Max Weber- Etica Protest Ant A Rezumat

Etica protestanta si spiritul capitalismului Max Weber studiu sociologic

Max Weber (1864-1920) a ramas celebru pentru studiul sau despre originile capitalismului: "Etica protestanta si spiritul capitalismului" (1905). Contemporaneitatea lui Weber nu decurge numai din faptul ca este cel mai citat sociolog, ci, in primul rand, din actualitatea analizelor sale si din permanenta reactualizare a contributiilor sale metodologice. In "Etica protestanta si spiritul capitalismului", Max Weber demonstreaza felul in care biserica protestanta, a conciliat principiile crestine cu acumularea bogatiei. Etica protestanta a insemnat pentru evolutia capitalismului cel putin tot atat cat a insemnat tiparul, inovatie care a produs schimbari sociale fara precedent. Cele doua principii - cel al actiunii rationale si cel al democratiei exprimate prin libertate, egalitate, fraternitate - au rodit pe continentul european. Inovatiile aduse de biserica protestanta (bogatia ca har de la Dumnezeu si accesul marginalilor la competitia sociala) au oferit legitimitate eticii principiilor iluministe. Dar in continuare am sa incerc sa analizez ce l-a determinat pe Weber sa ajunga la acesta concluzie. Ideea principala a cartii o reprezinta puterea in corelatie cu doua categorii de fapte si anume: religia si dezvoltarea economica. Ca un fapt real capitalismul este evolutia moderna a societatilor in SUA si Europa Occidentala. Intrebarile la care raspunde Weber sunt :”de ce a aparut capitalismul?” si „Care a fost motivul pentru care in unele dintre aceste zone a avut o influienta majora iar in altele una neinsemnata sau chiar nula?” Weber descopera paradigma capitalismului. El spune ca dezvoltarea economica si sociala este posibila datorita dezvoltarii partilor productive, care la randul lor au nevoie de o baza tehnica solida si moderna, capital, manageriat competitiv si forta de munca calificata. Paradoxul este ca zona si conditiile in care a aparut capitalismul nu aveau nimic in comun cu contiile de mai sus. Weber a explicat acest fapt facand corelatia intre etica religioasa si comportamentele economice. El constata ca pentru omul modern munca este o datorie, un semn de virtute, o satisfactie pesonala. Aceasta mentalitate a indivizilor vine din libertatea pe care o dau societetile fortei de munca. Partea I a cartii este numita de sociolog „Problema”. In primul capitol numit „Afilierea religioasa si stratificarea sociala ” Weber analizeala asemanarile si deosebirile intre protestanti si catolici. Oamenii de afaceri, detinatorii de capital sunt in proportie covarsitoare catolici daca ar fi sa analizam situalia din Germania si Polonia. Pe de alta arte calvinistii afirma ca persoanele cu o educatie superioara sunt in mare parte protestanti. Acesta educatie superioara ar trebui in mod sigur sa implice bani. Asadar aceste doua afirmatii de mai sus se dau oarecum cap in cap. In aceste cazuri detinerea de capital depinde de multe ori de imprejurarile istorice dar acesta nu poate fi numit un motiv strict. Weber isi pune intrebarea „De ce tinuturile cu extrema dezvoltare economica sunt strans legate de biserica?” La o analiza superficila sociologul constata ca preocuparea mai intensa pe care o arata catolicismul fata de idealuri pare sa ii fi educat pe adeptii sai, intr-o indiferenta fata de lucrurile bune din lume. In acest timp protestantii critica idealurile catolice in timp ce catolicii ii critica in acelari fel pe cei dintai.

