Mediul-de-marketing-referat-sapt-13 (1).docx

Ştefan Diana Andreea Grupa 1715 Seria C

Mediul de marketing

Mediul de marketing al unei organizaţii reprezintă multitudinea de factori din interiorul sau exteriorul organizaţiei, care influenţează munca acesteia pe termen scurt, sau pe termen lung, direct sau indirect. Departamentul de marketing al unei companii îşi ia angajamentul de a constata şi prezice schimbările semnificative identificate la nivelul mediului. Departamentele de marketing au un procedeu bine organizat pentru a aduna informaţii despre mediul înconjurător. De asemenea, cei din departamentul de marketing îşi desfăşoară activitatea, mai mult timp în mediul real alături de clienţi acestora şi de competiţie. Prin desfăşurarea unor cercetări sistematice, agenţii de marketing pot verifica şi adapta strategiile de marketing pentru a face faţă recentelor provocări şi oportunităţile pe piaţă. Mediul de marketing este format din două componente importante : micromediul şi macromediul. Micromediul este alcătuit din acei factori care modifică în mod direct volumul firmei de servire a clienţilor . Aceşti factori importanţi sunt: întreprinderea, furnizorii, distribuitorii, clienţii, concurenţii şi publicul. Macromediul este alcătuit din ansamblul factorilor sociali care au o influenţă asupra micromediul întreprinderii. Aceştia sunt factorii demografici, economici, naturali, tehnologici, politici şi culturali. Micromediul firmei Micromediul redă totalitatea factorilor care acţionează asupra activităţii firmei în mod direct, permanent şi puternic. Aşadar, micromediul este format din factorii care afectează volumul companiei de a-şi mulţumii clienţii, respectiv furnizorii, intermediari comerciali, clienţii de pe piaţă, concurenţii şi publicul. Furnizorii pot reprezenta firme sau persoane particulare, înfăţişând o categorie importantă deoarece ei asigură, pe baza unor legăturii de vânzare-cumpărare, fondurile necesare pentru crearea obiectului de muncă al organizaţiei. Aceştia se împart în trei categorii: -furnizori de bunuri materiale (materii prime, materiale, echipamente etc.), garantează componente de bază fără de care produsele firmei nu pot fi realizate pentru satisfacerea nevoilor clienţilor. Livrarea echipamentelor cu întârziere sau cu lipsuri, grevele şi alte evenimente neplăcute pot leza desfacerile pe un termen scurt, iar pe termen lung acestea pot afecta renumele de care se bucură întreprinderea în rândul clienţilor săi. -prestatori de servicii, sunt foarte importanţi deoarece aceştia asigură o realizare a gamei largi de servicii indispensabile pentru îndeplinirea obiectului de muncă al firmei (de exemplu, consultanţă de marketing, servicii bancare, audit financiar) . -furnizori de forţă de muncă, desemnează factorii de mediu,având o influenţă importantă în activitatea oricărei firme, datorită rolului factorului uman în activitatea muncii. Intermediarii comerciali susţin firma să promoveze, să vândă şi să-şi distribuie produsele consumatorilor finali. Aceştia fiind vânzătorii, întreprinderi de distribuţie fizică, servicii de marketing ale agenţiilor şi intermediarii financiari.

