Elect Rot Era Pia

Electroterapia Electroterapia consta in folosirea curentului electric pentru stimularea tesuturilor, cu scopul vindecarii diferitelor afectiuni sau al recuperarii anumitor functii pierdute ale organismului. S-a demonstrat ca oasele, cartilajele, ligamentele, tendoanele si diferite celule ale corpului sunt influentate pozitiv de electricitate. Se considera ca, prin stimularea electrica a celulelor, tesuturile afectate pot fi vindecate. Dupa forma de curent, electroterapia cuprinde: galvanoterapia (curentul continuu); faradoterapia (curentul alternativ); derivatii lor (curentii de joasa frecventa, de medie si inalta frecventa); fototerapia (energia luminoasa, radianta). Galvanoterapia Numele ii vine de la descoperitorul curentului continuu, Galvani. Acumulatorul furnizeaza curentul, iar aparatele, numite pantostate, sunt folosite in medicina. Pantostatele moderne folosesc lampile diode (cu 2 electrozi) si au inlocuit complet pe cele cu motor generator. Un asemenea pantostat produce curent continuu si alternativ, putand fi folosit si pentru o serie de examene endoscopice (gastroscopii, cistoscopii, rectoscopii etc), precum si pentru electrocauterizari. Folosirea curentului galvanic in scop terapeutic, deci galvanizarea - se face dupa o anumita tehnica, dealtfel foarte usoara, asupra careia nu vom insista. Afara de galvanizarile locale, care pot fi transversale (adica folosind poli opusi - de exemplu pozitivul - anterior pe coapsa, iar negativul - posterior pe coapsa) sau longitudinale (adica de-a lungul segmentului - de exemplu: pol pozitiv lombar, iar negativ - pe gamba sau planta) se mai pot face galvanizari si in apa, in niste vase speciale (celule), de unde si numele de bai galvanice bicelulare (de exemplu la maini) sau patrucelulare (maini - picioare). Durata unei sedinte este de 15 - 20 de minute, in serii de 10 -15 sedinte. Actiuni si indicatii: curentul galvanic are urmatoarele proprietati fizice, chimice si biologice: Fizice: curentul galvanic are un efect termic constant, prin incalzirea tegu�mentelor. Chimice: electroliza este efectul prin care ionii pozitivi (cationii) merg la catod, iar ionii negativi (anionii) merg la anod. Pe baza acestei proprietati se poate obtine disociatia electrolitica a unui medicament in solutie, medicament ce urmeaza a fi introdus in organism, cu ajutorul curentului electric. De exemplu: iodul - solutia de iod va fi dusa la polul negativ (de exemplu KI). Iodul va fi respins si va strabate tegumentul; sau novocaina - solutia clorhidrat de novocaina care va disocia in clorhidrat (-) si novocaina (+). in cazul unui genunchi dureros: o vom aplica la polul +, va fi respinsa si va strabate tesuturile. in general, substanta cu ionul activ (I, S, novocaina, Mg, Ca etc.) se aplica la acelasi pol, identic cu sarcina sa electrica, pentru ca sa aiba loc fenomenul respingerii. Aceasta proprietate a curentului galvanic se cheama ionizare sau ionoforeza. Biologice sau fiziologice: local se produc, dupa cele 15 - 20 de minute de la aplicarea galvanizarii, o vasodilatatie si un eritem, care explica efectul termic al curentului; are un bun efect analgezic (la anod); electroforeza si electroendosmoza � prima este caracterizata prin dirijarea micelelor coloidale spre polii de sens contrar � anaforeza si cataforeza si a doua prin deplasarea particulelor de lichid spre catod; efectul

electronic: anelectrotonusul, scade excitabilitatea nervilor la polul pozitiv si catelectrotonusul determina o crestere la cel negativ; galvanonarcoza sau narcoza electrica, obtinute pe iepure (Leduc), ca si reactii auditive (sunete etc), reactii vizuale (fosfene) sau labirintice (vertij, nistagmus etc). Indicatiile galvanizarilor sunt multiple si anume: in bolile locomotorii, arterite, artroze, spondiloze, sechele posttraumatice (contuzii, entorse etc), dupa aparate ghipsate; afectiuni cardio-vasculare: hipertensiune arteriala, hemiplegii (se fac ionizari transorbitare cu MgSO4, Ca etc), arterite periferice, sindrom Raynaud, acrocianoze, sechele postflebitice. Faradoterapia

