Ias19

IAS 19 BENEFICIILE ANGAJATIILOR Acest Standard International de Contabilitate revizuit �nlocuieste IAS 19, Cheltuieli cu pensiile, ce a fost aprobat de Consiliul IASC �ntr-o versiune revizuita �n 1993. Acest Standard a intrat �n vigoare pentru situatiile financiare aferente perioadelor �ncep�nd de la 1 ianuarie 1999. �n mai 1999, IAS 10 (revizuit 1999), Evenimente ulterioare datei bilantului, a modificat paragrafele 20(b), 35, 125 si 141. Textul modificat a intrat �n vigoare pentru situatiile financiare anuale aferente perioadelor cu �ncepere de la 1 ianuarie 2000. Acest Standard a fost modificat �n anul 2000 cu scopul de a schimba definitia activelor planului si de a introduce cerinte cu privire la recunoasterea, evaluarea si prezentarea informatiilor referitoare la rambursari. Aceste modificari intra �n vigoare pentru perioadele contabile cu �ncepere de la1 ianuarie 2001. 1. Acest Standard recomanda modul de contabilizare si prezentare de catre angajatori a beneficiilor angajatilor. El �nlocuieste IAS 19, Cheltuieli cu pensiile, ce a fost aprobat �n 1993. Schimbarile majore fata de vechiul IAS 19 sunt stabilite �n Baza pentru Concluzii (Anexa C, paragraful 3), care nu este inclusa �n acest volum, dar care poate fi gasita �n brosura care cuprinde doar IAS 19, emisa �n februarie 1998. Standardul nu trateaza raportarea planurilor de beneficii ale angajatilor (a se vedea IAS 26, Contabilitatea si raportarea planurilor de pensii). 2. Standardul identifica cinci categorii de beneficii ale angajatilor: (a) beneficii pe termen scurt ale angajatilor, cum ar fi indemnizatii, salarii si contributii la asigurarile sociale, concedii anuale de odihna platite si concedii medicale platite, planuri de prime si participari la profit (daca se platesc �n termen de douasprezece luni de la sf�rsitul si beneficii nemonetare pentru angajatii existenti (cum ar fi asistenta medicala, cazare, masini si bunuri sau servicii gratuite, subventionate); (b) beneficii post-angajare, cum ar fi pensiile, alte beneficii de pensionare, asigurari de viata post-angajare si asistenta medicala post-angajare; (c) alte beneficii pe termen lung, care includ plati �n urma plecarilor pe termen lung din serviciu cu sau fara garantarea pastrarii postului respectiv, jubilee sau alte beneficii ce decurg din servicii pe termen lung, plati pe perioada unor indisponibilitati pe termen lung si, daca sunt platibile douasprezece luni sau mai mult dupa �ncheierea perioadei, participarea la profit, planuri de prime si compensatii am�nate; (d) beneficii pentru �ncheierea contractului de munca; si (e) compensatii sub forma participatiilor la capitalurile proprii. 3. Standardul cere unei �ntreprinderi sa recunoasca beneficiile pe termen scurt ale angajatilor atunci c�nd acestia au prestat un serviciu �n schimbul acestor beneficii. 4. Planurile de beneficii post-angajare sunt clasificate fie ca planuri de contributii determinate, fie ca planuri de beneficii determinate. Standardul furnizeaza recomandari specifice pentru clasificarea planurilor de pensii cu mai multi angajatori, planurilor de pensii de stat si planurilor de pensii cu beneficii asigurate. 5. �n cazul planurilor de contributii determinate, o �ntreprindere plateste contributii fixe unei entitati separate (un fond) si nu va avea nici o obligatie legala sau implicita de a plati contributii suplimentare daca fondul nu contine

suficiente active pentru a plati toate beneficiile angajatilor raportate la serviciile acestora pe perioade curente si anterioare. Standardul cere unei �ntreprinderi sa recunoasca contributiile la un plan de contributii determinate atunci c�nd un angajat a prestat servicii �n schimbul acelor contributii. 6. Toate celelalte planuri de beneficii post-angajare sunt planuri de beneficii determinate. Planurile de beneficii determinate pot fi nefinantate sau partial ori �n totalitate finantate. Standardul cere unei �ntreprinderi ca: (a) sa contabilizeze nu doar obligatiile ei legale, ci, de asemenea, si orice obligatie implicita ce apare din activitatile �ntreprinderii; (b) sa determine valoarea curenta a obligatiilor privind beneficiile determinate si valoarea justa a oricaror active ale planului cu o regularitate suficienta pentru ca valorile recunoscute �n situatiile financiare sa nu difere �n mod semnificativ de cele care ar fi determinate la data bilantului; (c) sa foloseasca metoda factorului de credit prognozat pentru a-si masura obligatiile si costurile; (d) sa atribuie beneficii perioadelor de serviciu conform formulei planului de beneficii, �n afara cazului �n care serviciul unui angajat �n ultimii ani va conduce la un nivel de beneficii �n mod semnificativ mai ridicat dec�t �n anii trecuti; (e) sa foloseasca ipoteze actuariale impartiale si mutual compatibile �n legatura cu variabilele demografice (cum sunt rotatia angajatilor si mortalitatea) si variabile financiare (cum sunt cresterile viitoare ale salariilor, modificari ale costurilor medicale si anumite schimbari �n beneficiile stabilite). Ipotezele financiare ar trebui bazate pe asteptarile pietei, la data bilantului, pentru perioada pe care sunt decontate obligatiile; (f) sa determine rata de actualizare prin referire la veniturile pietei la data bilantului pentru obligatiuni ale corporatiilor de �nalta calitate (sau �n tari unde nu exista o piata profund interesata de aceste obligatiuni, obligatiuni guvernamentale), cu moneda si termen consecvente cu moneda si termenul obligatiilor de plata a beneficiilor post-angajare; (g) sa scada valoarea justa a oricaror active ale planului din valoarea contabila a obligatiei. Anumite drepturi de rambursare care nu �ndeplinesc criteriile de recunoastere ca active ale planului sunt tratate �n mod similar cu activele planului, cu exceptia faptului ca sunt prezentate, mai degraba ca activ separat, dec�t ca o reducere din obligatie; (h) sa limiteze valoarea contabila a unui activ, astfel �nc�t sa nu depaseasca totalul net: (i). al oricarui cost nerecunoscut al unui serviciu trecut si al pierderilor actuariale; plus (ii). valoarea actualizata a oricaror beneficii economice disponibile sub forma rambursarilor de fonduri din plan sau a reducerilor contributiilor viitoare la plan; (i) sa recunoasca liniar costul unui serviciu trecut de-a lungul perioadei medii p�na �n momentul �n care beneficiile rectificate au devenit legitime; (j) sa recunoasca c�stigurile sau pierderile din reducerea sau decontarea unui plan de beneficii determinate �n momentul �n care are loc reducerea sau

