Maica-domnului-in-islam.docx

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,DUMITRU STĂNILOAE,, TEOLOGIE PASTORALĂ ANUL III

Fecioara Maria în Islam Lucrare de seminar la Istoria Religiilor

Coordonator: Lect. univ. dr. Constantin Iulian Damian Student: Sava Denis

Iași 2018 1

Cuprins

Introducere……………………………………………………….…..p. 3

I.

Izvoarele învăţăturii despre Maica Domnului din Coran………...p. 4

II.

Figura morală a Fecioarei Maria conform Coranului…………....p. 6

III.

Cinstirea Maicii Domnului în Islam…………………………….…p. 8 Concluzii……………………………………………………………..p. 9 Bibliografie…………………………………………………………..p. 10

2

Introducere

Evlavia fierbinte a creştinilor din toate colţurile lumii, faţă de Maica Domnului, s-a răsfrânt şi asupra lui Mohamed (570-632), fondatorul islamului. Atât el cât şi urmaşii lui au arătat un respect deosebit faţă de Fecioara Maria, chiar dacă nu îi recunosc acesteia titlul de Născătoare de Dumnezeu. Preacurata Fecioară mai este numită de musulmani ca fiind o femeie exemplară1. Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte câteva din ideile Coranului şi ale islamului în general, cu privire la locul special pe care-l ocupă Preacurata Fecioară Maria în această religie. Numele Mariei apare explicit de 34 de ori în Coran, dintre care de 24 de ori este asociată cu Fiul ei, Iisus. De asemeni, Mohamed i-a închinat Mariei, una dintre cele mai frumoase sure din Coran şi alta i-a dedicat-o numelui familiei ei. Acestora li se mai adaugă şi faptul că Fecioara Maria este singura femeie care apare numită în Coran. De aici rezultă clar locul unic pe care-l ocupă mama lui Mesia în cartea sfântă a musulmanilor.

1

Cf. Harun, Yaya, Fecioara Maria – o femeie musulmană exemplară, trad. Alina Isac, Ana Maria Secetă, Gabriela Pendelete, Ed. Taiba, Bucureşti, 2008, p. 218.

3

I.

Izvoarele învăţăturii despre Maica Domnului din Coran

Deşi Coranul se vrea a fi crezut ca fiind inspirat (a cărui inspiraţie ar fi fost făcută de Arhanghelul Gavriil lui Mohamed), totuşi, un creştin nu poate accepta această învăţătură, deoarece ar echivala cu un neajuns al învăţăturii Mântuitorului. De aceea ca şi creştini vom afirma că Mohamed a avut câteva surse de inspiraţie. Între izvoarele folosite de Mohamed în relatarea despre Fecioara Maria, amintim: -capitolele 1 şi 2 din Evanghelia după Sfântul Luca pe care însă nu le-a citit personal, ci doar din auzite. În favoarea acestei opinii, Silviu Octavin Isopescul aduce drept exemplu versetul 6 din sura 61 a Coranului. În acest verset se spune: ,,A zis Iisus. Fiul Mariei: O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Alah pentru voi adeverind Thora care a fost înaintea Mea şi vestind un trimis care va veni după Mine cu numele de Ahmed”(Sura 61,6, p. 386). Legânduse de această confuzie intenţionată între Duhul Sfânt şi Mohamed, Octavian Isopescul observă: ,,Mohamed a auzit de la un creştin neînvăţat că Hristos a făgăduit Apostolilor Săi că după El va veni unul care îi va conduce la tot adevărul şi a referit aceste cuvinte la sine, în sura 61, 6; şi dacă i-o fi tâlcuit acel creştin diferenţa între Paraclitos (Mângâietor) şi Periclitos (lăudat-echivalent cu Mohamed în arabă), nu înseamnă că Mohamed a citit Scripturile căci este absurd să presupunem că el ar fi ştiut limba greacă. Este un lucru cu îndoială să fi existat pe timpul acela o traducere a Sfintei Scripturi în limba arabă...aceasta deoarece creştinii arabi din acele vremuri erau foarte superficiali convertiţi, încât califul Ali s-a exprimat cu privire la o seminţie arabă creştină: Cei din seminţia lui Taghlib nu sunt creştini, ci din creştinism au primit doar băutul vinului”2. De asemeni o altă confuzie pe care o face Mohamed, este aceea între Mariam, sora lui Moise, şi Aaron şi Fecioara Maria: ,,O, soră a lui Aaron, zice poporul lui Israel Fecioarei Maria, tatăl tău nu a fost un făcător de rele şi mama ta nu a fost o curvă” (sura 19, 29, p. 236). ,,Acest verset a fost explicat prin faptul că Mohamed i-a auzit pe evrei vorbind despre Mariam, iar pe creştini despre Maria, amândouă identificate probabil drept Mariam, şi în ignoranţa sa a făcut din cele două una singură”3. Mai mult, în acest sens, prea izbitoare este asemănarea numelui tatălui lui Moise, Amram, cu cel al Fecioarei Maria, Imram. De fapt, şi astăzi, deşi sunt unii care resping părerea că ar fi vorba de o confuzie, mai sunt şi alţii care 2