Aceşti intermediari uşurează efectuarea în practică a orientării de marketing a producătorilor de produse şi servicii. Principalele grupuri de intermediari care execută funcţii de marketing sunt: -intermediarii cu funcţii comerciale (angrosişti, detailişti). -intermediarii cu funcţii de distribuţie fizică a produselor (întreprinderi de transport, depozite) agenţii apecializate în servicii de marketing (cercetare, consultanţă, reclamă). Clienţii întreprinderii sunt cea mai importantă componentă a micromediului firmei, aspiraţiile lor semnificând un punct de plecare în fundamentarea obiectivelor politicii de marketing a companiei. În funcţie de statutul pe care aceştia îl deţin şi de natura solicitărilor faţă de bunurile întreprinderii, clienţii, care se împart în trei categorii, sunt clasificaţi în două mai grupe: -consumatori finali -intermediari Concurenţii reprezintă un alt element de bază a micromediului firmei. Conceptul de marketing spune că pentru a avea succes, o întreprindere trebuie musai să îi mulţumească pe clienţii acesteia, într-o măsură mai mare decât concurenţa. Aceştia sunt nelipsiţi din spaţial mediului economic cu adevărat concurenţial, specific unei anumite economii de piaţă. Competitorii se diferenţiează între ei prin misiunea pe care o au în raporturile cu clienţii, poziţia faţă de noutăţi, de schimbările pieţei, de mijloacele promoţionale utilizate . Mediul de afaceri al unei întreprinderi include şi anumite tipuri de public. Un public reprezintă orice grup care îşi arată interesul efectiv său potenţial său care influenţează volumul unei organizaţii de a-şi atinge obiectivele. Tipurile importante de public sunt: publicul financiar, publicul media, publicul guvernamental, publicul cetăţenilor, publicul local, publicul general, publicul intern. Macromediul firmei Macromediul este alcătuit din totalitatea factorilor din exteriorul întreprinderii care îi influenţează activitatea indirect (prin intermediul micromediului), pe termen lung. Prin urmare macromediul este creat dintr-un spectru mai larg de factori care au o influenţă asupra micromediul – demografici, economici, naturali, tehnologici, politici şi factori culturali. Elementele macromediului pe care trebuie musai să le aibă în vedere orice întreprindere sunt: Mediul demografic: Demografia: care se ocupă cu studiul populaţiei umane în termeni ca dimensiune, densitate, locaţie, vârstă, gen, rasă, ocupaţie şi alte statistici. Mediul demografic reprezintă un interes major pentru agenţii de marketing deoarece implică persoane, iar oamenii crează pieţele. Mediul economic: Este alcătuit din factorii care reprezintă puterea de cumpărare a consumatorului şi modul în care acesta cheltuieşte. Naţiunile se deosebesc mult ca nivele de distribuţie a veniturilor. Mediul natural: Implică resursele naturale necesare ca materii prime de comercianţi sau care au un impact asupra activităţilor de marketing. Este important ca specialiştii de marketing să ţină cont de tendinţe în evoluţia mediului natural. Prima tendinţă se referă la lipsei de materii prime. O a două tendinţă care se legă de mediul natural este creşterea poluării. O a treia tendinţă este creşterea intervenţiei guvernamentale în managementul resurselor naturale.

Mediul tehnologic: Reprezintă poate cel mai dramatic factor care are o influenţă asupra destinul. Tehnologia a făcut miracole precum antibioticele, transplanturile de organe, computerele şi Internetul. Recentele tehnologii creează noi pieţe şi oportunităţi. Fiecare nouă tehnologie apărută ia locul uneia deja existente. Orice companie trebuie să ţină cont de nivelul tehnologic din domeniul în care activează. Mediul politic: Se realizează pe baza unor legi, agenţii guvernamentele şi grupuri de presiune care au o anumită influenţă sau limitează anumite asociaţii sau indivizi. Deciziile de marketing sunt afectate modificările din mediul politic. Mediul cultural: Este format din instituţii şi alţi factori care afectează valorile, percepţiile, preferinţele şi comportamentele de bază ale unei societăţi. Oamenii cresc într-o anumită societate care le formează convingerile şi valorile. Ei preiau o perspectivă de ansamblu care le defineşte legturile cu ceilalţi. Valorile culturale ale unei societăţi sunt reprezentate prin viziunea oamenilor despre ei şi despre ceilalţi, la fel ca şi viziunea despre instituţii, societate, natură şi univers. Fructificarea ocaziilor care se ivesc în mediul extern ori contracararea ameninţărilor acestuia este stârnită de potenţialul întreprinderii, de capacitatea sa de a realiza acest lucru. Cunoaşterea şi înţelegea întregului mediu de marketing de către companie este foarte importantă, iar marketingul este cel care trebuie să realizeze adaptarea firmei la mediu. O adaptare eficientă nu este posibilă decât dacă mediul este foarte bine cunoscut.

Bibliografie Lefter C. (2000) Marketing . Editura Fundatia Dacia. Kotler P. (1998) Principiile Marketingului. Bucuresti: Editura Teora. Balaure, V. (2002) Marketing . (Ediţia a II-a) , Bucureşti: Editura Uranus. Grosseck, G. (2006) Marketing si comunicare pe internet. Iasi: Editura Lumen. Kotler, P. şi Keller, K.L. (2006) Managementul marketingului. (Ediţia a V- a) , Bucureşti: Editura Teora.