decontarea. C�stigul sau pierderea trebuie sa cuprinda orice modificare rezultata a valorii actualizate a obligatiei privind beneficiul determinat si a valorii juste a activelor planului, precum si partea nerecunoscuta a oricaror c�stiguri sau pierderi actuariale aferente si costul serviciilor anterioare si (k) sa recunoasca o proportie specificata a c�stigurilor si pierderilor actuariale cumulate nete care depasesc mai mult de: (i). 10% din valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat (�nainte de scaderea activelor planului); si (ii). 10% din valoarea justa a oricaror active ale planului. Proportia din c�stigurile si pierderile actuariale ce trebuie recunoscute pentru fiecare plan de beneficii determinate este surplusul care iese din limita �coridorului� de 10% Ia data de raportare anterioara, �mpartit la media previzionala, a timpului de munca ramas al angajatilor participanti la plan. Standardul permite, de asemenea, metode sistematice de recunoastere rapida, presupun�nd ca aceeasi baza este aplicata at�t c�stigurilor, c�t si pierderilor, iar baza este aplicata �n mod consecvent de la o perioada Ia alta. Asemenea metode permise includ recunoasterea imediata a tuturor c�stigurilor si pierderilor actuariale. 7. Standardul cere o metoda mai simpla de contabilitate pentru alte beneficii pe termen lung ale angajatilor dec�t pentru beneficiile post-angajare: c�stigurile si pierderile actuariale si costul serviciilor anterioare sunt recunoscute imediat. 8. Beneficiile pentru �ncheierea contractului de munca sunt beneficii de platit angajatilor ca rezultat fie al: deciziei �ntreprinderii de a �ncheia contractul de munca al unui salariat �nainte de data normala de pensionare; sau o decizie a unui angajat de a accepta �n mod voluntar plecarea �n somaj �n schimbul acestor beneficii. De aceea, o �ntreprindere trebuie sa recunoasca beneficiile pentru �ncheiere, atunci, si numai atunci, c�nd �ntreprinderea este angajata �n mod demonstrabil fie sa: (a) �ncheie contractul de munca al unui salariat sau al unui grup de salariati �nainte de data normala de pensionare; sau (b) sa acorde beneficii pentru �ncheiere ca rezultat al unei oferte facute, cu scopul de a �ncuraja plecarea voluntara �n somaj. 9. O �ntreprindere este angajata �ntr-o �ncheiere �ntr-un mod care poate fi demonstrat atunci c�nd, si numai atunci c�nd �ntreprinderea are un plan oficial detaliat pentru �ncheiere (av�nd un continut minim specificat) pentru care nu exista o posibilitate realista de retragere. 10. Atunci c�nd beneficiile pentru �ncheiere sunt eligibile �ntr-un termen mai mare de 12 luni dupa data bilantului, ele vor fi actualizate. �n cazul unei �n somaj, masurarea beneficiilor pentru �ncheiere trebuie bazata pe numarul angajatilor ce se asteapta a accepta oferta. 11. Beneficiile sub forma participatiilor la capitalurile proprii sunt beneficiile angajatilor �n baza carora: angajatii au dreptul sa primeasca instrumente financiare de capitaluri proprii emise de �ntreprindere (sau de societatea-mama a acesteia); sau valoarea obligatiei �ntreprinderii fata de angajati depinde de pretul viitor al instrumentelor financiare de capitaluri proprii emise de �ntreprindere. Standardul cere anumite prezentari referitoare la astfel de beneficii, dar nu specifica recomandari referitoare la recunoastere si evaluare. 12. Standardul intra �n vigoare pentru perioade contabile �ncep�nd de la 1 ianuarie 1999. Se �ncurajeaza aplicarea acestui Standard anterior acestei date. La prima adoptare a Standardului, o �ntreprindere are permisiunea de a recunoaste orice crestere rezultata �n datoriile sale corespunzatoare beneficiilor postangajare, dar nu pe o perioada mai mare de cinci ani. Daca adoptarea Standardului

scade datoria unei �ntreprinderi, acesteia i se solicita sa recunoasca imediat aceasta scadere. 13. Acest Standard a fost modificat �n anul 2000, cu scopul de a amenda definitia activelor planului si a introduce cerintele de recunoastere, evaluare si prezentare a rambursarilor. Aceste modificari intra �n vigoare pentru perioadele contabile cu �ncepere de la 1 ianuarie 2001. Se �ncurajeaza aplicarea acestor cerinte anterior acestei date. Beneficiile angajatilor Standardele, care au fost tiparite cu litere de tip italic, aldin, trebuie citite �n contextul materialului de fond si al recomandarilor de implementare din acest Standard, precum si �n contextul Prefetei la Standardele Internationale de Contabilitate. Standardele Internationale de Contabilitate nu au fost elaborate cu intentia de a fi aplicate elementelor nesemnificative (a se vedea paragraful 12 din Prefata). Obiectiv Obiectivul acestui Standard este de a descrie contabilizarea si prezentarea informatiilor referitoare la beneficiile angajatilor. Standardul cere unei �ntreprinderi sa recunoasca: (a) o datorie, atunci c�nd un angajat a prestat servicii �n schimbul beneficiilor ce urmeaza a fi platite �n viitor; si (b) o cheltuiala, atunci c�nd �ntreprinderea consuma beneficiile economice ce apar ca urmare a serviciului prestat de un angajat �n schimbul beneficiilor. Arie de aplicabilitate 1. Acest Standard trebuie aplicat de un angajator la contabilizarea beneficiilor angajatilor. 2. Acest Standard nu trateaza raportarea planurilor de beneficii ale angajatilor (a se vedea IAS 26, Contabilitatea si raportarea planurilor de pensii). 3. Acest Standard se aplica tuturor beneficiilor angajatilor, incluz�ndu-le si pe acelea ce sunt furnizate: (a) �n baza unor planuri oficiale sau alte contracte oficiale �ntre o �ntreprindere si angajati individuali, grupuri de angajati sau reprezentanti ai acestora; (b) �n baza unor dispozitii legislative sau prin contracte la nivel de sector de activitate, prin care �ntreprinderile sunt solicitate sa contribuie la planuri nationale, de stat, ale sectoarelor de activitate, sau alte planuri cu mai multi angajatori; sau (c) prin acele practici neoficiale care dau nastere la o obligatie implicita. Activitatile neoficiale dau nastere la o obligatie implicita c�nd intreprinderea nu are o alta alternativa realista dec�t sa plateasca beneficiile angajatilor. Un exemplu de o obligatie implicita este situatia �n care o modificare a practicilor neoficiale ale unei �ntreprinderi ar produce o deteriorare neacceptabila a relatiei �ntreprinderii cu angajatii ei. 4. Beneficiile angajatilor includ: (a) beneficii pe termen scurt, cum ar fi indemnizatii, salarii si contributii la asigurarile sociale, concedii de odihna anuale platite si concedii medicale platite, planuri de prime si participari la profit (daca se platesc �n douasprezece luni de la sf�rsitul perioadei) si beneficii nemonetare, (cum ar fi asistenta medicala, cazare, masini si bunuri sau servicii gratuite, sau subventionate) pentru angajatii curenti; (b) beneficii post-angajare, cum ar fi pensiile, alte beneficii de pensionare, asigurari de viata post-angajare, si asistenta medicala post-angajare;

