Kate

Capitolul 1 Prima zi de scoala - Va rog sa veniti incoace, spuse bunicul Carlisle. Carlisle tocmai ajunse acasa. Fusese in oras sa se angjeze la spital. Ne-am parasit fiecare activitatile si am intrat in camera alba in mijlocul careia se afla o masa din sticla, inconjurata de scaune negre din piele. - Luati loc, adauga Carlisle care era deja asezat pe scaunul din capatul mesei. Nu intelegeam nimic. Ne-am asezat cu totii pe scaune iar bunicul a inceput: - Maine incepeti liceul... - Din nou... chicoti Emmet - Asa e Emmet spuse Carlisle si zimbi, vreau sa va anunt ca Jasper, Alice, Emmet si Rosalie vor fi la seniori iar Edward, Bella, Jacob si Renesmee vor fi la juniori. Nu-mi venea sa cred ce auzisem. In sfirsit urma sa merg la scoala. Inima a inceput sa-mi bata cu putere. M-am uitat in jur si mi-am dat seama ca nu eram singura care avea emotii. Mama era la fel de uimita si zapacita ca si mine. Iar Rose, ei bine ea era fericita. Ura ca trebuia sa plece la liceu in fiecare zi si ca ma lasa acasa. Ea ma iubea la fel de mult ca mama si nu suporta sa stea departe de mine. - S-a intimplat ceva Nessie? intreba Jasper simtind emotiile care ma copleseau. - Nu-i nimic... doar ca ... am facut o pauza pentru a-mi reveni.. nu-mi vine sa cred ca in sfirsit pot sa merg la liceu. - Nici mie, sopti Jacob incet. Treceam incet peste soc, cind brusc mi-am dat seama... - De ce mi-ati spus tocmai azi? Nu-mi ramin decit citeva ore de pregatire. Daca fac vreo greseala oamenii o sa banuiasca ceva. - Linisteste-te, esti jumatate om ... tu ai cele mai putine sanse sa gresesti Renesmee. Nu-ti face griji. Sa nu-mi fac griji? Cum sa nu-mi fac griji? O miscare gresita si-mi puneam in pericol intreaga familie. Nu vroiam sa ne mutam din nou. - Nu o sa gresesti, mi-a spus tata. Putea sa citeasca gindurile nu sa vada viitorul. De unde stia ca n-o sa gresesc? - Cred ca ar trebui sa stiti ca vor niste schimbari... spuse Carlisle. - Schimbari? intreba mirata Rosalie. - Da... Ei bine, avind in vedere ca in acest an veti fi mai multi... am hotait sa schimb putin lucruruie. In documente si in fata oamenilor... Alice si Emmet sint nepotii lui Esme, Edward, Jasper, Jacob si Rosalie au fost infiati, iar din cauza asemanarii evidente Bella si Rennesmee vor fi surori. - Grozav.. am murmurat eu. Carlisle continua.... - Esme ti-ar placea sa fii profesoara de engleza? M-am gindit ca o sa-ti fie greu sa petreci atit de mult timp singura acasa si am hotarit sa-ti gasesc un loc de munca. O sa lucrezi la liceul in care invata copii, asa vei fi alaturi de ei mai mereu... Esme era mai emotionata ca mine. Socul, uimirea, fericirea se puteau citi pe chipul sau. - Multumesc Carlisle... sopti ea... credeam ca-mi voi petrece restul eternitatii acasa... adauga zimbind. - Renesmee, Jacob cred ca ar trebui sa va culcati, spuse tata, maine va fi o zi grea pentru voi. Ma trimetea la culcare? Nu mai eram un copil... puteam sa am grija si singura de mine. M-am infuriat. - E devreme inca, am spus eu pe un ton glacial... - Ei haide iubito, a spus Jacob facindu-mi cu ochiul, cred ca ar trebui sa mergem la culcare.

