Fumatul Si Sanatatea

FUMATUL ŞI SĂNĂTATEA

Carmen IONUŢ* Mariana VLAD** Teodora VLAD* * INSTITUTUL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “IULIU HAŢIEGANU” CLUJ- NAPOCA ** INSTITUTUL DE SANATATE PUBLICĂ ”Prof. IULIU MOLDOVAN” CLUJ- NAPOCA

INTRODUCERE   

 

  

Fumatul este considerat cel mai periculos dintre toate mijloacele psihoactive, el dă naştere la dependenţă fiziologică şi psihologică. Compusul psihoactiv din tutun care dă dependenţa este nicotina. Dependenţa explică de ce fumătorii sunt printre cei mai refractari faţă de măsurile profilactice dintre toţi dependenţii de substanţe toxice. OMS estimează că epidemia de tabagism va omorî în anul 2020 mai mulţi oameni decât oricare din celelalte boli existente. În România peste 70% dintre bărbaţi şi aproape 40% dintre femei sunt fumători, ceea ce situa ţara noastră, in anul 2004, pe unul din primele locuri din Europa. Ponderea cea mai mare de fumători zilnici se înregistrează la grupa de vârsta 25-54 ani. Cei mai mulţi dintre fumători susţin că au început să fumeze la vârste cuprinse între 15-19 ani. Fumatul este un comportament cu risc comun ambelor sexe.

Expunerea la fumul de tutun 

Fumul de tutun este un amestec complex de gaze, vapori şi particule fine aparţinând mai multor clase de compuşi chimici.



El conţine peste 4000 de substanţe chimice, multe dintre ele sunt dăunătoare sănătăţii, cel puţin 60 dintre ele sunt cunoscute ca putând cauza cancer.



Prezenţa fumului de tutun în aerul interior creşte concentraţia particulelor respirabile, a nicotinei, a hidrocarburilor policiclice aromatice, a monoxidului de carbon, a 1,3-butadienei, a dioxidului de azot, a acroleinei, etc.



Ele sunt responsabile pentru 40.300 de decese premature anual în Marea Britanie şi peste 1,2 milioane numai în Europa!



Nivelul concentraţiei acestor compuşi în aerul interior depinde de numărul de fumători, de intensitatea fumatului, de rata de ventilaţie a încăperii.

   

  

Fumatul şi sănătatea Fumatul este corelat cu cele mai grave boli producătoare de deces prematur:

boală coronariană, cancer, boli cronice respiratorii. Tabagismul face victime în întreaga lume, anual mor 4,9 milioane de persoane din cauza acestui viciu. Se apreciază că fiecare ţigară fumată scurtează viaţa cu 5,5 minute, adică 4,6 ani pentru un fumător care fumează 25 de ţigări pe zi timp de 25 de ani. Costul direct al fumatului - bani pierduţi din cauza fumatului, asociat costului indirect – bani plătiţi din impozite şi taxe de asigurări pe cap de locuitor grevează puternic asupra bugetelor familiare. Fumatul este un factor determinant sigur sau probabil a cel puţin 25 de boli şi rămâne cel mai important factor determinant a majorităţii bolilor mortale. Se consideră că fumatul va cauza circa 18% din totalul deceselor din ţările dezvoltate şi 11% din ţările în curs de dezvoltare. Şirul bolilor provocate de fumat este mare şi divers: cancere cu diferite localizări, boli pulmonare cronice, ateroscleroză, infarct, sindromul tabagic fetal, infertilitate, impotenţă, fragilitate imunitară, scăderea capacităţii de memorare etc.

Zonele delimitate într-o ţigară care arde  



  

Zona stratului de scrum, la capătul aprins; Zona de foc, cu o temperatură de: - 1000oC – când se trage în piept; - 700 – 800oC – când ţigara arde mocnit între aspiraţii. Zona de distilare, cu o temperatură foarte ridicată în care se formează principalele substanţe toxice. Ele rezultă sub formă de vapori şi tind a se deplasa spre capătul neaprins al ţigării (mai rece); Zona de condensare, unde apar componentele mai greleale fumului; Zona de uscare, unde vaporii de apă formaţi în timpul arderii se volatilizează în mare parte; Zona rece sau hipertoxică, unde condensează nicotina, hidrocarburile policiclice, amoniacul etc. O ţigară standard de 8,5 cm, a cărei lungime rămasă nefumată este de cca. 3 cm, elimină o cantitate de fum de cca. 500 mg.