(c) alte beneficii pe termen lung, care includ plati �n urma plecarilor pe termen lung din serviciu cu sau fara garantarea pastrarii postului respectiv, jubilee sau alte beneficii ce decurg din servicii pe termen lung, beneficii pentru perioade cu indisponibilitati pe termen lung si, daca nu sunt platibile �n totalitate �n termen de douasprezece luni dupa �ncheierea perioadei, participari la profit, planuri de prime si compensatii am�nate; (d) beneficii pentru �ncheierea contractului de munca; (e) compensatii sub forma participatiilor la capitalurile proprii. Deoarece fiecare categorie identificata mai sus de Ia (a) la (e) are caracteristici diferite, acest Standard stabileste cerinte separate pentru fiecare categorie. 5. Beneficiile angajatilor includ beneficii furnizate fie angajatilor, fie persoanelor dependente de acestea si pot fi achitate prin plati (sau prin furnizarea de bunuri sau servicii) facute fie �n mod direct angajatilor, sotilor acestora, copiilor sau altor persoane dependente, sau altora, cum ar fi societatile de asigurari. 6. Un angajat poate presta servicii catre o �ntreprindere lucr�nd cu norma �ntreaga, cu o jumatate de norma, permanent, ocazional sau temporar. Pentru scopul acestui Standard, termenul de angajati include directorii si alti membri ai personalului de conducer Definitii 7. Urmatorii termeni sunt utilizati �n acest Standard, av�nd �ntelesul specificat: Beneficiile angajatilor sunt toate formele de contraprestatii acordate de o �ntreprindere �n schimbul serviciului prestat de angajati. Beneficii pe termen scurt ale angajatilor sunt beneficii ale angajatilor (altele dec�t beneficiile pentru �ncheierea contractului de munca si compensatiile sub forma participatiilor ta capitalurile proprii) care sunt datorate, �n totalitate, �n termen de douasprezece luni de la sf�rsitul perioadei �n care angajatii presteaza serviciul �n cauza. Beneficiile post-angajare sunt beneficiile angajatilor (altele dec�t beneficiile pentru �ncheierea contractului de munca si compensatiile sub forma participarilor la capitalurile proprii) care sunt platibile dupa �ncheierea contractului de angajare. Planurile de beneficii post-angajare sunt contracte oficiale sau neoficiale, �n baza carora o �ntreprindere furnizeaza unuia sau mai multor angajati beneficii post-angajare. Planurile de contributii determinate sunt planuri de beneficii post-angajare, �n baza carora o �ntreprindere plateste contributii fixe �ntr-o entitate separata (un fond) si nu va avea nici o obligatie legala sau implicita de a plati contributii suplimentare daca fondul nu detine suficiente active pentru a plati toate beneficiile angajatilor aferente serviciului prestat de angajat �n perioadele curente sau anterioare. Planurile de beneficii determinate sunt planuri de beneficii post-angajare, altele dec�t planurile de contributii determinate. Planurile cu mai multi angajatori sunt planuri de contributii determinate (altele dec�t planurile de stat) sau planuri de beneficii determinate (altele dec�t planurile de stat) care: (a) pun �n comun activele cu care au contribuit diferite �ntreprinderi care nu se afla sub control comun; si (b) folosesc acele active pentru a asigura beneficii angajatilor mai multor

�ntreprinderi, baz�ndu-se pe faptul ca at�t contributia, c�t si nivelurile beneficiului sunt determinate fara a se tine seama de identitatea �ntreprinderii care angajeaza personalul �n cauza. Alte beneficii pe termen lung ale angajatilor sunt beneficiile angajatilor (altele dec�t beneficiile post-angajare, beneficiile pentru �ncheierea contractului si compensatiile sub forma participarilor la capitalurile proprii) care nu sunt datorate �n totalitate �n termen de douasprezece luni, dupa sf�rsitul perioadei �n care angajatii presteaza serviciul �n cauza. Beneficiile pentru �ncheierea contractului de munca sunt beneficii ale angajatilor ce se platesc fie ca rezultat al: (a) deciziei unei �ntreprinderi de a �ncheia contractul unui angajat �nainte de data normala de pensionare; sau (b) a deciziei unui angajat de a accepta �n mod voluntar plecarea �n somaj �n schimbul acelor beneficii. Compensatiile sub forma participatiilor la capitalurile proprii sunt beneficiile angajatilor, �n baza carora fie: (a) angajatii au dreptul sa primeasca instrumente financiare de capitaluri proprii emise de �ntreprindere (sau de societatea-mama a acesteia); sau (b) valoarea obligatiei �ntreprinderii catre angajati depinde de pretul viitor al instrumentelor financiare de capitaluri proprii emise de �ntreprindere.

Planurile de compensatii sub forma participatiilor la capitalurile proprii sunt contracte oficiale sau neoficiale, �n baza carora o �ntreprindere ofera compensatii sub forma participatiilor la capitalurile proprii pentru unul sau mai multi angajati. Beneficiile legitime ale angajatilor sunt beneficiile angajatilor ce nu sunt conditionate de angajari viitoare. Valoarea actualizata a unei obligatii privind beneficiul determinat este valoarea actualizata, fara scaderea oricaror active ale planului, a platilor viitoare previzionate cerute pentru a stinge obligatia ce rezulta din serviciul angajatului �n perioadele curente si anterioare. Costul serviciilor curente reprezinta cresterea valorii actualizate a unei obligatii privind beneficiul determinat, ce rezulta din serviciul angajatului �n perioada curenta. Cheltuielile cu dob�nzile reprezinta cresterea �nregistrata �n timpul unei perioade �n valoarea actualizata a unei obligatii privind beneficiul determinat, ce apare pentru ca beneficiile sunt cu o perioada mai aproape de achitare. Activele planului cuprind: (a) activele detinute de un fond de beneficii ale angajatilor pe termen lung; si (b) politele de asigurare restrictive. Activele detinute de un fond de beneficii ale angajatilor pe termen lung sunt activele (altele dec�t instrumentele financiare netransferabile emise de �ntreprinderea raportoare) care: (a) sunt detinute de o entitate (un fond) care este separata, din punct de vedere juridic, de �ntreprinderea raportoare si al carei scop unic este de a plati sau finanta beneficiile angajatilor; si (b) sunt disponibile utilizarii numai cu scopul de a plati sau finanta beneficiile angajatilor, dar nu sunt disponibile creditorilor �ntreprinderii raportoare (nici

macar �n caz de faliment), si care nu pot fi returnate �ntreprinderii raportoare, cu exceptia cazului �n care: (i) activele ramase �n posesia fondului sunt suficiente pentru a �ndeplini toate obligatiile �ntreprinderii raportoare; sau (ii) activele sunt returnate �ntreprinderii raportoare, cu scopul de a rambursa beneficiile angajatilor deja platite. Polita de asigurare restrictiva este o polita de asigurare emisa de un asigurator care nu este parte afiliata (asa cum este aceasta definita �n IAS 24, Prezentarea informatiilor referitoare la tranzactiile cu partile afiliate) a �ntreprinderii raportoare, daca �ncasarile aferente politei: (a) pot fi utilizate doar pentru a plati sau finanta beneficiile angajatilor �n baza unui plan de beneficii determinate; (b) nu sunt disponibile creditorilor �ntreprinderii raportoare (nici macar �n caz de faliment), si care nu pot fi platite �ntreprinderii raportoare, cu exceptia cazului �n care: (i) �ncasarile reprezinta un surplus de active care nu sunt necesare �n scopul �ndeplinirii tuturor obligatiilor cu privire la beneficiile angajatilor; sau (ii) �ncasarile sunt returnate �ntreprinderii raportoare cu scopul de a le rambursa pentru beneficiile angajatilor deja platite. Activele planului sunt activele (altele dec�t instrumentele financiare netransferabile emise de �ntreprinderea raportoare) pastrate �ntr-o entitate ( un fond) care �ndeplineste toate conditiile urmatoare: (a) entitatea este, din punct de vedere juridic, separata de �ntreprinderea raportoare; (b) activele fondului se utilizeaza doar pentru a achita obligatiile de beneficiu catre angajat, nu sunt la dispozitia propriilor creditori ai �ntreprinderii si nu pot fi returnate �ntreprinderii ( sau pot fi returnate acesteia doar daca activele ramase ale fondului sunt suficiente pentru a satisface obligatiile planului ); si (c) �n masura �n care �n fond sunt suficiente active , �ntreprinderea nu va avea nici o obligatie legala sau implicita de a plati �n mod direct beneficiile angajamentului �n cauza. Valoarea justa: este suma la care poate fi tranzactional un activ sau decontata o datorie, de bunavoie, �ntre parti aflate �n cunostinta de cauza �n cadrul unei tranzactii �n care pretul este determinat obiectiv. Rentabilitatea activelor planului reprezinta dob�nda, dividendele si orice alt venit ce deriva din activele planului, �mpreuna cu c�stiguri si pierderi realizate sau nerealizate generate de activele planului, mai putin orice costuri pentru administrarea planului si mai putin orice impozit de platit prin �nsusi acest plan. C�stigurile si pierderile actuariale cuprind: (a) ajustari din experienta (efectele diferentelor �ntre ipoteze actuariale anterioare si ceea ce s-a �nt�mplat, de fapt); si (b) efectele schimbarilor �n ipotezele actuariale. Costul serviciilor anterioare este cresterea valorii actualizate a obligatiei

