Dreptul Afacerilor - Curs.docx

Dreptul Semnificații I.

II.

III.

Totalitatea regulilor de conduită elaborate și impuse de stat cu scopul de a reglementa relațiile ce se stabilesc între membrii societății, întrucât această accepțiune vizează obiecte de reglementare ce utilizează sintagma “drept obiectiv”. Reprezintă posibilitatea/prerogativa recunoscută de lege membrilor societății, de a avea o anumită conduită sau de a impune altora o anumită conduită conformă cu interesele avute de titularul dreptului  “drept subiectiv”, întrucât accentual se pune pe titularul dreptului, denumit generic “subiect de drept”. Știința socială, care are ca obiect de cercetare ansamblul regulilor ce guvernează societatea, precum si modul de organizare si de funcționare a statului.

1. Dreptul obiectiv - se concretizează în sistemul legislativ elaborat de autoritatea publică Sistemul legislativ este alcătuit din acte normative: o Legea  cel mai puternic act normativ  Codul Civil  Codul Penal o Acte normative elaborate de guvern:  Hotărâri de guvern  Ordonanțe de guvern  O.U.G o Ministerul elaborează acte normative care se aplică doar în domeniile de activitate al ministerului:  Ordinul ministrului  Deciziile ministrului o Instituții publice care elaborează acte normative:  Deciziile Consiliului Concurenței  Banca Națională - Actele normative se publică în Monitorul Oficial

- Nimeni nu se poate apăra în niciun context invocând că nu cunoaște textul de lege care a fost publicat in Monitorul Oficial; se prezumă că știm toate legile. Întregul sistem legislativ are ca element de bază norma juridică/norma de drept. Norma juridică / norma de drept - regulă de conduită elaborată și impusă de stat, care guvernează o relație socială; - Poate fi o întreagă lege sau un articol dintr-o lege; - Alcatuită din trei elemente structurale: o Ipoteză – precizează contextul, condițiile în care trebuie să aplicăm norma și câteodată, categoria de persoane cărora li se aplică; o Dispoziție – precizează conduita ce trebuie să fie urmată de persoanele implicate; o Sancțiune – consecințele neconformării dispoziției.

Legile Ansambul de acte normative formează un sistem legislativ. În funcție de natura relațiilor sociale reglementare, sistemul legislativ se divide astfel:

I. Drept public II. Drept privat

I.

Fiecare diviziune se structurează în subdiviziuni denumite ramuri de drept.

Dreptul public

- reglementează relațiile ce se stabilesc între stat pe de o parte, și membrii societății pe de altă parte. În acest context, în cadrul acestor relații, statul acționează în calitatea sa de autoritate publică/putere suverană, adică acționează pentru respectarea interesului general al societății.

Relațiile guvernate de dreptul public sunt de subordonare  normele de drept public sunt de regulă norme imperative (norme care stabilesc o conduită obligatorie, adică o conduită de la care nu te poți abate, nu poți deroga). - Ramurile de drept public sunt: o Dreptul constituțional o Dreptul fiscal o Dreptul administrativ:  Cel mai important  dreptul poliționar (de reclamatie/plângere), în baza legii contenciosului administrativ o Dreptul penal.

II. Dreptul privat - reglementează relațiile dintre membrii societății. Acestia se află pe poziție de egalitate juridică în cadrul relațiilor dintre ei. - Normele de drept privat sunt dispozitive (prescriu, stabilesc o conduită de la care părțile se pot abate). - Ramurile de drept privat sunt: o Dreptul civil – toate relațiile dintre membrii societății sunt guvernate în principiu de acest drept  dreptul general; o Toate celelalte ramuri de drept privat sunt norme speciale in comparație cu dreptul civil și reglementează doar anumite categorii de relații ce se stabilesc între membrii societății.

- În sistemul nostru de drept nu sunt admise ca izvoare de drept: practica judecătorească (JURISPRUDENȚA) și nici doctrina (LUCRĂRILE DE SPECIALITATE). - Sistemul de drept românesc aparține marii familii a dreptului continental care are în centru legea (norma juridică/de drept). - La nivel mondial/internațional pe lângă sistemul de drept continental, avem sistemul de drept common law  în acest sistem de drept, izvorul de drept îl reprezintă precedentul (o hotărâre judecătorească pronunțată în trecut, care soluționează o situație identică cu cea de referință, din prezent). - Sistemul de drept religios/islamic, are ca sursă Coranul.

