Latinitatesidacism

Latinitate si Dacism Boerescu Andreea Margareta Cambei Alexandra Andreea Ivana Ivona Neagu Andreea Elena Clasa a XI a F

Cuprins    

 

Originea romana a poporului si limbii Latinitatea limbii Miturile dacice Elemente ale limbii dacilor in limba romana contemporana Stadiul la care a ajuns cercetarea Rezultatele cercetarii

Originea romana a poporului si a limbii 

Definitia Limbii Romane

Limba romana este limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a Imperiului Roman,cuprinzand provinciile dunarene romanizate,din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre.



Teritoriul de formare

Limba romana s-a dezvoltat pe o larga baza teriotoriala romanizata,cuprinzand provincia Dacia norddunareana propriu zisa adica in primul rand:Oltenia,Banatul si Ardealul,si,in al doilea rand,Muntenia si sudul Moldovei,precum si zona suddunareana invecinata de-a lungul fluviului Dobrogea iar in vest si sud-vest provinciile romanizate ce au stat intodeauna in strans contact atat administrativ si comercial cu dacii.



Latina Orientala

Latina dunareana dimpreuna cu latina vorbita pe coasta dalmatiei si pana catre jumatatea a doua al secolul al III lea dimpreuna cu latina vorbita in Italia fac parte din grupul oriental al limbiilor romanice.



Cucerirea si romanizarea Daciei

Cucerirea Daciei de catre Traian a fost pregatita de o serie de masuri cu caracter militar si administrativ.Inconjurata de provincii romanizate cu Dunarea fluviul roman,Dacia nu mai putea o opune o stavila romanizarii cu atat mai mult cu cat imperiul pentru siguranta granitei sale de nord trebuia sa planifice aceasta regiune si sa-si asigure stapanirea ei.



Contributia scriitorilor

Contributia scriitorilor la progresul limbii literare consta nu atat in imbogatirea cantitativa a limbii literare cat in perfectionarea calitativa,expresiva.Fara o literatura dezvoltata este greu de conceput o limba literara evoluata.Procesul a mers in pararel si a fost urmarit in aceasta interdependeta de romanistii care au studia istoria limbii literare franceze sau acelei italiene. In cazul limbii romane,problema isi asteapta inca cercetatorul ceea ce putem spune deocamdata este ca rolul scriitorilor de seama a fost si este hotarata in actiunea de imbogatire estetica a lumii adica sub aspectul nuantarii ei semnatice al mladierii sintactice si al varieteti ei stilistice.

Cea mai veche si in acelas timp cea mai raspandita teorie a fost formulata de B.P.Hasdeu in 1879.Invatatul roman considera ca inceputurile limbii noastre literare trebuie cautate in tipariturile coresiene.Referindu-se la limba textelor romanesti in secolul al XVI lea Hasdeu afirma ca pe la jumatatea acestui veac limba romana infatisa diverse straturi unele mai inapoiate altele mai inaintate,intre care exista deja stratul cel devenit astazi aproape fara nici o schimbare limba tipica a romanului. Mai tarziu acest punct de vdere a fost impartasit de majoritatea lingvistilor bucuresteni.Astfel O.Densusianu chiar daca nu-si formuleaza cu destula claritate opinia intrucat considera ca:”am fi […] prea exigenti daca am vrea sa cautam in textele secolului al XVI lea urme de stil literar sau unele indicii ale unei incercari de limba modelata dupa reguli de compozitie”,limba de atunci aparandu-i “exclusiv ca o adaptare la scopuri practice fara nici o preocupare de perfectionare literara”, se pare ca recunoaste totusi textelor brasovene rolul semnta in formarea traditiei literare romanesti intrucat afirma:”In special cartile lui Coresi a avut cea mai mare influenta contrbuind intr-o mare masura la dezvoltarea ulteriora a limbii romane literare

Teza aparitiei limbii romane literare in secolul al XVI lea a fost sustinuta recent si de I.Ghetie. “Textele literare” la care se refera I.Ghetie nu sunt doar cartile lui Coresi ci si tipariturile sibiene despre care avem informatii ca ar fi aparut cu putin inainte de 1550 precum si celelalte traduceri tiparite sau netiparite,pastrate sau pierdute realizate in acelas veac alaturi de care stau si scrierile administrative cu caracter oficial. In ceea ce priveste romana literara propriu zisa G.Ivanescu sustine ca aceasta incepe a se construi abia pe la sfarsitul secolului al XVIII lea dupa 1870 si in prima jumatatea a seculului trecut.

In concluzie consideram ca procesul de cultivare al limbii romane prin interventia carturarilor si a oamenilor instruiti in cele trei provincii romanesti a inceput inca din epoca in care slavona indeplinea la noi functiile limbii de cultura si sa accelerat dupa ce romana a preluat aceste functii adica de prin secolul al XVII lea.

Monumente de limba scrisa Cele mai importante monumente de limba literara din perioada la care ne referim sunt fara indoiala cartile religioase din secolul al XVI lea traduse,copiate sau tiparite la Brasov,Sibiu,Orastie,Cluj si probabil in Maramures.