privind beneficiul determinat pentru serviciul angajatului �n perioade anterioare, ce rezulta �n perioada curenta din introducerea sau schimbarea beneficiilor postangajare, sau altor beneficii pe termen lung ale angajatilor. Costul serviciilor anterioare poate sa fie pozitiv (daca beneficiile sunt introduse sau �mbunatatite) sau negativ ( daca beneficiile existente sunt reduse). Beneficii pe termen scurt ale angajatilor 8. Beneficiile pe termen scurt ale angajatilor includ articole ca: (a) indemnizatii, salarii si contributii la asigurarile sociale; (b) absente pe termen scurt compensate (cum sunt concediul de odihna anual platit si concediul medical platit), atunci c�nd absentele se asteapta sa aiba loc �n termen de douasprezece luni de la sf�rsitul perioadei �n care angajatii presteaza serviciul �n cauza; (c) participari la profit si prime de platit �n termen de douasprezece luni de la sf�rsitul perioadei �n care angajatii presteaza serviciul �n cauza; si (d) beneficii nemonetare (cum sunt asistenta medicala, cazarea, masini si bunuri sau servicii gratuite, sau subventionate) pentru angajatii curenti. 9. Contabilizarea beneficiilor pe termen scurt ale angajatilor este �n general simpla, pentru ca nu sunt cerute ipoteze actuariale pentru a evalua obligatia sau costul si nu exista nici o posibilitate de aparitie a unui c�stig sau a unei pierderi actuariale. Mai mult, obligatiile privind beneficiile pe termen scurt ale angajatilor sunt evaluate pe o baza neactualizata. Recunoastere si evaluare-Toate beneficiile pe termen scurt ale angajatilor 10. Atunci c�nd un angajat a prestat un serviciu catre o �ntreprindere �n timpul unei perioade contabile, �ntreprinderea trebuie sa recunoasca valoarea neactualizata a beneficiilor pe termen scurt ale angajatilor, asteptate a fi platite �n schimbul acelui serviciu: (a) ca datorie (cheltuiala angajata), dupa deducerea oricarei valori deja platite. Daca valoarea deja platita depaseste valoarea neactualizata a beneficiilor, o �ntreprindere trebuie sa recunoasca acel exces ca activ (cheltuiala platita anticipat) �n masura �n care plata anticipata va conduce, de exemplu, la o reducere a platilor viitoare sau la o rambursare de numerar; si (b) ca si cheltuiala, cu exceptia cazului �n care un alt Standard International de Contabilitate recomanda sau permite includerea beneficiilor �n costul unui activ (a se vedea, de exemplu, IAS 2, Stocuri, si IAS16, Imobilizari corporale). Paragrafele 11,14 si 17 explica modul �n care o �ntreprindere trebuie sa aplice aceasta cerinta beneficiilor pe termen scurt ale angajatilor sub forma absentelor compensate si a planurilor de participare la profit si de prime. Absente compensate pe termen scurt 11. �ntreprinderea trebuie sa recunoasca costul previzional al beneficiilor pe termen scurt ale angajatilor sub forma absentelor compensate, conform paragrafului 10,dupa cum urmeaza: (a) �n cazul absentelor compensate acumulate, c�nd angajatii presteaza un serviciu ce mareste dreptul lor la absente compensate viitoare; si (b) �n cazul absentelor compensate neacumulate, c�nd acestea au loc. 12. O �ntreprindere poate compensa angajatii pentru absente din diferite motive, cum ar fi concedii, disponibilitati pe termen scurt si pe caz de boala, maternitate sau paternitate, �ndeplinirea datoriei de jurat si serviciu militar. Dreptul la absente compensate se �mparte �n doua categorii:

(a) prin acumulare; si (b) prin neacumulare. 13. Absentele compensate acumulate sunt acelea care sunt reportate si pot fi folosite �n perioade viitoare, daca nu se utilizeaza �n �ntregime dreptul aferent perioadei curente. Absentele compensate acumulate pot fi fie legitime (cu alte cuvinte, angajatii au dreptul la o plata �n numerar pentru dreptul nefolosit la plecarea din �ntreprindere) sau nelegitime (c�nd angajatii nu au dreptul la o plata �n numerar pentru dreptul nefolosit la plecare). C�nd angajatii presteaza un serviciu care creste dreptul lor la absente viitoare compensate, apare o obligatie. Obligatia exista si este recunoscuta chiar daca absentele compensate sunt nelegitime, desi posibilitatea ca angajatii sa poata pleca �nainte de a folosi un drept nelegitim acumulat afecteaza evaluarea respectivei obligatii. 14. O �ntreprindere trebuie sa evalueze costul absentelor compensate acumulate ca fiind valoarea suplimentara pe care �ntreprinderea prevede sa o plateasca drept rezultat al dreptului nefolosit ce s-a acumulat la data bilantului. 15. Metoda specificata �n paragraful anterior evalueaza obligatia la valoarea platilor suplimentare ce se asteapta sa apara �n mod exclusiv din faptul ca beneficiul se acumuleaza. �n multe cazuri, o �ntreprindere poate sa nu aiba nevoie sa efectueze calcule detaliate pentru a estima ca nu exista nici o obligatie semnificativa cu privire la absentele compensate nefolosite. De exemplu, o obligatie pentru plata unui concediu medical este probabil sa fie semnificativa doar daca exista o �ntelegere oficiala sau neoficiala conform careia plata nefolosita pentru concediu medical sa fie considerata ca si concediu platit. Exemplu ce ilustreaza paragrafele 14 si 15 O �ntreprindere are 100 de angajati, ce au fiecare dreptul la cinci zile lucratoare de concediu medical platit pe fiecare an. Concediul medical nefolosit poate fi reportat pentru un an calendaristic. Concediul medical este �nt�i scos din dreptul anului curent si apoi din orice sold reportat din anul anterior (pe baza LIFO). La 31 decembrie 20X1, media dreptului nefolosit este de doua zile pe angajat. �ntreprinderea preconizeaza, baz�ndu-se pe experienta trecuta ce se asteapta a continua, ca 92 de angajati sa nu �si ia mai mult de cinci zile de concediu medical �n 20X2 si ceilalti 8 angajati ramasi sa-si ia, �n medie, sase zile si jumatate fiecare. �ntreprinderea se asteapta sa plateasca suplimentar 12 zile concediul medical, ca rezultat al dreptului nefolosit acumulat la 31 decembrie 20X1 (o zi si jumatate pentru fiecare dintre cei 8 angajati). De aceea, �ntreprinderea recunoaste o datorie egala cu plata a 12 zile de concediu medical. 16. Absentele compensate neacumulate nu sunt reportate: ele sunt neglijate, daca nu se face uz �n �ntregime de dreptul perioadei curente si daca nu dau dreptul angajatilor la o plata �n numerar pentru dreptul nefolosit la plecarea din �ntreprindere. Acesta este, �n mod obisnuit, cazul pentru concediile medicale (�n masura �n care acel vechi drept nu creste dreptul viitor), concediul de maternitate sau paternitate si absentele compensate pentru �ndeplinirea datoriei de jurat sau pentru serviciul militar. O �ntreprindere nu recunoaste nici o datorie sau cheltuiala �n timpul absentei, pentru ca serviciul angajatului nu creste valoarea beneficiului. - Planuri privind participarea la profit si primele 77. O �ntreprindere trebuie sa recunoasca costul previzional al participarii la profit si primelor cuvenite �n conformitate cu paragraful 10, atunci, si numai atunci, c�nd: (a) �ntreprinderea are o obligatie legala sau implicita pentru a face astfel de plati ca rezultat al evenimentelor anterioare; si (b) poate fi facuta o estimare certa a obligatiei.

