Dreptul International Al Mediului.docx

Consacrarea si garantarea unui mediu sanatos pe plan international (Conventia de la Aarhus)

Primul domcument care a consacrat dreptul la un mediu sanatos il constituie Declaratia de la Stockholm din anul 1972 care proclameaza la art 1: - Principiul conform caruia omul are dreptul la libertate, egalitate si viata intr-un mediu a carui calitate sa-I permita sa traiasca in demnitate si bunastare; - Omul are obligatia de a proteja mediul pentru generatiile actuale si viitoare - Fiintele umane au dreptul la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura

Pe langa acest document mai exista si altele cum ar fi Declaratia de la Johannesburg din 2002 care in ansamblul lor consacra conceptia minimalista care considera ca dreptul la un mediu sanatos nu este incalcat decat atunci cand este nesocotit insusi dreptul la viata. Aceste reglementari internationale au creat premizele consacrarii acestui drept la nivel constitutional pe plan intern. Dreptul la un mediu sanatos prespune si crearea unor instrumente procedurale si de alta natura care sa efectivizeze respectarea sa. Un exemplu in acest sens il constituie Declaratia de la Rio de Janeiro iar actul normativ care consacra dpdv juridic dreptul la mediu il reprezinta Conventia de la Aarhus din 1998 privind accesul la informatie, participarea publicului in luarea deciziilor si accesul la justitie. Aceasta conventie: -

reprezinta un nou model de acord international in care se recunosc clar obligatiile generatiilor actuale de a conserva mediul pentru generatiile viitoare. - Confera dreptul la un mediu sanatos tuturor indifferent de nationalitate sau domiciliu - Impune crearea unei democratii de mediu impusa de la nivel international spre plan intern. Preambului documentului:

- Recunoastea dreptul oricarei personae de a trai intr-un mediu adecvat sanatatii si bunastarii sale - Impune in sarcina oricarei personae ca atat la nivel individual cat si in asociatie cu altii de a proteja si imbunatati mediul in beneficiul generatiilor prezente si viitoare.

Conventia cuprinde: - O parte generala - 2 articole - O anexa Acestea sunt consacrate dreptului la informare - 3 articole care vizeaza participare publicului la luarea deciziilor - 1 articol care se refera la accesul la justitie - 3 ultime articole care cuprind elementele institutional-organizatorice iar partea care vizeaza accesul la justitie este insotita de o Anexa care priveste procedura arbitrajului Documentul stabileste 3 elemente principale in promovarea obiectivelor sale: - Autoritatile publice - Organismele internationale - Publicul Accesul la informatia referitoare la mediu il reprezinta orice informatie scrisa, vizuala, audio, etc privind: -

Starea elementelor de mediu Factorii de mediu Starea sanatatii si sigurantei umane Conditile de viata

Autoritatile publice trebuie sa puna la dispozitia publicului in cadrul legislativ national informatiile de mediu cerute cel mai tarziu la 1 luna dup ace cererea a fost formulata fara ca petentul sa justifice vreun interes Autoritatile publice pot percepe, de asemenea, o suma rezonabila de bani pentru serviciul prestart

Informatiile referitoare la mediu pot fi refuzate dar numai in conditii strict reglementate de lege (ex: cand nu detine informatia sau cand cererea este vadit nerezonabila ori vizeaza documente care sunt in curs de elaborare) Accesul trebuie asigurat numai cu privire la informatia deja detinuta de autoritatile publice. De asemenea, autoritatile statului au obligatia de a publica la intervale regulate de timp un raport national privind starea mediului. Ele trebuie sa publice si texte relevante cu privire la: -

Mediu Legislatie Politici Planuri

Producatorii de bunuri cu impact asupra mediului sunt incurajati sa informeze publicul. In Anexa 1 a documentului sunt prevazute activitati pentru care participarea publicului trebuie sa fie asigurata. Participarea publicului nu trebuie sa priveasca decat proiecte precise, Publicul poate fi asociat: - Si la elaborarea de planuri si programe privind mediu dupa ce a primit informatia necesara - Si la anumite proiecte ce ar putea avea un impact asupra mediului

Accesul la justitie trebuie sa fie asigurat conform cadrului prevazut de legislatia nationala cand o persoana apreciaza: -

Ca cererea sa de informare a fost ignorata Ca cererea de informare a fost abuziv sau insuficient luata in considerare Atunci cand e contestata legalitatea unei decizii sa a unui act Atunci cand anumite acte sunt contrare dispozitiilor legislative privind mediul

Accesul la justitie trebuie sa se desfasoare in fata instantei si trebuie sa fie asigurate mai multe grade de jurisdictie.

