantul se incalzeste. Cei mai caldurosi 15 ani au fost toti dupa 1980. Cu greu trece o saptamana fara noi stiri despre topirea gheturilor, temperaturi record sau furtuni distrugatoare. In Alaska si Anzi ghetarii se retrag tot mai rapid iar date recente despre Himalaya arata ca si acolo ghetarii se topesc intr-un ritm alarmant. Odata ce anumite praguri sunt depasite, schimbarile pot surveni rapid si imprevizibil, lasand in urma o lume deconcertata si inspaimantata. Uraganul Alicia a facut primul mare dezastru cu daune de 1,3 miliarde dolari ce a avut loc in 1983. La sfarsitul anului 2001, numarul catastrofelor cu daune de mai mult de un miliard de dolari a crescut la 34, din care 32 au fost legate de atmosfera iar 2 au fost cutremure. Un studiu efectuat cu cativa ani in urma arata ca si o crestere de numai o jumatate de metru a nivelului marii ar produce daune si pierderi ale proprietatilor de pe coasta S. U. A. intre 20 si 150 de miliarde de dolari. Printre orasele foarte jos situate care ar trebui sa investeasca masiv in protectia contra apelor in situatia ca nivelul marii ar creste cu un metru, se numara New Orleans, Miami, Washington D. C. si New York Oare, mostenirea actualei generatii catre generatiile viitoare va consta in milioane de refugiati din calea cresterii apelor marii si megaproiecte de lucrari publice prin care comunitatile de coasta incearca sa se apere de nivelul in crestere al marii ? Valurile intense de caldura pot provoca oamenilor intense suferinte sau chiar moartea. Un val de caldura cu temperaturi de 45 grade din estul Indiei, in mai 2002 a omorat 1030 de oameni numai in statul Andhra Pradesh, iar multi altii au murit in alte state invecinate. La Islamabad, si Pakistan, temperatura a atins in ziua de 14 iunie 2002, un dogoritor 48 de grade. Valurile de caldura devasteaza de asemenea recoltele. In vara lui 1988, S. U. A. au cunoscut efectele secetei si arsitei ce au redus recolta de cereale pentru prima data in istorie sub nivelul consumului intern. Din fericire pentru cele peste 100 de tari dependente de cerealele americane, S.U.A. au fost in masura sa rezolve problema din marile rezerve de cereale. Daca o asemenea criza s-ar repeta azi , lumea ar fi in dificultate deoarece S.U.A. nu mai dispun de rezerve atit de mari de cereale. Costurile si beneficiile arderii combustibililor fosili pot fi de asemenea separate in timp. Beneficiile sunt imediate dar furtunile distrugatoare, cresterea nivelului marii, seceta si arsita se pot manifesta cu intarziere de decenii sau generatii. Electricitatea eoliana este acum competitiva cu cea generata din alte surse chiar fara a include costurile deteriorarii climei asociate cu producerea de electricitate din combustibilii fosili. De asemenea energia eoliana poate fi folosita la prodicerea hidrogenului prin elctroliza apei. Trecerea de la o economie bazata pe combustibili fosili la una bazata pe energie regenerabila este in curs. Provocarea este acum de a accelera aceasta tranzitie inainte ca schimbarea climei sa scape de sub control. Chinezii au invatat pe pielea lor valoarea serviciilor de control al inundatiilor pe care le ofera padurile. In vara lui 1998, in cateva saptamani inundatiile au produs un prapad ce a afectat 120 de milioane de oameni, cu pagube materiale de 30 miliarde de dolari ( depasind valoarea productiei de orez si grau a Chinei, care este cel mai mare producator mondial la aceste cereale) fiind aproape sa destabilizeze economia chineza. In cele din urma s-a stabilit si cauza si aceasta a fost distrugerea a 85% din padurile ce acopereau initial bazinul fluviului Yangtze. S-a interzis taierea in continuare a padurilor bazinului si s-au luat masuri de reampadurire justificate prin faptul ca un copac in picioare este de trei ori mai valoros ( in dolari) decat unul taiat. Piata este o institutie remarcabila. Ea aloca resurse putine cu o eficienta pe care nici o planificare centrala nu o poate egala. Piata echilibreaza cu usurinta cererea si oferta si fixeaza preturile. Cu toate acestea ea are si neajunsuri . In cea mai mare parte a istoriei au fost putine motive de de preocupare pentru neajunsurile pietei, dar odata cu cresterea de 9 ori a economiei mondiale din secolul trecut, esecul de a solutiona aceste neajunsuri ale pietei vor fi costisitoare. Piata are trei slabiciuni fundamentale : 1. Esecul de a incorpora in preturi costurile indirecte ale furnizarii de bunuri si servicii. Exemplu : Pretul unui litru de benzina nu include si cheltuielile pentru tratarea bolilor respiratorii, cresterea temperaturii globale, inmultirea furtunilor etc. , datorita poluarii prin motoarele ce consuma benzina. 2 Incapacitatea de a aprecia la justa lor valoare, serviciile naturii. Exemplu : oficialitatile din New York au constatat ca pentru purificarea apei necesara orasului numai prin mijloace tehnologice, sunt necesare 10 miliarde de dolari in cca. 10 ani pe cand daca se lasa natura sa-si faca lucrarea de purificare, costul este de numai 2 miliarde de dolari.. 3. Lipsa de respect fata de pragurile durabile ale sistemelor naturale cum ar fi locurile de pescuit, padurile, pasunile si straturile acvifere. Exemplu : Daca pescuitul oceanic intr-o anumita zona creste in

7

timp ca urmare a cresterii cererii, pana cand depaseste cantitatea suportabila de peste a zonei si efectivele incep sa scada, pretul pestelui va incepe sa creasca. Raspunsul pietei la aceste preturi marite va fi sa investeasca mai mult in pescadoare, raspuns care va duce la colapsul zonei piscicole. Populatia globului, a urcat in 2002, la 6,2 miliarde de locuitori, cu aproape 80 de milioane ( sau cu 1,3%) mai mult decat in 2001. Sase tari sunt raspunzatoare de jumatate din cresterea anuala a populatiei globului : India ( 16 milioane), China ( 9 milioane), Pakistan ( 4 milioane), Nigeria ( 4 milioane), Bangladesh ( 3milioane), si Indonezia ( 2 milioane). Cele 48 de tari, calificate drept cele mai putin dezvoltate au rate de crestere apopulatiei si mai mari. Daca tendintele continua, populatiile insumate ale acestor tari aproape ca se vor tripla la jumatatea secolului- de la 658 de milioane la 1,8 miliarde. Printre tarile cu rate ale natalitatii extrem de ridicate ( sapte copii de femeie sau mai mult ), se numara Afganistanul, Angola, Burkina Faso, Burundi, Liberia Mali, niger, Somalia, Uganda si Yemen. Cresterea populatiei intr-un ritm necontrolat si in zone sarace este un fapt ce agraveaza problemele omenirii si de aceea la conferinta Internationala asupra Populatiei si a Dezvoltarii tinuta la Cairo in 1994, s-a convenit finantarea unui program pe 20 de ani privind populatia si sanatatea reproducerii, tarile in curs de dezvoltare acoperind doua treimi din costuri, iar tarile donatoare platind restul. Totalul cheltuielilor era prevazut sa fie de 17 miliarde dolari pana in 2000 iar apoi sa urce la 22 miliarde pana in 2015. In timp ce tarile in curs de dezvoltare si-au onorat in mare parte promisiunile, tarile donatoare nu au contribuit decat cu o treime din partea ce le revenea. Consecinta a fost ca 122 milioane de femei au ramas insarcinate fara sa fi dorit. O treime au facut avorturi, 65 de mii au murit la nastere si 844 de mii au suferit leziuni cronice sau permanente ca rezultat al sarcinii. Este de asteptat ca zonele urbane sa absoarba tot excedentul populatiei din urmatorii 30 de ani. Dupa secole de migrare de la sat la oras, 3/4 din locuitorii lumii industrializate locuiesc la orase. Tarile in curs de dezvoltare urmeaza aceeasi tendinta. In 1950, 18% din locuitorii lumii in curs de dezvoltare erau oraseni. Acest proces s-a dublat in 2000, ajungand la 40%, si se prevede ca in 2030 sa ajunga la 56%, cand in intreaga lume 60% din populatie va locui la oras. In 2001, economia globala a crescut cu abia 2%, cea mai mica rata dupa multi ani. Cu crestere economica ce o depaseste doar cu putin pe cea a populatiei, Produsul Intern Brut pe persoana a urcat de la 7392 $ la 7454 $ un castig de sub 1%. Mare parte din incetinirea globala a putut fi pusa pe seama Statelor Unite, fiindca este de departe cea mai mare economie din lume si fiindca este peincipala piata de export pentru atat de multe tari. Dupa o crestere cu un robust 4,1% in 2000, economia S.U.A. a crescut cu numai 1,2% in 2001. Intre timp economia canadiana a scazut sincronizat, de la o crestere de 4,4% la 1,5%. In Europa Apuseana, toate cele patru tari industrializate mari au cunoscut declinuri ale cresterii in 2001. Franta, Italia si Marea Britanie au scazut de la 3% sau mai mult, la in jur de 2% , in timp ce Germania-cea mai mare din cele patru- a cazut de la 3% la sub 1%. Cresterile economiilor mari din America Latina s-au incetinit, de asemenea, substantial. Brazilia, cea mai mare economie din regiune, si-a incetinit cresterea de la 4,4% la 1,5%. In Argentina, economia a scazut cu 5%, iar in Mexic, cealalalta economie importanta din regiune, cresterea s-a redus de la 6,6% in 2000 la zero in anul 2001- una din cele mai drastice scaderi inregistrate printre economiile mari ale lumii. Cresterea economica a fost in pierdere de viteza si in Orientul Mijlociu. Pentru Arabia Saudita, principalul exportator de petrol din lume, scaderea a fost de la 4,5 % in 2000 la 2,2 % in 2001. Pentru Iran cresterea s-a mentinut la 5% insa Egiptul a scazut de la 5% la 3%. In Asia, Japonia a continuat seria performantelor slabe, trecand de la o crestere modesta de 2,2% in 2000, la un declin real in2001, de minus 0,4%. Pana nu va intreprinde reforme economice majore, incluzand solutionarea unei poveri primejdios de mari de credite bancare neperformante, Japonia va avea greutati in a sustine cresterea economica. Coreea de Sud care a realizat in 2000 o crestere de 9% si-a vazut acest procent redus la 3% in 2001. Tarile in curs de dezvoltare din Asia de Sud-Est nu s-au descurcat nici ele prea bine in aceasta perioada. Pe ansamblu, cresterea lor economica a cunoscut un declin. Indonezia de la 5% la 3%, Thailanda de la 4,6% la 1,8% iar Malaysia a primit o lovitura mare, de la 8% la aproape zero. India a scazut de la 5,4% la 4,3%, Bangladesh de la 5,5% la 4,5% Pakistanul stabil la 4%. China a continuat sa fie vedeta performantelor economice ale regiunii, cu o crestere de 8% in 2000 si doar o usoara scadere la 7,3% in 2001. Raman inca dubii in ce priveste statisticile economice din China, mai multi indicatori indirecti sugerand ca aceasta crestere a fost masiv supraestimata. Rusia 9% - 5%, Ucraina 6% - 9% (creste), Algeria 2,4% - 3,5%, Marocul 2,4% - 6,3%, Nigeria ramane constanta la 4%. Progresul economic si cel social nu s-au produs cu usurinta in Africa. Desi in ultimul deceniu economia regiunii si-a reluat cresterea, aceasta nu a fost capabila sa egaleze cresterea populatiei. In consecinta, venitul pe persoana din Africa Subsahariana s-a redus cu aproximativ 12% din 1980 pana in 1999. Speranta de viata, poate cel mai bun indicator social al progresului, este de numai 50 de ani si ea poate sa mai scada in acest deceniu pe masura ce epidemia HIV scurteaza milioane de vieti. Ce nu arata aceste date despre cresterea economica de la F.M.I. este proportia din produsul economic care nu este durabila in ceea ce priveste mediul. Datele de care dispunem sugereaza ca pana la 8% din

8

recolta mondiala de cereale s-ar putea baza pe o utilizare nedurabila a apei. La un moment dat, pomparea in exces a apei se va opri, fie din cauza ca este prea costisitoare pomparea ei dintr-un strat freatic tot mai adanc, fie mai probabil din cauza epuizarii acviferelor. Daca este vorba de un acvifer regenerabil, epuizarea inseamna ca pomparea va fi redusa obligatoriu la rata de refacere. Daca este vorba de un acvifer fosil-deci neregenerabil- pomparea va lua sfarsit. Prin defrisarea padurilor se cunoaste ce pagube pot fi pe termen mai lung. Cam 3/4 din din locurile de pescuit oceanic sunt exploatate la limita sau peste limita suportabila, rezultatul fiind scaderea pe ansamblu a cantitatii de peste. Aceste tendinte si multe altele scot clar in evidenta riscurile asociate dependentei de niste date economice care nu fac distinctie intre productia durabila si cea nedurabila. Omiterea acestei distinctii duce la un exagerat simt al progresului si la un fals sentiment de securitate. Nivelul apei freatice este acum in scadere in principalele zone producatoare de hrana : Campia Chinei de Nord, Punjab in India si sudul Marilor Campii din S.U.A. Recoltele de cereale dezamagitoare din 2000 si 2001, au redus stocurile mondiale prevazute de cereale din acest an, altfel spus cantitatea din silozuri la inceputul noii recolte,a scazut la 24% din consumul anual, cel mai scazut nivel din ultimii 20 de ani. Un nou deficit de cereale in 2002, duce la cresterea pretului painii, carnii, oualelor si altor produse obtinute direct sau indirect din cereale. ( Ceea ce se intampla deja deoarece seceta din 2002 si 2003, a dus la dublarea pretului graului, fapt nemaiantanlit inca din 1974). Intrucat o tona de cereale se produce consumand 1000 de tone de apa, tarile care au apa putina, stiind ca in viitor apa se va imputina si mai mult, recurg la importul de cereale care implicit inseamna si import de apa. Astfel, in ultimii ani Iranul si Egiptul importa 40% din cerealele necesare, fiecare, luand-o inaintea Japoniei care de mult timp era cel mai mare importator de grau din lume. Populatia Iranului si Egiptului continua sa creasca, semnificativ, dar nu si rezervele de apa. Exportatorii de cereale sunt deci si exportatori de apa. Canada exporta anual 18 milioane tone de cereale deci 18 miliarde tone de apa. Similar exportul anual de cereale al Statelor Unite, de 90 milioane tone, reprezinta 90 miliarde tone de apa, cantitate care depaseste debitul anual al fluviului Missouri. Adecvarea resurselor de hrana si a celor de apa sunt strans legate intre ele. Aproximativ 70% din apa pompata din subsol sau captata din rauri este folosita pentru producerea hranei, 20%, este utilizata in industrie si 10% revine consumului casnic. In conditiile in care 60% din recolta mondiala de cereale este produsa pe terenuri irigate, tot ceea ce reduce cantitatea de apa pentru irigatii, reduce si cantitatea de hrana. Importurile de cereale de catre China reprezinta principala cauza a lipsurilor cerealelor pe piata cat si marirea preturilor. Intr-o tara ca China, in care recolta de cereale depinde in proportie de 70% de irigatii, insuficienta apei devine rapid o problema de siguranta nationala. Cantitatea de peste prins in intreaga lume in anul 2000, ultimul an pentru care sunt disponibile date globale, a fost de 94,8 milioane tone. Dupa decenii de crestere constanta, cantitatea de peste oceanic s-a plafonat si de la finele anilor 1980 a fluctuat intre 85 si 95 de milioane tone. In jur de 3/4 din locurile de pescuit oceanic sunt exploatate la limita sau peste limita de suportabilitate. O treime din acestea rezervele sunt in declin. Cantitatea de peste oceanic prins in intraga lume s-a redus cu 60.000 tone annual. Dovezi recente indica un declin rapid al productiei in Atlanticul de Nord, unde cantitatile din multe specii populare de pesti s-au redus la jumatate in ultimii 50 de ani, desi eforturile de pescuit s-au triplat. Colapsuri inflamante au existat anterior, dar la scara locala, pe cand de data aceasta declinul este la nivelul oceanului planetar. Cel putin 2,5 miliarde de dolari din fondurile guvernamentale sunt cheltuiti anual pentru subventionarea pescuitului in Atlanticul de Nord, suportand veniturile si parte din combustibilul si echipamentul vaselor de pescuit. In intreaga lume, subventiile pentru pescuit totalizeaza cel putin 15 miliarde dolari, dar este posibil sa fie substantial mai mari. In 1993, O.N.U. a raportat ca toate costurile de operare ale pescuitului din intreaga lume au depasit cheltuielile comerciale cu peste 50 miliarde dolari annual. Fara subventii, industria mondiala a pescuitului ar da faliment. Aproximativ 350 de milioane de oameni din intreaga lume se bazeaza pe peste ca principala sursa de proteine. Pe langa aceasta, pescuitul oceanic si industriile asociate furnizeaza mijloacele de subzistenta a inca 200 de milioane de oameni. Este un numar mare care trebuie intretinut de o industrie falimentara. Subventiile ascund faptul ca practicile curente ale pescuitului sunt nedurabile atat economic, cat si ecologic. Banii din subventii au ajutat la construirea unei flote de pescuit avansate tehnologic, numarand mai mult de 23.000 de vase in greutate de peste 100 de tone fiecare. Navele masive cum ar fi traulerele, trag plase mari, prinzand rapid cantitati mari de peste. Unele vase au la bord facilitati de prelucrare. Vapoarele consuma cantitati mari de energie : este nevoie de doua ori mai mult combustibil pentru a captura o tona de peste in prazent decat in urma cu 20 de ani. Pe ansamblu

9

flota mondiala de pescuit, are capacitatea de a prinde de doua ori mai mult peste decat o pot suporta oceanele lumii. In ultimii ani s-a pus un accent deosebit pe acvacultura si acum aceasta asigura 27% din piata mondiala de peste. Pentru a proteja populatiile de peste, consumatorii isi pot reduce consumul general de peste sau cel putin sa cumpere in mod responsabil pesti erbivori ( fiindca un kg de peste carnivor are nevoie de 5 kg de peste consumst), sau prinsi din locuri de pescuit corect exploatate. Consiliul de Administratie Marina, o organizatie internationala independenta de acreditare, a certificat sase locuri de pescuit ca durabile. Exploatarea atenta a locurilor de pescuit poate fi asemuita cu utilizarea prudenta a unei investitii: pastrand capitalul fix, oamenii pot trai indefinit din dobanzi. Suprafata globala a padurilor este un indicator cheie al sanatatii planetei. O padure recicleaza nutrientii, regularizeaza clima, stabilizeaza solul , trateaza deseurile, asigura habitat si ofera oportunitati de recreere. Conform unei evaluari conservatoare, aceste servicii valoreaza peste 4 ,7 trilioane de dolari suma egala cu o zecime din produsul mondial brut. In intreaga lume, padurile acopera in jur de 3,9 miliarde de hectare, aproape o treime din suprafata uscatului, daca se exclud Antarctica si Groenlanda. Pierderile de paduri in deceniul 1980-1990 au fost urmatoarele : Africa 7,8%, Asia 7%, Oceania 1,8%, America de Nord si Centrala !%, America de Sud 4,1%. In intreaga lume s-au pierdut 94 milioane ha. In zonele tropicale despadurirea se accelereaza, depasind probabil 13 milioane de ha anual. In timp ce in multe parti ale lumii taierea copacilor se accelereaza, aproape jumatate din padurile ramase sunt periclitate. Institutul pentru Resurse Mondiale estimeaza ca in 10-20 de ani, daca nu mai repede, in jur de 40% din padurile intacte ale lumii, daca nu se iau masuri, vor fi disparut, considerand ratele actuate ale despaduririlor. In intreaga lume , numai in jur de 290 milioane de ha sunt protejate, dar chiar si acestea sunt amenintate de exploatare ilegala. Din 200 de zone cu diversitate biologica ridicata din intreaga lume, taierea ilegala a copacilor ameninta 65%. Pe scurt defrisarile ilegale au defrisat paduri publice de pe intreg globul, reducand interesul localnicilor de a investi intr-o economie forestiera durabila si acumuland pierderi anuale de venituri pentru guvernele din jur de 15 miliarde de dolari annual. Plantatiile de paduri acopera mai bine de 187 milioane de ha mai putin de 5% din totalul suprafetelor impadurite, dar contribuie cu 20% din productia mondiala curenta de lemn. Pe masura ce padurile naturale sunt epuizate sau intra sub protectie, in viitor o proportie tot mai mare din cererea de lemn va fi satisfacuta din fermele de arbori. Niste plantatii bine planificate si conduse pot satisface eficient cererea de cherestea. Din nefericire, lumea a vazut multe plantatii aparute pe seama unor paduri seculare sau cu o mare diversitate naturala. In unele cazuri guvernele garanteaza concesiuni de paduri companiilor forestiere, cu conditia replantarii cu arbori, dar, dupa ce defrisaza, companiile lasa locul dezgolit si se muta altundeva. In Indonezia, de exemplu, au fost alocate pentru dezvoltare ca plantatii de cherestea industriala 9 milioane de ha, dar din acestea au fost replantate numai 2 milioane ha. Zonele lipsite de ecosistemele forestiere originare si de habitatul asociat au pierdut vegetatia care stabilizeaza solul, recicleaza nutrientii si previne eroziunea. Aceste terenuri isi pierd repede utilitatea si devin un pasiv. Chiar daca sunt inlocuite de plantatii, functionarea unei plantatii de monocultura este departe de a unei paduri seculare, unde un numar de specii de diferite varste joaca un rol biologic particular, procesele ecosistemului fiind astfel obligate sa se modifice. In ultima jumatate de secol cererea de apa s-a triplat. Printre indicatorii cei mai raspaniti ai lipsei de apa sunt secarea cursurilor de apa, a fantanilor si disparitia lacurilor. Printre fluviile care au inceput sa sece o parte a anului se numara Colorado in S.U.A( cel mai mare din sud-vest), Amu Darya in Asia Centrala, Fluviul Galben ( unul din cele doua fluvii majore ale tarii), Hai si Huai in China raul Fen deja nu mai exista), Indusul in Pakistan. In Africa Centrala lacul Ciad si-a micsorat suprafata cu 95% in ultimele decenii. In China, aproape o mie de lacuri au disparut numai in provincia Hebei. Coborarea nivelului apei freatice cu 8 metri numai in 2001, in unele parti din rasaritul Iranului, a cauzat secarea multor fantani si din aceasta unele sate au fost evacuate. Puturile de apa ce extrag apa de sub campia Chenaran fac ca rezervele de apa sa scada cu repeziciune, depasind mult rata de refacere. In Yemen, tara cu 19 milioane de locuitori, nivelul apei freatice coboara cu peste 2 metri in fiecare an. In bazinul unde este capitala, extractia apei depaseste refacerea cu un factor de cinci, coborand nivelul apei freatice cu 6 metri anual . Foraje recente pana la 2 km nu au gasit apa, asa ca in absenta unor noi resurse capitala Yemenului va ramane fara apa la sfarsitul acestui deceniu. In 1995, 166 milioane de oameni locuiau in 18 tari unde disponibilul mediu de apa era sub 1000 metri cubi annual de persoana- cantitate necesara pentru satisfacerea nevoilor fundamentale de hrana, baut, si igiena. In viitor aceasta situatie se va agrava continuu astfel ca alte sute de milioane de oameni vor suferi efectiv datorita lipsei de apa. Datorita lipsei de apa, e posibil ca suprafetele irigate ale lumii sa fi ajuns la final sau sa fi intrat in declin. Desi in 2001 cresterea economica s-a incetinit in mare parte a lumii, emisiile de dioxid de carbon din arderea combustibililor fosili si-au continuat neabatut tendinta ascendenta, depasind 6,5 miliarde de tone.

10

In 1950 nivelul emisiilor de carbon a fost de 1,6 miliarde tone, in 1977 de trei ori mai mari, iar in 2000 de patru ori mai mari. Aceste emisii sunt raspunzatoare de topirea ghetii, ridicarea nivelului marii si un numar sporit de furtuni distrugatoare. Patru sectoare majore produc emisiile de carbon. Generarea electricitatii 42%, transporturile 24%, procesele industriale 20% si utilizarile casnice 14%. S.U.A. sunt raspunzatoare de 24% din emisii, China de 14%, Rusia de 6%, Japonia de 5%, si India de 5%. Au fost propuse diferite masuri politice pentru a contracara schimbarea climei si a reduce concentratiile de bioxid de carbon si alte gaze cu efecte de sera. Cel mai proeminent este Protocolul de la Kyoto care cere statelor industrializate sa-si reduca emisiile cu cel putin 5% sub nivelul din 1990. Pentru a intra in vigoare, tratatul trebuie ratificat de 55 de tari industrializate si din fostul bloc rasaritean, reprezentand 55% du\in emisii. Pana la inceputul lui iunie 2002, 74 de tari raspunzatoare de 35,8% din emisiile de CO2 au ratificat protocolul, incluzand Japonia si toate statele din Uniunea Europeana. Dar S.U.A si Australia refuzand ratificarea, asa ca probabilitatea ca el sa intre in vigoare este considerabl diminuata. Potrivit Consiliului American pentru o Economie Eficienta Energetic, intensitatea carbonului din economia americana a fost redusa cu 17% intre 1990 si 2000, dar emisiile totale au crescut in acea perioada cu 14% din cauza unei cresteri cu 39% a activitatii economice. Folosirea altor forme de energie in viitor, cum ar fi energia vantului, geotermala, a hidrogenului, se asteapta ca sa contribuie la rezolvarea acestor probleme cu care se confrunta omenirea. De asemenea transportul pe biciclete este unul din importantele obiective pentru reducerea poluarii prin carburanti. Un numar important de orase, mai cu seama in tarile industrializate, promoveaza bicicleta ca o forma durabila de transport, dezvoltand benzi pentru ciclisti si oferind stimulente pentru folosirea bicicletelor la naveta. S.U.A., Danemarca, Germania, India, Spania, Canada, China, Italia ,Olanda, Suedia, Franta, Japonia,etc., si-u marit foarte mult productia de biciclete. In Copenhaga, o treime din populatie se deplaseaza la locul de munca pe biciclete. In 2004, programul inovator City Bike din Copenhaga va oferi 3000 de biciclete pentru utilizare gratuita in oras. Parcul total de biciclete se asteapta sa creasca, pe masura ce urbanistii intentioneaza sa creasca taxele de parcare pentru masini, deja mari, cu cate 3% anual, in urmatorii 15 ani, sa impuna taxe ridicate pentru carburanti si inregistrarea autovehicolelor si sa concentreze in viitor dezvoltarea in jurul liniilor ferate. In Suedia, in toate zonele urbane , o deplasare din zece se face cu bicicleta , ca acelasi numar cu mijloacele de transport in comun si aproape 40% pe jos. Numai 36% din deplasari se fac cu masina. In Olanda, bicicletele sunt folosite pentru 27% din deplasari. Productia de bicicletepe glob s-a dublat fata de cea de automobile. Totusi lansarea pe piata a unei game foarte variate de autoturisme face ca multi oameni sa prefere acest mijloc de transport astfel ca in unele tari scade transportul pe bicicleta. Este vorba in primul rand de constientizarea fsau nu a faptului ca bicicleta inseamna multe avantje : economie financiara, intretinerea sanatatii, nepoluare, limitarea intinderii asfaltarilor pentru sosele si parcari, riscul redus de accidentare, etc. Cei 15 ani, cei mai caldurosi de dupa 1867 de cand se fac masuratori, au survenit cu totii dupa 1980. Datele arata ca tremperatura creste continuu. In intervalul 1899-1901, temperatura medie globala era de 13,88 grade C iar in intervalul 1999-2001, era de 14,44 grade C. Patru cincimi din aceasta crestere a survenit in ultimele doua decenii ale secolului. Previziunile Comisiei Intrrguvernamentale pentru Schimbarile Climatice ( IPCC) sunt insa mult mai ingrijoratoare, in acest secol temperatura urmand a creste cu 1,4 – 5,8 grade deci de 2 – 10 ori fata de secolul trecut. Chiar daca in lume se iau masuri de protejare a ecosistemelor convertindu-le in parcuri sau rezerve, daca cresterea temperaturii nu va putea fi controlata, nici un ecosistem de pe pamant nu va putea fi salvat. Putem trece de la o economie bazata pe carbon la o economie bazata pe hidrogen. Avem tehnologia pentru a face acest lucru. Avem oare intelepciunea si vointa de a restructura economia energiei inainte ca schimbarea climei sa scape de sub control ? O serie de studii noi raporteaza ca gheturile de pe pamant se topesc mai repede decat a prevazut IPCC in raportul de referinta emis la inceputul anului 2001. Un studiu al USGS arata ca ghetarii se retrag acum in toate cele 11 lanturi muntoase din Alaska, si ca numarul ghetarilor a scazut de la 150 in anul 1850, la 50 astazi. El prevede ca ghetarii ramasi vor disparea in 30 de ani. Oamenii de stiinta au constatat ca ghetarii se topesc accelerat in mai multe regiuni muntoase incluzand Anzii din America de Sud, Alpii Elvetieni, Pirineii Francezi si Spanioli. Vasta masa de zapada/gheata din Himalaya, a treia dupa Antarctica si Groenlanda in ceea ce priveste cantitatea de apa proaspata depozitata, este de asemenea in retragere din ce in ce mai accelerata. Pe masivul Kilimanjaro intinderea de gheata s-a redus cu 33% numai intre 1999 – 2000 , si se considera ca ea va dispare complet in urmatorii 15 ani. In ultimii 5 ani, banchiza Larsen B din Peninsula Antarctica a pierdut mai mult de 5700 km patrati de gheata din care jumatate a disparut in primele luni ale anului 2002. Iceberg-uri cu dimensiunea statului Delaware care s-au desprins, sunt o amenintare pentru vapoarele din zona. In timp se Polul Sud este acoperit de un continent de gheata, Polul Nord este acoperit

11

de Oceanul Arctic. Gheata pe Marea Arctica se topeste cu repeziciune. In ultimii 15 ani stratul de gheata s-a subtiat cu 42% - de la o medie de 3,1 m la 1,8 m . De asemenea el s-a retras cu 6% din 1978. Impreuna, retragerea si topirea au redus la jumatate masa ghetii. Inexistenta ghetii chiar si numai in perioada de vara va face ca razele solare sa nu mai fie reflectate de gheata ci sa fie absorbite de apa, astfel ca temperatura sa creasca si fenomenul incalzirii se autoalimenteaza. Dovada o reprezinta descoperirea de ape deschise la Polul Nord de catre un spargator de gheata in august 2000. De asemenea cercetatorii au observat ca si intinsa calota de gheata a Groenlandei a inceput sa se topeasca. Generatia noastra este prima care are capacitatea de a schimba clima Pamantului si de asemenea prima care se confrunta cu problema etica daca avem sau nu dreptul s-o schimbam. Obezitatea este un fenomen ce ia amploare in societatea umana. Astfel procentul de supraponderali este de 61% in S.U.A., 54% in Rusia, 51% in Marea britanie, 50% in Germania, peste 50% in Europa. Numarul obezilor creste si in tarile in curs de dezvoltare in raport de prigresul economic : Brazilila 36%. China 15%. Ceea ce de asemenea este foarte ingrijorator este faptul ca ritmul obezitatii creste tot mai mult, si cuprinzand si tinerii. In S.U.A. cel putin un tanar intre 6 si 17 ani este obed. Tarile industrializate detin 4/5 din cele 520 de milioane de automobile ale lumii. Milioane de hectare de pamant arabil din lumea industrializata au fost asfaltate pentru sosele si parcari. Fiecare masina din S.U..A. necesita 0,07 ha de teren asfaltat pentru drumuri si spatii de parcare. Pentru fiecare 5 masini, o suprafata cat a unui teren de fotbal este acoperita cu asfalt. Odata asfaltat, pamantul nu mai este usor de recuperat. Asa cum a observat odata specialistul in problemele mediului Rupert Cutler, ‘’ asfaltul este ultima recolta a pamantului.’’ Suprafata asfaltata in America pentru drumuri si parcari este de cca 16 milioane ha, iar cea cultivata cu grau de fermierii americani este in medie de 21 milioane ha. In S.U.A. sunt 3 automobile la 4 oameni iar in Europa apuseana si Japonia sunt de regula unul la doi oameni. Tarile in curs de dezvoltare cresc masiv achizitionarea de automobile, din cele 11 milioane produse anual. Aceasta inseamna ca razboiul dintre masini si recolte se poarta pe ogoare si orezarii din tari unde foamea este la ordinea zilei. In India si China, doua tari care impreuna au 38% din populatia globului, rezultatul acestui conflict va afecta securitatea alimentara de pretutindeni. Desi China are o suprafata aproximativ egala cu a Statelor Unite, cei 1,3 miliarde de locuitori ai ei sunt concentrati intr-o treime a tarii - o fasie de o mie de mile de pe coasta estica si sudica unde este localizata suprafata arabila. Suprafetele cultivate cu orez in China dau doua recolte pe an si deci pierderea oricarui hectar in favoarea automobilului inseamna o dubla lovitura. Sa nu uitam ca China a depasit Statele Unite la productia de otel, utilizarea ingrasamintelor chimice, si productia de carne de vita si ca este o economie uriasa, din 1980 cu cea mai rapida crestere din lume. Asfaltarile pentru parcurile de masini si sosele sunt deci in plin avant. Situatia din India este similara. Desi India are numai o treime din suprafata Chinei, si ea are peste un miliard de locuitori si dispune in prezent de 8 milioane de vehicule cu motor. Satele si orasele Indiei in rapida crestere inghit deja ogoarele. Competitia pentru pamant dintre masini si agricultura tinde sa devina o competitie dintre bogati si saraci, intre cei care-si pot permite automobile si cei care se lupta sa-si asigure hrana. Guvernele care subventioneaza o infrastructura pentru automobile cu veniturile colectate de la intreaga populatie aduna efectiv bani de la saraci pentru a sustine masinile celor bogati. Daca, asa cum pare acum probabil, in tarile in curs de dezvoltare posesia unui automobil nu depaseste o minoritate instarita, aceasta devine un transfer continuu si in mare parte invizibil de venituri de la saraci la bogati. Intr-o lume avida de pamant, a venit timpul de a reevalua viitorul automobilului, de a proiecta sisteme de transport care sa ofere mobilitate intregii populatii, nu doar minoritatilor instarite, si sa faca acest lucru fara sa ameninte securitatea alimentara. De asemenea trebuie avuta in vedere actiunea automobilului asupra schimbarii climei, poluarii aerului, aglomerarea traficului, accidentele de circulatie etc. Securitatea alimentara a viitorului depinde acum de resstructurarea bugetelor pentru transporturi – mai putine investitii pentru autoturisme si sosele si mai multe pentru cai ferate si biciclete. Cresterea populatiei impune cresterea numarului de animale, pasunatul excesiv, si distrugerea pasunilor prin calcarea lor frecventa de copitele animalelor, spulberarea si eroziunea solului si deci transformarea pasunilor in tinuturi aride, fara vegetatie. O evaluare a regiunilor aride ale Pamantului facuta de O.N.U. in 1991 estima pierderile productiei animale din cauza degradarii pasunilor la peste 23 miliarde de dolari. New Yok-ul produce zilnic 11.000 tone de gunoi, si primarul orasului propune sa se inceteze reciclarea metalului, sticlei si plasticului pentru a economisi bani. Problema gunoiului orasului are trei fatete : problema economica, provocare pentru mediu si un posibil cosmar in relatiile publice. Cand groapa de gunoi, Fresh Kills, a New York-ului a fost inchisa definitiv in martie 2001, gunoaiele au trebuit carate catre locuri indepartate din New Jersey, Pennsylvania, si Virginia - unele la 480 km departare. Presupunand o incarcatura de 20 tone pentru fiecare din remorcile folosite la transportul pe distante mari, ar fi nevoie de 550 camioane zilnic pentru indepartarea gunoiului din New York. Acestea ar forma un convoi lung de 14 km impiedicand traficul, poluand aerul si crescand emisiile de carbon. Acest convoi

12

zilnic l-a determinat pe viceprimarul orasului, care a supervizat inchiderea gropii de gunoi, sa spuna ca a scapa de gunoaiele orasului este acum ‘’ ca o operatiune militaea cotidiana’’. Gropile de gunoi ocupa loc. Pentru fiecare 40.000 de tone se ocupa 40 de arii, deci pentru cele 11.000 de tone de gunoaie zilnice ale New york-ului se ocupa 11 arii zilnic respectiv 40 de ha anual. Se pierde de asemenea o mare suprafata inconjuratoare deoarece groapa de gunoi cu potentialele ei deseuri toxice trebuie izolata de zonele rezidentiale. Biroul primarului New York-ului a propus incinerarea ca solutie la problema gunoiului. Dar arderea zilnica a 11000 tone de gunoi nu va face decat sa mareasca poluarea aerului orasului, deja nesanatos. Ca si caratul , incinerarea trateaza simptomele nu si cauza muntelui de gunoi al New York-ului. Produsele consumabile, de unica folosinta, explica mare parte din gunoiul pe care-l producem. Este usor sa neglijam cate produse de unica folosinta exista pana cand facem o lista. Provocarea cu care ne confruntam acum este de a inlocui economia de consum cu o economie a reducerii, a reutilizarii si a reciclarii. Pamantul nu mai poate tolera poluarea, risipa de energie, daunele aduse de minerit si despaduririle pe care le pretinde economia de consum. Pentru orase ca New York-ul, principala problema este nu ce sa se faca cu gunoiul ci cum sa se evite producerea lui. New York-ul recicleaza numai 18% din deseurile sale municipale, Los Angeles 44%, Chicago 47%, Seattle si Minneapolis 60%. Dar nici acestea nu sunt aproape de potentialul maxim al reciclarii gunoaielor. Exista multe posibilitati de a reduce muntele zilnic de gunoi. Una este sa se interzica recipientele de unica folosinta pentru bauturi, ceea ce Danemarca si Finlanda au facut-o deja inca din 1980. Exista si alte castiguri ale reutilizarii recipientelor pentru bauturi. Astfel, recipientele refolosibile sunt transportate inapoi la firma de imbuteliere a bauturilor racoritoare sau a berii de aceleasi camioane care furnizeaza bauturile, reducand nu numai gunoiul, ci si congestionarea traficului, consumul de energie si poluarea aerului. Dispunem de tehnologia necesara pentru a recicla practic toate componentele gunoiului. De exemplu Germania, obtine acum 72% din hartie din fibre reciclate. In cazul sticlei, aluminiului si plasticului, ratele potentiale de reciclare sunt si mai mari. Trebuie numai ca fiecare individ sa vrea acest lucru . Dar daca dorim sa ne consideram ‘’foarte civilizati’’ si sa folosim cat mai multe lucruri de unica folosinta, sigur ca vom evita materialele reciclabile. De fapt asa ne-a invatat reclama facuta si acum este greu sa ne dezvatam. Iata ce consecinte poate avea o reclama gindita special pentru consumul imediat, fara a evalua consecintele pe termen lung si se stie ca acesta este unul din neajunsurile economiei de piata. Utilizarea cat mai intensa a taxelor ecologice reprezinta solutia pentru protectia mediului ambiant, diminuarea risipei si formarea unui comportament corespunzator. Spre exemplu printr-o taxa mai mica pentru motorina cu continut ultraredus de sulf, Marea Britanie a reusit la finele anului 1999 sa treaca complet la utilizarea acestui tip de motorina. De asemenea Danemarca, folosind cele mai ridicate taxe din lume pentru combustibilii fosili si energie, a reusit dezvoltara celei mai mari industrii eoliene. Scopul restructurarii taxelor este de a face piata sa spuna adevarul ecologic. Pana in prezent, deplasarile de taxe au fost de proportii reduse si au dat rezultate pozitive, chiar daca modeste. Crearea unei eco-economii pretinde deplasari de taxe mult mai semnificative, astfel incat preturile sa reflecte pe deplin costurile si sa produca mutatiile dorite in comportamentul individual si colectiv

(Vezi capitolele urmatoare)

13

Mari personalitati cu preocupari stiintifico-filozofico-ezoterico-religioase: SOLOMON MARCUS ( 1925-) Matematician roman, profesor universitar membru corespondent al Academiei Contributii in domeniul semioticii, lingvisticii matematice, istoriei stiintei si poeticii matematice. Teme abordate: ‘’Viziunea poetica si viziunea stiintifica’’, ‘’O teorie cuantica a constiintei’’,’’ Omul ca persoana si cosmos,’’ ‘’Cultura nu poate fi decit totala ‘’. ‘’Utopia cuceririi naturii’’,’’ Emotionalul, suport al liricului ‘’,’’ Inainte de nasterea universului’’,’’ Citeva principii ale poeticii bacoviene’’, ‘’Timpul psihologic la Thomas Mann’’ THOMAS MOORE Cunoscut psihoterapeut si scriitor din New England. A publicat multe articole in domeniul psihologiei arhetipale si jungiene, al mitologiei si al artei. Moore si-a petrecut 12 ani intr-un ordin religios catolic, fiind calugar. Si-a luat doctoratul in studii religioase la Universitatea Syracuse, a absolvit cursurile de teologie ale Universitatii din Windsor, si pe cele de muzicologie ale Universitatii din Michigan si de muzica si filozofie ale Universitatii DePaul. In America de Nord si in Europa este considerat un lector si un scriitor important in psihologia arhetipala, al mitologiei si al artelor. JOACHIM WACH (1898-1955) Doctor in filozofie, precursorul lui Mircea Eliade la Catedra de Istorie a Relig. din Chicago. Ceea ce ne propune el este o sinteza foarte elaborata privind relatiile dintre religie si societate, si implicatiile sociale ale fenomenului religios la nivel economic, juridic, cultural si institutional. FRITJOF CAPRA Fizician, contemporan, cercetator in fizica cuantica. ‘’Cu 5 ani in urma am trait o experienta care m-a determinat sa o apuc pe un anumit drum si care a condus la redactarea cartii Taofizica –o paralela intre fizica moderna si mistica orientala. Ma aflam pe malul oceanului intr-o dupa-amiaza de vara tirzie, priveam valurile rostogolindu-se si-mi ascultam propria respiratie cind, deodata, am avut revelatia intrgului meu univers angajat intr-un dans cosmic gigantic. Fiind fizician, stiam ca nisipul, pietrele apa si aerul din jurul meu sunt formate din molecule si atomi in vibratie, iar acestea la rindul lor, din particule care interactioneaza producind sau distrugind alte particule. Stiam de asemenea ca atmosfera terestra este permanent bombardata de fascicole de ‘’raze cosmice’’, particule de mare energie care sufera multiple ciocniri. Toate acestea imi erau familiare din cercetarile mele in fizica energiilor inalte, dar pina la acel moment le receptasem numai la nivelul graficelor, diagramelor si teoriilor fundamentate matematic. Acolo pe acea plaja experienta mea trecuta se insufleti; am ‘’vazut’’cascade de energie revarsindu-se din spatiul in care particulele erau create si distruse ritmic; am ‘’vazut’’ atomii elementelor si pe aceea ai propriului meu corp prinsi in dansul cosmic al energiei; i-am simtit ritmul si i-am ‘’auzit’’ muzica si in acel moment am stiut ca acesta era dansul lui Shiva, zeul dansatorilor cel divinizat de hindusi. Am petrecut multi ani desavirsindu-mi studiile de fizica si am fost implicat alti citiva ani in munca de cercetare. In acelas timp am ajuns sa ma interesez de mistica orientala si sa constat asemanarile acesteia cu fizica moderna. Ma fascinau mai ales enunturile paradoxale din Zen care-mi aminteau de paradoxurile teoriei cuantice. La inceput, a face legatura intre ele era un exercitiu pur intelectual. Depasirea prapastiei care exista intre gindirea rationala, analitica, si experienta meditatiei asupra adevarului mistic a fost si este inca foarte dificila pentru mine.’’ Cartea savantului in fizica cuantica Fritjof Capra ‘’Taofizica’’, reprezinta o inedita explorare a paralelismelor dintre fizica moderna si filozofiile orientale, avansind ideea conform careia traditiile misticii orientale pot constitui un cadru filozofic coerent celor mai avansate teorii din fizica. BERTRAND RUSSEL (1872- 1970) . Filozof si logician britanic. A fundamentat logisismul si teoria tipurilor in ‘’Principia matematica’’ scrisa in 3 volume in colaborare cu A. N. Whitehead. S-a implicat social fiind democrat liberal, impartasind vederile socialistilor englezi, dar a criticat bolsevismul dupa o calatorie in Rusia in 1920. A militat pentru pace si a luptat impotriva pericolului nationalismului si a utilizarii armelor nucleare in scopuri militare. A creat un tribunal international( Tribunalul Russel) pentru judecarea crimelor din razboiul american in Vietnam. Lucrari publicate: ‘’Probleme de filozofie’’, ‘’Introducere in filozofia matematica’’, ‘’Analiza spiritului’’, ‘’Analiza materiei’’, ‘’Educatie si ordine sociala’’, ‘’ Icar sau viitorul stiintei’’. A scris de asemenea un singur roman : ‘’Satan in suburbii’’ pentru care a luar Premiul Nobel pentru literatura (1950) Despre lucrarea in trei volume scrisa in colaborare cu A. N. Whitehead spune cu un umor amar : ‘’Am muncit amindoi atit de mult, si totusi nu am putut sa demonstram ca intr-adevar 1+1=2. BOGDAN PETRICEICU HASDEU ( 1838-1907). Scriitor, lingvist , folclorist si istoric roman. Membru al Societatii Academice Romane. ‘’ Hasdeu a fost un smerit si devotat muncitor. A fost un om genial, a dispus de cunostinte neobisnuite in toate domeniile, a cutezat sa viseze o mare enciclopedie nationala, incercata prin ‘’Magnum Etymologicum’’. In atitea ramuri ale stiintei istorice si filologice, el a fost un deschizator de cale.’’ ( N. Iorga)

14

‘’ A fost un geniu universal si a izbutit aproape peste tot. In vremea lui el stia tot si era la curent cu toate’’. (G. Calinescu) ‘’Geniu de o inspaimintatoare vastitate, unul din cele mai uluitoare genii pe care le-a zamislit neamul romanesc’’ (M. Eliade) Tragica moarte a fiicei sale , Iulia l-a facut sa se indrepte spre filozofia oculta, lasindu-ne ca marturii ale cercetarilor sale cartile ‘’Sic cogito’’, ‘’Protocoalele sedintelor de spiritism’’, fotografii ale spiritelor, mormintul–poema al Iuliei din Cimitirul Belu si Castelul spiritist Cimpina ( ambele construite dupa indicatiila date de Iulia din lumea cealalalta). EMANUEL SWEDENBORG (1688-1772). Om de stiinta suedez, o autoritate in metalurgie, inginer de mine, militar, astronom , medic, zoolog, anatomist, economist si deputat; era o adevarata enciclopedie. A studiat de asemenea teologia si i s-a prezis o cariera stralucita. Era fiul unui episcop protestant si inclinat in mod natural spre introspectie si experienta religioasa. Doctor in filozofie la 21 de ani, Swedenborg a calatorit in intreaga Europa, pentru a se intinli cu somitatile stiintifice ale timpului sau. Cind s-a intors in Suedia in 1714 cunostintele sale universale si teoriile sale stiintifice indraznete , care-l fac si azi sa apara in postura unui precursor de geniu, i-au adus faima si onoruri. In anul 1743, el scria: ‘’Domnul mi s-a aratat si mi-a dat puterea de a comunica cu spiritele si cu ingerii.’’ Din acel moment, Swedenborg a renuntat la stiinte si s-a consacrat descrierii lumii spirituale, care i se dezvaluia progresiv, si pe care a facut-o cu precizia pe care o dobindise, gratie formatiei sale stiintifice. Cartile lui i-au influentat pe : Goethe, Lavater, Jung. Insusi Kant a dovedit capacitatile de clarvazator ale lui Swedenborg si a vorbit despre aceasta peste tot in lucrarea sa Visurile unui vizionar . Este celebra viziunea incendiului din Stockholm in 1759, de la 500 de km distanta. SRI AUROBINDO ( 1872- 1950) . Nascut la Calcuta, la 7 ani este trimis de tatal sau, ce era medic, la ‘’studii serioase’’ in Anglia Timp de 13 ani Sri Aurobindo se va ‘’scalda’’ in cultura occidentala care de altfel ii va recompensa cu prisosinta aptitudinile academice. In 1893 , cu diploma de la Cambridge sub brat, se intoarce in India ca profesor de franceza si engleza la Colegiul de stat din Baroda , avind si un post la secretariatul particular al Maharajahului statului. Avea o capacitate de a studia iesita din comun citind o lada de carti intr-o saptamina. Apoi se instaleaza la Calcuta si se avinta in politica, urmarind eliberarea Indiei de sub englezi. In acelas timp se adinceste in experiente interioare, pentru a dobindi puteri revolutionare. Este inchis un an din cauza activitatii revolutionare, si-n aceasta izolare si meditatie isi da seama ca ocupatia tarii sale de catre o forta straina nu este decit o latura a unei probleme mai vaste : aceea a transformarii naturii umane. Se retrage la Pondichery in 1910 si va incepe adevarata munca , pentru a cobori la radacina problemei umane, in constiinta celulelor. G. I. GURDJIEF (1877-1949 ) A facut studii stralucite de teologie si medicina, la scoala greceasca si apoi la cea ruseasca. Dupa aceea a intrprins, in Asia Centrala lungi calatorii impreuna cu un grup de ‘’cercetatori ai adevarului’’, calatorii ce au fost hotaritoare pentru formarea gindirii sale. A fondat in nordul Caucazului, un ‘’Institut pentru Dezvoltarea Armonioasa a Omului’’, dar revolutia din 1917 l-a obligat sa se expatrieze la Istambul, apoi in Franta. In 1922 s-a stabilit in mica manastire din Avon, linga Fontainbleau, unde faima i-a atras un cerc de discipoli proveniti din mediile intelectuale engleze si franceze. In 1933 s-a stabilit definitiv la Paris. Aici a continuat sa predea in continuare invatatura sa ezoterica, intreprinzind in acelas timp frecvente calatorii in S. U. A. unde avea numerosi discipoli. Lucrari scrise: ‘’Tot si toate’’, ‘’Povestirile lui Belzebut catre nepotul sau’’, ‘’Intinliri cu oameni remarcabili’’ P. D. USPENSKI (1878-1947) Fizician si filozof rus, discipol al lui G. I. Gurdjief . Prin grija lui, invataturile Maestrului au fost publicate in 4 carti : ‘’Fragmente dintr-o invatatura necunoscuta’’, ‘’A patra cale’’, ‘’Tertium Organum’’, ‘’Psihologia evolutiei posibile a omului’’. ANTON DUMITRIU (1905- 1992 ) Filozof si logician roman, Profesor universitar la Bucuresti. Valorifica traditiile filozofice greco-latine, indeosebi ontologia aristotelica. Preocupari pentru fundamentarea filozofica a epistemologiei, pentru paradoxele logico-matematice si logicile polivalente. La 24 de ani este licentiat in Matematici si la 29 de ani este asistent la cursul de geometrie descriptiva de la Politehnica din Bucuresti. La 33 de ani isi sustine doctoratul in ‘’Litere si filozofie’’ cu teza ‘’Bazele filozofice ale stiintei’’ si devine asistent la cursul de Logica, la Facultatea de litere si filozofie – Bucuresti, urcand treptat gradele universitare pina la Profesor titular al Catedrei de Logica. In 1946-1948 este deputat in Parlament, dar in 1948 este inlaturat din Universitate impreuna cu toti marii dascali ai Universitatii. Dupa o absenta de 16 ani din viata sociala, in 1964 este numit cercetator la Centrul de logica al Academiei, iar putin mai tirziu seful sectorului de cercetari. Scrie lucrarea ‘’Mecanismul logic al ‘matematicilor’’, publicata de Editura Academiei in1968. Intre 1942 si 1947 a fost director al publicatiei universitare Caiete de filozofie. A colaborat la cele mai importante reviste romanesti de filozofie si cultura: Revista de Filozofie, Revista Fundatiilor Regale, Revistele: Azi, Facla, Dacia Noua, Acta Logica, Revue Roumaine des Sciences Sociales, si altele.

15

Publica de asemenea la revistele: Scientia (Milano), International Philosophical Quarterly (New York), Notre Dame Journal of Formal Logic (Notre Dame, S. U. A. ) The Journal of History of Philosophy ( Washington), Il Dialogo (urbino), International Logic Reviev (Bologna), Il Contributo (Roma) etc. A fost ales membru al Academiei Mediteranea del Dialogo ( Roma), al Academiei Marchese ( Ancona), si al Centrului superior de Logica si stiinta comparata. De asemenea a fost cooptat in Consiliul Stiintific al revistelor: Il Contributo (Roma), Theotia (geneva-San Sebastian) si International Logic Reviev (Bologna). Este Profesor onorific la Facultatea libera de filozofie comparata (Paris) si la Institutul superior de stiinte umane ( Urbono). A primit pentru opera sa numeroase premii: Marele premiu de Stat, acordat de Academia Romana pentru cartea Logica noua (1940), Premiul Societatii Gazeta Matematica, pentru intreaga activitate stiintifica (1947), Premiul Academiei Romane pentru cartea Solutia paradoxelor logico-matematice (1968), Premiul Revistei Saptamina (1981), Premiul Academiei Romane pentru cartea Aletheia (1984), Premiul Revistei Flacara (1984), Premiul Revistei Atheneu (1985) . Profesorul Anton Dumitriu a fost decorat cu medalia 23 August pentru ca a semnat memoriul profesorilor universitari prin care se cerea iesirea noastra din razboi (acordata in 1969). A scris 21 de carti din care 11 de logica 7 de filozofie si 3 de istoria culturii. (Bazele filozofice ale stiintei, Logica polivalenta, Solutia paradoxelor logico-matemetice, Istoria logicii, Orient si Occident, Philosophia mirabilis, Aletheia, Eseuri, Culturi eleate si culturi heracleitice, Homo excelsus, Teorie si sistem, Mecanismul logic al matematicilor, Eseuri, Curs de istoria logicii s. a. ) De asemenea a scris 22 de studii in limba romana si 34 de studii in limbi straine, pe teme de matematica, logica, si filozofie. GEORGE BALAN ( 1929 ) Licentiat in filosofie si teologie; absolvent al Conservatorului din Bucuresti; doctorat in estetica la Universitatea din Moscova, obtinut cu teza ‘’Despre continutul filozofic al muzicii’’ (1960) A fost o prezenta marcanta deosebit de activa, in viata muzicala romaneasca, pina la sfirsitul anilor 1970; stralucit profesor, s-a straduit sa faca muzica inteligibila celor multi prin cartile sale, prin comentarii radiofonice si lectii publice ( dintre care cele din 1973-1977 de la Atheneul Roman sint memorabile). A fost initiatorul Antropozofiei in Romania, si a scris 65 de carti in limbile romana, germana , engleza, franceza si spaniola, pe teme de muzica, cultura etc. Prin preocuparile sale cu continut ezoteric a cazut in dizgratia regimului comunist si este nevoit sa ia calea exilului. Stabilit in Germania, infiinteaza in orasul Sankt Peter ( in tinutul Padurea Neagra) o scoala , o comunitate si o miscare ce poarta denumirea ‘’Musicosophia’’, asezamint destinat melomanilor, cu iradiere larg europeana, bine cunoscut pe plan international, avind filiale si sustinind congrese si seminarii in numeroase tari. RAIMOND MOODY Fost profesor de filozofie, doctorul Raimond Moody, a abandonat catedra pentru a deveni medic psihiatru. Facind investigatii despre fenomenul supravietuirii constiintei dupa moarte, el a cules marturiile unor oameni care au fost readusi la viata dupa ce fusesera considerati morti din punct de vedere clinic. Raymond Moody si-a publicat rezultatul cercetarilor in cartile ‘’Viata dupa viata’’, si ‘’Lumina vietii de dincolo’’lucrari care s-au bucurat de un mare succes in S. U. A. si strainatate. Dupa comunicarile lui, si alti medici au facut astfel de cercetari ajungind si ei la aceleasi concluzii si anume ca exista viata dupa moarte. Amintim pe medicii : MELVIN MORSE, MICHAEL SABOM, MICHAEL GROSSO, KONNETH RING, si ROBERT SULLIVAN. DAVID BOHM Profesor emerit la Universitatea din Londra si laureat al Premiului nobel pentru fizica. Este autorul lucrarilor: Teoria cuantica, Cauzalitate si sansa in fizica moderna, si Totalitatea si ordinea implicata In dialogul sustinut cu marele lider spiritual indian, iluminatul Krisnamurti, in cartea Sfirsitul timpului, se releva faptul ca omenirea evolueaza pe o cale gresita, si ca ea nu poate iesi decit mergind de la interesele inguste si particulare, spre ceva general si in cele din urma sa mearga inca si mai adanc in puritatea compasiunii, a iubirii si a inteligentei care-si au originea intr-o sursa primordiala aflata dincolo de gindire, dincolo de timp, chiar si dincolo de spatiul gol al mintii. JAMES PIKE Episcop de san Francisco, a fost una din personalitatile religioase cele mai celebre din S. U. A. In 1966, fiul sau mai mare, Jim, se sinucidea la virsta de 20 de ani. Cincisprezece zile mai tirziu, reverendul Pike constata misterioase deplasari de obiecte in camera sa. Ideea ca fiul sau mort incerca ‘’sa-i vorbeasca’’ sfirsi prin a i se mpune si in cursul a cinci sedinte conduse cu ajutorul mediumurilor, episcopul putu intr-adevar, sa se intretina cu cel mort. Condus si de formatia sa de jurist James Pike se inconjura de toate precautiile posibile pentru a evita riscurile de a fi inselat si avu grija sa-i puna fiului sau intrebari al caror raspuns mediumurile nu le puteau cunoaste. In verificarea fenomenelor, episcopul colaboreaza cu o serie de specialisti: J. Phinem directorul la Institutul de studii asupra omului, Jan Stevenson, psihiatru si neurolog, profesor la facultatea de medicina de la Universitatea din Virginia, Karlis osis, directorul cercetarilor de la Societatea americana de cersetare psihica, Gardner Murphy directorul Fundatiei Menninger si presedintele Societatii americane de cercetare psihica, Chester Carlson, inventatorul Xerox-ului, si membru al Consiliului de administratie al Centrului de studii al institutiilor demicratice. In cartea sa , Dialog cu cei de dincolo, episcopul si juristul James Pike demonstreaza existenta vietii de dupa moarte, una din comunicarile facute cu fiul sau mort, Jim, fiind facuta cu cel mai mare medium american Arthur Ford, si fiind realizata la televiziunea canadiana.

