Inteligenta Emotionala Si Abilitatile De Comunicare.docx

1

INTRODUCE RE Actualitatea temei.

Multitudine a semnalelor venite dinspre

sfera macrosocial ă, de creştere a ratei

criminalităţi i printre adolescenţi,

de coborâre a limitei de vârstă la care apar manifestăril

e deviante, precum şi de diversificar e a paletei

actelor infracţional e, este de

natură să aducă în actualitate, cu accente dintre cele

mai severe, problematic a devierilor de

comportam ent. Fenomenul devianţei la tineri şi

adolescenţi, a fost abordat de nenumăraţi

autori, din diverse perspective : social,

economic, sociologic, psihologic, psihosocial etc., fiecare

încercând să aducă diverse explicaţii, să caute

diverse cauze şi să găsească o gamă

întreagă de soluţii în vederea diminuării acestuia.Ple

când de la multiplele constatări, în ceea ce priveşte pro

filul adolescentu lui cu comportam

ent deviant, putem observa ca în esenţă toate

perspectivel e teoretice au în vedere deficienţe şi carenţe

majore la nivelul abilităţilor emoţionale, de adaptare,

relaţionare, comunicare şi integrare socială. Mulţ

ip ărinţ i au prob leme de comunicare

cu adolescenţii , deoarece în această perioadă

copiii încep să aibă secrete, s

ă refuze să spună “tot” pă rin

ţilor ş is ă evite anumite

subiecte. Atunci când, pe lângă caracte

risticile vârstei, adolescentu l are şi o

fire “inchisa”, comunicare a poate dev

eni aproape o misiune imposibilă pentru p ă

rinte. În încercarea de a avea o nouă abordare

asupra personalităţi i adolescent ului

, putem observa că toate elementele specifice

care alcătuiesc tabloul complex al profilului

psihologic al acest uia, pot fi reanalizate,

restructurat e şi explicate dintr -

o nouă perspectivă şi anume aceea a inteligenţei

emoţionale. Unii copii devin brusc hiperdepend enţi şi din

acest motiv intră în conflict cu şcoala şi părinţii.

Alternează perioade în care se cred

omnipotenţi , cu perioade în care se îndoiesc de

calităţile şi posibilităţil e lor, mai ales, cînd compararea

cu performanţe le grupului îi plasează n inferioritate

. Adolescenţi i sînt intransigenţ i, emit

judecăţi despre părinţi şi profesori, idolatrizeaz

ă veddete ale vieţii sportive şi muzicale, cărora ar

dori să le reediteze succesul. Afirmarea cu orice

preţ în faţa grupului constituie o preocupare de seamă a

adolescentu lui. Astfel, formarea

abilităţilor de comunicare la adolescenţi,

bazată pe inteligenţa emoţională reprezintă o

provocare pentru întreaga umanitate, semnificând

valorificare a energiei afective pentru dezvoltarea

personală şi profesională . Gradul de cercetare a temei.

Tema dezvoltării abilităţilor de comunicare

şi intelegenţei emoţionale a adole

scenţilor este abordată intens în cercetările

de ultimă oră ale specialiştilo r i din 2

diferite arii geografice (Adams G. R., Berzonsky

M. D., Bradberry T., Briers St., Chabot

M., Chabot D., Corcos G., D’Ambra G., Ekman

P., Elias M.J., Faber A., Favez N., Favre D.,

Friedlander B.S., Gendron B., Gouin-

Dйcarie T., Hein S., Hochschild A. R.,

Lafortune L., Mendeuse F., Mehrabian

A., Mikolajcza k M., Rogers C. R.,

Rousseau N., Stein S.J., Tobias S.E.; etc.Î n Republica

Moldova sau î nregistrat cercetări ale

emoţionalit ăţii umane de

către savanţii autohtoni Baxan Iu.,

Coroi О. , Silistraru N. Losоi E ., etc.

Obiectul cercetării. Influenţa inteligenţei emoţionale

asupra abilităţilor de comunicare la

adolescenti Scopul cercetării constă

determinare a influentei inteligentei emotionale asupra

abilitatilor de comunicare la adolescent

Obiectivele cercetării: 1. analiza abordarilor

teoretice privind inteligenţă emoţională;

2. analiza abordarilor teoretice cu referire la abilitatile

de comunicare; 3. Identificare a relatiilor

dintre inteligenta emotionala si abilitatile de

comunicare la adolescenti; 4. realizarea experiment

ului pedagogic de constatare a relatiilor

dintre inteligenta emotionala la adolescenti

si abilitatile de comunicare; 5. analiza rezultatelor

experiment ului pedagogi de constatare a nivelurilor

de dezvoltare a abilitatilor de comunicare

in functie de inteligenta emotionala; 6.

elaborarea concluziilor si recomandar ilor.