Silvestru Octavian Isopescul, Note introductive la Coran…, p. 26. Jaroslav Pelikan, Fecioara Maria de-a lungul secolelor-locul ei în istoria culturii, trad. Silvia Palade, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 79. 3

4

persistă în ea. De pildă, Malek Chebel, autorul Dicţionarului enciclopedic al Coranului, afirmă despre Imram: ,,Imram sau Amram, nepot al lui Levi, din tribul leviţilor a fost tatăl lui Moise şi al lui Aaron, care în arabă sunt numiţi Musa şi Harun. Aşa se prezintă el în Coran, ca titlu al unei surate care îi evocă familia:Al’Imram”4.Or, în această sură deşi se vorbeşte de Imram, însă nu ca tată al lui Moise şi al lui Aaron, ci ca părinte al Fecioarei Maria. Concluzia este că Mohamed a fost inspirat de tradiţia orală. -pe lângă folosirea Evangheliei lui Luca (chiar dacă nu într-un mod direct), în conturarea învăţăturii despre Fecioara Maria, marele profet musulman, recurge şi la tradiţiile apocrife creştine (nu ne putem pronunţa dacă le-a folosit direct, sau doar din auzite). De exemplu: făgăduinţa Anei, din sura III, 31 apare cu mult înainte în Protoevanghelia lui Iacov, şi apoi şi în alte apocrife inspirate din ea. Interesant e că în timp ce Protoevanghelia o arată pe Ana, mama Fecioarei, ca fiind motivată de sterilitatea ei să facă o asemenea promisiune, Coranul din contra debutează direct cu prezentarea Anei( fără a i se prezenta numele direct, decât soţia lui Imram) ca făcând această promisiune, fără a i se prezenta vreun motiv. În alt loc Coranul pune în gura Mântuitorului: ,,Eu vin la voi cu semne de la Domnul vostru...Vă voi plăsmui un chip de pasăre şi voi sufla asupra ei şi se va face pasăre vie cu voia lui Dumnezeu” (sura 3, 43, p. 92). O apocrifă creştină de origine gnostică, şi anume evanghelia arabă a copilăriei Mântuitorului (datând din secolele VI-VIII) notează: ,,Iisus împlinise şapte ani şi îşi petrecea timpul cu prieteni de aceeaşi vârstă. Se jucau plăsmuind din lut statuiete care înfăţişau boi, măgari, păsări diferite şi alte vieţuitoare...Iisus poruncea statuietelor să se mişte şi ele începeau chiar să se mişte. Modelase şi figurine de vrăbii şi păsări care începeau să zboare ori să se oprească la porunca Lui”5. Aceste izvoare sunt deosebit de importante deoarece demonstrează existenţa în peninsula arabică a unei evlavii către Fecioara Maria chiar printre creştinii care nu erau ortodocşi, ci din contra, nestorieni şi gnostici, şi în plus înconjuraţi de iudei şi păgâni. Concepţia coranică despre Fecioara Maria privită în lumina izvoarelor ei, oglindeşte evlavia minorităţii creştine din Arabia (chiar dacă i se reproşează că de la creştini au împrumutat doar băutul vinului).