16

FRANCOIS BRUNE Nascut in 1931 este licentiat in teologie si scrieri sacre, si a fost profesor de dogmatica si de scrieri sacre la marile seminarii din Nantes, Rodez, si Bayeux. A scris Mortii de vorbesc ( 1994 ), Pentru ca omul sa devina Dumnezeu (1992), In direct cu lumea cealalalta (1993, in colaborare cu prof. Remy Chauvin) A citit peste 300 de carti in domeniul paranormalului, si a asistat la numeroase experiente ce i-au confirmat existenta celeilalte lumi. CARLOS WARTER Doctor in medicina (psihiatrie), si filozofie are dreptul de libera practica in S.U.A. si Chile. Este psihoterapeut si autor de carti si de conferinte publice. Din 1985 este presedintele Fundatiei Mondiale de Sanatate pentru Dezvoltare si Pace si vicepresedintele Programului de Studii Externe al Universitatii Internationale din Hawaii. Intre alte distinctii si premii, Dr. Warter a primit titlul si misiunea de Mesager al Pacii din partea Natiunilor Unite in 1987 si Distinctia Pax Mundi a Academiei Diplomatice Dag Hammasskjold in 1989. A scris peste 15 carti in limbile engleza si spaniola. A vorbit ca invitat de onoare la numeroase intruniri si conferinta academice, stiintifice sau de constientizare. Calatoreste foarte mult, pe la zeci de Cercuri Initiatice ( in noptile petrcute in singuratate in piramidele din Mexic, A avut parte de fenomenul extracorporalizarii) pentru a promova activitatile in slujba umanitatii si mentinerea procesului evolutiv al rasei umane prin centrarea pe valorile esentiale. Sursa acestei abordari a Lucrului Interior este asemanatoare cu cea a tuturor scolilor active, de constientizare, din cursul istoriei. Maniera sa unica de integrare a cunoasterii stravechi si a esentei personale s-a dezvoltat in contextul invataturilor psihologice si spirituale cu care a intrat in contact. Aceasta sinteza unica numita psihosinergie – sinergia mintii si sufletului- este prezentata in tara si in lume in cadrul unor tabere sapientiale, semunarii, cursuri, si grupuri de studiu care integreaza aspectele majore ale activitatii psihologice si spirituale. A condus cercetari privind constiinta si prin folosirea valorilor esentiale, a dezvoltat o metoda de vindecare individuala si sociala care pregateste in cadrul unor comunitati, grupuri care sa se poata adresa, la rindul lor, unor cercuri mai largi. In ultimii 20 de ani a pregatit peste 70.000 de persoane din diferite medii sociale, inregistrind rezultate intr-un spectru larg de la accelerarea constientizarii proprii si cresterea imunitatii la imbunatatirea starii emotionale si a relatiilor de familie si de serviciu, precum si a relatiilor de afaceri si din administratie. Poate fi contactat la: WWW.CARLOSWARTER.COM CWARTERMD(around)CARLOSWARTER.COM Tel 305-532 5850 Sau : Dr Carlos Warter c/o Health Communications, Inc. Miami Beach, FL 33140 S. U. A. WILLIAM BRUGH JOI Doctor in medicina, autor al cartii ‘’Transformarea’’ in care scrie: ‘’Iubirea, radiatia neconditionata emanind din chakra inimii, are o asemenea putere incit ii antreneaza si pe cei mai sceptici in Procesul Transformational . Energia este aceea care ridica privirile abatute, vindeca suferinta anilor de stradanie, hraneste sufletul in pornirea lui de unire cu spiritul, anima materia si transforma ceea ce nu trebuie sa fie inceea ce trebuie. Esenta fortei de coeziune leaga totul de Dumnezeu. Aceasta iubire este non-afectiva, non-sexuala, non-mentala. Ea are putere sa spiritualizeze instantaneu, impregnind fiecare individ cu o traire superioara a legaturii universale si a valorilor universale. Senzatia este divina si nu are importanta daca starile rationale o inteleg. Aceasta Iubire este energia care te aduce acasa: o intoarcere la comuniunea cu Dumnezeu’’ A avut parte de fenomenul extracorporalizarii, intr-o noapte petrecuta in marea Piramida a lui Keops, cit si de asemenea de a potoli cu ajutorul fortelor paranormale, intr-o imprejurare anume, suflarea vintului. Poate fi contactat la adresa : Sky Hi Ranch, Lucerne Valley, California. MARCUS GOSSLER Astronomul care in cartea Dictionarul stiintelor de granita face o inventariere a fenomenelor paranormale afirmind: ‘’Am dorit sa arat ca un anumit’’skepsis sanatos’’ este necesar si in ezoterism, dar ca pe de alta parte o atitudine spirituala critic-stiintifica nu inseamna nicidecum o respingere a gindirii ezoterice’’ (1995) BENDER HANS (1907-1993) Medic si psiholog, este considerat parintele parapsihologiei in tarile de limba germana. A creat la Freiburg, in Germania Institutul pentru Zone de frontiera ale Psihologiei si Psihoigienei; In 1953 a tinut catedra de parapsihologie de la Universitatea din Freiburg, care actualmente este tinuta de catre profesorul Yohannes Mischo. BENEDETTO AL XIV-lea ( Prospero Lambertini, 1675-1758) Numele acestui papa, este legat de parapsihologie prin cercetarile pe care le-a efectuat pe cind inca era cardinal, asupra fenomenelor asa-zise supranaturale si pe care le-a expus in lucrarea sa De Canonizatione, pe care nu putini astazi o considera primul text deschis si stiintific dedicat fenomenelor paranormale. Analizind ‘’miracolele’’ persoanelor propuse pentru canonizare, el a anticipat de fapt multe pareri de baza ale parapsihologiei moderne si a eliberat aceste fenomene de aura divina sau diabolica pe care epoca sa le-o atribuise. BROWN ROSEMARY Medium englez, prin intermediul caruia marii muzicieni din trecut (Liszt, Schubert, Berlioz, Bach, Beethoven etc. ) ar continua sa-si transmita operele lor. In realitate, Brown, care are in jur de 70 de ani ( in 1997), este cvasi ignoranta in muzica. Cu toate acestea, in stare de transa, scrie compozitii nuzicale foarte complexe, in stilul respectivilor autori, pe care nu este in stare sa le cinte. Expertii in muzica au estimat in mod pozitiv compozitiile sale. EDGAR CAYCE (1877-1945) A fost unul din mediumii cei mai dotati ai timpului respectiv. A fost bolnav, a cazut in transa si s-a vindecat datorita indicatiilor pe care le primea prin propria persoana din lumea cealalalta. Mii de diagnosticuri si de retete au fost indicater de catre Cayce in cursul carierei sale.

17

El a afirmat , in transa, ca informatiile sale veneau din subconstientul bolnavului insusi si dintr-un fel de subconstient colectiv sau memorie a naturii. Exista in S.U.A. in Virginia Bich, asociatia de rugaciune si vindecare ‘’Edgar Cayce’’, care se bazeaza pe cele cca 12.000 de lecturi pe care Cayce le-a facut in stare de transa. CASSOLI PIERO (1918) Medic si parapsiholog s-a numarat printre fondatorii Centrului de Studii Parapsihologice din Bologna, al carui presedinte este. De asemenea este unul din cei doi membri italieni ai Parapsihology Assocciation si a studiat numerosi senzitivi italieni si straini. Dintre numeroasele sale opere amintim in mod deosebit Vindecatorul, rod al experientelor de zeci de ani cu vindecatori ce abordeaza problema pranoterapiei. SIR WILLIAM CROOKES (1832-1919). Fizician englez foarte renumit pentru activitatea sa stiintifica si pentru descoperirile facute: elementul chimic taliu, tuburile cu raze catodice, radiometrul. S-a interesat intotdeauna in mod activ de fenomenele paranormale si a fost presedintele Societatii pentru cercetare Psihica din Londra A studiat cu foarte mare grija unii din vestitii mediumi ale timpului sau printre care D. D.Home si Florence Cook, sustinind buna credinta si nevinovatia acestora. A publicat diverse opere despre fenomenele spiritiste si este considerat unul dintre pionierii cercetarii psihice, cit si cel care a initiat experimentarea stiintifica pe mediumi. UGO DETTORE (1905-1992) Licentiat in istorie si filozofie, autor de romane si povestiri, initiator al unor importante opere enciclopedice. S-a interesat mult de parapsihologie , in special de aspectele ei istorice si epistemologice si este autorul a numeroase opere. In mod deosebit amintim Celalalt regat, marea enciclopedie Omul si necunoscutul , Normalitate si paranormalitate s. a. DI SIMONE GIORGIO (1925) Profesor de arhitectura al Universitatii din Napoli, se ocupa inca de foarte tinar de parapsihologie. A contibuit la fondarea Centrului Italian de Parapsihologie si a revistei Informatii de parapsihologie. A scris: Experiente inafara corpului, Dialoguri cu dimensiunea X, Convorbiri cu A, Adevaratul Christ. Este fondatorul si presedintele Institutului Gnosis pentru studiul ipotezelor supravietuirii. HANS DRIESCH (1867-1941) Filozof german, profesor al Universitatii din Koln. Specializat in embriologie, a dezvoltat teoria ‘’vitalismului’’, adica a finalismului implicit in creatie. Membru al Societatii pentru cercetare psihica din Londra, al carrui presedinte a fost timp de doi ani ( 1926-1927). Experimentind cu mediumi valorosi, intre care fratii Schneider, s-a covins de realitatea fenomenelor mediumice, si cu caracter psihic. A dedicat paranormalului numeroase lucrari, intre care amintim Memoriile. DUCASSE CURT JOHN (1881-1969) Filozof american, profesor universitar. In domeniul parapsihologiei s-a dedicat in special problemei supravietuirii si a fenomenelor (bilocatie, transa, semnificatii incrucisate etc.) care par sa o sustina. Lui ii revina in mare parte interesul stirnit pentru tema supravietuirii, astazi atit de raspindita intre parapsihologii mai deschisi si mai angajati. Printre lucrarile sale amintim : Fenomenele paranormale, Stiinta si supravietuire. DU PREL KARL (1839-1899) Filozof si cercetator german al stiintelor naturale, a aderat mai intii la teoria lui Darwin, dar studiul spiritismului l-a purtat spre o conceptie diferita a realitatii, care intelege si dimensiunile spirituale. Sustinator convins al supravietuirii si a posibilitatii de contact intre dimensiunea terestra si cea transcedentala, Du Prel a aderat la doctrina lui Alain Kardec, marele spiritist. A dedicat lucrari acestor teme. EDISON THOMAS ALVA (1847-1931) Inginer american, devenit celebru datorita inventiilor sale, printre care fonograful. Mereu s-a preocupat cu mare interes de fenomenele paranormale si era convins de posibilitatile de comunicare cu cei morti incercind sa proiecteze si un aparat de comunicare cu mortii dar pe care n-a mai apucat sa-l realizeze. ALBERT EINSTEIN (1879-1955) Matematician, fizician si filozof care a formulat faimoasa teorie a relativitatii care a modificat in mod hotarit gindirea secolului nostru. S-a dovedit totdeauna foarte deschis in consultarile fenomenelor paranormale, dupa cum demonstreaza prefata pe care a scris-o la lucrarea lui Upton Sinclair Radio mental. MIRCEA ELIADE (1907-1986) Savant al istoriei religiilor, a studiat la Bucuresti, si in India si a predat la diferite universitati europene si americane. A scris numeroase lucrari de mare valoare stiintifica despre fenomenologia religioasa si despre marile mituri ale omenirii intre care amintim Tratat de istoria religiilor si Samanismul si tehnicile extazului. JULIUS EVOLA (1898-1974) Ezoterist, filozof, orientalist, poet si pictor din Roma. A scris: Traditia ermetismului, Misterul Graalului, Doctrina trezirii, Yoga potentei. NATUZZA EVOLO (1924) Nascuta la Paravati in Calubria , Natuzza ( Fortuna) Evolo are de cca 40 de ani semnele stigmatizarii si retraieste patimile lui Hristos in fiecare Post Mare. Pe prosopul cu care sterge singele apar inscrisuri si desene reprezentind motive religioase. Natuzza vorbeste cu mortii si cu sfintii reusind sa diagnosticheze bolile si sa aline suferintele . EILEEN CAADY. Americanca ce a realizat in Findhorn , sat de pe coasta septentrionala a Scotiei, la inceputul anilor 1960, o comunitate pe baza invataturilor spirituale primite in stare meditativa. Datorita acestor invataturi Eileen si sotul ei au reusit sa transforme un pamint nisipos, rece si trist intr-o gradina plina de viata ale carei flori si zarzavaturi au stirnit stupoarea agronomilor din jumatate din lume. Toate acestea ar fi fost realizate cooperind cu ‘’deva’’ , spiritele naturii ce guverneaza fiecare specie vegetala in parte. La Findhorn s-a creat o comunitate care lucreaza astazi pentru un mai bun viitor al umanitatii, pentru o viziune diversa si mai spirituala a lucrurilor, pentru pace.

18

CAMILLE FLAMMARION (1842-1925) Celebru astronom francez, mare populrizator al materiei. In ultimii ani ai vietii sale a aderat la cercetarea psihica spiritualista si a strins o vasta cazuistica pe care a publicat-o in diverse carti. In 1923 a fost presedinte al Societatii pentru Cercetare Psihica din Londra. Printre operele sale cele mai vestite sunt: Moartea si misterul si Casele bintuite. GUSTAVE GELEY . Medic francez de origine poloneza , impreuna cu alti cercetatori a fondat Institutul Metapsihic International din Paris al caror director a fost ani de zile. A experimentat cu mediumi si clarvazatori, a fost initiatorul mulajelor mediumice ca probe ale materializarilor . A fost animat de o mare rigoare stiintifica si sub conducerea sa institutul a dobindit faima de institut de cercetare valoros si serios. VICTOR HUGO (1802-1885) Renumit scriitor francez ce credea in clarviziune si in reincarnare. Sunt celebre experientele sale spiritiste conduse ani de zile pe insula Jersey unde a fost exilat din motive politice. WILLIAM JAMES (1842-1910) Psiholog si filozof, a fost profesor al Universitatii Harvard si este unul din exponentii majori ai filozofiei americane. S-a numarat printre membrii fondatori ai Societatii Americane pt. Cercetare Psihica din New York. A condus doi ani si societatea asemanatoare din Londra. Faima sa de om de stiinta serios si autoritatea sa de necontestat au convins pe multi de realitatea fenomenelor paranormale de care se ocupa si au atras asupra acestora interesul lumii academice. Are numeroase scrieri in revistele de specialitate. CARL GUSTAV JUNG (1875-1961) Mare psiholog american care a avut mereu un mare interes pentru fenomenele paranormale. Si-a sustinut examenul de diploma in medicina cu o teza asupra ‘’fenomenelor oculte’’ rezultat al sedintelor mediumice cu o bucatareasa si si-a cultivat toata viata acest interes, care l-a impins si spre filozofiile orientale, spre alchimie, spre astrologie. A fost in legatura cu cei mai mari parapsihologi si de asemenea bun prieten cu Mircea Eliade. WEBSTER CHARLES LEADBEATER (1847-1934) Monah englez, devine teozof si episcop al bisericii catolico-liberale fondata de ei insusi. A fost si clarvazator si in operele lui a descris rezultatele investigatiilor sale de clarviziune: lumi invizibile, omul interior, etc. A trait mult in India si a fost colaboratorul lui Annie Besant. El l-a descoperit pe Krisnamurti. SIR OLIVER JOSEPH LODGE (1851-1940) Fizician englez cu realizari deosebite mai ales in domeniul electricitatii. A fost mai multi ani presedintele Societatii pentru Cercetare Psihica din Londra. A comunicat cu spiritul fiului sau decedat, si este considerat unul din exponentii cu autoritate ai spiritismului stiintific. A lasat nenumarate opere dedicate cercetarii psihice. CESARE LOMBROSO (1835-1909) Antropolog si psihiatru, profesor al Universitatii din Torino. Initial materialist si sceptic, a fost impotriva fenomenelor spiritiste pina in momentul in care are ocazia sa experimenteze cu mediumul Paladino, dupa care a publicat o serie de articole in favoarea fenomenelor si teoriilor spiritiste, si de asemenea ale telepatiei. WILLIAM MACKENZIE (I877-1970) Nascut in Anglia , a trait mult in Italia si a fost un celebru filozof, biolog si specialist in metapsihica. De la inceputul secolului a experimentat cu cei mai mari senzitivi europeni, dar nu a aderat niciodata la spiritism; isi sustine teoria sa evolutiva asupra capacitatilor paranormale. A vorbit de psihismul colectiv (sau polipsihism), raspunzator de marile fapte ale umanitatii si a considerat marile personalitati ale artei, religiei, stiintei ca mediumi capabili de a capta si interpreta acest psihism colectiv. Amintim printre operele sale principale Marile aventuri spirituale. MATTHEW MANNING (1956) Unul din cei mai celebri senzitivi actuali. Nascut in Anglia, a prezentat inca de copil fenomene de poltergeist, de scriere si desene automate. In aceasta ultima activitate a atins nivele artistice foarte inalte, realizind desene in stilul marilor maestri ai trecutului (Durer, Matisse, Picasso, etc.) . Intr-o anumita perioada s-a dedicat indoirii metalelor si altor experimente de psihokinezie, supunindu-se mereu de buna voie, controalelor stiintifice. De mai multi ani, Manning s-a decis sa-si puna capacitatile in slujba omului si sa se dedice cu succes activitatii de vindecator. In cursurile si seminarele sale, el ii invata si pe ceilalti sa se vindece singuri dirijindu-si in mod oportun propriile energii si servinduse de vizualizari. EDGAR MITCHELL (1930) Licentiat in inginerie si astronautica, a fost cel de-al saselea om care a pus piciorul pe Luna in 1971, in timpil zborului Apollo 14. In cursul acestei misiuni, Mitchell a realizat din initiativa personala, experimente de telepatie Pamint-Luna stabilite dinainte cu patru persoane. Rezultatele au fost pozitive, si au demonstrat ca perceptia extrasenzoriala ignora barierele spatiale. Actualmente Mitchell s-a retras din aeronautica si a fondat Institutul de Stiinte Noezice, un centru care studiaza constiinta si potentialul uman si realizeaza in acest domeniu o importanta munca de pionierat. ALLAN ROBERT MONROE (1915) Comerciant american , celebru din 1950 pentru ale sale calatorii inafara trupului, pe care le studia sistematic. Iesirile sale din corp au fost studiate in laborator evidentiindu-se analogii intre acestea si starea onirica. De asemenea, Monroe a dezvoltat tehnici pentru a iesi de buna voie din corp, pe care le-a expus in cartile sale. STAINTON WILLIAM MOSES (1839- 1892) Pastor protestant englez, a fost un mare medium si un exponent cu autoritate al spiritismului stiintific. Si-a descoperit propriile capacitati in timpul sedintelor cu alti mediumi si a experimentat ani de zile cu cercetatori valorosi, producind o foarte vasta gama de fenomene: aporturi, levitatii, scriere automata, voce si scriere directa, lumini si muzica paranormala. Totdeauna a fost considerat ca fiind de o absoluta seriozitate si stimat de contemporanii sai. A fondat in 1881 si a condus pina la moarte revista Light, o autentica si bogata sursa de informatii asupra marii

19

mediumitati din acel timp. Avea diferite calauze spirituale, care i-au dictat opera sa fundamentala, Invataturi spiritiste. GARDNER MURPHY (1890-1983) Psiholog, profesor al Universitatii din New York, a fost tot timpul interesat de parapsihologie si este considerat unul din cei mai valorosi cercetatori moderni. A organizat experimente de telepatie Paris-New York impreuna cu Warcollier; sunt importante si studiile sale despre clarviziune, aparitii, preziceri. A prezidat atit Societatea pentru Cercetare Psihica din Londra cit si pe cea din New York si a fost presedintele celebrului Congres International de Parapsihologie din Utrecht, patronat de Fundatia de Parapsihologie in timpul caruia a fost adoptat oficial termenul de ‘’parapsihologie’’. Murphy a fost un cercetator senin deschis si legat de metoda stiintifica. A scris diferite carti si numeroase reviste de specialitate. HENRY F. W. MYERS ( 1843-1901) Specialist in limbi clasice , a trait la Cambridge si s-a numarat printre fondatorii Societatii pt. Cercetare Psihica din Londra. Este considerat unul dintre cei mai mari teoretici eni ai cercetarii psihice caruia i-a dedicat toata energia sa. A experimentat in domeniul hipnozei, telepatiei, clarviziunii, si mediumitatii; a initiat ancheta din care s-a nascut celebra carte Fantasmele celor vii, clasica pentru fenomenele de aparitii si mai ales a creat un sistem filozofic asupra paranormalului pe care si l-a exprimat in opera sa fundamentala publicata postum, Personalitatea umana si supravietuirea sa. Dupa moartea sa , s-a manifestat - pe cit se pare - in diferite automatisme, producind fenomenul corespondentelor incrucisate ( cross-corespondence) considerat unul din cele mai importante fenomene in sustinerea supravietuirii dupa moarte. THERESE NEUMAN (1898-1962) Vizionara si stigmatizata germana ce a trait in Konnersreuth. Clarvazatoarea retraia in fiecare vineri suferinta lui Hristos, suferind dureri si singerind din abundenta. Sau relatat despre ea fenomene paranormale extraordinare: xenoglosie, clarviziune, telepatie, levitatie, bilocatie. A stat pentru mai bine de 36 de ani fara sa manince, luind numai putina anafura. Dupa moartea sa au fost relatate numeroase miracole legate de invocarea ajutorul sau. STEEL HENRY OLCOTT (1832- 1907) Functionar oficial si avocat american, ziarist si cercetator al fenomenelor mediumnice. In America a cunoscut-o pe Helena P. Blavatky si a fondat cu ea Societatea Teosofica. A trait mult timp in India, contribuind decisiv prin marile sale capacitati organizatorice, la raspindirea teosofiei; a condus Societatea pina la moartea sa, dupa care a fost luata de Annie Besant. Lui i se datoreaza multe insemnari importante despre Blavatky. PASQUALINA PEZZOLA (1908) Traieste la Civitanova Marche ( Bologna) si a demonstrat inca de foarte tinara extraordinare capacitati de clarviziune indreptate mai ales spre scopuri de diagnosticare. Ea cade in transa si calatoreste cu corpul astral pina la pacient. Ea a fost cercetata indelung de contele Lorenzo Mancini, de sora acestuia Giuseppina care era medic; mai recent au experimentat pe ea doctorul Piero Cassoli, dr. Enrico Marabini si Massimo Inardi, toti trei medici bolognezi, care au facut relatari in reviste si conferinte. Azi, Pasqualina nu mai face diagnosticari la distanta, care o obosesc mult, ci se limiteaza sa viziteze direct pacientii. Totusi, capacitatile sale de clarviziune sunt inca prezente. CORRADO PIANCASTELLI (1930) Sociolog si jurnalist napolitan, cunoscut de multi ani ca ‘’mediumul entitatii A’’, dupa numele entitatii care se manifesta in timpul transelor sale. Acestea au inceput pe cind Piancastelli era un baietel si s-au manifestat mereu printr-un inalt nivel intelectual, mai mult decit s-ar astepta de la un baietel. La ora actuala conduce Centrul Italian de Parapsihologie din Napoli. Cazul sau a fost cercetat indelung de profesorul Giorgio di Simone. PIPER LEONORE (1859-1950) Celebru medium american, apreciata mai ales pentru transele in timpul carora demonstra extraordinare cunostinte de clarviziune. Prin intermediul ei se manifestau entitati ale decedatilor care furnizau date foarte precise, si de asemenea a avut o contributie importanta la faimoasele corespondente incrucisate. A fost cercetata de ilustri cercetatori din Statele Unite si Anglia, printre altii de faimosul filozof William James care s-au convins de sinceritatea si seriozitatea faptelor. HARRY PRICE (1881-1948) Cercetator englez, care si-a dedicat viata studiului senzitivilor si mediumilor si cazurilor de bintuire. In special s-a ocupat d e studierea fratilor Schneider, Eileen Garrett si a faimoaselor bintuiri a parohiei din Borley, care a durat ani de zile si careia I-a dedicat numeroase articole. A fost mereumfoarte critic, riguros, si acut in judecata, suspectind trucurile. A scris diverse carti, rodul propriilor cercetari ( Casa cea mai bintuita din Anglia, Confesiunile unui vinator de spirite ) FRANCESCO RACANELLI (1904-1978) Vindecator foarte dotat inca de copil, licentiat in drept, a obtinut apoi o adoua licenta in medicina pentru a-si putea exercita in liniste activitatea sa de vindecator: iau fost intentate mai bine de 5 procese pentru exercitarea abuziva a meseriei de medic. Originar din Puglia, Racanelli a trait aproape mereu la Florenta, unde si-a desfasurat si activitatea benefica in favoarea suferinzilor. Numai prezenta sa si simpla atingere a minilor sale alinau durerile si vindecau boli de diferite origini. Racanelli era foarte religios si intelegea activitatea sa de vindecator ca pe un serviciu pus in slujba aproapelui, in spiritul caritatii. A scris si citeva carti despre felul sau deosebit de a vindeca bolnavii. Este amintit ca una dintre personalitatile cele mai deschise si generoase din intregul domeniu al paranormalului. RESCH ANDREAS (1934) Sacerdot de origine italiana, din congregatia Mintuitorului, cu resedinta la Innsbruck.. Licentiat in psihologie clinica, se ocupa de parapsihologie de multi ani. Are o editura proprie (Resch Verlag), unde publica o revista specializata si cartile din seria Imugo Mundi si un institut de cercetare dotat intre altele cu o mare biblioteca parapsihologica. Incepind din 1970, Resch tine cursuri de paranormalogie la Academia Alfonsiana din Roma, care face parte din Universitatea Luterana. Este secretarul general de la Imugo Mundi si organizeaza la fiecare doi ani un mare congres international.

20

BANKS JOSEPH RHINE (1895-1982) Psiholog american, care este considerat parintele parapsihologiei stiintifice intrucit experimentele sale celebre cu metoda statistico-cantitativa dezvoltate timp de mai bine de 50 de ani la Universitatea Duke din Durham (Carolina de Nord) au conferit parapsihologiei o demnitate stiintifica, incit a fost primita in Asociatia Americana pentru Progresul Stiintelor (A A A S). Experimentele au inceput in 1930 sub calauzirea profesorului McDougall al carui asistent era Rhine si foarte curind au dus la infiintarea Laboratorului de Parapsihologie si la crearea Jurnalului de Parapsihologie, unde erau publicate rezultatele experimentelor. Rhine si-a inceput cercetarea sa asupra telepatiei pentru a trece apoi si la alte fenomene de perceptie extrasenzoriala ( clarviziune, precognictie) si la psihokinezie. In general Rhine nu experimenta cu senzitivi ci cu studenti si se servea de carti de joc si zaruri in evaluarea statistica. A trebuit sa infrunte criticile si ostilitatile a destui oameni de stiinta, si cu toate acestea a stiut sa depaseasca aceste dificultati si sa se bucure, datorita experimentarii sale foarte riguroase, de stima generala. Incepind din 1965 , Laboratorul de Parapsihologie intra in cadrul Fundatiei pentru Natura Omului, creata de insusi Rhine pentru promovarea cercetarii parapsihologice la nivel international. Rhine a scris mai multe lucrari in care descrie experimentele sale: Noile frontiere ale mintii, Puterile spiritului, Perceptia extrasenzoriala. CHARLES RICHET (1850-1935) Medic si filozof , laureat al Premiului Nobel in 1913 unul din cercetatorii cei mai stimati ai timpului sau. A fost un precursor in multe domenii si s-a dedicat cu pasiune si cercetarii paranormalului indeosebi hipnozei, fenomenelor mediumnice si celor de perceptie extrasenzoriala. A experimentat cu mediumi si senzitivi, intre care Eusapia Paladino, si, in 1905 a fost presedintele Societatii pentru Cercetare Psihica din Londra. A contribuit la fondarea Institutului Metapsihic International din Paris, in 1919, al carui presedinte onorific i-a si fost. El a inventat termenul de ‘’metapsihica’’ care astazi in general este preferat celui de ‘’parapsihologie’’. Onest si curajos, a fost mereu animat de un spirit pionieristic si de o mare initiativa, astfel incit nu ezita sa-si puna in pericol propriul nume pentru apararea cercetarilor carora se dedica cu pasiune. Printre operele sale amintim in mod deosebit Tratat de metapsihica. JAN STEVENSON (1918) Profesor de psihiatrie al Universitatii din Virginia, se ocupa de multi ani de parapsihologie, si indeosebi de telepatie, precognictie, aparitii si mai ales '‘inregistrarea vietilor precedente'’, respectiv ipoteza reincarnarii. Amintirile cercetate de Stevenson sunt de tipul: copii foarte mici , abia invatind sa vorbeasca isi amintesc alte vieti, alte situatii, alte ambiante care nu au nimic de-a face cu ambianta actuala. Analizind si controlind aceste amintiri, avind o cazuistica foarte vasta , din toata lumea, a fost posibila constatarea unei ample analogii intre amintirile copiilor si situatiile intimplate in mod real. Au existat recunoasteri de persoane , de case, de obiecte. In plus, acesti copii care isi amintesc prezinta pe corp adeseori semne de cicatrici numite semne de nastere corespunzind ranilor care ar fi dus la moartea personalitatilor precedente. Dupa ce a studiat sute de astfel de cazuri, Stevenson a ajuns la concluzia ca nu se poate vorbi de coincidente si ca , in schimb, este mai probabil ca cele ce-si amintesc copiii sa apartina efectiv vietilor precedente. RENE SUDRE (1880-1968) Cercetator francez, s-a ocupat cu mare acuratete si competenta de toate ramurile parapsihologiei, schitind un cadru clar in lucrarea sa binecunoscuta Tratat de parapsihologie. A promovat atit cercetarea calitativa, cit si pe cea cantitativa si s-a ocupat si de psi-ul animalelor. A fost directorul Institutului Metapsihic International din Paris si a Revistei de Metapsihica. Este considerat unul din cei mai importanti cercetatori ai parapsihologiei din acest secol. CARL H. W. TENHAEFF (1894-1981) Psiholog francez, primul care a avut o catedra de parapsihologie la Utrecht ce i-a fost incredintata in anul 1953 dupa ce functionase acolo vreme de 20 de ani ca docent. Sa ocupat de spiritism din frageda tinerete si a studiat temeinic numerosi mediumi folosind cu precadere metoda calitativa. Subiectul sau cel mai renumit a fost, fara nici o indoiala Gerard Croiset, cu care a efectuat lungi si memorabile experiente. PIETRO UBALDI (1886-1972) Profesor de limbi straine, senzitiv, a scris inspirat de ‘’inteligente externe’’ lucrari cu un continut net superior culturii sale. Deosebit de originala si de puternica este Marea Sinteza , scrisa in 1930, unde apar cunostinte, chiar stiintifice, care anticipeaza epoca sa, si sunt profund inovatoare. Operele lui Ubaldi se detasaza prin profunzime, intuitie, originalitate si o spiritualitate sincera si adevarata. VLADIMIR SOLOVIOV (1853-1900) Cunoscut filozof si ginditor rus. A avut prima viziune mistica la 9 ani dupa care a traversat o perioada de ateism . La 18 ani, o lectura atenta a lui Spinoza l-a familiarizat cu filozofia speculativa , consolidindu-i totodata gustul pentru misticism si panteism. Ceea ce l-a influentat insa definitiv a fost gindirea postkantiana. La Univversitatea din Moscova, unde tatal sau era profesor, a studiat, rind pe rind, matematica, fizica, istoria, filologia, si teologia. In Anglia pe cind se afla la Britsh Museum, a avut o a doua viziune mistica . Pe a treia si ultima a avut-o in Egipt. Doctoratul si l-a luat cu o dizertatie despre Critica principiilor absracte, la Universitatea din Sankt- Petersburg. Tot aici sustine Prelegeri despre divino-umanitate, prezentind un sistem complet despre cosmologie speculativa si teologie filozofica avind printre audienti pe Tolstoi si Dostoevski. In lucrarea Rusia si biserica universala , redactata in franceza, cu toate ca ramine fidel ortodoxismului, Soloviov recunoaste primatul Apostolului Petru si al bisericii catolice. Din aceasta cauza avut mari conflicte cu autoritatile ecleziastice rusesti trebuind sa se impartasasca la preotii greco-catolici dar nu a abandonat niciodata credinta pravoslavnica. In unele din scrierile sale a fost mai platonic decit Platon si

21

mai hegelian decit Hegel; in altele, fascinat de conceptia organicista vede omenirea ca un organism individual., Absolutul insusi aparindu-i sub specia organicitatii. In Fundamentele filozofiei teoretice Soloviov ne apare ca un precursor al fenomenologiei husserliene, mai cu seama cind insista asupra faptului ca experienta imediata nu ofera nici o baza pentru distinctia intre perceptiile veridice si cele iluzorii, ori intre starile de reverie si cele de trezie. Din punctul lui de vedere daca adevarul ar fi oferit de constiinta imediata nu ar mai trebui sa-l cautam, iar filozofia s-ar dovedi inutila sau imposibila, ceea ce nu este adevarat. Nae Ionescu, N. O. Lossky si Berdiaev ii acorda un loc important in operele lor, Rozanov, Florenski, Bulgakov sau Sestov neputind fi intelesi fara acest precursor extraordinar, care nu a trait suficient pentru a-si incheia sistemul . NICOLAI ONUFRIEVICI LOSSKI (1870 -1965). Filozof rus stabilit in S.U.A. autor al unui sistem filozofic ce cuprinde elemente de platonism, personalism si mistica. Opere principale: Fundamentarea intuitionismului, Lumea ca tot organic . Filozof rus, profesor universitar la Moscova. Din 1922 a trait la Paris. Fondatorul doctrinei’’noul crestinism’’ (Un nou Ev Mediu) varianta a existentialismului crestin. Gindirea sa este o critica a rationalismului si o meditatie asupra posibilitatii de implinire a omului, in concordanta cu spiritul profund al credintei crestine. JOHANNES ECKHART (1260-1328) Supranumit Meister. Filozof si teolog german, calugar dominican. A ilustrat o conceptie pantrista cu elemente rationaliste, egalitariste si umaniste. A fost judecat de Inchizitia din Koln si tezele sale au fost condamnate printr-o bola papala dupa moarte cu mentiunea : ‘’a dorit sa sunoasca mai mult decit se cuvenea’’. ANDREI PLESU ( 1948 ) Filozof roman. Discipol al lui Constantin Noica. Lucrari privind filozofia artei ( Pitoresc si melancolie, Limba pasarilor ) si pe teme morale ( Minima Moralia). Monografii ( Francesco Guardi). Autor al Jurnalul-ui de la Tescani. Ministru al Culturii; ministru de Externe. Autor al cartii Despre ingeri . Ed. Humanitas 2003 BERNARD LIEVEGOED (1905- 1980) Medic psihiatru si arhitect indonezian, doctor in medicina. A imbratisat Antropozofia pe care o aplica in unele din cele 21 de carti al caror autoe este cu aplicatii in domeniul psihiatriei, psihologiei, pedagogiei curative si sociale, dezvoltarea organizarii, educatiei, arhitecturii etc. CONSTANTIN ENACHESCU Doctor in psihiatrie si psihologie, roman, contemporan,autor a mai multor carti. In cartea ‘’Experienta vietii interioare si cunoasterea de sine’’ ne prezinta aspecte ale psihicului si constiintei umane in cazul unor experiente limita, paranormale. Autorul este si un bun cunoscator al filozofilor si al sistemelor filozofic

(Vezi capitolele urmatoare)

22

RUDOLF STEINER (1861-1925) . Filozof austriac, naturalist, pedagog, matematician, creatorul doctrinei antropozofice. A fondat la Stuttgart scoala Waldorf. ( Dictionar Enciclopedic). Inca de mic fiinta sa manifesta un dublu caracter : Adincirea simultana in universul sensibil si cel suprasenzorial. Treptat elementele suprasenzoriale i se dezvaluie cu o forta si o putere tot mai crescinda. Pentru privirea-i de copil mortii nu mai sunt umbre invizibile. La scoala primara este impresionat de geometrie si desen iar preotul satului ii trezeste interesul pentru sistemul copernician si pentru slujbele religioase. Cunoaste mai apoi pe Carl Haeckel care-i transmite dragostea pentru literatura germana. Ochii deschisi spre lumea sensibila ii transmit imagini mai cenusii decit privirea launtrica dar el stie ca ele se completeaza si cea mai mare dorinta a lui este aceea de a face tuturor cunoscute aceste doua lumi. La virsta de 14 ani il descopera pe Kant si se adinceste in studiul ‘’Criticii ratiunii pure’’, in studiul dogmaticii, simbolisticii si istoriei ecleziastice. Studiaza cartile de initiere matematica ale lui Heinrich Borchert Lubsen luind contact cu geometria analitica, trigonometria, calculul diferential si integral.. Datorita profesorului Hugo von Giim are preocupari in domeniul fizicii si chimiei. Citeste ‘’Istoria universala’’ a lui Karl von Rotteck, fapt ce-i trezeste interesul pentru Johannes von Miller si Tacit. La 15 ani isi cistiga existenta meditind elevi si se adinceste in lucrarile lui J.F. Herbart. La 18 ani studiaza filozofia lui Fichte, Shelling si Hegel. Se adinceste in continuare in filozofia lui Kant si citeste ‘’ Istoria filozofiei’’de Thilo. Intra la Scoala Tehnica Superioara din Viena cunoscind pe Felix Koguzki pe care-l considera ‘’trimisul Maestrului’’. Preocupat de Spatiu si Timp studiaza pe F. T. Vischer. Urmeaza cursuri la Facultatea de Medicina, fiind in acelas timp atras de fizica lui J. R. Mayer. Citeste de asemenea lucrarile de estetica ale lui Schiller. La 19 ani aprofundeaza opera literara a lui Goethe, ;;Metafizica’’ de Herbart, ‘’Estetica – stiinta formei ‘’ de Zimmerman, si ‘’Morfologia generala ‘’ de E. Haeckel. La 21 de ani este preocupat indeosebi de lucrarile stiintifice ale lui Goethe. Se apuca de studiul temeinic al anatomiei si fiziologiei, elaborind o teorie a metamorfozelor. La 23 de ani studiaza filozofia lui Eduard von Hartmann. La 25 de ani ca urmare a publicarii primei sale carti Bazele unei teorii a cunosterii la Goethe (1886) , a fost chemat la Weimar, pentru a pregati editarea Operelor stiintifice ale lui Goethe. A depus o bogata activitate culturala in Viena, Weimar si Berlin, ca editor al operelor lui Goethe, scriior, redactor si pedagog. Frecventeza cercuri de artisti si intelectuali remarcabili. La 27 de ani i se incredinteaza redactarea Revistei Saptamanale Germane, fapt ce-i prilejueste contacte cu diferite personalitati politice. De asemenea cunoaste pe pastorul evanghelic Alfred Forney si anturajul intelectual al acestuia. La 29 de ani incepe studierea operei filozofului Nietzsche si devine colaborator al arhivelor din Weimar. La 30 de ani isi da doctoratul in filozofie. La 33 de ani publica ‘’Filozofia libertatii ‘’ si ‘’Nietzsche-un adversar al epocii sale’’. La 36 de ani conduce revista ‘’Magazinul Literturii’’ si in cadrul ‘’Societatii literare independente’’ tine un ciclu de conferinte pe tema ‘’Marile curente ale literaturii germane de dupa 1848’’. La 37 de ani este preocupat de studierea operei lui Max Stirner comparativ cu filozofia lui Hegel. Il cunoaste pe Bruno Wille si Wilhem Bolsche , impreuna cu care participa la fundarea ‘’Universitatii libere’’ De asemenea frecventeaza Liga’’Giordano Bruno’’si ocupa un post de profesor de istorie la Universitatea populara din Berlin ceea ce-i prilejueste cunoasterea indeaproape a mediilor muncitoresti si a problemei sociale. La 39 de ani realizeaza o serie de opere: ‘’Ideile si Doctrinele secolului XIX’’, ‘’Egoismul in filozofie’’, ‘’Mistica la inceputurile timpurilor moderne’’, ‘’Crestinismul ca fapt mistic’’. Devenind si un conferentiar foarte apreciat a fost numit in 1902 Secretarul general al sectiei germane a Societatii Teozofice fara sa fi fost membru al acesteia. A primit, cu scopul de a promova crestinismul ca virf al unei spiritualitati stiintifice considerindu-i pe teozofi mai apti pentru aceasta decit ceilalti oameni, dar orientarea Societatii Teozofice in special spre

23

mistica orientala l-a facut sa renunte la Societatea teozofica destul de repede si creaza in 1913 o noua asociatie, Antropozofia, cu sediul la Dornach, in Elvetia, unde s-a construit, pe baza planurilor lui, Goetheanum, vasta sala destinata reprezentatiei dramelor-mistere ale lui Goethe, cit si altor activitati antropozofice. La 50 de ani publica’’De la Buddha la Hristos’’ iar peste un an ‘’Bhagavad Gita si Epistolele Sf. Pavel’’. Tine numeroase conferinte publice in toata Europa si publica numeroase alte carti. Dupa sfirsitul secolului, s-a indreptat in special spre fundamentarea Stiintei spirituale orientata antropozofic. Prin conferintele sale tinute in intreaga Europa, prin relatiile sale cu artisti, oameni politici, savanti si mistici, Steiner a exercitat in timpul sau, o influenta discreta dar profunda asupra contemporanilor. Aceasta s-a mentinut pina in zilele noastre, cind, Antropozofia are centre in 57 de tari; in Franta exista numeroase institute de cercetare si scoli antropozofice, foarte active. Rudolf Steiner, a fost un luptator neobosit pentru spiritualizarea umanitatii, scriind 29 de carti, si sustinind conferinte in toata Europa ce au fost editate in peste 400 de carti. Daca opera sa reia, numeroase elemente din stravechile traditii initiatice si mistice, principala ei importanta si originalitate este aceea ca a redat-o foarte complex, conform clarvederii cu care a fost dotat inca de la nastere, insotita de spiritul critic al omului de stiinta , astfel ca el este creatorul stiintei spirituale. Antropozofia deschide celor care o studiaza o noua imagine despre om si lume. Rezultatele spiritual stiintifice obtinute de Rudolf Steiner isi arata efectele lor practice in impulsul de innoire a multor domenii de viata ca : pedagogie (scolile Waldorf) medicina, terapeutica, arhitectura, decoratie, pictura, sculptura, giuvaergerie, euritmie, plastica vorbirii, arta dramatica, muzica, poezie, agricultura ( metoda biodinamica), domeniul social (tripartitia organismului social) etc. Lucrari aparute in limba romana : Scrierile de stiinte naturale ale lui Goethe ( 5 vol. ) Linii fundamentale ale unei teorii a cunoasterii in conceptia despre lume a lui Goethe, Adevar si stiinta, Filozofia libertatii, Friedrich Nietzsche, un luptator contra timpului sau, Conceptia despre lume a lui Goethe, Mistica la inceputurile vietii spirituale ale epocii noi si legatura ei cu conceptia moderna despre lume, Teozofie. Introducere in cunoasterea suprasensibila a lumii si menirea omului, Cum se dobindesc cunostinte despre lumile superioare, Din cronica Akasha, Treptele cunoasterii superioare, Stiinta spirituala, Patru drame-mister, Conducerea spirituala a omului si a omenirii, Calendarul sufletesc antropozofic, Un drum catre cunoasterea de sine a omului, Pragul lumii spirituale, Enigmele filozofiei, Despre enigmele omului, Despre enigmele sufletului, Geniul spiritual al lui Goethe manifestat prin ‘’Faust’’ si prin basmul ‘’Sarpele verde si crinul’’, Punctele centrale ale problemel sociale in necesitatile vietii contemporane si in viitor, Structura tripartita a organismului social si situatia momentului, Cosmologie, religie si filozofie, Principii antropozofice, Arta vindecarii, Povestea vietii mele, Apocalipsa lui Ioan, Arta educatiei, Arta recitarii si declamatiei, Arta si cunoasterea artei, Bazele spiritual-stiintifice pentru prosperarea agriculturii, Bhagavad-Gita si Epistolele lui Pavel, Christos si lumea spirituala, Consideratii ezoterice asupra legaturilor karmice ( 5 vol.), Crestinismul ca fapt mistic si misterele Antichitatii, Cum se dobindesc cunostinte despre lumile superioare? , Cunoasterea initiatica, Cunoasterea lui Hristos, Cunoasterea sufletului si a spiritului, De la Iisus la Hristos, Dezvoltarea sanatoasa a fiintei umane, Educarea practica a gindirii, Entitatile spirituale in corpurile ceresti si in regnurile naturii, Ezoterismul crestin, Comentarii asupra evangheliilor (4 vol ) , Evanghelia a-V-a, Evolutia oculta a omului, Fiziologie oculta, Ierarhiile spirituale, Impulsurile stiintei spirituale in dezvoltarea fizicii (2 vol.), Istorie oculta, Indrumari pentru o educatie ezoterica, Lumea simturilor si lumea spiritului, Macrocosmos si microcosmos, Manifestarile karmei, Metamorfozele vietii sufletesti. ( 2 vol.), Metodica si fiinta modelarii vorbirii, Misiunea lui Mihael, Misterul biblic al genezei, Misterul temperamentelor omenesti, Mistica. Gind uman, gind cosmic, Mituri si mistere egiptene, Noua spiritualitate si trairea lui Hristos, Observarea naturii. Matematica. Experimentul stiintific si Antropozofia, Omul in raport cu animalele si spiritele elementelor, Omul suprasensibil si conceptia antropozofica, Orientul in lumina Occidentului, Pazitorul Pragului, Poarta initierii, Pragul lumii spirituale, Puncte centrale ale problemelor sociale, Reincarnare si karma, Stiinta initiatica si cunoasterea astrilor, Taina Sfintei Treimi, Teosofia rosicrucienilor, Trezirea sufletelor, Un drum spre cunoasterea de sine, Universul, Pamintul si Omul. Sa nu fi fost si ocultist , astazi , ar fi studiat in toate universitatile, sociologul, savantul, filozoful de geniu, inspiratorul de scoli si clinici, innoitorul artei teatrului, a cuvintului si a gestului, a sunetului si a formei, a liniei si a culorii, etc. Dar el este de cealalalta parte a baricadei. El vede fiintele si lucrurile in realitatea lor suprasensibila, necunoscuta de noi. Aceasta lume in care el se misca cu aceeasi usurinta cu care ne miscam noi acasa sau pe strada ne este inchisa si la nivelul actual actual al simturilor noastre sau al ratiunii care se bazeaza pe ele, ea pare din primul moment ceva imposibil, deoarece scapa controlului facut cu simturile obisnuite. In acelasi timp, vastitatea acestei priviri tulbura, nelinisteste.O prezicatoare are o a doua vedere, instinctiva, pe care nu o poate intelege si care, foarte adesea , are drept pret un dezechilibru organic sau psihic. In ceea ce-i priveste pe clarvazatorii care se ridica la viziuni la fel de grandioase ca cele ale unui Swedenborg sau ale lui Wiliam Blake, in viziunile lor intra o parte de bizarerie de neinteles care face sa se nasca reticenta si neincredere in cititorul captivat de frumusetea imaginii. Cum sa discerni intre stralucirile adevarului si creatiile proprii adevarului? Aceste probleme la rezolva aparitia in lume a lui Rudolf Steiner care se ridica cu viziunea la cele mai mari inaltimi dar cu o luciditate atit de mare incit pune de acum baze stiintifice stiintei spirituale.

24

Dupa Rudolf Steiner, gindirea umana poate deveni insreument al noii ‘’clarvederi’’. Conditia va fi extinderea si intensificarea ei. Ea va garanta astfel claritatea constientei care va conferi valoare cercetarilor spirituale. Gindirea umana se va uni cu actul creator care ‘’a gindit Universul’’ Ea se va identifica cu fenomenele vietii. De pilda , va urma etapele unei metamorfoze, oricare ar fi schimbarile aparentelor. Recreind astfel unitatea intre lucruri, ea va avea o viziune globala si perpetua a ideii. Ca urmare o va constientiza ca pe o forta cosmica, o forta care ‘’gindeste in ea’’. In raport cu aceste idei durabile si vii, cugetarile noastre cerebrale, vor aparea ca umbre proiectate, ca niste scheme. Ori, tocmai a fost descoperit creierul electronic, caculatorul, cel care manipuleaza aceste scheme si aceste umbre. El ofera formule instantanee, capodopera a tehicii. S-a pierdut insa constienta faptului ca fenomenul gindirii in om isi are originea in Ideea suprasensibila care se stinge producind undele fizice si subfizice pe care le capteaza sistemul nervos. In urmele lasate in creier, aceste umbre ale gindirii reale sunt deja moarte. calculatorul nu inregistreaza decit gindire moarta; de altminteri ,tocmai ca este moarta , de aceea o poate inregistra, o poate cifra. Dar cine a sapat aceste urme? Cum s-au produs aceste umbre? Ideea cosmica pe care o percepe gindirea vie nu este de aceeasi natura cu aceea a unui calculator. Calculatorul nu poate decit sa macine praful rationamentelor legate de conditiile pamintesti, el insusi fiind un produs al acestei supraproductii a gindirii. Halucinogenele demonstreaza ca intr-adevar exista aceasta gindire vie, aceasta cunoastere directa. Dar crearea unor disocieri artificiale, intre sensibil si suprasensibil , in care nu i se acorda cunoasterii ezoterice locul cuvenit si in care conditia luciditatii nu este luata in seama , prin centrarea pe un ‘’Eu ‘’constient in stare atit sa le provoace cit si sa le opreasca si, mai ales, sa aiba controlul moral asupra lor, aceasta imprudenta deci este pedepsita de Dumnezeu, distrugindu-se coeziunea sufletului si organismului. In ciuda prodigioaselor succese ale stiintei si tehnicii, datorita unei gindiri moarte , nu vii, popoarele se afunda intr-o criza a civilizatiei care ameninta toate structurile : dezumnizare, lipsa de comunicare, egoism, ipocrizie, poluare, consum ezagerai, nedreptate, coruptie, saracie, foamete, lipsa asistentei sociale, somaj, robotizarea omului program prelungit de munca , lacomia de bani, incultura, lipsa de credinta sau religiozitate de forma, dispret fata de intelepciune , fata de filozofie, superficialitate, destramarea familiei, scaderea natalitatii, criza de timp, luarea in desert a lui Dumnezeu. Ceea ce ni se prezinta drept triumfuri ale unei societati mecaniciste poarta intotdeauna la urma urmei, aceeasi pecete : distrugerea, moartea la nivel planetar. Ceea ce se infaptuiste dupa metodele inaugurate de Rudolf Steiner duce dimpotriva, la viata : viata solurilor carora le reda fertilitatea, viata trupurilor care reinvata arta vindecarii, cea a constientelor care se echilibreaza pe masura ce se deschid intelepciunii. Acel ‘’ rau de a trai’’ care roade generatiile noi, aruncate prea repede pe drumuri fara iesire, se transforma intr-o bucurie grava, aceea de te simti responsabil de Pamint si de viitorul lui, de rasa umana si de destinul ei unic in sinul unui univers armonios ierarhizat. Dar desigur ca aceasta prin insusirea , cu destul efort asa cum ne-a destinat Dumnezeu, a teoriei si practicii antropozofice. Departe de a fi de domeniul trecutului, Antropozofia lui Rudolf Steiner ne ofera solutia ideala, a dezvoltarii unei gindiri vii, a unei clarvederi in suprasensibil cu luciditate, astfel incit sa putem trai atit in lumea ingeilor cit si a oamenilor asa cum el a demonstrat-o.

( vezi paginile urmatoare)

25

Steiner

Texte extrase din cartea ‘’Povestea vietii mele’’ – de Rudolf ( prescurtat )

Pentru mine Goethe, a fost un spirit care a stut sa uneasca fiinta umana de restul universului, dind naturii locul cuvenit in activitatea omului. Bineinteles nu sunt de condamnat cei care dobimdesc convingeri teoretice in privints reincarnarilor sau a multor alttor fenomene a caror studiere nu ar putea fi posibila decit cu mijloace suprasensibile: caci in acest domeniu, o convingere pe deplin valabila poate fi dobindita si printr-o judecata sanatoasa, lipsita de idei preconcepute, lucru posibil chiar si atunci cind spiritul nu a ajuns inca la contemplarea fenomenelor respective; totusi in aceasta privinta eu nu am urmat niciodata calea teoretica. Incercam sa aflu din ce cauza idealismul unei filozofii curajoase ca a lui Fichte si Hegel nu reusise nicidecum sa atinga spiritul viu. Imi spuneam ca nu reprezentarea intr-o forma sensibila constituie frumosul , ci reprezentarea materiei intr-o forma spirituala. Scopul artei mi se parea a fi acela al transportarii universului spiritual in cel senzorial. Inaintind tot mai mult in lumea simturilor, se manifesta tendinta de a obtine intr-un fel o prelungire a sensibilului dincolo de perceptibil; ca si cind traind cu ajutorul imaginatiei, cineva ar incerca sa afle cauza iluziilor sale in alte iluzii. Lumea e iluzorie pentru oricine o percepe prin simturi; dar daca gindirea libera se alatura perceptiei senzoriale, atunci iluzia este saturata de realitate; spiritul uman devenind constient de sine, intilneste spiritul universului. Si in acel moment, omul isi da seama de faptul ca spiritul universal nu se ascunde sub valul material, ci actioneaza chiar in profunzimile sensibilului. Pentru mine aflarea spiritului lumii nu depindea de concluzii logice si nici nu-l cautam prelungind activitatea simturilor. Aceasta revelatie s-a produs atunci cind omul, in timpul evolutiei sale, s-a inaltat de la perceptie la experienta gindirii libere de sensibil. Inaltarea pina in regiunile obiective ale spiritului , inlatura luciditatea constienta; insa meditind cu rabdare, informatiile percepute sunt reintegrate mai tirziu in domeniul constientei. Unul din motivele care m-a determinat sa scriu '‘Filozofia Libertatii’’ a fost acela de a demonstra ca universul sensibil este in realitate de esenta spirituala si ca omul traieste deja in spirit daca intelege cu adevarat natura, facand din sufletul sau un instrument de cunoasterii. De asemenea am cautat sa arat felul in care lumea morala se infatisaza dintr-odata inaintea ochilor sufletului, atunci cind acesta se deplaseaza pe plan spiritual; in plus era vorba de o mai buna punere in evidenta a faptului ca lasindu-se dirijat de legile eticii, omul nu renunta citusi de putin la libertatea sa. …..Numeroasele serate muzicale ce se tineau la Weimar au dus la cunoasterea celor mai apreciati artisti si a operelor lor.Cine manifesta un interes obiectiv in privinta spiritismului, fara a urmari intrebuintarea lui in propriile cercetari, acela poate intelege deplina importanta a intentiilor si greselilor spiritelor. Cautarile mele au urmat intotdeauna alte cai decit cele ale spiritismului indiferent de forma acestuia. Toate conceptiile au luminat in acea epoca adevarul general ca fiintele si evenimentele lumii nu pot fi lamurite daca gindirea este folosita pentru ‘’explicare’’; dimpotriva acest lucru este posibil prin dobindirea puterii de a contempla -in gindire-fenomenele in raportul sub care ele se explica reciproc, unul devenind problema iar celalalt solutia- si sub care insusi se descopera ca solutie a enigmei universului exterior perceput. In acelas timp, mi s-a infatisat adevarul ca in lume si in evenimentele sale dominant este Logosul, Intelepciunea, Cuvintul. ….Bineinteles, in creier spiritul se naste din materie dar inainte de aceasta creierul material este zamislit de spirit. Un singur motiv ma facea sa resping teoriile fizice si fiziologice: intr-adevar acestea atribuiau elementelor spirituale – a caror putere foonta umana o simte in ea- o origine pur imaginara caci oamenii de stiinta nu cunosc direct, empiric, materia ci doar au gindit-o reprezentindu-si-o in asa fel incit nu poate fi atins punctul in care ea devine spirit. O asemenea materie a carei realitate este sustinuta de aceste teorii, nu exista nicaieri. Experiente de acest gen sunt aidoma situatiei cind esti nevoit sa urci un virf greu accesibil. Incerci tot felul de cai si dupa eforturi zadarnice iti dai seama ca te afli in acelas loc. Aflindu-ma in fata unor reprezentari extrase din universul sensibil, nu pot afirma realitatea experientei mele imediat cunoscute decit daca observarea unui subiect sau aunui obiect, simturile mele ii garanteaza adevarui\l. Cu totul altfel stau lucrurile atunci cind intru in legatura cu fiinte sau fenomene apartinind lumii spirituale, cu ajutorul cunoasterii prin idee si spirit. Fiecare privire aruncata in acest univers, imi impune o

26

convingere imediata: durata obiectului contemplarii mele depaseste la nesfirsit momentele contemplarii. De exemplu daca se cunoaste intuitiv ‘’Eul’’ fiintei omane ca formind cea mai intima esenta a omului, se intelege faptul ca acest ‘’Eu’’ exista deja inainte de a se fi invesmintat intr-un corp fizic si ca nu vapiei odata cu venirea mortii. Ceea ce simtim astfel este o manifestare directa, asa cum este pentru privirile noastre manifestarea culorii rosii a unui trandafir. Am inteles toate aceste lucruri sub influenta vietii meditative. O asemenea cunoastere empirica nu se poate impaca cu niciuna cu nici una din acele teorii ale cunoasterii care confera constiitei umane anumite limite, dincolo de care situeaza’’cauza primara ‘’, ‘’lucrurile in sine’’ inaccesibile cunoasterii . Studiul atent al crestinismului a lasat in sufletul meu urme adinci uneori suficient de valoroase. Experienta a inceput odata cu plecarea din Weimar, incheindu-se cu redactarea lucrarii ‘’Crestinismul ca fapt mistic’’ …. Cine contempla universul spiritual cind este nevoit sa-si exprime opiniile, are de fiecare data impresia exteriorizarii propriei lui fiinte. El nu patrunde in domeniul spiritului prin intermediul unor abstractii, ci cu ajutorul unei contemplari vii. Insasi natura, replica sensibila a spiritualului, nu se exprima in concepte sau teorii, ea infatisaza lumii formele-i multiple si devenirea sa. Dezvoltarea mea spiritualaa a fost intotdeauna independenta de imprejurarile particulare. De fapt am ferma convingere ca lucrurile s-ar fi intimplat la fel si daca viata mea exterioara ar fi avut un curs cu totul diferit. Pe timpul vacantelor, la 14-16 ani continuam cu inflacarare sa-l citesc pe Kant. Erau pagini pe care le reluam de 20 de ori la rind. Voiam sa-mi fac o idee despre legaturile dintre gindurile umane si natura creatoare. Pe cind Kant patrundea in sfera reflexiilor mele, nu aveam nici o idee despre locul ocupat de acest filozof in evolutia spiritului omenesc. In acea vreme atitudinea mea fata de Kant era lipsita de orice spirit critic: insa filozofia lui nu m-a ajutat nicidecum sa progresez. … Consideram ca fiind o datorie faptul de a cauta adevarul cu ajutorul filozofiei. Trebuia sa studiez matematica si stiintele naturale, iar convingerea mea e ca nu puteam percepe adevarata lor natura decit cu ajutorul unei solide baze filozofice. Cu toate acestea, priveam universul spiritual ca pe o realitate, individualitatea spirituala a fiecarei fiinte dezvaluindu-mi-se cu toata limpezimea necesara. Corpul fizic impreuna cu activitatea, nu era decit manifestare exterioara. Imi amintesc de studiul filozofiei lui Eduard von Hartman cu o permanenta impotrivire launtrica. Ma dezgusta profund situarea adevaratei relitati in inconstienta, dincolo de experienta sufletului constient si transformarea constiintei intr-o imaginara si vaga reflectare a relului. Dupa parerea mea experientele sufletului constient au puterea de a patrunde in realitatea adevarata ; insa cu conditia ca aceasta activitate sa fie intarita launtric. Rinduirea exterioara a lumii ajunge la o etapa a desfasurarii sale in care termina de realizat binele si raul intre lucruri si evenimente. Doar in acest moment fiinta umana se trezeste la constienta , continuidu-si evolutia catre un tel liber ales, independent de lucruri si fapte, extragindu-si sensul izvorului intregii finte. Chiar si punerea problemei pesimismului si optimismului imi pare o jignire adusa liberei entitati umane. Participam la reuniunile de simbata seara unde puteau fi vazuti si alti istorici ai bisericii, sau teologi citeodata filozoful Adolf Stohr. Intr-o conversatie cu parintele catolic Wilhem Neuman vorbeam despra natura lui Cristos, exprimindu-mi parerea ca datorita unei influente supraomenesti, Christos se intrupase in Isus din Nazareth si ca de la misterul Golgotei, fiinta sa spirituala asista la evolutia omului, traind in el. La aceasta conversatie intre mine si preot, participa si un spirit astral ce reprezenta dogma catolica, si care atunci cind preotul se departa de dogma il batea pe umar iar preotul se indrepta din nou spre dogma. Oare un trandafir frumos desfrunzit de un vint nemilos nu si-a indeplinit misiunea si anume de a-i cinta privirile oamenilor? Ce s-ar intimpla daca miine natura ar distruge cerul instelat? Nu existenta in timp ci’’ esenta lucrurilor ‘’este cea care da fiintelor perfectiunea. Idealul spiritului formeaza un univers aparte, ce trebuie sa aiba o existenta proprie, si pe care nici o natura induratoare nu-l poate salva. Este vrednic de mila omul ce nu-si afla propriile satisfactii in sinul universului sau spiritual, fara a fi mereu obligat sa apeleze la natural! Ce ar ajunge libertatea noastra divina daca natura ne-ar tine intr-una de mina ca pe niste copii? Natura trebuie sa ne refuze totul, pentru ca, ajungind in posesia fericirii, acest lucru sa constituie recompensa eforturilor noaste launtrice si libere. Goethe a aspirat la o conceptie spirituala despre lume, asa incit poate oferi un sprijin serios in sensul afirmarii spiritualitatii naturii, insa nu gasesti referiri la universul spiritual, caci nu si-a dus conceptia spirituala despre natura, pina la o viziune clara a spiritului,el ajungind doar pina la nivelul ideii. ….L-am cunoscut de asemenea pe remarcabilul doctor Breuer, care in colaborare cu dr. Freud ajutase la nasterea Psihanalizei; impartasea insa doar cercetarile de inceput ale psihanalizei. Dr. Breuer vorbea despre Shakespeare in cel mai surprinzator mod cu putinta. Era interesant sa-l auzi aplicindu-si teoriile pur medicale operelor lui Ibsen sao sonatei Kreutzer a lui Tolstoi.

