Invatarea Prin Descoperire.docx

4. Lucrul cu manualul Unii autori cunoscuţi de teorie didactică afirmă că manualul şcolar sau cartea în general este un mijlocde "umanizare" a fiinţei umane (V. Ţîrcovnicu, 1975), iar alţii prezintă succint Performanţele utilizării cărţii înînvăţare, subliniind un randament de 3 - 4 ori mai mare decât în cazul comunicării orale şi chiar mai mare, faţă de metodele de învăţare prin descoperire (I. Cerghit, lucr. cit., p.143). Necesitatea care trebuie pusă în relief esteaceea că mai întâi trebuie să i se formeze elevului (omului) pe de o parte acel fond de informaţie prin care să înţeleagă lectura cărţii , pe de altă parte să i se formeze deprinderea de a utiliza cartea în mod judicios, adicădeprinderea de lucru cu cartea. Or, tocmai aceste două deziderate se realizează prin metoda lucrului cu manualul.O d e f i n i ţ i e c u t o t u l p r o v i z o r i e a a c e s t e i metode ar suna astfel: metodă didactică în cadrul căreia învăţarea are ca sursă esenţială şi ca instrument de formare a elevului cartea şcolară sau alte surse similare ."Lectura este o materie-instrument, de care fiecare se serveşte o viaţă întreagă" (I. Cerghit, lucr. cit., p.146).Şi lucrul cu manualul sau metoda lecturii are variante diferite, după cum elevul se află mai la începutulexperienţei de învăţare sau într-o fază mai avansată. Pentru început se utilizează metoda lecturii explicative. Definirea ei cea mai simplă este: metodă de învăţământ bazată pe citirea din manual şi explicarea, în clasă, subîndrumarea strictă a educatorului . Lucrările de didactică mai vechi sau mai noi o prezintă ca metodă de bază deînvăţare, în clasele mici, iar într-o anumită măsură chiar şi în cele mijlocii (D. Todoran, 1964; I. Stanciu, 1961; I.Roman, 1970). Poate fi utilizată în scopul studierii lecturilor la "Citire" (în clasele I - IV), fie cele cu conţinutliterar artistic, fie cu altfel de conţinuturi, respectiv de cunoaştere a mediului înconjurător, sau chiar a primelor noţiuni ştiinţifice, prezentate tot sub forma lecturii. În mod obligatoriu, ea se împleteşte cu alte două metodedidactice: Conversaţia pe primul plan, expunerea (în forma explicaţiei), în plan secundar, iar ca procedeu de sprijin se poate folosi adesea demonstraţia din partea educatorului.În clasele V - VIII, această metodă îşi pierde oarecum din extinderea specifică pentru ciclul primar.Totuşi la începutul anului se foloseşte după aceeaşi schemă la majoritatea materiilor, pentru a arăta elevilor modul de folosire a manualului în învăţare, ceea ce se realizează prin iniţierea lor în practica lecturii individuale, prin dirijare de către profesor. Aceasta ia forma unui exerciţiu prin care elevul învaţă să-şi împartă singur lectura pe fragmente, iar prin folosirea altor surse şi a dicţionarelor, să dezlege înţelesul celor mai complicate conţinuturi(vezi I. Stanciu, 1961).Metoda lecturii explicative poate rămâne în continuare proprie, începând din clasa a V-a, mai ales pentru predarea limbilor străine , deşi ea nu este singura în condiţiile actuale. Dăm mai jos linia generală a utilizării ei în predarea limbilor străine, linie concretizată orientativ în momentele: a) Se explică expresiile şi cuvintele noi şi se scriu pe tablă, iar elevii le scriu în caiete. b) Profesorul face lectura integrală a lecţiei şi, eventual, traducerea ei. c) Se efectuează lectura pe fragmente de către elevi şi traducerea fiecărui fragment în parte. d) La sfîrşit se fac exerciţii de însuşire a citirii corecte şi de conversaţie pe baza lecţiei predate.Metoda lecturii se utilizează şi în clasele liceale în predarea literaturii, cu deosebire când este necesarălectura efectivă a unor producţii literare de mare valoare artistică.

