Fantomele Casei

Fantomele casei Comptom Tata, am ajutat politia din nou sa prinda hotii. Au fost foarte multumiti de mine si uite, mi-au dat si o insigna... Bravo, iubita mea. Buna tututor! Eu sunt Alice Meyer. Am 14 ani si imi plac la nebunie cartile cu fantome, filmele politiste si imi place sa cred ca unele mituri sunt adevarate. As putea spune ca am o pasiune pentru spionaj si de cand eram mica imi place sa ma joc de-a detectivul. Viata mea e perfecta. Eu fac voluntariat la politia din orasul meu si ma bucur sa spun ca am reusit deja sa prind destul de multi criminali. Eu cred ca mi-am gasit chemarea.. . voi fi ceva de genul � Fata care rezolva mistere�, � Fata care prinde fantome�sau � Fata care prinde totii hotii�. Scumpo... Da,tata,i-am zambit frumos stiind ca el nu prea e de acord cu toata treaba asta, el crede ca este mult prea periculos pentru o fata sa faca asa ceva. Draga mea, trebuie sa-ti spun ceva. Va trebui sa ne mutam. Firma sefului meu mi-a oferit un post in Pheonix. Seful meu imi ofera o casa la alegere, careia ii va plati el chiria. Uite aici ai niste poze cu casele.. te las pe tine sa alegi draga mea. Dar tata..... N-am ce sa fac scumpo, trebuie. Bine, tata. Ce puteam face?... sa ma resemnez si gata. Am luat dosarul din mana tatei si m-am dus in camera mea. Am cautat pe internet cate ceva despre fiecare casa. Cu fiecare minut in care ma uitam la fotografii si citeam despre fostii proprietari ma lua somnul din ce in ce mai tare. Pe cand mi-am pierdut sperantele si urma sa numar � Ala-Bala-Portocala� si sa aleg la intamplare, un titlu mi-a atras atentia, sarandu-mi si somnul, � Casa Compton- lacasul spiritelor�. Am intrat pentru mai multe detalii.� Hmm se pare ca fostii proprietari erau celebrii, aveau niste averi uriase si au disparut fara urma... imi miroase a mister nerezolvat...�. Am pus mana pe telefon si am sunat-o pe Jessica, acesta fiind tot fire careia ii plac misterele. Buna,Jess. Ia ghici... Salut, Alice. Ce s-a intamplat? Ma mut in Pheonix. Intr-o casa pe nume �Casa Compton� se zice ca acolo au disparut acum 5 ani 2 celebritari si acum 1 an a disparut un actor. Toti 3 erau cunoscuti si aveau nise averi uriase. Au disparut fara urma.... Wow... ce bine de tine.. se pare ca te vei distra. Dap, dar nu va fi la fel fara tine. Jess trebuie sa inchid. Plec sa-mi fac bagajul. Maine dimineata plecam. Am inchis telefonul si m-am dus la tatal meu sa-i spun ca am gasit casa perfecta... fara sa pomenesc de mister. El a fost de acord. Mi-am facut bagajele si m-am pus in pat adormind instantaneu. A doua zi m-am trezit de dimineata. Am facut micul dejun si mi-am dus bagajele in masina. Eram deja pregatita si nerabdatoare. Tata abia coborase scarile si eu eram deja in usa astaptand sa vina. Vazand ca nu mai am rabdare a zis ca lui nu ii e foame si am pornit. In cinci ore am ajuns in Pheonix. Casa pe care am ales-o eram mare si frumoasa, dar putin cam neingrijita. Am intrat in casa, mi-am desfacut bagajele si apoi am umblat prin toata casa studiind fiecare coltisor al fiecarei camere. Alice, vino te rog� Vin acum, tata Alice� vreau sa te rog ceva� Da,tata. Orice, m-am repezit eu zambind. Te rog, Alice, lasa misterele, si fantomele in pace, incearca te rog sa fi o fata normal, sa faci si tu ce face orice alta fata normala� Aaa.. am luat o gura mare de aer si am continuat, bine tata. Am sa incerc sa fiu o fata cat se poate de normala. M-am dus sus in camera mea. M-am uitat cu atentie la tablouri, la mobila veche si prafuita � trebuia sa fac ceva ordine pe aici� mi-am zis in gand... dar mai intai