27

Laistner era unul dintre putinii oameni cu care puteam discuta despre idealismul filozofilor germani, cum ar fi Hegel , Fichtre, Schelling si altii. El cauta pe cineva care sa se ocupe de editarea operelor complete ale lui Schopenhauer si ale operelor alese ale lui Jeam-Paul. Asa incit am acceptat aceasta dubla insartcinare, adaugind astfel preocuparilor mele obisnuite si studierea si studierea filozofului pesimist Schopenhauer si a filozofului paradu\oxal Jean Paul. De altfel pentru mine era o acytivitate foarte pasionanta : caci intotdeauna am simtit o placere deosebita sa ma adincesc in studiul unor opinii contrare convingerilor mele. Ma confruntam cu tot felul de pareri materialist-stiintifice, idealiste etc. si in tot felul de variante. Simteam nevoia sa-mi aplec atentia asupra lor, sa ma misc in mijlocul lor; insa la drept vorbind nu-mi luminau citusi de putin lumea spirituala. Pentru mine ele erau doar aparente , si nu realitati. Cele spuse ar putea da senzatia ca de fapt totul imi era indiferent; dar nu este asa. Aveam absolut alte sentimente. Fiecare lucru imi trezea cel mai viu interes si nimic nu-mi era strain caci ma feresc sa gresesc, o judecata sau o impresie introducind inca de la inceput un element personal. …. Citi oameni nu cad victime aspectului fascinant al intelectualismului! Acestia inving foarte repede opiniile ce le sunt contrare. Insa cine traieste in universul contemplarii - cum trebuie sa fie lumea spirituala - vede justetea relativa a celor mai diferite puncte de vedere trebuind mereu sa evite a percepe- in adincul sufletului- lucruri sub un singur aspect in detrimenrul altuia. ‘’Esenta’’ lumii exterioare se dezvaluie de indata ce se realizeaza o apropiere patrunsa de dragoste si renuntare pregatind o retragere catre patria spirituala a sufletului. Asa se invata adevarata vietuire in spirit. Punctele de vedere intelectuale diferite dau nastere la confruntari in timp ce contemplarea spirituala vede in ele doar niste ‘’puncte de vedere’’ Lumea isi modifica infatisarea in functie de modul in care este privita. … Se crede ca pentru a cunoaste sufletul sau ‘’Eul’’ trebuie sa se deosebeasca de obiectul cunoasterii. Insa e foarte posibila o respectare a acestei cerinte, pastrind totusi ideea unei uniri psihice cu spiritul, fapt pentru care este suficient a-i imprima sufletului un fel de miscare oscilatorie facindu-l cind sa atinga spiritul, cind sa mediteze asupra lui insusi . Inaltarea pina in regiunile obiective ale spiritului inlatura luciditatea constienta; insa meditind cu rabdare informatiile percepute sunt integrate mai tirziu in domeniul constientei. Nietzsche considera ca orice idee generala trebuie sa se bazeze pe stiinta asa ca in 1896 exemplul lui mi-a demonstrat clar pericolul reprezentat de unele idei pozitiviste, pentru cei aflati in cautarea spiritului. El nu intelegea ca , inaltindu-te la nivelul spiritului, ceea ce este pur omenesc, ramine; nu isi dadea seama cum se poate trai in domeniul intelectului; credea ca acolo este posibil doar sa gindesti, ratacind astfel in raceala abstrctizarii. Intr-un anumit moment al vietii mi-a fost dat sa ma apropii de doua suflete omenesti in regiunile universului in care patrunsesera dupa ce pasisera pragul mortii.

(Vezi paginile urmatoare) POVESTEA VIETII MELE - Rudolf Steiner ( Ceva mai dezvoltat ) NOTE INTRODUCTIVE. TABEL CRONOLOGIC Suferind înca de pe urma nefirescului şi încorsetarilor unui materialism deprimant, omul acestui sfarşit de secol încearca sa regaseasca paradisul pierdut, cautand naucit sa-şi deschida drum prin haţişul de întrebari şi „raspunsuri" ce-i sfaşie sufletul. Un astfel de drum este şi acela al lui Rudolf Steiner, care, în „Filozofia Libertaţii", a ţinut sa sublinieze faptul ca el nu ofera „singura cale posibila ce duce la adevar, ci (... ) calea pe care a mers un om caruia adevarul îi este un lucru de mare preţ". Pe 27 februarie 1861, la revarsat de zori, se naştea primul copil al familiei Steiner (Johann şi Franziska), aflata pe atunci în Kraljevec, o localitate din zona frontierei ungaro-croate. Dupa o scurta perioada petrecuta la Modling, Johann Steiner se muta (în 1863) împreuna cu familia la Pottschach - în apropierea frontierei styriene - unde micul Rudolf îşi petrece primii ani ai copilariei, patruns de frumuseţea deosebita a peisajului. 1869 Familia - mai numeroasa între timp prin naşterea a înca doi copii - se muta la Neudorfl, un satuc maghiar aflat în apropierea raului Laytha, la frontiera cu Austria Inferioara. Încet-încet, în micul Rudolf se afirma un dublu caracter, care-i va marca întreaga viaţa: adancirea simultana în universul sensibil şi cel suprasenzorial. In „Încercarea sufletului", unul dintre personajele dramelor sale descrie un copil ale carui trasaturi îl zugravesc foarte bine: „A fost candva un baieţel Ce creştea în singuratatea codrului... Prieteni îi erau copacii, padurea, Spiritele muşchilor îi vorbeau,

28

La fel frunzişul şi potirul florilor. Le înţelegea şoapta. Minunile lumii misterios I se dezvaluiau Atunci cand sufletul sau comunica Cu ceea ce oamenii credeau ca nu are viaţa..." Treptat, elementele spirituale i se dezvaluie cu o forţa şi o puritate tot mai crescanda. Pentru privirea-i de copil, morţii nu mai sînt umbre invizibile. Intr-o seara statea singur în sala de aşteptare pustie a micuţei gari. Intr-un colţ se afla o soba mare de fier, ce revarsa o caldura placuta. 0 priveşte si dintr-o data, portiţa sobei pare ca se deschide: o batrana se îndreapta spre el, îi vorbeşte şi dispare în soba. Puţin timp dupa aceea, familia afla ca batrana aceea tocmai îşi pusese capat zilelor... Iar cazul nu este singular. Urmeaza cursurile şcolii primare din Neudorfl, unde este atras de personalitatea învaţatorului adjunct, care-i înlesneşte patrunderea în farmecul geometriei şi în tainele desenului. De asemenea, este impresionat de preotul satului, Franz Moraz, care-i deschide ochii în domeniul sistemului copernician, trezindu-i în acelaşi timp interesul pentru slujbele religioase. Cunoaşte pe dr. Carl Hickel, acela care-i va transmite dragostea faţa de literatura germana. Mereu asaltat de întrebari, baiatul va cauta raspunsuri, deschizandu-se fara idei preconcepute tuturor curentelor ce se manifesta în juru-i caci viziunea lui interioara nu este deranjata de impresiile venite din afara. Dimpotriva: ochii deschişi spre lumea sensibila îi transmit impresii mai cenuşii decat privirea launtrica. Dar, intuitiv, el ştie ca lumea interioara şi cea exterioara se completeaza, cea mai arzatoare dorinţa a lui fiind aceea de a lega elementele contemplarii sale de impresiile comune tuturor. Inca din copilarie, încerca cu orice chip, sa gaseasca în sensibil confirmarea existenţei lui suprasenzoriale. 1872 Reuşeşte la examenul de admitere la şcoala comunala, iar în octombrie intra (dupa susţinerea unui alt examen) la Şcoala Practica din Wiener-Neustadt. Citeşte articolul „Atracţia ca efect al mişcarii" şi lucrarea „Mişcarea generala a materiei, privita drept cauza primara a tuturor fenomenelor din natura", fapt de o importanţa deosebita pentru viaţa sa interioara. La 14 ani îl descopera pe Kant; citeşte „ Critica raţiunii pure ", adancindu-se în acelaşi timp în studiul dogmaticii, simbolisticii şi istoriei ecleziastice. Monologul launtric continua... Studiaza carţile de iniţiere matematica ale lui Heinrich Borchert Lubsen, luand contact cu geometria analitica, trigonometria, calculul diferenţial şi integral. Datorita profesorului Hugo von Gilm, are preocupari în domeniul fizicii şi chimiei. Citeşte „Istoria universala" a lui Karl von Rotteck, fapt ce-i trezeşte interesul pentru Johannes von Miiller şi Tacit. 1876. La 15 ani incepe sa-şi caştige existenţa meditand elevi din acelaşi an sau clase mai mici. Josef Mayer, profesor de limba şi literatura germana, îl determina sa se adanceasca în studierea lucrarilor lui Johann Friedrich Herbart. 1879. La 18 ani este atras de filozofia lui Fichte („Doctrina ştiinţei", „ Vocaţia savantului ", „Natura savantului", „Cuvintari catre naţiunea germana", ... ), Schelling şi Hegel; Cauta sa-1 înţeleaga pe Kant, drept pentru care studiaza „ Prolegomene la întreaga metafizica a autorului" şi „Istoria filozofiei" de Thilo. Intra la Şcoala Tehnica Superioara din Viena. Îl cunoaşte pe Felix Koguzki, întalnire de o importanţa deosebita pentru orientarea lui spirituala. Personajul apare în Misterele lui sub numele de Felix Balde. Mai tarziu, referindu-se la aceasta întîtnire, Rudolf Steiner avea sa spuna: “Atunci l-am cunoscut pe trimisul Maestrului". Incet-încet, înauntrul sau se naşte un fel de „teorie a cunoaşterii", ceea ce determina sa se apuce de studierea amanunţita a operei lui Hegel. Preocupat de conceptul de Spaţiu şi Timp, îşi îndreapta atenţia asupra scrierilor lui Friedrich Theodor Vischer. Urmeaza cursuri la Facultatea de Medicina, fiind în acelaşi timp atras şi de cursurile de fizica ale lui Edmund Reitlinger, care i-a trezit interesul pentru lucrarile lui Julius Robert Mayer.") Framantat de contradicţiile dintre propriile-i pareri şi teoriile epocii, descopera scrisorile lui Schiller referitoare la educaţia estetica. 1880. La 19 ani o influenţa deosebita asupra destinului sau a avut-o Karl Julius Schroer (profesor de literatura germana), care i-a prilejuit patrunderea în tainele operei goetheene. Asista la conferinţele ţinute de Robert Zimmermann şi Franz Brentano, impresionat fiind de lucrarile lor. Abordeaza „Metafizica " de Herbart, „Estetica - ştiinţa formei" de Zimmermann şi „Morfologia generala" de Ernst Haeckel. 1882. La 21 ani este preocupat în mod deosebit de lucrarile ştiinţifice ale lui Goethe. Se apuca de studiul anatomiei şi fiziologiei, abordînd domeniul transformarilor succesive ale corpurilor umane, animale şi vegetale, ceea ce duce la elaborarea unei teorii a metamorfozelor. Se apropie tot mai mult de ideile lui Goethe, adîncindu-se în studierea discuţiilor avute de acesta cu Schiller.

29

1884. La 23 ani. Timp de mai mulţi ani (pîna în 1890), desfaşoara o activitate de educator al copiilor unei familii vieneze. Din aceasta perioada dateaza numeroasele observaţii ce-1 vor inspira mai tîrziu, cand va iniţia o renaştere pedagogica, promovand fundarea de şcoli şi institute pentru copii înapoiaţi. Începe sa se contureze în el principala sa opera, care-i exprima idealul de cunoaştere, de voinţa morala, idealul de a trai: „o filozofie a liberaţii... imagine vie a lumii sensibile... aspiraţie catre frumos... contemplare spirituala a adevarului... Toate aceste lucruri pluteau dinaintea privirii mele launtrice". Studiaza filozofia lui Eduard von Hartmann. 1886. La 25 de ani, frecventeaza cercul de prieteni ai poetei Marie Eugenie delle Grazie (Laurenz Mullner, parintele Wilhelm Neumann, Adolf Stohr, Goswine von Berlepsch, Emilie Mataja, Fritz Lemmermayer, ...). Dobandeşte noţiuni tot mai clare cu privire la existenţele pamanteşti succesive, perioada în care ia cunoştinţa de mişcarea teozofica a d-ei H.P. Blavatsky. In 1888 îl cunoaşte pe pastorul evanghelic Alfred Formey, patrunzînd astfel în anturajul de intelectuali al acestuia. I se încredinţeaza (provizoriu) redactarea Revistei Saptamînale Germane (într-o perioada a intensificarii luptei dintre diferitele naţionalitaţi ale Austriei), fapt ce-i prilejuieşte stabilirea unor relaţii cu diferite personalitaţi politice ale vremii (Viktor Adler, Pemerstorfer, ... ). 1889. La 28 ani, este invitat la Weimar pentru a colabora la ediţia goetheana. In august, pentru un prim contact, petrece cîteva saptamani în oraşul lui Goethe. „Simt - îi scris el prietenului sau Lemmermayer cum un suflet de o noua prospeţime îmi strabate sufletul deja patruns de gandurile lui Goethe şi Schiller". Cea mai mare revelaţie o va avea însa la Arhive: „Scrisorile ştiinţifice lasate de Goethe sant cu mult mai importante decat am crezut. Iar un lucru esenţial pentru mine îl constituie faptul ca toate ipotezele mele sant pe deplin justificate. Stii ca la începutul preocuparilor mele legate de opera ştiinitifîca a lui Goethe, ajunsesem la concluzii mult diferite de ale specialiştilor. Ei bine, cînd vor fi publicate unele tratate ale lui Goethe - esenţiale, dar înca necunoscute -, tot ce am simţit îşi va gasi pe deplin confîmarea... " (scrisoarea catre Lemmermayer, din 1 septembrie 1889). In timpul unei scurte şederi la Berlin, se întîlneşte cu Eduard von Hartmann. Intors la Viena, frecventeaza cercul d-nei Marie Lang; o cunoaşte pe Rosa Mayreder. 1890. La 29 ani .Intîlnirea cu Max Christlieb. Incepînd cu “Dincolo de Bine şi Rau", ia contact cu opera lui Nietzsche. Devine colaborator al Arhivelor din Weimar, alaturi de Bemhard Suphan, Herman Grimm, Julius Wahle, ... Viziteaza Budapesta. Cutreiera Transilvania, ocazie cu care ţine de Craciun - o conferinţa la Sibiu. 1891. La 30 ani, işi da doctoratul la Rostock, la profesorul Heinrich von Stein, cu teza: „Eseu privind explicarea conştiinţei umane prin ea însaşi". 1893 Apare o broşura conţinînd discursul lui Haeckel pe tema: „Monismul - legatura dintre religie şi stiinţa". 1894. La 33 ani apare „ Filozofia Libertaţii". Se întîlneşte cu Haeckel si-l viziteaza pe Nietzsche (deja grav bolnav). Publica lucrarea „Nietzsche - un adversar al epocii sale ". Frecventeaza cercul lui Conrad Ansorge (Paul Bohler, Fresenius, Heitmuller, Fritz Koegel,...). Ultimele luni petrecute la Weimar şi le dedica redactarii lucrarii „Goethe şi concepţia sa despre lume". 1897 La 36 ani pleaca la Berlin, unde ia conducerea revistei „Magazinul Literaturii”. In acest moment al vieţii lui, transformarile - care se maturizasera deja - ajung la o mutaţie decisiva; astfel încît,datorita unui imbold launtric, un element nou îşi face simţita prezenţa în întreaga lui fiinţa. Ideile se desprind pentru a face loc voinţei. Pîna atunci simţea ca şi cum „înfluxul vieţii interioare nu putea patrunde suficient în organele de simţ, pentru a se uni cu perceptiile acestora ". Iata însa ca joncţiunea se realizeaza dintr-o data, modificîndu-i întreaga maniera de a percepe lumea. In el se înfaptuieşte un fel de „naştere pamînteasca" pe care alţii o cunosc în general înca din primii ani de viaţa. In cadrul „Societaţii literare independente", Rudolf Steiner ţine un ciclu de conferinţe pe tema »Marile curente ale literaturii germane de dupa 1848". 1898 Este preocupat de studierea operei lui Max Stirner, comparativ cu filozofia lui Hegel. Ii cunoaşte pe Bruno Wille şi Wilhelm Bolsche, împreuna cu care participa la fundarea „Universitaţii libere". Frecventeaza Liga „Giordano Bruno". I se propune un post de profesor de istorie la Universitatea populara din Berlin, fapt ce-i va prilejui cunoaşterea îndeaproape a mediilor muncitoreşti şi a problemei sociale. 1900 Realizeaza o serie de opere literare pentru diferiţi editori. Termina cel de-al doilea volum al lucrarii „Ideile şi Doctrinele secolului XIX". Redacteaza studii literare pentru colecţia Kraemer. Publica „Egoismul în filozofie". Patrunde în anturajul familiei Brockdorff, care conducea o ramura a Societaţii Teozofice fundate de d-na H.P. Blavatsky. In septembrie - adevarata cotitura pentru destinul sau ţine o conferinţa despre Nietzsche.

30

Solicitat din nou, propune Povestea lui Goethe („Şarpele verde şi crinul cel frumos"); şi, pentru prima data, vorbeşte publicului în mod direct, folosind limbajul spiritual. Este înţeles. Mai mult decît atît: cei prezenţi încep sa vada în el instructorul. La una din reuniunile din salonul Brockdorff este prezenta şi Marie von Sivers (de origine baltica şi de naţionalitate rusa), care, la vremea aceea, urma - la Berlin cursurile de arta dramatica începute la Paris. Este invitat sa ţina - regulat - un curs pe durata iernii. In pofida caracterului semioriental al cercurilor teozofice, îşi îndruma auditorii pe calea ezoterismului creştin. Trateaza „Mistica la începuturile timpurilor moderne". Ca urmare a conferinţelor sale despre mistica, este invitat pentru o noua serie de expuneri pe tema “Crestinismul ca fapt mistic". Trezeşte interes. Este publicat, tradus în mai multe limbi, fapt ce-l face renumit în înaltele cercuri teozofice. Marie von Sivers se afla în Italia, contribuind la crearea Societaţii Teozofice italiene. In aceasta perioada, unele experienţe o fac sa-şi aminteasca cuvintele lui Rudolf Steiner cu privire la diferenţa dintre misticile orientale şi cele occidentale, despre necesitatea ca Europa sa aprofundeze misterele creştinismului cu ajutorul gîndirii moderne. Decepţionata de diletantismul cu care cei din jur trateaza anticele revelaţii ale înţelepciunii, presimte ca Steiner ar putea patrunde aceste mistere. 1902 In cadrul unei reuniuni la care sînt prezenţi şi delegaţi din provincie, se hotaraşte fundarea unei Secţii germane a Societaţii Teozofice, cu condiţia ca Rudolf Steiner sa accepte a-i fi preşedinte si el accepta. Brockdorff îi scrie Mariei von Sivers: „Avem o veste buna pentru d-voastra: în cazul constituirii unei Secţii germane, dr. Steiner este de acord sa o conduca, dar cu d-voastra ca Secretar..." Cîteva saptamîni mai tîrziu, proiectul de constituire este trimis colonelului Olcott, iar Rudolf Steiner, fara a fi macar membru al Societaţii Teozofice, este numit Secretar General al Secţiei cuprinzînd Germania, Austria şi Elveţia. Impreuna cu Marie von Sivers, pune bazele unei reviste lunare, „Lucifer" (buletin cu rol de „purtator de lumina"), publicaţie care putin mai tîrziu va apare cu titlul “Lucifer-Gnosis". Mişcarea îşi traieşte epoca de glorie. Steiner desfaşoara o activitate necontenita. Viziteaza grupurile din provincie, raspunde tuturor solicitarilor, aducînd cu sine mesajul unei ştiinţe spirituale, ceea ce va duce la formarea unei noi mentalitaţi, a unor concepţii diferite de Teozofia din perioada de pîna la el. La Congresul Teozofic desfaşurat la Londra, Rudolf Steiner prezinta o expunere cu tema: „ Viata spirituala a Germaniei si Teozofia". 1907 Cu prilejul Congresului Teozofic de la Munchen, Rudolf Steiner propune membrilor Societatii o largire a imaginii clasice a Congresului: spiritul nu trebuie luminat doar prin discursuri, ci şi prin atmosfera generala, prin decorarea salii, prin muzica şi reprezentaţii, ... Totul trebuie sa contribuie la sensibilizarea realitaţilor universului spiritual. Caci arta transforma materia, eliberînd spiritul. 1909 Congresul Teozofic de la Budapesta. In octombrie, la Benares. Alcyone - „numele de stea" a lui K.rishnamurti - este prezentat unei mulţimi extaziate ca fiind reîntruparea lui Christos. Rezultatul a fost acela ca în cadrul Societaţii Teozofice ia naştere uh grup aparte. “Steaua Orientului". Annie Besant începe lupta de subminare a lui Rudolf Steiner, care, convins fiind de faptul ca un ocultist nu trebuie sa se apere altfel decît prin adevar, îşi concentreaza atenţia doar asupra activitaţii sale. Ciclurile de conferinţe se succed: Austria, Elveţia, Italia, Norvegia, Olanda, Danemarca, ... 1911 Organizarea Congresului Teozofic din acest an cade în grija Secţiei italiene. Steiner îşi anunţa o contribuţie pe tema: „De la Buddha la Cristos", fapt ce o determina pe Annie Besant sa hotarasca amînarea congresului. 1912 Elevii lui Steiner sînt puşi în faţa eventualitaţii formarii unui grup care sa nu aiba nici o legatura cu noua orientare a Societaţii Teozofice. La Koln, de Craciun. are loc prima reumune oficiala a partizanilor unei societaţi independente, Societatea Antropozofica, urmata de un ciclu cu tema: „Bhagavat Gita si Epistolele Sf. Pavel". 1913 Doamna Besant anunţa oficial ca Adyarul nu-l mai accepta pe Rudolf Steiner ca Secretar General, rugîndu-l pe acesta sa predea Carta Secţiei Germane. La 3 februarie are loc prima adunare generala a Societaţii Antropozofice. Drumul era deschis...1925 La 30 martie, Rudolf Steiner paşea pragul morţii, punînd astfel capat unei existenţe pamînteşti închinate întru totul revitalizarii spiritului uman. RUDOLF STEINER! Ce l-ar putea caracteriza mai bine decît viaţa şi opera sa? Caci orice s-ar spune despre aceasta personalitate incontestabila, despre aceasta ,”epopee spirituala a sec. XX “cuvintele nu ar putea reda nicicînd framîntarile unei vieţi puse necontenit în slnjba adevarului şi cunoaşterii. Sa menţionam totusi cîteva dintre aprecierile acelora care ca prieteni sau discipoli, au avut şansa de a-l cunoaşte. „De altfel - spunea Marie von Sivers - el era de parere ca politeţea este o virtute indispensabila atîl în cadrul relatiilor sociale, cît şi în ceea ce priveşte formele vieţii exterioare. Pentru el, lipsa de corectitudine avea semnificaţia unei absente a disciplinei launtrice. La drept vorbind la el corectitudinea se confunda cu bunavointa naturala: bunatatea inimii provoca naşterea formelor însa acolo unde lipsea delicateţea

31

sentimentelor cerea cu atît mai rnult respectarea formelor, pentru a evita vulgaritatea şi grosolania ce repede le-ar fi putul lua locul... La inceputul relatiilor noastre il întîlneam la cercurile literare: era intodeauna foarte diferit de cei din jur. Parea un prinţ al spiritului in mijlocul unor trunchiuri nefinisate; ieşea mereu in evidenţa, chiar daca in mediile în care îşi facea apariţia existau şi personalitaţi remarcabile precum un oţel fin în mijlociil unor minereuri informe... Rareori un portret al lui Rudolf Steiner l-a reprezentat mai bine - în perioada cînd figura lui purta înca urmele ridurilor profunde produse de griji, necazuri, de neîntreruptele activitaţi ale gîndirii şi de nopţile nedormite - decît tabloul lui Rembrandt, „Om inarmat". Putea ramîne în aceasta postura, gînditor, atunci cind se intorcea de la conferinţe sau cînd îşi odihnea pana dupa ce acoperea pagini întregi cu o scriere pe care îmi placea sa o numesc stelara". 0 alta imagine a lui Rudolf Steiner o datoram unui tînar student, care, în 1904, a asistat pentru prima data la una din conferinţele sale: ..Dr. Steiner intra în sala. Nu voi uita niciodata acea întatişare, acea privire, Mi-l închipuisem asemenea unui brahman, cu barba neagra şi mantie lunga, aşa cum erau reprezentaţi acei mahatma în portretele pe care le vazusem. A aparut însa un om ce amintea mai curînd de umanişti, de Erasm din Rotterdam. Nu era înalt, deşi lasa aceasta impresie. Chipul sau barbierit purta acea distinctie caracteristica gînditorului, nasul drept, întreaga sa fiinţa degajînd o nobleţe impresionanta. Parul negru, destul de lung, era dat peste cap, o şuviţa avînd mereu tendinţa de a aluneca in partea stînga a frunţii. Pe atunci purta lavaliera. S-a oprit plimbîndu-şi privirea peste numeroşii auditori. A urcat la catedra şi incepu sa vorbeasca încetîncet. Privirea - la început îndreptata catre auditori - parea sa se intoarca in interior. Vorbele-i erau dictate de contemplarea sa launtrica. Frazele se modelau odata cu gîndirea. Cuvintele deveneau o forta deosebita, iar felul lui de a vorbi picura în inimi un fel de linişte. Percepeai cu adevarat o parte din forţa ce modelase acele expresii. Simţeai cum se contureaza si creşte în tine ceea ce te leaga de realitatea unei lumi grandioase, bogate, pe care o inspira. Cuvintele sale mergeau la inima, caci proveneau dintr-o inima ce ascundea multa ştiinta şi dragoste. 0 evidenta coloratura austriaca dadea limbajului sau un element ce împodobea natura, pamîntul, seva cu un farmec aparte. Daca la inceputul conferinţei se exprimase intr-un mod lent, aproape ezitant şi visator, catre sfirsit discursul a crescut în intensitate ca o simfonie, dobîndind in ultimele fraze o cadenţa triumfala. Era plin de bunavoinţa, raspunzînd tuturor solicitarilor ca si cînd lucrul respectiv ar fi avut pentru el o importanţa deosebita. Se exprima cu naturaleţe, în fraze scurte si cuvinte simple, fara pedanterie, cautind pur şi simplu sa-si ajute interlocutorul in rezolvarea problemelor. Trecea cu o deosebita uşurinta de la explicaţiile logice sau revelatiile istorice la un detaliu oarecare al vieţii suprasensibile atins de clarviziunea sa. Totul te ducea sa ajungi la cuncluzia ca: „Omul asta ştie cîte-n luna şi în stele; însa asta nu-i nimic fata de puterea spirituala pe care o stapîneşte si pentru care nu exista cuvinte sa o descrie". (F. RITTELMEYER ) Ethniril Schiri' vorbea întotdeauna cu emoţie despre „şocul" ce l-a avut atunci cînd l-a întîlnit pentru prima data pe Rudolf Steiner în 1906 la Paris: ..Bineînţeles, dupa tot ce auzisem vorbindu-se despre el ma aşteptam sa întîlnesc pe cineva care sa-mi fie ca un tovaraş: însa de fapt îi aşteptam vizita cu o oarecare indiferenţa. Cind a aparut în uşa şi m-a privit cu acei ochi luminoşi ce pareau ca tîşnesc din cele mai tainice adîncuri pe un chip slab, ce radia o bunatate si o încredere neţarmuita, m-a cuprins o tulburare ciudata; aşa încît. chiar înainte de a scoate vreun cuvînt eram convins de doua lucruri: In primul rind. eram sigur ca ma aflu în fata unui initiat. De multa vreme traiam în spirit cu iniţiaţi antichitaţii descriindu-le istoria şi doctrinele. Acum însa ma aflam in prezenţa unuia din zilele noastre. Pe de alta acesta va avea un rol hotarîtor pentru viaţa mea". Poetul şi dramaturgul parte, simţeam ca omul eleveţian Albert Steffen nota în Jurnalul sau: „Vorbea despre etapele vieţii: ucenicul, tovaraşul, maestrul. Mi-am spus cu luciditate: «Acolo este Maestrul, aici ucenicul...». Recunoşteai în el de la prima vedere un îndrurnator al omenirii: înţelepciunea i se contura pe frunte, dragostea în ochi iar conştienţa în cuvinte. Fiecare gest, liber in forma sa, era o expresie a armoniei şi artei. In timp ce vorbea, am hotarit sa fiu demn de aceasta întîlnire şi sa ma schimb... M-am întors acasa liniştit. Mai mult ca oricînd, cuvîntul meu de ordine era sa acţionez asupra mea". (Albert STEFFEN Begenunen mit R. Sfeiner, 1926) Influenţele personalitaţii sale nu s-au facut simţite doar asupra artiştilor. Iata marturiile unui om de afaceri, ale unui inginer: „Cînd am intrat, mica sala era deja plina. In faţa publicului, Rudolf Steiner parea ca se pregateşte sa-şi înceapa conferinţa. Mi s-a aratat un loc ramas liber, în centru. Punîndu-şi din nou lornionul, Rudolt Steiner îşi plimba cercetator privirea, pentru ultima data, peste rindurile asistenţei. 0 atmosfera solemna de aşteptare şi respect plutea peste mica adunare. Pe moment, m-am adîncit în contemplarea chipului sau ce parea ca ascunde o lumina launtrica, astrala, cu ochii lui patrunzatori. Trebuie sa spun ca nu-mi amintesc sa fi fost vreodata atît de impresionat de cineva, chiar de la prima vedere... Caci mi-am spus imediat: astai omul pe care-l cautam de atîta vreme!... iar conterinţa nu a facut decît sa-mi întareasca impresia. Inca nu simţisem pîna atunci o asemenea forţa şi stralucire, o asemenea manitestare în cuvintele ce reuşeau sa lumineze cele mai profunde aspecte ale existenţei. A citit primele versete din Evanghelia Sf. Ioan traducere proprie -, cu o voce care parea sa urce din profunzimi nebanuite. Eram uluit, însa în acelaşi timp plin de încredere... Dupa conferinţa, în acea noapte de iarna, lumea mi s-a parut schimbata. Am ramas sub impresia unui eveniment deosebit şi decisiv pentru întreaga mea existenţa. Eram însufleţit de un sentiment profund, generat de un calm launtric şi o noua îneredere în viaţa".

32

Am mers sa asistam la una din aceste conferinte. Oratorul ne-a convins imediat ca nici unul din cuvintele lni nu cauta sa produca vreun efect. Ele veneau parca dintr-o sfera în care aceste lucruri nu mai aveau nici o importanţa. Nu se putea vorbi despre un entuziasm antrenant, ca în cazul altor oratori; dimpotriva, simţeai ca se afla într-o legatura directa eu tarîmurile pe care el le prezenta şi care, prin el, se dezvaluiau auditorilor. Oricît de stranii şi de nemaipomenite pareau spusele lui, nu puteai pune la îndoiala acele lucruri. Ochii întunecaţi, ce luminau acel chip serios - şi totuşi atît de mobil, erau cuprinşi de stralucire atunci cînd vorbea. Eram cu toţii patrunşi de o impresie puternica, fara a fi totuşi surprinşi auzind acea descriere a universului şi a raporturilor dintre stele şi natura umana... Cînd îmi reamintesc astazi de aceasta conferinţa, am impresia ca Rudolf Steiner s-a adresat direct sufletelor noastre. A abordat toate problemele ce ni le puneam în legatura cu lumea şi fiinţa umana, subiecte de o importanţa esenţiala pentru viitorul nostru. L-am ascultat foarte atenti patrunşi de sentimentul ca toate acele lucruri erau în noi, însa nu straine, ca omul acela se afla acolo nu pentru el însuşi, ci pentru a sluji o forţa spirituala în care puteam avea încredere. Cînd a terminat de vorbit ne-am privit, spunîndu-ne: «El este!». Şi, luîndu-ne de mîna, ne-am îndreptat spre el... '" (Alexander STRAKOSCH – Lehens we mif R. Sfeiner, Strasbourg, Zurich, 1947) Si, pentru a încheia acest mult prea sumar portret al lui Rudolf Steiner, sa mai amintim un fapt ce ar putea prezenta interes pentru cei care doresc sa-l înţeleaga şi sa-i urmeze calea: Întrebat fiind (de care un tinar student) ce lucrari filozofice ar recomanda, Rudolf Steiner menţioneaza “Discursul asupra metodei" şi „ Principiile filozofiei” de Descartes, şi „Destinul savantului" de Fichte. Din vasta opera a lui Rudolf Steiner, amintim: - Introducere la scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe (1883-1897) - Linii fundamentale ale unei teorii ale cunoaşterii în concepţia despre lume a lui Goethe (1886) - Adevar şi ştiinţa (1892) - Filozofia Liberaţii (1894) - Friedrich Nietzsche - un adversar al timpului sau (1895) - Concepţia despre lume a lui Goethe (1897) - Mistica la începutul vieţii spirituale moderne şi legatura ei cu concepţia moderna despre lume (1901) - Creştinismul ca fapt mistic şi misterele antichitaţii (1902) - Teozofia. Introducere în cunoaşterea suprasensibila despre lume şi menirea omului (1907) - Cunoaşterea lumilor superioare (1904-1905) - Din cronica Akasha (1904-1908) - Treptele cunoaşterii superioare (1905-1908) - Ştiinţa oculta (1910) - Patru drame mister (1910-1913) - Conducerea spirituala a omului şi a omenirii (1911) - Calendar sufletesc antropozofic (1912) - Un drum spre cunoaşterea de sine a omului (1912) - Pragul lumii spirituale (1913) - Enigmele filozofiei (1914) - Gînduri din timpul razboiului (1915) - Despre enigmele omului (1916) - Despre enigmele sufletului (1917) - Lumea spirituala a lui Goethe în revelaţia sa prin povestea Sarpele si crinul (1918) - Puncte centrale ale problemei sociale în necesitaţile vieţii contemporane şi in viitor (1919) - Tripartiţia organismului social (1920) - Cosmologie, Religie şi Filozofie (1922) - Teze antropozofice (1924-1925) - Fundamente pentru o extindere a artei vindecarii pe baza cunoştinţelor spiritual-ştiinţifice (1925) -Povestea vieţii mele (1923-1925) CAPITOLUL 1 In conferinţele publice referitoare la doctrina antropozofica, de multe ori am avut ocazia sa reiau aspecte legate de activitatea mea, fapt ce i-a determinat pe unii sa considere ca ar putea învata cîte ceva din elementele ce au stat la baza evolutiei mele spiritnale. Şi drept urmare am fost sfatuit de cîtiva prieteni sa-mi aştern viata pe hîrtie asigurindu-ma de utilitatea acestui lucru. Marturisesc, o asemenca munca nu-mi stîrneste un interes deosebit. Intotdeauna am încercat sa exprim clar ceea ce aveam de spus şi sa-mi precizez acţiunile în mod obiectiv. Gîndeam - este adevarat - ca elementul personal determina intreaga valoare a activitaţii umane: însa acest demers personal trebuie sa se manifeste îndeosebi prin exprimare şi fapta nu printr-o oarecare consideratie referitoare la personalitatea respectiva. Doar noua înşine trebuie sa dam seama pentru aceste consideratii. Deci daca m-am hotarit sa-mi scriu biografia nu am facut-o decit din obligatia de a corecta aprecierile privitoare la legatura dintre viata mea si cauza pe care o apar si DE a prezenta - cît mai fidel cu putinţa evenimentele CE MI-AU marcat existenta: în plus insistenta prietenilor bazata pe necesitatea expunerii unor pareri mi s-a parut a fi pe deplin justificata. Parinţii mei erau de fel din Austria Inferioara. Tata se nascuse în Geras - o mica localitate pierduta în

33

paduril Austriei Inferioare. iar mama în Hom (aceeaşi regiune). El si-a petrecut copilaria şi tinereţea într-un contact permanent cu Ordinul Premonstratenşilor din Geras. Ii placea sa-şi aminteasca de aceasta perioada a vieţii lui. Povestea bucuros cum fusese angajat la manastire şi cum l-au educat calugarii. Mai tirziu a ajuns padurar în serviciul contelui Hoyos, a carui familie avea un domeniu la Horn. Acolo a cunoscut-o pe mama. Eu m-am nascut la Kraljevec pe 27 februarie 1861; deci oraşul meu natal era departe de locul de origine. Tata şi mama erau cu adevarat copii ai acestei frumoase regiuni împadurite din Austria Inferioara, situata in nordul Dunarii, Uiwt care abia mult mai tîrziu a cunoscut calea ferata. Parintii mei erau multumiţi de viaţa ce o duceau pe meleagurile natale. Cînd vorbeau despre acele vremuri, simţeai instinctiv ca inima le ramasese acolo. De fapt, dupa ce tata a ieşit la pensie, s-au retras la Horn. Tata era un om extrem de amabil, însa cu un temperament patimaş. Meseria şi-o facea din datorie, nu din dragoste. Pe cînd eram copil, ţin minte ca uneori era nevoit sa ramîna în post cîte trei zile şi trei nopţi, dupa care era inlocuit pentru 24 de ore. Altfel viaţa-i era monotona, plina de banalitate. Ii placea foarte mult sa urmareasca evenimentele politice, faţa de care manifesta un interes deosebit. Dintre toate evenimentele acelor vremuri, m-a impresionat foarte mult întîlnirea cu un om deosebit: preotul la Sf. Valentin. Faţa de Pottschach, Sf. Valentin era doar la o de ora de mers. Iar preotul venea bucuros la noi. Trecea în fiecare zi şi-i placea sa-şi prelungeasca vizita. Era tipul clericului liberal, îngaduitor, plin de bunatate. Robust, lat în umeri, ştia de gluma, înşira tot felul de povestioare şi-i placea sa provoace rîsul. Şi se rîdea într-adevar chiar mult timp dupa plecarea lui. Trebuie spus ca în Neudorfl exista o loja masonica. Satenii, neputîndu-i patrunde secretul, o învaluiau in legende extraordinare. Pina la 10 ani am participat activ la slujbele bisericii incintat de slujbe si de solemnitatea limbii latine si de personalitatea preotului. Casa parinteasca nu m-a impulsionat nicicum spre acest gen de activitate. Tata nu manifesta nici un interes faţa de asemenea lucruri; pe atunci era „liber cugetator". Nu mergea niciodata la biserica, pe cînd eu ma simţeam strins legat de ea; totuşi, copil fiind, şi el cîntase în cor iar ca adolescent fusese foarte evlavios. Dar, îmbatrînind şi-a schimbat din nou convingerile; aşa încît, întorcîndu-se la Horn, deveni iaraşi „un om pios" însa parasise de, mult casa parinteasca. Senzaţia de viaţa ce ma învaluia în timpul slujbelor religioase persista şi atunci cînd ma aflam în mijlocul familiei, faţa de care, e adevarat, nu manifestam un interes prea mare. Caci gîndurile, sentimentele şi meditaţiile mele erau mereu aiurea. Insa, cu toate acestea, nu eram deloc visator; ma descurcam cu multa uşurinţa în toate situaţiile practice ale vieţii. Printre notabilitaţile din regiune putea fi vazut uneori un medic din Wiener-Neustadt, care, ca urmare a faptului ca pe atunci Neudorfl nu avea doctor, se ocupa cu îngrijirea unui numar destul de mare de bolnavi din sat. Venea din Wiener-Neustadt pe jos, iar dupa ce-şi termina vizitele, mergea la gara pentru a se întorce cu trenul. In ochii parinţilor mei, acest om trecea drept un original; iar marea majoritate a oamenilor care-l cunoşteau, erau de aceeaşi parere. Niciodata nu era bucuros sa vorbeasca de meseria lui, însa aborda cu multa placere domeniul literaturii germane. La el am auzit pentru prima data de Lessing ,Goethe, Shiller, nume ce nu erau cunoscute în casa. Intr-o zi, trecînd prin faţa unei librarii, am zarit în vitrina „Critica raţiunii pure " de Kant, în ediţia reclama. Am facut tot posibilul sa obţin cartea. Pe cînd filozofia lui Kant patrundea în sfera reflecţiilor mele, nu aveam nici o idee despre locul ocupat de acest filozof în evoluţia spiritului omenesc. Nu ştiam nimic din cele scrise pro sau contra - cu privire la subiectul respectiv însa interesul pe care Critica raţiunii pure l-a trezit în mine, a fost un rezultat cu totul personal al vieţii mele launtrice. Incercam sa percep - cu posibilitaţile ce le aveam la vîrsta frageda de atunci - ceea ce raţiunea umana putea descoperi cu privire la adevarata natura a lucrurilor Pe timpul vacanţelor continuam cu înflacarare sa-l citesc pe Kant. Erau pagini pe care le reluam de douazeci de ori la rînd. Voiam sa-mi fac o idee despre legaturile dintre gîndurile umane şi natura creatoare. Iar din acest punct de vedere, s-au manifestat predominant doua influenţe diferite. In primul rînd, voiam sa-mi dezvolt suficient de mult inteligenţa, astfel încît sa pot percepe imediat orice gîndire pe toata întinderea ei, fara a fi influenţat de vreun sentiment confuz. Apoi, urmaream sa stabilesc o legatura între gîndul respectiv şi învaţatura religioasa, care pe atunci ma interesa de asemenea într-un mod deosebit. M-am adîncit plin de devotament în studiul dogmaticii, simbolisticii şi istoriei ecleziastice, plus a descrierilor de cult. Traiam cu adevarat aceste doctrine, însa fara a pierde vreodata din vedere faptul ca universul spiritual putea constitui totuşi, dupa cum gîndeam eu, obiectul contemplatiei umane. Eram patruns de aceste doctrine, şi asta cu atît mai mult cu cît ele îmi aratau felul în care spiritul omului poate urma calea cunoaşterii pîna la nivelul suprasensibilului. Şi sînt convins ca aceasta atitudine nu a scazut cu nimic veneraţia ce o manifestam faţa de tot ce era legat de spirit. Pe de alta parte, eram mereu interesat de puterea de înţelegere a gindirii. Simţeam ca inteligenţa poate deveni o forţa în stare sa patrunda cu adevarat lucrurile şi fenomenele universului. 0 „materie" aflata în afara gîndirii, fara a putea constitui decît un subiect de meditaţie, îmi parea o chestie absolut de neconceput. Conţinutul lucrurilor trebuie sa patrunda în gîndirea umana; iata ce îmi repetam mereu fara încetare. Totuşi, ideile pe care le gaseam la Kant nu se împacau nicicum cu aceasta convingere. Şi cu greu îmi dadeam seama de neconcordanţa; în primul rînd voiam sa gasesc în Cririca raţiunii pure un sprijin solid

34

pentru propriile mele reflecţii. In vacanţa, de fiecare data cînd ma plimbam, simţeam nevoia sa ma aşez într-un loc liniştit şi sa meditez la posibilitatea înţelegerii fenomenelor naturii pornind de la concepţii simple, imediate. In acea vreme atitudinca mea faţa de Kant era lipsita de orice spirit critic; însa filozofia lui nu m-a ajutat nicicum sa progresez. Dar aceste cercetari nu m-au îndepartat de realitatea vieţii de zi cu zi; dimpotriva, ele mi-au dezvoltat simtul practic şi îndemînarea. S-a întîmplat ca unul dintre impiegaţii ce-l schimbau pe tata sa se priceapa la legat carti astfel încît, profitînd de ocazie, am învaţat şi eu si ca umare, între anii patru şi cinci, mi-am legat singur manualele. De asemenea, în vacanţe am învaţa stenografia (fara ajutorul nimanui), ceea ce.nu m-a împiedicat sa urmez cursul de stenografie ce se ţinea începînd cu a cincea. Aveam însa şi multe activitaţi practice. Foarte aproape de gara, parinţii îmi pusesera la dispoziţie o mica livada şi o suprafaţa - nu prea mare - cultivata cu cartofi; ajutam pe ai mei la cules cireşe, la îngrijit gradina, pregatit cartofii, la praşit şi recoltat. Cît despre cumparaturi, nu-mi cedam rîndul nimanui; iar cînd eram liber mergeam în sat pentru aprovizionare. Pe la 15 ani am stabilit legaturi mai strînse cu doctorul din Wiener-Neustadt, despre care v-am vorbit mai înainte. Bunavoinţa cu care ma tratase în timpul vizitelor sale la Neudorfl, ma facuse sa ţin mult la el. Locuia la parterul unei cladiri aflate la intersecţia a doua straduţe înguste; de multe ori treceam pe nesimţite prin faţa casei lui. Intr-zi, aflîndu-se la fereastra, mi-a facut semn sa intru. Avea o „biblioteca mare", sau cel puţin aşa mi se paruse atunci. Mi-a vorbit de Minnu von Barnhelm de Lessing; m-a sfatuit sa citesc cartea şi sa vin apoi din nou la el. A continuat astfel sa-mi împrumute tot felul de carţi, fapt ce-mi dadea din cînd în cînd posibilitatea sa-l vad. De fiecare data trebuia sa-i spun impresiile mele cu privire la ceea ce citisem devenind în acest fel profesorul meu de literatura si poezie; în afara cîtorva fragmente citite la şcoala, ultima imi era necunoscuta aproape în totalitate (de fapt nici acasa poezia nu constituia o preocupare). Vizitele facute primitorului doctor - atît de entuziast în faţa frumosului - mi-au prilejuit îndeosebi cunoaşterea lui Lessing. Un alt eveniment, la fel de important pentru viaţa mea, a fost acela ca am putut face rost de carţile de iniţiere matematica ale lui Lubsen: ele mi-au format o idee despre geometria analitica, trigonometrie, şi chiar despre calculul diferenţial şi integral, cu mult înainte sa aud la şcoala vorbindu-se de aceste lucruri. Fizicii i s-a adaugat apoi învatarea chimiei, fapt ce a îmbogaţit sfera preocuparilor mele cu noi probleme. Profesorul de chimie era un om excelent. Vorbea puţin, lasînd în schimb natura sa o faca în locul lui. Era probabil dascalul nostru preferat. In ochii elevilor sai, el avea ceva deosebit faţa de restul profesorilor. Simţeai ca el patrunsese ştiinţa mai mult decît ceilalţi aşa zişi „profesori"; astfel încît, chiar daca el era „profesor", i se spunea „Domnul Doctor". Era fratele gingaşului poet tirolez Hermann von Gilm. Avea o privire magnetica; se spunea ca omul asta observa îndeaproape fenomenele naturale, privirea lui pastrindu-le apoi imaginea. La început am fost puţin surprins de lecţiile sale. Spiritul meu avid de simplificare nu putea cuprinde întotdeauna abundenţa faptelor relevate. Cu toate acestea, eram de parere ca facusem ceva progrese la chimie, caci am primit note bune înca de la început. Intr-o zi am descoperit la un librar din Wiener-Nestadt Istoria Universala a lui Rotteck. Chiar daca la istorie aveam cele mai bune note, ea se afla totuşi în afara preocuparilor mele; însa din acel moment mi-a trezit un profund interes. Eram fermecat de entuziasmul cu ca Rotteck aborda evenimentele istorice, reproducîndu-le cu multa fidelitate şi analizîndu-le. (înca nu-mi dadeai seama prea bine de limitele concepţiei sale.) Aşa înca citind cartea asta, am ajuns sa fiu atras de doi istorici care ma impresionasera profund prin stil şi sensul istorc al vieţii: Johannes von Muller şi Tacit. Iar rezultatul a fost acela ca am reuşit cu mare greutate sa-mi pastrez interesul faţa de lecţiile de istorie şi literatura, pe cat încercam totuşi sa le înviorez prin cunoştinţele dobîndite în afara şcolii. Aşa s-au încheiat ultimele trei clase de Şcoala Practica. La 15 ani faceam meditaţii cu elevi din acelaşi an sau din clase mai mici. Profesorii îmi încredinţau bucuroşi aceasta sarcina, caci eram considerat ca fiind un „elev bun". Aveam astfel posibilitatea sa contribui cît de cit la micşorarea sacrificiilor pe care parinţii mei le faceau cu educaţia mea.Datorez rnult acestor meditaţii; caci, transmiţînd şi altora învaţatura primita, o inţelegeam mai bine şi eu. Trebuie sa recunosc ca lucrurile învaţate la şcoala le asimilam ca într-un vis cu ochii deschişi. Altminteri, atunci cînd învaţam singur ceva (sau daca ma învaţa cineva care dorea sa ma ajute, cum era de exemplu medicul din Wiener-Neustadt), spiritul îmi era limpede; astfel, tot ce dobîndeam în deplina conştienţa a sufletului meu se deosebea clar de imaginile de vis produse de învaţamîntul şcolar. Era deci foarte util sa pot anima şi transforma - cu ocazia orelor mele de meditaţie - cunoştinţele primite într-o asemenea stare de semitoropeala. Pe de alta parte, aceste meditaţii m-au obligat si ma ajutau sa ma ocup - înca din tinereţe - de psihologia practica. Astfel, prin contactul cu elevii mei, am învaţat sa cunosc toate dificultaţile întîlnite de sufletul omenesc pe parcursul evoluţiei sale. La germana trebuia sa fac compunerile colegilor de clasa pe care îi meditam; însa, fiind necesara cîte o compunere pentru fiecare elev, trebuia sa folosesc stiluri diferite; eram într-o situaţie foarte complicata, caci ma gîndeam la compunerea mea abia dupa ce dadeam celorlaţi ideile mai bune care-mi veneau în minte cu privire la subiectul respectiv. Relaţiile mele cu profesorul de limba şi literatura germana din cele trei clase superioare erau destul de încordate. Colegii mei îl considerau ca fiind cel mai inteligent, dar şi cel mai sever profesor. Compunerile mele erau totdeauna deosebit de lungi, caci textele mai scurte le dictam colegilor. Aşa încît profesorul

35

pierdea mult timp cu cititul lor. Dealtfel, dupa ultimul examen, luînd parte la serbarea de adio a elevilor, mi-a spus cît de mult il enervasem cu compunerile mele lungi. Şi mai avea ceva. Simţeam ca profesorul acesta aducea în şcoala un element nou, cu care trebuia sa intru în legatura. De exemplu, cînd vorbea despre natura imaginilor poetice, aveam impresia ca în spatele cuvintelor se ascundea ceva. Dupa un timp am reuşit sa descopar ce. Fusese discipolul filozofului Herbart, însa nu vorbea nicicînd despre acest lucru; singur am izbutit sa-i patrund secretul. Aşa ca am cumparat imediat Introducere in filozofie si Psihologie, carţi inspirate din filozofia lui Herbart. Şi din acel moment, folosind compunerile, am iniţiat un fel de joc de-a v-aţi ascunselea cu profesorul. Incepeam sa prind sensul unora dintre aserţiunile lui – evident inspirate din Herbart - iar el descoperea în compunerile mele tendinţe provenind din aceeaşi sursa. Dar nici el nici eu nu o precizam. Era un fel de înţelegere secreta. Totuşi, într-o zi am încheiat o compunere folosind niste cuvinte care, avînd în vedere situaţia, erau foarte imprudente. Subiectul era tratarea unuia dintre aspectele caracterului uman, iar în final spuneam: „Un asemenea om are libertate psihologica". Dupa corectarea lucrarilor, profesorul obişnuia sa le discute cu noi. Ajungînd la a mea, surîse ironic şi-mi zise: „Va referiţi în final la libertatea psihologica; însa ea nu exista decît în compunerea dumneavoastra". La care am raspuns: „Nu cred ca este aşa, Domnule profesor; exista cu adevarat o libertate psihologica; este vorba de libertatea transcendentala, însa ea nu se manifesta în starea obişnuita a conştienţei". Surîsul îi disparu şi, aruncîndumi o privire patrunzatoare, îmi spuse: „Judecînd dupa compunerile dumneavoastra, am ajuns în ultima vreme la concluzia ca aveţi probabil o biblioteca filozofica. Va sfatuiesc sa renunţaţi la aceste lecturi ce nu fac decît sa va tulbure mintea". Nu am reuşit sa înţeleg cum era posibil ca ideile mele sa fie tulburate de citirea unor carţi din care se inspirau ale lui. Dar, în urma acestui incident, relaţiile noastre au ramas în continuare la fel de încordate. Lecţiile lui ne dadeau mult de lucru. In anul cinci, ele cuprindeau poezia greaca si latina, din care citeam fragmente traduse în germana. Atunci am început sa regret din toata inima ca tata nu ma trimisese la Gimnaziu; caci simţeam ca traducerile îmi dezvaluiau foarte puţine aspecte ale caracterului artei greceşti şi latine. Aşa încît am cumparat carţi despre gramaticile unor limbi vechi, continuind astfel sa învaţ atît dupa sistemul şcolii practice, dar - in secret - şi dupa programa Gimnaziului. Imi lua mult timp, însa lucrul acesta mi-a permis sa termin cu regularitate - deşi în condiţii ceva mai deosebite – studiile gimnaziului. Cînd am trecut la Universitate, am fost nevoit sa dau mai multe lecţii particulare decît atunci. Am avut în acest timp un elev de Gimnaziu. Anumite motive - despre care am sa va vorbesc ceva mai colo - m-au facut sa pastrez aceste lecţii aproape pe intreaga durata a învaţamîntului secundar. Il învaţam de asemenea greaca şi latina, participînd în acest fel – cu lecţiile mele - la întregul învaţamînt gimnazial. Profesorii de istorie şi de geografie - care nu-mi trezisera un interes deosebit în clasele inferioare - ma atrageau acum tot mai mult. Tocmai cel care ma facuse sa citesc pe Kant în timpul lecţiilor lui, a scris un eseu avînd ca tema „Epoca glaciara şi cauzele sale". Am citit articolul cu nesaţ, problema respectiva preocupîndu-ma din acel moment în mod deosebit. Profesorul despre care vorbesc fusese elevul ilustrului geograf Friedrich Simony. Lucrul asta l-a facut sa ne prezinte - în clasele superioara folosind schiţe şi imagini - condiţiile geologice şi geografice ale Alpilor. In momentele acelea eram numai urechi, uitînd cu totul de Kant. Aceste lecţii ale profesorului îmi concentrau întreaga atenţie, pe cînd cele de istorie ma lasau, ca şi înainte, total indiferent. Abia în ultimul an am avut un profesor care sa-mi trezeasca interesul asupra lecţiilor de istorie; era şi profesor de geografie. Continuam studiul geografic al Alpilor, Folosind aceeaşi metoda cu care ma fermecase celalalt profesor îndeosebi lecţiile lui de istorie acţionau asupra spiritelor noastre, impresionaţi fiind şi de personalitatea sa puternica. Era un om hotarît, cu idei înaintate, îndragostit de Austria, însa la şcoala lucrul acesta nu se observa caci nu lasa sa i se ghiceasca opiniile. Dar lecţiile lui reflectau viaţa, careia îi lua partea cu pasiune.- Spiritul meu, format de carţile lui Rotteck, urmarea cu uşurinţa expunerile istorice ale profesorului. Erau doua elemente aflate într-o armonie desavîrşita. Imi dau seama ca a avut mare importanţa faptul ca fusesem iniţiat, în acest stil in studiul istoriei contemporane. Pe atunci se discuta mult în familie despre razboiul ruso-turc (1877-1878). Impiegatul care-l schimba pe tata o data la trei zile, era un original. Venea la serviciu cu un sac mare de voiaj, plin cu tot felul de manuscrise. Erau fragmente din diferite lucrari ştiinţifice iar cîteodata îmi dadea sa citesc din ele. Le devoram. Şi discutam apoi despre problemele respective. Deşi confuze, ideile adunate acolo erau generale. El şi cu tata faceau politica. El lua partea turcilor, iar tata îi apara plin de pasiune pe ruşi, fiind dintre cei care înca le mai pastra recunoştinţa pentru serviciile aduse Austriei cu ocazia insurecţiei maghiare din 1848. Şi asta pentru ca nu avea pareri bune despre unguri. Sa nu uitarn ca traia în Neudorfl, un satuc aflat la graniţa cu Ungaria, într-o perioada de maghiarizare. Aşa încît deasupra capului sau atîrna mereu o sabie a lui Damocles; se ternea sa nu-şi piarda slujba pentru ca nu ştia sa vorbeasca ungureşte lucru dealtfel inutil în acea regiune întru totul germana. Insa guvernul maghiar dorea ca în posturile ce deserveau liniile ungureşti - chiar şi cele private - sa fie numiţi vorbitori de limba maghiara. Or tata voia sa nu-şi piarda slujba din Neudorfl atîta timp cit mai învaţarn înca în Wiener-Neustad iar toate acestea il faceau sa nu manifeste faţa de unguri sentimente prea amicale. Cu felul lui destul de simplist de a vedea lucrurile, considera ca în 1848 ruşii demonstrasera ca ştiu a se impuna în faţa maghiarilor. Uneori punea foarte multa pasiune în discuţiile lor, ramînînd totuşi deosebit de binevoitor faţa de „schimbul" lui, aparator al turcilor. Şocul violent dintre aceste doua spirite ma interesa mult mai mult decît ideile lor politice. In perioada aceea gaseam ca este mai interesanta rezolvarea problemei urmatoare: pîna unde se poate dovedi ca realitatea spirituala constituie forma eficienta a gîndirii umane?