Această metodă capătă însă mai ales formaanalizei literare de text.După cum se exprimă unii autori (I. Stanciu, 1961, p.155), nivelul pe care trebuie să-l realizeze eleviiclaselor mari, prin exersare insistentă în lucrul cu manualul, trebuie să fie cel al lecturii independente . Altfelspus, elevul să fie obişnuit treptat să se desprindă de tutela profesorului, prin lectură individuală dirijată în Clasă,c a r e î n c e p â n d c u c l a s e l e g i m n a z i a l e d e v i n e o p r a c t i c ă f r e c v e n t ă . E l e v u l e s t e e x e r s a t î n s e n s u l î n s u ş i r i i următorului algoritm, propriu lecturii independente (cf. I. Stanciu, lucr. cit.): citirea textului şi încercarea de a reţine ideile mari; alcătuirea planului conţinutului; citirea surselor suplimentare, care întregesc înţelegerea; alcătuirea unui plan sumar de expunere, care să cuprindă tot ce se cunoaşte în legătură cu problemele prezentat în text; încercarea de reproducere, după planul întocmit, odată cu recitirea pasajelor care apar mai puţin însuşite.Deprinderile elevului de liceu trebuie să se concretizeze şi în anumite moduri de a face însemnări,adnotări, sistematizări. De pildă, pe lângă deprinderea de a rezuma , însuşită încă din clasele primare, el trebuiesă ştie să întocmească un conspect (respectiv rezumat comentat ), iar în final să întocmească fişe ale cărţilor ,acestea cuprinzând ideile principale însoţite de citate care le argumentează şi le fac inteligibile 6. Metoda învăţării prin descoperire Este o metodă de factură euristică şi constă în crearea condiţiilor de r e a c t u a l i z a r e a e x p e r i e n ţ e i ş i capacităţilor individuale, în vederea desluşirii unor noi situaţii problemă. Esenţial este să se delimiteze de către profesor ce trebuie să îi fie oferit elevului şi ce trebuie să fie lăsat să descopere singur. Profesorul trebuie săfavorizeze un nivel optim de incertitudine care să îl menţionă pe elev într-o stare activă. O sarcină prea simplă, p l i c t i c o a s ă n u d e t e r m i n ă a c t i v i s m u l e l e v u l u i d u p ă c u m n i c i u n a p r e a i n c e r t ă , c u p r e a m u l t e n e c u n o s c u t e , deoarece predispune la stres şi renunţare. Descoperirea are rol formativ întrucât dezvoltă forţele psihice ale elevului – atât cognitive, cât şi afectiv-atitudinale, caracteriale. În funcţie de gradul de dirijare al învăţării, are loc o descoperire independentă (elevuleste actorul principal, iar profesorul supraveghează şi controlează procesul) sau descoperire dirijată (când profesorul conduce descoperirea prin întrebări, sugestii, soluţii parţiale). După relaţia care se stabileşte întrecunoştinţele anterioare şi cele la care se ajunge prin descoperire, se disting trei variante ale metodei: Descoperirea inductivă (pe baza unor date şi cunoştinţe particulare sunt dobândite cunoştinţe şi seefectuează operaţii cu un grad înalt de generalitate); Descoperirea deductivă (realizează trecerea de la general la fapte particulare, de la concretul logic laconcretul sensibil); Descoperirea transductivă (realizată în baza unor relaţii analogice între diverse serii de date)

Jocul de rol Este o metodă de acţiune simulată constând în provocarea unor discuţii pornind de la un joc dramatic peo problemă cu incidenţă directă asupra unui subiect ales. Subiectul jocului trebuie să fie familiar elevilor, extrasdin viaţa lor curentă. Se cere unor elevi să joace rolurile improvizând o scenă de conflict (de exemplu copii carenu-şi ascultă părinţii), iar membrii grupului trebuie să intervină pentru atenuarea sau stingerea conflictului.Scenariul trebuie să fie spontan şi nu premeditat pentru a crea premisa unei exprimări sincere, deschise, naturalea copiilor cu privire la subiectul abordat. Jocul nu trebuie să dureze mai mult de 5-10 minute, după care vor urmaintervenţiile şi comentariile „spectatorilor”. Jocul de roluri pe aceeaşi temă poate fi reluat la finalul lecţiei, dar ţinându-se cont de sugestiile date de elevi pentru atenuarea, stingerea conflictului.Această metodă este utilă pentru învăţarea modurilor de gândire, trăire şi acţiune specifice unui anumitstatut; dezvoltarea empatiei şi capacităţii de înţelegere a opiniilor, trăirilor şi aspiraţiilor altora; stimulareaaptitudinii de a surprinde, înţelege şi evalua orientările valorice ale partenerilor de interacţiune; formareae x p e r i e n ţ e i ş i a c o m p e t e n ţ e i d e a r e z o l v a s i t u a ţ i i l e p r o b l e m a t i c e d i f i c i l e ; v e r i f i c a r e a c o r e c t i t u d i n i i comportamentelor formate şi destrămarea celor greşit învăţate (Ionescu, Radu, 1995, p. 178