Istorie 1.docx

Primul Razboi Mondial (1914-1918) Cauze:  contradictiile dintre marile puteri;  concurenta coloniala;  divizarea europei si a lumii in 2 blocuri militare. Pretext: La 28 iunie 1914, la Sarajevo, a fost asasinat impreuna cu sotia sa, Franz Ferdinand, printul mostenitor al Austro-Ungariei. Pe 28 iulie, Austro-Ungaria, sustinuta de Germania, a declarat razboi Serbiei, care era sustinuta de Rusia. Caracteristici:  razboi mondial, deoarece a angrenat state de pe toate continentele;  razboi total, deoarece toate resursele umane si materiale au fost puse in slujba razboiului:  industria a trecut de la productia civila la una de razboi;  toti barbatii cu varste de pana la 50 de ani au fost chemati sub arme. Tabere combatante: 1. Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia) 2. Antanta (Anglia, Franta, Rusia, Italia, Grecia, Serbia, Japonia, SUA) Desfasurare: Razboiul s-a desfasurat: a) pe 2 fronturi principale:  frontul de V (Belgia, Franta)  frontul de E (Prusia Orientala) b) pe fronturi secundare:  Italia  Romania  Grecia  Serbia  Caucaz  Africa Tactica de lupta:  Razboiul fulger, de miscare, care a fost folosit de Germani in 1914, 1916 si in primavara anului 1918;  Razboiul de pozitii/de transee, care era un razboi static.

Armata Puterilor Centrale nu putea duce un razboi de lunga durata deoarece nu dispuneau de resurse umane si materiale, asa cum aveau statele Antantei, in special Franta si Marea Britanie, care erau mari puteri coloniale. Cele mai importante batalii de pe frontul de V au fost cele de la Marna (1914 si 1918) si Verdun si Somme (1916). De fiecare data, Puterile Centrale au atacat, iar francezii s-au aparat. Pe frontul de E, cele mai importante batalii au fost cele de la Tannenberg si lacurile Mazuriene, cand ofensiva armatei ruse a fost stopata de trupele germane. In toamna anului 1917, ca urmare a revolutiei Bolsevice condusa de Lenin, Rusia a iesit din razboi, semnand in februarie 1918, Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk. Drept consecinta, frontul de E a cazut, operatiunile militare continuand pana la sfarsitul razboiului doar pe frontul de V. Pe parcursul anului 1918, Bulgaria, Turcia, Austro-Ungaria au iesit din razboi, si drept urmare, la 12 noiembrie 1918, Germania a capitulat si a semnat cu Antanta Armistitiul de la Compiegne. Primul Razboi Mondial a cauzat cca 10 mil de morti, peste 20 mil de raniti si mari pagube materiale.

Participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial Intre anii 1914-1916, Romania a adoptat o neutralitate activa fata de razboi, ea demarand negocieri cu cele 2 tabere pentru recunoasterea dreptului sau istoric asupra Bucovinei si Transilvaniei, care se regaseau in Imperiul Austro-Ungar. La inceputul lunii august 1916, Romania a semnat un tratat de alianta cu Antanta, deoarece i-au fost recunoscute drepturile asupra celor 2 provincii. Conform tratatului, Antanta se obliga sa sustina Romania cu armament, sa deschida noi fronturi in S peninsulei Balcanice si in N Bucovinei, si sa debarce in Dobrogea. De asemenea, Romania se obliga sa declare razboi AustroUngariei si sa patrunda in Transilvania. Campania militara a armatei romane din toamna anului 1916, incheiata dezastruos, ca urmare a infrangerilor suferite la Turtucaia, Flamanda, Targu-Jiu, a avut drept consecinta intrarea a 2/3 din teritoriul Romaniei, inclusiv Bucurestiul, sub ocupatia militara a Puterilor Centrale, autoritatile romanesti si o parte a populatiei civile retragandu-se in Moldova. In iarna anului 1916-1917, armata romana a fost refacuta si reorganizata cu sprijinul unei misiuni franceze, condusa de generalul Henri Berthelot. Acest lucru a permis ca in vara anului 1917, impreuna cu trupe rusesti, armata romana sa obtina victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz. Ca urmare a iesirii Rusiei din razboi in urma Revolutiei Bolsevice din octombrie-noiembrie 1917, Romania a fost obligata sa intrerupa operatiunile militare si sa incheie cu Puterile Centrale, Tratatul de Pace de la BufteaBucuresti din mai 1918. Prin acest tratat, Romaniei i-au fost impuse mai multe conditii dure:  Demobilizarea armatei romane;  Bulgaria obtinea Dobrogea;  Austro-Ungaria primea arcul sudic al Carpatilor;  Germania impunea un monopol de exploatare economica pe 90 de ani a petrolului si lemnului romanesc. In toamna anului 1918, ca urmare a victoriilor Antantei pe frontul de V, la 11 noiembrie 1918, Guvernul Romaniei a declarat mobilizarea generala si a intrat in razboi contra Germaniei. Dar, a doua zi, Germania a semnat Armistitiul de la Compiegne, recunoscandu-se invinsa. Cea mai importanta consecinta a implicarii Romaniei in acest razboi a constituit-o formarea Statului National Unitar Roman, prin unirea cu Basarabia, Bucovina si Transilvania, pe parcursul anului 1918.