36

Prima mea vizita la Viena - dupa sosirea noastra la Inzersdorf - am facut-o cu intenţia de a cumpara mai multe carţi filozofice. Prima versiune a doctrinei ştiinţifice a lui Fichte mi-a cîştigat imediat simpatia, Progresasem suficient de mult în studiul lui Kant, aşa încît îmi puteam forma o idee sumara despre modul în care Fichte voia sa-l depaşeasca însa prea puţin ma interesa acest lucru. Cu mari eforturi am reusit sa-l inteleg pe Scheling si Hegel Contradictia dintre sistemele lui Fichte si Herbart mi se dezvaluia in intrega ei complexitate. Petreceam ore în şir în biblioteca, ocupîndu-mi timpul cu Mefafizica lui Herbart şi „ Estetica ştiinţei si formei" de Zimmermann (scrisa în spiritul lui Herbart) la care se adauga un studiu aprofundat al Morfologiei generale de Ernst Haeckel. Tot ce spiritul meu înţelegea, datorita cursurilor lui Schroer şi Zimmermann, sau a cartilor pe care le citeam, reprezenta pentru mine o profunda experienţa sufleteasca. Aşa încît se conturau noi probleme referitoare la ştiinţa şi univers. Schroer era un spirit lipsit de sistematizare. Ideile şi cuvintele lui se naşteau.în adîncurile unei intuiţii oarecare; în plus. îşi alegea expresiile cu foarte mare grija. Probabil aceasta era cauza faptului ca el nu improviza niciodata la cursuri; avea nevoie de linişte pentru a da gîndurilor sale o forma care sa-l mulţumeasca. Işi citea apoi cursurile cu atentie. Totuşi, într-o zi i s-a întîmplat sa fie nevoit sa vorbeasca pe nepregatite despre Anastasius, Griin şi Lenau. îşi uitasc hirtiile acasa. Aşa ca la urmatorul curs ne-a prezentat acelaşi subiect; însa citit de asta data. Nu-l mulţumise improvizaţia facuta. Pe atunci consideram ca fiind o datorie faptul de a cauta adevarul cu ajutorul filozofiei. Trebuia sa studiez matematica şi ştiinţele naturale, iar convingerea mea e ca nu puteam percepe adevarata lor natura decit cu ajutorul unei solide baze filozofice. Cu toate acestea, priveam universul spiritual ca pe o realitate, individualitatea spirituala a fiecarei fiinţe dezvaluindu-mi-se cu toata limpezimea necesara. Corpul fizic, împreuna cu activitatea, nu era decît manifestare exterioara. Aceasta individualitate se unea cu germenul fizic provenit de la parinţi. Incercam sa aflu drumul morţilor în lumea spirituala. Odata, ca urmare a morţii unuia dintre colegii mei, i-am scris unui profesor ce-1 avusesem la Şcoala Practica (şi cu care ma aflam în relaţii prieteneşti), povestindu-i framîntarile mele. Mi-a raspuns fermecator, fara a face totuşi aluzie la ceea ce-i scrisesem despre moartea colegului meu. Şi la fel paţeam ori de cîte ori încercam experienţa viziunii mele spirituale. Mi se vorbea cel mult - pe ici, pe colo - de spiritism, cu care, la rîndul meu, nu ştiam ce sa fac. Caci mi se parea nepotrivit sa te apropii de spirit prin mijloacele spiritiste. Pe atunci eram asaltat de multe confuzii launtrice, caci îmi dadeam seama cît de puţin se apropia filozofia -în gîndirea scriitorilor acelor vremuri - de o viziune a spiritului. Şi, încet-încet, în mijlocul acestor lupte interioare s-a nascut un fel de „teorie a cunoaşterii". Viaţa în gîndire imi parea tot mai mult a fi reflectarea unor experienţe sufleteşti în regiunile spirituale, reflectare ce lumineaza omul fizic. Experienţa conştienta a ideii înalţa pentru mine nivelul existenţei pîna la o realitate noua, aflata mai presus de orice îndoiala, caci o traisem pe deplin. Mi se parea ca însaşi lumea simţurilor nu poate fi patrunsa în totalitate. Exista, însa nu poate fi perceputa precum gîndirea. Este posibil ca în ea, sau în spatele ei, sa se afle o realitate neştiuta, unde omul îşi are totuşi locul sau. Se punea atunci întrebarea: aceasta lume constituie oare o realitate desavîrşita? Atunci cînd omul extrage din ea substanţa gîndurilor sale - iluminînd în schimb aceasta lume sensibila - oare adauga universului ceva inexistent pina atunci? Lucrul acesta nu se împaca cu ceea ce omul simte atunci cînd patrunde - cu ajutorul gîndurilor sale – în universul sensibil. In acel moment gîndurile apar- ca expresii ale lumii simţurilor.. Şi toate aceste reflecţii îmi ocupau în mare parte viaţa launtrica. In mine se dezvaluia o contemplare deloc fondata pe instincte mistice. Preţios instrument intelectual, ea mi-a permis dobîndirea unei transparenţe a gîndirii, comparabila doar cu limpezimea matematica. Puţin cîte puţin, aceasta activitate spirituala m-a transformat suficient de mult, si speram ca într-o zi voi putea demonstra în faţa gîndirii ştiinţifice moderne, contemplarea spiritului ce-l purtam în mine. Astfel, la douazeci şi doi de ani, eram cu totul absorbit de asemenea experienţe şi cautari. Am ascultat multe concerte, deseori mergeam la opera. Muzica expresiva ce tulbura pe unii mie imi lasa in membre o senzatie de plumb. Nevoia de companie mi-o satisfaceam din plin la sala de lectura unde aveam ocazia sa-mi dezvolt cunoştinţele de greaca şi latina. De fapt sînt foarte recunoscator destinului pentru aceste împrejurari: am dobîndit astfel o cunoaştere deosebit de vie a fiinţei umane, lucru care probabil nu ar fi fost posibil în alte condiţii. Imi amintesc ca în acea perioada începusem studierea filozofiei lui Eduard von Hartmann, pe care-l citeam cu o permanenta împotrivire launtrica. Ma dezgusta profund situarea adevaratei realitaţi în inconştienţa, dincolo de experienţele sufletului conştient, şi transformarea conştiinţei într-o imaginara şi vaga reflectare a realului. Caci, dupa parerea mea, experienţele sufletului conştient au puterea de a patrunde în realitatea adevarata, însa cu condiţia ca aceasta activitate sa fie întarita launtric. Pentru mine era evident ca spiritul divin se dezvaluie în om atunci cînd el, prin viaţa sufletului sau, face posibila aceasta revelaţie. Rînduirea exterioara a lumii ajunge la o etapa a desfaşurarii sale, în care termina de repartizat binele şi raul între lucruri şi evenimente. Doar în acest moment fiinţa umana se trezeşte la conştienţa, continuîndu-şi evoluţia catre un ţel liber ales, independent de lucruri şi fapte, extragîndu-şi sensul izvorului întregii fiinţe. Chiar şi punerea problemei pesimismului şi optimismului îmi parea o jignire adusa liberei entitaţi umane. Schroer, care se ocupa de dramele lui Goethe pentru aceasta colecţie, urma sa prefateze primul dintre volumele ce intrau în grija mea. A aratat - în cuvîntul sau înainte - locul pe care-l ocupa poezia şi gîridirea în mişcarea intelectuala contemporana, subliniind faptul ca vedea în concepţia ştiinţifica despre lume din perioada ce a urmat epocii lui Goethe, o decadere în raport cu gîndirea

37

stralucita a scriitorului. Sarcina ce-mi revenea mie, era schiţata în linii mari în acea prefaţa. Trebuia sa fac un studiu amanunţit al ideilor ştiinţifice şi, în general, al întregii filozofii a lui Goethe însa publi- carea acestor studii impunea o finalizare a ideilor mele cu privire la aceasta lume. Pîna atunci scrisesem doar cîteva articole prin ziare, aşa încît nu mi-a fost deloc uşor sa dau acelor lucruri existente în mine o forma care sa le poata face publicabile. Aveam impresia ca fraza era doar o jalnica reflectare a elaborarilor mele interioare, ceea ce a facut sa fiu decepţionat de aceste încercari literare. Concepţiile dominante în ştiinţa - dupa ce acestea dobîndisera o influenţa deosebita asupra civilizaţiei sec. XIX , mi se pareau prea puţin favorabile înţelegerii eforturilor pe care Goethe le facuse în domeniul cunoaşterii naturale şi a rezultatelor obţinute. Pentru mine Goethe a fost un spirit care a ştiut sa uneasca prin intermediul unei legaturi deosebite şi spirituale - fiinţa umana de restul universului, dînd astfel cunoaşterii naturii locul cuvenit în domeniul general al activitaţilor omului. Concepţiile din vremea aceea îmi pareau bune doar pentru formarea unor idei generale cu privire la natura neînsufleţita, deoarece le consideram incapabile sa atinga natura vie, sa-i patrunda forţele. Imi spuneam ca pentru a dobîndi ideile referitoare la lumea organica, în primul rînd trebuiau însufleţite noţiunile intelectuale folosite la cunoaşterea naturii anorganice; caci aceste noţiuni îmi pareau a fi lipsite de viaţa şi bune doar pentru perceperea lucrurilor moarte. Deci pentru explicarea concepţiilor naturale ale lui Goethe, încercam sa arat cum ideile sale au prins viaţa, devenind idei formale. Ceea ce gindise Goethe cu privire la diferitele domenii ale cunoaşterii naturale, sau activitatea ce o desfaşurase în aceasta directie, erau lucruri ce-mi pareau mai puţin importante decît descoperirea principala pe care ma vedeam obligat sa i-o atribui: modul în care trebuie privit organicul, astfel încît studierea lui sa devina posibila. Eram de parere ca mecanica satisface nevoia noastra de cunoaştere prin faptul ca ea dezvolta în spiritul omului noţiuni raţionale, experienţa sensibila a neînsufletitului dezvaluindu-i aplicaţiile. Dupa mine, Goethe era fondatorul unei „organice", menţinînd cu lumea vie raporturi asemanatoare. Privind cum se contura la orizontul istoriei intelectuale a timpurilor moderne figura lui Galilei, nu puteam sa nu constat ca influenţase ştiinţa noua, formulînd concepţii privitoare la natura anorganica. Ceea ce Galilei a facut pentru lumea neînsufleţita, Goethe a încercat în domeniul organic. Pentru primul volum al scrierilor ştiinţifice ale lui Goethe, trebuia sa încep prin comentarea ideilor referitoare la metamorfoza. Teologul catolic Laurenz Mullner si poetul delle Grazie manifestau o violenta antipatie faţa de Goethe; în schimb îi interesau Shakespeare şi unii poeţi moderni afectaţi de durerile vieţii şi ratacirile fiinţei umane; Dostoevski îi mulţumea pe deplin; vedeau în Leopold von Sacher-Masoch un stralucit traducator, ce nu da înapoi în faţa nici unui adevar al prea-umanului, al nefastului ce înfloreşte în mocirla existenţei moderne. In antipatia lui Laurenz Mullner faţa de Goethe era ceva din teologul catolic; aprecia studiul lui Baumgartner, care vedea în Goethe antiteza oricarui ideal omenesc. In schimb la delle Grazie era vorba de o antipatie personala. In jurul acestor doua personaje principale se adunau profesori de la Facultatea de Teologie, preoţi de cea ---rnai fina erudiţie, dintre care vreau sa-l amintesc pe calugarul cistercian Wilhelm Neuman, a carui conversaţie nu era niciodata lipsita de interes. Mullner îi admira pe buna dreptate vastele cunoştinţe. Intro zi, remarcînd acest lucru în lipsa lui Neumann, Miullner îmi raspunse: „Da, parintele Neumann cunoaşte întreaga lume şi înca trei sate". Dupa ce plecam de la delle Grazie, ma întîlneam cu placere cu acest erudit, cu acest om de ştiinţa „ideal”care era în acelaşi timp şi un „credincios fiu al Bisericii". Aş vrea sa amintesc aici doua dintre discuţiile noastre: Vorbeam într-o zi despre natura lui Christos. Şi mi-am exprimat parerea ca, datorita unei influenţe supraomeneşti, Christos se întrupase în Isus din Nazareth, şi ca de la misterul Golgotei, fiinţa sa spirituala asista la evoluţia omului, traind în el. Conversaţia aceasta mi-a ramas adînc întiparita în suflet: ea are pentru mine un sens profund. De fapt atunci au participat trei persoane: Parintele Neumann, eu şi o alta invizibila, personificarea dogmaticii catolice, ce se înalţa, ameninţatoare şi vizibila ochilor spiritului, în spatele profesorului. Cu o bataie pe umar, ea îl aducea pe drumul cel drept atunci cînd logica subtila a savantului facea prea multe concesii. De multe ori ajungeam la paradoxuri. Aveam în faţa mea pe unul dintre cei mai buni reprezentanţi ai vieţii catolice; şi prin el am învaţat sa o cunosc bine . In alta zi am discutat despre succesiunea vieţilor pamînteşti. Profesorul ma asculta, dupa care vorbi despre operele literare ce tratau subiectul respectiv. Din cînd în cînd dadea usor din cap fara a lasa impresia ca ar dori sa discute un lucru atît de neobisnuit. Cu toate acestea, greutatea cu care Neumann şia formulat - fie şi launtric - obiecţiile în legatura cu cele spuse de mine, mi s-a întiparit adînc în memorie. La acele reuniuni de sîmbata seara mai puteau fi vazuti şi alţi istorici ai Bisericii, sau teologi citeodata filozoful Adolf Stohr.La caderea serii se aprindea o lustra cu un abajur din stofa roşie, iar noi ne aşezam în cerc, învaluiţi de acea lumina discreta. Atunci ceva solemn se revarsa deasupra întregii adunari, şi delleGrazie ne vorbea îndelung - mai ales dupa plecarea celor mai puţin apropiaţi - despre ea, evocînd unele amintiri dureroase din viaţa sa. Dar se spuneau şi glume antrenante. Iar uneori chiar cuvinte indignate la adresa presei corupte, şi toate acestea întrerupte de observatiile sarcastice - deseori taioase - ale lui Mullner cu privire la Filozofie sau Arta. Daca acasa la delle Grazie pesimismul se manifesta cu o forţa vitala extraordinara, tot acolo se ascundea şi ura faţa de Goethe. Cu toate acestea eram ascultat cu mare atenţie atunci cînd vorbeam

38

despre el: Laurenz Mullner susţinea totuşi ca-i atribuiam lui Goethe elemente ce nu aveau nimic comun cu ministrul Marelui Duce Karl August. Eram însa de parere ca nici una din vizitele facute în aceasta casa - şi stiu ca prezenta mea era agreata – nu a însemnat pentru mine o pierdere de vreme; întotdeaunal m-am simţit învaluit de o atmosfera spirituala binefacatoare. Nu era nevoie sa existe neaparat o concordanţa absoluta a ideilor; pentru mine era mai important sa întîlnesc spirite active şi simpatice, deschise tuturor preocuparilor spirituale. Eram astfel primit cu prietenie într-un mediu pe care-l frecventam CU o placere deosebita, în timp ce profesorul şi generosul meu prieten, Karl Julius Schroer dupa primele vizite facute la delle Grazie nu s-a mai întors niciodata acolo. Urmarea a fost ca în viaţa mea sentimentala - pe care o imparţeam între doua medii faţa de care simţeam aceeasi veneraţie - s-a produs un fel de ruptura. In acea perioada s-au conturat în mine primele elemente din Filozofia Libertaţii. Studiul amintit mai înainte, Despre natura si idealul uman, pe care l-am trimis şi lui delle Grazie, conţinea deja germenul acestei carti: idealurile noastre nu se mai afla la un nivel destul de jos, pentru ca realitatea insipida şi înşelatoare sa le poata satisface. Insa, nu pot crede ca pesimismul ce rezulta din aceasta constatare este fara ieşire." Caci una din caile de salvare o descopar atunci cînd contemplu universul interior, atunci cînd ma apropii de fiinţa ideilor. Aici exista o lume absoluta, perfecta prin ea însaşi, o lume ce nu poate cîştiga sau pierde ceva ca urmare a fragilitaţii lucrurilor exterioare. Daca este cu Oare adevarat viu şi definit, un ideal nu reprezinta oare o fiinţa în sine, independenta de bunavoinţa sau reaua-voinţa a naturii? Oare un frumos trandafir desfrunzit de un vînt nemilos nu şi-a îndeplinit misiunea, aceea de a încînta privirile oamenilor? Ce s-ar întîmpla daca mîine natura ar avea chef sa distruga cerul înstelat, care secole de-a rindul a fermecat privirile oamenilor? Nu existenţa în timp, ci esenta lucrurilor este cea care da fiinţelor perfecţiunea. Idealul spiritului formeaza un univers aparte, ce trebuie sa aiba o existenţa proprie, şi pe care nici o natura înduratoare nu-1 poate salva. Este vrednic de mila omul ce nu-şi afla propriile satisfacţii în sînul universului sau spiritual, fara a fi obligat sa apeleze mereu la natura! Ce ar ajunge libertatea noastra divina, daca natura ne-ar ţine într-una de mîna, ca pe nişte copii? Nu, natura trebuie sa ne refuze totul, pentru ca, ajungînd in posesia fericirii, acest lucru sa constituie recompensa eforturilor noastre launtrice şi libere. Trebuia sa fac un studiu amanunţit al ideilor ştiinţifice şi, în general, al întregii filozofii a lui Goethe însa publi-carea acestor studii impunea o finalizare a ideilor mele cu privire la aceasta lume. Pîna atunci scrisesem doar cîteva articole prin ziare, aşa încît nu mi-a fost deloc uşor sa dau acelor lucruri existente în mine o forma care sa le poata face publicabile. Aveam impresia ca fraza era doar o jalnica reflectare a elaborarilor mele interioare, ceea ce a facut sa fiu decepţionat de aceste încercari literare. Concepţiile dominante în ştiinţa - dupa ce acestea dobîndisera o influenţa deosebita asupra civilizaţiei sec. XIX - mi se pareau prea puţin favorabile înţelegerii eforturilor pe care Goethe le facuse în domeniul cunoaşterii naturale şi a rezultatelor obţinute. Pentru mine Goethe a fost un spirit care a ştiut sa uneasca - prin intermediul unei legaturi deosebite si spirituale - fiinţa umana de restul universului, dînd astfel cunoaşterii naturii locul cuvenit în domeniul general al activitaţilor omului. Concepţiile din vremea aceea îmi pareau bune doar pentru formarea unor idei generale cu privire la natura neînsufleţita, deoarece le consideram incapabile sa atinga natura vie, sa-i patrunda forţele. Imi spuneam ca pentru a dobîndi ideile referitoare la lumea organica, în primul rind trebuiau insufletite noţiunile intelectuale folosite la cunoaşterea naturii anorganice; caci aceste noţiuni îmi pareau a fi lipsite de viaţa si bune doar pentru perceperea lucrurilor moarte. Deci pentru explicarea concepţiilor naturale ale lui Goethe, încercam sa arat cum ideile sale au prins viaţa, devenind functionale. Ceea ce gindise Goethe cu privire la diferitele domenii ale cunoasterii naturale, sau activitatea ce o desfaşurase în aceasta directie, erau lucruri ce-mi pareau mai puţin importante decît descoperirea principala pe care ma vedeam obligat sa i-o atribui: modul în care trebuie privit organicul, astfel încît studierea lui sa devina posibila. Eram de parere ca mecanica satisface nevoia noastra de cunoaştere prin faptul ca ea dezvolta în spiritul omului noţiuni raţionale, experienţa sensibila a neînsufleţitului dezvaluindu-i aplicaţiile. Dupa mine, Goethe era fondatorul unei „organice", menţinind cu lumea vie raporturi asemanatoare. Privind cum se contura la orizontul istoriei intelectuale a timpurilor moderne figura lui Galilei, nu puteam sa nu constat ca influenţase ştiinţa noua, formulînd concepţii privitoare la natura anorganica. Ceea ce Galilei a facut pentru lumea neînsufleţita, Goethe a încercat în doemniul organic. Pentru primul volum al scrierilor ştimţifice ale lui Goethe, trebuia sa încep prin comentarea ideilor referitoare la metamorfoza. Cine observa oamenii pentru a descoperi enigma existenţelor lor anterioare, în mod sigur nu va reuşi. 0 asemenea observare trebuie privita ca ofensa adusa persoanei studiate; numai printr-o hotarîre a destinului - venita dintr-o lume spirituala exterioara - este posibil ca trecutul îndepartat al omului sa se dezvaluie pe neaşteptate prezentului. In aceasta perioada a existenţei mele am reusit sa dobîndesc noţiuni clare CU privire la vieţile pamîntesti succesive. E adevarat, pîna atunci aceste idei nu-mi erau deloc straine; le percepeam însa într-un mod destul de confuz. Spiritul meu nu a elaborat niciodata teorii legate de acest subiect: într-adevar. le-am exprimat în carţile mele sau cu prilejul cîtorva discuţii, însa niciodata nu le-am gîndit teoretic. Şi asta nu pentru ca eram conştient de faptul ca posed în aceasta privinţa anumite intuiţii, cum a fost cazul conversaţiei cu parintele Neumann. Bineînţeles, nu sînt de condamnat cei care dobîndesc convingeri teoretice în privinţa vieţilor pamînteşti succesive sau a multor alte fenomene a caror studiere nu ar putea fi posibila decît cu mijloace suprasensibile: caci în acest domeniu, o convingere pe deplin valabila poate fi

39

dobîndita şi printr-o judecata sanatoasa, lipsita de idei preconcepute, lucru posibil chiar şi atunci cînd spiritul nu a ajuns înca la contemplarea fenomenelor respective; totuşi, în aceasta privinţa, nu am urmat niciodata calea teoretica. In perioada cînd în mine se dezvoltau tot mar mult intuiţiile concrete referitoare la vietile succesive am cunoscut mişcarea teozofica fondata de H.P. Blavatsky. Un prieten, caruia îi vorbisem despre aceste probleme, îmi împrumuta Buddhismul lui S^nett. A fost prima carte teozofica pe care am avut-o în mîna, şi trebuie sa recunosc ca nu m-a impresionat cîtuşi de puţin; Eram bucuros ca nu reuşisem sa o citesc înainte de a dobîndi eu însumi unele adevaruri, caci acest mod de prezentare a supranaturalului m-ar fi oprit din drumul ce-mi era destinat. Am simţit nevoia de a patrunde, prin poarta acestui idealism, în adevarata lume a spiritului. Idealismul despre care vorbesc era pentru mine un fel de umbra splendida proiectata în sufletul omului de catre universul spiritual, nu de cel senzorial. Descopeream dorinţa de a regasi zonele spirituale ce revarsau peste noi aceasta umbra. Studiind epopeea lui Hamerling, ma gîndeam şi la natura frumosului, la creaţia artistica. Dealtfel, framîntarile ce-mi chinuiau sufletul în acea perioada se regasesc în opusculul Goethe parintele unei noi ere, lucrare ce rezuma o conferinţa pe care am ţinut-o în cadrul cercului goethean din Viena. Incercam sa aflu din ce cauza idealismul unei filozofii curajoase care se impusese prin vocea lui Fichte şi Hegel - nu reuşise nicicum sa atinga spiritul viu. Şi am început sa meditez la erorile comise în domeniul esteticii de catre filozofia pur idealista. Hegel - şi cei care-i îrnpartaşeau punctul de vedere - considera ca scopul artei este materializarea „ideii"; cînd „ideea" transpare în materia sensibila, atunci ea se transforma în frumos. Aceasta era parerea lor însa epoca urmatoare nu a mai vrut sa recunoasca existenţa substanţiala a „ideii". Şi asta deoarece concepţia idealista despre lume - aşa cum se manifesta ea în conştiinţa idealiştilor - nu era îndreptata catre un univers spiritual, ceea ce a facut ca ea sa nu se impuna urmaşilor ca valoare reala. Astfel s-a dezvoltat „estetica realista", care nu cauta sa prezinte ideea prin intermediul imaginii sensibile, urmarind - în cazul operei de arta -doar perceperea acestei imagini. Pentru ei, forma ireala pe care arta i-o confera nu reprezenta decît rezultatul exigenţelor naturii umane. Cît despre mine, important la o opera de arta mi se parea ceea ce simţurile pot percepe însa consideram ca drumul urmat de adevaratul artist în creaţia sa este cel care duce la spintul viu. Porneşte de la fapte sensibile, e adevarat, însa le recreeaza. în munca lui, el nu se lasa purtat de un impuls pur subiectiv, încercînd sa dea percepţiilor materiale o forma din care sa rezulte însaşi prezenţa spiritului. Imi spuneam ca nu reprezentarea ideii într-o forma sensibila constituie frumosul, ci reprezentarea materiei într-o forma spirituala. Scopul artei mi se parea a fi acela al transportarii universului spiritual in cel senzorial. Adevaratul artist foloseşte întotdeauna - mai mult sau mai puţin - spiritul. Şi-mi repetam mereu ca ar fi suficienta o transformare a forţelor sufleteşti - cu care artistul modeleaza materia - într-o contemplare eliberata de sensibil, pur spirituala, pentru a dobîndi cunoaşterea spirituala. Pe atunci, în ochii mei, cunoaşterea adevarata, prezenţa spiritualului în arta şi voinţa morala formau în om un întreg. Trebuia sa gasesc în personalitatea umana un punct central prin care sa se poata stabili un raport direct cu principiul primordial al lumii. Cînd mi se vorbea despre limitele cunoaşterii, înţelegeam ca acest lucru se datora neputinţei experimentarii în spirit a adevaratei realitaţi, de unde şi imposibilitatea de a o gasi pe aceasta din urma în universul perceptibil. Exprimîndu-mi propriile idei, voiam în primul rînd sa combat aceasta prejudecata a limitelor cunoaşterii. Refuzam sa urmez o cale care, pornind de la lumea sensibila încerca sa strabata acest univers catre o realitate exterioara. Voiam sa demonstrez ca ceea ce este cu adevarat real, trebuie aflat nu prin deschiderea unui drum spre exterior, ci prin adîncirea în profunzimile omului. Numai cine va cauta calea spre exterior va vorbi dîndu-şi seama ca nu duce nicaieri - de limitele cunoaşterii. Asta nu înseamna cîtuşi de puţin ca facultatea omului de a cunoaşte este limitata, ci ca se cauta ceva de care nici n-ar fi vorbit daca ar exista o conştienţa clara a acestor dorinţe. Inaintînd tot mai mult în lumea simţurilor, se manifesta tendinţa de a obţine într-un fel o prelungire a sensibilului dincolo de perceptibil; este ca şi cînd, traind cu ajutor imaginaţiei, cineva ar încerca sa afle cauza iluziilor sale în alte iluzii. Subiectul raţionamentului meu era urmatorul: omul cauta sa cunoasca universul pe masura ce existenţa pamînteasca evolueaza, îndepartîndu-l de origini. Işi formeaza astfel în primul rînd o concepţie despre sensibil ceea ce constituie de fapt doar un avanpost al cunoaşteril caci esenţa lumii nu poate fi atinsa de lumina acestei ştiinţe superficiale înca. La început omul chiar se fereşte de ea. Işi formeaza o imagine despre univers, o imagine fara esenţa (deoarece omite sa opuna lumii propria sa fiinţa), o iluzie în adevaratul sens al cuvîntului. Lumea e iluzorie pentru oricine o percepe prin simţuri; dar daca gîndirea libera se alatura percepţiei senzoriale, atunci iluzia este saturata de realitate: spiritul uman, devenind conştient de sine, întîlneşte spiritul universului. Şi în acel rnoment omul îşi da seama de faptul ca spiritul universal nu se ascunde sub valul material, ci actioneaza chiar în profunzimile sensibilului. Pentru mine, aflarea spiritului lumii nu depindea de concluzii logice; şi nici nu-l cautam prelungind activitatea simţurilor. Aceasta revelaţie s-a produs atunci cînd omul, în timpul evoluţiei sale, s-a înalţat de la percepţie la experienţa gîndirii eliberate de sensibil. Astfel, patruns de aceste idei, scriam - în 1888, în volumul doi al ediţiei dedicate operelor ştiinţifice ale lui Goethe - urmatoarele: „Cine recunoaşte gîndirii o facultate de percepere ce depaşeşte posibilitaţile simţurilor, trebuie în mod necesar sa recunoasca şi existenţa unor subiecte de meditaţie aflate dincolo de simpla realitate sensibila. Acestea sînt ideile. Cucerind ideea, gîndirea se uneşte cu înseşi principiile

40

lumii; astfel încît, ceea ce acţioneaza din afara, patrunde în spiritul omului, acesta devenind atunci unul cu realitatea obiectiva în deplina sa putere. Contemplarea ideii în real constituie adevarata comuniune a omului. Semnificaţia gîndirii faţa de idee este identica cu a ochiului faţa de lumina, sau a urechii faţa de sunet. Este un organ de perceptie". Pe atunci ma interesa mai puţin descrierea lumii spirituale aşa cum aparea ea gîndirii eliberate de sensibil ,cînd se înalţa de la conştiinţa de sine la contemplarea conştienta; mi se parea un lucru mai important demonstrarea spiritualitaţii esenţei naturii revelate de simţuri; şi asta ca urmare a ceea ce acumulasem referitor la problema cunoaşterii. Teoreticienii presupuneau ca natura este total lipsita de spirit, şi cautau sa afle în ce masura omul are dreptul sa-şi formeze conştient o imagine spirituala a universului. Eu însa opuneam o cu totul alta teorie a cunoaşterii. Voiam sa demonstrez ca, gîndind, omul nu-şi formeaza imagini ale naturii ca şi cum ar fi un simplu spectator din afara; dimpotriva, cunoaşterea fiind o experienţa, prin gîndire omul se afla chiar in lucruri, participîn| astfel la esenţa lor. Şi destinul a vrut din nou ca opiniile mele sa coincida cu ale lui Goethe. Dealtfel Goethe a aspirat el însuşi la o concepţie spirituala despre lume, aşi încît poate oferi un sprijin serios în sensul afirmarii spiritualitaţii naturii; însa nu gaseşti referiri la universul spiritual, caci nu şi-a dus concepţia spirituala despre natura pîna la o viziune directa a spiritului. ; In al doilea rînd, voiam sa definesc ideea de libertate. Daca omul acţioneaza împins de instincte, pofte, pasiun etc., asta înseamna ca nu este liber. Deci impulsurile - de care este la fel de conştient ca de lumea sensibila - îi dirijeaza faptele, care nu sînt totuşi acţiuni ale fiinţei sale superioare. Omul activeaza pe un plan unde adevaratul sau „Eu" nu se manifesta, unde umanitatea lui profunda nu se reveleaza, tot aşa cum natura, în trasaturile ei esenţiale nu se dezvaluie observarii pur sensibile. La drept vorbind lumea simţurilor nu este o iluzie; omul o face aşa. Acţiunile sale devin cu adevarat iluzorii atunci cînd îşi urmeaza instinctele şi pasiunile, lasîndu-se astfel sub influenţa unui lucru ireal; însa nu el este cel care acţioneaza, caci devine victima a unui element ce nu-şi are originea în spirit. Ceea ce este spiritual în el, începe sa acţioneze cu adevarat doar atunci cînd o intuiţie morala a gîndirii lui libere îi indica principiile faptelor sale. lar în acest caz el este cel care acţioneaza, şi nu altcineva. Devine o fiinţa libera, o fiinţa acţionînd din proprie iniţiativa. Voiam sa arat ca cine nu admite gîndirea eliberata de simţuri ca fiind ceva pur spiritual în om, nu va înţelege niciodata libertatea. Totuşi, acest lucru este posibil în momentul cînd se întrevede realitatea unei asemenea gîndiri. In acel moment nu urmaream neaparat sa reprezint universul spiritual în care facem experienţa intuiţiilor noastre morale; mai mult, voiam sa subliniez caracterul pur spiritual al acestor intuiţii. Avusesem în vedere primul punct atunci cînd am deschis capitolul Fantezia morala din Filozofia libertatii. Spuneam: „Spiritul liber acţioneaza dupa impulsuri; este vorba de impulsurile traite de el în universul spiritual, în afara naturii, fara a-şi da seama - în starea de conştienţa obişnuita - de acest domeniu al spiritului". Insa ceea ce ma interesa atunci era - în primul rind - analiza caracterului pur spiritual al intuiţiilor morale, motiv pentru care semnalam existenţa acestora în ansamblul ideilor omului. Concluzia a fost: „Spiritul liber acţioneaza în conformitate cu impulsurile sale; este vorba de intuiţii alese de gîndire din mulţimea ideilor . Cine nu se îndreapta catre o lume pur spirituala, neputînd astfel subscrie la prima teza, cu atît mai mult n-o va admite în întregime pe cea de a doua. In Filozofia libertaţii pot fi gasite suficiente aluzii la prima teza; de exemplu: „Treapta cea mai înalta a vietii individuale este o gîndire independenta de un continut bine definit, datorat percepţiilor. Intr-un mod pur intuitiv, noi determinam obiectul unei concepţii cu ajutorul celor mai înalte idei. In principiu, o asemenea concepţie nu are nici o legatura cu percepţiile definite: ma refer aici la percepţiile sensibile". Daca aş fi urmarit atunci sa descriu universul spiritual - şi nu numai caracterul spiritual al intuiţiilor morale -, ar fi trebuit sa am în vedere contrastul dintre percepţia sensibila şi cea spirituala; însa voiam doar sa subliniez natura extrasensibila a intuiţiilor morale. In acest sens se desfaşurau ideile în perioada cînd plecarea la Weimar încheia primul capitol al vieţii mele cind aveam 30 de ani. Spre sfîrşitul acestei prime etape a existenţei mele am simţit necesitatea de a-mi formula o parere clara cu privire la anumite aspiraţii ale sufletului omenesc, dintre care una era tendinţa mistica. Imi era destul de greu sa intru în contact cu ea, aşa cum se revela privirii mele launtrice de-a lungul diferitelor perioade ale evoluţiei spirituale a omenirii: ma refer la înţelepciunea orientala, neoplatonism, Evul Mediu creştin şi kabbala. Şi asta pentru ca ma împiedica un anumit fel de a fi al sufletului meu. Misticul îmi aparea ca fiind un om ce nu se regaseşte în lumea ideilor, care, pentru mine, era plina de o vie spiritualitate. Şi, sa vrei sa ajungi la mulţumirea sufletului prin adîncirea fiinţei gînditoare într-un abis launtric lipsit de idei, acest lucru însemna o absenţa a adevaratei spiritualitaţi. Aceasta cale nu mi se parea ca duce la lumina; dimpotriva, eram de parere ca se pierde în obscuritatea spirituala. Sufletul nu poate dobîndi cunoaşterea atunci cînd, evitînd ideile, încearca sa atinga realitatea spirituala (o realitate care, deşi nu acţioneaza în idei, se reveleaza omului prin intermediul lor). Cu toate acestea, aspiraţiile mistice ale umanitaţii aveau pentru mine ceva atragator: calitatea experienţelor launtrice ale misticilor. Ei vor sa traiasca în comuniune cu înseşi izvoarele vieţii omului, nemulţumindu-se doar sa le observe din exterior, cu ajutorul inteligenţei. Am înţeles de asemenea ca la acele experienţe launtrice se ajunge coborînd în profunzimile sufletului cu întreaga masa limpede a ideilor (şi nu printr-o adîncire lipsita de acestea). Voiam ca lumina universului inteligibil sa patrunda chiar în miezul înflacaratei experienţe interioare. Pentru mine misticul era un om care neputînd deosebi spiritul în idei, manifesta în contact cu ele o raceala launtrica iar aceasta raceala - pentru el - zonelor intelectuale îl face sa caute, eliberîndu-se

41

1 de idei caldura necesara sufletului sau. In mod contrar, caldura intima a experienţei psihice mi se transmitea exact în momentul cînd aceasta experienţa a universului spiritual, confuza la început, mi se întiparea apoi în idei foarte clare. Imi spuneam de multe ori: cît de mult ignora aceşti mistici caldura, intimitatii psihice pe care omul o simte atunci cînd începe sa traiasca în strînsa comuniune cu anumite idei saturate - ca sa spunem aşa - de spirit. Aveam impresia ca misticul, departe de a le slabi, întarea poziţiile savantului materialist. Acesta refuza sa admita contemplarea lumii spirituale fie negînd-o, fie din convingerea ca cunoaşterea umana nu poate folosi decit elementelor perceptibile simţurilor. El limiteaza cunoaşterea acolo unde se termina percepţia senzoriala. în ceea ce priveşte cunoaşterea omeneasca a ideilor, misticul obişnuit împartaşeşte aceeaşi opinie ca şi materialistul. Amîndoi sînt de parere ca ideile nu pot atinge pragul spiritului, iar cunoaşterea lor se exercita doar in afara domeniului spiritual; însa deoarece misticul vrea totuşi sa reuşeasca acest lucru, a recurs la o experienţa launtrica lipsita de idei. El da dreptate filozofului materialist, limitînd astfel puterea de cunoaştere atribuita ideilor doar la cunoaşterea naturalului. Dar, patrunzînd în interiorul sufletului fara lumina ideilor, se ajunge în zona intima a sentimentului unic. Şi atunci concluzia va fi aceea ca spiritualul nu poate fi întîlnit urmînd o cale care în viaţa obişnuita este numita drumul cunoaşterii, fiind necesara patrunderea din sfera cunoaşterii în cea a sentimentelor, pentru a trai acolo experienţa spiritului. 0 asemenea concepţie permite oricarui filozof materialist sa adere la ea, numai daca nu este de parere ca a vorbi despre spirit înseamna o joaca fantezista cu cuvinte lipsite de orice semnificaţie reala. In acest caz, el vede în ideile sale - orientate spre ceea ce se afla sub dominaţia simţurilor - singura baza dovedita a activitaţii de cunoaştere; iar în relaţiile mistice dintre om şi spirit, ceva pur personal, de care se simte atras sau nu – în funcţie de mentalitatea sa - însa de care în nici un caz nu se poate vorbi ca despre o „cunoaştere sigura". Dupa parerea lor, relaţiile dintre om şi spirit trebuie lasate cu totul în puterea „sentimentului subiectiv". In timp ce în interior ma lasam cuprins de aceste consideraţii, forţele care se opuneau rnisticii deveneau în mine tot mai puternice. Contemplarea spiritului în timpul experienţei psihice era pentru mine un lucru mult mai neîndoielnic decît studierea sensibilului; îmi era imposibil sa stabilesc nişte limite puterii de cunoaştere a acestei experienţe psihice. Refuzam în mod categoric sa caut spiritul urmînd doar calea sentimentului. Şi totuşi, considerînd felul în care misticul traieşte experienţa launtrica, descopeream în aceasta, din nou, o anumita asemanare cu concepţiile mele despre universul spiritual. Urmaream comuniunea cu spiritul prin intermediul ideilor ce lasau sa se întrevada inteligibilul, tot aşa cum misticul are în vedere acest lucru cautînd o comuniune cu ceea ce este lipsit de idei, adica exprimîndu-ma altfel, concepţia mea se bazeaza pe o experienţa „mistica" a ideilor. | Nu era greu de adus acestui conflict interior limpezimea care, în cele din urma, înalţa sufletul dincolo de framîntarile noastre; caci adevarata concepţie despre lumea spirituala determina tendinţa ideilor, indicînd elementelor personale limitele. Observînd spiritualul, ne dam seama ca atunci cînd fiinţa esenţiala a sufletului devine un organ capabil sa contemple însuşi spiritul, în om nu mai acţioneaza elementul personal. Dimpotriva, dificultatea consta în faptul ca trebuia sa gasesc în redactarile mele cuvinte capabile sa-mi descrie concepţiile; caci nu este cîtuşi de puţin posibil sa inventezi pe loc expresii care sa-i faca pe cititori sa înţeleaga fenomene cu care nu sînt nicidecum familiarizaţi. Trebuia sa dau spuselor mele forme întrebuinţate de obicei în observaţiile naturale, sau sa împrumut vocabularul unor autori cu înclinaţii mistice. Ultimul procedeu nu mi se parea ca rezolva problema pe deplin. Am ajuns astfel la concluzia ca formele expresiilor din domeniul ştiinţelor naturale erau alcatuite din idei esenţiale, deşi de inspiraţie materialista. Aşa încît m-am hotarit sa creez idei care sa poata descrie spiritualul tot aşa cum noţiunile ştiinţifice prezentau sensibilul; puteam astfel sa pastrez în spusele mele caracterul de idee. însa acest lucru mi se parea imposibil de realizat cu ajutorul expresiilor mistice; caci, la drept vorbind, ele nu definesc deloc elementele esenţiale exterioare omului, ci numai experienţele subiective. Nu urmaream sa descriu experienţe umane; cautam doar sa arat în ce fel se dezvaluie o lume spirituala fiinţei umane, prin intermediul organelor spiritului. Acestea sînt originile imaginilor de idei care au zamislit mai tîrziu Filozofia Libertaţii. Nu voiam ca formarea lor sa aiba vreo influenţa mistica; totuşi, recunosc ca ultima experienţa a ceea ce trebuia sa se reveleze în idei era de aceeaşi natura cu percepţia launtrica a misticului. Exista însa o diferenţa: dupa parerea mea, omul se daruieşte lumii şi recreeaza în el o aparenţa obiectiva a universului spiritual exterior; pe cînd misticul îşi întareşte propria sa viaţa interioara, ştergînd astfel adevarata imagine a elementului spiritual obiectiv. Prezentarea ideilor ştiinţifice ale lui Goethe în Introducerile Literaturii Naţionale Germane mi-a luat mult timp. Am iniţiat-o pe la începuturile lui '80 şi înca nu o terminasem atunci cînd, mutîndu-ma la Weimar, intram în cea de-a doua etapa a vieţii mele. Şi asta din cauza dificultaţilor întîlnite în cautarea unui mod de exprimare; atît ştiinţific, cît şi mistic. In timp ce lucram la definirea poziţiei lui Goethe cu privire la ştiinţele naturale, trebuia sa formulez tot mai clar experienţele spirituale ce mi se înfaţişau privirii launtrice prin contemplarea fenomenelor cosmice. Ma simţeam cînd îndepartat de Goethe, spre o reprezentare a propriilor mele idei, cînd apropiat de el, împins de dorinţa de a-i interpreta mai bine filozofia cu ajutorul ideilor dobîndite personal. Ceea ce mi se parea esenţial la Goethe, era aversiunea lui faţa de imaginile gîndirii, teoretic prea simple în comparaţie cu bogaţia infinita a realitaţii iar acest lucru nu putea sa-l mulţumeasca. Goethe devine raţionalist atunci cînd vrea sa reprezinte diferitele forme de plante si animale; el aspira la idei care

42

se dovedesc a fi eficiente în sînul devenirii înseşi a naturii, atunci cînd vrea sa întrezareasca structura geologica a Pamîntului, sau sa perceapa fenomenele meteorologice; însa ideile lui nu sînt abstracţii, în suflet ele fiind imagini vii, asemenea gîndurilor. Cînd spiritul meu îmbraţişa toate aceste imagini introduse de Goethe în operele sale ştiinţifice, aveam în faţa mea ceva ce-mi dadea o satisfacţie deplina. Vedeam conţinutul unor idei-imagini şi gîndeam ca daca ar fi dezvoltate mai mult, ele ar putea deveni în spiritul omului o adevarata reflectare a fenomenelor naturale. Am înţeles astfel ca gîndirea ştiinţifica ar trebui înalţata la nivelul celei goetheene. In plus, în concepţia despre natura a lui Goethe exista tendinţa de a prezenta esenţa acestor ideiimagini prin legaturile lor cu realitatea spirituala. Intr-adevar, aceste reprezentari exista doar pentru a scoate în relief realitatea spiritului, care constituie baza materiei; însa, din respect pentru bogaţia infinita a realului, Goethe evita sa abordeze reprezentarea universului spiritual, dupa ce în sufletul sau îl înalţase pe cel senzorial pîna la o imagine formala corespunzatoare spiritului. Trebuia deci sa demonstrez ca Goethe putea într-adevar sa traiasca în mod psihic, ajungînd de la o cunoaştere naturala sensibila la o cunoaştere naturala a spiritului;însa viaţa launtrica a lui Goethe nu poate fi înţelasa pe deplin decît daca, depaşind-o, se ajunge la înalţarea propriilor cercetari pîna la concepţia „ideala" despre însaşi lumea spiritului. Vorbind despre natura, în spirit Goethe se afla în mijlocul ei. Se temea sa nu devina abstract, mergînd dincolo de aceasta vie comuniune, catre o viaţa de gînduri care sa o depaşeasca. Voia sa-şi simta cu adevarat - în spirit -propria-i fiinţa, nu sa şi-o gîndeasca în spirit. De multe ori aveam impresia ca tradez gîndirea lui Goethe comentînd-o, şi de fiecare data trebuia sa-i recreez limbajul în stilul sau. Expunerea mea cu privire la ideile lui Goethe a constituit rezultatul unor eforturi uriaşe; ani de zile am încercat sa-l înţeleg tot mai bine, cu ajutorul propriilor mele ginduri. Insa, evocînd astazi acele momente de framîntare trebuie sa recunosc ca, datorita lor, experienţele mele, de cunoaştere spirituala s-au dezvoltat cu regularitate. Aş fi atins mai repede aceasta dezvoltare daca destinul nu mi-ar fi pus problema respectiva; mi-aş fi continuat propriile mele experienţe spirituale,formulîndu-le aşa cum mi se înfaţişau, patrunzînd astfel mai repede în universul spiri tual; însa nu aş fi avut ocazia sa ma adîncesc - prin eforturi necontenite - pîna în profunzimile propriei mele fiinţe. Am învaţat în acest mod sa cunosc diferenţa dintre constituţia unui suflet caruia lumea spirituala i se reveleaza ca un fel de favoare, şi cea a unuia care îşi potriveşte treptat natura cu a spiritului, pentru a patrunde si mai mult în sînul spiritualitaţii universale, pîna cînd, prin, experienţele sale launtrice, sufletul se manifesta ca spirit adevarat. In aceasta comuniune se observa cît de strîns se pot contopi spiritul omului şi spiritualitatea cosmica în sufletul fiinţei umane. In timp ce ma dedicam acestei munci de interpretare Goethe era continuu prezent în spiritul meu. Cine înainteaza prea repede pe caile spiritului, poate ajunge foarte bine la o experienţa spirituala strict limitata; totuşi, dispreţuirea bogaţiilor pe care viaţa le ofera uneori, înseamna o saracire în substanţe reale. In pofida dificultaţilor activitaţii mele, reuşeam sa observ limpede modul în care acţioneaza „Karma" de-a lungul unei existenţe umane. Destinul este alcatuit din doua tipuri de evenimente ce-şi unesc - în viaţa – dubla lor influenţa. Unul îşi are originea în imboldul psihic din interior catre exterior, iar celalalt acţioneaza asupra omului din afara. Propriile mele aspiraţii psihice tindeau catre o viziune spirituala, iar spiritualitatea exterioara a lumii ma îndemna sa-l analizez pe Goethe. Trebuia astfel sa unesc în mod armonios aceste doua curente ce se întîlneau în conştiinţa mea. De fapt ultimii ani din prima etapa a vieţii mele i-am petrecut justificîndu-ma, pe rînd, în faţa mea şi a lui Goethe. Rezolvasem - prin experienţe launtrice - problema ce mi-o pusesem în teza de doctorat, „determinarea unei înţelegeri de sine a conştiinţei umane"; caci vedeam ca omul nu poate percepe adevarata realitate a lumii decît atunci cînd o descopera în el insuşi. Aceasta întîlnire dintre adevarul real al universului şi adevarul launtric al sufletului trebuie realizata pentru conştiinţa cunoscatoare .- printr-o staruitoare activitate spirituala; pentru conştiinţa voluntara şi activa, ea se întaptuieşte de la sine, atunci cînd omul îşi simte - prin acţiune - libertatea. Faptul ca realitatea exista în conştiinţa naiva ca realitate, ea fiind totuşi o enigma pentru cunoaştere, acest lucru îşi are cauza în aceea ca adevarata conştiinţa de sine şi fiinţa corespunzatoare nu-i sînt date omului de la început; el trebuie sa le dobîndeasca abia dupa stabilirea acordului conştiinţei cu ea însaşi. Cel mai de preţ lucru al fiinţei umane, libertatea, nu poate fi perceputa decît în urma unei pregatiri corespunzatoare. Filozofia L.ibertaţii se bazeaza pe o experienţa rezultata dintr-o acţiune a conştiinţei umane asupra ei înseşi şi a unei explicaţii a sufletului cu fiinţa corespunzatoare. Patruns înca de aceste studii, am luat contact cu operele lui Nietzsche. Dincoio de Bine si Rau a fost prima carte pe care am citit-o; era o lucrare ce ma atragea şi ma dezgusta în acelaşi timp. Imi venea destul de greu sa-mi formez o parere clara despre Nietzsche. Imi placea stilul, îndrazneala sa, dar nu ma atragea cîtuşi de puţin felul de a trata cele mai grave probleme fara a le cerceta profunzimile cu ajutorul experienţei spirituale. Aveam impresia ca vorbea despre lucruri extrem de dragi mie, pe care eu le cunoşteam din proprie experienţa. Totuşi, cercetarile lui pasionate ne apropiau şi simţeam nevoia sa-mi explic aceasta afinitate. L-am cunoscut de asemenea şi pe remarcabilul doctor Breuer care, în colaborare cu dr. Freud, ajutase la naşterea Psihanalizei; împartaşa însa doar la început punctul de vedere al acestuia din urma, nefiind

43

probabil de acord cu dezvoltarea pe care Freud a dat-o ulterior teoriei sale. Eram fascinat de personalitatea doctorului Breuer îi admiram felul în care îşi exercita meseria. De altfel îl pasionau şi alte probleme. Vorbea despre Shakespeare în cel mai surprinzator mod cu putinţa. Era interesant sa-1 auzi aplicîndu-şi teoriile pur medicale operelor lui Ibsen sau Sonatei Kreutzer a lui Tolstoi Dupa cum omul percepe prin simţuri elementul fîzic şi exterior al realitaţii, tot aşa, el îşi poate cunoaşte „interiorul" şi intuitiv - elementul sau spiritual. Unitatea oricarei experienţe se înfaţişeaza astfel: sensibilul devine imagine a spiritului, iar spiritul se dezvaluie în materie prin eforturile-i creatoare; Laistner era unul dintre puţinii oameni cu care puteam discuta despre idealismul filozofilor germani, cum ar fi Hegel, Fichte, Schelling... Manifesta o înţelegere vie a realitaţii ideii ce traia în spiritul acestor filozofi. Intr-o zi ma plîngeam de îngustimea ideilor ştiinţifice ale epocii. Mi-a spus: „Importanţa puterii creatoare a sufletului omenesc este nebanuita. Lumea nu ştie ca aceasta putere ascunde tot atîtea adevaruri universale ca şi fenomenele naturii". Ludwig Laistner cauta pe cineva care sa se ocupe de editarea - pentru „Biblioteca de literatura universala Cotta" - operelor complete ale lui Schopenhauer şi a operelor alese ale lui Jean Paul. Aşa încît am acceptat aceasta dubla însarcinare, adaugînd astfel preocuparilor mele obişnuite şi studierea filozofului pesimist şi geniului paradoxal care era Jean Paul. Dealtfel, pentru mine era o activitate foarte pasionanta; caci întotdeauna am simţit o placere deosebita sa ma adîncesc în studiul unor opinii contrare convingerilor mele. Faceam ultimele corectari la Filozofia Libertaţii. Toate gîndurile ce-mi venisera din universul spiritual pîna la 30 de ani, şi-au aflat locul acolo; în timp ce elementele exterioare pe care le cunoscusem, nu avusesera alt rost decît acela de a permite dezvoltarea gîndurilor respective. Tot aşa se întîmpla şi în privinţa oamenilor şi opiniilor. Imi facea placere sa merg la Suphan şi eram bucuros sa ma întîlnesc cu Hartleben. Suphan însa nu mergea niciodata la Hartleben. şi nici acesta din urma la Suphan. Nici unul dintre ei nu se putea obişnui cu gîndurile şi sentimentele celuilalt. Eu ma simţeam repede ca acasa şi la Suphan, şi la Hartleben; totuşi, în realitate nici Suphan şi nici Hartleben nu veneau la mine. Ramîneau la ei chiar şi atunci cînd intrau în camera mea. Caci acolo unde traiam în universul meu spiritual, nu puteam primi vizite. Ma confruntam cu tot felul de pareri: materialist-ştiinţifice, idealiste, ... şi în tot felul de variante. Simţeam nevoia sa-mi aplec atenţia asupra lor, sa ma mişc în mijlocul lor, însa la drept vorbind nu-mi luminau cîtuşi de puţin lumea spirituala; pentru mine ele erau doar aparente, şi nu realitaţi. Cele spuse ar putea da senzaţia ca de fapt totul îmi era indiferent: dar nu este aşa. Aveam absolut alte sentimente. Fiecare lucru îmi trezea cel mai viu interes şi nimic nu-mi era strain, caci ma feream sa greşesc, o judecata sau o impresie introducînd înca de la început un element personal. Citi oameni nu cad victime aspectului fascinant al intelectualismului! Aceştia înving foarte repede opiniile ce le sînt contrare. Insa cine traieşte în universul contemplarii - cum,trebuie sa fie lumea spirituala - vede justetea relativa a celor mai diferite „puncte de vedere" trebuind mereu sa evite a percepe -in adincul sufletului - lucrurile sub un singur aspect în detrimentul altora. „Esenţa lumii exterioare" se dezvaluie de îndata ce se realizeaza o apropiere patrunsa de dragoste si renunţare pregatind o retragere catre patria spirituala a sufletului. Aşa se învaţa adevarata vietuire în spirit. „Punctele de vedere" intelectuale diterite dau naştere la confruntari, în timp ce contemplarea spirituala vede în ele doar nişte „puncte de vedere". Lumea îşi modifica înfaţişarea în functie de modul în care este privita. Este ca şi cînd am fotografia o casa din unghiuri diterite. Imaginile sint altele însa casa este aceeaşi: deci daca am ocoli-o, am avea o imagine de ansamblu. Atunci cînd dobîndim cu adevarat lumea spiritului recunoaştem ceea ce este corect la un punct de vedere. Inelegem ca o fotografie facuta dintr-un „anumit unghi" îşi are raţiunea sa de a fi si punem atunci problema valorii şi importanţei punctului de vedere. Pentru a-mi pastra convingerilc spirituale, eram obligat sa-mi spun: deasupra faptelor naturale şi morale exista o realitate adevarata, ce se manifesta moraliceşte însa a carei actiune are şi puterea de a se transforma intr-un proces la fel de real ca şi fenomenele naturii. Indiferenţa naturii fata de elementele morale rezulta din faptul ca ea si-a rupt legatura primara cu zonele supranaturale, separîndu-se de spirit, asemenea unui cadavru ce nu mai primeşte - din partea organelor vii ale omului - fluxul vital necesar organismului. Traiam în lumea spiritului; nu eram subjugat de nimeni din jurul meu. Pentru mine, patrunderea în lume însemna detaşararea unor incursiuni în domeniul intelectual al celorlalţi. Dealtfel îmi placeau aceste incursiuni; iar respectul meu pentru Herman Grimm a ramas neschimbat. Incet-încet, m-am putut pregati în domeniul artei de a manitesta interes fata de cei din jur. Deci lumea sensibila nu are cîtuşi de puţin o existenţa obiectiva; dimpoţriva, ea se înfaţişeaza în mod subiectiv privirii sufletului, atît timp cît acesta îşi menţine treaza conştiinţa. In cartea mea încercam sa arat ca necunoscutul nu trebuie cautat în spatele universului sensibil, ca spiritul se manitesta tocmai în materia însaşi. Subliniam de asemenea faptul ca ideile fiinţei umane sînt de natura spirituala. Se crede ca pentru a cunoaşte sufletul sau „Eul" trebuie sa se deosebeasca de obiectul cunoaşterii. Insa e foarte posibila o respectare a acestei cerinte, pastrînd totuşi ideea unei uniri psihice cu spiritul, fapt pentru care este suficient a imprima sufletului un fel de mişcare oscilatorie facîndu-l cînd sa atinga spiritul, cînd sa mediteze asupra lui însuşi. Inalţarea pîna în regiunile obiective ale spiritului înlatura luciditatea

