Epistolia Domnului Nostru Iisus Hristos Ce A Trimis-o Dumnezeu Din Cer

1

Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer

2

A

cum blagosloviţi, Fraţi creştini şi părinţi, Căci din cer a căzut, S-a spart şi desfăcut Piatră mică şi grea, Cu un răvaş în ea, Scris cu slove sfinte De învăţăminte Şi-n el Domnul mustra Pre creştini şi zicea : “Pre voi sunt mâniat, Căci nu m-aţi ascultat Şi nu v-aţi pocăit Precum v-am poruncit. Cuvântul ce l-am scris, Pre care l-am trimis, Voi l-aţi nesocotit Şi nu v-aţi pocăit Şi Duminica mea, Dată spre a şedea, Voi nu aţi păzit-o Si aţi nesocotit-o. Pentru greul păcat Eu m-am mâniat, Trimis-am ierni grele Cu viscole-n ele Şi geruri cumplite, Dar n-aţi luat aminte, Dar pentru maica mea, Ce pentru voi plângea, Prăpădul l-am curmat, De voi m-am îndurat Şi nu v-am pedepsit Cu focul cel cumplit. De nu vă întoarceţi Şi să nu mai faceţi Păcate pre pământ,

3

Să nu mai suduiţi Pre popi şi pre părinţi, Voi da ploaie cu foc Dincolo de soroc, În luna Făurar Veţi plânge cu amar De veţi striga la morţi Ieşiţi din mormant toţi Să intrăm noi, cei vii, Cei loviţi de stihii, Ieşiţi oseminte, Ieşiţi din morminte, Veniţi să ne scăpaţi Pre noi cei blestemaţi ! Vai de cel ce-mi strică Sfănta duminică Şi nu o cinsteşte, Şi-o nesocoteşte ! Căci e adevărat În ea am înviat Şi în ea a venit, Gavriil ce a vestit Mântuitor cuvânt De la Duhul Cel Sfânt, Precum s-a prorocit Fecioara a zămislit”. Acum blagosloviţi, Fraţi creştini şi părinţi, Pre vrednicul tălmaci, Popa din Măhaci, Care a tălmacit Şi a izbândit Din graiul slavonesc Pre graiul rumânesc Şi pre misonarul Gavriil Stiharul, Care a stihuit Pre stih potrivit ! Ferice să fie De cel ce o scrie,

4

Cel ce o trimite Şi-o dă înainte, Pentru pocănţă Şi spre folosinţă ! Dar fi-va în păcat Cel ce-i învârtoşat Şi n-o va izvodi, La creştini spre a fi !