voiam sa explorez imprejurimile... Mi-am luat geanta si am pornit la drum. Mai intai am dat o fuga in curtea din spate sa vad ce e acolo. M-a surpins ceea ce am vazut: o gradina foarte ingrijita; multe flori inflorite, copacii verzi, iarba verde si taiata, nu ma asteptam, la cum arata curtea din fata. M-am gandit ca s-o fi ocupat vre-un gradinar sau vre-un vecin. Am studiat toata ziua curtea . Orele treceau atrat de repede incat nu mi-am dat seama ca deja se intunecase. M-am dus in camera mea si m-am uitat printre lucrurile de acolo. Am gasit un cufar invechit cu multe hartii. Cred ca apartinueau primului proprietar disparut, o actrita pe nume MarryAnne. � E un mister destul de bun pentru inceput...�mi-am zis in gand. Se zice ca dupa ce MarryAnne locuiese cativa ani in Casa Compton disparuse brusc, fara nici o urma, fara sa ii dispara din bunuri, apoi dupa cateva luni aparuse ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Pe la varsta de 40 de ani, in timpul unei filmari facute chiar in casa acesta,MarryAnne disparuse din nou, iar de acesta data definitiv. M-am decis sa caut cate ceva despre aceasta MarryAnne de care inca nu auzisem. Pe internet scria ca a facut multe filme la viata ei, ceea ce ar fi insemnat ca trebuia sa aiba si cateva copi pe undeva prin acesta casa. Am inceput sa scotocesc prin fiecare camera. M-am uitat si printre casti si din intamplare am vazut ca in spatele dulapului era ceva maro inchis, ceea ce era cam bizar tiand cont ca peretele era verde. M-am chinuit sa dau dulapul la o parte si am vazut ca acolo era o usa. Am dischiso si am intrat intr-o camera cam micuta plina de dulaputi cu casete video. Am luat cateva si m-am uitat la ele. MarryAnne facuse niste filme minunate. Am luat ultimul film dinainte de prima sa disparitie. M-am uitat atenta la el si am observat ceva, dar ca sa fi sigura m-am mai uitat la un film facut inaintea acestuia. Da eram sigura ca ceva nu era in regura acolo. De pa la jumateata filmului MarryAnne era filmata doar de la umeri in sus. Mi se parea cam ciudat deoarece doar in acest film s-a intamplat sa fie filmata numai in partea de sus. Noaptea a trecut repede. Filmele mi-au furat somnul si eram tot mai concentrata; cautam indicii, ceva cat de mic care sa ma ajute. Eram hotarata sa rezolv acest mister. �Deja e dimieata?�m-am intrabat eu putin speriata. M-am uitat in jurul meu. Toata camera era plina de casete video si de poze de la filmari. Aveam sute de poze intinse pe podea, in ordinea filmarilor. Studiam fiecare mic detaliu din fiecare poza de cel putin doua ori. Dintr-odata am auzt niste pasi, ma gandeam ca era tata, dar nu avea cum sa fie. El plecase deja la serviciu. M-am indreptat incet spre usa, pasii se auzeau din ce in ce mai tare. Am deshis usa si n-am vazut pe nimeni. Am intrat in camera tatei crezand ca poate venise el, dar era goala. M-am intors usurata spunandu-mi ca a fost doar imaginatia mea. Cum a aparut asta aici?... pe perete scria cu majuscule� STAI DEPARTE DE MISTERUL DIN CASA COMPTON, SAU O VEI PATI!!!!