4 5

Malek Chebel, Dicţionar enciclopedic al Coranului, trad. Ioana Lutic, Ed. Artemis, Bucureşti, 2010, p.142. Evanghelia arabă a copilăriei, 36, 1-2, trad. Cristian Bădiliţă, în Evanghelii apocrife..., p. 102.

5

II.

Figura morală a Fecioarei Maria conform Coranului

Coranul nu se opreşte însă doar la relatarea despre viaţa Mariei ci mai ales descrie viaţa ei sfântă ca model pentru toţi. De remarcat în primul rând, este faptul că ea este unica persoană feminină care apare numită în Coran şi mai ales căreia i se închină o sură. (,,Fecioara Maria, binecuvântata mamă a lui Iisus – pacea să fie cu amândoi – este menţionată de gloriosul Coran şi prin urmare de toată învăţătura islamică, ca fiind femeia cea mai sfinţită dintre toate”). Această idee este perfect adevărată din mai multe motive, între care amintim: -înşişi îngerii i se adresează ei zicându-i: ,,O, Maria, Dumnezeu te-a curăţit şi te-a ales între toate femeile lumii” (sura 3, 37, p. 91). În aceste cuvinte, Maria este mai presus de orice suspiciune, fecioară pură şi purificată de harul divin6, fiind ridicată astfel deasupra tuturor femeilor lumii. Ea a fost aleasă de Dumnezeu chiar înainte de naştere (de când a fost făgăduită de mama ei). Spre surprinderea mamei ei, Dumnezeu primeşte ceea ce îi promisese ea, chiar dacă darul era o fetiţă şi nu un băiat, fiind singurul caz (conform Islamului) când o femeie este închinată templului. A ales-o Dumnezeu şi prin faptul că dat-o în grija lui Zaharia şi că apoi îi dădea ei hrană din cer. Coranul o arată pe Maria ca modelul slubim de feciorie şi de credinţă. În acest sens, spune: ,,Adu-ţi aminte de cea care şi-a păstrat mitrasul în feciorie” (sura 21, 9, p. 250) şi de asemeni: ,, Adu-ţi aminte de Maria, fiica lui Imram, care a fost neprihănită. Noi, deci am suflat în ea din Duhul Nostru şi ea a crezut în cuvintele Domnului şi a fost ascultătoare” (sura 61, 12, p. 393). 1. Fecioara Maria este prezentată într-o supunere atât de tăcută cum n-o fac apocrifele creştine. Deşi, învinuită de rude, ea tace încrezându-se în puterea lui Dumnezeu. Aminteşte oarecum prin aceasta de tăcerea ei din Evanghelia lui Matei, unde deşi era pe punctul de a fi părăsită de Iosif, ea tace lăsându-se total în voia lui Dumnezeu. Din această supunere totală izvorăsc şi alte virtuţi ale Fecioarei: statornicie în credinţa spre Dumnezeu, răbdarea absolută în calomniile care s-au adus, dezinteresul total de a încerca să câştige acceptarea oamenilor7. De remarcat este faptul că se prezintă pururea fecioria Maicii Domnului. Înainte de naştere, prin faptul că zămislirea ei este fără de bărbat, în naştere este cu incertitudine6

Malek Chebel, op.cit., p. 188. Cf. Harun Yaya, Fecioara Maria-o femeie musulmana exemplara, trad. Alina Isac, Ed. Taiba, Bucuresti, 200., p. 85. 7