Exemple: o Dreptul muncii reglementează relațiile angajat-angajator  Codul Muncii o Dreptul de proprietate intelectuală și industrială  Drept de autor (drept al creatorului asupra operelor artistice, etc.)  Brevetul de invenție/inovație  Marca (semn/desen/cuvânt care ajută cumpărătorul în individualizarea unui obiect pentru a-l distinge de alte obiecte identice sau similare). Și serviciile se deosebesc prin marcă  Desene industriale  Modelele industriale o Dreptul asigurării o Dreptul bancar etc. Ori de câte ori o situație concretă, care este de regulă în aria de aplicare a unei norme speciale, nu își găsește rezolvarea prin aplicarea normei speciale  va fi soluționată recurgând la normele de drept civil. 2) În ipoteza în care o situație concretă poate fi soluționată aplicând atât o normă generală, dar si o normă specială  vom aplica numai norma specială (norma specială înlătură de la aplicare norma generală). 3) Există și norme de excepție care se aplică strict unor situații concrete, precizate de însăși norma de excepție; aceasta este de strictă interpretare (nu poate să fie aplicată si altor situații chiar identice, ci numai situațiilor prevăzute de textul ei). 1)

Dreptul afacerilor - reprezintă o disciplină de studiu, care reunește ansamblul regulilor care guvernează activitatea persoanelor fizice și juridice, implicate în desfășurarea unor activități economice - reunește reguli care tradițional se regăsesc în diferite ramuri de drept: o Dreptul Civil o Dreptul Muncii o Dreptul Penal o Dreptul Administrativ o Dreptul de proprietate intelectuală, etc.

Izvoarele de drept: - În dreptul românesc, principalul izvor de drept constă in actele normative, care sunt publicate in Monitorul Oficial: o Legile o Hotărâri de guvern o Ordonanțe ale guvernului o O.U.G. o Ordine ale miniștrilor o Acte elaborate de instituții centrale, care au atribuții de reglementare ale domeniului lor - Obiceiul – o regulă de comportament respectată de toți membrii societății, cu convingerea că este o regulă prevăzută de o lege, însă aceasta regulă este nescrisă, fiind impusă însă prin repetarea ei intr-un timp îndelungat.

Atenție ! Obiceiul poate fi utilizat ca izvor de drept, numai dacă legea permite acest lucru, precizând expres acest lucru  obiceiul împreună cu uzurile profesionale (reguli stabilite de profesioniști pentru a reglementa relațiile dintre ei), formează împreună categoria “uzanțelor”. Alături de legislația României, constituie izvor de drept și Dreptul U.E. - Legislația U.E. poate fi clasificată în trei categorii: o Legislatia primară – formată din tratatele de constituire a comunităților europene  În prezent sunt în vigoare:  “Tratatul de la Lisabona” privind U.E. din 2009  EURATOM  Tratatele de aderare ale statelor la U.E. o Legislația secundară – formată din ansamblul actelor normative elaborate de instituțiile U.E. (Parlamentul European, Consiliul U.E., Comisia Europeană)  Regulamentul care se aplică în mod direct pe teritoriul statelor membre  Directiva (nu se aplică direct, ci trebuie transpusă în legislația națională de fiecare stat membru) o Legislația terțiară – jurisprudența Curții de Justiție a U.E. (CJE), cu sediul la Luxemburg