Noutatea şi originalitate a ştiinţifică constă

î n conceptuali zarea educaţiei

pentru dezvoltare emoţională î

n perspectiva comunicării bazate pe valorile

inteligenţei emoţionale la nivelul obiectivelor dezvoltării

afective, a conţinuturil or specifice şi a strategiilor

educaţional e bazate pe comunicare, realizate prin

valorificare a mijloacelor comunicării ve

rbale, nonverbale, paraverbale 3

î

n interacţiune a comunicativ ăa

adolescenţil or pentru transmiterea conţinuturil or afectiv

-atitudinale orientate spre dezvoltarea competenţei

de comunicare socială a emoţiilor.

Importanţa teoretică a cercetării

este argumentată de: determinare a

fundamente lor teoretice şi a reprezentări lor

metodologi ce ale dezvoltării inteligenţei emoţionale

în contextul formării abilităţilor de comunicare

la adolescenţi. Metode de cerceteare:

a inclus metode precum: - teoretice

: cercetarea teoretică a

ideilor, conceptelor, tezelor, a principiilor, teoriilor;

- sociopedagogice

: observarea,

chestionare a, discuţia; experimentale

: experiment ul pedagogic (constituit

din testare, chestionare, analiză). Descrierea esantionului.

Lotul compus din 40 de subiecţi are

următoarele caracteristic i:

vârsta subiecţilor este între 14 şi 16 ani;

numărul şi sexul subiecţilor

(15 fete, 25 băieţi); 10 subiecţi sunt elevi la

liceul “Mihai Viteazul din Chişinău”, zece –

elevi la şcoala internat din

Chişinău, zece locatari a două

cămine din sectorul Ciocana, provind din familii

monoparent ale, unii au aband onat şcoala, zece –

sunt deţinuţi în Penitenciar ul nr.13 din

Chişinău, care sunt judecaţi pentru crime şi

infracţiuni grave. Structura tezei.

Teza este compusă din întroducere, două

capitole, structurate în subcapitole, concluzii,

bibliografie. Primul capitol este unul prenponder

eent teoretic şi se referă la reperele conceptual e privind

intelegenţa emoţională şi abiliotăţile de

comunicare ale adolescenţil or. Cel de

al doilea capitol este unul practic, în care autorul

descrie experiment ul efectuat pe un

eşantion din 40 de subiecţi. 4

CAPITOLUL I

CONSIDE RAŢII GENERAL E

PRIVIND INTELEGE NŢA EMOŢION ALĂ ŞI

ABILITĂŢ ILE DE COMUNIC ARE

1.1 Repere teoretice privind intelegenţa emoţională

In decursul timpului, conceptul de inteligenţă a

fost definit în diverse modu ri. Astfel,

Socrate şi Platon considerau că inteligenţa

îi permite omului să înţeleaga ordinea lumii şi de a

se conduce pe sine însuşi.Budh a considera ca omul

trebuie sa se elibereze de inteligenţă pentru a ajunge la

cea mai înaltă formă de fericire. Pentru gândirea

occidentală, inteligenţa reprezinta atributul fundamenta

l al omului. Pentru Hegel, inteligenţa era un

gardian al întregii vieţii psihice ("adevărul

şi raţionalitate a inimii şi voinţei se pot găsi

numai în universalitat ea inteligenţei şi nu în

si ngularitatea sentimentul ui") iar pentru

Montaigne, inteligenţa forma imagini eronate

despre Dumnezeu, oameni şi lume.

[6, p.11] Kant o vede în uniune cu sensibilitate a, numai

din această întrepătrund ere totală şi absolută izvorând

cunoaşterea . Leonardo Da Vinci legase inteligenţa

de sensibil, înaintea lui Kant. Cadillac, sustine ca

inteligenţa apare ca un mecanism ce permite rafinarea

materialului brut furnizat de simţuri. Pascal,

considera că inteligenţa este inhibată de

afectivitatea debordantă. Schopenha uer

vede inteligenţa ca fiind subordonată voinţei,

singurul element primar şi fundamenta l. Termenul

de inteligenţă are o accepţiune dublă: pe de

o parte de proces de asimilare şi prelucrare a

informaţiilo r variabile, în scopul unor adaptări

optime, iar pe de altă parte, de

aptitudine rezidând în structure operaţionale dotate cu

anumite calităţi (complexit ate,

fluiditate, flexibilitate, productivit ate), prin

care se asigură eficienţa conduitei.

Aceste calităţi reprezintă invariaţii ce

pot fi evaluate statis

tic şi sunt situate la un anumit

nivel sau rang de valoare funcţională. Inteligenţa

apare astfel ca system de însuşiri stabile

proprii subiectului individual care

se manifestă în calitatea activităţii

intelectuale centrată pe gândire[10, p.151].

Actualment e, în psihologie persistă întrebarea

dacă inteligenţa este capacitatea generală de

achiziţie a cunoştinţelo r, de raţiune şi rezolvare de

probleme sau ea implică

diferite tipuri de