�. Am pus mana sa vad ce era, cand mi-am dat seama am urlat cat m-au tinut plamanii, era sange, sange probabil uman. Am luat o gura mare de aer si am fugit in bucatarie, am laut o galeata cu apa, un burete si am fugit inapoi sa sterg pana nu vine tata. Nu se poate... dar era aici, stiu sigura ca era aici... mesajul acela disparuse. Nu, nu, sunt sigura ca nu a fost adevarat,poate am vazut eu prea multe filme, mi-am spus eu usurata. M-am intors in camera mea. M-am concentrat din nou pe poze. Una dintre ele imi atrase in mod special atentia. M-am apropiat de ea, calcand pe celelalte poze. Geamul se deshise dintr-o data si vantul batu puternic. Toate pozele zburau prin camera, chiar si cartile si lampa mea de pe birou au cazut jos. M-am panicat. M-am apropiat de geam si l-am inchis. Am cazut in genunchi speriata si simteam ceva in palme. Era sanga, dar nu era al meu. � Asta sigur e ceva real�m-am gandit eu. N-am degand sa renunt ! Nu ma sperii, auzi??? Nu sunt speriata!!! Oricine-ai fi si orice vei face, eu nu voi renunta!!...� hey oare eu nu sunt nebuna?macar asa putin...�, imi ziceam in gand. Acum eram mai hotarata ca niciodata sa continui, sa aflu ce mister se ascunde in �spatele� Casei Compton. Am incercat sa mai aranjez pozele din nou, dar fara prea mult succes. M-am dus in bliblioteca. Am luat cartile pe rand uitandu-ma prin ele crezand ca poate voi gasi ceva sau vreun jurnal de-al lui MarryAnne. Am scos vreao catev carti si am vazut ceva ce mi se parea destul de ciudat� in spatele cartilor

era ceva maro deschis. M-am chinuit sa imping dulapul. Am vazut in spatele lui o mica usita. Am deschis-o. Acolo era un buton mare si negru. Am apasat butonul si s-a deschis o usa. M-am indreptat speriata spre usa. Am aruncat o privire: era un hol lung, ingust si intunecat. M-am dus in bucatarie si am luat o lumanare. M-am indreptat spre tunel cu pasi mici. Am intrat. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Dupa ce am facut cativa pasi usa s-a inchis. Am tresarit si m-am intors spre usa. Am incercat sa caut vreun buton sau vreo maneta cu care sa deschid din nou usa, dar efortul meu a fost in zadar. Mi-am luat inima in dinti si am mers inainte. Am mers, am mers, mi se parea ca merg de ore intregi. Mi se facuse foame, nu mancasem de dimineata si nici seara. Deodata am simtit un vant puternic venind din fata mea. Era un vant puternic si rece, care aproape m-a doborat. Flacara lumanarii era din ce in ce mai mica. Am ajuns intr-o camera mare si intunecata. Am mers pe langa pereti crezand ca voi gasi o usa pe care sa pot iesi, dar acolo nu fusese nimic. In camera era din ce in ce mai frig, nu-mi mai simteam picioarele. Am pus lumanarea jos si m-am ghemut incet pe podeaua rece si umeda. Vantul batea din ce in ce mai tare. Eram confuza nu-mi dadeam seama unde ma aflu. Nu stiam ce sa mai fac. Am inceput sa-mi frec mainile in speranta ca ma voi incalzi. Lumanarea sa facea din ce in ce mai mica; Simteam adierea vantului rece printer buclele mele blonde. Vantul� vantul asta trebuie sa intre de undeva.. dar oare de unde? M-am ridicat cu mult curaj si am inceput sa mai studiez odata fiecare perete in parte in speranta ca voi gasi o gura de aerisie. Am pipait peretii si am simtit niste gauri mici. Credeam ca pe aici intra vantul. Am incercat sa le acopat. Mi-am dat hanoracul jos si l-am pus peste ele. Vantul era de neoprit. Nu mai aveam speranta. Am inceput sa-mi pierd