Marea Unire din anul 1918 Realizarea Unirii a fost posibila datorita unor factori care au favorizat-o in plan extern si intern:  victoria antantei in razboi;  infrangerea puterilor centrale;  dezintegrarea imperiilor multinationale, austro-ungar si tarist;  recunoasterea dreptului popoarelor la autodeterminare, prin care isi puteau alege singure organizarea politica si economica;  dorinta de unire a romanilor din fostele provincii imperiale. Pentru realizarea Unirii au fost parcurse mai multe etape: 1) in prima etapa, locuitorii Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei si-au proclamat autonomia in cadrul Imperiilor Multinationale; 2) in a doua etapa, romanii si-au proclamat ruperea oricarei legaturi cu autoritatile Imperiale si adoptarea unei pozitii de independenta; 3) in ultima etapa, in cadrul unor adunari reprezentative cu caracter plebiscitar a fost proclamata unirea cu Romania:  la 27 martie 1918, Sfatul Tarii a proclamat la Chisinau unirea Basarabiei cu Romania;  la 28 noiembrie 1918, Congresul General a proclamat la Cernauti unirea Bucovinei cu Romania;  la 1 decembrie 1918, Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia a proclamat unirea Banatului, Crisanei, Maramuresului si Transilvaniei cu Romania. Prin unirea celor 3 provincii cu Romania a fost creat Statul National Unitar Roman, a carui suprafata si numar de populatie s-au dublat, inclusiv cel al minoritatilor nationale. Pentru a actualiza noua realitate istorica, in anul 1923, Parlamentul Romaniei a adoptat o Constitutie democratica, care garanta drepturile si libertatile cetatenesti pentru toti locuitorii. Recunoasterea Internationala a Unirii s-a realizat in cadrul Conferintei de Pace de la Paris-Versailles din 1919-1920:  prin Tratatul de la Trianon, Ungaria a recunoscut unirea Transilvaniei cu Romania;  prin Tratatul de la Saint-Germaine, Austria a recunoscut unirea Bucovinei cu Romania;  prin Tratatul de la Neuilly, Bulgaria a recunoscut modificarea granitei sale cu Romania asa cum se facuse in anul 1913, prin Tratatul de la Bucuresti;  prin Tratatul de la Versailles, marile puteri invingatoare au recunoscut unirea Basarabiei cu Romania.

Conferinta de Pace de la Paris din 1919-1920 Aceasta a marcat oficial sfarsitul Primului Razboi Mondial care provocase peste 10 mil de morti, 20 mil de raniti si pagube materiale cifrate la 400 mld de dolari. Conferinta a fost organizata de reprezentantii SUA, Marii Britanii, Frantei si Italiei, fosti aliati ai Antantei. La baza discutiilor conferintei a stat proiectul presedintelui american Woudrow Wilson, intitulat “Cele 14 puncte”, care prevedea:  pacea si securitatea mondiala;  libertatea de navigatie si a comertului pe marile lumii;  dreptul natiunilor Europene la autodeterminare;  infiintarea Societatii Natiunilor cu scopul evitarii unui nou razboi si folosirii diplomatiei ca modalitate de rezolvare a litigilor dintre statele lumii. Statele invinse in razboi au semnat tratate separate cu statele din Antanta:  Germania a semnat Tratatul de la Versailles;  Austria a semnat Tratatul de la Saint-Germaine;  Ungaria a semnat Tratatul de la Trianon;  Bulgaria a semnat Tratatul de la Neuilly;  Turcia a semnat Tratatul de la Sevres. Prin aceste tratate au fost impuse o serie de conditii:  limitarea efectivelor militare la maxim 100 000 de soldati;  interdictia de a-si dota armata cu avioane, nave de razboi si artilerie grea;  pierderi teritoriale si coloniale;  statele invinse a trebuit sa plateasca despagubiri de razboi; Exemplu: Germaniei, care si-a asumat responsabilitatea izbucnirii razboiului, i-a fost impusa suma de 132 mld de marci de aur. Dupa 1930, o parte din semnatarele tratatelor de pace de la Paris au adoptat pozitii revizioniste, prin care solicitau modificarea unor prevederi ale acestor tratate.