În aplicarea legii trebuie să avem în vedere trei coordonate: 1) Timpul 2) Spațiul 3) Persoane (beneficiarii sau destinatarii legii) 1) În timp: - Două momente temporale: o Intrarea în vigoare a legii o Ieșirea din vigoare a legii/abrogare - Regula fundamentală  relațiile sociale sunt guvernate numai de legea în vigoare la momentul stabilirii acestei relații  legea nu retroactivează / nu guvernează relații sociale stabilite anterior intrării ei în vigoare - De regulă, legea intră în vigoare după trecerea unei perioade de trei zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial - Legea iese din vigoare în momentul în care intră în vigoare o nouă lege, care reglementează aceleași relații sociale - Există situații în care relațiile sociale care au determinat o anumită lege să dispară, însă legea să nu fie abrogata. În această situație legea nu se mai aplică, întrucât obiectul său de reglementare nu mai există, legea fiind căzută în desuetitudine. - Legea nu ultraactivează, adică nu se aplică relațiilor sociale stabilite ulterior abrogării ei. 2) În spațiu: - Regulă: legea română se aplică pe teritoriul României  caracter național Teritoriul reprezintă suprafața de teren la care se adaugă, apele, aerul etc. cuprinse între granițele țării. Intră în teritoriul României și platoul continental al Mării Negre și marea teritoriala (12 mile marine de la țărm în larg)  “Convenția privind marea” - Pe teritoriul României se aplică legea străină: o Pe teritoriul misiunilor diplomatice acreditate în România:  Ambasade  Consulate o La bordul navelor și aeronavelor se aplică legea pavilionului (reprezintă națiunea navei conferită de statul pe teritoriul căruia a fost înregistrată) sub care acestea navighează o Cetățenii străini aflați pe teritoriul României sunt guvernați de legea statului de cetățenie cu privire la statutul lor juridic

3) Persoane: - Cu privire la persoane sunt anumite legi care reglementează strict anumite categorii de persoane: o Legea învățământului  doar persoane implicate în acest domeniu de activitate (stundeți, profesori, etc.)

Raportul juridic - Relație socială guvernată sau reglementată de lege - Este o relație socială întrucât se stabilește exclusiv între oameni - Nu toate raporturile sociale sunt raporturi juridice ci numai cele care sunt reglementate de lege

Structura raportului juridic: 1. Părțile – oamenii între care se stabliește raportul 2. Conținutul raportului – totalitatea drepturilor și obligațiilor corelative care se stabilesc între părțile raportului juridic 3. Obiectul raportului – conduita părților raportului – acțiunea/inacțiunea la care este îndreptățită una dintre părți (denumită subiect activ) și la care este obligată cealaltă parte (denumită subiect pasiv) În mod excepțional, conduita părților se desfășoară indisolubil legată de anumite obiecte care devin obiect subsecvent al oratorului juridic. Părțile raportului juridic au calitatea de subiecte de drept: o In funcție de conduită:  Subiect activ (titularul dreptului), poartă denumirea de creditor  Subiectul pasiv (titularul obligației), poartă denumirea de deleitor o În funcție de modul în care se implică:  Subiect individual (omul singur)  Subiect colectiv (cel care acționează colectiv – minim 2) În cadrul raportului juridic, omul are o calitate fundamentală care îl transformă într-o persoană și anume, sunt titulari de drepturi și obligații:

Persoana fizică - Reprezintă omul privit individual în calitatea lui de titular de drepturi și obligații - Persoana fizică = subiect individual o Stabilește raporturi juridice în baza capacității sale juridice - Capacitatea juridică – aptitudinea abstractă recunoscută de lege persoanei fizice de a avea drepturi și obligații o Capacitatea de folosință – aptitudinea fiecărei persoanei fizice de a avea drepturi și obligații o Capacitatea de exercițiu – aptitudinea persoanei fizice de a-și exercita drepturile și de a-și asuma și îndeplini obligațiile  Capacitatea de exercițiu are ca fundament discernământul persoanei fizice, adică capacitatea acestuia de a înțelege care sunt consecințele faptelor sale. De la vârsta de 18 ani și până la deces, persoana fizică are capacitate deplină de exercițiu, adică persoana fizica poate în limta legii să încheie orice operațiune juridică inclusiv acte de dispoziții care se pot solda cu o pierdere. 1. Persoana fizică cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani sunt lipsite de capacitate de exercițiu  încheie operațiuni prin intermediul reprezentantul legal (părinții). În mod excepțional, poate să încheie singură în mod valabil: a. Acte mărunte (din punct de vedere valoric) b. Acte de conservare (propria persoană) 2. Cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani – capacitate restrânsă de exercițiu. Astfel poate să încheie singur în mod valabil pe lângă acte marunte și acte de administrare a propriului patrimoniu (ex: contractul de service privind telefonul minorului) 3. Minorul de 16 ani: a. poate singur în mod valabil să se angajeze (sa fie angajat) b. să dispună prin testament cu privire la jumătate din averea lui proprie c. pentru motive temeinice intanța de judecată specializată (instanța de tutelă) poate să recunoască o capacitate de exercițiu deplină minorului care a împlinit 16 ani, în mod anticipat (emancipare a minorului)