6

depinde în ce sens înţelegem cuvintele: o apucară durerile (sura 19,23), iar după naştere este afirmată clar că fecioara nu avut relaţii deoarece ea nu e căsătorită cu nimenişi în plus se spune, despre ea şi Fiul ei: ,,şi le dădurăm amândurora pe o colină, o locuinţă statornică şi un izvor.” (sura 23, 52, p. 258) Coranul ne mai prezintă şi relaţia lui Iisus cu maica Sa care era una de dragoste reciprocă: ,,El m-a făcut, exclamă Pruncul Iisus, binecuvântat şi mi-a poruncit rugăciunea şi milostenia şi să arăt dragoste către Născătoarea Mea” (sura 19, 32-33, p. 236). De aici reiese clar că este neîndreptăţită afirmaţia lui Aziym Sherif Abdel, conform căreia Iisus nu şi-ar fi respectat mama, în timp ce Mohamed, și-a respectat-o8. Se poate ca această idee să o fi împrumutat de la unii neoprotestanţi (creştini) care spun că Sfintele Evanghelii arată un dispreţ al Domnului faţă de Maica Sa (bineînţeles că este fals căci dacă Domnul nu şi-ar fi respectat Maica atunci ar fi fost un călcător de Lege şi în mod logic mincinoase ar fi cuvintele Sale: N-am venit să stric Legea ci să o împlinesc- Mat. 5,17).

8

Cf. Dr. Aziym Sherif Abdel, Femeia în islam, Ed. Selam, Constanţa, 2005, pp. 37-38.

7

III.

Cinstirea Maicii Domnului în Islam

Deşi nu se poate vorbi de un cult oficial al Maicii Domnului în islam (deoarece este interzisă cinstirea sfinţilor), totuşi se poate vorbi de o cinstire deosebită la un nivel popular. Evlavia musulmanilor faţă de Maica Domnului se manifestă prin mai multe feluri între care amintim: -musulmanii, de multe ori când vorbesc despre Maica Domnului folosesc termenul de Doamnă. -multe femei primesc numele de Maria, pentru a fi ocrotită şi în semn de respect faţă de unica femeie amintită cu numele în Coran. -mulţi dintre ei fac pelerinaje la locurile închinate Maicii Domnului (în Siria, Turcia, India, Pakistan, Irak, Liban, la Fatima- Portugalia sau Lourdes- Franţa, ş.a.) şi dacă nu asistă la slujbă, cel puţin închină rugăciuni şi fac donaţii în cinstea Fecioarei. -însuşi Mohamed a nutrit un respect deosebit faţă de Maica lui Iisus aşa încât, atunci când a cucerit Mecca a poruncit distrugerea idolilor, dar nu şi a icoanelor Maicii Domnului şi a lui Avraam, ci din contra a permis şi a recomandat chiar păstrarea lor. -unii dintre mususlmani, bazându-se pe insistenţa Coranului asupra figurii Fecioarei Maria, o soscotesc pe aceasta în rândul marilor profeţi. -la acestea se mai adaugă un lucru deosebit de important şi anume faptul că din 2010, guvernul libanez la propunerea prim-ministrului Saad Hariri, a decretat o sărbătoare comună creştinilor şi musulmanilor în cinstea Maicii Domnului, sărbătoare care se va ţine pe 25 martie şi comemorează Bunavestire9. Acest lucru demonstrează clar că Preacurata este şi trebuie să fie o punte de legătură între islam şi creştinism. În concluzie, Fecioara Preacurata ocupă un loc cu totul special în Islam (chiar dacă nu e respectată ca Născătoare de Dumnezeu) şi de aceea Norman Daniel are perfectă dreptate când zice: ,,Nu există nimic în tot Coranul ceva care să egaleze căldura cu care se vorbeşte despre Hristos şi mama Sa. Hristos este prezentat ca o fiinţă unică, însă personalitatea mamei Sale apare cu mai mare pregnanţă. Coranul manifestă un cult al Fecioarei Maria, pe care musulmanii ar fi putut să-l dezvolte mai mult”10