Relatiile internationale in perioada interbelica 1919-1938 In 1919 a fost infiintata Societatea Natiunilor, care avea drept scop medierea neintelegerilor dintre statele lumii si impiedicarea izbucnirii unui nou razboi. Sub autoritatea Societatii Natiunilor au fost semnate o serie de tratate, care aveau drept scop garantarea a noi granite ale statelor europene si securitatea colectiva. In 1925 a fost semnat Pactul de la Locarno, prin care Germania recunostea granitele sale comune cu Belgia si Franta. In 1927 a fost semnat Pactul Briand Kellog, prin care razboiul era interzis. Noile state nationale, neavand garantia ca marile puteri le-ar fi asigurat securitatea si integritatea teritoriala, au semnat tratate regionale cu caracter defensiv:  in 1922 a fost organizata Mica Intelegere (Cehoslovacia, Iugoslavia, Romania);  in 1934 a fost organizata Intelegerea Balcanica (Iugoslavia, Grecia, Turcia si Romania). La inceputul anilor ’30, pe fondul slabirii regimurilor democratice in Europa, ca urmare a Marii Crize Economice Mondiale, a fost incurajata venirea la putere a unor partide extremiste Italia, Japonia, Germania, si mai apoi, Uniunea Sovietica s-au manifestat printr-o serie de actiuni care contraveneau Statu-quo-ului stabilit la Conferinta de la Paris. In 1931, Japonia a invadat regiunea chineza Manchiuria, pe care au organizat-o intr-un regat-tampon, Manchiu Italia fascista, care dorea anexarea teritoriilor ce apartinusera Imperiului Roman in Antichitate, a ocupat Etiopia in 1935. Dupa 1933, Germania Hitlerista a initiat o serie de masuri care incalcau obligatiile asumate prin semnarea Tratatului de la Versailles:  a fost declarata mobilizarea generala;  a fost declarata o politica de inarmare sustinuta;  a stabilit noi aliante politico-militare;  a revendicat teritorii ce apartineau altor state. Intre anii 1936-1937, Germania, Italia si Japonia au pus bazele unei aliante politico-militare, cunoscuta sub numele de “Pactul Anticomintern”/”Axa Roma-Berlin-Tokyo”. In anul 1938, prin asa-numitul Anschluss (=alipire), Germania a anexat Austria. Prin acordul de la Munchen (1938), Germania a anexat de la Cehoslovacia, regiunea Sudeta, in care etnicii germani erau majoritari.

In martie 1939, Germania a anexat intreaga Cehoslovacie, iar Slovacia a fost organizata intr-un stat-tampon. La 23 august 1939, Germania si Uniunea Sovietica au semnat un tratat sovietico-german (“Pactul Ribentropp-Molotov), prin care Hitler si Stalin si-au impartit sferele de influenta in Europa. Printr-un acord secret, sovieticii urmau sa anexeze o parte a Poloniei, Finlanda, statele Baltice si Basarabia, iar germanii urmau sa isi impuna controlul asupra statelor vest-europene. Semnarea acestui acord a grabit izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Politica agresiva a Germaniei a fost incurajata si de faptul ca Anglia si Franta, garante ale securitatii europene, au adoptat o politica Conciliatorista, acceptand pretentiile teritoriale ale Germaniei. Obiectivele diplomatiei romanesti in perioada interbelica de a mentine securitatea si integritatea teritoriala au esuat in vara si toamna anului 1940, deoarece, la presiunea Germaniei si Italiei, dar si a statelor vecine, a trebuit sa accepte pierderi teritoriale:  URSS a anexat Basarabia, N Bucovinei, Herta;  Ungaria, prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, a anexat N-V Transilvaniei;  Bulgaria a obtinut prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, Cadrilaterul.