increderea. In camera era tot mai rece. Nu credeam ca voi mai rezista mult. Lumanarea mi se stinse. Era bezna. Imi era frig, foarte frig. Imi tremurau mainile, nu atat de frica cat de frig. Deodata in fata mea a aparut un om. Era mare si emana multa lumina in jurul lui, parca era un inger, parca avea o aura luminoasa in jurul sau. Am intins man ape el. Mana mea a trecut prin el. Am dedus ca era o fantoma. Ajjutta-maaa� doar aceste cuvinte am reusit sa le scot. Tremuram toata. Ma uitam uimita la fantoma, plina de speranta ca ea ma va ajuta sa scap din acea incapere. NU! a strigat fantoma, aproape ca m-a asurzit. Copila ai venit in casa noastra, �noastra�, dar oare erau mai multi?ce casa era asta?, ne-ai incalcat teritoriu si ai incercat sa dezlegi misterul ddin acesta casa. Acum vei suferi consecintele! Vocea lui se auzea tare si clar. Incepuse sa-mi fie mult mai teama. Nu aveam unde sa fug si nici picioarele nu ma lasau s-o fac. Mi-am inchis ochii si am sperat ca este doar un vis. Ca in cateva minute ma voi trezi, ca in cateva minute voi fi din nou in patul meu confortabil si mare. Speram ca tot ceea ce se intamplase fusese doar in imaginatia mea. Dintr-odata corpul meu incepuse sa se incalzeasca, picioarele si mainile incepusera sa mi se incalzeasca. Ochii mi se deschiera incet, simteam cum mainile si picioarele mi se dezmortisera. M-am ridicat incet si am pasit inainte. M-am uitat inapoi si m-am speriat. Am inceput sa tip. Corpul meu era intins pe jos, era chiar in fata mea. Am incercat sa pun mana pe ceea ce mi se parea ca era corpul meu. � te rog sa visez, te rog sa vise, sa fie dor imaginatia mea�� imi ziceam in gand. Mana mea a trecut prin corp. Simteam o raceala in acel corp. Fantoma ce mi-a aparut adineaori in fata era in spatele meu. Acum esti de-a nostra, copila. Esti un spirit, o fantoma. Dar de ce eu? Imi pare rau de tine, esti mult prea tanara� dar ai incercat sa rezolv misterul Casei Compton. Toti cei care se implica prea mult patesc acest lucru. Acum haide sat ii prezint sip e ceilalti�. Mai sunt si altii? Da, copila, mai sunt. L-am urmat incet. El trecu prin perete. � dar cum sa fac asta?� m-am gandit eu..

si o voce mi-a raspuns gandului �� trebuie doar sa te preface ca intrii pe o usa..�. Desi imi era teama am, mi-am imaginat ca acolo era o usa larg deschisa si am trecut prin ea. � Urra!! Am reusit� m-am gandit eu zambind. I-am cunoscut pe cei care disparusera. Si mi-au explicat ce era cu acel mister. Mi-au explicat ca acum avem puteri supranaturale: puteam zbura, puteam citit ganduri; dar nu puteam comunica cu oamenii, nu acum si nu eu, deoarece eu eram tanara si nu aveam de unde sa stiu ce trebuie sa fac, ce mi se intampla. Fantomele m-au invatat totul despre ele, cum sa-mi folosesc noile puteri. Cand ei au crezut ca eram pregatita, m-au lasat sa-mi vad tatal. Am trecut prin pereti pana in camera lui. El era intins pe pat, cu fata alba si palida, cu lacrimi in ochi, suspinand. De ce, de ce ea? De ce ea, de ce ea si nu eu? � Saracul tata� ma gandeam eu. Nu voiam sa sufere, nu puteam sa-l vad plangand nici macar daca eram o fantoma, nu rezistam sa-l vad plangand. Dupa cateva luni, tata a plecat inapoi din casa aceea. Probabil s-a mutat inapoi in fosta mea casa. As fi merg si eu cu el. Dar nu puteam. Eram blocata in acea casa, prizoniera in propria mea celula...

