Epopeea Eneida

EPOPEEA = poem epic de mari dimensiuni, in versuri, in care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, ale unui singur personaj sau ale unui grup de personaje sau ale unui popor, dominate adesea de actiuni cu totul iesite din comun care se petrec in locuri stranii si indepartate. Cuvantul “epopee” provine din cuvantul “epos”, semnificand o productie epica de mare amploare. Epopeile se numara printre cele mai vechi opera literare care au supravietuit pana in zilele noastre. Ele au contribuit substantial la formarea culturilor vechi. Acestea, la randul lor, au influentat puternic traditiile culturale ale civilizatiilor ulterioare, reverberand semnificativ pana in prezent.

Eneida transpune in lumea mitului si in trecutul legendar realitatea istorica a Romei, care culmineaza cu idealul de perfectiune adus de veacul de aur, al principatului lui Augustus, elogiat in cateva secvente din Eneida. Cuprinde 12 carti si aprox. 10.000 de versuri. Este considerata epopeea nationala a romanilor, bazata pe legenda conform careia, Aeneas, erou troian de origine divina (fiul zeitei Venus), dupa caderea Troiei si lungi peregrinari, ajunge in Latium pe tarmurile Italiei, fondeaza o colonie, din care va rezulta mai tarziu Roma. Conform legendei, fiul sau, Ascanius, va intemeia cetatea Alba Longa. Primele sase carti infatiseaza evenimentele care au avut loc in al saptelea an de rataciri pe mare. Dupa ce flota lui Aeneas este aruncata de furtuna pe tarmurile Africii, regina Cartaginei, Didona, ii gazduieste pe troieni. Didona se indragosteste de Aeneas, acesta insa – in urma indemnului lui Jupiter – o paraseste pentru a-si indeplini menirea intemeierii unui stat infloritor in Italia. Dezamagita, Didona se sinucide, injunghiindu-se cu sabia lui Aeneas. In ultimele sase carti se povesteste debarcarea lui Aeneas in Italia. Aici se casatoreste cu Lavinia, fiica regelui din Latium. Turnus, conducatorul rutulilor si logodnicul Lavinie, pregateste razboiul impotriva lui Aeneas. La insistentele zeitei Venus, cu ajutorul lui Jupiter, Aeneas iese victorios, apropiindu-se de indeplinirea misiunii sale istorice. Poetul isi concentreaza actiunea pe eroismul moral al lui Aeneas, care se diferentiaza de eroii de epopee printr-o virtute numita pietas, notiune cu semnificatii profunde : - respectul fata de zei si de familie, prin cultul si religiozitatea mortilor, compasiunea ptr suferinta umana, grija ptr soarta alor sai. Datorita acestei virtuti, Aeneas beneficiaza de revelatiile divine, de cunoasterea providentiala a viitorului Romei precum si a tainelor cosmosului, dezvaluite de Anchises in cartea 6. Aeneas – erou pasional supus tentatiilor lui Eros – cartile 1 si 4.

TRASEUL LUI AENEAS Cartea 3 alactuieste impreuna cu cea de-a doua, o unitate, in sensul ca cea de-a doua povesteste nenorocirile Troienilor, iar cea de-a treia, ratacirile lor pe mare, dupa care, odata cu cartea 4 se revine in mijlocul actiunii, in palatal reginei Dido, in Cartagina. In prima parte a Eneidei exista 6 popasuri si 5 prevestiri. Eroii pleaca de la poalele muntelui Ida, intr-o primavara timpurie. 1 popas = Tracia unde se construieste orasul. 1 prevestire = Polydoros, fratele Creusei ii vorbeste lui Aeneas si il indeamna sa fuga ,,de pe taramul asta al lacomiei”. 2 popas si 2 prevestire = insula Delos din Marea Egee, in care Latona gasise adapost sa-I nasca pe Apollo si Diana. Troienii sunt primiti de regele Anius, preot al lui Apollo si prieten al lui Anchises. Apollo invocat, le raspunde : ,,Cercati-va varstnica mama”. Ambiguitatea acestei prevestiri creeaza confuzii, insa Aeneas presupune ca este vorba despre Creta. 3 popas = Creta. Aici inalta cetatea Pergamos, insa toamna adduce aer stricat. 3 prevestire = molima. Aeneas este dezorientat, dar penatii (zeii protectori ai casei) il indruma spre Hesperia. 4 popas = Insulele Strofade – insule mici, risipite pe mare, unde traieste apriga Caeleno impreuna cu harpiile. 4 prevestire = foamete cumplita. Troienii ajung in Italia, darn u vor intemeia orasul pana cand, morti de foame nu vor manca si mesele. 5 popas = Epir – tarmul Actiumului. Oprirea lui Aeneas aici nu are nicio motivare interna, singura ratiune fiind aceea de a aduce un omagiu victoriei lui Adrian. Sunt instituite jocurile italice si aici nu exista nicio prevestire. 6 popas = cel mai lung – in orasul Buthrotum, cel mai bine realizat d.pd.v. artistic. Aici au loc intalnirile cu Helenus si Andromaca. Aeneas este condus la altarul zeului Apollo si apare cea mai importanta prevestire = scroafa alba cu 30 de purcei. Concluzii ale partii I : - prezenta permanenta si rolul exclusiv al lui Apollo in conducerea calatoriei. - absenta zeitelor Iunos - contradictii cu cartile 1 si 2 - accentele patriotice si misiunea hegemonica a Romei - calatoria are aspect initiatic Vergilius gradeaza etapele calatoriei prin destainuirea treptata a drumului si intercaleaza episoade de variatie (interpretare gresita a oracolului). Tinuturile pe care le paraseste sunt tinuturi orientale, pangarite de ciume si