La nivel regional exista documente care asigura dreptul la un mediu sanatos. La nivel European, dreptul la un mediu sanatos este consacrat de cel mai important document, Conventia europeana a drepturilor omului care nu consacra in mod expres acest drept si echilibrul ecologic. Chiar si asa Curtea europeana a recunoscut in mod indirect atingeri aduse dreptului la un mediu sanatos, la baza acestui rationament stand faptul ca atat curta europeana cat si instantele judecatoresti nationale au obligatia de a aplica o NJ de drept si cand apar probleme noi pe care autorul actului normative nu le putea prevede la momentul adoptarii. In acest sens, CEDO a statuat printr-o Decizie din 1996 faptul ca Conventia este un instrument viu care trebuie interpretat in lumina vietii actuale. Aceasta tehnica utilizata se numeste: “a proteja prin ricoseu” pentru ca ea permite utilizarea protectiei anumitor drepturi negarantate de conventie prin folosirea si apelarea la drepturile care sunt consacrate de aceasta. In prezent, jurisprudenta CEDO s-a axat cu privire la protectia dreptului la un mediu sanatos pe: -

dreptul la viata privata conjugat cu dreptul la informare (reglementat de conv de la Aarhus) - dreptul la un proces echitabil.

Dreptul la viata private (art.8 CEDO) CEDO a facut ca dreptul la un mediu sanatos sa patrunda in campul de aplicare al conventiei prin art 8 odata cu cauza Lopez Ostra contra Spaniei din 1994 prin care s-a dovedit ca atingeri grave aduse mediului pot afecta bunastarea unei personae si lipsirea acesteia de utilizarea normal a domiciliului sau ceea ce vatama grav viata sa private si de familie chiar daca nu prezinta un pericol grav pentru sanatatea persoanei. A fost extinsa sfera de aplicare a articolului si in sensul in care notiunea de viata private presupunea si o anumita bunastare fara de care respectarea acestui drept nu ar fi fost una efectiva. Alt exemplu il constituie sentinta din cauza Guerra si altii contra Italiei data de marea camera in 1998.

Aceasta sentinta a relevant faptul ca Italia a incalcat art.8 din Conventie prin faptul ca autoritatile au omis sa transmita informatii esentiale cu privire la riscuri majore cauzate prin construirea in proximitatea locuintei lor a unei uzine chimice. S-a consacrat, asadar, obligatia statului nu doar de a lua masuri care sa duca la incetarea sau reducerea poluarii ci si de a furniza informatii cu privire la riscurile grave ale poluantilor. Din acest punct de vedere CEDO a stabilit ca respectarea art 8 presupune punerea in aplicare a unei proceduri efective si accesibile care sa permita factorilor interesati sa ceara comunicarea informatiilor pertinente.

Protectia dreptului la mediu s-a realizat si prin garantarea dreptului la un process echitabil consacrat de art 6 din Conventie, drept conditionat de existenta unei contestatii privind drepturile si obligatiile cu character civil sau a unei acuzatii in materie penala. Conventia consacra ca regula generala faptul ca art 6 este aplicabil oricarei contestari care are un obiect patrimonial si se intemeiaza pe atingeri care vizeaza anumite drepturi patrimoniale. Astfel, dreptul de proprietate este un drept civil in sensul Conventiei si care angreneaza dreptul la un process echitabil iar afectarea sa prin factori de poluare permite actiuni in fata CEDO. Creat de jurisprundenta CEDO pe calea interpretarii art. 6 si 8 din Conventie, dreptul la un mediu sanatos este considerat un drept individual cu caracter civil, nefacand parte din categoria drepturilor intangibile, putand face obiectul unor derogari in situatii exceptionale iar statele-parti nu-l pot limita decat prin lege si in conditiile in care ar constitui o masura absolut necesara intr-o societate democratica. CEDO s-a pronuntat inclusiv in sensul scutirii de sarcina probei in cazul vatamarii efective aduse sanatatii pentru a garanta dreptul la un mediu sanatos, considerand ca atingerile aduse mediului provoaca ele insele o atingere bunastarii unei personae. Referitor la titularul dreptului la actiune in fata organismelor conventiei, opereaza actiunea individuala deschisa oricarei PF, ONG, etc. In anumite situatii este posibila si actiunea din partea statelor.

