Esenta-capitolul 9

Capitolul 9-Adancuri Incercam sa evit sa-mi folosesc puterile.De fiecare data cand eram nevoita sa le folosesc incepeam sa tremur si sa am ameteli.Era greu sa-mi controlez emootiile astfel incat sa nu explodez.Era greu sa-l vad pe Mike cum isi facea griji pentru mine,cum era mereu atent in ce face sau zice. -Trebuie sa ai mare grija....nu vreau sa patesti nimic!!!!imi zicea Mike la 2 saptamani dupa ce provocasem cutremurul. -Crezi ca eu vreau sa patesc ceva?!?!!?Tie tie usor sa zice"ai grija..."bla bla bla!!!! -Imi fac doar griji pentru tine!!!! -Nu crezi ca exagerezi!!!!Nu pot sa ma concentrez....mereu te aud cu deastea si simt prea multa presiune!!!!Abia pot sa ma controlez!!! -Te cred..numai ca.. -Numai ca nu poti sa incetezi odata si sa ma lasi in pace?!?! Tipasem la el si asta n-a fost tocmai o buna idee....incercam sa deschid ochii dar parca cantareau tone.Auzeam un piuit care suna regulat si care era foarte enervant.Vorbea cineva in jurul meu dar nu intelegeam nimic.Incercam sa deschid gura sa le zic sa vorbeasca mai tare sa inteleg ce spun dar nu puteam.Totul era negru.Imi simteam corpul amortit.Imi simteam,cred,mana stand inerta im a cuiva.Capul meu parca mai avea putin si exploda.Ce se intampla cu mine?!?!De ce nu puteam sa deschid ochii?!?!De ce nu puteam vorbii?!?!Ce era cu zgomotul din jurul meu?!?De ce nu puteam auzi ca lumea??!?!Nu stiam daca era zi sau nopte.Habar n-aveam unde sunt si de cand stateam asa.Simteam doar un miros ciudat...de medicamente.Oarecum mi-era somn,dar parca abea ma trezisem......timpul mi se parea o vesnicie.Erau momente cand eram oarecum constienta,puteam sa gandesc,dar erau unele momente cand dormeam,visam.Visam adesea ca urma sa cad intr-o prapastie,dar nu ma oboseam sa strig dupa ajutor,nu faceam nimic sa numai cad.La inceput a fost ciudat senzatie de cadere,dar pe urma m-am linistit.Era oarecum relaxant.Partea ciudata era ca niciodata nu ajungeam pe fund.Totusi cand eram constienta incepeam sa aud mai bine.Intelegeam ce zic,dar nu le puteam raspunde.De ce vorbeau toti ca si cum as fi fost bolnava.Nu puteam sa le zic ca mi-era bine.De ce tot repeta Mike ca ma iubeste si sa nu-l parasesc....nu plecam nicaieri.Nu vroiam sa plec nicaieri,cel putin nu fara el.Vroiam sa-i zic si lui asta dar nu puteam.Eram inerta.Trebuia sa deschid ochii,trebuia sa le vorbesc.Dar mereu adormeam,ma trezeam si incercam sa deschid ochii dar fara rezultat,si tot continuam asa fara sa vreau.Desi la inceput era linistitor,chiar placut,acum devenea suparator.Simteam oarecum ca sunt din ce in ce mai constienta,mai puternica.Am putut odata sa-mi misc mana.Ma fortam sa deschid ochii,stiam ca asa o sa pot sa vorbesc.Si am reusit.Am deschis incet ochii.Camera avea o lumina enervanta.M-am uitat in jur.Mike statea cu capul in maine.Nu m-a observat. -Ce s-a......intamplat??!am intrebat fara prea multa putere.

Si-a ridicat capul si s-a uitat la mine. -Mey-Bella!!!!Doamne!!!Credeam ca n-o sa te mai trezesti!!!Imi pare atat de rau!!! Chiar n-am vrut!!!! -Ce tot spui acolo...?!?! -Mey....ai fost in coma 3 luni....si asta doar din vina mea....Mii de scuze!!!! -Coma?!!?Dar...?!? Dar intelesesem....ma enervasem si puterile mele scapasera de sub control.Dar sa fiu 3 luni in coma?!?!Puteam sa mor.Nu intelegeam cum de am ajuns in asa hal?!?!M-am intors sa-l mai intreb pe Mike despre somnolenta mea,dar disparuse....probabil se dusese dupa doctori....oare ce-au zis doctorii ca am?!?!Cand s-a intors era insotit de un doctor,o asistenta si de parintii nostri...nu arata prea bine... -Domnisoara Hall....o sa-ti facem un mic control...ca sa verificam starea dumneavoastra... Am dat incet din cap.Dupa ce m-au examinat cateva minute dotorul a vorbit din nou: -Se pare ca totul e in ordine!!!!O sa te las acum cu familia ta!!! Si a plecat.Doamne,vroiam sa raman cat mai repede singura cu Mike.Nu suportam sa-l vad cum se uita la mine vinovat.Trebuia sa stie ca nu el era de vina.Asteptarea ca cele doua familii sa-si exprime sentimentele a fost lunga. -In sfarsit!!!Nu credeam ca o sa mai plece.....Mike....Nu tu esti de vina!!!Eu trebuia sa am grija sa nu intrec limita....tu doar iti faceai griji..... -Crezi ca o sa uita asta?!?!Deja in cateva luni te-am ranit de doua ori.... -Nu intelegi ca nu tu esti vinovat...?!!? -Atunci cine?!?! S-a uitat la mine.Puteam sa-i vad remuscarile... -Hey...acum sunt bine....ce a fost numai conteaza...... -Mda...!!!Apropo....a fost de cateva ori Alex sa te vada....chiar isi facea griji pentru tine.. -Nu-mi pasa........Tu esti important.....tu ai fost mereu aici langa mine....ti-am simtit prezenta...te-am auzit de fiecare data cand imi ziceai ca ma iubesti....pentru mine tu esti important....orice s-ar intampla.......Mike...Te iubesc!!!!!Mereu.... S-a uitat la mine dupa care m-a sarutat.A fost un sarut care ma trezit complet....m-a atins pana in adancuri..... -Si eu te iubesc Bella!!!!