In cele din urma Weber face o scurta caracterizare a tipului catolic respectiv protestant. El spune ca primii sunt mai cumpatati, clasele inferioare sunt interesate sa traiasca bucuriile vietii iar cele superioare sunt absolut indiferente fata de religie. Se poate remarca din aceasta, ca pentru acesti adepti se poate ajunge la o reala instrainare fata de ascentism si lume. Protestatii, pentru a fi firi mai aventuroase preferand riscurile cu sume mai mari. Totusi in acest caz indivizii par a fi mai legati de biserica si invatamintele ei. In acelasi timp se militeaza intr-o oarecare masura pentru pastrarea traditiilor. Cel de-al doilea capitol al partii intai este denumit de catre Weber la fel ca prima parte a tilului cartii :”Spiritul capitalismului”. Se incearca o analiza pe baza unor relatii cauzale realitati istorice, religioase care au un caracter individual si unic. Weber analizeaza in acest acapitol treasaturile specifice capitalismului intr-un mod cat se poate de detaliat. Eu am incercat sa fac un rezumat. Asadar...: Daca e sa alegem o zicala proprie acestora aceasta ar fi „Timpul inseamna bani”, iar altul „Creditul inseamna bani” . Pentru a putea explica mai bine aceasta idee, Weber continua prin alt proverb care vorbeste fara nici o indoiala de la sine „Bunul platnic este stapan pe punga altuia”. Benjamin Franklin a fost un reprezentant de seama a capitalismului. Acesta a fost adeptul utilitarismului. El spunea ca „Castigul economic nu este subordonat omului ca mijloc de satisfacere a nevoilor sale materiale. Omul este dominat de dorinta de a face bani”. Capitalismul ii selecteaza pe cei mai buni pentru a reusi sa supravietuiasca pentru ca vocatia este pentru capitalisti o trasatura caracteristica. Munca, in societatile de acest fel trebuie sa fie perfect organizata dar, obstacolul intampinat de economiile capitaliste burgheze au fost legate tocmai de acest criteriu. Muncitorii aleg de obicei plata in acord si asta pentru ca prefera sa munceasca putin si sa castige cat sunt obisnuiti. Pentru a se indeparta acest obstacol, industriasii si-au platit angajatii cu salarii mai mici doar pentru a produce mai mult. Aceasta metoda s-a dovedit a fi gresita pentru ca desi cantitatea a crescut calitatea a devenit indoielnica. Pentru a rezolva aceasta problema capitalismul a gasit o cale de mijloc: a transformat cu ajutorul factorilor religiosi, munca, nu in vocatie ci in scop. In cele din urma spiritul economic sistematic si organizat a ndepartat traditiile astfel incat intreprinderile erau bazate pe obiceiuri si tehnici traditonale dar actiunile lor erau capitaliste. Trecerea spre spiritul capitalismului a fost dura, uneori ostila, dar sa bazat pe etica astfel incat speculantii lipsiti de scrupule nu au avut niciodata nici o sansa in fata oamenilor inteligenti, calculati si indrazneti, cu opinii strict burgheze. Totusi, in prezent capitalistii nu mai sunt motivati de etica si au o legatura chiar ostila cu biserica si pietatea considerand ca „omul exista de dragul afacerii sale in loc sa fie invers” (Weber, 67). In SUA bogatia este strans legata de cantitate, in timp ce in Germania se pot observa exemple care doresc calitate dar in acelasi timp consuma mai putin din ceea ce produc. Acesta este cu siguranta un instinct pervers de a duce cu sine in mormant o cantitate de bani si bunuri. Urmatorul capitol analizeaza Conceptia lui Luther despre vocatie. Pentru inceput Weber da definitia vocatiei :”valorizarea indeplinirii datoriei in treburile pamantesti ca forma cea mai inalta pe care o poate lua activitatea individului”. In viziunea lui luther renuntarea la indatoririle de pe lumea acesta este produsul egoismului. Reforma incuraja munca organizata in viziunea unei vocatii, iar vechiul testamnt spunea ca fiecare ar trebui sa isi duca traiul dupa cum este dat si sa ii lase pe necredinciosi sa umble dupa castig. Totusi Luther nu a putut schimba doctrina bisericii cum ca individul are o vocatie de la Dumnezeu si ar trebui sa ramana mareu in aceeasi stare de vocatie, fara sa isi depaseasca limitele. Vocatia in conceptia acestuia are o importanta indoielnica si de aceea catolicii ii considera pe calvinisti oponentii sai reali. O privire superficiala arata ca exista o relatie diferita intre viata religioasa si activitatea lumeasca, si asta pentru ca era considerat ca mantuirea sufletului statea la baza idealurilor calviniste. Spiritul economic capitalist nu a fost creatia reformei dar o parte a trasaturilor caracteristice acestuia pot fi puse pe baza ei. Partea a doua a cartii este denunita de catre Weber „Etica practica a protestantismului ascetic”.

