Inteligenta Emotionala Si Abilitatile De Comunicare.docx

1 INTRODUCERE Actualitatea temei. Multitudinea semnalelor venite dinspre sfera macrosocială, de creştere a ratei criminalităţii printre adolescenţi, de coborâre a limitei de vârstă la care apar manifestările deviante, precum şi de diversificare a paletei actelor infracţionale, este de natură să aducă în actualitate, cu accente dintre cele mai severe, problematica devierilor de comportament. Fenomenul devianţei la tineri şi adolescenţi, a fost abordat de nenumăraţi autori, din diverse perspective: social, economic, sociologic, psihologic, psihosocial etc., fiecare încercând să aducă diverse explicaţii, să caute diverse cauze şi să găsească o gamă întreagă de soluţii în vederea diminuării acestuia.Plecând de la multiplele constatări, în ceea ce priveşte pro filul adolescentului cu comportament deviant, putem observa ca în esenţă toate perspectivele teoretice au în vedere deficienţe şi carenţe majore la nivelul abilităţilor emoţionale, de adaptare, relaţionare, comunicare şi integrare socială. Mulţ ip ărinţ i au prob leme de comunicare cu adolescenţii, deoarece în această perioadă copiii încep să aibă secrete, s ă refuze să spună “tot” pă rin ţilor ş is ă evite anumite subiecte. Atunci când, pe lângă caracte risticile vârstei, adolescentul are şi o fire “inchisa”, comunicarea poate dev eni aproape o misiune imposibilă pentru p ă rinte. În încercarea de a avea o nouă abordare asupra personalităţii adolescentului , putem observa că toate elementele specifice care alcătuiesc tabloul complex al profilului psihologic al acest uia, pot fi reanalizate, restructurate şi explicate dintr

o nouă perspectivă şi anume aceea a inteligenţei emoţionale. Unii copii devin brusc hiperdependenţi şi din acest motiv intră în conflict cu şcoala şi părinţii. Alternează perioade în care se cred omnipotenţi, cu perioade în care se îndoiesc de calităţile şi posibilităţile lor, mai ales, cînd compararea cu performanţele grupului îi plasează n inferioritate. Adolescenţii sînt intransigenţi, emit judecăţi despre părinţi şi profesori, idolatrizează veddete ale vieţii sportive şi muzicale, cărora ar dori să le reediteze succesul. Afirmarea cu orice preţ în faţa grupului constituie o preocupare de seamă a adolescentului. Astfel, formarea abilităţilor de comunicare la adolescenţi, bazată pe inteligenţa emoţională reprezintă o provocare pentru întreaga umanitate, semnificând valorificarea energiei afective pentru dezvoltarea personală şi profesională. Gradul de cercetare a temei. Tema dezvoltării abilităţilor de comunicare şi intelegenţei emoţionale a adole scenţilor este abordată intens în cercetările de ultimă oră ale specialiştilor i din 2 diferite arii geografice (Adams G. R., Berzonsky M. D., Bradberry T., Briers St., Chabot M., Chabot D., Corcos G., D’Ambra G., Ekman P., Elias M.J., Faber A., Favez N., Favre D., Friedlander B.S., Gendron B., GouinDйcarie T., Hein S., Hochschild A. R., Lafortune L., Mendeuse F., Mehrabian A., Mikolajczak M., Rogers C. R., Rousseau N., Stein S.J., Tobias S.E.; etc.Î n Republica Moldova s-au î nregistrat cercetări ale emoţionalităţii umane de către savanţii autohtoni Baxan Iu., Coroi О. , Silistraru N. Losоi E ., etc. Obiectul cercetării. Influenţa inteligenţei emoţionale asupra abilităţilor de comunicare la adolescenti Scopul cercetării constă determinarea influentei inteligentei emotionale asupra abilitatilor de comunicare la adolescent Obiectivele cercetării: 1. analiza abordarilor teoretice privind inteligenţă emoţională; 2. analiza abordarilor teoretice cu referire la abilitatile de comunicare; 3. Identificarea relatiilor dintre inteligenta emotionala si abilitatile de comunicare la adolescenti; 4. realizarea experimentului pedagogic de constatare a relatiilor dintre inteligenta emotionala la adolescenti si abilitatile de comunicare; 5. analiza rezultatelor experimentului pedagogi de constatare a nivelurilor de dezvoltare a abilitatilor de comunicare in functie de inteligenta emotionala; 6. elaborarea concluziilor si recomandarilor.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică constă î n conceptualizarea educaţiei pentru dezvoltare emoţională î n perspectiva comunicării bazate pe valorile inteligenţei emoţionale la nivelul obiectivelor dezvoltării afective, a conţinuturilor specifice şi a strategiilor educaţionale bazate pe comunicare, realizate prin valorificarea mijloacelor comunicării ve rbale, nonverbale, paraverbale 3 î n interacţiunea comunicativă a adolescenţilor pentru transmiterea conţinuturilor afectiv -atitudinale orientate spre dezvoltarea competenţei de comunicare socială a emoţiilor. Importanţa teoretică a cercetării este argumentată de: determinarea fundamentelor teoretice şi a reprezentărilor metodologice ale dezvoltării inteligenţei emoţionale în contextul formării abilităţilor de comunicare la adolescenţi. Metode de cerceteare: a inclus metode precum: - teoretice : cercetarea teoretică a ideilor, conceptelor, tezelor, a principiilor, teoriilor; - socio-pedagogice : observarea, chestionarea, discuţia; - experimentale : experimentul pedagogic (constituit din testare, chestionare, analiză). Descrierea esantionului. Lotul compus din 40 de subiecţi are următoarele caracteristici: vârsta subiecţilor este între 14 şi 16 ani; numărul şi sexul subiecţilor (15 fete, 25 băieţi); 10 subiecţi sunt elevi la liceul “Mihai Viteazul din Chişinău”, zece – elevi la şcoala internat din Chişinău, zece locatari a două cămine din sectorul Ciocana, provind din familii monoparentale, unii au aband