Latinitatea limbii 

Etnogeneza românilor reprezintă un eveniment istoric fundamental în istoria noastră natională, întrucât arată cum sa format civilizatia noastră. Ea a fost un proces complex, îndelungat la care au contribuit statalitatea dacică si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de către romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei dacoromane în conditiile convietuirii cu populatiile migratoare, răspândirea crestinismului, ducând în final la crearea unei etnii distincte în spatiul central-sud-est european . În Dacia locuia populatia unitară si omogenă sub raport etnic si lingvistic: tracii si geto-dacii. Ei au fost integrati în formatiile provinciale, ocrotiti si supusi procesului de romanizare. Romanizarea a prins rădăcini durabile la populatia băstinasă, prin înlocuirea limbii si culturii, a numelor proprii si a credintelor, a organizării socialeconomice constituind un fenomen de masă cu valori formative esentiale în etnogeneza poporului român

Miturile dacice Dupa cucerire Dacia a fost colonizata cu colonisti adusi din provinciile romane occidentale cu deosebire din Serbia,Bulgaria,Ungaria si Austria de astazi;dar o mare parte au venit din Asia Mica.Totusi acesti colonisti de origini diferite vorbeau limba latina si o intrebuintau ca limba a raporturilor zilnice. Orientarea politica si economica a Daciei spre vest a facut ca noua provincie sa ramana in contact cu provinciile occidentale primind inovatiile lexicale pornite din centru: cea mai importanta artera comerciala era Dunarea. Romana face parte din grupul lingvistic apenino-balcanic dimpreuna cu dalmata,albaneza si dialectele italiane centrale si meridionale.

Crestinismul patrunde in Dacia sub forma latina;generalizare culturii crestine in provinciile dunarene nu se produce decat in secolul al IV lea;inainte de secolul al IV crestinismul se infiltrase in Dacia prin colonisti orientali. Dupa parasirea oficiala a Daciei de catre Aurelian efectuata incepand cu anul 271 in legatura cu campania lui Aurelian in Orient si crearea provinciilor sud-dunarene Dacia ripensis si Dacia mediterranea, viata romana a continuat in provincia romanizata si in special in Banat.

Elemente ale limbii dacilor in limba romana contemporana Privind in ansamblu lexicul din textele secolului al XVI lea cuprinde numeroase elemente specifice impartite in doua categorii: a)Termeni azi disparuti sau pastrati izolati in unele graiuri:agru in latina agrum,arbure in latina arboreum. b)Cuvinte care s-au pastrat,dar au suferit o evolutie semantica:adunatura “sfat”,bezaconie”nelegiuire”

Influente straine: a)Termeni de origine slava:besadui “ a vorbi”;blazna “greseala” b)Termeni calchiati dupa slava:ainte-nascutul c)Termeni de origine maghiara:barat “prieten”;de biu “din belsug” d)Constrctii sintactice dupa slava sau dupa maghiara. 

Morfologia a)Unele substantive feminine au plural “e” in loc de “i” :gradine b)Substantivele neutre terminate la plural in “ure” sunt frecvente in majoritatea textelor : locure c)Inafara formelor sintetice de genitiv-dativ articulat in “eei” si “iei” : inimiei se intrebuinteaza si genitivul-dativul analitic format cu prepozitia “de” :cale de cetate d)Vocativul in “e” se pastreaza in multe scrieri : ome e)Adjectivul “gol” are la plural forma “goli” f)Pronumele relativ “care” este variabil : carele,carea si carii. 

In epoca veche,neexistand l limba literara unica pentru toti romani,ci mai multe variante cultivate diferentiat in timp si spatiu,e firesc sa nu cautam o singura baza dialectala,ci mai multe in functie de numarul variantelor literare. 1. Variantele literare de tip sudic au la baza,in general,graiul muntean,dar,cel putin in secolele al XVI lea si al XVII lea,limba cartilor tiparite la Brasov prezinta si unele fenomene proprii graiurilor transilvanene,in vreme ce cartle traduse ori scrise la manastirile din Oltenia pastreaza anumite forme specifice acestor graiuri,abandonate mai tarziu,cand centrul cultural se muta la Tragoviste. 2. Variantele de tip nordic se intemeiaza pe graiurile transilvanene de nord si sud-vest pe graiul banatean si pe cel din Moldova de nord ,care au numeroase elemente comune. Procesul deliberat al unificarii variantelor literare romanesti incepe dupa 1780,data aparitiei primei noastre gramatici tiparite,prin activitatea reprezentantilor Scolii Ardelene,in special Petru Maior.

Stadiul la care a ajuns cercetarea Preocuparile pentru sutdierea aspectului literar al limbii au o anumita traditie in lingvistica romanesca;aparute inca de la sfarsitul secolului al XIX lea. La Bucuresti,Ovid Densusianu are meritul de a fi dezvoltat in cursurile sale universitare.studiile de limba literara si de stilistica,acordand cu precadere atentie cercetarii limbii si stilului literaturii artistice.Contributia lui Densusianu este valoroasa daca ne referim la momentul in care a fost elaborata lucrarea,autorul realizeaza mai curand o analiza literara,cu referiri lingvistice la valorile expresive din diferite compartimente ale limbii. Dupa cel de-al doilea razboi mondial cercetarile in domeniul istoriei limbii literare,al stilisticii si in ultimii ani,al poeticii,se inmultesc.Se discuta anumite aspecte teoretice si metodologice ale acestor discipline,apar lucrari de sinteza si studii aplicate. Printre lucrarile in care sunt dezbatute probleme teoretice ale studiului limbii romane sunt de mentionat: Al.Rosseti “Despre unele probleme ale limbii romane literare”,Tudor Vianu”Probleme de stil si arta literara”,Iorgu Iordan”Despre limba literara.Studii si cercetari lingvistice.”,etc. Discutiile teoretice au fost duse in jurul catorva probleme mai importante :definirea notiuni de limba literara,originea si stilurile limbii literare,latinitatea limbii cat si despre cercetarile legate de limba.