Capitolul patru trateaza bazele religioase a le ascentismului laic. Componentele protestantismului ascetic adica: calvinismul, pietismul, metodismul si sectele baptiste s-au aflat intr-o pozitie apriga una fata de cealalta inainte de sec al XVII-lea dupa care au ajuns sa aiba un contact strans. A: Calvinismul Este carecterizat de doctrina predestinarii si este necesara o siguranta optimista ca Dumnezeu este obiectiv. Omul si faptele sale aveau un riol important pentru ca se considera ca mantuirea vine exclusiv din partea Domnului si unii oameni sunt meniti Raiului iar altii Iadului. Totusi parintii lutheranismului, considerau ca:” gratia era revocabila si putea fi castigata prin umilinta pertinenta si credinta deplina in cuvantul lui Dumnezeu si in sacramente” (Weber, 85). Doctrina lui Calvin era complet opunsa el afirmand ca „Dumnezeu nu exista petru oameni ci oamenii pentru Dumnezeu.” Dezvoltand aceasta ideea rezulta ca doar Dumnezeu este liber iar omul are un destin prestabilit, el neavand posibilitatea sa se salveze prin biserica sau sa cramente; chiar si Iisus a murit pentru cei alesidiferenta majora fata de catolicism. Astfel se creeaza o idee pesimista si deziluzionata despre viata renuntanduse la speranta si la sentimente. Consecinta majora a acestei situatii este ca relatiile intre indivizi devin imporsonale iar munca este dingurul mod prin care omul il poate sluji pe Dumnezeu. Dar cum s-a nascut doctrina predestinarii? In viziunea lutheranista alesii sunt biserica invizibila a lui Dumnezeu. Dar oamenii se intrebau in mod frecvent cum pot afla cu siguranta daca ei sunt alesii sau nu. Conform dogmelor calvine cel alesi erau cei cu incredere in sine iar aceasta incredere era data de „activitatea lumeasca intensa”. Dupa cum am mai spus lutheranismul dadea oamenilor speranta spunandu-le ca numai prin smerenie Dumnezeu le va ierta pacatele. Viata religioasa a lutheranilor avea in primul rand tendinta spre misticism si mai apoi spre „actiunea ascetica”trasatura specifica calvinistilor. Calvin spunra ca credinta trebuia dovedita prin rezultate obiective cei alesi fiind voiti de Dumnezeu dar si mantuiti de el. Faptele bune sunt, in viziunea calvinistilir, insispensabile mantuirii, ele nu dau certitudinea acesteia dar ii indeparteaza pe oameni de teama condamnarii. Lutheranii au condamnat aceste concepte spunand ca duc innapoi doctrina mantuirii prin fapta (acuzatie adusa bineinteles pe buna dreptate). In comparatie calatolicii aveau sansa sa diminuieze pacatul cu fapte bune astfel incat sa se apropie cu propriile lor forte de mantuire. In acest timp calvinistii trebuiau sa fie perfecti din punct de vedere etic si religios. In acest fel gandirea devine elementul esential la calvinistilor. Catolicii si calvinistii se aseamana in cazul vietii monahale, care incurajeaza o conduita inteligenta, desprinsa de emotii, cu un stil de viata constant departe de bucurii spontane lipsite de sens. In conceptia lutheranista oamenii aveau posibilitatea sa se apropia de Biserica, acest fapt fiind incurajat prin idei deschise si flexibile. In comparatie cu acestia calvinistii preiau idei mai conservatoare si fara flexibilitate din Vechiul Testament. In acest caz lutheranistii se dovedesc a fi geniali pentru ca ofera individului o sansa-gratia divina si nu forteaza rationalizarea metodica avietii. B: Pietismul Istoric doctrina predestinarii apare la inceput si la pietism in Olanda si Renania Inferioara dar nu si in Anglia. Se dorea se se faca astfel incat biserica invizibila care aprea in capitolul anterior sa devina vizibila pe Pamant. Pietistii erau credinciosi ascentismului si sperau ca asa sa ajunga la Dumnezeu. Se dorea sa se ajunge la mantuire pe calea rutinei zilnice pe cale lumeasca. In Olanda reprezentantii de seama ai pietismului erau aristrocratii, iar in Germania predestinarea a disparut dar s-au mentinut dogmele specifice pietismului. Piestimul insemna de fapt „patrunderea conduitei controlate metodic si supraviegheate, deci asceice, in confesiunile non calviniste”. In continuare apare doctrina terminismuluigratia este oferita tuturor oamenilor dar fiecaruia intrun moment diferit doar odata in viata. Cei care nu ajungeau sa atinga doctrinele pietiste ajungeau mai mult un fel de crestini pasivi. Un alt element specific al pietismului este fratia care este ilustrata de Weber mai mult ca un mare centru misionar, ca o afacere. In comparatie cu

