Legea Perfectiunii

Legea Perfectiunii Legea Perfectiunii

Privind lucrurile din perspectiva transcendenta, fiecare fiinta si fiecare lucru sunt in mod neconditionat deja perfecte; din punct de vedere conditional insa perfectiunea nu exista - excelenta fiind cel mai inalt lucru pe care il putem obtine, dobandirea sa necesitand mult timp si practica. Suntem crescuti cu ideea de comparatie; educatia si cultura noastra se bazeaza pe acest lucru. Si astfel ne tot straduim sa fim altcineva decat cine suntem. J.KRISNAMURTI

Legea Perfectiunii ne prezinta un paradox pentru ca ea contine doua adevaruri aparent opuse, care opereaza pe doua nivele diferite de experienta. Din punct de vedere conventional aceasta lume este o lume a suferintei: crime pe strazi, flamanzi, oameni fara adapost, oprimati. Chiar si fara sa ne uitam la stirile zilnice, in propriile noastre vieti, atunci cand primim ceea ce nu dorim, noi suferim; iar cand nu dobandim ceea ce ne dorim iarasi suferim; si chiar atunci cand avem exact ceea ce ne-am dorit, realizam ca nimic nu dureaza vesnic in aceasta lume. Din punct de vedere transcendent insa, a ne vedea pe noi insine si aceasta lume cu toate dificultatile sale prin perspectiva intelepciunii care imbratiseaza, si cu rabdarea si iubirea si intelegerea care ne vin atunci cand inimile noastre sunt deschise, face ca totul - bucuriile si tristetea, suferinta si placerea, si tot ceea ce se petrece in acest moment pe planeta Pamant sa fie absolut si in intregime perfect, toate facand parte dintr-un mare proces evolutiv. Aceasta reamintire a unei perspective mai largi este o cheie pentru fiecare dintre noi care avem tendinte perfectioniste si o viziune inalta, dar care deseori pierdem perspectiva si ne ingrijoram pentru lucruri marunte. Trecand inapoi la realitatea practica, desigur ca nu este "perfect" sau OK ca cineva sa sufere de frig sau de foame sau durere, dar privind lucrurile din perspectiva mai larga vedem ca suntem celule pe trupul mai mare al planetei Pamant, care la randul sau nu este decat un graunte minuscul care pluteste in vidul spatial; si ca dramele noastre personale si politica globala nu sunt cu nimic mai semnificative decat un grup de furnici care sunt duse de un jet de apa, atunci cand cineva uda strada cu furtunul.

Daca nu reusim sa privim in ansamblu atat dreptatea cat si nedreptatea din intreaga drama a existentei umane, ne va fi foarte greu sa ne mentinem simtul umorului in aceasta lume. Woody Allen zicea odata: "Nu numai ca Dumnezeu nu este [pe aici], dar nici macar un instalator nu poti gasi sambata! Cei dintre noi care lucram cu teme legate de viziune si acceptare, trebuie sa ne dezvoltam puterea de a face un salt in necunoscut bazat doar pe credinta noastra; in care sa ne schimbam focalizarea de pe corpul nostru fizic, viata noastra, drama noastra personala, chiar psihicul nostru constient social si corect politic, pentru a imbratisa "intregul".