O obligatie actualizata exista atunci, si numai atunci, c�nd �ntreprinderea nu are o alta alternativa realista dec�t sa efectueze aceste plati. 18..Pe baza unor planuri de participare la profit, angajatii primesc procente din profit doar daca ei ram�n �n �ntreprindere pentru o perioada specificata. Astfel de planuri creeaza o obligatie implicita la fel ca serviciul prestat de angajati, serviciu ce creste valoarea de platit daca angajatii ram�n �n serviciu p�na la terminarea perioadei specificate. Masurarea unor astfel de obligatii implicite reflecta posibilitatea ca unii angajati sa poata pleca din �ntreprindere fara a primi procente din profit. Exemplu ce ilustreaza paragraful 18 Un plan de participare la profit cere ca o �ntreprindere sa plateasca anual o proportie specificata din profitul net angajatilor care au lucrat �n timpul anului. Daca nici un angajat nu a plecat din �ntreprindere �n timpul anului, procentele de platit din profit pentru acel an vor fi de 3% din profitul net. �ntreprinderea estimeaza ca rotatia personalului va reduce platile la 2,5% din profitul net. �ntreprinderea recunoaste o datorie si o cheltuiala de 2,5 % din profitul net. 19. O �ntreprindere poate sa nu aiba o obligatie legala de a plati o prima. Cu toate acestea, �n unele cazuri, o �ntreprindere are obiceiul de a plati prime. �n astfel de cazuri, �ntreprinderea are o obligatie implicita pentru ca aceasta nu are o alta alternativa realista dec�t de a plati aceste prime. Masurarea obligatiei implicite reflecta posibilitatea ca unii angajati sa poata pleca din �ntreprindere fara a primi o prima. 20. O �ntreprindere poate face o estimare serioasa �n legatura cu obligatia ei implicita sau legala pe baza unui plan de participare la profit sau de atunci si numai atunci, c�nd: (a) termenii oficiali ai planului contin o formula de determinare a valorii beneficiului; (b) �ntreprinderea determina sumele de platit �nainte de autorizarea pentru depunere a situatiilor financiare; sau (c) experienta anterioara este foarte clara �n ce priveste valoarea obligatiei implicite a �ntreprinderii. 21. O obligatie derivata �n baza unui plan de participare la profit si de prime rezulta din serviciul angajatului si nu dintr-o tranzactie cu proprietarii �ntreprinderii. De aceea, o �ntreprindere recunoaste costul planurilor de participare la profit si de prime nu ca distribuire a profitului net, ci ca o cheltuiala. 22. Daca platile de participare la profit si ale primelor nu se fac �n totalitate �n termen de douasprezece luni dupa sf�rsitul perioadei �n care angajatii au prestat serviciul �n cauza, aceste plati sunt alte beneficii pe termen lung ale angajatilor (ase vedea paragrafele 126-131). Daca platile de participare la profit si ale primelor satisfac definitia compensatiilor sub forma participarii la capitalurile proprii, o �ntreprindere le trateaza conform paragrafelor 144-152. Prezentarea informatiilor 23. Desi acest Standard nu cere prezentari specifice pentru beneficiile pe termen scurt ale angajatilor, alte Standarde Internationale de Contabilitate pot cere astfel de prezentari. De exemplu, �n baza IAS 24, Prezentarea informatiilor referitoare la tranzactiile cu partile afiliate, o �ntreprindere prezinta informatii despre beneficiile angajatilor pentru personalul conducerii-cheie. IAS l, Prezentarea situatiilor financiare, cere ca o �ntreprindere sa prezinte informatii �n legatura cu costurile de personal Beneficii post-angajare: distinctia intre planuri de contributii determinate si planuri de beneficii determinate Beneficii post-angajare: distinctia �ntre planuri de contributii determinate si

planuri de beneficii determinate 24. Beneficiile post-angajare includ, de exemplu: (a) beneficii de retragere, cum sunt pensiile; si (b) alte beneficii post-angajare, cum sunt asigurarile de viata post-angajare si asistenta medicala post-angajare. Contractele prin care o �ntreprindere furnizeaza beneficii post-angajare sunt planuri de beneficii post-angajare. O �ntreprindere aplica acest Standard tuturor contractelor de acest gen, fie ca implica sau nu stabilirea unei entitati separate pentru a primi contributiile si pentru a plati beneficiile. 25. Planurile de beneficii post-angajare sunt clasificate fie ca clanuri de contributii determinate, fie ca planuri de beneficii determinate, depinz�nd de substanta economica a planului, asa cum deriva din termenii si conditiile principale. �n cazul planurilor de contributii determinate: (a) obligatia legala sau implicita a �ntreprinderii este limitata la valoarea cu care se hotaraste sa se contribuie la fond. Astfel, valoarea beneficiilor post-angajare primite de angajat este determinata de valoarea contributiilor platite de o �ntreprindere (si poate, de asemenea, si de angajat) unui plan de beneficii post-angajare sau unei societati de asigurari, �mpreuna cu venituri din investitii, aparute din contributii; si (b) �n consecinta, riscul actuarial (acela ca beneficiile vor fi mai mici dec�t se asteapta) si riscul investitiei (acela, ca activele investite vor fi insuficiente pentru a putea genera beneficiile asteptate) cad asupra angajatului. 26. Exemple de cazuri �n care o obligatie a �ntreprinderii nu este limitata la valoarea cu care se hotaraste sa se contribuie la fond sunt cele �n care �ntreprinderea are o obligatie legala sau implicita prin intermediul: (a) unei formule de beneficiu al planului care nu este legat �n mod exclusiv de valoarea contributiilor; (b) unei garantii, fie �n mod indirect printr-un plan, fie �n mod direct, a rentabilitatii specificate a contributiilor; sau (c) acelor practici neoficiale ce dau nastere la o obligatie implicita. De exemplu, o obligatie implicita poate aparea atunci c�nd o �ntreprindere are un istoric care dovedeste ca obisnuieste cresterea beneficiilor fostilor angajati pentru a tine pasul cu inflatia, chiar daca nu are nici o obligatie legala de a face acest lucru. 27. Pe baza planurilor de beneficii determinate: (a) �ntreprinderea are obligatia sa furnizeze angajatilor curenti si fostilor angajati beneficiile convenite; si (b) riscul actuarial (acela ca beneficiile vor costa mai mult dec�t se asteapta) si riscul investitiei cad, �n fond, asupra �ntreprinderii. Daca experienta actuariala sau investitionala sunt mai slabe dec�t se asteapta, obligatia �ntreprinderii poate sa creasca. 28. Paragrafele 29 la 42 de mai jos explica diferenta �ntre planurile de contributii determinate si planurile de beneficii determinate �n contextul planurilor cu mai multi angajatori, planurilor de stat si beneficiilor asigurate. Planuri cu mai multi angajatori 29. O �ntreprindere trebuie sa clasifice un plan cu mai multi angajatori ca un plan de contributii determinate sau un plan de beneficii determinate, sub incidenta clauzelor planului (incluz�nd orice obligatie implicita ce depaseste