Prin faptul ca si jurisprudenta in materie de mediu a demonstrat ca un conflict intre 2 persoane private poate duce la aplicarea conventiei si la condamnarea unui stat de catre CEDO, s-a relevant faptul ca statelor le este impusa obligarea de a a lua pozitie in acest sens. In cinsecinta, CEDO a confirmat dreptul la un mediu sanatos si a impus statelor-parti la Conventie sa asigure caracterul sau efectiv, lasand statelor o marja de apreciere in alegerea mijloacelor necesare garantarii sale si in a-I aduce unele limitari.

Studiu de impact Studiul de impact reprezinta una dintre tehnicile juridice privind protectia mediului alaturi de interzicerea efectuarii anumitor activitati precum prelevarea unor specii de fauna salbatica strict protejata de sau interzicerea vanatorii ori pescuitului. Studiul de impact ecologic este prevazut in numeroase documente internationale. Nascut initial in dreptul intern, aceasta procedura s-a recunoscut in dreptul European si international. Studiu de impact a fost prevazut la inceput la nivel de principiu intr-o serie de documente cu caracter de recomandare ale unor organizatii internationale. Conventiile care au pus procedura de evaluarii impactului de mediu ca obiect principal de reglementare sunt: 1. Conventia de la Espoo din 1991 prin evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontaliera 2. Protocolul de la Madrid din 1991 privind evaluarea strategica de mediu

1. Conventia de la Espoo A intrat in vigoare in 1997 si a fost ratificata de Romania prin legea nr.22/2001. Principalul obiectiv al conventiei il reprezinta luarea de catre parti, individual sau impreuna a tuturor masurilor adecvate si eficiente pentru prevenirea in reducerea si controlul impactului transfrontaliera negativ semnificativ pe care activitatile propuse le produc aupra mediului. Se porneste de la principiul potrivit caruia statele-parti trebuie sa vegheze ca sa se procedeze la o evaluare a impactului de mediu inainte de luarea deciziei de a autoriza sau a intreprinde o activitate propusa sub competenta lor teritoriala suscptibila de a avea un impact transfronaliera prejudiciabil important. Activitatile care justifica efectuarea studiului de impact sunt enumerate in Anexa 1 la Conventie, lista acestora fiind relativ larga.

O alta anexa prevede ca amploarea anumitor actiuni, desi nu sunt scrise in lista, pot justifica efectul unor studii de impact. Dpdv al continutului, studiul de impact trebuie sa cuprinda: -

Descrierea actiunii respective Solutiile posibile Descrierea zonei potential afectate Descrierea masutilor de preventie sau corective

Toata aceasta documentatie trebuie notificata statului potential de a fi afectat si distribuit autoritatilor si publicului in zonele respective, urmand ca eventualele observatii sa fie transmise statului de origine. De asemenea, mai pot avea loc consultari intre state. Rezultatele acestor evaluari ale impactului trebuie avute in vedere in luarea deciziei.

2. Protocolul de la Madrid In vederea dezvoltarii prevederilor conventiei de la Espoo, in anul 2003 s-a incheiat protocolul la conventie privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontaliera. Acest protocol exprima cerintele principale integrarii exigentelor protectiei mediului, inclusiv ale sanatatii in procesul de de elaborare a proiectelor de texte politice sau legislative susceptibile de a avea efecte valabile asupra mediului, inclusiv asupra sanatatii. Raportul de mediu reprezinta instrumentul juridico-aministrativ prevazut in vederea atingerii obiectivului principal al protocolului. Acesta trebuie elaborat pentru orice plan si program care face obiectul unei evaluari strategice de mediu si care determina, descrie si evalueaza efectele potential valabile asupra mediului si sanatatii, precum si solitiile rezonabile cu privire la desfasurarea respectivei activitati. Procedura aferenta cuprinde: - Evaluarea impactului - Participarea publicului (consultarea)