Factori care influenţează compoziţia fumului Unele procese care influenţează arderea ţigării afectează şi compoziţia fumului de tutun:  un fumat rapid, adică un număr mare de aspiraţii pe minut, supraîncălzeşte ţigara prin aportul mare de oxigen şi dă un fum mai toxic, astfel dispare zona rece care reţinea o mare parte din substanţele toxice;  alţi factori care intervin sunt lungimea şi grosimea ţigării, calitatea şi umiditatea tutunului, natura foiţei ţigării etc.;  important este şi dacă fumul rezultă din tragerea din ţigară de către fumător – aşa numitul curent principal, sau din arderea liberă a ţigării între aspiraţii – aşa numitul curent secundar în care majoritatea substanţelor din fum sunt mai concentrate;  Fumul este eliminat în încăperi şi este reinhalat de fumător şi de nefumătorii din preajmă.  El este un component important al poluării interioare.

Fumatul pasiv Fumatul pasiv reprezintă expunerea nefumătorului la fumul de tutun, respectiv la combinaţia dintre curentul marginal de fum de tutun, provenit din vârful aprins al ţigării care arde mocnit şi curentul principal de fum, exhalat de fumătorul activ. Doar 15 % din fumul de ţigară este inhalat de cel care fumează, restul de 85% îl poţi inhala chiar tu! Expunerea fumătorului pasiv diferă calitativ şi cantitativ faţă de aceea a fumătorului activ:  din cauza temperaturii mai scăzute a vârfului de ţigări care arde mocnit, respectiv 700 - 8000C, faţă de circa 10000C când fumătorul activ trage din ţigară, majoritatea produşilor de piroliză se regăsesc în curentul lateral;  concentraţia unor produşi toxici şi cancerigeni (fier, arsen, cadmiu) este mai mare în curentul lateral decât în curentul principal de fum. Deşi difuzia în aerul încăperii reduce concentraţiile acestor componenţi inhalaţi de fumătorul pasiv, fumatul pasiv reprezintă un risc major pentru sănătate.

Markerii fumatului Atât pentru fumătorii activi, cât şi pentru cei pasivi, identificarea unor componente ale fumului de tutun sau ale metaboliţilor lor în umorile organismului sau în aerul alveolar, reprezintă dovada expunerii şi reflectă, prin nivelul concentraţiei markerului, intensitatea expunerii. Nivelul tiocianaţilor în umori sau salivă, concentraţia monoxidului de carbon în aerul expirat, nivelul sanguin al carboxihemoglobinei fac distincţie între fumătorii activi şi cei pasivi; în prezent însă, cel mai sensibil marker pentru expunerea la fum de tutun este reprezentat de nicotină şi de metabolitul ei, cotinina. Timpul de înjumătăţire al nicotinei este de aproximativ două ore, prezenţa acesteia în sânge şi în salivă semnificând o expunere recentă. Timpul de înjumătăţire al cotininei este de aproximativ 20 de ore, reflectând expunerea cronică la fum de tutun. Determinarea concentraţiei cotininei în sânge, în urină, sau în salivă arată nivele crescute la fumătorii pasivi, comparativ cu cei neexpuşi la fum de tutun. Nicotina traversează bariera feto-placentară, la fătul expus existând o relaţie lineară între concentraţia serică a nicotinei şi a cotininei; La sugarii alimentaţi natural de mame fumătoare, nivelul seric al cotininei reflectă atât dozele primite pe cale digestivă prin lapte, cât şi pe cele primite pe cale respiratorie prin inhalarea fumului de tutun; La copiii şcolari s-a evidenţiat creşterea concentraţiei cotininei în organism odată cu creşterea numărului de fumători din locuinţă şi mai ales în funcţie de caracteristicile obiceiului de a fuma la părinţi, în primul rând la mamă.

Efectele non-maligne ale fumatului pasiv Grupa populaţională cea mai vulnerabilă la efectele adverse ale fumatului pasiv sunt copiii, datorită imaturităţii pulmonare şi imunităţii mai reduse la infecţii respiratorii. Studiile epidemiologice la grupe mici de vârstă arată că fumatul pasiv duce la o creştere a incidenţei bolilor acute respiratorii, mai ales în primii trei ani de viaţă, cu creşterea riscului apariţiei bolilor cronice respiratorii în anii următori şi cu reducerea probelor funcţionale respiratorii (volume ventilatorii). Fumatul pasiv al copiilor creşte semnificativ riscul de apariţie a afecţiunilor urechii medii. Din punct de vedere al consecinţelor pe termen lung în special privind dezvoltarea funcţiei cognitive, otita medie acută reprezintă un risc major. “ Sindromul tabagic fetal “( scăderea lungimii corpului, a circumferinţei toracelui şi a capului). “ Sindromul morţii subite a sugarului “ în cazul mamelor fumătoare.