blesteme, pentru ca dupa fiecare pangarire, poposirea sa se faca intr-un tinut purificat, mereu sub indrumarea lui Apollo.

CARTEA A 4-A - AENEAS SI DIDONA Didona, indragostita de Aeneas, ii marturiseste Annei, sora sa, aceste sentimente cu toate ca Dido era credincioasa fostului sau sot mort, Sychaeus. Anna o sfatuieste pe Dido sa se casatoreasca totusi cu noua ei iubire, lucru cu care indragostita era de accord. Iuno, induiosata de suferinta Didonei, merge la Venus pentru a-I cere socoteala. Cele 2 cad de acord ca cei doi trb sa se casatoreasca. Aeneas si Dido pleaca la vanat, iar Iuno porneste o furtuna, a.i. cei doi se adapostesc intr-o pestera unde se afla si Iunona impreuna cu zeul casatoriei. Cei 2 se casatoresc insa monstrul Enceladus raspandeste vestea care ajunge la urechile lui Iarlas, pretendent al Didonei. Maniat, este ajutat de Jupiter care il trimite pe Mercur, zeul mesager, sa ii aminteasca lui Aeneas misiunea sfanta care trb indeplinita. Dandu-si seama de greseala facuta, Aeneas doreste sa plece cat mai repede spre Italia dar ascunde pregatirile de plecare, fata de Dido, pentru a nu o supara. Dido realizeaza ce se intampla, ii blesteama pe troieni ca moartea lor sa fie din cause nedemne. Desi Aeneas ar fi vrut sa amelioreze situatia, Mercur i se arata din nou si il indeamna sa plece cat mai repede, inainte ca Dido sa se razbune. Odata cu plecarea lui Aeneas, sotia sa Dido este cuprinsa de disperare si deznadejde, acesta fiind motivul pentru care se sinucide, injunghiindu-se cu sabia lui Aeneas.

CARTEA A 6-A - CATABAZA Nuanteaza cel mai mult valentele mitice ale epopeii : realitatea istorica se dilate in favoarea celei legendare, iar timpul si spatial devin entitati auxiliare menirii civilizatoare a lui Aeneas. In momentul patrunderii in lumea Infernului, calauzit de Sybilla, Aeneas traieste din plin experienta spirituala, descoperind mirajul eternitatii umane. Umbrele muritorilor pe care ii intalneste in cautarea tatalui sau nu sunt decat instrumentele introspectiei in fantastic. Revederea Didonei semnifica indepartarea definitiva a ispitei. Dido, tentatia pasionala, reprezinta acum trecutul, iar portretele eroilor romani simbolizeaza perspective mitica.

Coborarea in infern , include valentele detaliate ale epopeei : strabaterea zonelor subpamantene, sumbre la inceput si haotice, apoi din ce in ce mai luminoase. Acestea reprezinta treptele intierii si ascensiunii spirituale menite sa-l determine pe Aeneas sa constientizeze actul creator. La capatul acestui tunel al devenirii, Aeneas are posibilitatea de a contempla si de a veghea soarta descendentilor sai. Fantasticul are darul de a conota suplimentar experienta traita de Aeneas. Spre deosebire de Dante Aligheri, infernul nu constituie la Vergilius o lume a pieirii ci imbinarea celor 3 cercuri concentrice : infern, purgatoriu si paradis. Lumea epopeei nu este o lume unica, singulara sau limitativa, ci una a universului dual. Eneida este lumea a 2 realitati : istoria si mitul. Dubla apartenenta a eroului la un destin eroic dar si la o realitate individuala este de fapt ceea ce il pune in opozitie cu sine insusi, transformandul din simplu erou epic in personaj complex. Sfera mitica intruchipeaza infernul ca fiind un loc subteran de retregere, fie al pedepsei divine, fie al ispasirii si purificarii.