Introducere Licenta.docx

Titlul I – Aspecte Generale Realităţile sociale ale vremurilor in care trăim, natura acestora precum şidinamismul pe care îl prezintă, impun societăţii dezvoltarea unui sistem eficient deocrotire, conservare a valorilor, precum si de prevenire a factorilor ce pot aduceatingere acestora.Aspectele social-economice, politice şi culturale ale vieţii din Romania postdecembristă au lăsat o amprentă adănca asupra fizionomiei şi a tuturor activitătilor desfasurate in cadrul vieţii sociale.Perioada ,,de tranzitie’’ este un fenomen cu care se confruntă toate ţările cu oistorie asemănătoare ţării noastre, singurele diferenţe fiind marcate doar de durataacesteia.Indiferent însă de gradul de dezvoltare al statelor, de nivelul de trai sau degradul de cultură al cetăţenilor acestora, de realităţile sociale existente, unul dintrefenomenele întâlnite pe plan intern şi internaţional este fenomenulinfracţional.Omenirea, prin natura acesteia, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, îndrăznim să spunem şi pentru totdeauna, a avut, are si va avea încontinuare elemente deviante, izolate sau mai putin detaşate, care princomportamentul lor impropriu, voit sau inconştient, au suprimat valori care,ocrotite sau mai puţin ocrotite (la inceputuri) se doreau a fi respectate.Un rol important l-a avut în acest sens, în vremurile dintâi, morala publică(moralis pars publica) sau cea individuală(moralis pars persona) ori etica.Astfel din cele mai vechi timpuri si pe orice nivel de dezvoltare economic, social sicultural, omul a avut acel ,,simţ al dreptaţii’’ prin care îşi proteja, în mod subiectiv, 3

valorile care pentru el reprezentau elemente importante, ierarhizate dupa criterii totsubiective, ale vietii.Religia a incercat să arate oamenilor calea cea dreaptă, prin impunereaunor norme moralreligioase care erau menite a ocroti unele valori precum viaţa, patrimoniul,ş.a.m.d .Odată cu apariţia statului, fie că ne gândim la statul roman (,,status reiromanae” sau ,,status rei publicae”), fie avem în vedere conceptia din secolul alXVI-lea a lui Machiavelli (care în lucrarea sa, ,,Il principe” afirma ,,Tutti sono statie sono o Republiche o Principati” ,,Toate dominaţiile care au fost autorităţi asupra oamenilor sunt stateşi sunt republici sau principate”) ori cea a lui Shakespeare (,,Hamlet”), sau,,L’Etat” din Franţa secolul al XVIII-lea, acesta,prin forţa sa de coercitie, a începutsă impună unele reguli referitoare la viaţa economico-socială şi nu numai, regulicare prin nerespectarea lor de către cetăteni, sunt impuse forţat.Ulterior, dar după opinia unor autori, concomitent sau chiar precedent,apare dreptul ca ,,ştiintă a binelui şi a echităţii” (,,just est ars boni et aequi”),dreptul prin care se materializează acele concepte, principii,în norme de conduită care sedoresc impuse pentru ocrotirea valorilor sociale.Jurisconsultul Ulpian (170-228) era de părere că dreptul are obligatia de aocroti aceste valori, astfel încât perceptele dreptului arenobligatia de a ocroti acestevalori, astfel încât perceptele dreptului suntna trăi onest, a nu vătăma pe altul şi ada fiecăruia ceea ce este al săun(,,juris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterumnon laedere, suum cuique tribuere”).Aceste

principii stau la baza dreptului de azi, astfel cum îlcunoaştem.Mecanismul instituit de stat pentru ocrotirea valorilor sociale este însădiferit, în conformitate cu dezvoltarea pe plan intern şi internaţional a vieţii subtoate aspectele, principiile însă sunt aceleaşi, apărarea unor valori care sunt 4