clauzele oficiale). Acolo unde un plan cu mai multi angajatori este un plan de beneficii determinate, o �ntreprindere trebuie: (a) sa contabilizeze partea ce �i revine din obligatia privind beneficiul determinat, din activele planului si din costul asociat planului �n acelasi mod ca pentru orice alt plan de beneficii determinate; si (b) sa prezinte Informatiile cerute de paragraful 120. 30. C�nd nu sunt disponibile informatii suficiente pentru a folosi contabilizarea beneficiului determinat pentru un plan cu mai multi angajatori, care este un plan de beneficii determinate, o �ntreprindere trebuie: (a) sa contabilizeze planul pe baza paragrafelor 44 � 46, ca si cum ar fi fost un plan de contributii determinate; (b) sa prezinte: (i). faptul ca planul este un plan de beneficii determinate; si (ii). motivul pentru care nu sunt disponibile: suficiente informatii pentru a permite �ntreprinderii sa contabilizeze planul ca pe un plan de beneficii determinate; si (c) �n masura �n care un surplus sau un deficit �n plan poate afecta valoarea contributiilor viitoare, sa prezinte suplimentar: (i) orice informatie disponibila cu privire la acel surplus sau deficit; (ii) baza folosita pentru a determina acel surplus sau deficit; (iii) implicatiile, daca exista vreuna, pentru �ntreprindere. 31. Un exemplu de plan de beneficii determinate cu mai multi angajatori apare acolo unde: (a) planul este finantat pe baza principiului �plati �n rate, pe masura c�stigului�, prin urmare: contributiile sunt stabilite la un nivel ce este asteptat a fi suficient pentru a plati beneficiile cuvenite pentru aceeasi perioada; si beneficiile viitoare c�stigate �n timpul perioadei curente vor fi platite din contributii viitoare; si (b) beneficiile angajatilor sunt determinate de durata serviciului lor si �ntreprinderile participante nu au posibilitati realiste pentru a se retrage din plan fara a plati o contributie pentru beneficiile c�stigate de angajati, dupa data retragerii. Un astfel de plan creeaza risc actuarial pentru �ntreprindere: daca ultimul cost al beneficiilor deja c�stigate la data bilantului este mai mare dec�t se astepta, �ntreprinderea va trebui fie sa creasca valoarea contributiilor, fie sa convinga angajatii sa accepte reducerea beneficiilor. De aceea, un astfel de plan este un plan de beneficii determinate. 32. Acolo unde sunt disponibile suficiente informatii despre un plan cu mai multi angajatori care este un plan de beneficii determinate, o �ntreprindere �si contabilizeaza partea proportionala din obligatia privind beneficiul determinat din activele planului si din costul beneficiilor post-angajare asociate planului �n acelasi mod ca pentru orice alt plan de beneficii determinate. Oricum, �n unele cazuri, este posibil ca, �n scopuri contabile, o �ntreprindere sa nu-si poata identifica �n mod credibil partea ei din pozitia financiara si din performanta planului. Aceasta se poate �nt�mpla daca: (a) �ntreprinderea nu are acces la informatii despre planul care satisface

cerintele acestui Standard; sau rezultat linsa unei baze consecvente si sigure pentru alocarea obligatiei, a activelor planului si a costului pentru �ntreprinderile individuale participante la plan. �n acele cazuri, o �ntreprindere contabilizeaza planul ca si cum ar fi fost un plan de contributii determinate si prezinta informatiile suplimentare cerute de paragraful 30. 33. Planurile cu mai multi angajatori sunt distincte de planurile de administrare a grupului. Un plan de administrare a grupului este, mai degraba, o agregare a planurilor cu un singur angajator, combinate pentru a permite angajatorilor participanti sa-si puna �n comun activele �n scopuri investitionale si pentru a reduce costurile de administrare si de gestiune a investitiei, dar revendicarile diferitilor angajatori sunt separate pentru beneficiul unic al propriilor lor angajati. Planurile de administrare a grupului nu afecteaza problemele particulare de contabilizare, pentru ca informatia este usor disponibila pentru a le trata �n acelasi mod ca �n cazul oricarui alt plan cu angajator unic si pentru ca astfel de planuri nu expun �ntreprinderile participante la riscuri actuariale asociate actualilor si fostilor angajati ai altor �ntreprinderi. Definitiile din acest Standard cer unei �ntreprinderi sa clasifice un plan de administrare a grupului ca pe un plan de contributii determinate sau ca pe un plan de beneficii determinate, �n concordanta cu clauzele planului (incluz�nd orice obligatie implicita care depaseste clauzele oficiale). 34. Planurile de beneficii determinate care unifica activele cu care contribuie �ntreprinderi diferite aflate sub control comun, de exemplu, o societate-mama si filialele ei, nu sunt planuri cu mai multi angajatori. Prin urmare, o �ntreprindere trateaza toate planurile de acest gen ca planuri de beneficii determinate. 35. IAS 37, Provizioane, datorii si active contingente, cere unei �ntreprinderi sa recunoasca sau sa prezinte informatii despre anumite datorii contingente. �n contextul unui plan cu mai multi angajatori, o datorie contingenta poate aparea, de exemplu, din: (a) pierderile actuariale raportate la alte �ntreprinderi participante, pentru ca fiecare �ntreprindere ce participa �ntr-un plan cu mai multi angajatori suporta o parte din riscurile actuariale ale fiecareia din celelalte �ntreprinderi participante; sau (b) orice responsabilitate, �n baza clauzelor planului, de a finanta orice deficit �n plan, daca alte �ntreprinderi �nceteaza sa mai participe. Planuri de stat 36. O �ntreprindere trebuie sa contabilizeze un plan de stat �n acelasi mod ca si un plan cu mai multi angajatori (a se vedea paragrafele 29 si 30). 37. Planurile de stat sunt stabilite prin reglementari care acopera toate �ntreprinderile (sau toate �ntreprinderile dintr-o categorie particulara, de exemplu, �ntreprinderi dintr-un sector specific de activitate) si sunt aplicate de guvernul local sau national, sau de alt organism (de exemplu, de o agentie autonoma creata special �n acest scop) care nu este supus controlului sau influentei �ntreprinderii raportoare. Unele planuri stabilite de o �ntreprindere ofera at�t beneficii obligatorii care substituie acele beneficii care altfel ar fi acoperite de un plan de stat, c�t si beneficii voluntare suplimentare. Astfel de planuri nu sunt planuri de stat. 38. Planurile de stat sunt caracterizate ca beneficii determinate sau contributii determinate �n natura baz�ndu-se pe obligatia �ntreprinderii conform planului. Multe planuri de stat sunt fondate pe baza principiului �plati �n rate, pe masura c�stigului�: contributiile sunt fixate la un nivel ce se asteapta sa fie suficient pentru a plati beneficiile cerute cuvenite �n aceeasi perioada; beneficiile viitoare c�stigate �n cursul perioadei curente vor fi platite din contributii viitoare. Cu toate acestea, �n multe planuri de stat, �ntreprinderea nu are nici o