- Luarea deciziei Conventiile internationale care reglementeaza problematica evaluarii impactului de mediu in context trasfrontaliera sunt: - Conventia de la Espoo din 1991 - Partial conventia privind efectul transfronaliera al accidentelor industriale de la Helsinki din 1992 Acestea reprezinta tratate-cadru care stabilesc un process normativ continuu conform unui mecanism prestabilit. Desi textul conventiei de la Espoo nu contine dispozitii concrete privind dezvoltarea continutului conform unui mecanism bine stabilit, reuniunea partilor a recurs a o asemenea solutie prin adoptarea unui protocol aditional. Pt aplicarea efectiva a conventiei, reuniunea partilor a mai prevazut si elaborarea de directive care sa faca bilantul experientei dobandite si sa recomande noi masuri, inclusive semnarea de acorduri la nivel subregional. Dincolo de dreptul conferit de conventie, cooperarea subregionala si particularizarea obligatiilor asumate de parti prin acorduri bilaterale sau multilaterale, reprezentand o necessitate obiectiva, rezultand din diversitatea conditiilor istorice, socio-culturale, economice si de mediu privind aplicarea documentului. Tinand cont de caracterul relativ si permisiv al prevederilor referitoare la cooperarea subregionala, conv Espoo arata ca acordurile bilaterale si multilaterale cuprind o serie de elemente minimale necesare indeplinirii scopului particularizarii obligatiilor partilor. Ex: -

orice masura suplimentara necesara aplicarii conventiei. Diferite aranjamente institutionale, administrative sau de alta natura Armonizarea politicilor privind protectia mediului Aspect legate de procedura efectiv aplicata

Potrivit art 7 din conventie se instituie o procedura de analiza posterioara avand ca obiectiv supravegherea activitatilor ulterioare realizarii proiectului cu privire la care s-a efectuat evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontaliera si determinarea oricarui efect negativ peste frontiera.

Aplicarea conventiei de la Espoo are o serie de implicari si asupra altor documente internationale privind mediul. Se poate observa, de asemenea, o legatura cu diferite acte normative specifice dreptului UE si o legatura cu alte conventii: - Conventia privind protectia marii negre impotriva poluarii (Bucuresti, 1992) - Conventia pt protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea (Sofia, 1994) - Conventia Aarhus

Raspunderea internationala pentru vatamari aduse mediului

Intreaga problematica a raspunderii internationale pentru prejudicial ecologic este determinate de Principiul solutionarii pasnice a diferendelor ecologice. In acest scop, diferite tratate au stipulat proceduri de rezolvare pasnica a conflictelor. Din acest punct de vedere, intalnim 2 situatii: 1. Cand textul international impune statelor-parti sa recurga la un mod pasnic de reglementare a diferendelor, acestea avand libertatea de alegere a procedurilor 2. Cand tratatul prevede un mod specific de reglementare sau instituit unui tribunal special Avand in vedere rolul tot mai important al principiului preventiei, conventiile internationale mai recente cauta mai degraba sa evite conflictul prin instituirea de procedure destinate sa detecteze sis a previna aparitia unor situatii litigioase asa cum propune Agenda 21. Prima problema: De a afla cine este titularul dreptului de a reclama angajarea raspunderii internationale a subiectelor care au incalcat dreptul international al mediului. De ex, in cazul unei poluari transfronaliera, statul lezat va fi in masura sa solicite repararea prejudiciului. Pe de alta parte in situatia unor pagube cauzate spatiului aflat in afara vreunei jurisdictii, raspunderea nu poate fi angajata decat in mod indirect daca exista reaguli convenite in acest sens. O alta problema o identifica autoritatea poluarii, spre a-I conferi calitatea de parte responsabila. Ex: poluarea transfrontaliera in cazul careia identificarea autorului este aproape imposibila si pt a depasin acest inconvenient, unele texte internationale au