Inseamna folosirea curetnului alternativ (Faraday) de joasa frecventa, in scop terapeutic. Acest curent este caracterizat printr-un numar de 50 - 100 de perioade sau oscilatii pe secunda. Curentul alternativ se obtine de la retea, tot prin interme�diul pantostatelor, care furnizeaza curentul galvanic. O bobina de inductie din aparat transforma curentul continuu, in curent alternativ. Tehnica si modul de aplicare sunt aceleasi ca si la galvanizari. Se folosesc deci electrozi ficsi sau stabili, de regula plasati opus pe segmentul respectiv, unde se face faradizarea, sau un electrod mobil, 'in rulou', care se plimba pe tegument, celalalt fiind fix si plasat opus pe acelasi segment. Actiune si indicatii: dat fiind intreruperea sa (alternanta), curentul faradic nu are o putere de penetratie mare, dar el actioneaza asupra placii neuromotorii din muschi, determinand contractia musculara. Este un bun excitant si tonifiant al acestei musculaturi. De aici si indicatia majora a acestei terapii, si anume: paraliziile flasce, atrofiile sau hipotrofiile musculare (sechele dupa paralizii, pareze, aparate ghipsate, sechele posttraumatice etc). Este contraindicata in paraliziile spastice. Derivatii lor 1. Curentii cu Impulsuri Din acest tip de curenti fac parte: curentul diadinamic, care are o larga utilizare si o mare eficienta. De aceea, vom expune cateva consideratii in legatura cu acest tip de curenti. Origine: curentii cu impulsuri provin din curentul continuu, ritmic, interupt prin diferite mecanisme, ajungand la impulsuri de 1 - 500/sec si chiar mai mult. Dupa forma acestor impulsuri s-au obtinut diferite varietati de curenti, si anume: curenti rectangulari: (si ei diferiti); curenti triunghiulari; curenti trapezoidali; curenti sinusoidali. Dintre acestia din urma face parte curentul diadinamic (P. Bernard). El are o frecventa de 50 - 100 de impulsuri/sec; deci este un curent de impulsuri de joasa frecventa. Aparatele de diadinamica sunt mici, pot fi si portabile asemanatoare pantostatelor. Dealtfel, si tehnica de aplicare are multe parti comune cu aceea a galvanizarilor. Aceste aparate produc mai multe forme de curent diadinamic, dintre care mentionam: monofazat fix; difazat fix; scurta perioada; lunga perioada. Actiune si indicatii: cea mai importanta actiune este ridicarea pragului de excita�bilitate dureroasa, de unde si efectul sau puternic antalgic; de asemenea, provoaca si contractii musculare. Anelectrotonusul si catelectrotonusul sunt prezente, cu deosebirea ca efectul analgezic este la polul negativ. De asemenea, are efect vasodilatator. Indicatii: bolile algice ale aparatului locomotor, reumatismul articular si abarticular, traumatismele si sechelele lor; bolile neurologice - nevralgii, nevrite, boli vasculare; tulburari circulatorii periferice (Raynaud, acrocianoza etc). 2. Curentii de Medie Frecventa Am vorbit pana acum despre curentii de joasa frecventa (faradic, diadinamic), la care frecventa oscilatiilor sau a

impulsurilor a fost cuprinsa intre 50 si 100/sec. in cazul in care frecventa oscileaza intre 3 000 si 50 000 oscilatii/sec, acesti curenti alternativi se mai numesc si de medie frecventa. in aceasta situatie, limitele lor se afla intre curentii de joasa frecventa si cei de inalta frecventa (care au peste 100 000 de oscilatii/sec). Curentii de medie frecventa sunt produsi de aparatele (de marimea unor pantostate): Myodinaflux, Nemectron, Nemectrodin etc. care dau un curent cu frecventa intre 5 000 si 10 000 Hz. Curentul are tot un caracter sinusoidal, cu frecvente si pauze diferite, obtinandu-se diferite forme: amplitudine constanta; lunga perioada; scurta perioada; supramodulat. Folosirea aparatului comporta o anumita tehnica, comparabila, in mare, cu aceea a utilizarii pantostatelor. Actiuni si indicatii: efectul acestui curent este analgezic, excitomotor si trofic. Indicatii: afectiuni reumatismale (artrite, artroze); afectiuni traumatice (redori, hidartroze, entorse si toate sechelele posttraumatice) afectiuni neuro-musculare (nevralgii, nevrite, mialgii, hipotrofii, atrofii); afectiuni circulatorii periferice (arterite, sindrom Raynaud), acrocianoze etc); alte boli - atonii intestinale, diskinezii biliare, anexite etc. Contraindicatii: se vor evita aplicatiile in regiunea precordiala (insuficienta car�diaca, H.T.A. evoluata), in starile febrile, neoplazii etc. 3. Curentii de Inalta Frecventa Sunt curenti alterantivi, cu o frecventa peste 100 000 de oscilatii/sec. Sumare notiuni tehnice: curentul de inalta frecventa se obtine prin circuitul oscilant format din: condensator (capacitate electrica); bobina de inductie; scanteietor (intrerupator sau eclator). Cand cantitatea de electricitate inmagazinata de conden�sator depaseste rezistenta opusa de scanteietor, se produce scanteia electrica, cu descarcarea aparatului pana la 0. Grafic, aceasta scurgere de curent poate fi reprezentata printr-o serie de unde (*un tren de unde) cu amplitudini din ce in ce mai mici, pana se amortizeaza la 0. Acestea se numesc oscilatii amortizate. Dupa un Tratament de asemenea unde amortizate, de circa 15 - 20 de oscilatii, urmeaza o pauza, care coincide cu incarcarea condensatorului (cu ajutorul bobinei de selfinductie). Asa se intampla la aparatele d Arsonval si diatermic. Vom vedea ca la ultrascurte, unde eclatorii s-au inlocuit cu trioda (lampa cu 3 electrozi), oscilatiile nu mai descresc pana la amortizare, ci se produc, in flux continuu, sunt constante si de aceea se numesc unde intretinute. Frecventa lor este considerabila (milioane/sec). Proprietati 1. Fizice: Frecventa - au frecventa foarte mare - se exprima in KHz (1 kHz = 1 000 Hz) si o lungime de unda inversa cu frecventa. Aparatul transmite unde electromag�netice la distante foarte mari, de aceeasi frecventa cu a curentului care ie-a generat. Fenomenul acesta sta la baza radiofoniei si a radioteleviziunii. Din aceasta cauza, un aparat de ultrascurte poate tulbura receptia aparatelor de radio si televiziune. Pentru a se evita acest lucru, s-a hotarat (in 1947) ca aparatele de Tratament sa fie fabricate numai pe anumite lungimi de unde (intre 7 si 22 m; microundele = 0,12 m). 2. Fiziologice:

a) inexcitabilitatea neuro-musculara; frecventa mare a acestor curentii depaseste pragul de excitabilitate neuro-musculara, ei nedand contractii; b) endotermia, adica incalzirea profunda a tesuturilor; c) penetratia - actiunea penetranta este cu atat mai mare, cu cat frecventa este mai mica (strabat si planurile osoase); d) durata actiunii termice a curentilor de inalta frecventa este mai mare la curenii cu undele intretinute (se elimina pauzele de la undele amortizate, care favorizeaza racirea tesuturilor).

Fototerapia Fototerapia (terapia cu lumina) reprezinta expunerea la lumina mai intensa decat lumina becului, dar nu la fel de intensa ca lumina soarelui. Pentru terapia cu lumina nu se folosesc: lumina cu ultraviolete, lampi ce emana caldura sau lampi de bronzat. Terapia cu lumina poate fi utila in tratamentul depresiilor si poate influenta (reseteaza) 'ceasul biologic' (ritmul circadian), ce controleaza somnul si trezirea. Fototerapia consta, in mod tipic, in asezarea persoanei in fata unei lampi fluorescente cu intensitate crescuta, in fiecare dimineata timp de 30 de minute, pana la 2 ore. Utilitatea si indicatii ale fototerapiei Majoritatea persoanelor folosesc fototerapia pentru a trata tulburarile afective sezoniere, reprezentate de depresii legate de diminuarea zilei si reducerea luminii solare in lunile de toamna si iarna. Starea psihica a celor mai multe persoane cu tulburari afective sezoniere se amelioreaza dupa fototerapie. Acest lucru poate fi pus pe seama inlocuirii luminii solare diminuate cu razele sintetice si resetarea ceasului biologic. Fototerapia are eficienta maxima atunci cand este folosita dimineata, dupa trezire. Medicul va indica mometul propice de utilizare al acestei terapii, dupa ce se va consulta cu pacientul. Desi raspunsul la aceasta terapie poate aparea in 2-4 zile, in unele cazuri pot fi necesare uneori pana la 3 saptamani de terapie pentru ca amelioarea simptomelor de tulburari afective sezoniere sa se produca. Unele persoane cu tulburari emotionale sezoniere, in special cei care se trezesc devreme dimineata, pot sa foloseasca fototerapia timp de 1-2 ore in timpul serii. Fototerapia este in general un procedeu sigur si poate fi asociat cu alte tipuri de terapii. In cazul in care simptomele de depresie nu se amelioreaza sau se agraveaza, trebuie consultat medicul. Efectele adverse cele mai frecvente ale fototerapiei sunt: � � � � �

tensiune oculara si tulburari vizuale cefalee agitatie sau senzatie penibila greata transpiratii.

Aceste efecte adverse pot fi eliminate prin diminuarea timpului de expunere. Persoanele ce au pielea sau ochii sensibili nu trebuie sa foloseasca fototerapia fara un aviz din partea medicului. Inainte de a se incepe o terapie alternativa sau de a se combina o terapie alternativa cu o terapie standard, este important sa se consulte medicul. Este posibil sa fie daunatoare intreruperea terapiei standard si folosirea numai a unei terapii alternative.

Sursa: StudentRo