obligatie legala sau implicita de a plati aceste beneficii viitoare: singura ei obligatie este de a plati contributiile asa cum sunt cuvenite si daca �ntreprinderea �nceteaza sa angajeze membri �n planul de stat, nu va avea nici o obligatie pentru plata beneficiilor c�stigate de propriii angajati �n anii anteriori. Din acest motiv, planurile de stat sunt definite, �n mod normal, ca planuri de contributii determinate. Oricum, �n cazurile rare �n care un plan de stat este un plan de beneficii determinate, o �ntreprindere aplica tratamentul descris �n paragrafele 29 si 30. Beneficii asigurate 39. O �ntreprindere poate plati prime de asigurare pentru a finanta un plan de beneficii post-angajare. �ntreprinderea trebuie sa trateze un astfel de plan ca pe un plan de contributii determinate, mai putin daca �ntreprinderea va avea (fie �n mod direct, fie �n mod indirect, prin plan) o obligatie implicita sau legala: (a) sa plateasca beneficiile angajatilor �n mod direct, atunci c�nd sunt cuvenite; sau (b) sa plateasca contributii-sume suplimentare daca asiguratorul nu plateste toate beneficiile viitoare ale angajatului raportate la serviciul acestuia �n perioade curente sau anterioare. Daca �ntreprinderea retine o astfel de obligatie legala sau implicita, �ntreprinderea trebuie sa trateze planul ca pe un plan de beneficii determinate. 40. Beneficiile asigurate printr-un contract de asigurari nu au nevoie sa se afle �ntr-o relatie directa sau automata cu obligatia �ntreprinderii fata de beneficiile angajatilor. Planurile de beneficii post-angajare ce presupun contracte de asigurare sunt supuse aceleiasi distinctii �ntre contabilizare si finantare ca si alte planuri finantate. 41. C�nd o �ntreprindere finanteaza o obligatie privind beneficiul post-angajare prin contributia la o polita de asigurare, �n baza careia �ntreprinderea (�n mod direct, �n mod indirect prin plan, prin mecanismul de stabilire a (�n mod direct, �n mod indirect prin plan, prin mecanismul de stabilire a primelor viitoare sau printr-o relatie de afiliere cu asiguratorul) retine o obligatie legala sau implicita, plata primelor nu echivaleaza cu un contract privind o contributie determinata. Urmeaza ca �ntreprinderea: (a) sa contabilizeze polita de asigurare restrictiva ca pe un activ al planului (a se vedea paragraful 7) si sa-si recunoasca drepturile, �n baza politei de asigurare, ca activ ( daca polita este �n posesia �ntreprinderii) sau ca activ al planului (daca drepturile planului, �n baza politei, satisfac definitia activelor planului); si (b) sa recunoasca orice polite de asigurare ca fiind drepturi de rambursare (daca politele satisfac criteriile din paragraful 104A) . sa-si contabilizeze obligatia fata de angajati ca datorie, �n acelasi mod ca si cum nu ar exista nici un contract de asigurare . 42. C�nd o polita de asigurare este pe numele unui participant specificat la plan sau a unui grup de participanti la plan si �ntreprinderea nu are nici o obligatie legala sau implicita de a acoperi orice pierdere a contractului politei, �ntreprinderea nu are nici o obligatie de a plati angajatilor beneficii si asiguratorul este singurul raspunzator pentru plata acelor beneficii. Plata primelor fixe �n baza unor astfel de contracte este, �n fond, achitarea obligatiei de beneficiu a angajatului, mai degraba dec�t o investitie pentru respectarea obligatiei. �n consecinta, �ntreprinderea nu mai are un activ sau o datorie. Prin urmare, o �ntreprindere trateaza astfel de contributii �plati ca fiind plati �contributii la un plan de contributii determinate. Beneficii post-angajare: planuri de contributii determinate 43. Contabilizarea planurilor de contributii determinate este simpla, pentru ca obligatia �ntreprinderii raportoare pentru fiecare perioada este determinata de sumele cu care s-a contribuit �n acea perioada, �n consecinta, nu sunt cerute

ipoteze actuariale pentru evaluarea obligatiei sau cheltuielii si nu exista nici o posibilitate pentru pierderi sau c�stiguri actuariale. Mai mult, obligatiile sunt evaluate pe o baza neactualizata, except�nd cazul c�nd ele nu sunt cuvenite �n totalitate �n termen de douasprezece luni de la sf�rsitul perioadei �n care angajatii presteaza serviciul �n cauza. 44. Atunci c�nd un angajat a prestat un serviciu �n cadrul unei �ntreprinderi, �n timpul unei perioade, �ntreprinderea trebuie sa recunoasca contributia de platit la un plan de contributii determinat �n schimbul contributia de platit la un plan de contributii determinat �n schimbul acelui serviciu: (a) ca datorie (cheltuiala angajata), dupa deducerea oricarei contributii deja platite. �n cazul �n care contributia deja platita depaseste contributia cuvenita pentru serviciu �nainte de data bilantului, o �ntreprindere trebuie sa recunoasca acel exces ca activ (cheltuiala anticipata), �n masura �n care plata anticipata va conduce la, de exemplu, o reducere a platilor viitoare sau o rambursare de numerar; si b) ca sl cheltuiala, cu exceptia cazului �n care un alt Standard International de Contabilitate cere sau permite includerea contributiei �n costul unul activ (a se vedea, de exemplu, IAS 2, Stocuri, si IAS 16, Imobilizari corporale). 45. Unde contributiile la un plan de contributii determinate nu sunt cuvenite �n totalitate �n termen de douasprezece luni de la sf�rsitul perioadei �n care angajatii efectueaza serviciul �n cauza, ele trebuie actualizate folosind rata de actualizare specificata �n paragraful 78. - Prezentarea informatiilor 46. O �ntreprindere trebuie sa prezinte valoarea recunoscuta ca si cheltuiala pentru planurile de contributii determinate. 47. Unde este cerut de IAS 24, Prezentarea informatiilor referitoare la tranzactiile cu partile afiliate, o �ntreprindere prezinta informatii despre contributiile la planurile de contributii determinate pentru personalul conducerii-cheie Beneficii post-angajare: planuri de beneficii determinate 48. Contabilizarea planurilor de beneficii determinate este complexa pentru ca sunt cerute ipoteze actuariale pentru evaluarea obligatiei si cheltuielii, si pentru ca exista o posibilitate de c�stiguri sau pierderi actuariale. Mai mult, obligatiile sunt masurate pe o baza neactualizata, pentru ca ele pot fi achitate multi ani dupa ce angajatii presteaza serviciul �n cauza. Recunoastere si evaluare 49. Planurile de beneficii determinate pot fi nefinantate sau pot fi, �n totalitate sau partial, finantate prin contributii ale unei �ntreprinderi, si c�teodata ale angajatilor ei, �ntr-o entitate, sau fond, ce este, din punct de vedere juridic, separat de �ntreprinderea raportoare si din care sunt platite beneficiile angajatului. Plata beneficiilor finantate, atunci c�nd acestea sunt cuvenite, depinde nu doar de pozitia financiara si de performanta investitionala a fondului, ci si de abilitatea (si dorinta) �ntreprinderii de a �mbunatati orice deficit �n activele fondului. Prin urmare, �ntreprinderea, �n fond, garanteaza riscurile actuariale si de investitie asociate planului. �n consecinta, cheltuiala recunoscuta pentru un plan de beneficii determinate nu reprezinta �n mod necesar valoarea contributiei cuvenite pe perioada respectiva. 50. Contabilizarea de catre o �ntreprindere a planurilor de beneficii determinate implica urmatorii pasi: (a) folosirea tehnicilor actuariale pentru realizarea unei estimari credibile a valorii beneficiului pe care angajatii l-au c�stigat �n schimbul serviciului lor �n perioade curente si anterioare. Acest lucru solicita unei �ntreprinderi sa determine valoarea beneficiului atribuibila perioadelor curente si anterioare (a se vedea paragrafele 67 � 71) si sa estimeze (ipoteze actuariale) �n legatura cu variabilele demografice (cum sunt rotatia personalului si mortalitatea) si variabilele financiare (cum sunt cresteri viitoare ale salariilor si costurilor medicale) care vor influenta costul beneficiului (a se vedea paragrafele 72-91).

