INTRODUCERE Simbioza dintre potentialul resurselor si rezultatele obtinute urmeaza, in practica economica, o evolutie in spirala avand la baza corelarea si conditionarea reciproca dintre ele. Pe de parte, potentialul resurselor umane, materiale, financiare si informationale conditioneaza si restrictioneaza nivelul performantelor care se obtin intr-un ciclu de utlizare/productie, iar pe de alta parte nivelul rezultatelor obtinute in urma valorificarii potentialului resurselor creeaza sursele si cuantumul acestora, ce poate fi alocat pentru amplificarea potentialului resurselor. In contextul economic actual se impune luarea unor decizii de management rapide referitoare la activitatea intreprinderii, la urmarirea si atingerea obiectivelor sale fundamentale, acestea determinand insasi existenta pe piata a agentului economic. Conform teoriei economice neoclasice si teoriei financiare, obiectivul major al firmei este maximizarea profitului, respectiv maximizarea valorii intreprinderii si, implicit, a averii proprietarilor. De-a lungul timpului s-au identificat urmatoarele obiective generale: supravietuirea, profitul si cresterea economica. Drept scopuri financiare au fost identificate: echilibrul financiar, rentabilitatea financiara, cresterea economica, flexibilitatea. Criteriile de masurare a atingerii acestor scopuri si obiective sunt fie marimi absolute, precum fondul de rulment, trezoreria neta, cifra de afaceri, capacitatea de autofinantare, fie marimi relative, precum rata indatorarii (efectul de levier), rata rentabilitatii etc. Activitatea desfasurata de o intreprindere in decursul unei perioade de timp se reflecta in situatia financiara a acesteia. Starea financiara a unei intreprinderi, indiferent de sectorul de activitate, de dimensiune sau structura capitalului, este o consecinta a gestionarii resurselor pana la momentul efectuarii analizei si o premisa esentiala a dezvoltarii ulterioare. Analiza financiara este sursa principala de informatii necesare fundamentarii deciziilor tactice si strategice la nivel microeconomic. Ea consta intr-un ansamblu de instrumente si metode care permite aprecierea situatiei financiare (gestiune, echilibru financiar, structura financiara, bonitate) si a performantelor unei intreprinderi. In ultimul timp importanta analizei financiare este amplificata de numeroasele solicitari, de un grad mare de sinteza, generate in special de:
necesitatea informatiilor financiare prelucrate, pentru imbunatatirea gestionarii intreprinderii si luarii deciziilor de participare pe piata financiara; dezvoltarea si diversificarea pietei financiare; restructurarea intreprinderilor si privatizarea acestora; interesul pentru studiul celorlalti parteneri si in special al concurentilor; necesitatea informarii actualilor si potentialilor actionari despre performantele intreprinderii.
Analiza economico-financiara este practic indispensabila in conducerea si gestionarea unei afaceri, motiv pentru care ea se constituie intr-un instrument de baza la indemana managementului intreprinderilor.
Una din principalele functii ce revin analizei economico-financiare este aceea de instrument al managementului intreprinderii, deoarece a conduce competent inseamna a cunoaste realitatile vietii economice in care intreprinderea activeaza, a cunoaste plusurile si minusurile entitatii pe care o conduci, ori acest lucru nu este posibil fara o analiza pertinenta. O a doua functie importanta a analizei economico-financiare consta in diagnosticarea fenomenelor si proceselor economice, respectiv diagnosticarea starii de performanta pe care o intreprindere o realizeaza la un moment dat, in vederea luarii unor decizii privind evolutia viitoare a acesteia. Informatiile necesare analizei financiare sunt preluate din conturile anuale, care cuprind: bilantul, contul de profit si pierdere, anexa la bilant. Prezentarea informatiilor in bilantul contabil referitoare la sursele financiare si mijloacele economice raspunde unor cerinte de ordin fiscal, contabil si juridic, fara a raspunde cu promptitudine obiectivelor financiare, care urmaresc mai ales probleme prezente si viitoare decat probleme trecute. In consecinta, bilantul contabil este supus unor corectii si regrupari care sa ordoneze elementele de activ si pasiv in functie de gradul de lichiditate, respectiv gradul de exigibilitate. Aceasta retratare a bilantului contabil are ca scop final obtinerea bilantului financiar. Lucrarea „Analiza situatiei financiare a S.C. CONS S.R.L. Deva” este un model de analiza care imbina teoria cu un studiu de caz ilustrativ pentru modul de utilizare a instrumentelor analizei – mentionate mai sus – in cunoasterea si interpretarea situatiei financiare a intreprinderii. Obiectivul prezentei lucrari este reprezentat de diagnosticarea situatiei financiare a firmei luate in studiu in perioada 31.12.1999 – 31.12.2001, considerand anul 1999 drept an de referinta. Scopul lucrarii consta in:
aprecierea, pe scurt, a principalilor indicatori economico-financiari ai intreprinderii; analiza structurii financiare a firmei; analiza gestiunii creantelor si datoriilor; aprecierea echilibrului financiar al agentului economic prezentat; analiza bonitatii financiare (respectiv lichiditatea si solvabilitatea) a S.C. CONS S.R.L. Deva; analiza rentabilitatii comerciale, economice si financiare a firmei respective.