Tata s-a incruntat si s-a uitat urit la Jacob. Eu m-am sculat zimbind de pe scaun le-am spus noapte buna tuturor, l-am apucat pe Jacob de mina si am urcat in camera noastra. Eram sigura ca ne urmareau, ca ascultau tot ce vorbim. Brusc m-am revoltat... eu nu-i spionam pe ei. - Ce s-a intimplat? intreba Jacob obserivind ca sint abatuta. Nu am apus nimic i-am atins fata si i-am aratat. El a inceput sa rida. - Nessie, sint parintii tai... isi fac griji. Griji? Erau atit de protectori, sint sigura ca Charlie nu o spiona pe mama desi isi facea griji pentru ea. M-am culcat resemnata pe pat. Stiam tata avea dreptate, maine va fi o zi grea pentru mine. Mi-am pus capul pe umarul vircolacului meu si am adormit.

*** M-am sculat somnoroasa din pat si am privit pe geamul mare de sticla, care ocupa mai mult de jumatate de perete. Soarele abia rasarea. M-am intors si m-am uitat la ceas, era ora 6:00. Mi-am amintit ca astazi voi merge la liceu iar inima incepu sa-mi bata di n nou cu putere. Ai suficient timp sa te pregatesti am incercat eu sa ma linistesc. Am intrat in baie,vroiam sa fac un dus. Apa calda m-a mai linistit putin. Cind ieseam din baie cineva batu la usa. - Intra... am soptit eu. Jacob inca dormea, nu vroiam sa-l trezesc. Alice intra incet in camera. - M-am gindit ca ai nevoie de ajutor cu garderoba... Alice exagera cind venea vorba de haine. A trnsformat camera alaturata in garderoba pentru mine si Jacob. Practic era mai mare decit camera unde dormeam. - Ai dreptate matusa, chiar am nevoie de ajutor. Cred ca ar fi trebuit sa-mi faci o harta a garderobei, sa nu ma ratacesc in ea... Alice incepu sa rida. Se duse si intra in garderoba... peste citeva secunde iesi afara cu un zimbet triumfator pe buze. - Cred ca ti-am gasit hainele perfecte. Imbraca-le, spuse ea dind-mi hainele. Mi-a luat citeva secunde sa imbrac pantalonii si inca citeva secunde sa imbrac camasa alba. Am iesit din baie fara sa ma uit in oglinda. Alice m-a examinat citeva secunde... - Minunat, a spus ea zimbind, e perfect... Dar... lipsesc pantofii. Asteapta o secunda. Deschise usile la garderopa si se pierdu iarasi pintre rindurile de haine. Peste citeva secunde se intoarse cu o pereche de pantofi negri in mina. - Incalta-i ... Erau cu tocuri inalte... nu imi placeau pantofii cu toc inalt, dar nu aveam de ales, trebuia s-o ascult pe Alice. Am incaltat, nu prea entuziasmata pantofii si am facut o pirueta. - Esti superba... spuse Jacob... - Te-ai trezit... - Da, si sint cam suparat ca nu m-ai sculat mai devreme, cred ca o sa-mi ia ore intregi sa gasesc ceva in garderoba. De fapt nu cred ca e o garderoba, seamana mai mult cu un magazin urias de haine. Alice incepu sa rida. - De fapt ti-am pregatit eu hainele, spuse ea aratind cu degetul scaunul pe care stateau o pereche de pantaloni bej si un pulover alb. - Grozav... zimbi Jacob. Multumesc Alice. - Pai cred ca am termiat aici, ma duc la Bella, sint sigura ca are nevoie de ajutor. Cred ca o sa-mi ceva timp s-o invat sa-si foloseasca garderoba spuse Alice zimbind si disparu pe usa. Stiam ca mama o sa fie fericita daca o va ajuta Alice, si ea avea la fel de multe probleme cu hainele ca si noi. Dupa ce s-a imbracat si Jacob si m-a asigurat de zeci de ori ca totul o sa fie bine, si ca n-o sa gresesc am coborit in salon. Cind am pus piciorul pe ultima scara opt perechi de ochi s-au fixat asupra mea. - Ei haide, am spus eu... va uitati la mine de parca ati vrea sa ma mincati. Mama a inceput sa rida. - Sintem uimiti. Alice s-a intrecut pe sine de data asta, arati minunat.