Atribute de identificare: - persoana fizică se individualizează în cadrul raporturilor juridice printr-o serie de mijloace sau atribute de identificare

- acestea reprezintă drepturi personal-nepatrimoniale ale persoanei fizice (drepturi care nu au un conținut economic, nu pot fi evaluate bănește, ci sunt strâns legate de persoana titularului lor): o dreptul la nume  ansamblu de cuvinte stabilite potrivit legii cu scopul de a identifica persoana fizică  nume de familie+prenume  numele de familie identifică persoana fizică în societate; se stabilește prin filiație (legătura persoanei fizice cu părinții ei)  prenumele identifică persoana fizică în familie și ajută la o mai bună identificare a persoanei fizice în societate; stabilit de către părinți  numele de familie se poate modifica prin căsătorie, adopție etc o la domiciliu o la starea civilă  calitate recunoscută de lege persoanei fizice  se stabilește ca rezultat a unor fapte de stare civilă și a unor acte  faptele de stare civilă nu implică/necesită voința titularului stării civile  actele de stare civilă se bazează pe voința titularului stării civile o la CNP  set de cifre/cod de identificare a persoanei fizice, în deosebi în raporturile financiare o la cetățenie  apartenența unei persoane fizice la un stat

NB! Toate atributele de identificare reprezintă date cu caracter personal și se bucură de o protecție specială din partea legii.

Persoana juridică - reprezintă o entitate care fiind constituită potrivit legii dobândește personalitate juridică (dobândește personalitate juridica = dobândește drepturi și obligații) - nu există în realitatea concretă ci doar în spațiul juridic (o ficțiune) - se manifestă ca persoană de drept exclusiv prin reprezentant - între persoana juridică și reprezentantul ei se stabilește un raport de reprezentare, prin care persoana juridică în calitate de Reprezentat,

-

-

împuternicește pe una sau mai multe persoane fizice (reprezentant) să desfășoare în numele și pe seama persoanei juridice una sau mai multe operațiuni juridice (acte juridice) „în nume”  actul juridic pentru care s-a dat împuternicire se stabileșțte direct și nemijlocit cu reprezentatul și cu terțul (străin) „pe seama”  actul juridic pentru care s-a dat împuternicire produce efecte juridice (drepturi și obligații) direct în persoana Reprezentatului și terțului reprezentatul trebuie să acționeze strict în limitele puterilor de reprezentare acordate prin împuternicire/procură În cazul în care reprezentantul își depășește puterile de reprezentare, actul juridic încheiat în acest mod este lovit de nulitate absolută (nu produce niciun efect juridic cu privire la Reprezentat); acest act juridic  răspunderea reprezentantului

Pentru a constitui o persoană fizică indiferent de tipul ei este necesară întrunirea cumulativă a trei elemente:

1. Oranizarea internă de sine stătătoare: - Precizează care sunt organele persoanei juridice, cum funcționează, ce atribute au - Trei organe: o De decizie: Adunarea Generală a membrilor persoanei juridice (AGA); hotărârile AGA reprezintă voința societară (diferă de voințele fiecărui membru) o De administrare a patrimoniului: administratorul  veghează ca averea societății să nu se diminueze; pune în executare hotărârile AGA; reprezintă persoana juridică în raporturile cu terții o De control – supraveghează activitatea administratorului; cenzorii, comisia de cenzori sau în anumite situații, auditorii

2. Patrimoniul - Totalitatea drepturilor patrimoniale și a obligațiilor patrimoniale care au ca titular persoana juridică - Este diferit de patrimoniul membrilor ei - Drepturi și obligații patrimoniale – care au un conținut economic  ce poate fi explicat bănește  drept de proprietate