calvinistii, la pietisti rationalizarea vietii era mai putin obligatorie iar atitudinea generala a credinciosilor era de smerenie si obligatie. C:Metodismul Weber a definit metodismul ca fiind;” combinatia intre un tip de religie complet emotional, care era inca ascetic si o indiferenta crescanda fata de bazele dogmatice ale ascentismului calvinist”. (Weber, 116). Metodismul se dovedeste a avea un caracter metodic si sistematic. Intiatorul lui a fost John Wesler . Weber observa ca pentru metodisti iertarea este singura cale spre mantuire si un sentiment al salvarii sigure si pure. Pentru a impune anumite limite s-a indoctrinat ideea ca in lipsa faptelor bune omul ar putea pierde gratia divina. Totusi metodismul nu a adaugat nimic in privinta vocatiei. D:Sectele baptiste Acestea, spune Weber au derivate din calvinism si se intanleste o a doua sursa a ascentismului protestant. Sectelor baptiste le sunt caracterizate cateva trasaturi de baza. 1: Biserica credinciosului. Prin aceasta biserica este privita ca o secta si numai adultii care au dobandit deja credinta pot fi botezati, iar modul lor de viata este asemanator cu cel al apostolilor. 2:Gradul de perfectiune al omului este supus evolutiei. 3:Faptele bune erau obligatorii. 4: Observarea atenta a comportamentelor de pe lumea asta de dragul lumii de dincolo, aceasta fiind o trasatura specifica protestentismului ascetic. Al cincilea capitol al cartii este denumit de catre Weber Ascentismul si spiritual ascetic. Sociologul observa ca in general conduita in fata bisericii si a lui Dumnezeu este foarte importanta, religia avand un cuvant foarte important de spus in viata omului. Weber analizeaza opera lui Richard Baxter-“Odihna vesnica a sfintilor” pentru a reliefa spiritual ascetic. Aceasta opera pune accent pe avutie si pe evrei. Principala idée a lui Baxter o reprezinta incurajarea muncii continue, fara pause, munca din pasiune. Baxter afirma ca scopul providential al diviziunii muncii care urmeaza sa fie cunoscut prin roadele sale. Un om fara vocatie este departe de ascentismul lumesc iar necesara nu e munca in sine ci profesia. Schimbarea profesiei este primita mai ales daca omul si-a garsit vocatia. Omul trebuie sa profite de fiecare data mai ales pentru ca se considera ca Dumnezeu ii arata aceasta cale. Omul este considerat ca fiind un simplu custode peste lucrurile lui Dumnezeu el trebuind sa dea socoteala in fata Domnului pentru fiecare banut sau fapta. Ascentismul protestatic a restrans consumul si a reprezentat un pas inainte spre modernism. Deasemenea el impune sobrietatea si toate acestea tocmai pentru a interzice orice idolatrie a fapturii omenesti. Mai exista in etica protestanta o idee revolutionara: aceea ca marginalii dintr-o comunitate devin foarte ambitiosi - si de cele mai multe ori si eficienti - tocmai datorita statutului lor de marginali. Acestia intra in competitie cu cei inovatori si deschisi la idei noi. Prin aceasta idee, etica protestanta inoveaza si democratia, legitimand marginalii sa ia loc in competitia sociala fara nici un fel de prejudecata, chiar cu un fel de intaietate. Eficienta spiritul democratic vor fi cuvintele de ordine ale secolelor al XIX-lea si al XX-lea. Weber considera ca dependenta capitalismului de sistemul de credinte al primilor calvinisti este exemplul modului in care ideile dirijeaza societatea; si chiar daca nu protestantismul a produs capitalismul, el a fost cu siguranta un ingredient esential. Antoce Irina Viorela Grupa 1 Seria A