44

conştienta; însa meditînd cu rabdare informaţiile percepute sînt reintegrate mai tîrziu in domeniul conştienţei. Unul dintre motivele ce m-au determinat sa scriu Filozofia libertatii a fost acela de a demonstra ca universul sensibil este în realitate de esenţa spirituala şi ca omul traieşte deja în spirit daca înţelege cu adevarat natura. facînd din sufletul sau un instrument de cunoaştere. De asemenea am cautat sa arat felul în care lumea morala se înfaţişeaza dintr-o data înaintea ochilor sufletului, atunci cînd acestia se deplaseaza pe plan spiritual; în plus, era vorba de o mai buna punere în evidenţa a faptului ca, lasîndu-se dirijat de legile.eticii, omul nu renunţa cîtuşi de puţin la libertatea sa. Studiam deci caracterul moral al omului în raporturile sale strict individuale cu impulsurile etice ale spiritului. Prima şi cea de-a doua parte a acestei Filozofii a libertatii formau un tot organic; Eduard von Hartmann, care vedea în aceasta carte o teorie fenomenalista a cunoaşterii şi un tratat despre individualismul etic, trebuia sa le considere în mod arbitrar legate una de cealalta. In aceasta perioada mi-au atras atenţia pentru prima data lucrarile lui Nietzsche. Inainte de 1889 înca nu citisem nimic de el, aşa încît Filozofia Libertaţii nu poarta cîtuşi de puţin vreo urma a influenţei lui. Am fost repede captivat de stilul sau deosebit. Aveam impresia ca interesul sau pasionat pentru viaţa intelectuala a epocii se datora atît unei oarecare înrîuriri ancestrale, cît şi unei cunoaşteri pline de curiozitate; gîndeam ca acest suflet se simţea probabil groaznic de singur în mijlocul unei asemenea vieţi intelectuale, patruns de nostalgia unei lumi în care ar fi putut vieţui liber, fara a cunoaşte suferinţele oferite de aceasta existente. Exemplul lui Nietzsche nu facea decît sa întareasca în mine convingerea ca ştiinţa este neputincioasa în perceperea esenţialului, pentru aceasta fiind necesara dobîndirea unei cunoaşteri mai înalte, şi anume aceea a spiritului. Pentru Nietzsche, tot ce se petrece la un moment dat 's-a întîmplat deja de nenumarate ori, şi se va repeta în viitor, pîna la sfîrşitul veacurilor. Teoria atomista concepe clipa prezenta ca o combinaţie bine definita a unor particule extrem de mici, combinaţie care va fi urmata curînd de o alta, ş.a.m.d. Nietzsche considera ca orice idee generala trebuie sa se bazeze pe stiinta asa ca in 1896 exemplul luil Nietzsche mi-a demonstrat clar pericolul reprezentat de unele idei pozitiviste, pentru cei aflati in cautarea spiritului El nu înţelegea ca, înalţîndu-te la nivelul spiritului, ceea ce este pur omenesc ramîne; nu îşi dadea seama cum se poate trai în domeniul intelectului; credea ca acolo este posibil doar sa gîndeşti, ratacind astfel în raceala abstractizarii. Rezultatul a fost ca m-a considerat un „raţionalist". Aveam impresia ca niciodata nu-mi fusese subapreciata într-o mai mare masura forma spiritului. Manifestam o aversiune launtrica faţa de orice gîndire ce se îndeparta de realitate, pierzîndu-se în abstractizare. Dimpotriva, dispoziţiile mele sufleteşti ma împiedicau sa urmez o gîndire izvorita din sensibil, dincolo de punctul în care ea ameninţa sa devina abstracta; îmi spuneam ca în acel moment gîndirea trebuia sa perceapa spiritul. Prietenul meu înţelegea foarte bine ca paraseam - în gîndire -zonele fizice, însa nu-şi dadea seama ca patrundeam în sfera spiritului. Ii pareau lipsite de sens toate acele lucruri pe care i le spuneam în legatura cu realitatea spiritului; cuvintele mele erau pentru el doar o ţesatura de idei abstracte. Participam la adunarile ce aveau loc la „Societatea artiştilor" - o veche fierarie transformata în chip romantic, situata vizavi de teatru -, unde, într-o lumina crepusculara - se întîlneau atît profesorii şi elevii Academiei de pictura, cît şi tot felul de actori şi muzicieni. Cine simţea nevoia unei schimbari, mergea seara. In ce ma privea, faceam uneori acest lucru nu pentru ca ma aflam neaparat în cautarea schimbarii respective; însa daca mi se oferea ocazia, o acceptam cu multa placere. Am asistat astfel la premiera dramei muzicale Guntram de Strauss, în care Heinrich Zeller- un artist de o deosebita fineţe umana - cînta în rolul principal atît de copleşitor, încît nu a lipsit mult sa-şi piarda vocea. Numeroasele serate muzicale ce se ţineau în Weimar au dus la cunoaşterea celor mai apreciaţi artişti ai epocii şi a operelor lor. Tot în Weimar şi-a facut Mahler debutul ca dirijor. A fost ceva de neuitat; bagheta-i parea ca unduieşte melodia într-un torent de forme, din sînul carora ţîşnea imaginea sonora a vreunei taine misterioase şi suprasensibile. . Interesul pe care arta îl trezea în mine m-a determinat sa-mi formez o parere personala cu privire la marea majoritate a operelor, opinie care de multe ori nu corespundea cîtuşi de puţin cu a altora; dar, pe de alta parte, convingerile lor îmi trezeau acelaşi interes ca şi propriile mele idei, ceea ce a dus în mine - şi din acest punct de vedere - la dezvoltarea unei duble vieţi launtrice. Intr-un anumit moment al vietii mi-a fost dat sa ma apropii de doua suflete omenesti in regiunile universului in care patrunsesera dupa ce pasisera pragul mortii. In acest domeniu, oricine are dreptul sa refuze noţiunile ce par incompatibile cu propriile-i convingeri; însa abordarea lor ca pura fantezie constituie un lucru discutabil. Mai întii trebuie sa menţionez faptul ca întotdeauna am cautat sa aflu originile unei stari sufleteşti care sa permita afirmarea unui adevar de esenţa spirituala, întrebuinţîndu-se în acest scop o ştiinţa la fel de exacta ca matematica sau analiza mecanica. Deci nu voi putea fi acuzat - în ceea ce povestesc - de uşuratate sau ca nu-mi asum responsabilitatea opiniilor. Forţele contemplative spirituale pe care le aveam la vremea aceea mi-au înlesnit contactul cu aceste doua suflete. Erau diferite de altele. Dupa moarte, marea majoritate a sufletelor încep sa duca o existenţa înca strîns legata de viaţa terestra, ele ajungînd doar treptat la o vietuire asemanatoare cu aceea din

45

universul pur spiritual, unde vor trai pîna la urmatoarea întrupare. Cei doi „prieteni necunoscuţi patrunsesera destul de mult în studiul teoriilor materialiste ale epocii, concepţiile lor fiind influenţate de gîndirea ştiinţifica. De exemplu, cel din Weimar îl cunoscuse foarte bine - printre alţii - pe Billroth. Ei au fost probabil straini de orice concepţie spirituala asupra lumii, prin îndepartarea sistematica a unor asemenea teorii; „gîndirea ştiinţifica" le aparea probabil ca fiind rezultatul unor fapte cunoscute. Dealtfel acest lucru constituia o caracteristica a deprinderilor intelectuale ale epocii. Totuşi, pentru ei, aceasta alianţa cu materialismul din vremea respectiva a fost doar intelectuala, ea nepatrunzîndu-le cîtuşi de puţin spiritul; nu au adoptat acele obiceiuri. Vedeam ca aceştia se îndepartasera de spirit, ajungînd - ca sa spun aşa - la o existenţa totala, care, împreuna cu gîndirea ştiinţifica, oferea despre om o imagine mai puţin veridic umana decît în celalalt caz. | Cele doua suflete devenisera - pentru cei din jur - nişte „oameni ciudaţi", caci nu voiscra sa-şi piarda de-a lungul existenţei lor terestre - esenţa umanitaţii; ele îmbraţişasera , metodele ştiinţifice, dorind sa atinga o etapa spirituala, care, fara metodele respective, ar fi ramas inaccesibila. Probabil n-aş fi putut contempla toate aceste lucruri, daca cele doua suflete nu mi-ar fi aparut sub forma unor personalitaţi fizice de-a lungul existenţei terestre. Pentru a contempla individualitatile respective în universul spiritual - unde esenţa lor trebuia sa mi se înfaţişeze, împreuna cu multe alte aspecte legate de ele -, aveam nevoie de acea subtilitate a privirii launtrice, care se pierde cu uşurinţa atunci cînd experienţele din lumea fizica întuneca ceea ce nu poate fi trait altfel decît într-o maniera pur spirituala, sau cel puţin adumbresc viziunea spiritului. Iata de ce, din acel moment, trebuia sa am în vedere modul neobişnuit în care accste doua suflete se conturasera la orizontul vieţii mele terestre, ca o revelaţie pe care destinul mi-o harazise pentru a lumina calea ce alesesem în vederea cunoaşterii. In aceste raporturi cu sufletele lumii spirituale nu a fost vorba cîtuşi de puţin de vreun aspect legat de spiritism. Punîndu-se problema patrunderii în universul spiritual, nu am urmarit decît o contemplare cu adevarat spirituala, decare aveam sa vorbesc mai tîrziu în scrierilel mele antropozofice. Dealtfel, toţi membrii familiei vieneze - cît şi prietenii mei din Weimar - erau prea sanatoşi la trup şi spirit pentru a discuta cu morţii prin intermediul unor medii. Cînd mi s-a ivit ocazia, am manifestat un interes deosebit în privinţa diferitelor cercetari avînd ca obiect spiritul uman, cum ar fi de exemplu spiritismul. Spiritismul zilelor noastre demonstreaza cît de mult s-au înşelat sufletele în cautarile lor spirituale; ele urmareau sa atinga spiritul prin procedee exterioare, aproape experimentale, nemaifiind capabile sa simta ceea ce era real, adevarat, autentic, într-o metoda spirituala. Cine manifesta un interes obiectiv în privinţa spiritismului, fara a urmari întrebuinţarea lui în propriile-i cercetari, acela poate înţelege deplina importanţa a intenţiilor şi greşelilor spiritelor. Cautarile mele au urmat întotdeauna alte cai decît cea a spiritismului, indiferent de forma acestuia. Pe atunci era foarte uşor sa ai - la Weimar raporturi interesante cu spiritele caci modul acesta de a lua legatura cu universul spiritual a avut într-o vreme, în mediile artistice, o raspîndire considerabila. In ceea ce ma priveşte, relaţiile mele cu cele doua suflete - cel din Weimar se numea Eunicke - au contribuit la consolidarea ideilor cuprinse în Filozofia Libertaţii. In aceasta lucrare, am încercat sa evidenţiez în primul rînd rezultatul cercetarilor mele filozofice începute în 1880, şi în al doilea rînd consecinţa acestei vederi concrete şi generale ce o dobîndisem asupra universului spiritual. Insa ideile amintite au fost întarite de faptul ca aveam posibilitatca sa urmaresc în spirit experienţele extraterestre ale celor doua suflete. Iar ele îmi demonstrau progresul pe care omul îl înfaptuieşte datorita concepţiilor ştiinţifice despre lume. De asemenea, vedeam teama sufletelor nobile de a se lasa prea mult influenţate de elementele voluntare.ale acestor concepţii, ezitînd în faţa consecintelor etice ale ideilor respective. Or, în Filozfia Libertaţii am cautat aceasta forţa ce duce la regiunile ştiinţifice şi moral neutre ale ideilor, în domeniul impulsurilor morale. Omul se cunoaşte ca entitate spirituala completa în sine deoarece traieşte în idei ce nu-şi mai afla obîrşia în spirit, ci se nasc la contactul cu materia existenta; am încercat deci sa demonstrez ca, în propriai frinţa, el poate trezi intuiţii capabile sa-1 îndrume şi în domeniul etic, unde morala are posibilitatea sa straluceasca în sînul unei individualitaţi devenind libera ca rezultat al unor impulsuri etice individuale, pentru acelaşi motiv ca şi ideile unei cunoaşteri a naturii. Aceste doua suflete nu se înalţasera la o asemenea intuiţie morala. Ca urmare, viaţa le inspira teama, caci nu o puteau percepe decît cu ajutorul unei idei ştiinţifice insuficient dezvoltate. In perioada aceea vorbeam despre „fantezia morala" ca fîind obîrşia elementelor etice ale fiecarei individualitaţi umane. Ceea ce nu însemna cîtuşi de puţin o diminuare a deplinei realitaţi a acestui izvor. Dimpotriva, cautam sa atrag atenţia asupra acestei forţe a „fanteziei" ce-1 însoţeşte pe om în toate domeniile lumii spiritului, atunci cînd sufletul sau trebuie sa-i treaca pragul.,Nu este mai puţin adevarat ca, pentru a dobîndi o adevarata experienţa a spiritului, este necesara contribuţia forţelor de cunoaştere corespunzatoare: imaginaţie, inspiraţie şi intuiţie.'Dar, facînd experienţa individualitaţii sale, omul datoreaza propriei fantezii prima raza a unei revelaţii spirituale; şi, tocmai pentru ca se îndeparteaza de tot ce este fantastic, obişnuindu-se cu imaginea realitaţii spiritului, aceasta fantezie poate fi observata în natura lui Goethe. Consideram ca în primul rînd era necesara înţelegerea faptului ca drumul adevarat catre lumea spiritului duce mai întîi la experienţa ideilor pure. Era o parere pe care o evidenţiam sub toate aspectele sale; dupa cum omul poate simţi în mod conştient viaţa culorilor, sunetelor sau a diferitelor trepte de caldura, tot aşa el poate permite - în sine - vieţuirea unor idei de aceeaşi puritate, independente de orice

46

percepţie exterioara şi avînd o existenţa în totalitate autonoma. In aceste idei acţioneaza spiritul viu şi real. Tot ceea ce omul poate întîlni sub alte aspecte în domeniul spiritului trebuie - spuneam eu atunci - sa-şi afle obîrşia în aceasta viaţa a ideilor, şi sa germineze apoi în conştiinţa. Iar faptul ca la început încercam sa aflu experienţa spiritului în experienţa ideilor, a constituit în mod sigur cauza înţelegerii greşite despre care am vorbit deja; prietenii - chiar şi cei mai apropiaţi - nu admiteau realitatea vie a ideilor, considerîndu-ma raţionalist sau intelectualist. Avea totuşi, dintr-o data, un nu ştiu ce artistic de descoperit într-o fiinţa, într-un orizont neaşteptat al vieţii lor sentimentale, dovedind în acela§i timp o senzaţie de antipatie faţa de restul omenirii. Ansorge era un spirit plin de energie, un artist. Pianist şi compozitor, cînd l-am cunoscut punea pe note poemele lui Nietzsche şi ale lui Dehmel. Pentru prieteni era întotdeauna o sarbatoare atunci cînd se adunau în jurul lui Ansorge şi Cronlpton, pregatindu-se sa asculte noile compoziţii. Tot grupul se afla, ca sa spun aşa, sub semnul lui Nietzsche. Concepţiile filozofului erau privite ca fiind demne de cel mai mare interes, manitestîndu-se o profunda admiratie faţa de calitaţile psihice aparute în el - ca o floare - datorita unui umanism liber şi adevarat. Indeosebi Crompton era un nietzschean al anilor 1890. Parerea ce mi-o formasem în privinţa lui Nietzsche nu s-a schimbat cîtuşi de puţin ca urmare a relaţiilor cu prietenii; dimpotriva, cum eu eram cel consultat în probleme de filozofie, s-au obişnuit sa-şi formuleze ideile personale în funcţie de felul meu de a privi lucrurile. Experienţa lucrurilor ce pot fi traite în lumea spiritului, avusese pentru mine întotdeauna un caracter natural; în schimb, aveam dificultaţi deosebite la perceperea, prin studiu, a universului sensibil; era ca şi cînd nu putusem raspîndi suficient de profund, în organele de simţ, lumina experienţei psihice. Imi spuneam: în afara omului, întregul univers constituie o enigma, enigma cosmica propriuzisa, a carei solutie este insusi omul. Felul în care cunoaşterea teoretica obişnuita - rezultata din observaţie - pare a se raporta la contemplarea Spiritului, a devenit atunci pentru mine o experienţa la care participa întregul om. Inainte era de natura mai curînd intelectnala. Experienţa ideilor, care conţine totuşi o parte spirituala adevarata, constituie elementul din care s-a nascut Filozofia Libertaţii. Experienţa, la care omul participa total, contine spiritul la un nivel mult mai esenţial decît ideea simpla; şi totuşi aceasta din urma este deja cu o treapta superioara studiului teoretic al lumii sensibile. In experienţa ideala nu se percepe sensibilul, ci se realizeaza patrunderea într-o zona spirituala învecinata - într-un fel - cu lumea fizica. Aflîndu-ma în faţa unor reprezentari extrase din universul sensibil, nu pot afirma realitatea experienţei mele imediat cunoscute decît daca, în observarea unui subiect sau a unui fapt, simţurile mele îi garanteaza adevarul.Cu totul altfel stau lucrurile atunci cînd intru în legatura cu fiinţe sau fenomene aparţinînd lumii spirituale, cu ajutorul cunoaşterii prin idee şi spirit. Fiecare privire aruncata în acest univers îmi impune o convingere imediata: durata obiectului contemplarii mele depaşeşte la nesfîrşit momentele contemplarii. De exemplu, daca se cunoaşte intuitiv „Eul" fiinţei umane ca formînd cea mai intima esenţa a omului, se înţelege faptul ca acest „Eu" exista deja înainte de a se fi înveşmîntat într-un corp corespunzator vieţii fizice şi ca nu va pieri odata cu venirea morţii. Ceea ce simţim astfel în privinţa „Eului", este o manifestare directa, aşa cum este pentru privirile noastre manifestarea culorii roşie-stacojie a unui trandafir. In ceea ce priveşte al treilea tip de cunoaştere, dimpotriva, ea poate germina în spiritul uman doar atunci cînd acesta se elibereaza de corpul fizic, pîna la a uita de existenţa lui. Am înţeles toate aceste lucruri sub influenţa vieţii meditative pe care am descris-o. Unii susţin ca, meditînd astfel, omul cade victima unui gen de autosugestie, a carei cunoaştere spirituala nu constituie decît rezultatul. Aş putea combate aceasta parere bazîndu-ma pe motive temeinice. Caci prima cunoaştere intelectuala şi spirituala ma convinsese deja de adevarata realitate a unei asemenea experienţe. Spun prima şi nu doar aceea a carei meditaţie conţine existenţa şi viaţa, deoarece se refera tocmai la aceea care incepea sa traiasca. Conştient, cu o desavîrşita exactitate, determinasem deja adevarul în acest sens, chiar inainte de a se fi putut vorbi de autosugestie. Deci, în privinţa rezultatelor meditaţiei, nu putea fi vorba decît de aspecte ale caror nivel de adevar şi autenticitate îl puteam examina, în deplina cunoştinţa de cauza, chiar înainte sa le fi trait. Dealtfel, toate aceste lucruri erau legate de transformarea psihica de care am vorbit, în plus, ele nefiind straine de rezultatele unei introspecţii, care, în acel moment a avut pentru mine cea mai mare importanţa. Simţeam ca elementul intelectual al vieţii mele trecute ceda într-un fel locul voinţei. Pentru aceasta era necesar ca, în timpul activitaţii de cunoaştere, voinţa sa poata renunţa la orice subiectivism arbitrar. Voinţa creştea in masura ce scadea predominanţa ideilor, ea luînd astfel asupra sa şi cunoaşterea spirituala, care înainte fusese apanajul aproape exclusiv al inteligenţei. Intr-adevar, recunoscusem deja ca divizarea vieţii psihice în gîndire, sentiment şi voinţa are doar o semnificaţie restrînsa. In realitate, gîndirea cuprinde şi un element sentimental şi voluntar, chiar daca predominant este elementul intelectual. Gîndirea şi voinţa traiesc în sentimente, iar gîndirea şi sentimentele în voinţa. Am facut atunci experienţa resurselor pe care viata le afla în inteligenţa, şi a elementelor voluntare a caror gîndire se amplifica. Pe de o parte, meditaţia permite cunoaşterea spiritului; pe de alta parte, în momentul afirmarii rezultatelor introspecţiei, ea întareşte entitatea spirituala, independenta, a organismului. Ea consolideaza fiinţa launtrica în sînul universului spiritual, astfel încît aceasta se simte în siguranţa acolo, ca şi omul fizic în lumea simţurilor. Curînd însa, se constata ca atunci cînd organismul fizic nu mai înalţa obstacole,

47

aceasta intarire în spirit creşte neîncetat; în timp ce, în momentul morţii, consolidarea omului fizic în sînul materiei este distrusa, fiinţa spirituala nemaiîntreţinînd - cu propria sa substanţa - coeziunea organismului. 0 asemenea cunoaştere empirica nu se poate împaca cu nici una din acele teorii ale cunoaşterii care confera ştiinţei umane anumite limite, „dincolo de care situeaza cauza primara", „lucrurile în sine" inaccesibile cunoaşterii. Tot acest „inaccesîbil" era pentru mine aşa „doar la început"; însa nu putea ramîne în forma respectiva decît atît timp cît omul nu-şi dezvoltase în suflet forţele esenţiale, care sînt asemenea acestui necunoscut, putîndu-l astfel regasi prin intermediul unei cunoaşteri vii. Capacitatea omului de a se putea pune la unison cu orice aspect al existenţei a devenit pentru mine un fapt ce nu poate fi negat de catre cei care vor sa vada, în adevarata sa lumina, poziţia omului în raport cu universul. Cine nu se înalţa prin propriile-i eforturi la aceasta concepţie, nu poate dobîndi nimic real în privinţa cunoaşterii lumii, ci doar o copie ştearsa a unei porţiuni din conţinutul acesteia. In timpul unei asemenea cunoaşteri, omul nu poate percepe - în sine - entitatea ce-l face sa simta ca el rezista în Univers în calitate de individualitate pe deplin conştienta. Ceea ce ma interesa era sa vorbesc despre cunoaştere în termeni care sa duca nu numai la cunoaşterea spiritului, ci, în acelaşi timp şi la a demonstra ca omul îl poate atinge prin contemplarea lui. Insistam pe acest fapt deoarece „cauzele primare" ale existenţei se afla în interiorul orizontului ce îmbraţişeaza întreaga viaţa a omului. Acest lucru mi se parea a fi mai important decît admiterea teoretica a vreunui element spiritual necunoscut într-un „dincolo" problematic. Iata de ce nu puteam accepta ideea ca conţinutul senzaţiei (culoare, caldura, sunet etc.) constituie doar un produs al vreunei lumi exterioare necunoscute, care, prin intermediul percepţiei, ajunge la om; în rest, existenţa acestui univers exterior nu putea fi decît ipotetica. Datorita metodelor mele empirice vii de cunoaştere, am înţeles pericolul reprezentat de ideile pur teoretice aflate la baza studiilor fizice şi fiziologice, conştientizarea lui devenindu-mi - în perioada aceea - extrem de clara; tot ceea ce Fizica şi Fiziologie ascundea „în spatele senzaţiei subiective", îmi provoca - daca aş putea spune aşa - o nelinişte intelectuala. In schimb, în gîndirea lui Lyell, Darwin şi Haeckel, vedeam un germene care, deşi incomplet exprimat, putea evolua într-o direcţie sanatoasa. Astfel, mi se parea just şi fecund principiul lui Lyell în virtutea caruia fenomenele cosmice preistorice, inaccesibile simţurilor, se explica prin intermediul unei idei pe care observarea moderna le extrage chiar din aceasta evoluţie. Incercarea de a înţelege structura fizica a omului considerînd-o ca rezultata din forme animale - aşa cum incomplet a facut Haeckel în Antropogenia sa , mi se parea a fi o baza solida pentru o dezvoltare ulterioara a ştiinţei. Imi spuneam: daca omul confera cunoaşterii limite dincolo de care trebuie sa-şi afle loc „lucrul în sine", atunci el îşi interzice accesul în universul spiritual; însa adopta, faţa de lumea sensibila, o atitudine ce-i permite explicarea fenomenelor fizice fara a recurge la vreo cauza transcendentala: „înfaţişarea actuala a devenirii terestre explica epocile preistorice ale Geologiei, formele animale anticipeaza formele umane"; sar putea întîmpla ca aceasta explicare posibila a fiinţelor şi evenimentelor sa se extinda şi în regiunile spirituale. In ceea ce priveşte felul meu de a înţelege acest domeniu, l-aş putea rezuma în cuvintele: „Exista aici ceva a carui contemplare s-a consolidat în mine exact în perioada aceea, în timp ce gîndurile mele deja se inspirasera de multa vreme din acel ceva. Studiului libertaţii i s-a alaturat „individualismul meu etic", un aspect de multe ori necunoscut. La începutul celui de-al treilea capitol al vieţii, mele, şi el a devenit un element ce afecta întregul om, deşi înainte fusese doar una din concepţiile-mi traitoare în spirit. La drept vorbind, respingeam filozofia ştiinţelor fizice şi fiziologice ale epocii; caci, în ciuda imperfecţiunilor sale, vedeam în Biologie germenul unei concepţii spirituale; cu toate acestea, şi una şi alta ma invitau sa-mi aprofundez tot mai mult propriile concepţii în domeniile respective. Trebuia sa raspund la întrebarea: impulsurile ce guverneaza activitaţile omului, se pot înfaţişa ele acestuia în universul exţerior? Concluzia la care am ajuns este urmatoarea: forţele divine şi spirituale ce anima launtric voinţa umana, nu gasesc drumul - din afara - pîna la inima omului. Aveam impresia ca, bine înţelese, studiile fizice şi fiziologice - ca şi Biologia - impuneau aceasta concluzie. Ar fi imposibil sa existe o cale naturala care sa poata prilejui o desfaşurare - în exterior - a voinţei. Ca urmare, nici un impuls moral, divin şi spiritual, nu o poate folosi pentru a acţiona asupra acelui punct al sufletului în care încolţeşte, în om, impulsul propriei sale voinţe. Forţele elementare şi naturale pot supune - în el, in exterior - doar elementele de aceeaşi natura. Transformarea psihica pe care tocmai am prezentat-o a încheiat cea de-a doua perioada - cam lunga – a vieţii mele. Caile destinului au luat apoi o alta orientare. Viena, ca şi la Weimar, semnele exterioare ale ursitei îndrumasera în direcţii ce s-au întîlnit cu sensul cercetarilor launtrice ale sufletului meu. Caracterul fundamental al filozofiei mele spirituale se regaseşte în tot ce am scris deşi o necesitate intima îmi impusese sa nu-mi extind mult consideraţiile în domeniul spiritului. Cît am fost pedagog în Viena, scopurile propuse rezultau din tendinţele proprii ale sufletului meu. La Weimar, de-a lungul activitaţii înfaptuite în legatura cu Goethe, imi dedicam totul datoriei impuse de o asemenea munca. Nicaieri nu-mi venise greu sa împac orientarile din exterior cu cele dictate de sufletul meu. Se impunea o contemplare a modului în care spiritul divin traieşte îndeosebi in sufletul omului. Aceasta contemplare genereaza întreaga moralitate; ca urmare, impulsul etic trebuie sa-şi extraga fiinţa din elementele psihice cu totul individuale. Legile morale - care, asemenea comenzilor, provin din împrejurari exterioare ce afecteaza fiinţa umana - nu sînt impulsuri morale din simplul fapt ca, în funcţie de ele, omul îşi orienteaza voinţa, chiar şi atunci cînd îşi au obîrşia în regiunile spiritului. Pentru ca ele sa fie eficiente omul trebuie sa faca experienţa pe deplin personala a elementelor intelectuale ce le conţin şi sa se lase patruns de sensul lor spiritual.

48

Libertatea traieşte în gîndirea fiinţei umane, şi imediat libera nu este voinţa, ci gîndirea care confera voirţei forţa sa. Aşa încît, chiar în Filozofia Libertatii, am subliniat libertatea gîndirii în comparaţie cu natura etica a voinţei. Şi aceasta idee a fost deosebit de întarita în viata meditativa. Ordonarea morala a lumii îmi aparea tot mai clar ca realizare terestra a unor configuraţii eficiente aflate în regiunile superioare ale spiritului. Am înţeles ca numai acesta din urma îşi poate face o reprezentare care sa admita existenţa spirituala. Toate aceste concepţii au luminat - în aceasta epoca adevarul general ca fiinţele şi evenimentele lumii nu potj fi lamurite, daca gîndirea este întrebuinţata pentru „explicare"; dimpotriva, acest lucru este posibil prin dobîndirea puterii de a contempla - în gîndire - fenomenele în raportul sub care ele se explica reciproc - unul devenind problema, iar celalaît soluţia -, şi sub care însuşi se descopera ca soluţie a enigmei universului exterior perceput. In acelaşi timp, mi s-a înfaţişat adevarul ca în lume şi în evenimentele sale, dominant este Logosul, Inţelepciunea, Cuvmtul. Cu ajutorul acestor idei, credeam ca pot înţelege limpede esenţa materialismului. Pericolul acestei teorii mi se parea ca rezida nu în faptul ca se opreşte doar la aparenţa materiala a unei entitaţi, ci în felul în care priveşte materia. El vede materia, însa nu-şi da seama ca spiritul este cel care se afla dinaintea sa, deşi apare doar sub o forma materiala. Nu ştie ca spiritul se transforma în materie pentru a dobîndi mijloace de acţiune pe care doar aceasta metamorfoza i le confera. Spiritul trebuie sa înceapa prin a-şi da forma unui creier fizic, pentru a putea - sub aceasta înfatişare - duce viaţa reprezentativa ce-i atribuie omului, de-a lungul vieţii sale terestre, libera conştiinţa de acţiune. Bineînţeles, în creier, spiritul se naşte din materie; însa, înainte de aceasta, creierul material este zamislit din spirit. Un singur motiv ma facea sa resping teoriile fizice şi fiziologice: într-adevar, acestea atribuiau elementelor spirituale - a caror putere fiinţa umana o simte în ea - o origine pur imaginara; caci oamenii de ştiinţa nu cunosc empiric aceasta materie, ci doar au gîndit-o, reprezentindu-şi-o în aşa fel încît nu poate fi atins punctul în care ea devine spirit. 0 asemenea materie, a carei realitate este susţinuta de aceste teorii, nu exista nicaieri. Experiente de acest gen sînt aidoma situaţiei cind eşti nevoit sa urci un vîrf greu accesibil. Incerci tot felul de cai şi, dupa eforturi zadarnice, îţi dai seama ca te afli în acelaşi loc. Intr-o zi, prin 1890, vorbeam - în Frankfurt - despre gîndirea ştiinţifica a lui Goethe. Şi, în introducere, am considerat necesar sa subliniez publicului faptul ca tematica avea în vedere doar ideile lui Goethe referitoare la viaţa, nefiind cîtuşi de puţin posibila - în lumea Fizicii moderne - abordarea teoriilor sale în privinţa luminii şi culorilor. Aceasta imposibilitate era pentru mine unul dintre cele mai grave simptome ale orientarii spirituale a timpului nostru. Ceva mai ţîrziu am avut o conversaţie cu un fizician remarcabil, preocupat şi de ideile stiinţifice ale lui Goethe. La desparţire mi-a spus: Concepţia goetheana despre culori este de asemenea natura, ca Fizica într-adevar nu ştie ce sa faca în acest domeniu; cuvinte la care mi-a fost imposibil sa mai adaug ceva. De cîte ori nu am auzit repetînduse acest lucru? Ceea ce pentru mine constituia un adevar, pentru gîndirea acelei epoci reprezenta un aspect ce impunea un semn de întrebare. Cînd figura lui Frank Wedekind aparea în cîmpul contemplarii psihice, se putea observa foarte bine felul în care spiritul acţioneaza în sînul formei. Bineînţeles, acest lucru nu impunea adoptarea procedeelor întrebuinţate de catre „psihologi" atunci cînd vor sa „observe oamenii", ci aflarea caracterului pur, uman înradacinat în lumea spiritului - impulsionat de o fatalitate launtrica si spirituala, care, deşi deloc cautata, apare uneori. Studiul atent al creştinismului a lasat în sufletul meu urme adînci, uneori suficient de dureroase. Experienţa a început odata cu plecarea din Weimar, încheindu-se cu redactarea lucrarii Creşnmsmul ca fapt mistic. Perceperea unui singur aspect al lucrurilor constituie o greşeala cu mult mai grava decît o simpla eroare abstracta; caci ceea ce pentru oameni constituie o eroare, în aceste regiuni devine o adevarata legatura spirituala cu entitaţile superioare. Şi pentru a demonstra mai bine auditorilor şi cititorilor mei ca exista un acord pertect între viziunile mele spirituale şi tradiţiile istorice, le-am inclus pe acestea din urma în text; însa nimic din conţinutul acestor documente nu a fost introdus înainte ca lumea spiritului sa-mi fi adus la cunoştinţa aspectele respective. Ca urmare, în perioada aceea am formulat o serie de critici la adresa creştinismului,,,critici al caror sens literal nu se potriveşte cîtuşi de puţin cu cele spuse mai tîrziu, cînd adevaratul caracter al creştinismului a început sa-mi apara ca o imagine launtrica a cunoaşterii. Acest germen spiritual s-a dezvoltat din ce în ce mai mult, pîna catre sfîrşitul secolului, moment în care au luat sfirşit încercarile ce-mi chinuisera sufletul. Evoluţia mea interioara necesita un pelerinaj spiritual la Golgota şi o contemplare solemnna a Crucii, prin intermediul privirii grave şi profunde a cunoaşterii. Vedeam în Hegel pe cel mai mare gînditor al timpurilor moderne. Insa, cu siguranţa, el era doar un gînditor. Pentru el, lumea spiritului se afla in gîndire. Admirînd felul în care ştiuse sa dea forma oricarei idei, simţeai într-adevar ca nu-şi faurise nici o imagine în privinţa domeniului spiritual aşa cum îl vedeam eu, aşa cum poate fi el descoperit in spatele gîndirii. Pentru aceasta, gîndirea trebuie sa dobîndeasca intensitatea unei experienţe ce ramîne intelectuala în ansamblu, însa al carei miez devine depozitar al spiritului cosmic. La Hegel, spiritualul devenise gîndire. Şi de aceea vedeam în el filozoful care adusese epocii noastre ultima stralucire unei stravechi limpezimi spirituale, chiar daca spiritul se învaluise în tenebre, scapînd astfel cunoaşterii umane. Contemplînd universul spiritual, sau gîndindu-ma - pe plan fizic - la secolul ce se

49

sfîrşise, concepţia mea despre aceste lucruri ramînea sensibil aceeaşi. Şi atunci a aparut un om a carui existenţa nu puteam şa nu o urmaresc pîna în lumea spiritului: Max Stirner. . Hegel era pe deplin un om al gîndirii; şi încerca - din toate forţele sale intime -sa aprofundeze din ce în ce mai mult aceasta gîndire, cautînd astfel sa-şi largeasca orizonturile intelectuale. Devenind tot mai vasta şr mai profunda, aceasta filozofie urma sa se uneasca în final cu gîndirea spiritului cosmic, ce îmbraţişeaza universul în totalitatea sa. Dimpotriva, Stirner era un gînditor ce cauta sa extraga din voinţa individuala toate elementele pe care omul le poate afla în el. Orice produs al umanitaţii constituie rezultatul unor personalitaţi remarcabile şi izolate. Incercam sa nu privesc lucrurile dintr-un punct de vedere exclusivist; ca urmare, dupa cum îl înţelegea Hegel - a carui filozofie ma patrunsese în egala masura ca şi experienţele mele launtrice - tot aşa, cautam sa ma adîncesc,cu totul în teoriile contrare ale lui Stirner. Opus greşelii de a vedea în spiritul cosmic doar asta, trebuia sa apara aceea de a privi omul individual numai ca fiinţa volitiva. Daca aceste contrarii mi s-ar fi înfaţişat doar ca experienţe psihice ale evoluţiei mele, nu le-aş fi amintit nicicînd în scrieri şi discursuri. Cine contempla universul spiritual, cînd este nevoit sa-şi exprime opiniile, are de fiecare data impresia exteriorizarii propriei lui fiinţe. El nu patrunde în domeniul spiritului prin intermediul unor abstracţii, ci cu ajutorul unei contemplari vii. Insaşi natura, replica sensibila a spiritualului, nu se exprima în concepte sau teorii; ea înfaţişeaza lumii formele-i multiple şi devenirea sa. Dezvoltarea mea spirituala a fost întotdeauna independenta de împrejurarile particulare. De fapt am ferma convingere ca lucrurile s-ar fi întîmplat la fel şi daca viaţa mea exterioara ar fi avut un curs cu totul diferit.

(vezi capitolele urmatoare)

50

Cateva dovezi ale existentei lui Dumnezeu Daca pentru a se feri de dusmani unele animale au forme sau culori asemanatoare cu mediul, este de inteles, cum sa intelegem si faptul ca multe animale au aranjate aceste forme si culori in mod artistic, cu desene si picturi care uimesc si incanta prin frumusete si complexitate. Ele nu sunt facute pentru a functiona ci sunt facute pentru a fi frumoase. Admiram fluturii cu aripile lor minunate, admiram pestii de acvariu sau florile, si ne miram de formele , desenele si culorile lor. Al cui este acest autograf pus pe minunatele creaturi ? Zebra de ce are dungi negre si albe in parti egale si simetrice, fara a sti daca este negru pe alb sau alb pe negru, si fara a fi identice ? Cine ii spune cameleonului care este culoarea mediului si cum reuseste sa si-o schimbe imediat ? Imprastiati o cantitate mare de mazare pe podea de oricate ori vreti si veti observa ca niciodata nu se vor aduna in desene minunate. Priviti insa fotografiile marite ale fulgilor de zapada si veti constata ca sunt incredibil de perfecti. Zapada cade sub forma a miliarde si miliarde de astfel de fulgi hexagonali. Cineva inteligent i-a construit cu broderii splendide, cum n-ar putea sa teasa nici o femeie, si facand sa nu existe doi fulgi de zapada cu acelas desen. De ce canta cocosul noaptea la anumite ore perturband somnul gainilor si al altor animale ? Nu cumva daca vom cunoaste aceste fenomene curioase vom ajunge sa-l cunoastem cat mai bine si pe Dumnezeu ? De ce anumite animalele carnivore mananca numai anumite specii de animale, dupa care alearga cu multa perspicacitate, incordare, dorinta si viteza, desi alte specii, usor de prins, si preferate de alte carnivore, le pot trece '‘pe sub nas’’ neinteresandu-le si nemancandu-le nici daca ar muri de foame ? Ce avantaj are animalul numit ‘’Lenesul’’ de la miscarea foarte inceata, care daca este sa luam in seama evolutia speciilor cu adaptarea si selectia naturala, aceasta lentoare este foarte paguboasa pentru existenta acestui animal. Si totusi animalul n-a disparut de-a lungul mileniilor. Cum au putut unele persoane ca Giri Bala si Tereze Newman sa traiasca fara sa manance nimic si nici sa bea apa chiar 20 de ani ? Ele au trait in secolul 20 si au fost cercetate de oamenii de stiinta. De unde stia Tereze Newman limba aramaica atunci cand curgandu-i sange din stigmate, vedea si descria scena rastignirii lui Hristos in aceasta limba ce se vorbea pe vremea aceea ? La stigmatizati de ce sangele curge pe talpa piciorului asezat in pat , culcat cu fata in sus, de la calcai spre degete in sensul invers al fortei gravitationale, asa cum este pozitia in cazul rastignirii ? De ce omul are un intelect cu un potential mult mai mare decat este utilizat ? Geniile folosesc numai 10 % din acest potential ? Daca ar fi fost opera evolutiei ar fi trebuit ca potentialul sa fie la nivelul nevoilor si nu cu 90% mai mare. Dupa teoria evolutionista parul de pe corpul omului a disparut datorita purtarii hainelor si deci nemaiavand nici un rost.

51

Dar problema este de ce nu a disparut de tot?! Nu exista de loc pe toata fata la femei, si o parte a fetei la barbat iar in regiunea barbii la barbat creste viguros. Oare fata care este expusa intemperiilor si care la toate animalele este protejata, nu trebuia protejata si la om ?! Pe de alta parte de ce parul pubian si cel din regiunea axilara creste viguros desi este acoperit de vestimentatie ? Pentru a proteja capul parul trebuie sa creasca continuu si sa aiba asemenea culori si aspect incat este numit podoaba capilara ? Daca nu are nici o logica privind viata organismului, nu cumva fiindca pur si simplu asa vrea sa se semneze Dumnezeu pe corpul nostru ? De ce un sarpe sta nemancat timp de 6 luni de zile? S-a constatat la o gradina zoologica ca un sarpe piton a stat nemancat 2 ani si 6 luni de zile. Cum de poate sa stea nemancat un crocodil timp de 3 ani de zile ? Ce inseamna pe corpul omului ‘’ cusatura ‘’ de pe pielea cuprinsa intre anus si sex ? Nu cumva exista pentru a ne trezi curiozitatea si cercetand aceasta sa ne implicam atat de mult in cunoastere incat implicit vom ajunge sa-l cunoastem si pe Dumnezeu ? Cum de reusesc unele pasari migratoare sa revina exact la cuibul din anul anterior ? Este de inteles ciripitul pasarilor in paduri ca limbaj de comunicare dar de ce si canta de incanta si pe om ? Cine a invatat-o pe privighetoare sa cante asa de complex si frumos ? Daca hibernarea este buna de ce nu hiberneaza decat foarte putine animale, si cine le-a invatat sa hiberneze ? Ce-i face pe mistici sa paraseasca intreaga creatie , orice preocupari lumesti , sa-si inchida toate simturile pentru a nu mai avea nici o senzatie de la mediul exterior, si sa se indrepte inspre un anumit simt interior ? Ei se roaga astfel : Nu ma intereseaza creatia Ta cu tot Pamantul, stelele, si florile ci in aceasta grota eu Doamne te vreau doar pe Tine. De ce atunci cand sunt atinse anumite parti ale corpului, omul se gadila si rade fara un motiv anume ? De ce miriapodele au atat de multe picioare, iar serpii niciunul, si cu toate acestea si unii si altii se deplaseaza fara probleme ? De ce sunt atat de multe fenomene paranormale ? De ce cainele se detasaza net de alte animale prin afectivitate si devotament, cand ar putea foarte bine sa traiasca fara aceste caracteristici ca si foarte multe alte animale ? Nu avem aici dovada ca Dumnezeu creaza diversitate dupa cum voieste El ? Stiu ca Podisul Tibet exista desi eu nu l-am vazut. Pot crede deci si in Dumnezeu chiar daca mie nu mi s-a aratat dar ascultand marturia altora Cunoastem particulele elementare in starea de bombardare cu fotoni in reactoarele nucleare, dar cum or fi ele in realitate, in starea lor naturala ? De ce pisica se spala pe unde poate ajunge desi nu este necesar deoarece si restul corpului este la fel de curat si de ce in raport cu marea majoritate a animaleleor isi acopera neaparat excrementele ? De ce porcului ii place sa se scalde in noroi ? De ce este lacom la mancare si se ingrasa peste masura fapt ce nu se observa la alte animale ? Datorita persistentei in necredinta, nu numai ca ajungem sa ne indoim de posibilitatea vietii de dupa moarte dar incetam chiar sa o dorim asa cum un om in grva foamei pierde senzatia de foame dupa 5 – 6 zile. Daca am sta la o distanta de cineva de o palma si fiecare am avea 1% mai multi electroni decat protoni, forta de respingere ar fi atat de mare incat ar fi suficienta pentru a ridica o greutate egala cu cea a Pamantului. Cine a echilibrat aceste particule atat de perfect ?

52

Astronomii spun ca Pamantul a fost si este mereu in pericolul de a fi distrus de corpuri ceresti ce ratacesc prin univers. Cine il apara de atatea miliarde de ani ? Un ulm produce la a patra generatie atatea seminte incat s-ar putea umple intreg sistemul solar cu ulmi daca toate semintele ar rodi. De ce aceasta risipa ? Intr-o lingurita de apa sunt tot atatea molecule de apa cate lingurite de apa sunt intr-un ocean. Iata cum doreste Dumnezeu sa-si arate puterea si sa ne uimeasca! Pamantul este ca un bob de nisip de pe toate plajele lumii daca este sa-l consideram sub raport numeric. Se estimeaza ca-n galaxia Calea Lactee sunt peste 100 de miliarde de stele. Daca ar trebui sa ne uitam la fiecare cate o secunda ne-ar trebui 10.000 de ani. Si sa ne amintim ca sunt peste 50 de miliarde de galaxii in univers. Pentru fiecare particula elementara exista si o antiparticula ; unde este Hrist este si anti-Hrist. Miracolele reprezinta materializarea intentiilor lui Dumnezeu. Nu oricine a vazut miracole dar oricine a vazut coincidente stranii. Acestea sunt mici miracole in care Dumnezeu ramane anonim. Orice cladire este dovada prezentei unui maestru constructor sau a unui arhitect. Casa noastra comuna este Cosmosul. S-a determinat stiintific ca lungimea zilei creste cu 0,002 secunde pe secol. Numarand inapoi ajungem la ‘’Big-Bang-ul’’ ce a dat nastere Universului si Pamantului. Dar cine a produs ‘’Big-Bangul ? Daca energia soarelui nu ar fi perfect stabilita, Pamantul ar ingheta sau ar fi inundat de topirea ghetarilor. Cine tine acest echilibru ? Apa are una din cele mai simple molecule pentru ca sa poata strabate membranele celulelor vii si sa determine metabolismul. Nu trebuia ca o minte ascutita sa faca aceasta ? Ochiul , aceasta bijuterie a organismului a fost creat de la inceput sa poata vedea. Nu l-a creat lumina treptat. Exista 50.000 de feluri de paianjeni, unii mari incat pot manca un soarece, altii mici incat abia pot fi vazuti cu ochiul liber. Unii pot tese o panza cu un fir cu un diametru de doua milionimi dintr-un centimetru. Cine i-a invatat sa-si teasa panza din fire extraordinar de elastice si rezistente, in comparatie cu care chiar si otelul este slab ? Panzele la inceput nu puteau fi reusite dar atunci cum de au putut fi prinse insecte, pentru a se hrani ? Au fost luati paianjeni in sateliti si s-a constatat ca si in conditiile lipsei de informatie data de forta gravitationala si-au tesut panza. Cine i-a progrmat astfel ? De ce fiecare om are o amprenta unica ? De unde aceasta extraordinara capacitate a omului de a putea deosebi orice fizionomie umana intanlita de-a lungul intregii sale vieti, de a deosebi un individ de altul, imediat, la prima vedere ? Ce importanta are aceasta performanta in sustinerea teoriei evolutioniste ? Evenimentele nu se desfasoara la intamplare ci ele au un scop anume. Sa ne gandim la o biocenoza si la un ecosistem. Omul este in competitie cu ceilalti pentru a supravietui si in consecinta este rau si imoral. Dar de ce totusi dragostea, blandetea si celelalte virtuti au supravietuit ? Constiinta iluminata nu poate fi decat vocea lui Dumnezeu. In univers totul este in miscare. Cine a dat impuls si a pornit miscarea ? Exista destule persoane ce pot cunoaste evenimente ce se vor desfasura in viitor ( premonitie, previziune, profetie ). Unele profetii au fost consemnate in carti, printre care Biblia, Profetiile lui Nostradamus, Profetiile lui Edgar Cayce etc., si s-au implinit de-a lungul timpului. De asemenea multor persoane li se dezvaluie in vis sub forma de simboluri sau in mod direct, evenimente viitoare fara nici o legatura cu preocuparile sau gandurile lor.

53

Multi atei cand sunt in pericol de moarte devin credinciosi. Invers, nu s-a constatat niciodata ca un credincios aflat in pericol mare sa devina necredincios. Existenta unui organ de simt este o dovada a existentei unei realitati pe care el s-o perceapa. Multi oameni sunt inzestrati cu aptitudini metafizice. De ce daca lumea suprasenzoriala nu ar exista ? Totul in lume este schimbator si trecator, dar trebuie sa fie si ceva neschimbator caci altfel forta ce a facut universul ar depinde de schimbare si nu ar mai fi atotputernica ea ci schimbarea. Dar nici schimbarea nu ar fi atotputernica fiindca nu poate fi neschimbatoare. Dar nici neschimbarea nu e atotputernica daca nu va putea sa se schimbe. Concluzia este ca Dumnezeu este schimbare si neschimbare si mai presus de ele. Stiinta nu face decat sa descopere ceea ce a facut deja Cineva. Un mecanism nu functioneaza cu exceptii, ci stereotip conform legilor naturale. Dar noi constatam ca in natura exista si anumite exceptii : toate combinatiile cu hidrogen inafara de apa sunt otravitoare , toate corpurile se contracta la rece, inafara de apa ( era necesar pentru ca vietatile din apa sa fie protejate de ghiata ce prin marirea volumului se asaza deasupra ca o plapuma ce mentine dedesubt apa lichida ; toate minunile, profetiile, extracorporalizarile, telepatia, somnambulismul, clarvederea, clarauditia, premonitia, etc. sunt exceptii de la legile naturii. Exceptiile de la legile naturii sunt o dovada a existentei lui Dumnezeu. El este atotputernic si face ceea ce voieste. Biblia spune ca va imprastia pentru o perioada de timp poporul izrael si apoi il va aduce din nou in tara lui. Faraonul Egiptului Meneptah se lauda intr-o inscriptie ca samanta lui Izrael nu mai exista. Pe Arcul de T riumf construit de Titus cu ocazia distrugerii Ierusalimului in anul 71 e.n., scrie : ‘’ S-a sfarsit cu Iudeea ‘’ ; Hitler a incercat sa-i extermine. Totusi evreii se plimba azi linistiti pe sub Arcul de Triumf, statul Izrael a luat din nou fiinta dupa 1877 de ani, fiind prin sine si diaspora cea mai mare forta politica si financiara din lume iar Dinastiile Faraonice ale Egiptului , cat si Imperiul Roman au disparut. Cate popoare n-au disparut in istorie si cate teritorii n-au ramas pustii ! Dar lui Izrael, Biblia i-a prezis ca va exista, va prospera , va avea mari necazuri ca prin ele sa-l recunoasca pe fiul lui Dumnezeu. Legea a-2-a a termodinamicii arata ca intr-un sistem inchis totul ar evolua de la ordine la dezordine, haos, anarhie, acestea fiind ireversibile. Daca universul ar fi din vesnicie asa cum sustin unii oameni de stiinta ar trebui sa ne aflam in acest haos ireversibil. Iata insa ca Atotputernicul Dumnezeu pastreaza ordinea, contra legii entropiei Fiecare ovul si spermatozoid uman contin informatii ce ar putea fi cuprinse in 2000 de carti. Si totusi aceste informatii sunt inscrise pe doua minuscule celule. Cine a putut realiza aceasta performanta de informatie si ordine decat Dumnezeu ? Toate elementele radioactive se transforma in final in plumb, si oamenii de stiinta au determinat chiar si durata scestor transformari pentru diferite elemente. Daca universul ar fi existat din vesnicie, toate ar fi numai plumb. Afirmatia materialismului dialectic ca realitatea, numita in stiinta ‘’spatiu-timp continuu’’ este singura existenta este contrazisa de existenta gaurilor negre, care reprezinta granita dintre realitatea noastra, si o alta realitate care este inafara de timp adica eterna. Ceva este fierbinte in raport cu ce este mai fierbinte ca el iar acesta tot asa in raport cu ceva si mai fierbinte s. a. m. d. pana la un maxim. Acest maxim de fierbinte, de bun, de puternic, de mare, de inteligent etc. este Dumnezeu. Infinitatea de forme nu poate elimina ceea ce numim perfectiunea absoluta. Asa cum infinitul exista ( si chiar matematica opereaza cu el) si perfectiunea absoluta trebuie sa existe, deci si Dumnezeu. Orice lucru este folosit intr-o conexiune , deci are un scop. Cine l-a facut asa decat Scopul Suprem !? Nimeni nu a inchinat opere de arta, capodopere, ateismului, in schimb exista atatea opere, inchinate credintei deci lui Dumnezeu. Cine le-a inspirat ? De secole si milenii oamenii se roaga. Daca o parte din ei nu ar fi primit raspuns nimeni nu s-ar mai fi rugat. Acest raspuns la rugaciuni mai ales cand totul pare imposibil este inca o dovada a existentei lui Dumnezeu.

54

Toate suferintele umane nu sunt o dovada a ateismului ci ca exista o lege a actiunii si reactiunii si un Tata Ceresc ce are in vedere pedepsirea dar si mangaierea noastra. Exista multe lucruri fara ca noi sa le cunoastem. Anumite plante si animale au fost descoperite recent cum sunt cele de pe fundul marilor, unele animale si plante din tinuturi mai putin explorate, vietatile microscopice, etc. Frederic Engels, conducatoeul propagandei ateiste, s-a intors la Dumnezeu la batranete. In tratatul desore teologul David Struss, el a scris : ‘’Viata trebuie readusa la Cel ce a murit de bunavoie pe cruce pentru toti oamenii’’. De ce copiii si puii de animale se joaca foarte mult ? De ce baietelul se joaca cu masinute iar fetita cu papusi ? De ce orice copil iubeste animalele si vrea sa se joace cu ele ? De ce unele comportamente ale animalelor nu au nici o legatura cu perpetuarea speciei ? Cine le-a facut pe toate intr-un anume fel? Cercetarile fizicii cuantice au ajuns la concluzia ca materia provine din spirit. Rudolf Steiner prin Antropozofia sa, bazata pe vedere in Cronica Akasa, ne-a descris in zeci de carti, in spirit stiintific, cum a luat nastere si care este evolutia viitoare a omului si universului. Prin cultura spre Dumnezeu Randurile de mai jos scrise destul de lapidar au numai rostul de a ne pune pe ganduri si a ne indrepta spre Dumnezeu In istoria omenirii, raman personalitati ale caror idei urmasii le studiaza in universitati. Despre aceste personalitati scriu apoi alte personalitati, impresionate de profunnzimea ideilor lor. Daca in general dupa moartea majoritatii oamenilor ramane mai nimic, inseamna ca aceste personalitati intr-un fel traiesc, sunt ca si contemporane cu noi. Daca citim o poezie de Eminescu, sau ascultam un concert de Bach ii percepem ca si contemporani, spre deosebire de strabunicii nostri care de fapt pentru noi parca n-au existat niciodata . Este lucrarea lui Dumnezeu aceasta prin care isi trimite solii sa schimbe omenirea si sa fie ‘’nemuritori’’. Cand ne vom prezenta la judecata de apoi si ne va intreba Dumnezeu despre ei , ce vom putea spune ? Ne va felicita ca nu ne-am insusit valorile umanitatii ce dainuie in istoria lumii, sau ne va privi ca pe niste sarmani lenesi. Este foarte posibil sa ne trimita la rescolarizare, dar in astfel de conditii, ca sa nu mai putem fi captati de ceea ce nu ramane ca valoare. Viata ne implica in cotidian din ce in ce mai mult, si scapam din vedere marile valori. Nu au ramas indiferenti la toate acestea, Patapievici (doctor in fizica), Anton Dumitriu (logician), Solomon Marcus (matematician) Fritjof Capra ( cercetator in fizica cuantica), David Bohme ( laureat al premiului Nobel pentru fizica), Andrei Plesu etc., etc., etc., etc., ……. Deci esrte bine sa stim cel putin cate ceva despre : Alfred Binet, Francois Boucher, Sorel, Andre Breton, , Calvin, Emile Charcot , Teilhard de Chardin, Frederic Chopin, Yogananda, Cicero, Auguste Comte, Perugino, Picasso, Confucius, Purcell, Antonio Corelli, Francois Reynolds, Couperion, Cuvier, Salvador Dali, John Dalton , Dante, Aristofan, Aristotel, Democrit, Verlaine, Dumas, Montaigne, Durer, Spinoza, Aurobindo, Einstein, Epictet, Epicur, Mathieu, Matisse, Anton Dumitriu, Pirandello, Balan George, Anaximandru, Faraday, Freud, Bossuet, Gauguin, Andre Gide , Gobineau, , Eliade, Engels, Gurdjief, Remarque, Guicciardi, Haeckel, Rameau, Haydn, Mozart, Maupassant, Hegel, Plesu, Pascal, Heidegger, Ernest Junger, Krisnamurti, Ibsen, E. Ionescu, Eliade, James, Polictet, Jung, Kafka, Kant, Mircea Florian, Nae Ionescu, Kipling, Lamarck, Cioran, Schelling, Celsus Toma d-Aquino,, Lamartine, Berdiaev, Descartes, Titeica, Dickens, Bachelard Lobacevski, Balzac, Schonberg, Baudelaire, Lao-Tzi, Laplace, Lawrence, Brukner, Fichte, Fidias, Saint-Simon, Sappho, Bouchrdon , Seneca, Sf. Augustin, Rodin, Rolland, Delacroix, La Bruyere, Leibnitz, Euclid, Euripide, Stravinski, Brecht, Schopenhauer, Teocrit, Steiner, Tiziano, Lessing, Goethe, Gogol,, Lenin, Diderot, Duchamp , Chateaubriand, Flaubert, Fontenelle, Vivaldi, Wagner, Locke, Loyola, Camus,, Alexis Carel, Anaximene, Rossini, Lully, Lumiere, Darwin, Defoe, Luther, Botticelli, Machiavelli, Malebranche, Schumann, Shellei, Shakespeare, Ceaicovski, Wach Joachim, Turgheniev, Twain, Champaigne, Champollion, Soloviov, Dumezil, Frazer, Mallarme, Buffon, Manet, Thomas Mann, Cehov, Feuerbach, Fourier Maharishi Poussin, Ptolemeu, Marx, Tolstoi,Tucidide, J. Stuart Mill, Ronsard, Rontgen, Cantacuzino, Velasquez,Cagliostro, Gorgias, Weber, Wilde, Greco, Modigliani, Moise, Vigny, Monet, Montesquieu, Noica, Cervantes, Spengler, Cezanne, Origen, Petrarca, Pitagora, Diogene, Ramakrisna, Dostoievski, Stendhal, Strauss, Platon, Erasmus, Eschil, Poe, Plutarh, Karl Popper, Puskin, Meister Eckhart, Rabelais, Ravel, Rembrandt, Frazer, Renoir, Iosif Flavius, Mediccis, Michelangelo, Paul Ricoeur, Rilke, Manzoni, Marcus Aurelius, Rousseau, Jaspers, Rubens, J. P. Sartre, Bernard Schaw, Sostskovici, Kierkegaard, Sosrate, Parhon, Sofocle, Lermontov, Solon Racine, Pitagora, Schubert, Tacitus, Schiller, Van Eyck, Villon, Leonardo da Vinci, Voltaire, Wittgenstein, Schonberg, Scarlatti, Wright, John Protagoras, Proust, Whycliff, Xenofon, Young. Zenon, Ulrich Zwingli, etc., etc., etc., etc., etc., …..