Fantomele casei Comptom 2

Tata, am ajutat politia din nou sa prinda hotii. Au fost foarte multumiti de mine si uite, mi-au dat si o insigna... Bravo, iubita mea. Buna tututor! Eu sunt Alice Meyer. Am 14 ani si imi plac la nebunie cartile cu fantome, filmele politiste si imi place sa cred ca unele mituri sunt adevarate. As putea spune ca am o pasiune pentru spionaj si de cand eram mica imi place sa ma joc de-a detectivul. Viata mea e perfecta. Eu fac voluntariat la politia din orasul meu si ma bucur sa spun ca am reusit deja sa prind destul de multi criminali. Eu cred ca mi-am gasit chemarea.. . voi fi ceva de genul � Fata care rezolva mistere�, � Fata care prinde fantome�sau � Fata care prinde totii hotii�. Scumpo... Da,tata,i-am zambit frumos stiind ca el nu prea e de acord cu toata treaba asta, el crede ca este mult prea periculos pentru o fata sa faca asa ceva. Draga mea, trebuie sa-ti spun ceva. Va trebui sa ne mutam. Firma sefului meu mi-a oferit un post in Pheonix. Seful meu imi ofera o casa la alegere, careia ii va plati el chiria. Uite aici ai niste poze cu casele.. te las pe tine sa alegi draga mea. Dar tata..... N-am ce sa fac scumpo, trebuie. Bine, tata. Ce puteam face?... sa ma resemnez si gata. Am luat dosarul din mana tatei si m-am dus in camera mea. Am cautat pe internet cate ceva despre fiecare casa. Cu fiecare minut in care ma uitam la fotografii si citeam despre fostii proprietari ma lua somnul din ce in ce mai tare. Pe cand mi-am pierdut sperantele si urma sa numar � Ala-Bala-Portocala� si sa aleg la intamplare, un titlu mi-a atras atentia, sarandu-mi si somnul, � Casa Compton- lacasul spiritelor�. Am intrat pentru mai multe detalii.� Hmm se pare ca fostii proprietari erau celebrii, aveau niste averi uriase si au disparut fara urma... imi miroase a mister nerezolvat...�. Am pus mana pe telefon si am sunat-o pe Jessica, acesta fiind tot fire careia ii plac misterele. Buna,Jess. Ia ghici... Salut, Alice. Ce s-a intamplat? Ma mut in Pheonix. Intr-o casa pe nume �Casa Compton� se zice ca acolo au disparut acum 5 ani 2 celebritari si acum 1 an a disparut un actor. Toti 3 erau cunoscuti

si aveau nise averi uriase. Au disparut fara urma.... Wow... ce bine de tine.. se pare ca te vei distra. Dap, dar nu va fi la fel fara tine. Jess trebuie sa inchid. Plec sa-mi fac bagajul. Maine dimineata plecam. Am inchis telefonul si m-am dus la tatal meu sa-i spun ca am gasit casa perfecta... fara sa pomenesc de mister. El a fost de acord. Mi-am facut bagajele si m-am pus in pat adormind instantaneu. A doua zi m-am trezit de dimineata. Am facut micul dejun si mi-am dus bagajele in masina. Eram deja pregatita si nerabdatoare. Tata abia coborase scarile si eu eram deja in usa astaptand sa vina. Vazand ca nu mai am rabdare a zis ca lui nu ii e foame si am pornit. In cinci ore am ajuns in Pheonix. Casa pe care am ales-o eram mare si frumoasa, dar putin cam neingrijita. Am intrat in casa, mi-am desfacut bagajele si apoi am umblat prin toata casa studiind fiecare coltisor al fiecarei camere. Alice, vino te rog� Vin acum, tata Alice� vreau sa te rog ceva� Da,tata. Orice, m-am repezit eu zambind. Te rog, Alice, lasa misterele, si fantomele in pace, incearca te rog sa fi o fata normal, sa faci si tu ce face orice alta fata normala� Aaa.. am luat o gura mare de aer si am continuat, bine tata. Am sa incerc sa fiu o fata cat se poate de normala. M-am dus sus in camera mea. M-am uitat cu atentie la tablouri, la mobila veche si prafuita � trebuia sa fac ceva ordine pe aici� mi-am zis in gand... dar mai intai voiam sa explorez imprejurimile... Mi-am luat geanta si am pornit la drum. Mai intai am dat o fuga in curtea din spate sa vad ce e acolo. M-a surpins ceea ce am vazut: o gradina foarte ingrijita; multe flori inflorite, copacii verzi, iarba verde si taiata, nu ma asteptam, la cum arata curtea din fata. M-am gandit ca s-o fi ocupat vre-un gradinar sau vre-un vecin. Am studiat toata ziua curtea . Orele treceau atrat de repede incat nu mi-am dat seama ca deja se intunecase. M-am dus in camera mea si m-am uitat printre lucrurile de acolo. Am gasit un cufar invechit cu multe hartii. Cred ca apartinueau primului proprietar disparut, o actrita pe nume MarryAnne. � E un mister destul de bun pentru inceput...