- Splendid, adauga Rose dar cred ca ar trebui sa mincati. Jacob zimbi, era lihnit. Eu nu prea mincam mincare gatita, preferam sa vinez. - Nu vreau sa maninc... am scincit eu. - Bine atunci, cred ca o sa putem pleca imediat ce il scoatem pe Jacob din bucatarie. Cind terminase de mincat Jacob, am plecat cu totii spre garaj. Carlisle ne ura succes la scoala, se urca in masina sa si porni spre spital. Eu, tata, mama si Jacob am mers cu masina mamei, Rose si Emmet au urcat in alta masina, iar Alice, Jasper si Esme au luat mercedesul. 20 minute mai tirziu intram in parcarea liceului. Am coborit din masin, privind mirata cladirea uriasa cu 3 etaje din fata mea. Inima incepu iarasi sami bata cu putere, eram emotionata. Jasper a simtit emotiile care ma copleseau si a hotarit sa preia controlul asupra situatiei. M-a cuprins un val de liniste si fericire. - Jasper, lasa pustoaica sa se bucure de emotia primei zile de scoala, spuse Emmet aruncind cu un bulgare de zapada in mine. Am prins bulgarele in mina si l-am aruncat inapoi in Emmet. - Nu-s pustoaica ... am murmurat eu furioasa. - Asa e spuse Emmet si deveni dintr-o data mai serios, de fapt eu arat mai bine ca tine. Cred ca mi-ai putea fi bunica, adauga el chicotind. Opt bulgari de zapada zburara simultan spre capul lui. Ar fi putut sa se fereasca, era rapid, insa nu s-a clintit nici un centimetru. Bulgarii s-au lovit de fata s-a facindu-l sa arata cu un om de zapada. Am inceput cu totii sa ridem. - Nu vreti sa intirziati chiar din prima zi de scoala nu-i asa? intreba Esme - Asa este doamna Cullen ... Mai ales la prima ora pe care o avem cu dumneavoastra... spuse zimbind Alice. - Atunci ar trebui sa mergem. Am pornit spre usile larg deschise ale liceului. Esme a intrat prima si s-a indreptat cu pasi siguri spre secretariat. Am urmat-o desi habar nu aveam ce trebuia sa facem acolo. Esme a discutat citeva minute cu secretara care ne dadu la fiecare cite o harta a scolii, si o hirtie care dupa spusele secretarei trebuia s-o returnam dupa lectii cu semnatura profesorilor la care aveam ore. Am parasit biroul mic al secretarei si dupa ce mi-au urat toti succes la ore, am pornit fiecare spre clasa sa. Esme, Alice, Jasper, Rosalie si Emmet aveau prima ora impreuna, eu, tata, mama, si Jacob aveam fizica, la etajul 2. Incercam sa nu ma gindesc la lectie, aveam destule cunostinte in domeniul fizicii, tata imi predase timp de citeva saptamini notiunile de baza la fiecare obiect. Ma deranjau zecile de priviri atintite asupra noastra. - De ce se uita atit de insistent la noi? Am soptit eu incet, mult prea incet ca urechile umane sa poata auzi.. - Datorita faptului ca sintem noi, mi-a raspuns tata. Si datorita aspectului nostru... ei cred ca sintem fotomodele sau ceva de acest gen. Ne-am oprit in fata usei de fizica. - Totul o sa fie bine... a soptit tata care si-a dat seama ca ma cuprindea din nou panica... si a intrat prmul in clasa. Mama l-a urmat la fel de sigura pe sine. - Nu putem sta la usa o vesnicie, mi-a spus Jacob si ma apuca de mina, trebuie sa intram. L-am lasat pe el sa intre primul iar eu l-am urmat. Ne-am dus la masa profesorului care ne semna hirtiile date de secretara si ne-am asezat in singura banca ramasa libera. Eram chiar in spatele parintilor mei, iar asta ma facea sa ma simt mai bine. Domnul Moore, profesorul de fizica, incepu sa ne vorbeasca despre lentile, refractia si reflectia luminii, dispersia luminii si aparate optice, lucruri pe care le stiam deja. I-a pus citeva intrebari tatei care a raspuns corect la toate, apoi imi puse si mie o intrebare despre lentile, la care bineinteles am dat un raspuns corect cu putin ajutor din partea tatei, care mi-a suflat raspunsul. Tocmai cind domnul Moore i-a pus o intrebare lui Jacob a sunat soneria. - Salvat de clopotel... i-am soptit eu rizind si am pornit spre urmatoarea ora.