55

(vezi paginile urmatoare)

Mic indreptar pentru spovedanie 1 Am zis ca voi frecventa Biserica atunci cind voi ajungela batrinete. 2 Am cosiderat ca Dumnezeu este milostiv si - mi va ierta pacatele. 3 N-am dat invatatura despre credinta celor nestiutori. 4 Am privit la privelisti pacatoase, jocuri, risete in hohote etc. 5 M-am rusinat a ma ruga la Dumnezeu. 6 Nu mi-am facut semnul Sf. Cruci cind am trecut pe linga Biserica, sau troita sau cruce. 7 Am facut semnul Sf. Cruci cu capul acoperit cind am trecut pe linga locurile sfinte. 8 Am slujit mai mult decit lui Dumnezeu, fapturilor Lui: parintilor, copiilor, fratilor, sotiei, prietenilor etc. 9 Am ris de cei ce nu se duceau la distractii dracesti, cu bauturi, tigari, dansuri, glume si cintece curvesti. 10 M-am pudrat, m-am parfumat, m-am spalat cu sapunuri scumpe parfumate. 11 M-am dus la descintatoare, vrajitoare, fermecatoare. 12 Am citit si tinut in casa carti de descintece, de vraji, de farmece si de dezlegarea farmecelor, de explicarea viselor, a zodiilor 13 Am crezut in srigoi, vircolaci, descintece, vraji, farmece, si-n ghicitul cu zodia, cu Psaltirea, cu cafea , ghicirea cu mortii, etc. 14 Am purtat rosu ca sa nu ma deochi, am uns toate cu usturoi de Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii. 15 Am purtat cercei, inele, bratari, margele, salba. 16 Mi-am facut alunite pe fata. 17 Am jurat drept la judecata fara sa fi fost silit, si m-am oferit deseori sa jur. 18 Am obiceiul de a zice “zau’’ sau ‘’stie Dumnezeu’’ 19 Obisnuiesc sa dracuiesc 20 Am suduit de cele sfinte…singur, in fata copiilor, sau adultilor. 21 Am lucrat Dumineca si alte sarbatori, la mine si la altii; am fost la vinatoare in astfel de zile. 22 Am facut praznuiri dracesti cu jocuri si cintari curvesti, betii, glume curvesti, risete zgomotoase, sfezi, sudalme etc. 23 Am stat in biserica fara evlavie. 24 N-am cercetat regulat Sfinta Biserica. 25 Am venit prea tirziu la Sf. Biserica, am iesit mai inainte de savirsirea Sfintei Liturghii. 26 N-am citit si n-am ascultat cuvintele Dumnezeiesti din Sf. Scriptura in Dumineci si Sarbatori. 27 Am vorbit in Biserica sau m-am uitat inapoi. 28 Am oprit copiii si pe altii de la rugaciuni si de la ascultarea Dumnezeiestelor invataturi. 29 N-am laudat pe Dumnezeu de 7 ori pe zi , dupa datorie. 30 Cind n-am putut lua parte la Sf. Liturghie, nu m-am rugat acasa in timpul acela. 31 N-am fost regulat la Biserica in zilele Sfinte zicind ca ma pot ruga si acasa. 32 Am stat la masa si m-am sculat de la masa fara rugaciune si fara blagoslovenie. 33 La masa am mincat cu lacomie, am vorbit orice, am ris si alte neorinduieli am facut. 34 Nu am invatat copiii, rugaciunile pe care trebuie sa le stie orice crestin: Imparate Ceresc, Prea Sf. Trime, Tatal nostru, Crezul, Psalmul 50, Poruncile Dumnezeiesti, Poruncile Bisericii, Fericirile. 35 Nu i-am invatat pe copii faptele milosteniei trupesti si sufletesti, pacatele de moarte, pacatele impotriva Duhului Sfint si cele strigatoare la cer si alte invataturi si rugaciuni folositoare de suflet. 36 Nu am certat copiii nici nu i-am pedepsit pentru faptele rele, nu i-am oprit a pleca noaptea de acasa vagabondind. 37 Nu mi-am cinstit parintii cu cuvintul si cu fapta. 38 Am pacatuit in intelegere cu sotia (sotul), contra Legii lui Dumnezeu pentru a nu face copii. 39 Am mincat si am baut peste masura la ospete, petreceri, jocuri, baluri etc. 40 Am platit slujbe la preot pentru dusmani sa se roage la Dumnezeu sa-i pedepseasca. 41 Am avut cugete si pofte trupesti necuviincioase 42 Am citit carti, si am vazut filme curvesti, necuviincioase. 43 Am pacatuit cu sotia mea (sotul meu) simbata, Duminnica, lunea, miercurea, vinerea, in cele 4 posturi si in ajunurile din cursul anului. 44 Am avut mare pofta de a ma imbogati. 45 Am vindut marfa cu un pret mai mare decit facea.

56

46 Am furat din averea publica. 47 Nu m-am tinut de invoiala, tocmeala, contractul si de fagaduintele facute cu altii. 48 N- am dat milostenie celor pe care i-am vazut in lipsa. 49 Am banuit pe altii de pagubirea averii mele a cinstei etc. 50 Am judecat si osinditi pe altii pe nedrept. 51 N-am intors paguba facuta aproapelui meu. 52 Am rapit pacea aproapelui meu. 53 Am mostenit avere de la parinti, facuta necinstit. 54 Am grait minciuni cu care am pricinuit altora paguba sufleteasca si trupeasca. 55 Am vorbit cu doua intelesuri. 56 Ma falesc cu rudenii bogate si de cinste. 57 Am purtat rochie prea scurta sau prea lunga, si pantofi sau ghete cu tocuri inalte. 58 Mi-am impodobit casa cu obiecte luxoase. 59 Am cautat sa fiu dupa moda lumii. 60 Am lasat pe altii sa pacatuiasca pentru ca eu sa am cistig de pe urma lor. 62 Am plins cu lacrimi amare cind am piernut bunuri materiale, sau cinste lumeasca si am cazut in deznadejdie. 62 Am vorbit vorbe spurcate si am facut glume pricinuitoare de curvie. 63 Am jucat, dansat, batut pinteni, chiuit, plesnit din palme, am pasit si saltat curveste. 64 Am avut visuri necurate care mi-au venit din inchipuirile patimase, din imbuibare si betie. 65 Am purtat corespondenta cu scopul desfrinarii. 66 N-am salutat pe cei cu care m-am invrajbit, sau n-am raspuns la salutul lor. 67 Am lacomia pintecelui. 68 M-am dus la circiuma. 69 Am mincat peste masura, ba chiar si inainte si dupa prinz si dupa cina tot la fel. 70 M-am judecat cu rudele mele. 71 Am scuipat pe altii. 72 M-am injurat, ocarit, sau batut cu fratii si surorile . 73 Am cirtit impotriva lui Dumnezeu cind am fost in necazuri. 74 Am batut animalele, le-am injurat si le-am impovarat peste puterile lor. 75 N-am avut rabdare, n-am avut blindete. 76 Am tinut minte raul. 77 Am mustrat cu nemilostivire. 78 M-am lenevit a ma ruga lui Dumnezeu. 79 M-am culcat neinchinat seara si dimineata, am plecat la treaba fara a ma ruga mai intii. 80 Nu mi-am facut rugaciune la sculare. 81 Am stat la masa fara a-mi face rugaciune si Sf. Cruce. 82 M-am lenevit a ma ruga lui Dumnezeu noaptea cind m-am trezit din somn. 83 M-am lenevi in a-mi cerceta si marturisi pacatele. 84 M-am lenevit a face fapte bune. 85 M-am lenevit a aprinde candela, luminarea si tamiie sfintita, la facerea rugaciunilor. 86 M-am lenevit a face Sfestanie in casa la fiecare zi intii a lunii sau macar odata pe an. 87 N-am sfintit casa cind am intrat intii in ea, nici fintina, nici vasele ce s-au spurcat. 88 Am lasat mormintul rudelor mele, neingradit. 89 Am fost tovaras sau prieten cu cei ce iau in batjocura Sfinta Credinta si Sfintele Taine ale Bisericii ortodoxe. 90 Am aminat pocainta de pe o zi pe alta, de pe una an pe altul. 91 M-am lenevit a certa si pedepsi pe fiii mei trupesti si sufletesti pentru abateri de la vietuirea crestineasca. 92 M-am lenevit a-mi spovedi toate pacatele de 4 ori pe an, nici de 3, 2 sau macar odata pe an. 93 N-am indemnat pe pacatos sa paraseasca pacarul si sa petreaca o viata mai buna. 94 N-am invatat pe cel neinvatat si nepriceput. 95 N-am sfatuit bine pe cel ce avea trebuinta de sfat. 96 Nu m-am rugat lui Dumnezeu pentru aproapele meu. 97 Nu l-am mingiiat pe cel intristat. 98 Nu am suferit ocarile in rabdare. 99 N-am iertat greselile celor ce mi-au gresit. 100 Nu am mers sa cercetez pe cei din inchisoare. 101 N-am cercetat pe cei bolnavi. 102 N-am primit pe cel strain in casa mea. 103 Nu ma preocupa problemele omenirii : saracia, lipsa apei, foametea, poluarea, asistenta medicala, lipsa de instruire etc.

57

( vezi capitolele urmatoare )

Despre credinta Observam cu mirare ca Francmasoneria spre exemplu, a existat si exista ‘’in spatele usilor inchise’’, si ca in ea activeaza mari oameni politici si conducatori de state. Rosa-Crucis, Francmasoneria, Gnoza simoniana, Hermes Trismegistus, Zoharul, Cabala, Aritmozofia, Alchimia, Astrologia, Geomantia, Fiziognomia, Chiromantia, Taumaturgia, Goetia, Iluminarea, Calatoriile extatice, Teodoxia universala, Spiritismul, Dedublarea, Erotismul diabolic, Sabatul , toate acestea sunt manifestari oculte ale unor cercuri secrete despre care omul de rind nu stie nimic. In ceea ce priveste Biserica, desi este considerata separata de stat, statul o foloseste totusi in politica lui . Papa, nu este primit in orice tara ortodoxa, iar dusmania dintre Biserica ortodoxa si catolica, a durat peste 900 de ani. Exista peste 3000 de culte si secte religioase. Biblia contine numeroase contradictii dar foarte interesant este faptul ca extrem de putini oameni le cunosc! Marea majoritate a oamenilor considera ca fiecare cuvint din Biblie exprima adevarul dar daca ar fi asa nu ar exista atit de multe confesiuni. Fiecare cult se bazeaza pe accentuarea unor parti din biblie si neglijarea altora cit si pe interpretarea in anumite moduri a diferitelor texte biblice. Aceste interpretari s-au facut in urma unor analize in cadrul intrunirilor religioase (concilii, sinoade s.a.) si s-au fixat in dogme. Dar ca si in politica au existat opinii diferite si s-au constituit dogme diferite, si deci culte diferite. Datorita comportamentului necorespunzator al clericilor au existat reforme si contrareforme cu crude si mari varsari de sange. Pana la urma diversitatea religioasa a invins si ea exista. Ca acesta nu este un lucru rau se poate constata din faptul ca in toate tarile s-a ajuns la concluzia ca o institutie fara opozitie, cum a fost mult timp Biserica, devine foarte imorala. De aceea constitutiile statelor au decis ca Biserica trebuie sa fie separata de stat, si ca omului trebuie sa i se garanteze libertatea religioasa. Fiecare religie se pretinde a fi curata ca o domnisoara neprihanita dar cercetand istoria unei biserici pe langa faptele bune te poti ingrozi de imoralitatea ierarhilor si superficialitatea lor. Privind Biserica Ortodoxa, greu se va gasi o carte care sa mentioneze documentar, imoralitatile deoarece aceasta ar insemna slabirea sentimentului national ceea ce este foarte rau pentru un stat. In cartea ‘’Picatura de istorie ‘’ acad. Razvan Teodorescu, aminteste de multimea prea putin cultivata dar foarte rigorista a clericilor ortodocsi, care datorita, faptului ca o parte din clericii din dinastia Paleologilor era filo-occidentala si trecusera de la ortodoxism la catolicism, au considerat jaful asupra Constantinopolului din anul 1204, al cruciadei a patra catolice asupra ortodocsilor, ca fiind o pedeapsa divina Pe de alta parte alte carti spun ca occidentalii catolici au jefuit pe ortodocsi deoarece ii considerau scapatati de la credinta si ca transformasera Constantinopolul intr-un cuib de negustorie. Taranul roman stie ca bancile care il executau silit de bunurile materiale din cauza datoriilor, ruinandu-l, erau in casele preotilor, ce aveau de asemenea relatii financiare cu bancile, si ca preotii erau de regula fii ai boierilor pe mosiile carora el taranul trudea din greu. Mosiile bisericilor erau de asemenea in timpurile trecute avere buna pentru preot iar el taranul napastuit, privea cu amar la ele iar la Craciun din porc trebuia sa dea preotului din porc ‘’soldul popii’’ Pentru cine cauta mai insistent se gasesc inserate in anumite carti pagini

58

in care se vorbeste de patima bauturii si a lacomia pantecelor specifica preotilor ortodocsi de-a lungul vremii si ea se poate constata si acum in multe cazuri. Calugarul Nicolae Steinhardt relateaza in cartea sa ‘’Jurnalul fericirii’’ ca in inchisoare pocaitii adventisti erau foarte tari sufleteste si asa de cunoscatori de Scriptura ca preotii ortodocsi erau de departe depasiti.. Am vazut cu totii la televizor ca preotii rusi in cardasie cu tarismul prosperau pe baza poporului si nesuferiti fiind de popor, au fost eliminati din viata societatii de catre revolutia bolsevica si astfel a aparut comunismul cu ateismul lui ce a facut din biserici cluburi de jocuri distractive. Iata unde a dus comportamentul imoral al preotilor! De asemenea tot in cartea ‘’Picatura de istorie’’ se arata ca sociologul german Max Weber (1864 – 1920), in urma unor anchete sociologice facute in ultimul deceniu al sec. XIX , a tras concluzia ca mentalitatea protestanta produce mai multa bogatie decat cea catolica iar cea catolica mai multa bogatie decat cea ortodoxa. Azi se constata ca dupa statisticile O.N.U. , primele 6 tari din lume cu cel mai inalt venit ‘’per capita’’ sunt protestante, iar din cele 22 de tari cu venit de peste 600 de dolari , 7 sunt protestante; pentru a completa acest aspect se arata ca potrivit acelorasi date oficiale, dintre tarile cu venit anual al locuitorilor intre 200 si 600 de dolari majoritatea sunt catolice, pentru a cobori in zonele acestui spectru mondial unde ortodocsi, musulmani, hindusi, budisti isi impart limita de jos care este una a saraciei. Se poate adauga ca de 300 de ani protestantismul si catolicismul domina economic ortodoxismul. Este de remarcat faptul ca si intrarea in Uniunea Europeana cat si investitiile de capital se fac astfel ca tarile ortodoxe sunt lasate la urma. Nesiguranta comportamentului moral al oamenilor si institutiilor a facut ca si in stat puteririle sa fie separate, si sa se schimbe din 4 in 4 ani prin alegeri. Cel mai ascutit instinct al omului este acela de a avea dreptate; pentru aceasta omul isi da chiar si viata. Au existat martiri si impotriva crestinismului ce s-au urcat pe esafod cu acelas curaj ca si crestinii. Curios este faptul ca literatura ateista este aproape necunoscuta, Biblia nefiind deci cunoscuta in mod critic asa cum ar trebui pentru a fi cat mai aproape de adevar. In cadrul cultelor catolic si ortodox nu se studiaza Biblia de catre mireni, si foarte multi nu au citit-o niciodata. Cum sa stii atunci care-i adevarul daca de fapt esti destul de ignorant in problema respectiva ? S-ar mai infrunta cu atita inversunare oamenii daca ar sti ca in Biblie au fost incluse doar o parte din texte si ca mai sunt multe altele ce au fost considerate ca nefiind revelate si au fost numite texte apocrife? Atita timp cat chiar si in textele existente in Biblie exista multe contradictii si ambiguitati ce dau nastere la interpretari diferite cum de nu avem intelepciunea de a fi retinuti in a trage concluzii categorice, si de a nu intra in conflicte chiar pina la cruzime? Ca Biblia da nastere la contradictii o dovedeste faptul ca nu se predica decit fragmentar, neglijindu-se foarte multe parti, ca nu intinlesti decat extrem de putine persoane care sa fi cunoscut-o critic citind carti ateiste, si ca nu exista carti care sa combata ateismul. Atunci daca omul accepta comportamentul religios prin credinta si nu prin cautarea in mod critic a adevarului, ce rost mai au conflictele religioase? Adevarul este ca Dumnezeu raspunde omului dupa parerea pe care omul o are despre El. Platon scria : 7 ani de cercetare in tacere ii sunt necesari omului pentru a cunoaste adevarul, insa are nevoie de 14 ani pentru a invata cum sa-l faca cunoscut semenilor sai. O afirmatie unanim acceptata poate fi doar in parte adevarata, deoarece adevarul are mai multe fatete. Filozoful Francis Bacon scria : ‘’Daca un om va incepe cu certitudini, el va sfarsi in indoiala; dar daca va fi gata sa inceapa indoindu-se, va sfarsi in certitudine. De aceea incepe cu indoieli’’. In timp ce ateismul este religia recunoscuta a comunistilor, necredinta este tot atat de raspandita si in lumea libera. Din 100 de copii englezi numai 40 cunosc doar inceputul rugaciunii ‘’Tatal nostru’’, 17 nici macar atat, 40 nu stiu cine a fost Iisus, 73 nu stiu nimic despre Rusalii. In Paris numai 5% din populatie frecventeaza servicii religioase, iar in Londra doar 3%. Nu putem condamna categoric ateii, deoarece exista destula necredinta in cei ce se declara credinciosi asa cum o dovedesc faptele . Mare parte din critica adusa religiei este din pacate adevarata. Credinta nu duce totdeauna la sfintenie. Calitatea credintei in Dumnezeu depinde de conceptia pe care o ai despre El si de faptele pe care le savarsesti. Nu se poate spune adevarul absolut. Domnul Hristos a vorbit in parabole, Sfantul Pavel marturiseste ca imparte doze diferite de adevar : lapte spiritual celor ce sunt inca copii, si hrana tare celor maturizati. Ce ar putea face un iubitor al pacii cu numele lui Dumnezeu de ‘’Domnul ostirilor’’?( in ebraica ‘’Dumnezeu – Armate’’). Orbul are doar patru simturi in loc de cinci ca restul oamenilor. Nu cumva ateilor le lipseste un simt pe care il au credinciosii ? Pentru ateu, credinta in Dumnezeu este un mit desi pentru credincios este tot atat de naturala ca toate celelalte simturi. Religia te chiama la lupta si sacrificiu si religia care nu primeste tragicul, nu este religie. Este bine sa mai stim ca parintele arhimandrit Teofil Paraianu , in cartea sa ‘’ Amintiri despre duhovnicii pe care i-am cunoscut’’- Ed. Teognos 2003 , spune ca multi calugarilor din manastiri sunt ca niste chiriasi ce au credinta nesemnificativa dar le convine modul acela de viata cat si statutul social pe care li-l da postura de calugar. De asemenea spune ca singurul calugar ce a avut har divin a fost Arsenie Boca (spune

59

ca nici chiar parintele Cleopa nu avea har divin) dar si el dadea gres in sfaturile ce le dadea pe baza intuitiei si de asemenea daca la inceput sfatuia lumea sa se calugareasca mai spre sfarsitul vietii le spunea sa stea in lume. Se constata din aceasta carte o toleranta mare la spovedanie a staretului arhimandrit Arsenie Papacioc de la Manastirea Techirghiol, si putinele carti citite datorita ocuparii timpului cu spoveditul mirenilor. Parintele arhimandrit Teofil Paraianu fiind mai sever are mai putini enoriasi la spovedit fiindca dandu-le canoane acestia nu mai vin a doua oara. Totusi sa nu uitam ca o foarte mica parte din credinciosi au fost si sunt crestini autentici care au facut si fac mari sacrificii pentru credinta, devenind pustnici si acestia reprezinta poarta stramta, forta, minunea prin care Dumnezeu a lucrat si lucreaza cu harul sau.

Intrebari despre credinta De ce nu este cunoscuta Biblia de oameni si chiar in amanunt? Ce spun numeroasele texte religioase apocrife? Ce spun manuscrisele de la Marea Moarta? De ce nu sunt cunoscute numeroasele contradictii din Biblie? De ce multe texte biblice nu sunt comentate niciodata? De ce nu sunt cunoscute doctrinele diferitelor culte? De ce nu exista curajul de a merge la diferite culte pentru a le cunoaste? De ce la unele culte nu adera nici un filozof? De ce lumea nu stie mai nimic de filozofia oculta? De ce sunt extrem de rari cei care au citit critici ateiste ale Bibliei? De ce s-au dusmanit peste 900 de ani Biserica ortodoxa si catolica? De ce Papa, nu este primit in multe tari ortodoxe? De ce preotii sunt foarte lacomi de avere, gurmanzi, bautori etc.? De ce sunt atit de multe obiceiuri in ortodoxie? De ce obiceiurile ortodoxe variaza de la un loc la altul? De ce foarte putina lume cunoaste istoria religiilor? De ce Biserica catolica are un Institut de parapsihologie iar altele sunt impotriva? De ce sunt asa de costisitoare ceremoniile ortodoxe? De ce o mare parte din bani nu intra in fondul bisericii ci al preotului? De ce unele culte neoprotestante se considera fratesti dar totusi nu se unesc? De ce a fost separata biserica de stat ? De ce nu sunt cele mai alese caractere la ortodocsi, liturghia fiind cea mai lunga si mai fastuoasa?

( vezi capitolele urmatoare )

Religie - despre dogme si contradictii biblice Exista mai multe cai de mantuire a omului. Chiar cartile sacre si indeosebi Biblia lasa loc de interpretari si in acest fel apar dogmele in care trebuie crezut in primul rand, si apoi facute cercetari dar numai in cadrul dogmei. Omul poate evolua intr-un mod ce pare pozitiv printr-o religiozitate dogmatica , dar Domnul Iisus Hristos spune sa cercetam adevarul si adevarul ne va face liberi. Dar dogma nu prezinta adevarul ci doar o fata a lui, adevarul fiind un intreg cu mai multe fete. Putem spune ca chiar si ateismul ar fi pana la urma tot un

60

aspect care te face sa arunci ceea ce este eroare, fanatism , si pe urma sa arunci chiar si ateismul. Problema este insa aceea ca o buna parte din oamenii religiosi isi pierd destul de mult din puterea de a analiza, de a discerne, si cand au ocazia de a discuta cu cineva ce s-a interesat de punctele de vedere ale mai multor teologii, ale filozofiei, ale istoriei religiilor, psihologiei religiilor, sociologiei religiilor, etc. , refuza sa discute si ii considera pe acestia dusmanii lor. Pentru ei importanti sunt nestiutorii religiosi care pot fi incantati de dogma cu care vor sa-i atraga, dogma fiind considerata ca adevar absolut. Religiile universale crestine , adica ortodoxa si catolica, au o plaja foarte larga de manifestare, tolerand chiar si persoana care isi petrece viata mai mult in puscarii, dar teoretic avand pretentii dogmatice si comportamentale mult mai mari - decat asa-zisele culte de pocaiti - asa cum observam in cazul calugarilor, schimnicilor sau al pustnicilor. Desi blande in general, cultele de pocaiti impiedicandu-se foarte tare de nevointele din sistemul manastiresc, il ataca cu inversunate in orice ocazie. Curios este si faptul ca desi tot pocaiti fiind, martorii lui Iehova, deoarece nu accepta Trinitatea, sunt atacati chiar de pocaitii din celelalte confesiuni. Ori, Martorii lui Iehova, gasesc argumente in Biblie, ca Tatal, Fiul si Sfantul Duh nu sunt una ci separati. De fapt nici arabii nu cred in Trinitate si nici alte multe popoare, asa incat ei nu considera ca gresesc neaparat mai ales ca Biblia da nastere la ambele interpretari . De fapt, chestiunea Trinitatii a fost foarte mult timp in discutie si teologii si filozofii antichitatii au hotarat incetarea dicutiei asupra acesteia si acceptarea nu pe cale logica ci prin credinta, adica dogma nediscutabila, adevar dincolo de logica. Dar, fara sa vrea, iata ca teologia crestina intra pe terenul religiilor Egiptului si Indiei antice, unde lumea aceasta este o iluzie un vis al lui Dumnezeu si orice ar fi nu poate fi cuprinsa Dumnezeirea cu mintea. O serie de adevaruri fusesera revelate si-n alte religii, printre care Trinitatea si nu s-a putut trece usor cu vederea, asa ca s-a acceptat ca atare, cat si alte aspecte care sunt cuprinse in domeniul traditiilor. Exista deci peste 3000 de culte crestine si cei care le percep adevaratul rost sunt filozofii, dar Lucifer face ca si acestia sa fie foarte putin tolerati in sistemul religios deoarece cel care arata limitele dogmei nu poate fi facut dogmatic. Se pune problema : Cine va fi mai intai mantuit, dogmaticul, cel ce nu vrea sa stie adevarul intreg sau celalalt care vede in fiecare dogma doar o fateta a adevarului absolut ? In mare Lui intelepciune Domnul Iisus Hristos a spus ca are oi si in alte staule pe care le va aduce in staulul sau. Care este acesta ? Vor fi iertati cei care au lovit, chinuit sau exterminat zeci de mii de oameni datorita fanatismului dogmatic, intereselor de putere, sau imbogatire ? Fiindca in numele unei intelegeri si aplicari a religiei numai din punct de vedere al unei dogme, s-a ajuns, la comportari necorespunzatoare, la fanatisme religioase, la crime in numele Celui ce a dorit si doreste de fapt sa aduca pacea pe pamant , numele sfant al Domnului Iisus Hristos. Discernamantul, intelepciunea, intelegerea, pacea si iubirea frateasca sa fie cu noi ! Prezentam cateva contradictii biblice, cerand iertare lui Dumnezeu si rugandu-L sa lucreze cu harul sau asupra acestui fapt, gandindu-ne ca poate vor exista personae care pot sa-si piarda credinta. Cel ce va vorbeste a citit 8 carti de ateism si stie de acest risc dar si de intarirea credintei, luminata de faclia adevarului. Mentionez cu aceasta ocazie ca teologii cu care am discutat despre ateism pana in prezent, nici unul nu a citit carti de ateism, si se feresc sa faca acest lucru. De asemenea am indemnat multe persoane inclusiv preoti sa mearga sa constate si manifestarile religioase din alte culte si sa studieze si din teologiile altor culte, chiar din cele neoprotestante, asa numitele de pocaiti, dar niciuna nu mi-a urmat sfatul. Nu este aceasta ipocrizie si nu adevar ? In ceea ce ma priveste am incercat astfel de experiente si mam ales cu o intelegere mult mai toleranta a fenomenelor religioase. Daca este vorba de o cunoastere mai profunda, de ce nu se studiaza in facultatile de teologie Istoria ccredintelor si ideilor religioase de Mircea Eliade ci o Istorie a religiilor elaborata de Institutiile teologice ? De asemenea, ne putem intreba, de ce nu se studiaza sistematic si in profunzime in facultatile de teologie lucrari de teologie mistica cum ar fi Mistica si ascetica de Dumitru Staniloaie, si de ce primul curs de teologie mistica intitulat Sfintenia, implinirea umanului a fost tinut de Nichifor Crainic abia in anul 1936 iar acum nu se mai studiaza la cursurile universitar- teologice ? Ce incredere sa mai ai daca se pune accentul pe ritualuri, pe ieurgii, pe taxele bisericesti foarte mari in raport cu munca depusa, pe neelibereaza de chitante pentru serviciile religioase sau eliberarea doar pentru a zecea parte din suma pretinsa. Chiar nu trebuie sa se faca nimic pentru coruptia din Biserica, pentru luxoasele masini cu care merg multi preoti si pentru vilele ce le ridica in mijlocul unor persoane din care multe sunt chinuite de saracie ? Unde este mila la care ne indeamna Dumnezeu ? De ce nu se asigura un salariu corect preotilor, in raport cu munca depusa, si nu se urmareste coruptia in Biserica ? Ne mai miram de coruptia in societatea noastra atunci cand ea exista din plin chiar in randurile indrumatorilor religiosi ? Se stie ca puterea corupe si de aceea se mai limiteaza prin sistemul democratic al votului. De ce nu se aplica aceasta si in cadrul Bisericii, chiar mai des, data fiind importanta foarte mare pentru spiritualizarea oamenilor ? De ce mai ales in comunele noastre peste 90 % din preoti sunt nesuferiti de enoriasi, datorita lacomiei si altor vicii iar cetatenii sunt legati de Biserica nu de iubirea profunda de Dumnezeu, ci de necesitatea participarii la ritualurile privind cultul mortilor, ceremonialurile de cununie, de botez etc. Asa cum am spus mai sus, Biblia contine numeroase contradictii, dar acest fapt tine de paradoxurile lumesti, adevarul absolut fiind dincolo de cuvant si de gandire, asa cum de fapt o marturiseste si Ortodoxia, celui care vrea sa caute si sa citeasca.

61

Vedeti in acest sens, lucrarile : Ortodoxia dreapta credinta de Episcop Kalistos Ware, Akedia de Evagrie Ponticul, Rugaciunea inimii de Dumitru Staniloaie, Rugaciunea lui Iisus la Sf. Simion Noul Teolog, la Sf. Maxim Marturisitorul, la Sf. Paisie Velicicovski, Staretul Vasile de la Poiana Marului etc. cat si Meister Eckhart si mistica renana, sau Consolarea divina de calugarul si teologul mistic catholic Meister Eckhart. Trebuie sa tinem seama de asemenea de faptul ca in Biblie scrie ca litera ucide pe cand spiritul da viata. Existenta contradictiilor Biblice a facut ca Biserica la un moment dat sa interzica si sa arda foarte multe carti, sa nu foloseasca studiul Bibliei pentru mireni, sa nu se ocupe de raspandirea Bibliilor. Cu toate acestea, slujitorii Bisericii au ajuns la comportamente deplorabile, fapt ce a determinat proteste si lupte impotriva Bisericii. Trebuie sa ne reamintim ca reformatorul Luther era calugar catolic si a avut curajul sacrificiului pentru mila si dreptate. Au fost mari varsari de sange in urma carora au aparut Bisericile protestante si neoprotestante, care au rupt-o cu traditia si au introdus studiul Bibliei de catre credinciosi. Rezultatul se manifesta in faptul ca tarile cu religie protestanta sunt cele mai prospere material, asa cum arata domnul academician Razvan Teodorescu, in cartea Picatura de istorie, mentionand ca acest fapt a fost semnalat de sociologul german Max Weber, care a facut un studiu pe o perioada de 100 de ani intre anii 1820 – 1920 . Se mentioneaza de asemenea ca tarile protestante au continuat dupa 1920 si mai intens progresul material, astfel ca pe primul loc se afla tarile cu religie calvinista, pe locul doi cele luterane, dupa care urmeaza catolicele, iar ortodoxele la urma, printere cele sarace. Se aminteste ca suntem invitati si in Uniunea Europeana tot mai la urma. Ne bucuram acum de pluralitate religioasa, ceea ce insemna democratie in general, cu toate ca fiecare biserica in parte nu este democratica, deoarece specificitatea ei se bazeaza pe dogme care au fost fixate definitiv prin metoda canonizarii unor teologi care deci au devenit sfinti si ceea ce a spus un sfant nu se mai comenteaza, fiind considerat adevar absolut. In toate acestea avem de-a face cu moduri sincere sau nesincere de interpretare, cu interse de putere, cu ambitii lumesti, serviciul in slujba conducatorilor societatii etc. Nu trebuie sa intelegem prin aceasta ca este vorba neaparat de marsavii, ci foarte multe au fost facute cu bune intentii si pentru necesitati de echilibru social asa cum Biserica este folosita si astazi de catre guverne si in consecinta tolerata in coruptia si neregulile ei. Dar de ce sa nu incercam in continuare imbunatatiri ? Fiindca iata, acum traim intr-o societate cu o dinamica nemaiantanlita si avem indatorirea sa fim insetati dupa dreptate. Sfantul Antonie cel Mare spune ca dintre toate virtutile cea mai mare este Dreapta -Judecata deoarece din iubire lumeasca prea mare poti strange la piept un copil pana ce il omori. De asemenea etologul Konrad Lorenz, laureat al Premiului Nobel pentru lucrarile de studiul comportamentului animaleler, in cartea Asa-zisul rau sau despre istoria naturala a agresiunii, ne demonstreaza ca sentimente ca si oamenii au si gastele salbatice pe care le-a urmarit peste 10 ani, si ca iubirea omeneasca este legata de fapt de agresivitate, nefiind separate una de cealalalta. In acest sens putem vedea si comportamentul cainelui care isi poate sacrifica viata pentru stapan, din iubirea pentru el, dar acest sacriciu se face prin agresivitate asupra celuilalt. De altfel, rolul minor al sentimentelor umane in raport cu pacea este aratata si in diferite studii ca : Logica sentimentelor de psihologul Theodule Ribot, Via meditativa de muzicologul George Balan, Puterea prezentului de Eckhart Tolle, Cine sunt eu ? de medicul iluminat Jean Klein, Emotiile de Rajnesh Osho, cat si de toti iluminatii. Oare sunt inferiori oamenilor de rand, calugarii si misticii ce si-au redus sentimentalismul lumesc si nu mai pot rade sau plange in hohote ? Domnul Iisus Hristos spune : ,, Va dau pacea mea, nu asa cum v-o da lumea, pentru ca sa nu va tulburati si sa nu va temeti ”. Iata deci ca pacea este lipsa sentimentelor umane, de care facem atata caz, si dobandirea Pacii si conducerii prin vointa lui Dumnezeu, prin intuitie, vointa noastra fiind anihilata, si deci viata decurgand perfect, fara de pacat asa cum ne-o confirma iluminatii si marii mistici. Este important de observat, ca marii mistici nu mai respecta exact Biblia, ca ei au elaborat teologia apofatica sau negativa in care Dumnezeu este dincolo de orice caracterizare facuta chiar si de catre Biblie. Bula papala ce a fost emisa pentru marele mistic catolic Meister Eckhart, a fost data totusi cu prudenta si chiar respectul cuvenit, fiind emisa dupa moartea misticului, motivandu-se evaziv : ,, a vrut sa cunoasca mai mult decat se cuvenea “. De fapt, de unde avem siguranta absoluta ca toate textele biblice au fost revelate ? Daca ar fi fost asa, nu ar fi dat nastere la atit de multe contradictii, interpretari si in consecinta la aparitia a peste 3000 de confesiuni religioase crestine. Este bine de observat, ca in unele Biblii ortodoxe sau catolice exista 14 texte in plus. Ne putem intreba : De ce in Bibliile neoprotestantilor nu exista, de ce nici in toate cele ortodoxe sau catolice si de asemenea de ce in cele care exista, in unele Biblii se mentioneaza ca sunt texte necanonice dar bune de citit, in altele nu se mentioneaza acest fapt dar se lasa o pagina alba iar in altele sunt integrate normal fara nici o mentiune si fara nici o pagina alba ? De ce atata incertitudine ? Ce sa mai spunem de faptul ca exista peste 50 de texte biblice apocrife din care Evanghelii cca 30 ? Ce este revelat si ce nu este ? Contradictii biblice, in special in Vechiul Testament sunt foarte multe. Prezentam numai cateva : 1. In Facerea 56. 5 se spune ca Avraam pastra poruncile, oranduielile si legile lui Dumnezeu . Dar de unde le cunostea? Fiindca acestea nu fusesera inca date. 2. Cum a fost scris Pentateuhul de Moise, asa cum sustin teologii, daca se vorbeste de el la persoana aIII-a , daca se vorbeste despre moartea lui Moise, si daca nu a trecut dincolo de Iordan ?

62

3. Iosif a fost vandut la 17 ani, inchis pana la 30 de ani, au urmat 7 ani roditori si 2 de foamete. Deci de la plecarea din Egipt a lui Iosif si pana la venirea lui Iacov cu familia au trecut 22 de ani. Inainte de aceasta, se povesteste in Facerea cap. 38 ca Iuda s-a casatorit, a avut 3 copii si ca nora lui, cand i-a murit sotul, a luat pe al doilea frate, si mult dupa aceasta, fara sa stie chiar Iuda, a avut un copil cu ea, apoi 2 gemeni, din care unul a devenit tata tot in acest nterval de timp. Cum au fost posibile toate acestea in numai 22 de ani ? 4. In Facerea se spune ca Iacov avea 130 de ani cand l-a binecuvantat pe Faraon. Scazand 22 de ani fara Iosif, 17 ani cat avea Iosif cand a fost vandut de fratii sai, 7 ani cat Iacov a slujit pentru Rahela, gasim ca Iacov avea 84 de ani cand a luat-o pe Lia de sotie, ca Dina, fata lui, avea doar 7 ani cand a fost necinstita de Sichem iar Simon si Levi aveau doar 12 ani cand au pradat toata cetatea trecand prin sabie pe toti locuitorii ei, desi acestia se taiasera imprejur, iar Sichem a fost de acord sa ia pe Dina de sotie, conform intelegerii facute intre familia lui Iacov si regele si locuitorii cetatii. Cum a fost deci posibil ca Dina la numai 7 ani sa trezeasca furouri erotice, ca doi copii de 12 ani sa treaca prin sabie locuitorii unei cetati si ce morala este aceea in care familia lui Iacov nu-si rsepecta angajamentul facut, de impacare si intelegere ? 5. Cum a fost posibila confectionarea vitelului de aur in pustiu, daca temperatura de topire a aurului este de 1063 de grade Celsius ? 6. Se spune ca in timpul domniei lui Solomon, izraelitii erau foarte fericiti, aurul si argintul fiind ca pietrele de pe drum . Si totusi dupa moartea lui Solomon, poporul ii zice fiului sau Roboam : ,,Usureaza jugul greu pe care l-a pus pe noi parintele tau ! “ De ce aceasta contradictie ? 7. Fiii lui Ahazia sunt ucisi toti 42 de catre Iehu, desi mai fusesera ucisi odata de catre arabi conform 2 Cronici 22.1. 8. De ce Dumnezeu ingaduie lui Abel sa nu munceasca pamantul, hranindu-se doar cu vegetale, asa cum poruncise, ? De ce prefera jertfele de carne pe care le-a interzis de fapt in Facerea 4. 3-5 ? 9. De unde au aparut ingerii ? Fiindca in Facerea, nu se vorbeste despre ei. 10. Cate perechi de vietuitoare trebuia sa ia Noe pe corabie : una sau sapte ? De unde stia care sunt animalele curate ? Fiindca Dumnezeu nu stabileste aceasta decat mai tarziu in Levitic . 11. De ce oamenii traiau mai mult daca Dumnezeu hotatase in Facerea 6.3 varsta de 120 de ani ? 12. De ce Veniamin este numit mereu ,,baietas” cand de fapt este mai mic decat Iosif cu doar 4 ani si are 55 de ani ? Cele mai multe contradictii sunt in Vechiul Testament, dar exista si in Noul Testament. Una din contradictiile importante din Noul Testament este cea dintre : ,, Nu judeca sa nu fii judecat !“ si ,, Ferice de cei insetati dupa dreptate ca aceea vor fi mantuiti “ sau ,, Mustra pe fratele tau “ sau ,, Maniaza-te, dar mania ta sa nu ramana si dupa apusul soarelui “ sau ,, Atrage-i atentia fratelui asupra pacatului facut intre patru ochi. Daca nu intelege si nu se indreapta, atrage-i atentia impreuna cu alti 2-3 frati si daca nici atunci nu vrea sa se indrepte sa fie pus in discutia Bisericii. Daca nici atunci nu intelege ca trebuie sa se indrepte, sa fie scos din randul membrilor Bisericii “. Ei, bine aceste reguli sunt respectate intocmai in bisericile neoprotestante. Majoritatea oamenilor vorbesc despre ,,a nu judeca “ asa ca si cum le-ar fi cel mai drag principiu si pe care il aplica intocmai, in mod curent. Atunci ar inseamna ca magistratii sunt cei mai pacatosi oameni, de asemenea profesorii, educatorii, criticii de arta, parintii care isi admonesteaza copii, etc., etc. Ne spovedim intr-una la preot fiindca repetam aceleasi pacate, datorita poftelor si judecatilor gresite. Oare, sintagma aceasta : ,, Nu judeca sa nu fii judecat “ nu inseamna tot o judecata ? Asa face si Domnul Iisus Hristos cand alunga cu biciul pe negustorii din Templu si le rastoarna mesele cu marfuri ? Nu cumva trebuie sa chibzuim mult mai mult asupra acestui sfat biblic, care de fapt nu este cuprins in cele zece porunci si daca s-ar respecta societatea umana nici nu ar putea exista ? Este bine sa ne amintim de interpretarile foarte variabile ale unor concepte ca spre exemplu cuvantul ,,cultura” caruia i sau dat cca 60 de definitii fara a se ajunge la formularea definitiva. Foarte curios este ca de acest sfat ,, nu judeca sa nu fii judecat ” profita foarte mult preotii care pretind cu ocazia usoarelor, relaxantelor, scurtelor si frumoaselor ceremonii, sume foarte mari, nu cu chitantele corespunzatoare ci pentru buzunarul lor pentru a-si satisface lacomia supraconfortului. In cazul lor, oamenii respecta cel mai mult aceasta nejudecata, dataorita si temerii ca nu te poti pune cu preotul fiindca de el ai nevoie, si datorita faptului ca in Indreptarul de spovedanie, una din reguli este tocmai aceea de a nu critica preotul orice ar face el. De aceea atata lipsa de responsabilitate a preotilor cat si a mirenilor. Nu ar fi mai bine sa le aratam civilizat preotilor, viciile pe care le au pentru ca in cazul acesta sa aiba si ei sansa mantuirii, ca frati ai nostri si nu ca infailibili cum se crede de multi in mod gresit ? Domnul Iisus Hristos a spus : ,, Nu oricine zice Doamne, Doamne, va fi mantuit ci cel ce face voia Tatalui care este in ceruri “ ,, Credinta voastra se vede din faptele voastre “. Daca tot ii acuzam foarte mult pe la spate, de ce sa nu-i ajutam ca pe frati ai nostri si sa le spunem adevarul in fata ? Asa ii iubim lasandu-i sa nu-si mai dea seama ce fac ? Iata unde duce acea gresita interpretare a lui ,, nu judeca sa nu fii judecat “ : la drumul nostru si al preotilor spre iad. Pana la urma ne putem intreba : Care este rolul Bisericii in moralitatea omului, daca traim intr-o societate atat de corupta ce a cuprins inclusiv Biserica Ortodoxa. Ne putem intreba de ce nu era atata coruptie in timpul celor 50 de ani de comunism ateist si de ce un preot in Occident administeaza chiar si 8

63

parohii deoarece interesul mirenilor pentru Biserica a scazut si scade tot mai mult, desi in Occident nu a mai existat comunismul ateist. Si cu toate acestea moralitatea este mult mai mare in Occident fara ca acest fapt sa fie rezultatul educatiei religioase, fiindca se poate usor constata foarte slaba religiozitate a occidentalilor, care se caracterizeaza mai mult prin participarea la ceremonii fastuoase, dar nu prin costuri mari suportate de mireni. Noi nu indraznim sa criticam preotii dar multi preoti se cearta cu inversunare intre ei pentru bani iar dogmele teologice de asemenea se opun cu dusmanie si intoleranta. Filozoful austriac Karl Popper in ultima carte scrisa la varsta octogenara intitulata Pentru ca lumea sa fie mai buna spune ca principalul rost al omului este atitudinea critica. Desigur ca totul, dar absolut totul, este bine sa fie facut cu iubire si nu fara iertari, sau cu condamnari exagerate fara masura cuvenita. Bineanteles ca are si o conotatie profund spirituala acest sfat de ,, nu judeca ca sa nu fii judecat “ dar aceasta nu este de nasul nostru al celor care de fapt avem lacomie ca si preotii, ba inca si mai mare, pentru satisfacerea a cat mai multe senzatii, pofte, atasamente, dorinte sau cum vrem sa le spunem. Acest ,,nu judeca sa nu fii judecat ” se refera la cei care sunt foarte aproape de iluminare cand si-au invins toate poftele lumesti, urmand a elimina si gandirea, deci judecata, lasandu-se condusi de harul lui Dumnezeu prin intuitie. Desigur ca exista trepte progresive prin care se produce inlocuirea judecatii, gandirii si vointei omului de intuitia divina, insotita de pace, fericire absoluta, cunoastere pura, beatitudine etc. Pana atunci ne ramane insa Dreapta-Judecata de care spunea Sf. Antonie cel Mare ca fiind cea mai mare dintre virtuti, fiindca de fapt ea este fructul iubirii divine si exista in sotita de celelalte virtuti. Chiar aplicarea masurilor de indreptare prin pedepse facandu-se cu Dreapta-Judecata include masura, educatie, iubire, scopuri nobile, intelegere, toleranta, rabdare, iertarea unor greseli etc. Trebuie sa facem o deosebire categorica intre adevarata intuitie, (care de obicei la inceput apare sporadic), si intuitia cu care se tot lauda foarte multe persoane, care nu este de fapt decat un subiectivism. Putem spune ca mistica si asceza specifice Bisericii Ortodoxe, inseamna anumite renuntari la cele lumesti dar ni se poate reprosa faptul ca tocmai la noi datorita poftelor lumesti este coruptia in floare, inclusiv in randul slujitorilor Bisericii., si ca dimpotriva cinstea s-a instalat la cei ce si-au intarit morala prin studiul Bibliei in Biserica si renuntare la traditie. Pe de alta parte, sufletul rasaritean este mai cald si multe persoane din Occidentul protestant si catolic, se simt alienate, sunt necomunicative, astfel ca numai viitorul ne va arata care ar fi fost si va fi cea mai buna solutie. Desi contradictii se gasesc si in Noul Testament, aici nu constatam fapte care ne repugna din punct de vedere moral, ci doar judecati de valoare pro si contra asa cum de fapt este viata. Istoricii religiilor spun ca Iehova din Vechiul Testament este un zeu tribal al evreilor acelor timpuri iar alti ganditori spun ca Dumnezeul Adevarat este cel ce se prezinta ca ,,Eu sunt “, deasebit si de Savaot sau de Elohim (care inseamna zei si este un plural ) . Inca odata, sa ne rugam la Dumnezeul Adevarat, sa ne lumineze mintea si inima ca odata cu aratarea anumitor contradictii biblice sa nu ne slabim sau -Doamne fereste ! - sa ne pierdem credinta ci dimpotriva sa ne-o intarim in acord cu dogma in care ne-am nascut dar si in acord cu Intelepciunea care intelege si valoarea celorlalte dogme cat si intelegerea de dincolo de dogme - prin filozofie, psihologie, paranormal, ezoterism etc., - ce uneste oamenii in Marel Tot . Sa nu aruncam deci odata cu apa de spalare si copilul ci credinta sa ni se purifice, sa ni se intareasca , sa ne indemne la dreptate, cinste , mila, generozitate, si asceza, si sa nu se faca asa ca o relaxare, distractie sau divertisment, ci sa fie acoperita de fapte mari crestinesti si bineinteles de iubirea Tatalui, Fiului si Sfantului Duh. Sintetic, roadele credintei ar fi cuprinse in cunoastere atotcuprinzatoare a dumnezeirii,darea zecimii din venituri, lunar, asa cum fac toti cei din cultele neoprotestante si activitatea permanenta de raspandire a acestor cunostinte si fapte. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Amin !

( vezi capitolele urmatoare )

Ortodoxie – Ecumenism Socieratea Misionara Romana, a editat in anul 1991, cartea lui Clive Staples Lewis, - “ Crestinismul redus la esente”. Aceasta carte a fost publicata in sute de mii de exemplare si le-a slujit multor intelectuali drept calauza pentru intoarcerea la o credinta vie si mintuitoare in Dumnezeu. Autorul a fost un savant cu o vasta cultura filozofica, stiintifica si literara, unul din cei mai apreciati profesori ai Oxfordului si a scris un numar de 58 de carti de o uimitoare varietate tematica: apologetica crestina, filozofie, critica literara,

64

romane, poezie, etc. C. S. Lewis a trecut in tineretea lui printr-o perioada de ateism, in anii de liceu, studentie si primii ani de profesorat la Oxford. Prin cercetarile sale filozofice, prin lecturile sale teologice, si prin convorbiri cu prieteni credinciosi, trecind prin stadii de gindire ca romantism, idealism, si apoi crestinism, C. S. Lewis a revenit in anul 1929 in biserica, imbratisind credinta crestina. In anul 1980, la mai bine de 20 de ani de la moartea sa, Clive Staples Lewis este studiat intr-un numar impresionant de carti savante care se scriu pe marginea lucrarilor sale si este prezentat prin epitete ca:”una din cele mai logice minti ale secolului”, “un exceptional cruciat al credintei crestine”, “unul din cei mai ascultati si mai cititi oameni ai Angliei, “cel mai citit apologist crestin al secolului”, etc. In “Crestinismul redus la esente” pag. 108, se mentioneaza urmaroarele: “Teologia este ca si o harta. A invata doar doctrinele crestine si a medita doar la ele, fara a merge mai departe, este mai putin real si atragator decit ceea ce poate a simtit cineva intr-un moment de extaz intr-un desert. Doctrinele nu sunt Dumnezeu: ele sunt un fel de harta. Dar harta este bazata pe experienta a sute de oameni care au avut realmente legaruri cu Dumnezeu- experiente in comparatie cu care orice emotii si sentimente pioase pe care le-am putea avea noi, sunt foarte elementare si foarte confuze. In al doilea rind daca vrei sa mergi mai departe trebuie sa folosesti harta. Ceea ce se intimpla intr-o stare de extaz, chiar in desert se poate sa fie real si inaltator, dar nu rezulta nimic din experienta aceea . Ea nu duce nicaieri. Nu te determina la nici o actiune. De fapt, acesta este motivul pentru care o religie vaga, sa-l simti pe Dumnezeu in natura si asa mai departe, este atit de atragatoare. Este numai emotii, fara nici o actiune din partea ta; este ca si cum ai privi valurile Atlanticului de pe tarm. Dar studiind Atlanticul in felul acesta, nu vei ajunge niciodata in America si nici nu vei obtine viata vesnica prin simplul fapt ca ai simtit prezenta lui Dumnezeu in flori sau in muzica. De asemenea, nu vei ajunge nicaieri nici daca doar privesti la harta fara sa iesi pe ocean. Dar pe ocean nu vei fi in siguranta fara harta. Cita vreme te multumesti cu plimbari pe plaja oceanului, ceea ce zaresti tu este mult mai placut decit cind privesti la o harta. Dar daca vrei sa mergi in America, harta iti va fi de mult mai mare folos decit plimbarile pe plaja. Daca crestinismul nu este decit o doza in plus de sfaturi bune, atunci crestinismul nu are nici o importanta. N-am dus lipsa de sfaturi bune in ultimii patru mii de ani. Dar indata ce privesti la orice scrieri cu adevarat crestine, descoperi ca ele vorbesc despre ceva cu totul diferit de religia populara”. Dar oamenii au ramas in acest mileniu al uriasei dezvoltari intelectuale, la nivelul acestei religii populare in care se practica doar cultul si se citesc- daca se citesc -scrieri cam copilaresti. Teologia este vasta, si diversa, dar oamenii cit si preotii- ceea ce este foarte grav- lenevesc in ceea ce priveste cautarea spirituala, cautarea lui Dumnezeu. Dovada o reprezinta sumele enorme care se percep la celebrarea unor ceremonii religioase, in raport cu timpul si munca depusa, si fata de care in primul rind preotii, dar si mirenii care sunt implicati in aceasta murdarie, au pierdut demnitatea umana , ce decurge din poruncile crestine de a fi insetati dupa dreptate, de a fi milostivi, de a fi umili, de a nu fi lacomi, de a nu fi stapiniti de bogatie, de a nu crea precedente nefaste, de a nu-si mari dorintele ci dimpotriva de a le tempera prin asceza. Din valoarea acestor plati de regula, ori intreaga valoare , ori 3/4 din ea intra direct in buzunarul preotilor fiindca ori nu se taie chitanta de loc ori se taie doar pentru 1/4 din valoare. Dovada o reprezinta imbogatirea lor rapida in mijlocul unor oameni in care foarte multi fac fata traiului zilnic, cu foarte mare greutate neavind un loc de munca. Se profita foarte mult exact de ceea ce reprezinta Lucifer si anume de problema orgoliului, in mocirla caruia se scalda preoti si mireni, si isi asigura astfel un loc in iad; preotii din pricina lacomiei iar mirenii din cauza fricii, rusinii, sau mindriei de a se afisa. Oamenii, in general sunt foarte lasi in problema de a atrage atentia preotilor asupra comportamentului imoral ; dar si ei sunt fratii nostri si trebuie ajutati sa fie mintuiti si nu sa fie clientii lui Satana. Vom fi raspunzatori ca nu-i corectam! Nu poate pune nimeni monopol pe Ortodoxie, si un crestin adevarat este doar cel ce se comporta corespunzator, fara legatura cu functia pe care o ocupa in ierarhiile bisericesti. Ori, adularea preotilor datorita frumusetii ceremoniilor religioase, pe care ei trebuiesc sa o faca in virtutea functiei pe care o au, face ca mirenii sa-i supraaprecieze si sa confunde in multe cazuri marfa cu ambalajul si sa cada in aceeasi cursa in care toti isi inchipuiesc ca Dumnezeu are nevoie de spectacole si de rugaciuni de cereri lumesti si nu de un comportament indreptat spre sfintenie. Atunci cind comportamentul preotului si al mireanului nu se schimba , participarea la ceremonia religioasa, pote fi chiar periculoasa prin lipsa de responsabilitate si seriozitate a celor care se culca linistiti pe o ureche, considerind ca Dumnezeu le este dator sa-i ierte de toate imoralitatile, deoarece au participat la serviciile religioase. Ca si cind aceasta ar fi singura regula de comportament, cele mai multe persoane religioase, spun ca sa nu judeci pentru a nu fi judecat. Dar aceleasi persoane ca de altfel aproape toti oamenii judeca ba chiar acuza, si pedepsesc. Dovada elocventa este violenta deosebita ce se manifesta intre preotii si enoriasii diferitelor culte cu ocazia unor situatii conflictuale intre Biserici, ca sa nu mai vorbim de cruzimile facute de Inchizitie, de varsarile de singe ce au avut loc in numele crestinismului de-a lungul istoriei. Si aici avem de observat superioritatea celor ce-si zic pocaiti, care dau dovada de civilizatie, datorita fortei credintei lor si a rusinii de a se comporta cu niste instincte ce par animalice. Si totusi parintele staret Arsenie Papacioc ne da exemplu pe Sf. Antonie cel Mare care spune ca dintre virtuti cea mai importanta este Dreapta-judecata. Sa ne amintim ca mai exista si o sfinta minie. De fapt ce s-ar intimpla cu un copil care ar fi lasat de capul lui, si nu ar fi mereu corectat si educat?