3. Scop propriu - Trebuie să corespundă interesului general al societății - Trebuie să respecte ordinea publică și bunele moravuri, inclusiv legea

- Este precizat în obiectul de activitate Persoana juridică  capacitate juridică - Distingem între capacitatea de folosință (aptitudinea de a avea drepturi și obligații) și capacitatea de exercițiu (aptitudinea de a-și exercita drepturile și executa obligațiile) Capacitatea de folosință începe din momentul înfințării și încetează în momentul desfințării. Legea reglementează doua modalități de înfințare a persoanei juridice: - De drept public: o Cele care servesc un interes public (statul, puterile statului, ministerele, Consiliul Concurenței, spitalele, autoritățile publice, locale, orașele, comunele, județele etc.) o Se înfințează prin actul de dispoziție al autorității publice competente (ex. Ministerul se constituie în temeiul hotărârii de guvern) - De drept privat: o Interese particulare, ale membrilor lor (sindicatele, partidele politice, biserica, societățile, regiile autonome, cooperativele etc.) o Se înfințează prin două acte juridice  De dispoziție al membrilor persoanei juridice (Act Constitutiv)  De recunoaștere al Actului Constitutiv, emis de autoritatea publică competentă

NB! - Data înfințării societății este data înmatriculării societății în registrul comerțului - În cazul persoanei juridice care nu desfășoară activități economice (sindicatul, fundația), Actul Constitutiv al membrilor ei este recunoscut de instanța de judecată din cadrul judecătoriei competente  data nașterii este data înregistrării în registrul ținut de judecătoria competentă - Capacitatea de exercițiu  din momentul desemnării reprezentantului persoanei juridice; poate coincide cu cel al înfințării sau poate fi ulterior - De regulă persoana juridică poate să încheie orice tip de act juridic - În mod excepțional, persoana juridică fără scop lucrativ (non-profit) pot să încheie în mod valabil numai acele acte juridice care sunt necesare îndeplinirii obiectivului ei de activitate - Persoana juridică non-profit  guvernată de principiul specialității capacității de folosință

- Încălcarea acestui principiu determină nulitatea absolută a actelor juridice încheiate în acest fel

Reorganizare persoanei juridice - Ansamblu de operațiuni financiar-contabile și juridice - Poate produce trei categorii de efecte: o Extinctiv – determină desfințarea persoanei juridice o Modificator – determină modificarea persoanei juridice o Creator – determină înfințarea unei noi persoane juridice

Modalități de reorganizare 1. Fuziunea - Prin absorbție – înglobarea persoanei juridice/mai multor persoane juridice, care încetează să existe, de către o persoana juridică ce continuă să existe modificată  se mărește patrimoniul (efect modificator și extinctiv) - Prin contopire – se unesc și astfel încetează să existe și dau naștere la o nouă persoană juridică  noua persoană juridică preia patrimoniile persoanelor juridice care s-au contopit 2. Dizolvarea - Totală – întregul patrimoniu s-a fragmentat  persoana juridică se desfințează (toate cele 3 efecte) - Parțială – o parte din patrimoniu se desprinde  persoana juridică există cu patrimoniul diminuat o Fragmentele patrimoniale (masele patrimoniale) – absorbite de persoane juridice existente, sau pot constitui temeiul material pentru înfințarea de noi persoane juridice (efect modificator și posibil creator)

Desfințarea persoanei juridice - Reprezintă un proces complex - De regula două etape: o Dizolvarea:  Persoana juridică încetează să își mai desfășoare activitatea  Din momentul dizolvării, capacitatea juridică se restrânge exclusiv la operațiunea de lichidare  Administratorul își încheie activitatea  Este desemnat un lichidator care va prelua persoana juridică și o va reprezenta în cadrul operațiunii de lichidare