Acceptand perfectiunea finala a fiecarui graunte de materie, a fiecarei intamplari si a fiecarei persoane - inclusiv in noi insine, vom putea avea odihna reamintindu- ne ca oricum ar parea sa fie lucrurile, oricat de infricosatoare ar parea ele, intr-un fel totul este in regula pe masura ce ne straduim sa ne inaltam -oricat de dureros ar fi acest lucru - catre mai mult adevar, mai multa frumusete, mai multa bunatate, si mai multa iubire in lume. Aceasta schimbare de perspectiva s-ar putea sa ceara un efort considerabil unora dintre noi, in special celor care, tocmai atunci cand incearca sa faca saltul, sunt trasi inapoi prin intrebari de genul "care perfectiune? unde e perfectiunea cand vezi copii infometati?" Unei asemenea intrebari pot raspunde doar ca prin acceptarea tuturor lucrurilor ca fiind perfecte, noi acceptam in acelasi timp si propriile noastre reactii si raspunsuri ca fiind perfecte, si simtul de raspundere pe care il simtim ne va impinge cu siguranta sa facem tot ce ne sta in putinta ca sa ajutam lumea, ca sa schimbam lucrurile, ca sa oferim din timpul si din banii nostri, ca sa trezim constiinta in cei din jurul nostru, ca sa actionam. In acest lucru consta perfectiunea. Daca actionam cu un sentiment de vinovatie sau suparare, actiunile noastre vor avea un impact mai slab decat daca vom pastra in viziune o perspectiva mai larga, chiar atunci cand ne straduim din toate puterile sa alinam suferinta pe care o intalnim. In general nu putem sa alinam suferinta cuiva pana cand nu alinam suferinta din noi insine. Putem sa hranim pe cineva, sa imbracam pe cineva, si sa ajutam pe cineva sa devina de sine statator. Acestia sunt pasi importanti, insa ei nu au puterea de a indeparta cauzele fundamentale ale suferintei, invidia, sau lacomia din psihicul uman. Insa prin bunavointa noastra de a accepta posibilitatea ca viata se desfasoara asa cum trebuie, am pus deja bazele unui bun inceput. De aici vom putea pleca stiind ca am pornit dintr-un loc al compasiunii, si vom fi invatat, asa cum traduce Joseph Campbell din Upanishade: "sa trecem cu bucurie prin necazurile acestei lumi". Chiar si atunci cand acceptam perfectiunea procesului nostru de dezvoltare, pe masura ce ne impiedicam, crestem si evoluam, aceasta nu va insemna ca am devenit perfecti; pentru ca vom continua sa ne schimbam, sa invatam, sa ne maturizam si sa ne imbunatatim viata in diverse feluri. Imbunatatirea noastra va insemna faptul ca vom largi constientizarea fiecarui moment din viata noastra, cu realizarea perfectiunii ultime. Imbunatatirea noastra va trebui deci sa porneasca dintr-un punct in care deja exista acceptare, bucuria descoperirii si cresterii, fara sa implice conditii legate de ideea de "merit" . Perfectionistii trebuie sa-si reaminteasca faptul ca desi lumea este perfecta in sens transcendental, cand privim lucrurile din perspectiva conventionala practic nu exista perfectiune aici pe pamant. Nici o persoana, nici o actiune, si nici un produs nu poate fi perfect. Asa cum spune Legea Perfectiunii, cel mult se poate obtine "excelenta", si acest lucru se face prin efort si in timp. Oricat de mult ne-am stradui si oricat de priceputi am deveni, vom continua sa facem si greseli; imbunatatirea insemnand doar faptul ca greselile noastre vor deveni mai mici. Va trebui atunci sa acceptam ca si greselile noastre sunt perfecte, fie in relatiile cu ceilalti, fie in munca, si in orice alte situatii. Legea Perfectiunii este deci aliniata indeaproape cu Legea Flexibilitatii si Legea Nejudecarii. Aceasta intelegere a ne - perfectiunii va putea ridica o mare greutate de pe umerii nostri, a celor care avem o viziune extrem de inalta si care ne masuram fata de standarde nerealiste. Pentru ca de aprecierea perfectiunii ascunse in imperfectiune, putem sa ne bucuram cu totii.

Ce putem face in acest sens este sa ne dezvoltam capacitatea de a vedea lectiile vietilor noastre de fiecare zi ca fiind perfecte, prin felul in care viata ni le aranjeaza ca sa vina exact la timpul si la locul potrivit. Putem realiza faptul ca idealele noastre si inalta viziune a ceea ce ar putea sa fie sau a ceea ce trebuie sa fie pot avea rol de far calauzitor in viata noastra, care sa ne indrume si sa ne inspire, dar ca ele nu trebuie sa fie folosite ca standarde dupa care sa ne judecam unii pe altii. Tot felul de evenimente, atat minunate cat si teribile, se pot petrece in viata noastra. Pe unele le aprobam, in fata altora, care ne displac, rezistam. Credinta perfecta recunoaste faptul ca mentalul nostru nu poate sa cunoasca sau sa-si inchipuie ceea ce este necesar pentru binele nostru cel mai inalt; aceasta credinta este insa cea ne va inspira sa apreciem perfectiunea din imperfectiune, recunoastere care poate sa deschida prin ea insasi o usa catre un sens mai larg al vietii.

Experienta Perfectiunii

1. Aminteste-ti un moment cand te-ai simtit perfect bine, sau ca viata ta este perfecta. Poate ca era o zi frumoasa, si oamenii din jurul tau erau veseli; poate ca simteai atunci ca ai facut ceva bine, mintea ta eliberata de stress si constrangere, lucru care te-a facut sa-ti expandezi constiinta in acest moment de perfectiune clara. 2. Acum reaminteste- ti un incident recent, o interactiune sau intamplare din viata ta pe care ai simtit-o ca fiind neplacuta, care ti-a aparut ca fiind altfel decat perfecta. 3. Imagineaza-ti cum ar fi daca ti-ai expanda constiinta in starea respectiva de neplacere, dar cu constiinta perfectiunii prezenta asa cum ai avut-o in momentul fericit din viata. Poate ca nu este usor la inceput, dar aminteste-ti ca trebuie practica pentru a reusi ceva.

Aplicarea Legii Perfectiunii

1. Practica acest simplu exercitiu de reamintire: -In final, totul este perfect. -In mod conventional nimeni si nimic nu este perfect, in afata de curgere, schimbare si joaca. 2. Invata sa spui "e destul de bine" sau "sunt destul de bun", "merge", "deocamdata ajunge". 3. Orice ni se intampla si oriunde mergem, putem aplica Legea Perfectiunii daca ne intrebam: "in ce fel ar putea acest lucru sa fie perfect? Este oare o lectie perfecta? o sansa perfecta? Cum as putea sa-mi schimb perceptia, pentru a gasi perfectiunea [din aceasta situatie/lucru/ fiinta] ? "

Dan Millman - The Life You Were Born To Live Tradus de Adriana Yamane