recurs la principiul canalizarii rapunderii catre un stat determinat conform unor criterii bine stabilite. Conditiile angajarii raspunderii internationale - Stabilirea unui raport de cauzalitate intre faptul incriminator si paguba produsa Poluarile indica mai multe problem datorita distantei dintre sursa poluarii si locul producerii pagubei, evolutia in timp a efectelor pagubei, combinarea mai multor forme de poluare - Evaluarea prejudiciului care este o problema dificila mai ales pentru ca de multe ori aducerea la starea initiala sau repararea prejudiciului este aproape imposibila pentru ca elementele de mediu nu sunt cuantificate in bani, astfel ca e f dificil de acordat despagubiri. Ex: cazul petrolierului Amoco Cadiz care a generat o grava poluare cu titei de-a lungul coastei Britaniei franceze iar hotararea data de catre instanta din America a examinat in determinarea situatiei statului francez dar si ale particularilor, pescarilor si asociatiilor pentru protectia mediuluii. In privinta prejudiciului economic, instantele americane au fost destul de retinute considerand ca nu se vor putea da despagubiri pentru ca s-a adus atingere. - Culpa imputabila statului in cauza de la care exista putine exceptii (in conventia din 1972 privind raspunderea internationala pentru pagube produse de obiecte spatiale). La art 2: statul care a procedat la lansarea unui obiect spatial ori statul al carui teritoriu sau ale carui institutii servesc la lansarea unui obiect spatial, are raspundere totala de a repara prejudiciile cauzate de acest obiect la suprafata Terrei.

Instantele internationale jurisdictionale

- Curtea internationala de justitie a carei principala speta a vizat cazul din 1997 intre Ungaria si Slovenia (Gabcikovo-Nagymaros)

- Tribunalul dreptului marii creat prin conventia privind dreptul marii din 1982 cu o cazuistica relative saraca - Rapoartele speciale ale organizatiilor de apel din casdrul organizatiei mondiale a comertului - CEDO care, in absebta unei consacrari exprese a dreptului la mediu, a dezvoltat semnificatii importante ale unui asemenea drept la un process echitabil, al dreptului la viata, etc.

Existenta unui regim comun de raspundere in materie de mediu

Conventia privind raspunderea civila pentru pagubele rezultate din actiuni periculoase incheiata la Lugano in 1993 Acest instrument juridic international prezinta un character innovator in multe privinte si tinde sa aiba un rol de uniformizare si stimulare a reglementarilor juridice internationale in materie. Ca principiu fundamental, raspunderea este canalizata spre exploatantul actiunilor periculoase Sunt considerate periculoase nu doar actiunile ce decurg din folosirea substantelor periculoase ci si orice producere si utilizare a organisemelor modificate genetic, Orice utilizare a unui microorganism susceptibil sa produca riscuri pentru om sau mediu, precum si orice exploatare care trateaza sau depositeaza deseuri. Termenul de paguba este definit in sens larg, respectiv cu privire la persoane, bunuri si mediu. Conventia distinge intre pagubele comune persoanelor si bunurilor, respectiv pagube ce rezulta dintr-o alterare a mediului. Dpdv al exceptiilor privitoare aplicarii conventiei, sunt excluse operatiunile de transport si activitatile nucleare. Raspunderea este canalizata spre exploatantul actiunii periculoase ori spre cel care exercita controlul asupra acesteia, ori spre ultimul exploatantin cazul unui sit de stocare a deseurilor care a fost inchis. Raspunderea are un caracter obiectiv iar exonerarea nu opereaza decat atunci cand se probeaza ca paguba rezulta:

-

Dintr-un act de razboi, Dintr-o insurectie, Dintr-un fenomen national exceptional Din partea tertului Dintr-o dispozitie a unei autoritati publice Dintr-o actiune ilicita facuta in interesul victimei

In caz de culpa a victimei, gravitatea culpei agraveaza si raspunderea exploatantului. Actiunea in reparative se prescrie in termen 3 ani care curge de la data la care solicitantul a luat la cunostinta de paguba. Tribunalul competent poate fi: - cel al locului unde paguba a fost suferita - cel al locului unde actiunea a fost exercitata - cel al domiciliul paratului In anexa documentului figureaza si o lista de substante poluante precum si criteriile aplicabile diferitelor categorii de substante. Regulile prevazute de conventia de la Lugano prezinta si o serie de slabiciuni: Dispozitiile sale nu se aplica: - la evenimentele survenite inainte de intrarea sa in vigoare - pagubelor cauzate de fapte anterioare, chiar daca acestea sunt urmarite - daunelor provocate intr-un dosar mai vechi inchis inainte de intrarea in vigoare a conventiei. Este de criticat cazul de exonerare de raspundere care creaza o anumita relativizare a raspunderii. Victima pagubei are dreptul sa ceara tribunalului ca exploatantul sa-I dea informatii adecvate cu exceptia celor ce vizeaza apararea nationala sau secretul afacerilor. Asociatiile ecologiste poate avea calitatea de intervenient in cauze ce au ca obiect interzicerea unei activitati periculoase si ilegale care ameninta sa provoace pagube serioase in mediu. Conventia mai prevede si obligatia de a readuce la starea anterioara component distrusa a mediului.