La adulţi, fumatul pasiv creşte riscul bolilor ischemice coronariene; studiile epidemiologice arată că riscul de deces prin infarct miocardic este mai mare la nefumătorii căsătoriţi cu fumători faţă de acela al cuplurilor nefumătoare. Mecanismul fiziopatologic arată că fumul de tutun măreşte nevoia de oxigen a miocardului, induce concomitent o vasoconstricţie coronariană şi dezechilibrează balanţa dintre cererea şi aportul de O2. Studiile experimentale arată îngroşarea pereţilor arterelor coronariene. Afectarea vaselor provoacă o creştere a incidenţei hipertensiunii arteriale, a anevrismului aortei şi a accidentului vasculare cerebral . Pe baza datelor epidemiolgice şi clinice, fumatul pasiv creează un exces de risc al cancerului pulmonar de 25% pentru nefumătorii căsătoriţi cu fumători. Fumatul pasiv este considerat un factor de întreţinere şi de agravare a astmului bronşic, prin efectul lui iritant care produce hiperreactivitate bronşică urmată de bronhospasm, iar în expunere cronică episoadele astmatice se exacerbează ca durată şi ca gravitate. Fumătorii suferă de gripa de trei ori mai mult decât nefumătorii!

Efectele maligne ale fumatului pasiv 

 

Fumatul este o cauza majora de cancer, 30% din toate decesele prin cancer sunt atribuite fumatului. Implicarea lui are procente diferite de determinare în funcţie de localizare: - Cancerul cu localizare la nivelul plămânilor, trahee, si bronhii (90%); - Cavitatea bucala ( buze, limbă, gură, faringe) (92%); - Laringe (84%); - Esofag (78%); - Cancerul de pancreas(29%). - Riscul de cancer al vezicii urinare creşte de trei ori; - Cancer la rinichi (48%) - Cancer de stomac si col uterin. Această evaluare a fost făcută pe baza relaţiei doză-răspuns dintre expunerea la fum de tutun şi carcinogeneză. Deoarece un număr mare de carcinogeni ai fumului de tutun traversează placenta, s-a încercat determinarea rolului expunerii prenatale în carcinogeneză. Expunerea fătului la fumat pasiv prin obiceiul constant de a fuma al părinţilor a fost asociat cu creşterea riscului de apariţie a tumorilor craniene la copii, a rabdomiosarcomului, a leucemiei şi a limfomului non-Hodgkin.

Fumatul activ şi sănătatea 

Principalele afecţiuni în care fumatul activ are un rol cauzal sunt:

- boala coronariană, arteriopatiile periferice obstructice, boala cerebrovasculară; - cancerul pulmonar, bucal, laringian, esofagian, vezical, renal, pancreatic, gastric şi uterin. - 90% din bronhopneumopatiile cronice obstructive ( BPOC) sunt produse de fumat - semnul caracteristic este tusea fumătorului, care duce la bronşita cronică, iar aceasta la rândul ei duce la emfizem. boli gastrointestinale şi afecţiuni bucale. 

Altele efecte

- Gingivita - inflamaţia gingiilor datorată unei slabe igiene orale asociate fumatului. - Fumătorii au de trei ori mai multe carii decât nefumătorii datorită plăcii dentare care duce la dezvoltarea bacteriilor şi apoi la carierea şi pierderea dinţilor. - Îngălbenirea dinţilor. - Fumatul duce la îmbătrânirea prematură a pielii si la apariţia ridurilor din cauza nicotinei. Fumătorii sunt la 40-49 de ani, mai ridaţi decât nefumătorii cu 20 de ani mai în vârstă. - Halena fumătorului se refera la mirosul neplăcut pe care îl exhală şi pe care nici o apă de gură sau pastă de dinţi nu reuşeşte să o îndepărteze. “ Sărută un nefumător şi vei simţi diferenţa “. 

7% din incendii sunt cauzate de fumat, producând un sfert din totalul deceselor produse.

Motivaţii pentru renunţarea la fumat Principalele motivaţii pentru renunţarea la fumat: - probleme de sănătate (infarct miocardic, emfizem); - presiunea familiei, a prietenilor sau colegilor; - costul ţigărilor; - preocuparea pentru curăţenie şi - integrare socială. Mulţi fumători au încercat să renunţe - reuşind să se abţină pentru diverse perioade de timp - şi apoi s-au întors la obiceiul lor de a fuma. De multe ori acest deznodământ este resimţit ca un eşec şi duce la o diminuare a încrederii în sine şi a aprecierii de sine. Cu cât motivele sunt mai numeroase, cu atât abstinenţa va fi mai prelungită. Înţelegerea modului în care are loc recuperarea în urma dependentei şi a modului cum se menţine această recuperare sunt esenţiale pentru prevenirea recidivei.