�mi-am zis in gand. Se zice ca dupa ce MarryAnne locuiese cativa ani in Casa Compton disparuse brusc, fara nici o urma, fara sa ii dispara din bunuri, apoi dupa cateva luni aparuse ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Pe la varsta de 40 de ani, in timpul unei filmari facute chiar in casa acesta,MarryAnne disparuse din nou, iar de acesta data definitiv. M-am decis sa caut cate ceva despre aceasta MarryAnne de care inca nu auzisem. Pe internet scria ca a facut multe filme la viata ei, ceea ce ar fi insemnat ca trebuia sa aiba si cateva copi pe undeva prin acesta casa. Am inceput sa scotocesc prin fiecare camera. M-am uitat si printre casti si din intamplare am vazut ca in spatele dulapului era ceva maro inchis, ceea ce era cam bizar tiand cont ca peretele era verde. M-am chinuit sa dau dulapul la o parte si am vazut ca acolo era o usa. Am dischiso si am intrat intr-o camera cam micuta plina de dulaputi cu casete video. Am luat cateva si m-am uitat la ele. MarryAnne facuse niste filme minunate. Am luat ultimul film dinainte de prima sa disparitie. M-am uitat atenta la el si am observat ceva, dar ca sa fi sigura m-am mai uitat la un film facut inaintea acestuia. Da eram sigura ca ceva nu era in regura acolo. De pa la jumateata filmului MarryAnne era filmata doar de la umeri in sus. Mi se parea cam ciudat deoarece doar in acest film s-a intamplat sa fie filmata numai in partea de sus. Noaptea a trecut repede. Filmele mi-au furat somnul si eram tot mai concentrata; cautam indicii, ceva cat de mic care sa ma ajute. Eram hotarata sa rezolv acest mister. �Deja e dimieata?�m-am intrabat eu putin speriata. M-am uitat in jurul meu. Toata camera era plina de casete video si de poze de la filmari. Aveam sute de poze intinse pe podea, in ordinea filmarilor. Studiam fiecare mic detaliu din fiecare poza de cel putin doua ori. Dintr-odata am auzt niste pasi, ma gandeam ca era tata, dar nu avea cum sa fie. El plecase deja la serviciu. M-am indreptat incet spre usa, pasii se auzeau din ce in ce mai tare. Am deshis usa si n-am vazut pe

nimeni. Am intrat in camera tatei crezand ca poate venise el, dar era goala. M-am intors usurata spunandu-mi ca a fost doar imaginatia mea. Cum a aparut asta aici?... pe perete scria cu majuscule� STAI DEPARTE DE MISTERUL DIN CASA COMPTON, SAU O VEI PATI!!!!�. Am pus mana sa vad ce era, cand mi-am dat seama am urlat cat m-au tinut plamanii, era sange, sange probabil uman. Am luat o gura mare de aer si am fugit in bucatarie, am laut o galeata cu apa, un burete si am fugit inapoi sa sterg pana nu vine tata. Nu se poate... dar era aici, stiu sigura ca era aici... mesajul acela disparuse. Nu, nu, sunt sigura ca nu a fost adevarat,poate am vazut eu prea multe filme, mi-am spus eu usurata. M-am intors in camera mea. M-am concentrat din nou pe poze. Una dintre ele imi atrase in mod special atentia. M-am apropiat de ea, calcand pe celelalte poze. Geamul se deshise dintr-o data si vantul batu puternic. Toate pozele zburau prin camera, chiar si cartile si lampa mea de pe birou au cazut jos. M-am panicat. M-am apropiat de geam si l-am inchis. Am cazut in genunchi speriata si simteam ceva in palme. Era sanga, dar nu era al meu. � Asta sigur e ceva real�m-am gandit eu. N-am degand sa renunt ! Nu ma sperii, auzi??? Nu sunt speriata!!! Oricine-ai fi si orice vei face, eu nu voi renunta!!...� hey oare eu nu sunt nebuna?macar asa putin...