Etica Folosirii Microorganismelor In Industria Alimentara.docx

Etica folosirii microorganismelor in industria alimentara Problema biotehnologiilor se defineste ca un raport intre starea, nevoie si provocare pe patru planuri: socio-economic, de mediu, sanatate si etica. Noile tehnologii trebuie abordate sistemic, cu o doza de prudenta, mentinand mereu atentia asupra “balantei ecologice” ca principiu de echilibru, fundament al stabilitatii lumii vii. Pe de alta parte, un sfert din populatia lumii e atinsa de diferite forme de malnutritie, astfel incat problema eficientizarii productiei alimentare, fara a spori suprafetele cultivate, si asa ajunse la un prag critic, e o provocare careia trebuie sa i se faca fata. Chiar daca productia alimentara globala, raportata la populatie, da o medie rezonabila in calorii/individ/zi, asimetria repartitiei pe zone georgafice, cere sporirea eficientei. Privind in perspectiva, se estimeaza ca cererea de cereale se va tripla in urmatorii 25 de ani, ca numarul beneficiarilor transgenezei este inca mic, dar in crestere accelerata si ca cel mai necesar lucru e mentinerea unui echilibru controlat intre costuri si beneficii.

Organismele, incluzand aici, microorganismele, celulele de plante, animale, in al caror genom sunt transferate gene de la alte organisme ce nu apartin aceluiasi taxon se numesc organisme modificate genetic. Prima cultura transgenica a fost raportata in 1983, pana in prezent existand 60 de varietati aprobate pentru cultura de camp. Prima cultura comerciala, pentru consum, a fost aprobata in 1994. Dinamica aprobarilor, in crestere accelerata, a cuprins Statele Unite, Australia, Noua Zeelanda, Uniunea Europeana. Metodele actuale de obtinere a OMG, se bazeaza pe metodele de transfer de gene directe sau indirecte, si ofera oportunitatea generarii de plante cu noi caracteristici ce pot fi utile in combaterea daunatorilor, in valorificarea unor produse alimentare, ca surse de biomolecule sau pentru facilitarea bioremedierii, iar genele care confera aceste noi caractere plantelor, isi pot avea originea intr-o gama larga de organisme, de la virusuri la animale.

Tehnologia de obtinere a organismelor modificate genetic este adesea numita “biotehnologia moderna” sau “tehnologia genetica”, de asemenea cunoscuta ca “tehnologia ADN recombinant” sau “ingineria genetica”. Prin aceasta tehnologie se permite transferul de gene individuale de la un organism la altul chiar intre specii ne-inrudite.

Daca ne referim la tehnologia de obtinere a organismelor modificate genetic, trebuie sa intelegem in primul rand, ce presupune “modificarea genetica”?

Mai intai se identifica “gena de interes”, prin gena de interes intelegand acea secventa ADN, care transferata unui organism receptor (organismul care primeste gena respectiva) confera acestuia un anumit caracter. Aceasta gena, este ulterior secventiata, pentru a se cunoaste cu exactitate functia ei. Intr-o alta etapa, secventa de interes se va clona intr-o gazda adecvata, adica o gazda care sa fie capabila sa accepte secventa ADN straina. Aceasta gazda poate fi considerata un mijloc de transfer de informatie genetica de la un organism acceptor la unul receptor. In urmatoarea etapa, se identifica organismul receptor care se doreste a fi modificat, care poate fi o bacterie, sau o celula vegetala sau animala, in functie de scopul urmarit.

Avantaje si dezavantaje in ce priveste introducerea si comercializarea plantelor modificate genetic.

Tehnologiile de transformare prezinta numeroase avantaje economice introducerea pe piata a plantelor transgenice reprezentand noi varietati, iar comercializarea lor se impune a fi precedata de cercetare si apoi de aprobare prin stabilirea unor reguli stricte de catre autoritatile fiecarui guvern national, care trebuie sa se asigure ca produsele sunt inofensive atat pentru mediu cat si pentru consumatori.



