#mesterul Manole Si Monastirea Argesului

„Mesterul Manole si Monastirea Argesului” „Mesterul Manole”, reconsiderare liricofilozofica a unui tipar mitic si comportamental cu valoare exemplara pentru existenta spirituala romaneasc, este un poem dramatic redactat in doua variante succesive,in 1926. In anul urmator, piesa de teatru a fost tiparita la Sibiu si dedicata marelui filolog S.Puscarul(„iubitorul de stiinta si legenda”), cunoscand prima prezentare scenica la Teatrul National din Bucuresti, la 6 aprilie 1929 . Piesa lui Blaga exploteaza latentele dramatice ale baladei cu subiect legendar „Monostirea Argesului”, dar nu-i urmeaza firul epic decat partial. Baladele populare nu sunt numai evocari de fapte eroice invesmantate intr-o aura legendara, ci ele dezvaluie o conceptie specific romaneasca despre viata terestra si cea cosmica , despre rostul si destinul uman, despre arta. Intelepciunea mesterului constructor depaseste limitele unei intelegeri de rand al lucrurilor si merg catre esente, spre cea ce innobileaza , da sens si finalitate actiunilor omenesti , intemeind viata pe ideea

jertfei de sine, care purifica si edifica totodata. Personaj mitic, mesterul Manole, oficiaza ritul sacrificial, care fie ii permite integrarea in ritmurile firii eterne, fie ii asigura dainiurea operei de arta realizata cu atata chin si suferinta. Balada cu subiect legendar „Monastirea Argesului” sugereaza raporturile dintre existenta si arta, libertate si necesitate, dintre viata si moarte. „Monastirea Argesului”, publicata pt prima oara de Vasile Alecsandri in volumul sau „Balade adunate si indreptate”(Iasi 1852), a fost tradusa in franceza de acelasi autor in ale sale „Ballades et chants populaires de Roumanie”. In baladele neo-grecesti, constructia care se prabuseste in fiecare noapte este podul Arta. Varianta din Corcyra ne vorbeste despre patruzeci de mesteri si saizeci de lucratori muncind in zadar trei ani de zile. Femeia care urmeaza sa fie sacrificata sub podul Arta mai avuse doua surori mai mari care au murit in acelasi mod, una sub podul Dunarii si cealalta sub zidurile cetatii Avlona. In aceasta variantas vocea care anunta ca trebuie zidita sotia mesterului zidar apartine unui geniu sau unui arhanghel, mesajul catre sotie este trimis prin intermediul unei pasari , iar pretextul coborarii femeii sub,este acela ca sotul si-a pierdut inelul, in cele din urma

femeia nu se resemneaza ci isi blestema soarta. In versiunea din Tracia ,situatia este mai cruda: dupa ce isi vede sotia coborand sub pod mesterul ii striga ca nu va mai iesi de acolo niciodata In versiunea macedo-romana „canticul a pontului Norta”, eroii sunt trei frati, mesterizidari. O pasare ii relateaza fratelui mai mare ca trebuie sa o zideasca pe sotia cel ui mai mic . aici victima implora sa i se lase pieptul liber pt a-si putea alapta copilul. Versiunile unguresti ne vorbesc despre doisprezece Mesteri-zidari care muncesc la constructia cetatii Deva. Nu exista elemente supranaturale ( geniu, zana,arhanghelul, visul), nici juramantul mesterilor-zidari. Fiecare tip national de balada comorta o structura originala a diferitelor elemente dramatice, psihologice,literare. In numeroase cazuri, riturile, miturile au trecut de la un popor la altul,si de la o epoca istorica la alta, fara sa antreneze o transmisie a culturii originale implicata de asemenea rituri si mituri. La baladele balcano-dunubiene: arhaismul motivelor si al imaginilor lor reiese mai clar dupa tot ce am spus. Sotia care accepta sa fie imolata, pt ca un edificiu sa fie ridicat pe propiul ei corp, reprezinta, fara indoiala,

scenariul unui mit primordial; primordial in sensul ca ne restituie despre o creatie spirituala care precede cu mult epocile protoistorice si istorice ale popoarelor din sudestul european. Tarile balcano-danubienice sunt singurele in care sacrificiul de constructie a dat nastere unor remarcabilecreatii literaro-populare. Romanii si toate popoarele balcanice conserva un subiect comun, mostenit de la traci. Mircea Eliade