Georges Jacques Danton

Georges Jacques Danton Georges Jacques Danton (* 26 octombrie 1759 în Arcis-sur-Aube, Departamentul Aube; † 5 aprilie 1794 în Paris) a fost unul din conducătorii Revoluţiei franceze şi conducătorul primului Comite de salut public (până în 10 iulie 1793). A fost cunoscut pentru talentul său oratoric. Fondator al Clubului cordelierilor. Membru al Comitetului Salvării Publice. Acuzat de moderaţie şi de trădare de către robespierişti pentru că a cerut încetarea terorii, fiind în final ghilotinat.

Jean-Paul Marat Jean-Paul Marat (24 mai 1743 – 13 iulie, 1793), a fost un medic, filozof şi om de ştiinţă francez de origine elveţiană cunoscut pentru implicarea sa în Revoluţia franceză ca jurnalist radical şi politician.

Emmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de Saint Just Emmanuel Marie Michel Philippe Fréteau de Saint Just (n. 1745, la Vaux-le-Pénil[1] - d. 14 iunie 1794, la Vaux-le-Pénil) a fost un om politic francez.

Activitatea politică Senior de Vaux-le-Pénil şi Saint-Liesne, a fost ales, la 20 martie 1789, deputat al nobilimii "baillage-lor"[2] din Melun şi Moret-sur-Loing[3] la Stările Generale din 1789. Era deja un personaj celebru. Consilier în Parlamentul din Paris, el s-a ilustrat susţinând rezistenţa Parlamentelor la Edictele lui Loménie de Brienne[4]; pentru aceasta, a fost închis la Doullens în 1788. De aceea, nobilimea liberală din regiunea Melun, ostilă Curţii, l-a ales în primăvara lui 1789. La Versailles, s-a alăturat repede nobililor liberali care doreau să conteste absolutismul şi să reunească cele trei ordine într-o Adunare Naţională. În dezbateri, a intervenit frecvent: Mirabeau[5] l-a supranumit "cumătra Fréteau". A fost ales în două rânduri Preşedinte al Adunării. Partizan convins al Monarhiei Constituţionale, el a propus să i se dea Regelui titlul de "Rege al francezilor". După 10 iunie 1792, fiind în dezacord cu noua orientare luată de Revoluţie, s-a retras pe proprietatea sa de la Vaux-le-Pénil, pe care o cumpărase bunicul său Héracle Fréteau de Saint-Just, în 1728, şi pe care tatăl său construise castelul care există şi astăzi.