Principalele avantaje se refera la:

substituirea tratamentelor chimice sau altor masuri de combatere a daunatorilor, cu efect asupra pretului de cost al produsului – deci eficientizarea productiei agricole; obtinerea unor produse libere de reziduuri si pesticide: restrangerea utilizarii erbicidelor remanente (cum ar fi atrazinul), eliminarea unor erbicide cu efecte ecotoxice, conservarea calitatii biologice a solului si a apei freatice (in Europa apele freatice sunt contaminate cu tot felul de erbicide cu diferite grade de remanenta); protectia faunei utile sau indiferente; reducerea poluarii naturii si a modificarii acesteia prin lucrarile impuse de combaterea daunatorilor;

ameliorarea calitatii produselor agricole, cat si a capacitatii de productie a speciilor de interes economic chiar si in conditii dificile; o mare precizie si economie de timp in ameliorare



Dintre dezavantaje si potentiale riscuri :

lipsa, pana in acest moment, a unor plante transgenice care sa nu fie atacate de toti daunatorii cu importanta economica deosebita; pretul mare de cost al semintei plantelor transgenice in conditiile in care acesta nu poate fi amortizat prin perpetuarea lor in generatiile urmatoare, deoarece firma producatoare nu garanteaza parametrii calitativi decat pentru prima generatie; necesitatea, impusa de firmele producatoare de samanta, de a aplica o tehnologie speciala, ce se refera la pastrarea unor suprafete cultivate cu plante netransformate si deci susceptibile la atacul daunatorului; pericolul aparitiei fenomenului de rezistenta la toxinele produse de plantele transgenice prin transferul anumitor gene de la germenii patogeni; riscul ca, in unele cazuri, plantele modificate pentru rezistenta la un patogen / daunator, sa nu atinga parametrii de productie sau calitativi ai plantelor cultivate similare, netransformate; barierele legislative, ce permit sau nu utilizarea plantelor modificate genetic in practica agricola curenta. rezistenta la antibiotic; primele plante transgenice comercializate au avut ca marker de selectie gene ce determuna rezistenta la un antibiotic (acest tip de marker – foarte controversat de altfel – se mai utilizeaza inca). Pe seama acestor gene au fost imaginate cele mai catastrofale scenarii; conform unuia dintre ele, s-ar putea produce un transfer al acestor gene, de la astfel de plante transgenice folosite in alimentatie, la bacteriile din intestinul uman sau animal, fapt ce ar face ineficienta o eventuala terapie cu antibiotice. Dar numeroasele teste efectuate in acest sens nu au constatat un asemenea transfer. Pe de alta parte, bacterii rezistente la respectivele antibiotice exista si in alimentele traditionale, precum si pe suprafata legumelor si fructelor proaspete, sau, probabilitatea producerii unui transfer de gene este mult mai mare intr-o relatie bacterie-bacterie decat in relatia planta-bacterie.



Pe de alta parte, eliberarea plantelor modificate genetic ar putea genera o serie de efecte nedorite asupra mediului:

inmultirea excesiva, care ar transforma planta transgenica intr-un invadator al agroecosistemului si chiar al habitatului natural, in ansamblul sau (planta transgenica sa devina o buruiana); modificarea ciclurilor biochimice (ciclurile azotului si carbonului); transferul inoportun al transgenelor la alte plante, cultivate sau din flora spontana, ca urmare a producerii unui ,,flux genetic” prin intermediul polenului trasportat de vant sau de insecte; aceasta ar duce la schimbari in dinamica populatiilor: unele specii ar capata avantaje, altele dezavantaje in selectia naturala influenta negativa asupra lanturilor trofice intre specii (relatiile prada-pradator, parazitismul etc); impactul direct si neanticipat al plantei insesi sau a produsului transgenei asupra unor specii neavizate (de exemplu reducerea sursei de hrana sau a habitatului); in cele din urma, impactul acestor plante asupra biodiversitatii.

Dovedirea pertinentei acestor riscuri necesita o lunga perioada de timp. Impact mare au plantele rezistente, perene, competitive, cu polenizare libera, foarte prolifice, cu numeroase rude cu care hibrideaza si cu o mare capacitate de a coloniza habitate naturale si seminaturale dintre cele mai variate

Aspecte etice referitoare la acceptarea organismelor modificate genetic

Nu exista nici un dubiu ca organismele modificate genetic (OMG) sunt privite cu ochi critici de opinia publica din Europa. Grupul de persoane anti-OMG, acuza sustinatorii tehnologiei de introducere a OMG-urilor in agricultura, ca introducerea in alimentatie a OMG-urilor fara un control riguros si fara sa se ia in considerare atat riscurile legate de sanatatea umana cat si cele de mediu. De cealalta parte, sustinatorii OMG, sunt de parere ca exista o lipsa de informare a publicului in ce priveste modul de obtinere si control a OMG-urilor dar si ca opinia publica este manipulata „impotriva” introducerii acestora in alimentatie.

