Faringe, Esofag, Stomac

Faringe, esofag, stomac

Sistemul digestiv Transformarea alimentelor digerate în metaboliţi, necesari proceselor de creştere şi de eliberare a energiei. Constitue o barieră între mediul extern şi cel intern al organismului. Este alcătuit din 3 segmente: anterior- cavitatea bucală, faringele, esofagul; mediu- stomacul, intestinul subţire şi gros, ficatul, pancreasul; posterior- partea caudală a rectului.

histogeneza Entoderm- epiteliul unistratificat al tunicii mucoase din stomac, intestinulsubţire şi aproape tot cel gros, parenchimul ficatului şi pancreasului. Ectodermul- epiteliul pluristratificat al cavităţii bucale, glandelor salivare, porţiunea caudală a rectului. Mezenchim- vasele şi ţesutul conjunctiv. Foiţa viscerală a splanhnotomuluimezoteliul tunicii seroase, foiţa viscerală a peritoneului.

Plan general de structură Tunica mucoasă- trei componente: epiteliul, corionul (lama proprie), lama (placa) musculară. Tunica submucoasă – ţesut conjunctiv lax, vase sanguine, limfatice, filete nervoase, plex nervos (Meissner). Tunica musculară- ţesut muscular striat scheletal şi neted în 2-3 straturi: longitudinal, circular, oblic (stomac). Adventicia- 1/3 superioară, seroasa- 2/3 inferioare.

Faringele Reprezintă organul la nivelul căruia se încrucişează calea digestivă cu cea respiratorie, realizănd comunicarea între cavitatea bucală şi esofag, cît şi între regiunea nazală şi laringe. Mucoasa de tip respirator la nivelul căilor aeriene (rinofaringe) şi de tip bucal la nivelul căilor digestive (bucofaringe). Submucoasa la nivelul pereţilor laterali şi a zonei de pasaj faringoesofagiene. Musculara – fibre striate dispuse longitudinal şi oblic sau circular cu rol constrictor. Conţine şi fibre elastice. Adventicea faringelui din ţesut conjunctiv lax, se continuă cu adventicea structurilor vecine.

Histofiziologia • Conduce şi propulsează alimentele din

cavitatea bucală în stomac. • Corectarea temperaturii alimentelor. • Crearea condiţiilor necesare pentru recepţionarea alimentelor în stomac. • Transportul alimentelor- favorizat de tonusul musculaturii peretelui esofsgului; alunecarea lor – favorizată de secreţia glandelor peretelui esofagului, care produc mucina, umectează şi lubrefiază epiteliul.

Stomacul • Segment cuprins între esofag şi

duoden,organ cavitar cu formă caracteristică de cimpoi şi structură adaptată stocării şi digerării alimentelor, formării sucului gastric cu rol de digestie chimică. Stomacul prezintă trei regiuni: cardia, fundică, pilorică. • Îndeplineşte funcţia de secreţie – sucul gastric în componenţa căruia întră fermenţii pepsina, chimozina, lipaza, acid clorhidric.

STOMACUL particularităţile structurii mucoasei cardiei, corpului şi regiunii pilorice

kkk

Schema structurii peretelui stomacului

Mucoasa lm

submucoasa

musculara

GLANDELE PROPRII ALE STOMACULUI (fundul şi corpul stomacului)

-tubulare simple neramificate sau ramificate:

-istmul -coletul -corpul -fundul

Mucocitele • Celule secretoare de mucoid, cu nuclei

rotunzi sau ovalari în regiunea bazală, la polii apicali granule de mucigen ovoide, sferice sau discoidale, CG bine dezvoltat, RE redus, ribosomi liberi, secreţie tip merocrin. Membrana conţine microvili scurţi cu glicocalix

Celula principală • Bazofile, cele mai numeroase, formă cubică sau

cilindrică-joasă, polul apical vărgineşte lumenul glandei, au 1-2 nuclei rotunzi, hipocromi, centrali, citoplasma uşor bazofilă, polul apical conţine granule mari, violete sau roze palide. Elaborează enzime gastrice (pepsinogen). Organitele bine dezvoltate, multe mitocondrii. Membrana apicală cu microvili, glicocalix, apical – granule mari, inegale, rotunde sau ovalare cu zimogen, care în mediul acid al stomacului (HCl) convertite în pepsină – enzimă cu activitate proteolitică înaltă.

CELULĂ PARIETALĂ

Sistemul canalicular intracelular

Multe mitocondrii

Celula parietală • Celule mari, bine delimitate, formă

rotundă sau piramidală, bogată în mitocondrii, 1-2 nuclei rotunzi, situaţi central, bogaţi în cromatină, membrana celulară îla polul apical- numeroase microvilozităţi lungi, lipsite de glicocalix, în citoplasmă- multiple invaginaţii – sistem de canalicule secretoare intracelulare

Funcţiile celulei parietale • Elaborarea HCl- din sânge captează apa şi

• •

bioxidul de carbon, le transformă în acid carbonic (H2CO3), care se disociază în HCO3eliminat în sânge pentru PH-sangvin în timpul digestiei şi H- transportat în canaliculele intracelulare. Paralel – disocierea NaCl şi transportul activ a ionului de Cl în canalicule, unde se cuplează cu H- HCl Produc glicoproteida- factorul lui Castle responsabilă de absorbţia vit. B12 în intestin.

Celule enteroendocrine ( APUD – Amine Precursor Uptake and Decarboxilation )

G

(gastrina)-

efecte stimulatoare multiple (secretorii, motorii, trofice)

D

(somatostatina)

S

(secretina) –

EC

–

inhibă secreţia gastrinei, inhibă motilitatea stomacului

inhibă motilitatea stomacului, stimulează secreţia pancreasului, stimulează secreţia bilei, inhibă secreţia HCl, stimulează secreţia pepsinei

(serotonina şi endorfina)- stimulează secreţia şi mo-

ECL

tilitatea

( histamina ) - stimulează secreţia celulelor parietale

I (cholecistokinina) – inhibă secreţia şi motilitatea stomacului K ( peptida gastrică inhibitoare)-inhibă secreţia HCL A (enteroglucagon) –stimulează metabolismul glicogenului D1 (VIP-peptida vasoactivă) – dilată vasele, scade PA