Dupa primele trei ore am descoperit ca-mi facusem griji degeaba. Nu era asa de dificil precum ma asteptam. Cind am intrat in cantina Rose, Emmet, Jasper si Alice ne asteptau, erau deja asezati la o masa. Ne-am dus si ne-am asezat linga ei iar Rose incepu sa-mi puna zeci de intrebari. Desigur si aici toti erau cu ochii pe noi, cred ca se intrebau de ce stam toti cu mincarea in fata insa nu mincam nimic, toti inafara de Jacob bineinteles care intr-un minut a terminat totul din farfuria sa. Urmatoarele ore au decurs destul de bine, imi placeau toate obiectele si credeam ca o sa ma inteleg cu toti profesorii, in afara de domnul Jones, profesorul de matemateca, care ne-a pus sa ne prezentam in fata intregii clase. Dupa lectii, in parcare a avut loc o bataie cu bulgari de zapada. Emmet era hotarit sa se razbune pentru cei opt bulgari de zapada de dimineata. Desi la imbulgareala a participat intreaga familie, chiar si Esme, Emmet arunca cu bulgari numai in mine. Cind ne-am urcat cu totii in masini semanam mai curind cu niste mite plouate decit cu niste vampiri.

Capitolul 2 Kate Trecusera 3 saptamini de cind mergeam la liceu, iar mie imi placea tot mai mult. Viata mea nu mai era la fel de monotona ca atunci cind imi petreceam zile intregi incasa. Aveam un program incarcat, aveam teme si diferite proiecte la care lucram in fiecare alaturi de intreaga familie. Esme predadea fara indoiala cele mai interesante lectii, era foarte apreciata atit de elevi cit si de restul profesorilor, care se intrebau cum de avea atit de multe cunostinte o profesoara atit de tinara. Viata mea era perfecta din toate punctele de vedere si nu imi doream sa se schimbe niciodata.

*** Alergam spre ora de biologie, sperind sa ajungem la timp. Ne-am pornit mai tirizu ca de obicei de acasa din cauza lui Jacob, care a luat micul dejun in jumatate de ora. Cind am intrat in clasa doamna Miller nu ajunsese inca. Aveam noroc. Ne-am asezat in banca, tata insa a ramas in picioare. - Aseaza-te Edward!i-a spus mama. Nu intelegeam nimic. Statea in picioare, de parca ar fi fost impietrit. M-am uitat atent la fata sa incercind sa privesc dincolo de masca de piatra pe care o afisase. - Un vampir... a soptit... aici. - Aici de fapt sint sapte vampiri, a glumit Jacob - Nu intelegi ... nu-i din faimilie... Eram sigura ca ceilalti nu ne pot auzi, dar am considerat ca nu e prudent sa vorbim despre asta aici. Oricum era imposibil sa fie vre-un vampir aici... noi eram singurii care invatam. Nu am auzit niciodata de existenta altor vampiri `vegetarieni` care sa mearga la liceu. Si se pare ca nu eram singura. Mama era la fel de uimita. Apoi am simtit mirosul, cu siguranta era mirosul unui vampir. In timp ce incercam sa ma gindesc la o alta explicatie usa clasei se deschise si intra doamna Miller urmata de o fata. Fata avea parul castaniu si drept, ochii de culoarea topoazului si buzele trandafirii. Era atit de palida si totodata atit de frumoasa... Doamna Miller o prezenta... - Ea e Katherine Hall. Apoi uitindu-se la fata... Kate te rog sa iei loc linga Michael... Kate dadu din cap si merse si se aseza in banca. Am incercat sa fiu atenta la ora insa nu reuseam, si se pare ca nu eram singura... Jacke, mama si tata pareau la fel de abatuti. Aveam impresia ca ora nu se mai termina, aveam atitea intrebari de pus... Soneria m-a trezit din visare, mi-am pus repede cartile in geanta si m-am indereptat spre cantina. Ceilalti veneau din urma, auzeam sunetul facut de pasii lor cind atingeau podeaua si le simteam mirosul. Ca de obicei Jasper, Rose, Emmet si Alice ne asteptau la cantina. Stiau ce s-a intimplat, eram sigura ca Alice a vazut totul. Cind am ajuns la masa mi-am tras un scaun si m-am asezat cu fata la ei. Jacke s-a asezat linga mine. Mama si tata au ramas in picioare. - O cheama Katherine Hall a spus mama... - Pai de fapt prefer sa mi se spuna Kate... a spus o voce care semana mai degraba cu clinchetul unui clopotel.