La o cercetare a literaturii de specialitate, se constata ca aceasta abunda de articole si brevete cu privire la obtinerea si utilizarea organismelor modificate genetic. Problema este ca cea mai mare parte a publicului nu intelege ce presupune din punct de vedere stiintific modificarea organismelor (bacterii, drojdii, celule vegetale) prin asa numita „stiinta biotehnologica”. Probabil publicul va accepta introducerea OMG-urilor in alimentatie in momentul in care se vor constata beneficiile pe care aceasa stiinta le aduce.

Perceptia despre plantele modificate genetic este foarte diferita, pentru unele persoane reprezinta o oportunitate remarcabila de a utiliza tehnicile biologice pentru imbunatatirea calitatii plantelor din agricultura si a produsilor acestora, pe cand pentru altii reprezinta o incercare perfida de a mari puterea companiilor multinationale si de periclitare a existentei micilor fermieri dar, foarte important, si periclitare a ecologiei fragilului nostru ecosistem.

Atunci cand consumatorii isi exprima opinia cu privire la OMG-uri, acestia iau in considerare mai ales posibilele riscuri. Preocuparea consumatorilor, in principal, este legata de siguranta sanitara a alimentelor dar si siguranta mediului, deoarece se pune problema ca eliberarea in natura a plantelor modificate genetic ar perturba echilibrul ecosistemului.

Biotehnologiile trebuie sa rezolve numeroase probleme economice, medicale, farmaceutice, astfel urmaresc utilizarea in aceste scopuri a culturilor de celule vegetale si animale si a microorganismelor pentru producerea de substante utile. De asemenea, cu ajutorul biotehnologiilor se pot obtine organisme reprogramate genetic, necesare in crearea de noi varietati de plante cu o mare eficienta economica. Presa abunda de articole referitoare la OMG-uri si la introducerea lor pe piata, in alimentatia consumatorului, scotand in evidenta toate aspectele critice legate de acestea, si accentuand de fapt aspectele comerciale ale marilor companii Americane care su invadat tarile Europene printre care si Romania. Astfel asistam la dispute politice intre Romania si SUA si intre Romania si UE fara sa intelegem de fapt ce sunt si de ce se obtin organisme modificate genetic. In ultima instanta, este vorba de o lipsa de informare a publicului privind aspectele pozitive si negative ale OMG-urilor in general. De exemplu, se vorbeste de cartoful modificat genetic si de marile investitii facute de Companiile Americane, care au drept scop obtinerea de culturi modificate genetic pentru a scade costurile de productie. Din alt punct de vedere trebuie obsevat ca aceste plante sunt rezistente la atacul gandacului de Colorado, o problema delicata cu care s-au confruntat agricultorii, dar si rezistenta la modificarile climatice cu care se confrunta omenirea in aceasta perioada. Pe de alta parte, Europa, care a ramas in urma in ce priveste investitiile in cercetarea din domeniu geneticii, a ramas cu putine piete de desfacere a produselor naturale care

sunt foarte scumpe. Astfel s-a ajuns la interzicerea importurilor de OMG-uri in tarile UE pe considerentul ca acest tip de hrana ar afecta organismul uman. O alta masura care a fost impusa de UE a fost etichetarea produselor pe baza de organisme modificate genetic.

Totusi, la eliberarea plantelor modificate genetic in natura, trebuie sa se tina cont de faptul ca acestea pot avea efecte negative asupra lantului trofic intre specii, pot modifica ciclurile biochimice, etc, adica un impact asupra biodiversitatii. De aceea se si impune eliberarea controlata, urmarirea permanenta in natura a acestora. Pe de alta parte, se impune analiza acestora in conditii in vitro si ex vitro (in camp) printr-o corelatie directa a analizelor la nivel de ADN dar si la nivel de proteina.

Exemplele sunt numeroase, insa ce se va intampla in viitor cu cercetarile in domeniu, cum se va modifica cadrul legislativ cu privire la acestea nu se cunoaste la ora actuala. Indiferent de controversele legate de obtinerea si utilizarea plantelor modificate genetic, cercetarile continua, iar marile Companii breveteaza procedeele de obtinere a acestora, vectorii ca mijloace de transfer de gene si planta transgenica cu caracteristicile dorite. Plantele obtinute sunt cultivate si apoi comercializate. Numai in Uniunea Europeana se impune etichetarea produselor pe baza de OMG-uri.