65

Chiar si oamenii adulti traiesc intr-o continua analiza si corectare a ceea ce fac, fiindca aceasta este esenta omului: de a fi o fiinta rationala. Daca nu ar exista justitie, in societatea umana civilizata ar fi anarhie, si tilharie. Chiar daca am spune ca l-am dat pe cineva pe mina justitiei, este tot o judecata si inca una severa. De asemenea a lasa tuturor faradelegilor numai pe seam organelor legii, este absurd , fiindca ele nu pot sti niciodata ce se intimpla in viata fiecarui fiecarui om. Filozoful austriac Karl Popper, la virsta de 80 de ani , in cartea sa ‘’Pentru ca lumea sa fie mai buna’’, spune ca omul trebuie sa aiba dezvoltat spiritul critic pe care sa-l aplice in viata cu tactul corespunzator adaptat situatiei astfel ca lucrurile sa fie indreptate pe fagasul cel bun de la inceput cind nu este prea tirziu. Fara implicarea noastra nu se poate face mai nimic, asa ca avem datoria crestineasca de a sesiza raul inca de la formarea sa , si de a lua toate masurila\e pentru ca el sa nu se dezvolte. Si cea mai eficienta masura este de a educa omul in spirit religios, dar nu facind din el un fanatic dogmatic ci un om de cultura vasta care isi da seama , ca fiecare dogma cuprinde in felul ei o fateta a adevarului, si-n toleranta cu toate confesiunile aprobate de Constitutii, trebuie sa ne exercitam cultul religios in care neam nascut, nu intimplator. Aceast sfat al Bibliei ‘’nu judeca sa nu fii judecat’’ trebuie interpretat in mod corect si in corelatie cu ‘’ferice de cei insetati dupa dreptate’’, ‘’mustra pe fratele tau’’, minie-te dar la apusul soarelui minia ta sa-ti treaca’’. Este bine sa stim ca este foarte greu sa definesti niste termeni sau niste expresii. Spre exemplu cuvintului ‘’cultura ‘’ s-au dat pina acum 60 de definitii, fara a se gasi inca definitia perfecta. Cititi carti religioase, de polemica si o sa vedeti cum chiar la sfinti gasiti un limbaj deosebit de violent, batjocoritor, sarcastic, acuzator etc. Stim din Biblie ca Domnul Hristos i-a izgonit pe negustorii din templu cu biciul, si se stie ce limbaj violent a avut atunci cind s-a adresat, rabinilor evrei. Cum sa indrepti omul daca nu judeci situatia , nu-i arati pacatele, si nu-l mustri, ( asa cum spune in Biblie)? Este mult mai comod sa nu superi pe nimeni , sa nu-ti riposteze nimeni uneori destul de urit, si toata lumea sa te flateze cu pretinsa ta bunatate. Dar , daca esti constient ca semenul tau se duce in iad unde este ‘’scrisnirea dintilor’’, nu te mai poti considera bun ci te simti responsabil si vinovat de faptul ca nu l-ai indreptat , si-ti dai seama ca din aceasta cauza si tu pierzi mintuirea. Stim de asemenea din Biblie ca Domnul Isus a spus : ‘’va dau pacea mea’’ , dar si : ‘’ n-am adus pacea ci sabia fiindca voi desparti parinti de copii, frate de frate etc.’’ , ‘’propovaduiti evanghelia de pe acoperisul caselor ‘’ , ‘’ imparatia cerurilor se ia cu navala si cei curajosi pun mina pe ea'’, '‘pentru mine veti fi numiti nebuni si acesta este semnul ca sunteti ai Mei, fiindca nebuni sunt ei’’, ‘’cine se va rusina de mine, ma voi rusina si eu de el la judecata inaintea Tatalui’’, ‘’cine vrea sa fie mintuit sa ia crucea si sa ma urmeze’’, ‘’plecati de la Mine blestematilor, ca eu niciodata nu v-am cunoscut pe voi care lucrati fara-delege (atitudine bisericoasa fara fapte)’’, ‘’vinde totul, imparte-l saracilor si urmeaza-Ma’’, ‘’este mai bine sa-ti scoti ochiul care a pacatuit decit sa-ti arda in foc tot trupul’’, ‘’credinta ta te-a mintuit’’ etc. Parintele Cleopa ne sfatuia sa mergem in viata ca pe o carare intre doua ziduri , unul fiind frica de Dumnezeu iar celalalt frica de moarte. Nu se constata de loc acest aspect, al lipsei de teama, in bisericile neoprotestante ale asa-zisilor pocaiti. Acolo pentru orice gresala atit pastorul cit si mireanul este judecat imediat, ca o datorie, fara teama, rusinea, indolenta si lasitatea din cadrul Bisericilor Ortodoxe. Sa se observe cum multi oameni -mai ales la tara- il injura pe Dumnezeu in modul cel mai urit, pornografic, si preotul, nu atrage decit foarte rar atentia asupra acestui fapt, iar la spovedanie, cind omul marturiseste ca injura cu cele sfinte, este iertat destul de usor, nefiind oprit de multe ori de la impartasanie. Ori a injura oribil pe Dumnezeu este ca pacatul impotriva Duhului Sfint. Deci Dumnezeu poate fi batjocorit in cel mai scirbos mod, dar preotului nu i se atrage nici macar atentia asupra greselilior. Se construiesc si s-au construit biserici si ne amagim ca sporeste credinta, dar omului caruia ii este greu sa mearga 15 minute cu autobuzul pina la biserica , si vrea biserica “la scara “ii va fi greu in aceste timpuri in care intelectul este dezvoltat, sa ramina statornic in credinta, datorita ignorantei teologice in care traieste. Insetarea dupa dreptate si dupa Dumnezeu nu poate veni in timpurile actuale decit prin cunoastere teologica interconfesionala, prin filozofie, experiente paranormale, cultura etc. Numai insotita de aceasta cunoastere, evlavia va fi la nivelul timpurilor noastre - cu un intelect foarte dezvoltat - o evlavie profunda , autentica, pentru care practicile folosite la imbogatire prin intermediul cultului ar fi fapte strigatoare la cer, fapte pierzatoare ce dau fiinta umana pe mina lui Lucifer. Deci omul trebuie sa incerce din rasputeri sa elimine ignoranta teologica, sa aibe deci harta cu care sa poata naviga, si nu doar sa admire in larg, apa ce ne poate insela intocmai ca un miraj. Si nu este greu de loc sa isi formeze cit de cit un bagaj teologic, cu care sa-si mareasca luciditatea in aceste probleme arzatoare. Sunt multe teologii, si trebuisc cunoscute citeva, sa nu fugim de ele ca de ciuma fiindca in ele traiesc fratii nostri. Nu inseamna ca daca o teologie se bazeaza pe mii de volume, celelalte nu se bazeaza si ele pe mii de volume, argumentindu-si sustinerile, chiar in opozitie cu celelalte, si fiind imbratisate nu numai de teologi, ce ar fi banuiti de ambitii personale, ci si de mirenii respectivelor teologii, care le considera perfect adevarate. Numai ca Adevarul este unul singur iar teologiile sunt doar ca fetele unui poliedru . Bineinteles ca mai sunt si fete deformate dar nu toate, asa cum pretinde fiecare dogma teologica. Ca si celelalte teologii, si Ortodoxia noastra pretinde ca este singura adevarata, dar oricind un musulman care nu bea, nu comite adulter, nu insala, nu consuma carne de porc si mai ales miluieste, se roaga de 5 ori pe zi, tine ramadanul la nivel national etc. , oricind deci, acest musulman va sustine ca

66

teologia noastra nu este adevarata din moment ce a condus la dezvoltarea unei Biserici cam nemilostive in practica. Cu 3% populatie ortodoxa in lume, se poate considera ca 97% din populatia globului este imbecila ceea ce e absurd, si chiar luciferian. Pe de alta parte, sigur ca poarta poate fi strimta asa cum a fost secta esenienilor; dar ei aveau bunurile in comun, se alimentau lacto-vegetarian, nu se casatoreau, erau abstinenti, etc.; ori Ortodoxia noastra nu se poate lauda cu asa ceva decit in cazul calugarilor. Asta nu inseamna ca Ortodoxia , pentru cel nascut in ea, nu are cea mai mare valoare. Toate structurile sufletesti ale ortodoxului rezoneaza cel mai bine cu Ortodoxia si nu cu altceva. Este ca si cind ne-am duce in China si am aborda modul de alimentatie de acolo. Nu ne-ar fi prea placut si poate ne-am si imbolnavi dupa un timp. Acelas fapt se poate observa cu acupunctura, care are eficienta exceptionala , doar pentru chinezi, rezonind cel mai bine cu structurile lor psiho-somatice. Asa cum nu poate fi confundata literatura cu profesorul ce nu este in stare sa fie un bun pedagog, nici Ortodoxia nu se poate confunda cu categoria unor preoti si altor ierarhi imorali, desi, se constata ca este murdarita prin fapte, din ce in ce mai tare. Ortodoxia trebuie sa se implice intr-o cunoastere integrala a problematicii spirituale, pentru a face din mireni niste oameni intr-adevar credinciosi. Floarea ei rara cit si forta ei o reprezinta monahismul si mai ales schimnicia, chiar cu o cunoastere simpla dar sa nu uitam ca se bazeaza pe asceza. In lume este nevoie de multa cultura generala, de cunoasterea diferitelor teologii,, de filozofie, de ajutarea directa a semenului, de modestie, de respectarea valorilor etc. Dovada sta faptul ca nefiind satisfacute aceste cerinte se accelereaza paginizarea lumii, cu Occidentul prosper in frunte. Cine a auzit in Bisericile Ortodoxe predicindu-se despre zeciuiala prevazuta in mod expres in Biblie, despre problema nr. 1 a omenirii care este poluarea, despre violenta in familie, despre inrobirea omului de catre materie, despre alimentatia corecta, despre stres, despre distractii, despre invatamint, despre comportarea concreta a unor persoane, despre coruptie, etc. ? Sa ne luam si noi dupa “pocaiti” caci ei nu neglijaza aceste probleme! Ce bine, si ce usor este atunci cind nu ne implicam, nu ne complicam si nu ne explicam! Asa se face ca unii mireni care vin in fiecare duminica la biserica, si-au adormit de tot simtul responsabilitatii, al mustrarii de catre constiinta, si distrindu-si sufletul cu frumoasa slujba ortodoxa capata convingerea ca pacatele le vor fi iertate, datorita participarii la slujba. Ei au uitat cu desavirsire can Biblie scrie si:” Plecati de la mine blestematilor ca Eu niciodata nu v-am cunoscut pe voi cei care lucrati fara-de-lege’’. In Biblie exista si multe contradictii, si inadvertente, asa ca interpretarea ei in spiritul literii asa cum fac neoprotestantii este paguboasa. Marele parinte al Bisericii ortodoxe Origen, a interpretat-o foarte mult alegoric si crestinismul ii datoreaza mult lui Origen pentru consolidarea doctrinei crestine, si combaterea paginismului, si interpretarilor lui Celsus. Cititi pe marii mistici ( Sf. Tereza d’ Avilla, Meister Eckhart, Evagrie Ponticul, Angelus Silesius, Sf. Ioan al Crucii, Dionisie Areopagitul, Sf. Ioan Casian, Tauler, Sf. Caterina de Siena, etc.) si veti constata cum nu mai sunt chiar robi ai fiecarui cuvint din Biblie, dar toti pun pe primul plan comportamentul exemplar pentru a obtine mintuirea. Ei nu asteapta iertarea decit facind mari eforturi pentru a o obtine. Trebuie de asemenea sa ne amintim ca-n Biblie scrie si un episod in care Domnul Iisus nu a putut sa vindece intr-o localitate pe bolnavi deoarece acestia nu aveau credinta, si ca intotdeauna spune: ‘’Credinta ta te-a mintuit. Du-te si sa nu mai pacatuiesti’’! Dumnezeu face intr-adevar pasi spre noi, dar si daca noi facem pasi spre El. De aceea trebuie criticata nepasarea, fiindca fratii nostri impreuna cu preotul imoral se duc bine-mersi in iad. Greselile nu se iarta toata ziua- bunaziua, ci conditia este ca dupa spovedanie sa nu mai fie repetete. Sa nu ajungem cumva in situatia urmatoare: ‘’ Ma doare-n cot de Dumnezeu / Fac ce face si preotul meu / Caci el ma iarta mereu’’. Se impune deci, in acest secol, al inteligentei, sa avem cit mai multa informatie spirituala, cit mai multe actiuni crestine. Printre alte multe preocupari ce pot fi spirituale, incercati-o si pe cea pe care v-o propune creatorul Antropozofiei, Rudolf Steiner. El spune ca Antropozofia nu este o religie, dar ea poate consolida sentimentul religios al omului, in confesiunea in care s-a nascut. Acest mare ginditor, filozof austriac a avut foarte rara sansa de a vedea in lumea spirituala inca din copilarie, de a studia temeinic stiintele naturii, filozofia , matematica, pedagogia,fizica, arta, religia etc. ( in citeva fiind doctorand ) pentru a veni in ajutorul omului si a prezenta ca nimeni altul de complex aparitia , evolutia, rostul universului si al omului. A avut o comportare exemplara, si a muncit ca un rob pentru spiritualizarea omenirii. Pentru credibilitate, cautati-l in orice dictionar enciclopedic si incercati sa cititi cartea lui “Filozofia libertatii”( in care nu este nimic ,ezoteric, ocult ci pura filozofie). Observati in librarii cum cartile lui au o vinzare foarte buna iar la anticariate nu le veti putea gasi fiindca se vind “ca piinea calda”. Rudolf Steiner ne prezinta o teologie- sa-i spunem asa - primita direct prin viziune in lumea suprasenzoriala. Nu se poate ca sa nu te cutremuri atunci cind, in sfirsit, afli in amanunt, ce este omul, universul, si Dumnezeirea, si care sunt conditiile mintuirii, cit si lungul si greul drum al ei. Ce folos are pacatosul cind de fapt va plati cu virf si indesat pentru toate nedreptatile facute? Rudolf Steiner ne incredinteaza ca citind cartile lui, patrundem de fapt de la inceput, desi inconstient, in lumea spirituala. Pe masura aprofundarii cunoasterii antropozofice, la un moment dat, omul poate singur, vedea in lumea spirituala , prin diferite exercitii de practica spirituala, dar spre deosebire de alte tehnici mistice sau yogine , avind la baza Antropozofia, va intra, nu confuz, eronat, ci foarte lucid. De asemenea datorita

67

cunosterii teoretice a Antropozofiei, mai intii nu mai exista pericolul ca entitatile negative sa ne induca in eroare. Datorita acestei luciditati de care misticii nu au parte, a putut, Steiner sa ne prezinte, ce este omul, de unde vine si incotro merge, in cca 30 de carti scrise personal si peste 600 de carti scrise in urma conferintelor pe care le-a tinut in lume. Dar atentie! Desi la prima vedere cartile lui , poate par simple, este nevoie de dezvoltarea unor forte sufletesti speciale cu care sa poata fi intelese, si aceste forte se dezvolta prin perseverenta in a le citi. Este de asemenea nevoie de a sistematiza pemanent ideile, pe care Sfinta Treime in mod special i le reveleaza lui Steiner, nu perfect ordonat, pentru ca printr-o atentie marita si ordonatoare sa ne dezvoltam fortele sufletesti si gindirea vie cu care suntem primiti in lumea spirituala, chiar fara sa ne dam seama. Vom intinli in cartile lui Steiner si teoria reincarnarii. Sa nu ne grabeasca Satana sa parasim studiul; fiindca in timpurile noastre chiar crestinii , o treime, cred in reincarnare. Verificati in Biblie si observati ca desi multe texte au fost scoase au mai ramas unele referitoare la reincarnare: Matei XI-14, XVII-10-13, Marcu VI-14-16, VIII- 28, IX-11-13, Luca I-17, Ioan X-16, XXI-22-23, Apocalipsa X-11. Desigur ca parintii bisericii n-au avut ginduri rele cind au scos reincarnarea din biblie, ci au dorit sa sperie cit mai tare pe om ca sa faca totul intr-o singura viata; dar iata ca firea omului s-a dovedit a fi mai pacatoasa decit bunele intentii, si omul este azi un lenes spiritual care crede ca se va mintui, cu destule pacate, si eventual participarea din cind in cind la slujba. Daca batem cu pumnul in masa ca suntem cunoscatori in probleme religioase, putem face aceasta dupa ce am citit si analizat si toate textele apocrife, care sunt destul de multe, o parte fiind incluse chiar si in unele Biblii ortodoxe ( de ce doar in unele?). Exista cca. 87 de evanghelii, din care 83 sunt declarate apocrife, nerevelate, dar de unde avem aceste garantii cind noua ni se ascund, pentru a nu le cunoaste? Biserica ar avea rolul de a le prezenta si critica, si nu de a le ascunde asa cum de fapt procedeaza si cu o mare parte din Biblie. A auzit spre exemplu cineva , predici din textele : Ecleziastul, Ezechiel, Iov, Deuteronomul, Leviticul, Rut, Cartea lui Tobit,Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Cartea Macabeilor, etc. ? Ce au vrut alte religii ca : Gnosticismul, .Maniheismul, Montanismul, Hiliasmul, Arianismul, Nestorianismul, Bogomilismul, etc.? De ce nu avem voie sa stim? Pina la urma tot filozofii, par sa fie mai profunzi si mai sinceri, fiindca ei ne atrag atentia asupra complexitatii fenomenului religios, si vazind aceasta nu vom mai avea, ignoranta si violenta manifestata in istoria crestinismului, prin atitea schisme, reforme, lupte, dusmanii, intoleranta si varsare de singe. Ca sa ne dam seama de slaba influenta a Ortodoxiei noastre, la mintuirea oamenilor , trebuie sa ne gindim si la cuvintul biblic “pocait” care a fost scos din vocabularul ortodoxilor ca o rusine desi alte culte il onoreaza la maximum. Cei ce spun ca sunt pocaiti onorind acest cuvint, au in multe privinte, un mare avans fata de noi ortodoxii. Pastorii lor, de asemenea cu inalte studii teologice universitare, spre deosebire de ai nostri ii instruiesc temeinic pe toti membrii bisericii ( fata de noi, enoriasii lor sunt ca niste profesori), si nu se vede aproape nimic care sa-i faca de rusine. Predicile lor sunt deosebit de profunde si iata ca si omul este transformat: nu bea , nu fumeaza, nu injura, nu jigneste, nu se judeca, nu comite adulter, nu leneveste, studiaza, nu ia in desert numele Domnului si este prezent in Biserica de 2-3 ori pe saptamina etc. Sa facem si noi la fel, in Ortodoxia noastra care este de fapt mult mai completa, avind in frunte monahi, pustnici, sfinti, moaste, arta bizantina, liturghie, cintare sacra net superioara, taine, canoane, ceremonii, obiceiuri frumoase etc. Pacat ca nu avem invatatori din acestia care sa nu mai lase lumea foarte ignoranta si in Ortodoxia noastra! Incearca cei de la “Oastea Domnului” dar cite necazuri nu au din partea celorlalti preoti ! Satana nu doarme! Asa cum spune Domnul Iisus Hristos oamenii se cunosc ca si pomii dupa roadele pe care le aduc si dupa cum se poate constata, ele sunt foarte slabe in Bisericile Ortodoxe, unde nu sunt mai mult de 20% care sa se comporte corespunzator, pe cind in bisericile neoprotestante ( asa numitii “pocaiti” ) acest procent este de 80%. Exista deci 20% din neoprotestanti, care nu se poarta corespunzator si lumea ii da exemplu ca rezultat al religiei lor , dar de ce nu se ia in seama cele 80% de procente de reusite deci de 4 ori mai multi decit la ortodoxi ? Fiindca iata, daca analizam ‘’Indreptarul prntru spovedanie” al Bisericii Ortodoxe constatam ca neoprotestantii ( pocaitii) nu au nevoie de el fiindca ei de fapt respecta aceste reguli, desi sunt citeva sute. Desigur ca trebuie sa tinem seama de doctrina lor teologica, si nu le putem pretinde, ritualurile noastre sau alte reguli specifice fiecarui cult, dar in ceea ce priveste majoritatea regulilor de comportament ei le respecta ca pe litera de evanghelie. Nu s-a vazut aproape de loc pocait care sa injure, sa se certe, sa nu se roage intens si foarte des, sa nu se straduiasca sa-si educe copiii in profunda credinta, sa nu se straduiasca sa invete si pe altii sa fie profunzi credinciosi, sa nu puna pe locul intii pe Dumnezeu si apoi familia, sa rida zgomotos, sa fumeze, sa fie beat, sa tipe de minie, sa se ocupe de spiritism, sa poarte fel de fel de bijuterii, sa se fardeze, sa se judece prin tribunale, sa zica “zau”, sa lucreze in ziua de odihna, sa nu se duca la Biserica de cel putin doua ori pe saptamina, sa danseze, sa participe la petreceri cu bautura, joc , cintece curvesti si glume deocheate, sa nu fie punctual la slujba, sa nu citeasca si sa nu cunoasca “Sfinta Scruptura”, sa stea la masa fara rugaciune, sa nu stie foarte multe rugaciuni, sa nu compuna pe loc rugaciuni, sa nu faca milostenie, sa nu dea zecimea din venitul lunar, sa nu-si cinsteasca parintii, sa se abtina de la nasterea de copii , sa citeasca carti sau sa vada filme necuviincioase, sa fure, sa minta, sa nu aiba cuvint, sa

68

curveasca, sa-si expuna trupul provocator, sa se laude, sa fie mindru, sa plinga amarnic, sa se duca in circiumi, sa bata si sa injure animalele, sa nu aiba rabdare, sa nu se impartasasca si sa nu-si spele picioarele lunar (dupa exemplul Domnului Hristos ), sa nu se roage pentru aproapele si pentru toti oamenii, sa nu ia in serios cercetarea celor din inchisori, ingrijirea bolnavilor, sa nu-I multumeasca lui Dumnezeu la orice pas, sa nu-L slaveasca in sute de cintece pe care fiecare le stie, sa nu compuna numeroase cintece si poezii in slava lui Dumnezeu etc. Dupa cum ne dam seama, ei pot si inca destul de usor , sa respecte aceste reguli cu care noi ne luptam din greu, si nu prea reusim. Iata deci ca se poate! Numai sa vrem. Poate ca insistenta pe o cunoastere corespunzatoare a Sfintei Scripturi ii ajuta. Bineinteles ca nu exista padure fara uscaturi, si asa cum am spus un procent de 20% din ei lasa de dorit si poate ca Satana ni-i scoate in cale tocmai pe acestia, astfel incit sa nu ne mai intereseze nimic din cea ce au bun. De obicei acestia 20% sunt din cei convertiti de nu prea multi ani neavind o baza puternica , care sa asigure o transformare cit mai substantiala. Comportamentul celor buni se aseamana in multe privinte cu cel al calugarilor, si de asemenea, al credinciosilor de la “Oastea Domnului” ce este un virf al Bisericii Ortodoxe. Iata deci ca nu mai trebuie sa ne parasim religia noastra ortodoxa, pentru a merge la pocaitii neoprotestanti, ci avem in Biserica ortodoxa, ceva asemanator pocaitilor privind studiul Sf. Scripturi, slava prin foarte multe cintece, predici mai lungi si mai profunde, unde alaturi de preot oricine poate predica. Avem de asemenea mireni de foarte buna calitate: blinzi, instruiti, binevoitori ca si la ceilalti pocaiti. Dar seriozitatea si severitatea cu care pocaitul este tratat este maxima. Nu au voie sa intre in circiuma pentru nici un motiv. Mirean sau pastor, pentru o gresala marunta esti judecat exact asa cum recomanda Biblia : intii iti atrage atentia cel ce ti-a observat gresala; daca nu te indrepti sau nu recunosti iti atrag atentia 2-3 persoane, si daca nici atunci nu recunosti esti pus in discutia intregii Biserici; daca nici atunci nu recunosti sau nu promiti ca te vei indrepta esti eliminat din situatia de membru al Bisericii. Poti ramine in postura de prieten, dar neincrederea din privirile celorlalti iti creaza asa mustrari de constiinta incit de regula ori te indrepti, ori pleci. De ce sa aruncam cu noroi unii in altii, cind de fapt putem imprumuta ceea ce este bun de la fiecare!? Din albie se arunca doar apa murdara nu si copilul. Se dau exemple anumite secte care fac lucruri oribile, dar acestea sunt o parte din cele peste 3000 de categorii religioase, si asa cum nici Biserica nationala nu le admite , nici celelalte confesiuni nu le admit, cu atit mai mult cu cit blindetea le caracterizeaza. Dar inseamna pur si simplu o ticalosie sa pui in spinarea oricarui cult neoprotestant, ceea ce face o secta , ce-si tine cultul in mod ascuns, nefiind aprobata de guvern. Unele culte, printre care si “Oastea Domnului” nu sunt asa de severe, dar omul bine educat religios, care este acolo, stie foarte bine sa pastreze dreapta masura. Nu este bine sa se treaca de la o religie la alta, ci doar sa meditam la realizarile diferitelor confesiuni si sa le avem si noi ortodoxii. Frumusetea si bogatia Ortodoxiei nu mai trebuiesc dovedite si neoprotestantii (pocaitii) au facut mare gresala cind au interpretat Biblia doar “ ad literam’’ si sustin ‘’solo Scriptura’’ fiindca traditia are radacini adinci in istoria umanitatii si acestea sunt pline de sacralitate ( nu prea straine de unele texte apocrife, sau necanonice). Prin aceasta stricta limitara doar la Sfinta Scriptura, ei nu se pot lauda cu moastele ce reprezinta dovezi supreme de sfintire a omului, si nici cu monahismul si pustnicia care, prin renuntarile lor extraordinare la lume pentru Dumnezeu, te lasa pur si simplu fara glas. Dumnezeu a facut in asa fel incit sa existe o paleta foarte larga de fapte pentru ca noi sa ne ocupam de ele, sa meditam asupra lor, si sa ne straduim a ajunge la Adevarul care ne va face liberi. Dovada o reprezinta Biblia Ev. Ioan X-16 unde Domnul Hristos spune: ‘’Am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu si vor fi o turma si un pastor’’. In acest sens fiecare om ar trebui sa cunoasca foarte multa istorie a religiilor, filozofie a religiei, psihologie a religiei, sociologie a religiei, multe teologii (nu numai una) , filozofie, psihologie, psihiatrie, psihanaliza, ezoterism etc. Sa incercam deci sa ne pocaim si in Ortodoxie asa cum spune Biblia, si intr-un oras, cu doua milioane de oameni ca Bucurestiul sa avem cite o biserica la doua sute de persoane adica zece mii de biserici, iar intr-un oras de 200.000 persoane, sa avem, o mie de biserici. Daca ne-am duce la biserica asa cum se duc “pocaitii” ( adventistii, baptistii, penticostalii, martorii lui Iehova, evanghelistii etc. ) ne-ar trebui practic cite o biserica la fiecare bloc. Putem sa invatam unii de la altii si sa luam ce este bun, bineinteles fiecare cu Biserica si teologia lor dar in loc sa facem asa, ne insultam cu dispret unii pe altii intocmai ca pisica ce unde nu ajunge ii pute. Cu atita ignoranta ne imbatam cu apa rece, prin construirea citorva biserici de care se vor bucura in primul rind preotii. Sa nu semene mai tirziu- Doamne fereste!- cu niste muzee, asa cum este in Occident, desi religia a fost libera! Si, sunt ignoranti occidentalii in cultura si religie? Sunt, fara indoiala.

69

( vezi paginile urmatoare) Intrebari privind ortodoxismul: Cine a editat cartea “Crestinismul redus la esente” si in ce an? Ce pregatire are autorul, cite carti a scris si in ce domenii? Cum era perceput autorul la 20 de ani de la moartea sa? Cu ce compara C. S. Lewis, scrierile sfinte? Care este diferenta dintre extaz si cunoastere religioasa? Cit cistiga pe ora un preot cu ocazia unei ceremonii religioase? In slujba cui se afla preotul si mireanul, cind sunt de acord cu ceremoniile foarte costisitoare? Care virtute spune Sf. Antonie cel Mare ca este cea mai importanta? Cum poti mustra pe cineva daca nu-i arati faptele rele? Ce s-ar intimpla daca nu ar exista justitia intr-un stat? Ce recomanda filozoful Karl Popper? Mai este nevoie sa mustram sever daca am inlaturat raul inca de la aparitie? Cum poti fi insetat dupa dreptate daca nu judeci situatia ? Cite definitii s-u dat cuvintului ‘’cultura’’? Ce atitudini manifesta mirenii si teologii in cazul conflictelor religioase? Este iubire adevarata cind nu indreptam omul si il lasam sa ajunga in Iad? Pocaitii neoprotestanti sunt indulgenti cu pacatele fratilor? Daca ne propunem sa ajutam semenul numai prin rugaciune, nu facem tot analiza pactelor? Cit de des ne rugam pentru iertarea pacatelor semenilor? Cit de des ne rugam pentru iertarea celor decedati? Ce a adus Domnul Iisus : pacea sau sabia? Ce spune Domnul Hristos sa faci cu ochiul care pacatuieste privind? Vorbiti despre credinta, acceptind ca pe un fapt normal sa vi se spuna nebun? Ce le va zice Domnul Hristos celor ce L-au slavit dar au lucrat fara-de-lege? Cum sfatuia Parintele Cleopa pe oameni sa se comporte in viata? Cum sunt ajutati oamenii sa nu mai injure pe Dumnezeu si cele sfinte? Ce cunoastere teologica are mireanul ortodox? Ce procent cuprinde crestinii ortodoxi din intreaga lume? Citi ortodoxi dau zeciuiala prevazuta de Biblie? Dar pocaiti? Ce importanta are credinta omului in actiunea de vindecare facuta de Domnul Iisus? Care este conditia pentru ca boala sa nu mai revina? Ce raport este intre religie si Antropozofie? Cine a fost Rudolf Steiner? Ce se intimpla daca citim cartile lui Rudolf Steiner? Ce deosebire este intre practicarea misticismului si Antropozofiei? Cite carti de Antropozofie s-au scris personal de R. Steiner, sau dupa conferintele lui? Ce forte dezvolta lectura cartilor lui R. Steiner? Cite texte biblice apocrife sunt si cite ati citit? In ce versete biblice se afirma despre reincarnare? Cunoasteti teologia curentelor religioase cu care s-a confruntat Ortodoxia? Ce este iconoclastia si in ce secole s-a manifestat? Ce pregatire au pastorii pocaitilor? Ce stiti despre ‘’Oastea Domnului’’? Cit la suta din ortodoxi si neoprotestanti se comporta ca adevarati crestini? De cite ori pe an se spovedeste fiecare ortodox? Cum se comporta ortodoxii, in general cu animalele? Cum sunt sfintit de fiecare ortodox zilele de odihna si cele de sarbatori? Citi oameni se roaga inainte si dupa masa? Ce procent din ortodoxi merg in mod regulat la Biserica? Ce tema au cele mai multe cintece la petreceri, nunti etc.? Cite cintece, poezii si rugaciuni stiu ortodoxii si pocaitii neoprotestanti? De cite ori ati citit Biblia pina acum? Cite formatiuni religioase crestine sunt? In ce consta frumusetea si importanta Ortodoxiei? Cite staule spune Domnul Iisus ca are? Ce domenii trebuie sa cunoasca un bun credincios pentru a fi tolerant? Cite biserici ar trebui daca fiecare ortodox ar fi si un crestin practicant? Cit de religiosi sunt oamenii in Occident?

70

Bune intentii Sa facem o incercare si sa vedem daca nu vom spulbera ignoranta , dezvoltindu-ne fortele sufletesti speciale pentru acces catre Dumnezeu, si catre Ortodoxie invatind (nu doar citind) patru pagini extrase din cartea “Stiinta oculta” de Rudolf Steiner, capitolul “Evolutia cosmica si fiinta umana. Originea spirituluFaza saturniana”! Dumnezeu sa ne ajute! I Pentru a intelege trebuie sa stim ca omul are de fapt pe linga corpul fizic inca alte trei componente: corpul eteric, corpul astral si Eu-l . Corpul fizic s-a format pe o planeta care cu miliarde de ani in urma era formata din ceva extrem de subtil asemanator cu senzatia de caldura pe care o simtim , nu in exterior, ci atunci cind spunem: ‘’Mi-e cald’’. Aceasta planeta stiinta spirituala a denumit-o Saturn. Dupa o perioada de existenta planeta Saturn s-a metamorfozat intr-o alta planeta numita Soare formata din elemente gazoase. Pe acest Soare vechi ( care nu este acelas cu cel de acum), corpul omului evolueaza si i se adauga corpul eteric. Dupa o perioada de timp si planeta Soare se metamorfozeaza, si devine o alta planeta, numita Luna, formata din elemente lichide. Pe aceasta Luna veche ( care nu este tot una cu Luna actuala), omul primeste corpul astral. Dupa o alta perioada de timp, Luna se metamorfozeaza si ea si devine solida adica este Pamintul nostru de astazi. Pe Pamint omul primeste Eu-l. II Avem deci pina in prezent urmatoarea evolutie planetara : Saturn, Soare, Luna, Pamint. In viitor, Pamintul impreuna cu toate planetele vor dispare si vor aparea metamorfozate ( asa cum spune si Apocalipsa lui Ioan) pe rind in noi planete si anume : Jupiter, Venus , si Vulcan . Toate acestea sunt vazute de Rudolf Steiner prin clarvedere in lumea suprasensibila cu miliarde de ani in urma asa cum i-a dat harul Dumnezeu. Multa lume a vazut la televizor emisiuni in care s-a aratat ca omul are intr-adevar aceste corpuri. Planetele actuale din sistemul nostru solar ce au aceleasi denumiri cu cele ce au existat la inceput, au aparut si ele pe parcurs ce celelalte au disparut si in cartea ‘’Stiinta oculta ‘’ Rudolf Stener ne prezinta toate detaliile. III In ceea ce priveste Ierarhiile spirituale acestea sunt, de jos in sus , urmatoarele: Spiritele clarobscurului sau: Fiii vietii, Mesageii, Ingerii, Angheloi etc. Spiritele focului sau Arhanghelii Spiritele personalitatii sau: Arhei, Sp. Timpului, Principi, Principalitati, Primordiali, Eoni, Incepatori etc. Spiritele formei sau: Exusiai, Puteri, Elohimi , Domnii, etc. Spiritele Miscarii sau: Dinamis, Virtuti, Tarii etc. Spiritele intelepciunii sau : Kyriotetes, Stapiniri, Dominari etc. Spiritele vointei sau Tronuri Spiritele armoniei sau Heruvimii Spiritele iubirii sau Serafimii IV Odata cu evolutia planetelor are loc si o evolutie a fiintelor umane si a ierarhiilor spirituale, care se concretizeaza printra altele in prigresul starilor de constienta, de luciditate. Progresiv, exista urmatoarele stari de constienta : - constienta de mineral , pe care o dobindeste fantoma umana pe vechiul Saturn - constienta de somn profund pe care o aveau ingerii la inceputul evolutiei saturniene, apare la om ca stare permanenta pe vechiul Soare, o are si acum, pe Pamint, atit omul cit si animalele, doar cind dorm profund, o au plantele ca stare permanenta. - constienta de vis care apare la om pe vechea Luna , o are omul pe Pamint cind viseaza ( de asemenea animalele), apare la ingeri mai inainte de vechea Luna si anume pe vechiul Soare. - Constienta starii de veghe, a luciditatii omului ce apare la om pe Pamint; la ingeri aparuse mai inainte pe vechea Luna, la Arhangheli aparuse si mai inainte,pe vechiul Soare, iar la Arhai, aparuse si mai inainte pe prima planeta, vechiul Saturn (unde omul avea constienta de mineral, Ingerii de somn profund (la inceput, apoi clarobscura) Arhanghelii de somn cu vise, Arhaii de stare de veghe , iar restul ierarhiilor ( Puteri, Virtuti, Dominari, Tronuri, Heruvimi si Serafimi ) au o constienta supralucida , de clarvedere in grade din ce in ce mai inalte, in functie de treapta, si apropiere de Dumnezeu. - Constienta de clarvedere ( supraluciditate ) ce o au acum in urma evolutiei planetei originare pina la starea de Pamint, Ierarhiile spirituale de deasupra omului. Omul va evolua de asemenea trecind prin toate treptele ierarhice de la Inger in sus si va ajunge dincolo de cele 9 trepte ale Ierarhiilor Spirituale, a zecea Ierarhie cea mai aproape de Dumnezeu ca o cununa a chinului ce i-a fost dat spre a evolua prin sprijinul lui Dumnezeu dar si prin vointa proprie de a invinge piedicile pe care Satan le pune in fate omului, cele mai multe, ca niste miraje foarte atragatoare. Daca raminem in aceste pofte ale mirajelor foarte atragatoare, aducatoare de pacate tratindu-le cu multa superficialitate ( crezind gresit ca vom fi iertati de Dumnezeu) ne va chinui foarte tare Satana cindva ; acum sau dupa moarte cit si in noi reincarnari pina la distrugere fiindca Dumnezeu este iubire si tot ce nu se va contopi in iubire, fiind ceva impur, se va desfiinta.

71

Ascultarea de Dumnezeu inseamna sa ne indreptam continuu numai spre El in toate incercarile prin care trecem, si sa ne biciuim simturile care in general ne duc spre Satana si deci spre pacate.

( vezi capitolele urmatoare)

STIINTA OCULTA

-

de Rudolf Steiner

Evolutia cosmica si fiinta umana

Faza saturniana 18 Dacă vrem să ne formăm o imagine aproximativă a condiţiilor existente pe vechiul Saturn, trebuie să avem în vedere făptui că în acea vreme nu exista încă nimic din creaturile şi lucrurile pămîntene, din toate cîte astăzi formează regimul mineral, vegetal şi animal. Acestea au luat naştere abia în perioadele ulterioare ale evoluţiei..Dintre fiinţele pămîntene pe care le putem percepe fizic, exista numai fiinţa umană, şi - după cum am spus - numai în calitate de corp fizic. Or, astăzi, în afară de minerale, vegetale, animale şi oameni, există şi alte fiinţe care, deşi nu se manifestă într-un corp fizic, aparţin totuşi Pămîntului. Asemenea entităţi existau şi pe Saturn, iar activitatera lor au avut ca efect evoluţia ulterioară a umanităţii. Dacă ne îndreptăm organele de percepţie spirituală asupra perioadei de mijloc a întrupării saturniene şi nu spre începutul sau sfîrşitul ei - acesta ne apare ca fiind construită în mod esenţial din căldură. Nu găsim nimic gazos, lichid sau solid. Toate aceste stări ale materiei apar mai tîrziu. Să ne imaginăm că un om înzestrat cu organele noastre senzoriale s-ar apropia de lumea saturniană ca observator; nu ar avea altă senzaţie în afară de cea de căldură. Intrînd în spaţiul ocupat de Saturn, el ar percepe numai o căldură - diferită de cea din exterior - neuniformă, zonele calde alternînd cu altele mai reci; această căldură i-ar apare ca radiind potrivit anumitor linii nu întotdeauna dreptei. Diferenţele de temperatură ar da întradevăr naştere unor forme neregulate. Deci, observatorul ar avea în faţa lui un fel de fiinţă cosmică alcătuită numai din căldură şi cu o stare deseori schimbătoare. Omul de azi cu greu îşi poate imagina ceva alcătuit numai din căldura; pentru el, aceasta nu este o stare, ci numai nivelul de temperatură a corpurilor gazoase, lichide sau solide. De exemplu, fizicianul va considera absurd felul în care vorbim aici despre căldură. Va spune: „Există corpuri solide, lichide şi gazoase; însă căldura nu este decît starea în care se află unul dintre aceste corpuri. Atunci cînd particulele unui gaz se află în mişcare, această mişcare este percepută sub formă de căldură. Ca urmare, acolo unde nu există nici măcar gaz, nu poate fi vorba de vreo mişcare de acest gen, deci nici de căldură". Pentru cercetătorul spiritual lucrurile se prezintă însă altfel. El vorbeşte de căldură ca despre un gaz, un lichid sau un solid, chiar dacă o consideră drept substanţă mai subtilă decît cea a unui gaz. Acesta din urmă nu este decît căldură condensată, după cum lichidul este gaz condensat şi solidul, lichid condensat. 17 Pentru ştiinţa spirituală, există corpuri calorice tot aşa cum există şi corpuri gazoase sau vaporoase.. Dacă vrem să-l urmărim pe cercetătorul spiritual în acest domeniu, este necesar să admitem posibilitatea unei percepţii psihice. In lumea accesibilă simţurilor fizice, căldura se prezintă într-adevăr ca o stare particulară a unui corp gazos, lichid sau solid; dar această stare nu este decît aspectul exterior al căldurii sau, mai bine zis, efectul ei. Fizicienii nu cunosc decît acest efect al căldurii, şi nu natura sa lăuntrică. Incercaţi deci să faceţi cu totul abstracţie de căldura emanată de corpurile materiale şi să evocaţi numai senzaţia avută atunci cînd spuneţi: „Mi-e cald" sau „Mi-e frig". Această experienţă interioară este singura care poate da o idee despre ceea ce era Saturn în această fază a evoluţiei sale. Am fi putut străbate întreg spaţiul ocupat de Saturn, dar nu am fi întîlnit nici un gaz care să poată exercita vreo presiune şi nici un corp lichid sau solid care să poată produce o impresie luminoasă, însă în orice punct al

72

acestui spaţiu am fi avut, fără vreo impresie din afară, sentimentul existenţei unei anumite călduri. Mai este oare necesar să spunem că presupunerea noastră nu s-ar fi putut realiza niciodată? Un om din zilele noastre nu ar fi putut niciodată juca rolul de observator al vechiului Saturn. Ipoteza de mai sus a avut numai scopul de a uşura înţelegerea lucrurilor despre care vorbim. Pe un asemenea corp ceresc condiţiile nu erau deloc prielnice animalelor, plantelor şi mineralelor, în forma lor actuală. Fiinţele pe care cunoaşterea supra-senzorială le percepe din faza saturniană, se aflau la un nivel evolutiv cu totul diferit de cel al actualelor fiinţe pămînteşti perceptibile, în primul rînd, ele nu posedau un corp fizic ca al nostru. Cînd vorbim aici de corp fizic, trebuie să evităm a ne gîndi la corpul fizic al omului actual. Este important să facem deosebire între corpul fizic şi cel mineral. Corpul fizic este supus unor legi pe care le descoperim în lumea minerală de astăzi. Dar corpul fizic al omului nu este stăpînit numai de aceste legi; mai este străbătut şi de substanţe minerale. Or pe Saturn nu putea fi vorba de existenţa unui asemenea corp fizic mineral, ci a unei corporalităţi supuse unor legi fizice care nu se manifestau decît prin efecte calorice. Deci, acel corp fizic era un corp de căldură, diafan, subtil, de natură eterică. Şi întregul Saturn era alcătuit din asemenea corpuri, rudimente primare ale corpului omenesc actual, fizic, mineral, format mult mai tîrziu prin adăugarea de substanţe gazoase, lichide şi solide. Dintre fiinţele - altele decît cele umane - ce se dezvăluie conştiinţei supra-senzoriale în momentul examinării perioadei sarurniene, sînt şi entităţi care nici măcar nu aveau nevoie de corp fizic. Cel mai de jos element al lor era un corp eteric; în schimb posedau un altul, superior tuturor elementelor umane. Cea mai înaltă parte constitutivă a omului este Omul-Spirit. Aceste fiinţe saturniene aveau însă un element superior acestuia; între corpul lor eteric şi Omul-Spirit existau ierarhizate toate elementele descrise în prima parte a acestei cărţi: corpul astral, „Eul", „Eul" spiritual şi Spiritul vieţii. 11 Ca şi Pămîntul nostru, Saturn era înconjurat de o atmosferă, cu deosebirea că aceasta era de natură spirituală, o emanaţie de fiinţe dintre cele amintite şi de multe altele.. Intre globul caloric al lui Saturn şi aceste fiinţe - care-şi cufundau elementele naturii lor în „corpurile de căldură" ale acestui glob - aveau loc schimburi continui. Şi chiar dacă în înseşi aceste corpuri nu exista viaţă, în ele se manifesta viaţa fiinţelor din mediul înconjurător. Le-am putea compara cu un fel de oglinzi ce nu reflectau imaginile acestor fiinţe, ci stările lor de viaţă. 20 In Saturn nu am fi putut descoperi nimic viu, şi totuşi el acţiona însufleţind spaţiul ceresc înconjurător, reflectînd în acest spaţiu - ca un ecou - viaţa ce o primea; întregul Saturn era o oglindă a vieţii cereşti.. Printre fiinţele sublime a căror viaţă era reflectată în acest mod, se numără şi cele pe care le putem numi „Spiritele înţelepciunii"; pentru ştiinţa spirituală creştină, ele sînt „Kyriotetes" sau „Dominări". Activitatea lor nu începe, ci se termină în amintita perioadă de mijloc a evoluţiei saturniene. Inainte de a deveni conştiente de oglindirea propriei lor vieţi în corpurile calorice ale Iui Saturn, fiinţele respective au trebuit să le facă pe aceste corpuri capabile de această oglindire. Din această cauză, activitatea lor intervine imediat după începutul fazei saturniene, în perioada cînd substanţa globului era haotică, incapabilă de a reflecta ceva. Pentru a descrie exact experienta avută în timpul cercetării spirituale, nu ar trebui să se spună: Saturn era înconjurat de o atmosfera", ci: „Atunci cînd cunoaşterea supra-senzorială devine conştientă de Saturn, ea devine conştienta şi de o atmosferă ce învăluie acest glob, şi de fiinţe de cutare sau cutare fel". Expresia „Există un lucru sau altul" poate fi permisă; căci, de fapt ea se foloseşte şi în limbajul obişnuit, atunci cînd se descrie ceea ce este în realitate o experienţă psihică din timpul unei percepţii senzoriale. Dar, în cele ce vor urma - trebuie să avem mereu în vedere această remarcă. Ea rezultă de altfel din însuşi ansamblul acestei expuneri. 2 Examinînd această masă dezorganizată, observaţia spirituală ajunge chiar la începutul evoluţiei saturniene. Ceea ce vedem aici nu posedă încă proprietăţi calorice. Dacă vrem să o caracterizăm, nu am putea-o compara decît cu una dintre calităţile omului, şi anume cu „voinţa". Pe atunci nu exista absolut nimic altceva decît voinţă, adică o stare pur psihică.. Dacă urmărim de unde provine această voinţă, aflăm că ea constituie emanaţia unor Fiinţe sublime care, parcurgînd trepte ce cu greu pot fi imaginate, au ajuns atît de sus, încît la începutul evoluţiei saturniene ele erau capabile să extragă voinţa din propria lor natură, revărsînd-o în afară. 5 După cîtva timp, acţiunea acelor „Spirite ale înţelepciunii" - despre care am vorbit mai înainte - s-a exercitat asupra voinţei astfe emanate. Şi această voinţă, pînă atunci total lipsită de însuşiri, primeşte calitatea de a reflecta viaţa în spaţiul ceresc.. Fiinţele a căror fericire consta în emanarea vieţii în universul pe cale de a se naşte al lui Saturn, le putem numi „Spirite ale voinţei". Ezoterismul creştin le cunoaşte sub numele de „Tronuri". Odată cu atingerea - sub acţiunea voinţei şi a vieţii - unei anumite etape din evoluţia saturniană, îşi încep activitatea şi alte entităţi aflate în atmosfera lui Saturn. Le putem numi „Spirite ale mişcării*. Pentru ezoterismul creştin, acestea sînt cunoscute sub numele de „Dynamis" sau „Virtuţi". Aceste fiinţe nu aveau nici corp fizic şi nici eteric. Cel mai de jos element al lor era un corp astral. 8 Atunci cînd corpurile saturniene au dobîndit facultatea de a reflecta viaţa, această viaţă reflectată s-a impregnat cu proprietăţi ce îşi aveau locul în corpul astral al „Spiritelor mişcării’’. Urmarea a fost că în acel moment, Saturn părea că aruncă în spaţiul cosmic senzaţii, sentimente şi alte forţe psihice. Intreaga planetă părea o fiinţă înzestrată cu suflet, ce manifesta simpatii şi antipatii. In realitate aceste .manifestări psihice nu erau decît reacţiile psihice ale „Spiritelor mişcării".. 19 Şi această activitate a durat cîtva timp; apoi au început activitatea altor fiinţe: „Spiritele formei" („Exusiai" sau „Puteri"), la care cel mai de jos element era tot un corp astral; dar aflat pe un alt nivel

73

evolutiv decît corpul astral al „Spiritelor mişcării").. Daca acestea din urmă nu produceau în viaţa reflectată decît manifestările unei sensibilităţi colective, acţiunea corpului astral al “Spiritelor formei" face ca aceste manifestări să pară aruncate în spaţiul cosmic de către fiinţe distincte. Am putea spune că „Spiritele mişcării"au făcut ca întregul Saturn să pară o fiinţă înzestrată cu suflet. 4 In ce priveşte „Spiritele formei", ele se împart între fiinţe distincte, aşa încît, în această perioadă, Saturn apare ca un ansamblu de fiinţe înzestrate cu proprietăţi psihice.. Să ne imaginăm o mură alcătuită din mici bobite, şi vom avea o imagine a lui Saturn. Pentru viziunea supra-senzorială, acest glob pare a fi constituit - în această etapă a evoluţiei - din fiinţe distincte, bineînţeles fără viaţă sau suflet propriu, dar care reflectă viaţa şi sufletul fiinţelor sublime ce-1 populează. In această perioadă a evoluţiei saturniene intervin fiinţe al căror cel mai de jos element este tot un corp astral, dar înălţat la un asemenea nivel evolutiv, încît el acţionează ca un „Eu" omenesc de astăzi. Străbătînd aceste fiinţe, „Eul" priveşte spre Saturn şi-şi transmite natura fiinţelor vii care-1 populează. Astfel, ceva din Saturn este proiectat în spaţiul universal, ceva asemănător acţiunii personalităţii omeneşti în viaţa actuală. Entităţilor care produc acest efect le vom da numele de „Spirite ale personalităţii" (în ezoterismul creştin: „Archai" sau „Principate"). Ele conferă micilor particule saturniene aparenţa personalităţii. Căci personalitatea propriu-zisă nu există pe Saturn; numai imaginea, învelişul ei exterior. Aceste spirite posedă adevărata lor personalitate în atmosfera saturniană. Şi tocmai din cauză că natura lor se reflectă - după cum am văzut - în corpurile saturniene, acestora li se acordă 16 substanţa subtilă pe care am descris-o mai sus ca fiind de natură calorică. 7 Pe întreg cuprinsul lui Saturn nu există nici o viaţă interioară, dar „Spiritele personalităţii' recunosc imaginea propriei lor vieţi interioare în ceea ce le vine de la acest glob sub formă de căldură.. 13 Atunci cînd se produc toate acestea, „Spiritele personalităţii" se află la nivelul atins de omul actual şi trec prin „starea lor umană".. Dacă privim acest lucru în mod obiectiv, trebuie să ne putem reprezenta faptul că o fiinţă poate fi „umană" şi fără a avem constituţia omului din zilele noastre. Deci, „Spiritele personalităţii" sînt „oameni" pe Saturn. Cel mai de jos element al lor nu este un corp fizic, ci un corp astral şi un „Eu". De aceea, ele nu pot transmite experienţele acestui corp astral unui corp fizic şi unuia eteric, ca omul actual. Totuşi, aceste „Spirite ale personalităţii'', nu numai că posedă un „Eu", ci şi ştiu de el, datorită căldurii primite de la Saturn. Deci ele sînt „Oameni" în alte condiţii decît cele de pe Pămînt. 10,14 In continuarea evoluţiei, pe Saturn încep să se desfăşoare fenomene de altă natură. Dacă pînă aici totul era numai oglindire a unei vieţi şi a unei sensibilităţi exterioare, acum începe un fel de viaţă interioară. In lumea vieţii saturniene apar, ici şi colo, lumini carese aprind si apoi se sting.. In unele locuri apar licariri tremuratoare, fulgere care brăzdează cerul în altele. Corpurile de căldură încep să scînteieze, să strălucească şi chiar să radieze. Şi prin atingerea acestei trepte a evoluţiei, noi entităţi dobîndesc posibilitatea exercitării unei activităţi. 15,20 Este vorba de “Spiritele focului”, cunoscute în creştinism sub numele de „Arhangheli". Aceste fiinţe posedă un corp astral, însă la acest nivel al evoluţiei lor nu-i pot da nici un impuls; 9 dacă nu ar putea acţiona asupra corpurilor de căldură saturniană, „Spiritele focului" n-ar fi capabile să trezească vreo senzaţie sau vreun sentiment în corpul astral; această activitate le dă posibilitatea conştientizării propriei lor existenţe.. Ele nu-şi pot spune: „Exist", ci doar: „Ambianţa mea îmi permite să exist". Aceste entităţi au percepţii ce constau în amintitele fenomene luminoase de pe Saturn, fenomene care constituie - într-un fel - „Eul" lor. Ele trezesc în „Spiritele focului” o anumită conştientă, pe care o putem considera ca „imaginativă", asemănătoare cu cea a omului aflat în stare de vis, dar mult mai însufleţită; este vorba de imagini nu coerente şi fugare, ci care au o adevărată legătură cu jocurile de lumini de pe Saturn.. 27 Acest schimb între „Spiritele focului" şi „corpurile calorice" saturniene face să apară, pe calea evoluţiei, primii germeni ai organelor senzoriale omeneşti.. Organele cu ajutorul cărora omul percepe astăzi lumea fizică, încep să se manifeste în prima lor formă de subtile rudimente eterice. Fantomele omeneşti - la care nu am vedea altceva decît arhetipurile luminoase ale organelor lor senzoriale - devin perceptibile viziunii clarvăzătoare. Aceste organe sînt deci rodul activităţii „Spiritelor focului"; dar acestea nu participă singure la formarea lor. Şi alte fiinţe pătrund odată cu ele în universul saturnian. 6, 12 Sînt entităţi aflate pe un nivel evolutiv atît de ridicat, încît se pot servi de aceste organe senzoriale rudimentare pentru a contempla manifestările vieţii saturniene, le numim „Spirite ale iubirii" („Serafimii" creştinismului). Fără ele, „Arhanghelii" nu ar putea avea conştienta pe care am descris-o mai înainte. „Serafimii" observă aceste manifestări într-o stare de conştientă ce le permite comunicarea lor „Arhanghelilor" sub formă de imagini.. Ele înşişi renunţă la toate avantajele ce le-ar putea obţine de pe urma acestei contemplări, la orice satisfacţie, la orice plăcere, lăsînd totul în favoarea „Arhanghelilor". După aceste experienţe, o nouă eră se deschide în existenţa saturniană. Fenomenelor luminoase li se adaugă altele. Descrierea celor dezvăluite viziunii supra-senzoriale din această perioadă, ar putea să pară pentru mulţi ca fiind absurdă. 30,29 In interiorul lui Saturn se produc un fel de frămîntări de senzaţii gustative; se resimt, în diferite regiuni, gusturi dulci, amare sau acre, percepute în spaţiul ceresc sub formă de sunete, ca un fel de muzică.. Aceste fenomene dau unor noi entităţi posibilitatea să desfăşoare o activitate pe Satura. 30 Este vorba de „Fiii clarobscurului" sau „Fiii vieţii", pe care creştinismul îi numeşte „îngeri". Intre aceste fiinţe şi frămîntările de senzaţii gustative - care au, în interiorul globului, o mişcare de du-te-vino - se stabileşte un raport, fapt ce permite corpului eteric al acestor fiinţe să intre în acţiune, ajungînd la un fel de metabolism.

74

Ele fac să pătrundă viaţa în Saturn, ceea ce duce la producerea proceselor de nutriţie şi secreţie. Şi asta nu fiindcă aceste fiinţe ar constitui cauza directă a. acestor procese -activitatea lor le provoacă în mod indirect. Această viaţă internă oferă şi altor entităţi posibilitatea de a interveni în globul saturnian; sînt 28, „Spiritele armoniilor", pe care creştinismul le numeşte „Heruvimi". Aceştia transmit „Fiilor vieţii" - sau „îngerilor" - un fel de conştientă obscură - mai vagă şi mai obscură decît conştienta de vis a omului din zilele noastre ..- asemănătoare cu cea pe care omul o are în somnul fără vise (adică este atît de lipsită de intensitate, încît nu putem fi conştienţi de ea). Şi totuşi există; ea diferă de conştienta din starea de veghe atît prin intensitatea, cît şi prin natura sa. 21 Această „conştientă a somnului profund" o au şi plantele actuale. Chiar dacă nu transmite nici o impresie a lumii exterioare, ea coordonează totuşi procesele vitale, armonizîndu-le cu fenomenele cosmice. In faza saturniană despre care vorbim, „Fiii vieţii" nu-şi pot da seama de această activitate de coordonare; însă „Spiritele armoniilor" o cunosc şi, de aceea, ei sînt adevăraţii agenţi. Toată această viaţă se desfăşoară în ceea ce am prezentat ca „fantome umane". Acestea apar viziunii supra-senzoriale ca fiinţe vii, însă viaţa lor nu este decît aparentă, în realitate este vorba de cea a „Fiilor vieţii", care se folosesc - într-un fel - de ele pentru a-şi manifesta propria lor existenţă. 22 Să ne îndreptăm acum atenţia asupra acestor fantome umane înzestrate cu viaţă aparentă, în cursul perioadei saturaiene despre care vorbim, ele îşi schimbă mereu forma; iau cînd o înfăţişare cînd alta. Apoi aceste forme se fixează, păstrîndu-se temporar. Şi asta datorită faptului că ele încep să fie influenţate de acele spirite care au intervenit chiar la începutul evoluţiei saturaiene, adică de „Spiritele voinţei" (sau „Tronurile").. 23 Ca urmare, fantoma umană însăşi se prezintă într-o stare de conştientă dintre cele mai rudimentare, mai simplă şi decît cea a somnului fără vise. Este starea de conştientă a mineralelor din zilele noastre.. 24,25 Ea stabileşte armonia dintre natura interioară şi lumea exterioară. Pe Saturn, coordonarea acestei armonii este realizata de „Spiritele armoniilor", astfel încît omul apare ca o imagine a însăşi masei saturniene. In această etapă, ceea ce Saturn este la nivel macro, omul este la nivel micro.. 40, 39 Şi astfel a apărut, primul germen a ceea ce şi astăzi, la omul actual, se află în stare de germen: Omul-Spirit sau Atma. In interiorul masei saturniene, această voinţă umană obscură se dezvăluie percepţiei suprasenzoriale prin manifestări ce pot fi asemănate cu mirosurile.. 38 In interior, spre spaţiul cosmic, se manifestă ceva în genul unei personalităţi care, în loc să fie dirijată de un „Eu" lăuntric, este mînuită din afară ca o maşină iar cei care o mînuiesc sînt „Spiritele voinţei".. Dacă revedem expunerile făcute pînă aici, vom observa că, începînd cu perioada de mijloc a evoluţiei saturniene, fazele acestei deveniri pot fi caracterizate comparînd efectele lor cu impresiile noastre senzoriale. La început Saturn se manifestă sub formă de căldură; apoi se produc fenomenele luminoase, după care intră în joc gusturile şi sonorităţile; în sfîrşit apare ceva care se manifestă în interiorul globului sub formă de senzaţii olfactive, iar spre exterior ca un „Eu" omenesc acţionînd maşinal. Dar ce era inainte de inceputul timpului? Dar ce era înainte de apariţia stării calorice? Acele manifestări saturniene nu se mai pot compara cu nici una din realităţile accesibile simţurilor exterioare. Starea precedentă căldurii de pe Saturn nu poate fi cunoscută de omul actual decît în viaţa sa interioară. Atunci cînd se cufundă în gîndurile sale, fără a fi constrîns de vreo impresie exterioară, în ele se petrece ceva imperceptibil simţurilor fizice, ceva accesibil numai viziunii superioare, într-adevăr, starea calorică a lui Saturn este precedată de manifestări existente numai pentru cine percepe supra-sensibilul. Putem numi trei dintre aceste manifestări: căldura pur psihică - imperceptibilă în exterior - lumina pur spirituală - care în afară este întuneric - şi o esenţă spirituală de o perfecţiune absolută, care nu are nevoie de nici o existenţă exterioară pentru a fi conştientă de sine O căldură pur interioară însoţeşte apariţia „Spiritelor mişcării"; 34 o lumină pur spirituală este legată de apariţia „Spiritelor înţelepciunii".. şi o pură spiritualitate însoţeşte prima emanaţie a „Spiritelor voinţei". Odată cu apariţia căldurii pe Saturn, evoluţia noastră părăseşte deci domeniul vieţii interioare, a purei spiritualităţi, pentru a intra într-o existenţă manifestată în exterior. Bineînţeles, este foarte greu ca gîndirea contemporană să înţeleagă faptul că 35 ceea ce numim „timp" apare - pentru prima dată - odată cu starea calorică a lui Satura..Intr-adevăr, stările anterioare sînt atemporale; ele aparţin acelui domeniu din univers pe care ştiinţa spirituală îl numeşte „Permanenţă". Din această cauză, atunci cînd va fi vorba în această carte - de stări ce fac parte din „Permanenţă", expresiile referitoare la condiţiile temporale nu se folosesc decît comparativ, pentru o mai uşoară înţelegere. Limba omenească nu poate descrie ceea ce premerge „timpul" decît cu ajutorul termenelor ce implică noţiunea de timp. De asemenea, trebuie să mai spunem că, chiar dacă primele trei faze ale lui Satura nu s-au succedat în sensul actual al cuvîntului - nu le putem descrie decît una după alta; în plus, cu toată „permanenţa" sau simultaneitatea lor, ele decurg una din alta, în aşa fel încît această dependenţă poate fi comparată cu o succesiune în timp. Aceste indicaţii referitoare la primele stări saturniene aruncă o rază de lumină şi asupra originii acestor stări. Din punct de vedere pur raţional, ne putem întreba, bineînţeles, de fiecare dată cînd ajungem la o origine, care este originea acesteia. Dar în domeniul realităţii acest lucru nu este posibil. Pentru a înţelege să luăm un exemplu. Atunci cînd vedem nişte urme pe un drum, putem întreba de unde provin. Răspunsul ar putea fi: „De la o maşină". Apoi putem întreba de unde venea şi încotro se ducea maşina respectivă. Iarăşi este posibil un răspuns întemeiat pe fapte. Apoi mai putem întreba cine se afla în maşină, ce intenţii avea, cu ce se ocupa, etc. In cele din urmă ajungem la un punct în care însăşi faptele pun capăt, bineînţeles, acestui

75

interogatoriu. Cine îl continuă însă, deviază de la intenţia iniţială şi nu ar face-o decît ca rutină, în exemplul ales este uşor de aflat momentul în care faptele impun sfîrşitul întrebărilor. Dar cînd este vorba de probleme cosmice, acest lucru nu este la fel de evident. Totuşi, privind mai atent, observăm că orice întrebare referitoare la „originea" stărilor saturniene descrise pînă acum nu-şi mai are rostul; căci am ajuns într-un domeniu în care fiinţele şi lucrurile nu se justifică prin ceea ce le precede, ci prin însele. Rezultatul evoluţiei saturniene este deci germenul fiinţei umane, format pînă la un anumit punct. El este înzestrat cu o conştientă elementară, obscură, despre care am vorbit mai înainte. Să nu ne imaginăm că această dezvoltare a început abia în ultima perioadă saturniană. „Spiritele voinţei" acţionează de-a lungul întregii evoluţii saturniene; dar rezultatul activităţii lor este mai vizibil percepţiei supra-senzoriale îndeosebi în ultima perioadă. De altfel, nu există nici o delimitare între activităţile diferitelor grupe de entităţi spirituale. Atunci cînd se spune că mai întîi acţionează „Spiritele voinţei", apoi „Spiritele înţelepciunii", etc., asta nu înseamnă că aceste spirite sînt active numai în mod succesiv; ele acţionează de-a lungul întregii evoluţii saturniene, însă activitatea lor este mai clar observabilă în perioadele respective, cînd avem - ca să zicem aşa - conducerea evoluţiei. 37 Intreaga evoluţie saturniană poate fi deci considerată ca o prelucrare săvîrşita de „Spiritele înţelepciunii", „Spiritele mişcarii”, ”Spiritele formei", etc., asupra emanaţiei „Spiritelor voinţei".. Prin această activitate, înseşi aceste entităţi spirituale parcurg o evoluţie. De exemplu, după ce viaţa le-a fost reflectată de Saturn, „Spiritele înţelepciunii" se înalţă cu o treaptă. Rodul activităţii lor dezvoltă facultăţile propriei lor naturi. Ca urmare, 36 după ce şi-au încheiat activitatea, ele trec printr-o stare asemănătoare somnului.. Perioadele lor de activitate pe Saturn sînt urmate de altele, în decursul cărora trăiesc, - într-un fel - în alte lumi. Atunci interesul lor nu mai este îndreptat spre Saturn. Din această cauză, percepţia clarvăzătoare distinge în evoluţia saturniană o pantă ascendentă, urmată de una coborîtoare. Faza de urcare durează pînă la formarea stării calorice. Apoi, odată cu apariţia fenomenelor luminoase, începe declinul. Şi atunci cînd -datorită „Spiritelor voinţei" - fantomele umane au căpătat formă, Entităţile spirituale încep să se retragă puţin cîte puţin; lumea saturniană piere şi apoi dispare. 31 Intervine un fel de pauză, de timp de odihnă. Germenul uman se dezorganizează; nu dispare, dar intră într-o stare comparabilă cu cea a unei seminţe care se odihneşte în pămînt, aşteptînd germinarea ce va da naştere unei noi plante. Astfel, germenul fiinţei umane se odihneşte în sînul Cosmosului, aşteptînd o nouă trezire. Iar la sosirea acestui moment, Entităţile spirituale au dobîndite - în alte împrejurări - facultăţi ce le vor permite să acţioneze din nou asupra germenului uman.. 32 „Spiritele înţelepciunii" şi-au dezvoltat - în corpul lor eteric - o facultate ce le permite să se bucure de viaţă (ca pe Saturn), cit şi să extragă din ea propria lor natură, pentru a o dărui altor fiinţe. „Spiritele mişcării” sînt acum pe aceeaşi treaptă evolutivă pe care se aflau „Spiritele înţelepciunii" pe Saturn. Inainte, cel mai de jos element al lor era un corp astral; acum ele posedă un corp eteric. La fel, şi celelalte entităţi spirituale au atins un nivel evolutiv mai ridicat; ca urmare, toate pot acţiona asupra germenului uman altfel decît pe Saturn.. 33 Dar, la sfîrşitul evoluţiei saturniene, acest germene uman se descompusese. Deci, pentru ca fiinţele spirituale - evoluate între timp - să-şi poată continua activitatea de unde au întrerupt-o, germenul uman trebuie să treacă din nou, repede, prin fazele evoluţiei lui saturniene.. Intr-adevăr, percepţia supra-senzoriala constata ca rudimentara fiinţă umană reapare şi începe să se dezvolte ea însăşi, datorită forţelor primite pe Saturn. Ea apare din întuneric ca o entitatevoinţă, dobîndeşte o aparenţă de viaţă şi psihism, pînă la a se manifesta sub forma personalităţii maşinale pe care o avea la sfîrşitul evoluţiei saturniene. Cifrele ingrosate indica raspunsuri la intrebari

Intrebari ( ce nu sistematizeaza continutul ) Stiinta oculta- faza saturniana (pag. 107-119) I II III IV

Cite corpuri are fiinta umana? Care sunt starile planetare prin care a trecut si va trece in viitor Pamintul? Care sunt Ierarhiile spirituale de sus in jos? Cite forme de constienta cunoasteti?