(b) sa actualizeze acel beneficiu, utiliz�nd metoda factorului de credit proiectat pentru a determina valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat si costul serviciului curent (a se vedea paragrafele 64 � 66 ); (c) sa determine valoarea justa a oricaror active ale planului (a se vedea paragrafele 102 -104); (d) sa determine valoarea totala a c�stigurilor si pierderilor actuariale, si valoarea acelor c�stiguri si pierderi actuariale ce ar trebui recunoscute (a se vedea paragrafele 92 � 95); (e) acolo unde a fost introdus sau modificat un plan, sa determine costul rezultat al serviciului trecut (a se vedea paragrafele 96 � 101); si (f) acolo unde un plan a fost redus sau achitat, sa determine c�stigul sau pierderea rezultata (a se vedea paragrafele 109 -115). Acolo unde o �ntreprindere are mai mult dec�t un plan de beneficii determinate, �ntreprinderea aplica aceste procedee separat pentru fiecare plan semnificativ. Contabilitatea obligatiei implicite 52. O �ntreprindere trebuie sa contabilizeze nu doar obligatia ei legala, sub incidenta clauzelor oficiale dintr-un plan de beneficii determinate, dar si orice obligatie implicita ce apare din practicile neoficiale ale �ntreprinderii. Practicile neoficiale dau nastere la o obligatie implicita, daca �ntreprinderea nu are o alta alternativa realista dec�t plata beneficiilor angajatului. Un exemplu de obligatie implicita este atunci c�nd o modificare �n practicile neoficiale ale �ntreprinderii ar cauza deteriorari inacceptabile ale relatiei acesteia cu angajatii. 53. Clauzele formale ale unui plan de beneficii determinate pot permite unei �ntreprinderi sa-si �ncheie obligatia ce-i revine �n baza acelui plan. Totusi, de obicei, este dificil pentru o �ntreprindere sa anuleze un plan, daca angajatii sunt pastrati. De aceea, �n absenta unei dovezi contrare, contabilizarea beneficiilor post-angajare presupune ca o �ntreprindere, care �n mod curent promite astfel de beneficii, sa continue sa faca acest lucru pentru angajatii ei �n cursul perioadei de munca ramase p�na la pensie. Bilant 54. Valoarea recunoscuta ca si obligatie privind beneficiul determinat trebuie sa fie totalul net al urmatoarelor valori: (a) valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat la bilantului (a se vedea paragraful 64); (b) plus orice c�stiguri actuariale (mai putin orice pierderi actuariale) nerecunoscute datorita tratamentului stabilit �n paragrafele 92 � 93; (c) minus costul oricarui serviciu prestat nerecunoscut �nca (a se vedea paragraful 96); (d) minus valoarea justa a activelor planului (daca exista) la data bilantului, �n afara caruia obligatiile sunt de stabilit �n mod direct (a se vedea paragrafele 102 �104). 55. Valoarea actualizata a obligatiei privind beneficiul determinat este obligatia bruta, �nainte de deducerea valorii juste a oricaror active ale planului. 56. O �ntreprindere trebuie sa determine valoarea actualizata a obligatiilor, privind beneficiul determinat si valoarea justa a oricaror active ale planului cu suficienta regularitate, �nc�t valorile recunoscute �n situatiile financiare sa nu

difere �n mod semnificativ de valorile ce ar fi determinate la data bilantului. 57. Acest Standard �ncurajeaza, dar nu solicita unei �ntreprinderi sa implice un actuar calificat �n masurarea tuturor obligatiilor privind beneficiile postangajare semnificative. Din motive practice, o �ntreprindere poate solicita unui actuar sa desfasoare o evaluare detaliata a obligatiei �nainte de data bilantului. Totusi, rezultatele acelei evaluari sunt actualizate pentru orice tranzactii semnificative si alte schimbari semnificative ale circumstantelor (incluz�nd modificarile preturilor pe piata si ale ratelor dob�nzilor), �ncep�nd cu data bilantului. 58. Valoarea determinata pe baza paragrafului 54 poate fi negativa (un activ). O �ntreprindere trebuie sa evalueze activul rezultat ca minimul dintre: (a) valoarea determinata �n paragraful 54; si (b) totalul net al: (i). oricaror pierderi actuariale nerecunoscute si costul serviciilor anterioare (a se vedea paragrafele 92, 93 si 96); si (ii). valoarea actualizata a oricaror beneficii economice disponibile sub forma rambursarilor din plan sau reducerilor contributiilor viitoare ta plan. Valoarea actualizata a acestor beneficii economice trebuie determinata folosind rata de actualizare specificata �n paragraful 78. 59. Un activ poate aparea acolo unde un plan de beneficii determinate a fost suprafinantat sau, �n anumite cazuri, unde sunt recunoscute pierderi actuariale. O �ntreprindere trebuie sa recunoasca un activ �n astfel de cazuri, pentru ca: (a) �ntreprinderea controleaza o resursa, adica are abilitatea de a folosi surplusul pentru generarea de beneficii viitoare; (b) acel control este rezultatul evenimentelor anterioare (contributii platite de �ntreprindere si serviciul prestat de angajat); si (c) beneficiile economice viitoare sunt disponibile �ntreprinderii sub forma reducerii contributiilor viitoare sau rambursarilor de numerar, dar si �n mod direct sau indirect dintr-un alt plan �n deficit. 60. Limita din paragraful 58 (b) nu depaseste recunoasterea �nt�rziata a anumitor pierderi actuariale (a se vedea paragraful 92 si 93) si costul unui anumit serviciu trecut (a se vedea paragraful 96). Oricum, aceasta limita depaseste optiunea intermediara din paragraful 155 (b). Paragraful 120 (c) (vi) cere unei �ntreprinderi sa prezinte orice suma nerecunoscuta ca si activ datorita limitei impuse �n paragraful 58 (b).