Regulile juridice de protectie si utilizare durabila a fluviului Dunarea

Bazinul Dunarea prezinta o serie de particularitati geografice si socioeconomice care influenteaza cooperarea statelor riverane. -

Prin lungimea si volumul sau, Dunarea este al 2-lea fluviu din Europa Traverseaza 10 state Leaga 4 capitale Bazinul sau (817.000 kmp) priveste teritoriul a18 state.

Fluviul este aproape in totalitate navigabil iar tarile riverane sunt in marea lor majoritate tari care nu au acordat o atentie deosebita problemelor privitoare la protectia mediului in ultimele decenii. Regimul juridic diferit s-a datorat si faptului ca unele tari au aderat mai rapid la Uniunea Europeana, precum si anumitor conflicte intre tari (cazul conflictului Gabcikovo-Nagymaros). Multa vreme regimul juridic al Dunarii a vizat exclusiv navigarea si cel mult pescuitul. Un important pas al combaterii poluarii pe Dunare l-a constituit semnarea in 1985 in cadrul conferintei de la Bucuresti a Declaratiei privin cooperarea statelor dunarene in materie de gospodarire si protectie a apelor fluviului impotriva poluarii. Desi documentul nu are o valoare juridica deplina, urmarile sale nu pot fi neglijate in sensul ca au instituit un sistem de supraveghere a calitatii apelor fluviului in caz de poluare. Dupa anul 1990, preocuparea privind protectia in vederea reducerii poluarii s-a intensificat, rezultand atat in conventii bilaterale cat si in semnarea conventiei privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea de la Sofia din 1994.

Cadrul juridic actual al protectiei Dunarii transfrontaliera contine 3 mari categorii de norme:

impotriva

poluarii

1. Regimul si principiile privind poluarile transfronaliera 2. Reglementarile specifice privind cursurile de apa si lacurile internationale 3. Reglemntarile in domeniu adoptate la nivel bilateral de catre statele riverane.

1. Principiile legate de poluarea transfrontaliera (situatie in care poluarea isi are originea intr-un anume stat iar efectele se produc asupra teritoriilor altor state sau asupra unor zone aflate in afara vreunei jurisdictii). Acestea isi au originea in dreptul international cutumiar pornind de la Declaratia de la Stockholm din ’72 si de la principiul adoptat acolo, conform caruia statele sunt obligate ca actiunile pe care le desfasoara in limtele propriei jurisdictii sa nu cauzeze pagube mediului altor state. Alte principii care rezulta in acest sens: - Datoria de a informa de urgenta statele potential afectate de un eveniment poluant - Indatorirea de a informa statul strain despre desfasurarea unor proiecte care ar putea aduce prejudicii mediului - Accesul tuturor la legislatia nationala indiferent de locul producerii daunei

2. Exista 2 conventii-cadru principale in domeniu: - Conventia privind protectia si utilizarea cursurilor de apa transfrontaliera si a lacurilor internationale (Helsinki, 1992) - Conventia privind utilizarea cursurilor de apa in alte scopuri decat navigarea (New York, 1997)

3. Conventia pentru protectia Dunarii A fost incheiata intre 10 state dunarene: Austria, Bulgaria, Croatia, Cehia, Germania, Moldova, Romania, Slovenia, Ucraina si Comunitatea europeana.

Conventia de la Sofia are un caracter integrator referitor la conventia de la Helsinki din ’92 dar si la colaborarea bilaterala si multilaterala intre statele dunarele care va fi avuta in vedere si continuata inclusiv cu referire la conventia privind protectia Marii Negre impotriva poluarii din ’92. Sunt considerate state dunarele statele riverane care detin o parte importanta din bazinul hidrografic al Dunarii, respectiv o cota care depaseste 2000 kmp din bazinul hidrografic. Ca obiective fundamentale ale cooperarii regasim: - Gosdpodarirea directa a apelor - Controlul pericolelor provocate de accidente periculoase - Reducerea incarcaturii poluante a Marii Negre.