17 35 16 7 13 31

Ce reprezinta caldura in stiinta spirituala? Cind apare timpul? Din ce era alcatuit corpul fizic uman pe Saturn? Care este rolul caldurii pe Saturn? Cine atinge constienta starii umane pe planeta Saturn? Ce se intimpla cu germenul uman in timpul pauzei dupa faza saturniana?

76

10 11 3 39 27 22 5 19 37 12 33 8 14 15 24 36 6 9 29 30 4 21 28 20 25 2 40 23 34 32

Ce rol au luminile intermitente? Din ce era formata atmosfera lui Saturn? Cum erau reprezentate plantele pe Saturn? Ce manifestari pot fi asemanate cu mirosurile pe Saturn? Cum apar primii germeni ai organelor senzoriale omenesti? Cine fixeaza temporar fantomele umane? Ce fac Kyriotetes? In ce consta diferenta dintre corpul astral al Spiritelor formei si al Virtutilor? Ce efecte au activitatile desfasurate de ierarhiile spirituale asupra lor insile Ce rol au germenii de organe senzoriale omenesti? Ce se intimpla cu fiinta umana dupa pauza saturniana? Care este actiunea Spiritelor miscarii? Cind incepe un fel de viata interioara pe planeta? Ce nivel de evolutie are corpul astral al Spiritelor focului? Cine stabileste armonia dintre interiorul si exteriorul fantomei umane? Ce se intimpla cu ierarhiile dupa ce isi inceteaza activitatea pe Saturn? Care este actiunea Serafimilor? In ce mod realizeaza Spiritele focului constienta imaginativa? Ce reprezinta sunetele percepute in spatiul ceresc ca un fel de muzica? Cum apare metabolismul pe Saturn? Care este actiunea Exusiailor? Care este actiunea Spiritelor armoniilor si a ingerilor in raport cu fantoma umana? Ce constienta au Fiii vietii si cum apare ea? Reflecta ceva Saturn? Cum actioneaza Heruvimii asupra fantomei umane? Care este inceputul fazei saturniene? Cind apare Atma si in ce stare se afla? Care este starea de constienta a fantomei umane? Aparitia caror spirite este insotita de o lumina pur spirituala? Ce se intimpla cu Spiritele intelepciunii si Spiritele miscarii dupa pauza saturniana?

Intrebari ( ce sistematizeaza continutul ) Stiinta oculta- faza saturniana (pag. 107-119) I II III IV 11 2 3 5 20 8 19 4 17 35 16 7 13 14 10 27 12 15 6 9

Cite corpuri are fiinta umana? Care sunt starile planetare prin care a trecut si va trece in viitor Pamintul? Care sunt Ierarhiile spirituale de sus in jos? Cite forme de constienta cunoasteti? Din ce era formata atmosfera lui Saturn? Care este inceputul fazei saturniene? Cum erau reprezentate plantele pe Saturn? Ce fac Kyriotetes? Reflecta ceva Saturn? Care este actiunea Spiritelor miscarii? In ce consta diferenta dintre corpul astral al Spiritelor formei si al Virtutilor? Care este actiunea Exusiailor? Ce reprezinta caldura in stiinta spirituala? Cind apare timpul? Din ce era alcatuit corpul fizic uman pe Saturn? Care este rolul caldurii pe Saturn? Cine atinge constienta starii umane pe planeta Saturn? Cind incepe un fel de viata interioara pe planeta? Ce rol au luminile intermitente? Cum apar primii germeni ai organelor senzoriale omenesti? Ce rol au germenii de organe senzoriale omenesti? Ce nivel de evolutie are corpul astral al Spiritelor focului? Care este actiunea Serafimilor? In ce mod realizeaza Spiritele focului constienta imaginativa?

77

29 Ce reprezinta sunetele percepute in spatiul ceresc ca un fel de muzica? 30 Cum apare metabolismul pe Saturn? 22 Cine fixeaza temporar fantomele umane? 21 Care este actiunea Spiritelor armoniilor si a ingerilor in raport cu fantoma umana? 28 Ce constienta au Fiii vietii si cum apare ea? 25 Cum actioneaza Heruvimii asupra fantomei umane? 24 Cine stabileste armonia dintre interiorul si exteriorul fantomei umane? 40 Cind apare Atma si in ce stare se afla? 23 Care este starea de constienta a fantomei umane? 39 Ce manifestari pot fi asemanate cu mirosurile pe Saturn? 38 Ce vizualizeaza mai clar, perceptia suprasenzoriala, privitor la Spiritele vointei la sfirsitul evolutiei saturniene? 34 Aparitia caror spirite este insotita de o lumina pur spirituala? 37 Ce efecte au activitatile desfasurate de ierarhiile spirituale asupra lor insile 36 Ce se intimpla cu ierarhiile dupa ce isi inceteaza activitatea pe Saturn? 31 Ce se intimpla cu germenul uman in timpul pauzei dupa faza saturniana? 33 Ce se intimpla cu fiinta umana dupa pauza saturniana? 32 Ce se intimpla cu Spiritele intelepciunii si Spiritele miscarii dupa pauza saturniana?

Stiinta oculta (material sistematizat pt. intelegere usoara) Faza saturniana Din punct de vedere pur raţional, ne putem întreba, bineînţeles, de fiecare dată cînd ajungem la o origine, care este originea acesteia. Dar în domeniul realităţii acest lucru nu este posibil. Pentru a înţelege să luăm un exemplu. Atunci cînd vedem nişte urme pe un drum, putem întreba de unde provin. Răspunsul ar putea fi: „De la o maşină". Apoi putem întreba de unde venea şi încotro se ducea maşina respectivă. Iarăşi este posibil un răspuns întemeiat pe fapte. Apoi mai putem întreba cine se afla în maşină, ce intenţii avea, cu ce se ocupa, etc. In cele din urmă ajungem la un punct în care însăşi faptele pun capăt, bineînţeles, acestui interogatoriu. Cine îl continuă însă, deviază de la intenţia iniţială şi nu ar face-o decît ca rutină. In exemplul ales este uşor de aflat momentul în care faptele impun sfîrşitul întrebărilor. Dar cînd este vorba de probleme cosmice, acest lucru nu este la fel de evident. Privind mai atent, vom observa că orice întrebare referitoare la „originea" stărilor pe care le vom descrie nu-şi mai are rostul; căci suntem într-un domeniu în care fiinţele şi lucrurile nu se justifică prin ceea ce le precede, ci prin însele. 1 Asa ca plecand de la un punct anume trebuie sa stim ca in cosmos exista cu miliarde de ani in urma un fel de ‘’masa dezorganizata’’. Examinînd această masă dezorganizată, observaţia spirituală vede cum ea se organizeaza intr-un fel, capatand o caracteristica asemanatoare cu vointa. Acesta este punctul de pornire al evolutiei si acestei mase i se da denumirea de Saturn.care nu era nimic altcevat decît voinţă, adică o stare pur psihică.. Dacă urmărim de unde provine această voinţă, aflăm că ea constituie emanaţia unor Fiinţe sublime, ingeresti, care, parcurgînd trepte ce cu greu pot fi imaginate, au ajuns atît de sus, încît la începutul evoluţiei saturniene erau capabile să extragă voinţa din propria lor natură, revărsînd-o în afară. Aceste fiinte se numesc Spiritele Vointei sau Tronuri, in ezoterismul crestin, si se afla pe treapta a-7-a de evolutie. 2 Ca şi Pămîntul nostru, Saturn era înconjurat de o atmosferă, cu deosebirea că aceasta era de natură spirituală, o emanaţie de Fiinţe sublime, ingeresti, care nici macar nu aveau nevoie de un corp fizic.3 Pe

78

un asemenea corp ceresc, cum era Saturnul, condiţiile nu erau deloc prielnice animalelor, plantelor şi mineralelor, în forma lor actuală si trebuie să avem în vedere făptul că în acea vreme nu exista încă nimic din creaturile şi lucrurile pămîntene, din toate cîte astăzi formează regimul mineral, vegetal şi animal. Acestea au luat naştere abia în perioadele ulterioare ale evoluţiei. 4 In Saturn nu am fi putut descoperi nimic viu, şi totuşi el acţiona însufleţind spaţiul ceresc înconjurător, reflectînd în acest spaţiu, ca o oglinda, viata Fiintelor spirituale ce-l inconjurau Printre fiinţele sublime a căror viaţă era reflectată în acest mod, se numără şi cele pe care le putem numi „Spiritele înţelepciunii"; pentru ştiinţa spirituală creştină, ele sînt „Kyriotetes" sau „Dominări" si se afla pe treapta a-6-a. Activitatea lor intervine imediat după începutul fazei saturniene, în perioada cînd substanţa globului era incapabilă de a reflecta ceva. Inainte de a deveni conştiente de oglindirea propriei lor vieţi în Saturn, fiinţele respective au trebuit săl facă pe acest Saturn capabil de această oglindire. 5 Atunci cînd Saturn a dobîndit facultatea de a reflecta viaţa, s-a impregnat cu proprietăţi ce îşi aveau locul în corpul astral al spiritelor ce se afla pe treapta a -5-a si anume „Spiritele mişcării’’, sau ‘’Dynamis’’ sau ‘’Virtuti’’. Urmarea a fost că în acel moment, Saturn părea că aruncă în spaţiul cosmic senzaţii, sentimente şi alte forţe psihice. Intreaga planetă părea o fiinţă înzestrată cu suflet, ce manifesta simpatii şi antipatii. In realitate aceste .manifestări psihice nu erau decît reacţiile psihice ale „Spiritelor mişcării".. 6 Această activitate a durat cîtva timp; apoi a început activitatea altor fiinţe: „Spiritele formei" (Exusiai" sau „Puteri") ce se afla pe urmatoarea treapta si anume a-4-a. Cel mai de jos element al lor era tot un corp astral, dar aflat pe un alt nivel evolutiv decît corpul astral al „Spiritelor mişcării". Daca ‘’Spiritele Miscarii’’ nu produceau în viaţa reflectată decît manifestările unei sensibilităţi colective, acţiunea corpului astral al “Spiritelor formei" face ca aceste manifestări să pară aruncate în spaţiul cosmic de către fiinţe distincte. Saturn seamana cu o mura ale carei bobite reflecta viata in spatiu. 7 Dupa aceasta intervin fiinţe al căror cel mai de jos element este tot un corp astral, dar înălţat la un asemenea nivel evolutiv, încît el acţionează ca un „Eu" omenesc de astăzi. Străbătînd aceste fiinţe, „Eul" priveşte spre Saturn şi-şi transmite natura fiinţelor vii care-1 populează. Astfel, ceva din Saturn este proiectat în spaţiul universal, ceva asemănător acţiunii personalităţii omeneşti în viaţa actuală. Entităţilor care produc acest efect le vom da numele de „Spirite ale personalităţii" (în ezoterismul creştin: „Archai" sau „Principate"). Ele conferă micilor particule saturniene doar aparenţa personalităţii, căci personalitatea propriu-zisă nu există pe Saturn ci numai imaginea, învelişul ei exterior. Aceste spirite posedă adevărata lor personalitate în atmosfera saturniană. Si tocmai din cauză că natura lor se reflectă - după cum am văzut - în corpurile saturniene, acestora li se acorda o substanţa subtila de natură calorică. Pe întreg cuprinsul lui Saturn nu există nici o viaţă interioară, dar „Spiritele personalităţii ” recunosc imaginea propriei lor vieţi interioare în ceea ce le vine de la acest glob sub formă de căldură.. 8 Atunci cînd se produc toate acestea, „Spiritele personalităţii" se află la nivelul atins de omul actual şi trec prin „starea lor umană". Dacă privim acest lucru în mod obiectiv, trebuie să ne putem reprezenta faptul că o fiinţă poate fi „umană" şi fără a avea constituţia omului din zilele noastre. Deci, „Spiritele personalităţii" sînt „oameni" pe Saturn. Cel mai de jos element al lor nu este un corp fizic, ci un corp astral şi un „Eu". De aceea, ele nu pot transmite experienţele acestui corp astral unui corp fizic şi unuia eteric, ca omul actual. Totuşi, aceste „Spirite ale personalităţii'', nu numai că posedă un „Eu", ci şi ştiu de el, datorită căldurii primite de la Saturn. Deci ele sînt „Oameni" în alte condiţii decît cele de pe Pămînt. 9 Omul de azi cu greu îşi poate imagina ceva alcătuit numai din căldura. Pentru el, caldura nu este o stare, ci numai nivelul de temperatură a corpurilor gazoase, lichide sau solide. De exemplu, fizicianul va considera absurd felul în care vorbim aici despre căldură. Va spune: „Există corpuri solide, lichide şi gazoase; însă căldura nu este decît starea în care se află unul dintre aceste corpuri. Atunci cînd particulele unui gaz se află în mişcare, această mişcare este percepută sub formă de căldură. Ca urmare, acolo unde nu există nici măcar gaz, nu poate fi vorba de vreo mişcare de acest gen, deci nici de căldură". Pentru cercetătorul spiritual lucrurile se prezintă însă altfel. El vorbeşte de căldură ca despre un gaz, un lichid sau un solid, chiar dacă o consideră drept substanţă mai subtilă decît cea a unui gaz. Acesta din urmă nu este decît căldură condensată, după cum lichidul este gaz condensat şi solidul, lichid condensat. Pentru ştiinţa spirituală, există corpuri calorice tot aşa cum există şi corpuri gazoase sau vaporoase.. Dacă vrem să-l urmărim pe cercetătorul spiritual în acest domeniu, este necesar să admitem posibilitatea unei percepţii psihice. In lumea accesibilă simţurilor fizice, căldura se prezintă într-adevăr ca o stare particulară a unui corp gazos, lichid sau solid; dar această stare nu este decît aspectul exterior al căldurii sau, mai bine zis, efectul ei. Fizicienii nu cunosc decît acest efect al căldurii, şi nu natura sa lăuntrică. Incercaţi deci să faceţi cu totul abstracţie de căldura emanată de corpurile materiale şi să evocaţi numai senzaţia avută atunci cînd spuneţi: „Mi-e cald" sau „Mi-e frig". Această experienţă interioară este singura care poate da o idee despre ceea ce era Saturn în această fază a evoluţiei sale. Am fi putut străbate întreg spaţiul ocupat de Saturn, dar nu am fi întîlnit nici un gaz care să poată exercita vreo presiune şi nici un corp lichid sau solid care să poată produce o impresie luminoasă, însă în orice punct al acestui spaţiu am fi avut, fără vreo impresie din afară, sentimentul existenţei unei anumite călduri interioare. 10 Ceea ce numim „timp" apare - pentru prima dată - odată cu starea calorică a lui Satura..Intr-adevăr, stările anterioare sînt atemporale; ele aparţin acelui domeniu din univers pe care ştiinţa spirituală îl

79

numeşte „Permanenţă". Din această cauză, atunci cînd va fi vorba - în această carte - de stări ce fac parte din „Permanenţă", expresiile referitoare la condiţiile temporale nu se folosesc decît comparativ, pentru o mai uşoară înţelegere. Limba omenească nu poate descrie ceea ce premerge „timpul" decît cu ajutorul termenelor ce implică noţiunea de timp. De asemenea, trebuie să mai spunem că, chiar dacă primele trei faze ale lui Satura nu s-au succedat în sensul actual al cuvîntului - nu le putem descrie decît una după alta; în plus, cu toată „permanenţa" sau simultaneitatea lor, ele decurg una din alta, în aşa fel încît această dependenţă poate fi comparată cu o succesiune în timp. Aceste indicaţii referitoare la primele stări saturniene aruncă o rază de lumină şi asupra originii acestor stări. 11 Dar ce era inainte de inceputul timpului? Dar ce era înainte de apariţia stării calorice? Acele manifestări saturniene nu se mai pot compara cu nici una din realităţile accesibile simţurilor exterioare. Starea precedentă căldurii de pe Saturn nu poate fi cunoscută de omul actual decît în viaţa sa interioară. Atunci cînd se cufundă în gîndurile sale, fără a fi constrîns de vreo impresie exterioară, în ele se petrece ceva imperceptibil simţurilor fizice, ceva accesibil numai viziunii superioare. Intr-adevăr, starea calorică a lui Saturn este precedată de manifestări existente numai pentru cine percepe supra-sensibilul. Putem numi trei dintre aceste manifestări : căldura pur psihică - imperceptibilă în exterior - lumina pur spirituală - care în afară este întuneric - şi o esenţă spirituală de o perfecţiune absolută, care nu are nevoie de nici o existenţă exterioară pentru a fi conştientă de sine. 12 In continuarea evoluţiei, pe Saturn încep să se desfăşoare fenomene de altă natură. Dacă pînă aici totul era numai oglindire a unei vieţi şi a unei sensibilităţi exterioare, acum începe un fel de viaţă interioară. In lumea vieţii saturniene apar, ici şi colo, lumini care se aprind si apoi se sting.. In unele locuri apar licariri tremuratoare, fulgere care brăzdează cerul în altele. Corpurile de căldură încep să scînteieze, să strălucească şi chiar să radieze. Şi prin atingerea acestei trepte a evoluţiei, noi entităţi dobîndesc posibilitatea exercitării unei activităţi. 13 Este vorba de “Spiritele focului”, cunoscute în creştinism sub numele de „Arhangheli". Aceste entităţi au percepţii ce constau în amintitele fenomene luminoase de pe Saturn, fenomene care constituie - într-un fel - „Eul" lor. 14 Aceste fiinţe posedă un corp astral, însă la acest nivel al evoluţiei lor nu-i pot da nici un impuls; dacă nu ar putea acţiona asupra corpurilor de căldură saturniană, „Spiritele focului" n-ar fi capabile să trezească vreo senzaţie sau vreun sentiment în corpul astral; această activitate le dă posibilitatea conştientizării propriei lor existenţe. Ele nu-şi pot spune: „Exist", ci doar: „Ambianţa mea îmi permite să exist". 15 Luminile intermitente de pe corpurile de caldura trezesc în „Spiritele focului” o anumită conştientă, pe care o putem considera ca „imaginara", asemănătoare cu cea a omului aflat în stare de vis, dar mult mai însufleţită; este vorba de imagini nu coerente şi fugare, si care au o adevărată legătură cu jocurile de lumini de pe Saturn. 16 Acest schimb între „Spiritele focului" şi luminile de pe corpurile caloric saturniene face de asemenea să apară, pe calea evoluţiei, primii germeni ai organelor senzoriale omeneşti.. Organele cu ajutorul cărora omul percepe astăzi lumea fizică, încep să se manifeste în prima lor formă de subtile rudimente eterice. Fantomele omeneşti - la care nu am vedea altceva decît arhetipurile luminoase ale organelor lor senzoriale - devin perceptibile viziunii clarvăzătoare. Aceste organe sînt deci rodul activităţii „Spiritelor focului"; 17 dar acestea nu participă singure la formarea lor. Şi alte fiinţe pătrund odată cu ele în universul saturnian. Sînt entităţi aflate pe primul nivel evolutiv, atît de ridicat, încît se pot servi de aceste organe senzoriale rudimentare pentru a contempla manifestările vieţii saturniene. Ele sunt „Spirite ale iubirii" sau „Serafimii" creştinismului. Fără ele, „Arhanghelii" (‘’ Spiritele Focului ‘’) nu ar putea avea conştienta pe care am descris-o mai înainte. „Serafimii" ( Spiritele Iubirii) observă aceste manifestări într-o stare de conştientă ce le permite comunicarea lor „Arhanghelilor" sub formă de imagini. Ele renunţă la toate avantajele ce le-ar putea obţine de pe urma acestei contemplări, la orice satisfacţie, la orice plăcere, lăsînd totul în favoarea „Arhanghelilor". 18 După aceste experienţe, o nouă eră se deschide în existenţa saturniană. In interiorul lui Saturn se produc un fel de frămîntări de senzaţii gustative; se resimt, în diferite regiuni, gusturi dulci, amare sau acre, percepute în spaţiul ceresc sub formă de sunete, ca un fel de muzică. 19 Aceste fenomene dau unor noi entităţi posibilitatea să desfăşoare o activitate pe Saturn. Este vorba de „Fiii clarobscurului" sau „Fiii vieţii", pe care creştinismul îi numeşte „Ingeri". Intre aceste fiinţe şi frămîntările de senzaţii gustative care au, în interiorul globului, o mişcare de du-te-vino - se stabileşte un raport, fapt ce permite corpului eteric al acestor fiinţe să intre în acţiune, ajungînd la un fel de metabolism. Ele fac să pătrundă viaţa în Saturn, ceea ce duce la producerea proceselor de nutriţie şi secreţie. Şi asta nu fiindcă aceste fiinţe ar constitui cauza directă a acestor procese ci activitatea lor le provoacă în mod indirect. 20 Această viaţă internă oferă şi altor entităţi posibilitatea de a interveni în globul saturnian; sînt , „Spiritele armoniilor", pe care creştinismul le numeşte „Heruvimi". Aceştia transmit „Fiilor vieţii" - sau „Ingerilor" - un fel de conştientă obscură - mai vagă şi mai obscură decît conştienta de vis a omului din zilele noastre - asemănătoare cu cea pe care omul o are în somnul fără vise (adică este atît de lipsită de intensitate, încît nu putem fi conştienţi de ea). Şi totuşi există; ea diferă de conştienta din starea de veghe atît prin intensitatea, cît şi prin natura sa. 21 Această „conştientă a somnului profund" o au şi plantele actuale. Chiar dacă nu transmite nici o impresie a lumii exterioare, ea coordonează totuşi procesele vitale, armonizîndu-le cu fenomenele cosmice. In faza saturniană despre care vorbim, „Fiii vieţii" nu-şi pot da seama de această activitate de

80

coordonare; însă „Spiritele armoniilor" o cunosc şi, de aceea, ei sînt adevăraţii agenţi. Toată această viaţă se desfăşoară în ceea ce am prezentat ca „fantome umane". Acestea apar viziunii supra-senzoriale ca fiinţe vii, însă viaţa lor nu este decît aparentă, în realitate fiind vorba de cea a „Fiilor vieţii", care se folosesc - într-un fel - de ele pentru a-şi manifesta propria lor existenţă. 22 Să ne îndreptăm acum atenţia asupra acestor fantome umane înzestrate cu viaţă aparentă. In cursul perioadei saturaiene despre care vorbim, ele îşi schimbă mereu forma; iau cînd o înfăţişare cînd alta. Dupa un timp aceste forme se fixează, păstrîndu-se temporar. Şi asta datorită faptului că ele încep să fie influenţate de acele spirite care au intervenit chiar la începutul evoluţiei saturaiene, adică de „Spiritele voinţei" (sau „Tronurile"). 23 Ca urmare, fantoma umană însăşi se prezintă într-o stare de conştientă dintre cele mai rudimentare, mai simplă şi decît cea a somnului fără vise. 24 Este starea de conştientă a mineralelor din zilele noastre.. Ea stabileşte armonia dintre natura interioară şi lumea exterioară. 25 Pe Saturn, coordonarea acestei armonii este realizata de „Spiritele armoniilor", astfel încît omul apare ca o imagine a însăşi masei saturniene. 26 In această etapă, ceea ce Saturn este la nivel macro, omul este la nivel micro. Şi astfel a apărut, primul germen a ceea ce şi astăzi, la omul actual, se află în stare de germen : Omul-Spirit sau Atma. 27 In interiorul masei saturniene, această voinţă umană obscură ( constienta de mineral) se dezvăluie percepţiei supra-senzoriale prin manifestări ce pot fi asemănate cu mirosurile. 28 In exterior, spre spaţiul cosmic, se manifestă ceva în genul unei personalităţi care, în loc să fie dirijată de un „Eu" lăuntric, este mînuită din afară ca o maşină iar cei care o mînuiesc sînt „Spiritele voinţei". Dacă revedem expunerile făcute pînă aici, vom observa că, începînd cu perioada de mijloc a evoluţiei saturniene, fazele acestei deveniri pot fi caracterizate comparînd efectele lor cu impresiile noastre senzoriale. La început Saturn se manifestă sub formă de căldură; apoi se produc fenomenele luminoase, după care intră în joc gusturile şi sonorităţile; în sfîrşit apare ceva care se manifestă în interiorul globului sub formă de senzaţii olfactive, iar spre exterior ca un „Eu" omenesc acţionînd maşinal. Intreaga evoluţie saturniană poate fi deci considerată ca o prelucrare săvîrşita de „Spiritele înţelepciunii", „Spiritele mişcarii”, ”Spiritele formei", etc., asupra emanaţiei „Spiritelor voinţei". 29 Prin această activitate, înseşi aceste entităţi spirituale parcurg o evoluţie. De exemplu, după ce viaţa le-a fost reflectată de Saturn, „Spiritele înţelepciunii" se înalţă cu o treaptă. Rodul activităţii lor dezvoltă facultăţile propriei lor naturi. Ca urmare, 30 după ce şi-au încheiat activitatea, ele trec printr-o stare asemănătoare somnului. Perioadele lor de activitate pe Saturn sînt urmate de altele, în decursul cărora trăiesc, - într-un fel - în alte lumi. Atunci interesul lor nu mai este îndreptat spre Saturn. Din această cauză, percepţia clarvăzătoare distinge în evoluţia saturniană o pantă ascendentă, urmată de una descendenta. Faza de urcare durează pînă la formarea stării calorice. Apoi, odată cu apariţia fenomenelor luminoase, începe declinul. Şi atunci cînd -datorită „Spiritelor voinţei" - fantomele umane au căpătat formă, entităţile spirituale încep să se retragă puţin cîte puţin; lumea saturniană piere şi apoi dispare. Intervine un fel de pauză, de timp de odihnă. 31 Germenul uman se dezorganizează; nu dispare, dar intră într-o stare comparabilă cu cea a unei seminţe care se odihneşte în pămînt, aşteptînd germinarea ce va da naştere unei noi plante. 32 Iar la sosirea momentului germinarii, Entităţile spirituale au dobîndit - în alte împrejurări - facultăţi ce le vor permite să acţioneze din nou asupra germenului uman. „Spiritele înţelepciunii" şi-au dezvoltat în corpul lor eteric - o facultate ce le permite să se bucure de viaţă (ca pe Saturn), cit şi să extragă din ea propria lor natură, pentru a o dărui altor fiinţe. „Spiritele mişcării” sînt acum pe aceeaşi treaptă evolutivă pe care se aflau „Spiritele înţelepciunii" pe Saturn. Inainte, cel mai de jos element al lor era un corp astral; acum ele posedă un corp eteric. La fel, şi celelalte entităţi spirituale au atins un nivel evolutiv mai ridicat; ca urmare, toate pot acţiona asupra germenului uman altfel decît pe Saturn.. Dar, la sfîrşitul evoluţiei saturniene, acest germene uman se descompusese. Deci, pentru ca fiinţele spirituale - evoluate între timp - să-şi poată continua activitatea de unde au întrerupt-o, germenul uman trebuie să treacă din nou, repede, prin fazele evoluţiei lui saturniene. Intr-adevăr, percepţia supra-senzoriala constata ca rudimentara fiinţă umană reapare şi începe să se dezvolte ea însăşi, datorită forţelor primite pe Saturn. Ea apare din întuneric ca o entitate-voinţă, dobîndeşte o aparenţă de viaţă şi psihism, pînă la a se manifesta sub forma personalităţii maşinale pe care o avea la sfîrşitul evoluţiei saturniene. Cifrele ingrosate reprezinta raspunsuri la intrebari

(Vezi in continuare )

81

Intrebari Stiinta oculta- faza saturniana (pag. 107-119) – pagini sistematizate I II III IV 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29

Cite corpuri are fiinta umana? Care sunt starile planetare prin care a trecut si va trece in viitor Pamintul? Care sunt Ierarhiile spirituale de sus in jos? Cite forme de constienta cunoasteti? Care este inceputul fazei saturniene? Din ce era formata atmosfera lui Saturn? Cum erau reprezentate plantele pe Saturn? Ce fac Spiritele Intelepciunii ? Care este actiunea Spiritelor Miscarii? Care este actiunea Spiritelor Formei ? Care este rolul caldurii pe Saturn? Cine atinge constienta starii umane pe planeta Saturn? Ce reprezinta caldura in stiinta spirituala? Cand apare timpul ? Ce era inainte de inceputul timpului ? Cind incepe un fel de viata interioara pe planeta? Ce rol au luminile intermitente? Ce nivel de evolutie are corpul astral al Spiritelor Focului? In ce mod realizeaza Spiritele Focului constienta imaginativa? Cum apar primii germeni ai organelor senzoriale omenesti? Care este actiunea Serafimilor? Ce reprezinta sunetele percepute in spatiul ceresc ca un fel de muzica? Cum apare metabolismul pe Saturn? Ce constienta au Fiii Vietii si cum apare ea? Care este actiunea Spiritelor Armoniilor si a Ingerilor in raport cu fantoma umana? Cine fixeaza temporar fantomele umane? Care este starea de constienta a fantomei umane? Cine stabileste armonia dintre interiorul si exteriorul fantomei umane? Cum actioneaza Heruvimii asupra fantomei uman? Cind apare Atma si in ce stare se afla? Ce manifestari pot fi asemanate cu mirosurile pe Saturn? Cine dirijaza Eu-l masinal al fantomei umane ? Ce se intampla cu Ierarhiile spirituale prin actiunile lor ?

82

30 Ce urmeaza dupa faza saturniana ? 31 Ce se intampla cu germenele uman dupa pauza ? 32 Cum se prezinta Ierarhiile Spirituale dupa pauza ?

- vezi capitolele urmatoare-

Rugaciune pentru vii si morti In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, Amin! Slava Tie Dumnezeul nostru, Slava Tie! Imparate ceresc, Magaietorule, Duhul adevarului care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasueste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mintuieste Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare ,Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi! ( de trei ori). Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! Preasfinta Treime, miluieste-ne pe noi, Doamne curateste pacatele noastre, Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre pentru numele Tau. Doamne miluieste! Doamne miluieste! Doamne miluieste! . Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor . Amin! Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie Imparatia Ta , faca-se voia Ta precum in cer asa si pe pamint. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita ci ne izbaveste de cel viclean. Amin! Miluieste-ne pe noi Doamne ca nepricepindu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii, robii Tai, miluieste-ne pe noi. Slava Tie ! Doamne miluieste-ne pe noi ca intru Tine am nadajduit; Nu Te minia pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un Milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; Toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam. Usa milostivirii deschide-o noua, Binecuvintata Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru Tine din nevoi. Acela ce cu iconomia Ta cea nepatrunsa ai pregatit pacea spre binele cel vesnic, hotarind tuturor vremea si felul sfirsitului, iarta, Doamne, pacatele celor din veac adormiti. Primeste-i in lacasul luminii si bucuriei si le deschide bratele parintesti. Auzi-ne, Milostive, pe noi cei ce le facem pomenirea si strigam: Tatal nostru, Iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai! Pe Adam cel cazut si pe tot neamul izbavindu-l de pierzarea cea vesnica, ai trimis in lume, Doamne, pe Fiul Tau rasadindu-ne viata vesnica prin Crucea si invierea Lui. Spre mila Ta nadajduim, asteptam Imparatia cea nestricacioasa, a slavei, cerem impartasirea la Domnul celor adormiti si ne rugam : Tatal nostru, fa ca sa uite ei toate scirbele si intristarile pamintesti. Tatal nostru, veseleste sufletele celor chinuiti in valurile vietii. Tatal nostru mingiie-i pe ei la sinul Tau precum mangaie mama copiii. Tatal nostru graieste lor: ‘’Pacatele vi s-au iertat!’’ Tatal nostru, primeste-i in limanul cel fericit si linistit, deschide-le camarile ingerilor si sfintilor. Tatal nostru, pe parintii nostri si fratii nostri cei adormiti invredniceste-i vesnicelor Tale bunatati. Tatal nostru, Iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai! Ne aducem aminte de cuvantul lui Isaac Sirul , care spune :’’Inima care iubeste si pe oameni si pe dobitoace se roaga intotdeauna cu lacrimi pentru ca toata zidirea sa se curateasca.’’ Deci si noi cu indraznire cerem la Dumnezeu ajutor tuturor celor din veac adormiti, srigind unele ca acestea : Tatal nostru, usureaza intristarea parintilor pentru pierderea fiilor. Tatal nostru, cei ce nu Te-au cunoscut pe Pamint, sa te cunoasca macar in Cer. Tatal nostru miluieste pe cei ce au fost ingropati fara rugaciuni. Primeste in lacasurile Tale pe cei ce au murit napraznic de scarbe sau de bucurie. Tatal nostru, tuturor celor ce mor, trimite-le pacea si odihna

83

Sfintilor. Pentru rugaciunile celor ce au patimit fara vina iarta pe cei pacatosi. Tatal nostru rupe zapisul pacatelor parintilor si fratilor nostri raposati. Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai! Doamne, daruieste, tuturor carora le-ai luat viata din frageda tinerete, tuturor carora le-ai dat cununa cu spini, tuturor celor ce nu au cunoscut fericirea pamanteasca, mila Ta cea nesfirsita. Tu le vei rasplati cu razele iubirii Tale desavirsite dincolo de mormant iar noi strgam asa :Tatal nostru, rasplateste celor ce au murit sub sarcinile grele ale ostenelilor. Tatal nostru, primeste in camarile Raiului pe adormitii prunci si fecioare. Invredniceste-i veseliei la Cina Fiului Tau. Tatal nostru, odihneste-i pe cei singuratici, pe orfanii si strainii pentru care nu are cine sa se roage. Sa se stinga pacatele lor de razele calde ale iertarii Tale. Tatal nostru, daruieste robilor Tai mai inainte preaslaviti parinti si frati ai nostri haina alba a biruintei. Tatal nostru, iubirea cea nemarginita odihneste sufletele adormitilor robilor Tai! Tatal nostru, ne intristam pentru hulitorii de sfintenie si pentru faradelegile lor; Tatal nostru , fa sa fie si asupra lor, voia Ta cea de mantuire. Fie-Ti mila de cei raniti cu necredinta cea pierzatoare. Iarta-i pe cei ce s-au sfirsit fara pocainta. Mintuieste pe cei ce s-au pierdut in pacate grele si intunecate. Tatal nostru, fa ca sa se stinga flacara necredintei in marea Bunatatii Tale. Izbaveste de osindirea in Iad pe parintii si fratii nostri, cei mutati din lume. Este grozav intunericul sufletului departat de Dumnezeu, chinuit de constiinta, de scrasnirea dintilor , de focul cel nestins si de viermele cel neadormit. Tremur si eu Doamne gindind ca poate aceea va fi si soarta mea. Deci , eu pentru mine insumi ma rog si pentru cei ce sufera in Iad ca sa se coboare peste noi mare Mila Ta. Hristoase Dumnezeule coboara-Te din nou intre cele mai de jos ale pamantului si scoate intru bucurie pe cei ce s-au despartit de Tine cu pacatele, insa de tine nu s-au departat. Tatal nostru, miluieste pe cei ce au prigonit adevarul din nestiinta. Tatal nostru, fie mijlocitoare Bisreica pentru cei morti sa le faca scara catre cer. Tatal nostru indura-Te de ei pentru solia Preasfintei Fecioare si a tuturor Sfintilor. Iarta Parinte ceresc parintii pentru nerautatea pruncilor . Pentru lacrimile maicilor, rascumpara pacatele fiilor. Va veni ziua vaietelor, ziua cea mare si infricosata a Judecatii de Apoi cind se vor descoperi cele ascunse oamenilor si se va deschide Cartea Cunostintei. Ajuta-ne Doamne sa ne impacam cu Tine mai inainte de acea zi. Doamne ajuta-ne , si cu lacrimile celor vii, implineste neajunsurile celor morti. Invredniceste-ne de mila cea aducatoare de bucurie. Te rugam Tata Ceresc sa daruiesti adevarul celor ce s-au curatit prin necazul lumii acesteia pamantesti, si sa incununezi cu slava pe cei ce au suferit munci pentru tine si pentru aproapele. Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor roblior Tai ! Tatal nostru, invredniceste-i maririi Tale pe parintii si pe fratii nostri si pe cei de aproape. Mintuieste pe cei ce mi-au binevestit mie cuvintul Tau. Asteptam bucuria intilnirii cu Domnul, asteptam razele luminoase ale Invierii, asteptam scularea din morminte a celor apropiati ai nostri, si imbracarea lor cu slava vie. Tatal nostru tu ai zidit lumea spre biruinta bucuriei si a binelui. Ridica-ne Doamne din adincul pacatului la sfintenie. Fie ca Hristos Domnul sa fie , raposatilor lumina pururi aprinsa. Tatal nostru da-ne si noua lumina ta ca impreuna sa praznuim Pastile Nestricaciunii. O! Preaindurate Parinte, Cela ce esti fara de inceput si voiesti ca toti sa se mantuiasca, Cel ce ai trimis la cei pierduti pe Fiul Tau si Dumnezeul nostru , si ai turnat peste ei, Duhul cel de viata datator, miluieste, iarta si mantuieste pe rudeniile noastre si pe toti cei din veac adormiti, cu solirile lor, cerceteza-ne pe noi ca impreuna cu ei sa cintam Tie, Mantuitorului si Dumnezeului nostru , cantarea Aleluia! O, Preasfinta Nascatoare, catre Tine Preacurata nazuim. Tu esti cetatea tare si mijlocitoare si acoperamantul tuturor celor ce alearga la tine cu credinta si nadejde. Ceea ce esti binecuvantata , te rugam, asculta rugaciunea nevrednicilor robilor tai si soleste intotdeauna pentru adormitii robii tai. Te rugam sa mijlocesti pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreapta credinta, si care alearga sub acoperamantul tau, si se roaga cu credinta pentru cei bolnavi, napastuiti si intristati, insa mijlocirea Ta si rugaciunea Ta ne este si mai de trebuinta dupa moarte. Maica a Domnului roaga pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa daruiasca celor adormiti iertarea pacatelor. O, Presfinta, Imparateasa si Stapana, tu esti podul care duce la cer pe cei de pe pamant. Tu esti deschiderea usilor Raiului si tie slava iti inaltam si Tatalui si Fiului in vecii vecilor: Amin! Doamne Isuse Hristoase , fiul lui Dumnezeu te rog ai mila de mine si atunci cand sufletul meu se va infatisa inaintea Ta sa nu-l indepartezi de la Fata Ta. Te rog Doamne sa binevoiesti a ma primi in lacasurile tale ceresti ca in veci sa-Ti cant si sa te slavesc ! Amin! Rugaciune pentru bolnavi O, Spirit Divin, umple-ma, Umple-ma in sufletul meu; Sufletului meu da-i putere tare, membrele, Putere tare si inimii mele, Inimii mele care Te cauta

Dor adanc de sanatate, Sanatate si curaj mare, Curaj mare ce-mi strabate Le strabate ca un nobil dar divin, Dar divin de la Tine, Spirit Divin

84

Te cauta cu dor adanc,

O, Spirir Divin, umple-ma !

Psalmul 23 Al Domnului este pamantul si implinirea lui La loc de pasune, acolo m-a salasuit; La apa odihnei m-a hranit Sufletul meu l-a intors, Povatuitu-m-a pe caile dreptatii, pentru numele Lui Ca de voi umbla chiar in mijlocul mortii, Nu ma voi teme de rele; caci Tu cu mine esti Toiagul Tau si varga Ta ,acestea m-au mangaiat. Gatit-ai masa inaintea mea impotriva celor ce ma necajesc. Uns-ai cu untdelemn capul meu Si cu psharul Tau m-ai adapat ca Atotputernic ce Esti Mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, Ca sa locuiesc in casa Domnului, Intru lungime de zile

Pe iarba proaspata ma lasa sa ma culc; Si spre curentul viu al vietii ma conduce. Sufletul bolnav imi lecuieste, Si ma ajuta sa umblu pe calea adevarului In forta ce pulseaza a Eu-lui sau mare Chiar de-as ajunge in abisul intunecatei umbre a mortii Nu ma mai tem de-al Raului pericol, Caci Tu esti langa mine. Toiagul Tau mi-e reazem, mangaiere, Si-n fata celor ce-mi vor raul, Tu masa-mi pregatesti, Si capul cu ulei mi-l ungi Paharul Tu mi-l umpli pana sus. O bunatate nesfarsita ma poarta-ntreaga viata, Si-n casa Domnului ce-n mine Eu-l il rosteste, Pe veci vreau sa raman. Amin !

Domnul este pastorul meu, Nimic nu-mi va lipsi Psalmul 50

Slujba pentru cei morti - de Rudolf Steiner

Milueste-ma Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelagea mea si de pacatul meu ma curateste ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie Unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucurasevor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbavestema de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu : duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.

Voi, cei care vegheati peste sufletele din sferele cosmic,! Voi, care urziti la substanta sufletelor aflatoare in cosmos, Voi care v-ati nascut din Intelepciune, Pentru a actiona in Iubire, Voi care ocrotiti fiinta omeneasca Cea aprinsa in stare de suflet! SPIRITELOR! Priviti iubirea noastra, Ascultati rugaciunile noastre Ce voiesc a se impleti, Fluviului fortelor voastre Aducatoare de ajutor, Spre a presimti mai bine Spiritul Si pentru a radia Iubire. Din Spirit izvoraste toata fiintarea, In Spirit isi are radacinile intreaga viata, Spre Spirit evolueaza toate fiintele. Sa ne indreptam acum spre sferele spirituale Cu iubirea si fidelitatea pe care am trezit-o in noi, Spre a ne uni cu sufletul lui………( numele )…….. Tu, suflete al lui………….. Cu iubire trebuie sa intalnesti gandurile noastre, Cand din regiunea luminoasa in care planezi acum, Dorinta ta te indreapta catre sufletele noastre, Spre a gasi aici ceea ce tu astepti de la noi. Fie ca iubirea noastra sa fie primita ca o jertfa Si intretesuta vesmantului care acum pe tine te inconjoara,

85

Racorind a ta fierbinteala Incalzind ceea ce ca gerul invaluie fiinta ta. Inaltat de iubire, Strabatut de lumina, Urca spre inaltimi! Ceea ce in cosmos fiinteaza Nu exista decit pentru a crea premisele unei vieti noi. Sufletul nu cedeaza in fata mortii, Decat pentru a evolua cu un elan nemuritor, Spre forme de viata mereu reinoite.

Fie ca ea sa poata trai pentru tine in unirea Pe care nu a putut-o desface trecerea pragului! In lumina gandurilor cosmice, Actioneaza acum sufletul lui…………. Care pe Pamant a fost unit cu sufletul meu (sufletele noastre), Fie ca viata ce arde in inima mea Sa te ajunga ca un suflu de caldura, Ajutandu-te sa treci prin ceea ce ca gerul te asalteaza. Sa te ajute ca suflul unui Zefir racoros In tot ce asemenea flacarilor ca de foc te cuprinde Incat gandurile mele (noastre) sa traiasca in gandurile tale Incat gandurile tale sa traiasca in gandurile mele(noastre).

Ingeri, Arhangheli, Arhai, Primesc in tesatura eterului Destinul urzit pe Pamint de catre iubitul (a) nostru …… Exusiai, Dynamis, Kyriotetes , Incorporeaza vietii astrale a cosmosului Consecintele faptelor savirsite pe Pamant de catre iubitul nostru…………… In sanul Tronurilor, Heruvimilor si Serafimilor, Invie, ca reflex al naturii lor, Actiunile creatoare savarsite pe Pamant de catre iubitul nostru……..

II Prin viata, Spiritul nu-si manifesta decat forta Prin moarte, El isi manifesta puterea tainica De a merge spre o viata mai inalta, Trecand prin fiecare moarte, Pentru a invia tot mai mult.

PAUZA O, tu , ocrotitor al sufletului lui………….. Pazitor plin de grija!

Ingerii, Arhanghelii, si Arhaii, Primesc in tesatura eterului Destinul pe care si l-a urzit pe Pamant raposatul ( a )........ Exusiaii, Dynamisii, Kyriotetesii Integreaza vietii astrale a cosmosului Consecintele faptelor traite pe Pamint de catre raposatul (a) nostru (a)…………… In sanul Tronurilor, Heruvimilor si Serafimilor, Invie ca un reflex al naturii lor, Faptele creatoare savarsite pe Pamant De catre raposatul ( a )…..

Fie ca aripa ta ocrotitoare Sa duca iubirea imploratoare a sufletelor noastre, Fiintei omenesti a lui……….. Care in sfere Este incredintata pazei tale, Pentru ca rugaciunile noastre, Unite cu puterile tale, Sa ocroteasca prin iradierea lor Pe ……… care cu dragoste le cauta. Imi inalt (ne inaltam) privirile spre tine, iubitul (a) nostru………. Le inalt (le inaltam) in lumile spirituale unde te gasesti de acum incolo. Fie ca iubirea mea (noastra) Sa potoleasca senzatiile frigului care te chinuie! Fie ca iubirea mea (noastra) sa-ti linisteasca arsurile! Fie ca ea sa te patrunda si sa te asiste, In timpul cand din intunericul adancurilor Tu te indrepti spre lumile Spiritului! Fie ca sufletul meu (sufletele noastre) sa te poata urma Prin regiunile spirituale sa te urmeze Cu iubirea si fidelitatea care il umplea Pe Pamant pentru tine, Atunci cind ochii mei (nostri) te mai vedeau inca. Fie ca iubirea mea (noastra) sa poata fi un balsam Pentru ceea ce acum ca un sloi de gheata te cuprinde,

PAUZA La inceput era Cuvantul Si Cuvantul era la Dumnezeu Si un Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era la inceput la Dumnezeu Totul prin El s-a facut Si nimic nu s-a facut Decit numai prin Cuvant. In Cuvant era viata Si viata era Lumina oamenilor, Sine originara din care toate au purces, Sine originara in care toate se intorc, Sine originara care traiesti in mine ( in noi ), Spre tine aspir eu ( aspiram noi ). Iubirea inimii se inalta Devine iubirea sufletului, Caldura ce radiaza, Devine Lumina a Spiritului. Eu pot ( noi putem ) prin aceste etape

86

Sa ma apropiu ( sa ne apropiem ) de Tin,e Gandind cu Tine ale Spiritului ganduri, Simtind impreuna cu Tine Iubirea Ccosmica, Voind cu Tine Vointele Divine Fiind una cu Tine

Isi trimite razele in intunericul din prezent, In tenebrele asa cum ele sunt azi. Fie ca ele sa poata cuprinde lumina amintirii Devenita dumnezeiasca! Eram cu voi unit, Ramaneti in mine uniti, Impreuna vom vorbi Cuvantul vietii vesnice. Noi vom actiona impreuna Noi vom trai in Spirit Acolo unde gandurile oamenilor Se integreaza cuvantului gandurilor vesnice.

* Raposatul ne vorbeste In ceea ce straluceste ca lumina, Acolo este actionanda viata mea, Moartea m-a trezit din somn. In duhul meu eu dormeam Eu voi fi, Eu voi face Ceea ce Lumina va face Sa straluceasca in mine

III Ingerii, Arhanghelii si Arhaii Primesc in tesatura eterului Destinul pe care si l-a urzit pe Pamant Raposatul……… Exusiaii, Dynamisii si Kyriotetesii Integreaza vietii astrale a cosmosului Consecintele faptelor traite pe Pamant De catre raposatul……… In sanul Tronurilor, Heruvimilor si Serafimilor Invie ca un reflex al naturii lor, Faptele creatoare savarsite pe Pamant De catre raposatul…….

La inceput era puterea amintirii Puterea amintirii trebuie sa devina dumnezeiasca, O fiinta dumnezeiasca, aceasta va fi puterea amintirii. Tot ce se naste in Eu Trebuie sa devina astfel Incat sa ia fiinta din amintirea Transformata de Hristos, Transformata de Dumnezeu In ea trebuie sa fie viata Si in ea sa fie Lumina care radiaza Care din gandirea ce-si aminteste

Ex Deo nascimur, (Din Dumnezeu ne nastem) , In Cristo morimur ( Intru Hristos murim ), Per Spiritum Sanctum reviviscimus!( Prin Sfantul Duh ne renastem)! Amin!

Rugaciune pentru sanatatea Pamantului Doamne Dumnezeule, in genunchi te rugam, ajuta-ne caci suntem neputinciosi si poftele ne imping continuu la pacate. Prin solii Tai ne-ai atras atentia asupra pacatului suprem de a distruge aceasta bijuterie a universului, singura planeta cunoscuta plina de viata si de frumusete, care este Pamantul nostru. Suntem ticalosi, Doamne, si asemenea lui Lucifer care a vroit sa se urce mai sus decat Dumnezeu, aceasta dorim si noi. Gustul puterii ne face sa nu avem masura si intelepciune in ceea ce facem si sa ne talharim unii pe altii si plini de ipocrizie sa urmarim de fapt puterea si implinirea poftelor pe toate planurile. In genunchi Te rugam Tata ceresc, sa ne dai inteleciunea de a fi chibzuiti si de a nu distruge casa aceasta minunata pe care Tu ne-ai daruit-o. Ne-ai avertizat prin solii Tai sa ne comportam cuviincios cu planeta noastra si pana acum tot nu am vrut sa te ascultam. Ne bati cu furtuni, cu extinderea deserturilor, cu inundatii, cu lipsa apei, cu topirea ghetarilor, cu incalzirea climei, cu seceta, cu saracie, cu impartirea lumii in bogati si saraci, cu foamete, cu boli, etc. si tot nu intelegem. Te rugam Tata Sfant sa ne ierti pentru ce am facut pana acum si sa ne dai intelepciunea de a nu mai polua Pamantul nostru scump nici fizic si nici moral astfel ca sa-ti fim placuti Tie si sa ne primesti in Imparatia Ta cea plina de Lumina, de Bunatate , de Fericire , de Pace si Dreptate, de Milostivire si Intelepciune in vecii vecilor. Amin ! ( ve zi in continuare )

87

Saraca doar atunci as putea fi, Cand as afla cumva Doamne fereste! Ca mi-a plecat vreunul din copii Sau ca vreunul din nepoti boleste. Pana acum, din ce-am putut afla, Pe unde-or fi, sunt sanatosi si bine De-l paste vreun necaz pe careva, Necazul sa se-drepte catre mine .

Il duc mai bine eu,nu este-asa ? Cu ele sunt de ani si ani deprinsa S-apoi ce daca vantul va sufla In lumanarea mea; i-aproape stinsa Sa nu se-atinga insa de-ale lor, De-abia au inceput sa se aprinda, Si le va fi si lor pesemne dor Sa-si vada copilasii dati de grinda.

Batrana cersetoare - de Gheorghe Blajan Nu-mi aruncati,va rog,macar un leu, Desi spre voi intinsa mi-e o mana. N-aveti cum sti cat de bogata-s eu , Cand ma vedeti in zdrente si batrana.

Si totusi,nici un leu nu-mi dati va rog, Dasi intinsa mana-mi este. O bogatasa nu e un milog, Si mi-am adus aminte fara veste,

Nu vreau sa va induiosez cu ea , O lacrima din ochi de-mi e prelinsa. Ma rog in gand ca bogatia mea, De nici un rau sa nu fie atinsa.

Conditia umana

-

Cum am putut uita asa de tot ? De-o cumparati, in san am o icoana . De vine pe acasa vreun nepot, Sa nu-i dau si eu barem o bomboan

de Adrian Paunescu

Conditia umana e-n pericol deci, Cand se sfarseste veacul douazeci. Nu numai armele care ne-au podidit, Ci faptu-ngrozitor ca le-am gandit.

Ce bine poarta, iata,ca pe-un dulce dar, Giocond, azi, vestonul militar. Pamantul are un miros de glonte tras Si surdo-mutii se intrec la glas.

Inseamna ca primejdia-i aici in noi, Degeaba amanam acest razboi. Pericolul va doar trece-n clipa cand, Ne vom spala pe creier de-acest gand.

Natura e bolnava de imprejurari Si lumea-I numai ierarhii si scari Pamantul nostru este tuns chilug , Si-l duc inchizitorii catre rug.

Nu mai luptati cu fumul ca tot n-aveti noroc, Intoarceti-va gandul catre foc. Nu blocuri, tari sau oameni ci priviti lucid, Conditia umana e la zid.

Lalele pot muri si pot si invia, Dar nu-mpuscati ideea de lalea. Ce-i grav nu-i raul meu si nu-I nici raul tau Ci ca ne-am invatat cu acest rau Tot inervam Pamantul de atatia ani Si ne miram ca ne raspund vulcani. O sa cadem, candva, in univers in bot Cu masti cu scari, cu scaune, cu tot

Si omul insusi moare,cat e el de om Si parca nu avem nici un simptom Civilizatiile ne amageau mereu, Si omu-n cer parea un ultim Zeu

88

Pentru cel intersat, se p tehnologica, culturala, po moderna, postmoderna – pledoarie pentru valoriza Retragerea din viata soci reali ca noi. Evreul ce s-a convertit l de intrebari puse monahu de aparare si atac si ceil 89

90