onat şcoala, zece – sunt deţinuţi în Penitenciarul nr.13 din Chişinău, care sunt judecaţi pentru crime şi infracţiuni grave. Structura tezei. Teza este compusă din întroducere, două capitole, structurate în subcapitole, concluzii, bibliografie. Primul capitol este unul prenpondereent teoretic şi se referă la reperele conceptuale privind intelegenţa emoţională şi abiliotăţile de comunicare ale adolescenţilor. Cel de al doilea capitol este unul practic, în care autorul descrie experimentul efectuat pe un eşantion din 40 de subiecţi.

4 CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INTELEGENŢA EMOŢIONALĂ ŞI ABILITĂŢILE DE COMUNICARE 1.1 Repere teoretice privind intelegenţa emoţională In decursul timpului, conceptul de inteligenţă a fost definit în diverse modu ri. Astfel, Socrate şi Platon considerau că inteligenţa îi permite omului să înţeleaga ordinea lumii şi de a se conduce pe sine însuşi.Budha considera ca omul trebuie sa se elibereze de inteligenţă pentru a ajunge la cea mai înaltă formă de fericire. Pentru gândirea occidentală, inteligenţa reprezinta atributul fundamental al omului. Pentru Hegel, inteligenţa era un gardian al întregii vieţii psihice ("adevărul şi raţionalitatea inimii şi voinţei se pot găsi numai în universalitatea inteligenţei şi nu în si ngularitatea sentimentului") iar pentru Montaigne, inteligenţa forma imagini eronate despre Dumnezeu, oameni şi lume. [6, p.11] Kant o vede în uniune cu sensibilitatea, numai din această întrepătrundere totală şi absolută izvorând cunoaşterea. Leonardo Da Vinci legase inteligenţa de sensibil, înaintea lui Kant. Cadillac, sustine ca inteligenţa apare ca un mecanism ce permite rafinarea materialului brut furnizat de simţuri. Pascal, considera că inteligenţa este inhibată de afectivitatea debordantă. Schopenha uer vede inteligenţa ca fiind subordonată voinţei, singurul element primar şi fundamental. Termenul de inteligenţă are o accepţiune dublă: pe de o parte de proces de asimilare şi prelucrare a informaţiilor variabile, în scopul unor adaptări optime, iar pe de altă parte, de

aptitudine rezidând în structure operaţionale dotate cu anumite calităţi (complexitate, fluiditate, flexibilitate, productivitate), prin care se asigură eficienţa conduitei. Aceste calităţi reprezintă invariaţii ce pot fi evaluate statis tic şi sunt situate la un anumit nivel sau rang de valoare funcţională. Inteligenţa apare astfel ca system de însuşiri stabile proprii subiectului individual care se manifestă în calitatea activităţii intelectuale centrată pe gândire[10, p.151]. Actualmente, în psihologie persistă întrebarea dacă inteligenţa este capacitatea generală de achiziţie a cunoştinţelor, de raţiune şi rezolvare de probleme sau ea implică diferite tipuri de