9

Cf. Georgiana Bâra, Situaţia creştinilor în Irak, în Ziarul Lumina, 2 martie 2010, www.ziarullumina.ro Norman Daniel, Islam and the West, apud. Jaroslav Pelikan, Fecioara Maria de-a lungul secolelor-locul ei în istoria culturii, trad. Silvia Palade, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998, pp. 81-82. 10

8

Concluzii

Nădejdea tuturor creştinilor, îmblânzirea mâniei divine, după Dumnezeu, singură scăpare, lumină, tărie, bogăţie,cea a cărei mijlocire înaintea lui Dumnezeu este atotputernică şi o îndreaptă cu totul spre oamenii păcătoşi. Acestea şi multe alte mii de epitete adresează Biserica, Maicii Domnului. Şi aceasta deoarece ea este atât Maica lui Dumnezeu, cât şi Maica noastră a oamenilor. De aceea fruntea ei este împodobită atât cu slavă de la Dumnezeu, pentru că e Fiul ei cât şi cu slavă de la noi neputincioşii ei fii. Căci cărui fiu nu îi este drag să vorbească de mama sau cărei mame nu îi este scump fiul, indiferent că e bun sau rău? Ea ca Mamă a Fiului se bucură şi se întristează cu El, dar totodată se bucură şi se întristează şi cu noi şi toate acestea, în virtutea sublimei relaţii: mamă-fiu. Ea este mamă a lui Dumnezeu pentru că L-a născut pe Acesta cu trup, şi deoarece întruparea Lui este taina şi scopul creaţiei, însăşi Preacurata participă la această negrăită taină. De aceea înainte de naşterea ei, o citim pe Fecioara în paginile vechi-testamentare. Noul Testament ne-o prezintă într-o profundă tăcere, într-o deplină smerenie, îndreptând toate cele aduse ei, Fiului ei mult iubit. De aceea a şi înălţat-o pe ea Fiul mai presus de orice făptură: înger şi om. Smereniei i-a adăugat şi frumosul veşmânt al fecioriei, atât de perfectă, încât nici însuşi Dumnezeu nu a stricat peceţile fecioriei, ci mai mult în ea, în chip unic, a unit naştereaa cu fecioria. Ea este Maică a noastră, dar nu doar a creştinilor ci a lumii întregi, chiar dacă nu toţi cred în ea. Căci dacă credem că jertfa Fiului a fost făcută pentru toată lumea, de ce nu am crede şi că Fecioara a fost încredinţată ca maică a tuturor, de către Fiul. Dovadă este în acest sens că Fecioara până astăzi îi cercetează şi pe mulţi de alte religii: hinduşi, budişti.. Un caz aparte în acest sens îl constituie musulmanii, care nutresc faţă de Maica Domnului o evlavie, pe care din păcate mulţi dintre creştini nu o arată.Pentru ei după cum am văzut Fecioara este unica femeie amintită cu numele în Coran şi într-un cuvânt este un model sublim al virtuţilor pentru toate femeile.

9

Bibliografie

1. Harun, Yaya, Fecioara Maria – o femeie musulmană exemplară, trad. Alina Isac, Ana Maria Secetă, Gabriela Pendelete, Ed. Taiba, Bucureşti, 2008 2. Isopescul, Silvestru Octavian, Note introductive la Coran 3. Jaroslav Pelikan, Fecioara Maria de-a lungul secolelor-locul ei în istoria culturii, trad. Silvia Palade, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998 4. Malek Chebel, Dicţionar enciclopedic al Coranului, trad. Ioana Lutic, Ed. Artemis, Bucureşti, 2010 5. Evanghelia arabă a copilăriei, 36, 1-2, trad. Cristian Bădiliţă, în Evanghelii apocrife 6. Dr. Aziym Sherif Abdel, Femeia în islam, Ed. Selam, Constanţa, 2005 7. Georgiana Bâra, Situaţia creştinilor în Irak, în Ziarul Lumina, 2 martie 2010, www.ziarullumina.ro

10