,,sacre”, acest lucru realizânduse prin norme de drept a căror încălcare aducesancţiuni impuse de stat.Valorile cele mai importante ale societătii sunt ocrotite de legislatia penală,ca ramură a dreptului public.Astfel, dreptul penal este acea ramură a dreptului careeste formată din totalitatea normelor juridice prin care se prevede în ce condiţii ofaptă este infracţiune, felul acestor infracţiuni, sancţiunile ce se aplică în cazulcomiterii lor precum şi răspunderea penală în scopul apărării ordinii de drept dinRomânia împotriva unor asemenea fapte.Scopul dreptului penal este acela de a apăra aceste valori sociale.Valorile sociale ocrotite prin legislaţia noastră penală sunt cele arătate înart.1 C. Pen. Astfel, ,,legea penală apără, împotriva infracţiunilor, România,suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana,drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine dedrept.”Acestea sunt valorile principale ocrotite de legislatia penală Română, prin normele sale.Aceste norme, de natura imperativă, impun necesitatea abordariiunei conduite, astfel încât să nu se aducă atingere acestor valori, iar în cazulnerespectării acestor norme prin atingerea valorilor, printr-o conduitănecorespunzătoare, se impun sancţiuni prin intermediul fortei de constrângere astatului. Titlul II – Caracterizarea generală a infracţiuni contra vieti. Printre valorile enumerate de art. 1 C. pen. se regăseşte ,,persoana,drepturile şi libertăţile acesteia”.Codul penal în vigoare rezervă faptelor care aduc atingere acestor valori un întreg titlu, Titlul II iar Capitolul I al acestui titlu se referă în mod specialla acele fapte care aduc atingere vietii, integrităţii corporale şi sănătătii.Infracţiunile contra vieţii se caracterizează prin faptul că,aşa cumreiese şi din numele dat de către legiuitor, au acelaşi obiect juridic. Faptele prevăzute sunt îndreptate asupra persoanei privită în individualitatea sa sau asupraunor drepturi legate în mod direct de existenţa sa, drepturi în lipsa cărora existentasa nu ar putea fi conceputa.Astfel sunt dreptul la viată şi dreptul la integritate fizică şi corporală.Asadar, obiectul juridic comun al tuturor acestor infractiuni îl constituieacele relaţii sociale care au ca obiect dreptul la viaţă al persoanei.Asa fiind, constituite însă infracţiuni doar acele fapte care aduc atingerevieţii sau dreptului la viaţă al altei persoane, nu şi cele îndreptate împotriva propriei vieţi.Infracţiunile contra persoanei au ca obiect material însuşi corpul persoanei, al victimei, deoarece activitatea infracţională este îndreptată nemijlocitasupra acestuia.Subiectul activ al acestor infracţiuni este un subiect general, care poate fi numai o persoană fizică ce a împlinit vârsta de 14 ani şi care a savârşit saua încercat să săvârsească o faptă prevăzută de legea penala, cu vinovăţie.Uneori, legea instituie o agravantă in situaţia în care subiectul activ alinfracţiunii îndeplineste o anumită condiţie sau are o anumită calitate, cum ar fi de 6

exemplu calitatea de soţ sau rudă apropiată în situaţia omorului sau cea de persoană care exercită o profesie sau meserie în cazul uciderii din culpă.Subiectul pasiv este întodeauna persoana împotriva căreia s-auîndreptat actele materiale de executare a activităţii infracţionale.Latura obiectivă se caracterizează prin faptul că aceste infracţiuni potfi comise sau omisive, sunt infracţiuni de rezultat, existenţa acestora neputând ficoncepută fără suprimarea sau încercarea de a suprima viaţa unei persoane.Activitatea materială poate fi de suprimare poate îmbrăca cele mai diverse forme,modalităţile de executare ale infracţiunii fiind variate.Latura subiectivă constă în intenţie, care poate fi directă sau indirectă.Culpa este prezentă în ceea ce priveste latura subiectivă doar în cazul comiteriiinfracţiunii de ucidere din culpă, iar infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoarede moarte ( subiectul acestei lucrări ) este una săvârşită cu praterintentie.Tentativa este posibilă în cazul tuturor infracţiunilor contra vieţii, cuexcepţia uciderii din culpă, dar ea nu este pedepsită de lege decât în cazul omorului( prevăzut de art. 174-176 C. pen. , respectiv simplu, calificat şi deosebit de grav ).Infracţiunile conta vieţii se consumă în momentul produceriirezultatului cerut de textul incriminator, respective decesul victimei.Trebuie însă, la stabilirea vinovătiei făptuitorului, avut în vedere raportul decauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea acesteia .Sancţiunile aplicate în cazul comiterii acestor fapte variază în funcţiede gradul de pericol social pe care aceste fapte, private separate, îl prezintă, demodul de operare, de calităţile speciale ale făptuitorului, de mobilul sau scopulinfracţiunii, de forma vinovăţiei cu care făptuitorul a acţionat. Astfel, pedepselelegale în cazul acestor fapte variază de la detenţiunea pe viaţă, închisoarea de la 15la 25 ani şi interzicerea unor drepturi până la pedepse mai blânde ( chiar de la oluna ) sau amenda în cazul unor infracţiuni precum lovirea sau alte violente.