Ca principii de baza regasim: -

Principiul poluatorul plateste Princ precautiei Principiul folosirii celor mai bune tehnici disponibile Utilizarea celor mai bune practici de mediu

Ca reglementari de baza se stimpuleaza inadmisibilitatea ca prevederile conventiei sa cauzeze vreo crestere semnificativa directa ori indirecta a impactului asupra mediului riveran dar si dreptul fiecarei parti contractante de a adopta si aplica masuri mai ferme decat cele prevazute in conventie. Ca forme de cooperare interstatala avem consultare si activitati comune schimbului de informatii, de documente legale, etc. Printre dispozitiile ce vizeaza protectia fluviului impotriva poluarii, se urmareste: - Prevenirea controlului si reducerea impactului transfrontaliera a poluarii apelor - Adoptarea de masuri specifice pentru protectia resursei de apa - Crearea unor inventare de emisii - Propunerea de actiuni si masuri

Reglementarile din conventie care privesc gospodarirea durabila a apelor au ca obiective: - Mentinerea calitatii vietii - Mentinerea accesului la resurse naturale - Evitarea pagubelor economice de durata In scopul realizarii obiectivelor conventiei a fost infiintata Comisia internationala pentru protectia fluviului Dunarea care indeplineste: - Mai ales functii de investigare, propunere si recomandare dar si de propunere si de pregatire a proiecteleor Comisia hotaraste si in privinta cooperarii cu organizatiile internationale sau nationale sau cu alte organisme care sunt angajate sau interesate de protectia sau utilizarea durabila a fluviului si a apelor din bazinul sau hidrografic sau de probleme generale privind protectia acestora,

Protectia Marii Negre (MN) impotriva poluarii

Aproape o treime din zonele de uscat ale Europei au legatura cu MN. Este o zona ce include parti majore din 17 tari, 13 mari orase, zone de varsare a unor mari fluvii: Dunarea, Nipru si Don. Poluarea si pescuitul iresponsabil au dus la diminuearea resurselor biologice si a diversitatii speciilor si in special a biodiversitatii MN. In ultimele decenii s-a inregistrat o scadere considerabila a numarului de delfini precum si a resursei piscicole. In mediul maritim se deverseaza o cantitate considerabila de poluanti de origine fluviala, starea ecologica de ansamblu fiind una precara. In acest context s-a propus o intensificare a cooperarii regionale in vederea ocrotirii mediului marin, sens in care la 21.04.1992 s-a semnat la Bucuresti Conventia privind protectia Marii Negre impotriva poluarii insotita de 3 protocoale aditionale. Conventia a fost semnata de tarile riverane: Bulgaria, Georgia, Romania, Rusia, Turcia si Ucraina si a recunoscut chiar in preambulul sau ca resursele naturale si de agreement pot fi pastrate in primul rand prin efortuirle comune ale tarilor riverane. Dpdv geografic campul de aplicare a conventiei cuprinde: - Zona economica exclusiva ce apartine fiecarei parti contractante Si aceasta conventie, similar celorlalte din domeniu, exclude de la aplicare apele interne ale statelor semnatare, permitand inserarea unor asemenea dispozitii in protocoale aditionale. In definirea conceptului de poluare a mediului marin, conventia preia dispozitiile din conventia ONU privind dreptul marii (1982) aratand ca poluarea

mediului marin reprezinta introducerea de catre om direct sau indirect de substante sau energii in mediul marin care pot avea efecte daunatoare precum: - Pericole in ceea ce priveste sanatatea omului - Obstacole pt activitati desfasurate pe mare - Degradarea calitatii apelor marii Descarcarile reprezinta deversarile deliberate de deseuri sau alte materiale de pe nave sau aeronave sau substante nocive se inteleg orice fel de substante periculoase, otravitoare sau de alt tip care, introduse in mediul marin, pot afecta in mod negativ procesele biologice. Conventia reafirma si o serie de principii generale in rapoartele dintre stateleparti si respectiv deplina egalitate in drepturi si indatoriri: -

Respectarea suveranitatii Independenta Neamestescul in treburile interne In special cooperarea in vederea reducerii si controlului poluarii pentru a proteja si conserva mediul maritim

