Making The Pap Smear Into The.docx

Making the Pap Smear into the “Right Tool” for the Job -recenzie-

Textul dat portretizează istoria tehnologiei testului Papanicolaou, și abordează evoluția lui pe o perioadă de 50 de ani, în cadrul infrasctructurii laboratoarelor dar și înafara acesteia, explorând motivele alegerii lui ca “cel mai potrivit instrument” cu privire la cancerul de col uterin. Acesta a fost dezvoltat de către George Papanicolaou, care în 1917 a publicat un articol celebru despre biopsia vaginală ca indicator al stadiilor ciclului estral la porcușorii de guinea. Astfel, tehnica lui de “esantionare” a unor celule din colul uterin pentru a le examina a devenit una dintre instrumentele cheie în investigații ce a dus la era simbolică a endocrinologiei reproductive. Deși este departe de tipul ideal, acesta este considerat cel mai eficient instrument pentru depistarea cancerului, scăzând mortalitatea femeilor în America drastic. Conceptele de potrivit și nepotrivit sunt examinate dpdv al diverșilor actori sau actanți, ca fiind constructe sociale, relative,parțiale. Ideea principală a textului se concentrează asupra noțiunilor de “sistem” și “retea”, prin evidențierea multitudinilor de perspective actor/actant și lumile lor sociale. Cercetătorii susțin faptul că ceea ce face testul Papanicolaou “instrumentul potrivit pentru treaba lui” este deteriminat de concepțiile diferite față de acea “treaba”, în întregul univers din care face parte: “Societatea americană de cancer”,”Institutul național de cancer”, femeile afectate și alte persoane interesate de acest aspect sau actori implicați. Ce anume îl face să fie “instrumentul potrivit”? Pe scurt, testul este considerat simbolul cercetării noi a cancerului, și este o alternativă mai ieftină și eficientă în prevenire și depistare pentru intervenții din timp. Însă cât de adecvat este putem analiza prin diverse comparari cu alte metode,prin automatizarea

diviziunii muncii,fluctuația costurilor, încercări de reglare a laboratoarelor și explorarea unor alternative și tehnologii noi. Așadar, nivelul de adecvare, în acest sens, poate fi constant regândit și reconstruit pe mai multe nivele ale organizării sociale, de actori care operează în lumi sociale, fiecare cu diverse interese. Pașii pentru ca un instrument medical să fie considerat, dpdv social, bun, depinde de următorii factori: 1.

Să fie destul de bun încât să satisfacă cel puțin nevoile minime ale lumilor

sociale din aria aceasta. 2.

Să se folosească de toate resursele pentru a se ocupa de munca importantă

pentru actori. Faptul că testul a devenit din ce în ce mai răspândit ca tehnologie de screening utilizată pe o scară largă reflectă în mare parte creșterea importanței sănătății publice față de cele locale.În termeni de recunoaștere globală, testul Papanicolaou rezistă standardizării, reușind să devină oarecum stabil. Totuși, nevoile și așteptările actorilor și lumile sociale existențe nu sunt în armonie, ci mai degrabă se contrazic. Acest fenomen e denumit ambivalență de către Singleton și Michael, ce contribuie la teoria actor-rețea. Așadar, putem spune despre Papanicolaou că nu este cel mai stabil instrument dpdv social, și că nu îndeplinește criteriile ideale ale unei proceduri de screening bune; cu toate acestea nu este un instrument greșit sau neadecvat, concepțiile variind în funcție de lumile sociale ale actorilor din aria aceasta.