Am intors capul si am vazut ca fata statea la spatele nostru. - Va suparati daca stau cu voi? intreba ea vesel - Sigur ca nu ... spuse Alice, ia loc Fata lua un scaun si se aseza la stinga mea. - Eu sint Renesmee, am inceput eu, aceasta este familia mea... Alice, Jasper, Emmet, Rosalie, Edward, Bella si Jacob. - Incintata, spuse ea zimbind, eu sint Kate. Deci voi sinteti familia Cullen... - Da, spuse mama, sa inteleg ca ai auzit de noi? - De fapt v-am cautat... - Ne-ai cautat? intreba Jasper mirat - Da, dar nu cred ca ar trebui sa vorbim despre asta aici... sint oameni in jur... - Asa e spuse Edward, ne intilnim dupa ore in parcare, o sa mergem la noi acasa. Abia asteptam sa se sfirseasca ora.. Incercam sa ma concentrez , incercam sa ascult ce spunea profesorul, dar nu reuseam. Cine era Kate? De unde stia cine sintem? De ce ne-a cautat? erau intrebari la care nu reuseam sa gasesc raspuns. Cind in sfirsit a sunat, ne-am grabit spre parcare. Lipsea o masina, si nu o gaseam nici pe Alice. - S-a dus sa-l cheme pe Carlisle, a spus tata cind a vazut ca sint ingrijorata. Kate a urcat in masina cu Emmet si Rosalie si am pornit spre casa. Cind in sfirsit am ajuns acasa, aveam impresia ca am mers o vesnicie cu masina. Eram atit de curioasa. Am coborit din masina si am intrat in casa. Carlisle si Alice ne asteptau. Erau asezati pe canapea. M-am dus si m-am asezat linga Alice, ma simteam bine linga ea. Tata a prezentat-o pe Kate lui Carlisle. - Ma bucur sa te cunosc Kate, a spus Carlisle... - Si eu... cred ca va intrebati de ce v-am cautat... ei bine, daca imi permiteti o sa va povestesc. - Te ascultam... i-a spus Carlisle - Am fost transformata in vampir acum cincizeci de ani. Aveam 18 si eram intr-o excursie in padure alaturi de familie si citiva prieteni. Am fost atacati de doi vampiri, am vazut cum mi-a ucis parintii si prietenii. Pe mine m-au muscat... au urmat trei zile de chin, imi doream sa ma fi ucis si pe mine... Dupa ce s-a terminat totul insa, am descoperit de ce eram in stare. Eram puternica, ma miscam repede si puteam misca lucrurile din loc. - Puteai misca lucrurile din loc? intreba cu o nota de curiozitate in glas Carlisle - Da... uite, spuse ea si se uita la vaza de pe masa. Vaza s-a ridicat si a plutit in aer pina in mainele sale. - Desigur pot ridica si obiecte mult mai grele, adauga ea - Impresionant.. murmura Carlisle, continua te rog... - Stiam ce devenisem... nu vroiam sa fii o criminala, sa ucid familia sau prietenii cuiva asa ca am ramas in padure si m-am hranit cu animale. Dupa citeva luni mi-am dat seama ca nu puteam trai restul eternitatii singura, asa ca am pornit in cautarea altora ca mine. Ma apropiam ince de oameni pentru a ma obisnui cu mirosul lor, era greu, dar am reusi, in citva ani am devenit imuna la mirosul singelui uman. Am intilnit multi vampiri in timpul calatoriilor mele, insa se hraneau cu singe uman iar eu nu puteam aproba asta. Dupa patruzeci de ani de cautare mi-am pierdut speranta, pentru ca mai apoi sa mi-o recapat din nou cind am auzit discutia dintre doi vampiri despre un grup ciudat de vampiri `vegetarieni` care traiau ca o familie. Au spus ca numele familiei era Cullen. Asa aminceput sa va caut, bineinteles nu a fost usor avind in vedere ca va mutati destul de des, dar am reusit...spuse ea cu zimbetul pe buze. Carlisle era vizibil impresionat, la fel si restul familiei. - Ma bucuri ca ai hotarit sa te alaturi noua...spuse bunicul, Esme, draga mea se pare ca mai avem o fiica. Sint sigura ca daca ar fi putut, Esme ar fi plins. Kate era socata. - S-a intimplat ceva? intreba Carlisle ingrijorat