�, imi ziceam in gand. Acum eram mai hotarata ca niciodata sa continui, sa aflu ce mister se ascunde in �spatele� Casei Compton. Am incercat sa mai aranjez pozele din nou, dar fara prea mult succes. M-am dus in bliblioteca. Am luat cartile pe rand uitandu-ma prin ele crezand ca poate voi gasi ceva sau vreun jurnal de-al lui MarryAnne. Am scos vreao catev carti si am vazut ceva ce mi se parea destul de ciudat� in spatele cartilor era ceva maro deschis. M-am chinuit sa imping dulapul. Am vazut in spatele lui o mica usita. Am deschis-o. Acolo era un buton mare si negru. Am apasat butonul si s-a deschis o usa. M-am indreptat speriata spre usa. Am aruncat o privire: era un hol lung, ingust si intunecat. M-am dus in bucatarie si am luat o lumanare. M-am indreptat spre tunel cu pasi mici. Am intrat. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Dupa ce am facut cativa pasi usa s-a inchis. Am tresarit si m-am intors spre usa. Am incercat sa caut vreun buton sau vreo maneta cu care sa deschid din nou usa, dar efortul meu a fost in zadar. Mi-am luat inima in dinti si am mers inainte. Am mers, am mers, mi se parea ca merg de ore intregi. Mi se facuse foame, nu mancasem de dimineata si nici seara. Deodata am simtit un vant puternic venind din fata mea. Era un vant puternic si rece, care aproape m-a doborat. Flacara lumanarii era din ce in ce mai mica. Am ajuns intr-o camera mare si intunecata. Am mers pe langa pereti crezand ca voi gasi o usa pe care sa pot iesi, dar acolo nu fusese nimic. In camera era din ce in ce mai frig, nu-mi mai simteam picioarele. Am pus lumanarea jos si m-am ghemut incet pe podeaua rece si umeda. Vantul batea din ce in ce mai tare. Eram confuza ? i nu-mi dadeam seama unde ma aflu. Am inceput sa tremur si simtiam o frica interioara pe care nu o cunosteam. Imi venea in minte ultimele cuvinte ale mamei de pe patul de moarte care mi-au dat curajul sa continui. Ea mi-a spus ca orice se va intampla va fi cu mine mereu si ma va veghea. Erau momente cand ii simteam prezenta dar acum parca cineva o impiedica sa ajunga la mine. M-am ridicat sfios de pe podea si mi-am continuat drumul prin beciul sinistru. La capatul beciului se vedea o luminita albastruie. Am pasit incet dar cu mai multa incredere de data asta. Cu cat ma apropiam mai mult, cu atat ma minunam mai tare. Era o femeie invaluita in ceata �era chiar MarryAnne. Aceasta mi-a spus cu o voce blanda: Ai grija coplila mea, nu te pune cu intunericul pentru ca nu il poti invinge! Pleaca cat mai poti! Dar�cine e el? Nu ai vrea sa il cunosti, crede-ma! Lasa-ma sa iti arat drumul spre iesire �si pleaca impreuna cu tatal tau departe de locul acesta! Urmeaza-ma cu incredere! ii spuse femeia zambind prieteneste. Eu o urmaream cu incredere pe aceea femei . Pana la urma am ajuns in spatele casei langa o fantana foarte vechie. Femeia imi spuse:

-Acum e momentul sa pleci , copila mea! -Va multumesc din suflet pentru ajutorul acordat, si credeti-ma ca nu va voi uita niciodata! Am plecat in casa si mi-am sunat tatal sa-I rog sa vina cat mai repede acasa . Acesta ajunse dupa vreo 15 minute, speriat si ingrijorat din cauza mea. -Ce s-a intmplat coplia? -Nu e timp de explicatii, mergi si fa-ti bagajele, vom pleca in minutul acesta din casa aceasta! Te rog tata, asculta-ma macar o data! -Am inteles, dar nu vei scapa de explicatii. M-am dus si eu sa-mi fac bagajele�mi-am petrecut cateva clipe amitindu-mi crampeie din secventele intamplate in aceasta casa. Un fior rece mi-a strabatut tot corpul, i-ar atunci mi-am luat bagajele si am plecat la masina. Acolo era tatal meu care ma astepta. Imi parea rau ca plecam, si eram dezamagita de mine ca nu am putut sa descopar misterul, dar eram multumita ca plec dintr-un loc atat de sinistru si inspaimantator. Pe masina i-am povestit tatalui meu ce s-a intamplat. Acesta m-a sarutat pe frunte si mi-a spus ca hotararea pe care am decis s-o iau a fost una matura . Stiam ca tata era multumit de mine si ma iubia asa cum sunt chiar daca de data asta nu am avut puterea pshica si sufleteasaca sa dezleg acest mister care va fi etern nedezlegat.