Partile contractante isi asuma angajamentul de a lua toate masurile necesare in raport cu prevederile internationale si cf prevederilor acestei conventii pt a preveni, reduce si controla poluarea. Partile contractante se oblige sa adopte individual sau in comun toate masurile adecvate pt reducerea si controlarea poluarii provenite de pe nave in conformitate cu standardele internationale in materie. Protocolul privind cooperarea in combaterea poluarii cu petrol si alte substante nocive a mediului marin al MN contine dispozitii legate de cooperarea in vederea combaterii poluarii in situatii de urgenta. De asemenea, conventia mai cuprinde si dispozitii privind poluarea prin descarcare sau poluarea de origine tehnica. O forma speciala de poluare la care nu se refera celelalte conventii privind protectia marilor regionale impotriva poluarii este cea prin deseuri periculoase provenite din traficul transfrontaliera.

Alaturi de masurile de prevenire, conventia contine si masuri referitoare la responsabilitatea materiala in scopul de a asigura cel mai ridicat grad de dezvoltare si protectie a MN. In acest sens se consacra in primul rand raspunderea partilor contractante pt indeplinirea obligatiilor lor contractante privind protectia mediului marin. Desi semnata mai tarziu decat celelalte conventii privind protectia marilor regionale, cea de fata reuseste sa instituie o cooperare internationala, permitand sis a se valorifice si o parte din experienta adoptarii celorlalte documente in materie. Astfel, statele-parti nu coopereaza doar in situatii de urgenta ci si in prevenirea si combaterea celor mai diverse forme de poluare a mediului marin. Conventia privind protectia MN nu contine dispozitii semnificative in cee ace priveste protocolul si conservarea resurselor vii. Intr-un sg art exista dispozitii in domeniu care vizeaza insa evitarea producerii de daune vietii marine si resurselor vii atunci cand se iau masuri necesare pt prevenirea, reducerea si controlul poluarii mediului marin. In lipsa unui text privind conservarea resurselor marine si biodiversitatii raman aplicabile o serie de reglementari cu caracter mai general privind protectia marilor si oceanelor si a conservarii naturii. Astfel, conventia din ’82 privind dreptul marii, ratificata de toate tarile riverane MN, interzice supraexploatarea resurselor biologice in marea libera si in zona exclusiva, impunand obligatia statelor de a coopera pt conservarea resurselor exploatate in comun. Dintre tratatele de conservare a naturii, prezinta relevanta - Conventia privind speciile migratoare apartinand faunei salbatice - Conventia privind comertul international cu specii de fauna si flora amenintate cu disparitia. Una dintre cele mai importante masuri de protejare a resursei piscicole o reprezinta stabilirea unor limite cu privire la libertarea pescuitului in sensul rationalizarii exploatarii acestuia. Regimul juridic al conservarii si exploatarii resursei biologice a MN, in limita apelor teritoriale si a zonei economice exclusive este stabilita, in special, prin legea

17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare si a zonei cotigue a Romaniei. Astfel, in marea teritoriala, sunt aplicabile reglemntari nationale privind piscicultura si pescuitul precum si reglementari comune privind protectia mediului, pe cand in zona economica exclusiva, Romania exercita drepturi suverane de explorare, exploatare, protectie si conservare a tuturor resurselor natural biologice. De precizat ca pescuitul practicat de navele sub pavilion strain in marea teritoriala a Romaniei este interzis iar dincolo de limita sa, accesul acestor nave ste permis in baza acordurilor bilaterale incheiate cu statul sub al carui pavilion se afla nava si cu respectarea anumitor conditii (obtinerea licentei si a autorizatiei de pescuit).

Prescurtari: dpdv-din punct de vedere MN-marea neagra/marii negre

Principiile dreptului international al mediului

1. Principiul poluatorul plateste 2. Principiul raspunderii statelor pentru prejudicii ecologice 3. Principiul adaptarii cooperarii internationale la natura poluarii ori caracteristicile zonei geografice supuse protectiei 4. Principiul prevenirii 5. Principiul precautiei Noi principii: 1. 2. 3. 4.

Principiul dezvoltarii durabile Interesul general/comun al umanitatii Patrimonial comunn al umanitatii Drepturile generatiilor viitoare