-

Totul e in regula, spuse tata, Kate nu credea ca va fi acceptata atit de usor in familie. Era sigura ca va fi mult mai greu si era pregatita sa faca orice pentru a ne cistiga increderea. Kate parea ca isi revine - De unde stii? intreba ea Tata zimbi. - Unii vampiri au cite un talent aparte, cum ar fi faptul ca tu poti sa misti lucrurile. Jasper poate influienta sentimentele, Alice poate vedea viitorul iar eu pot citi gindurile. Fata parea mirata, dupa citeva secunde insa dadu din cap - Sinteti extraordinari. Deci... spuse ea ezitind... ma pot alatura familiei voastre? - Da, desigur, spuse Carlisle. - Fantastic! Tipa Alice dintr-o data... - Ce e? - Trebuie sa ma duc la cumparaturi. Kate are nevoie de haine noi. - Grozav! spuse, Jacke iti va cumpara si tie un magazin cu haine si incepu sa rida. Ne-am petrecut petrecut seara vorbind cu Kate. Urmaream atent reactiile familiei mele si mi-am dat seama ca erau cu totii fericiti. Carlisle era un inger, reusise sa mai aduca o raza de lumina in casa. Eram mindra de bunicul meu. I-am povestit noii mele matuse prin ce-au trecut parintii mei, iar ea era tot mai uimita. I-am aratat toata casa, si camera sa apoi am mers cu totii la vinatoare. - A fost o zi perfecta, i-am spus lui Jacke in timp ce intram in camera noastra. - Si inca nu s-a terminat, murmura el... M-am uitat la el mirata. Cum adica nu s-a terminat? - Nessie, cred ca... - Ca ce? am intrebat eu vizibil mirata. - Ca nu mai putem amina. Cred ca ar trebui sa ne casatorim. M-as fi asteptat la orice, numai la asta nu... - Jacob, esti sigur... am intrebat eu incet.. - Bineinteles, tu esti matura, esti sufletul meu perche ce sens are sa asteptam... de fapt ce asteptam noi? Asta ma tot intrebam si eu de ceva vreme. Ce asteptam? Stiam ca atinsesem punctul maxim. Stiam ca voi arata asa pe vecie. - Doamne Jacke, tu chiar vorbesti serios... - Desigur... a spus ,si a scos din buzunar o cutiuta pe care o desfacu. Inauntru era un inel. Un inel superb. Nu m-am putut abtine si am tipat. In secunda urmatoare usa se dadu de perete iar Rose intra urmata de restul familiei mele. - Ce s-a intimplat? De ce ai tipat? Era speriata. Crezuse ca am patit ceva. Ce usor era sa uiti uneori ca traiesti intr-o casa plina de vampiri. - Cred ca a tipat de fericire, spuse tata care tocmai intra in camera. Imi cer scuze scumpo am ajuns prea tirziu, intrasera deja. - Nu-i nimic tata ... am murmurat eu. - Ce ar fi sa ne spuneti si noua ce se intimpla... cind vine vorba de voi doi, nu pot vedea viitorul ... se plinse Alice. Am tras aer in piept. - Ne casatorim. Mama, tata cred ca stiati nu-i asa? - Asa e spuse tata... Jacke e un adevarat cavaler, ne-a cerut permisiunea sa te ceara in casatorie. Alice era atit de fericta. - Perfect, spuse ea, avem de planificat o nunta. Sa mergem ... avem multe de facut... Ii eram atit recunoscatoare ca i-a dat afara pe toti din camera. Profitind de singuratate vircolacul meu mi-a pus inelul pe deget si m-a sarutat. - Cred ca ar trebui sa reformulez ceea ce am spus cind am intrat in camera...

-

Ce? Nu a fost o zi perfecta, a fost cea mai fericta zi din viata mea... am spus eu inchizind ochii.