 Este urmată de lichidare (ansamblul de operațiuni prin care activul patrimonial al persoanei juridice se transformă în lichidități cu care se achită datoriile persoanei juridice  se stinge pasivul patrimonial)  Există trei modalități de dizolvare:  Voluntară – membrii persoanei juridice  De drept – se desfințează în baza normelor imperative ale legii – când persoana juridica nu mai îndeplinește condițiile pentru existența ei  Silit – insolvența persoanei juridice care nu mai au mijloace financiare/materiale specifice desfășurării activității o Radiera – scoaterea persoanei juridice din registrul autorității publice Persoana juridică se individualizează în raporturile juridice prin intermediul unor atribute sau mijloace de individualizare care reprezintă drepturile personale nepatrimoniale ale persoanei juridice: - Denumire - Sediu - Cont bancar - Număr de înregistrare - Număr de înregistrare la ANAF - Naționalitate

Individualizarea persoanei juridice - Se individualizează prin:

Denumire: - Trebuie să cuprinda obligatoriu anumite cuvinte care să precizeze tipul de persoană - Trebuie să precizeze obiectul de activitate - Cuvintele trebuie să fie în limba română și nu trebuie să aducă atingere legii, ordinii publice și bunelor moravuri - Trebuie să aibă un grad ridicat de originalitate pentru a individualiza cât mai bine persoana juridică și a nu creea confuzii în percepția terțelor

- Trebuie înregistrată în registrul autorității publice competente sau în registrul comerțului

Sediul: - Asigură individualizarea în spațiu a persoanei juridice - Distingem între sediul principal denumit și sediul social, locul unde se găsesc conducerea persoanei juridice și întreaga arhivă documentație a persoanei juridice - Sedii secundare: o Locuri unde se desfășoară activitatea persoanei juridice o Nu au personalitate juridică proprie o Sucursala, punct de lucru, birouri etc. o Poate fi înfințat în străinătate, denumit reprezentanță, aceasta însă nu desfășoară actitivate economică, ci are rolul de a aduce la cunoștiința clientului din țara respectivă despre persoana juridică, activitatea ei, etc. - Filiala nu este un sediu secundar, ci este o persoană juridică diferită de persoana juridică mamă care a înfințat-o și care o controlează 100%

Naționalitatea: - Legătura, apartenența persoanei juridice la un stat (la un sistem de drept)  persoana juridică este guvernată de legea statului care i-a acordat naționalitatea, adica acea persoană juridică se înfințează, funcționează, desfințează conform legii ei naționale - Criteriul de stabilire a naționalității potrivit dreptului românesc, îl constituie locul unde se află sediul social  persoanele juridice care au sediul social pe teritoriul României sunt de naționalitate română, indiferent de unde își desfășoară activitatea - Filiala cu sediul în România a unei persoane de naționalitate străină este de naționalitate română, dar sucursala preia naționalitatea sucursalei mame.

Profesioniștii - Persoane fizice sau juridice care exploatează o întreprindere. Întreprinderea constă în reunirea – pe riscul și pe seama (bani) întreprinzătorului, a 3 astfel de resurse: o Financiare o Materiale

o Umane

Exploatarea unei întreprindere - Desfășurarea în mod sistematic (sau accidental) a unei activități organizate (întreprinderea) în vederea obținerii de profit sau realizării de acte de caritate (non-profit) - În raporturile de drepturi ale afacerilor sunt implicații profesioniste care exploatează o întreprindere economică, exclusiv în scopul obținerii de profit 1. Profesioniști care desfășoară o activitate economică OUG 44/2008 - Persoana fizică își poate organiza activitatea economică în trei forme: o Persoană fizică autorizată o Întreprindere individuală o Întreprindere familială NOTA BENE! Niciuna din aceste forme de organizare care urmează să fie înregistrate în registrul comerțului nu au personalitate juridică/nu sunt persoane juridice  cel care acționează, își asumă drepturi și obligații, este persoană fizică profesionistă întreprinzătoare. Singura formă din cele 3 este întreprinderea familială, întrucât implică membrii familiei întreprinzătorului, care au cel puțin 16 ani. În acest scop, întreprinzătorul și familia lui, în scris semnează un acord de asociere care precizează obligatoriu identitatea membrilor întreprinderii familiale, contribuția fiecăruia la întreprindere, modul în care suportă fiecare în parte câștigurile și pierderile întreprinderii, cota de participare. Se împuternicește unul dintre membrii familiei cu reprezentarea întreprinderii în raport cu terții în calitate de întreprinzător.

Condițiile îndeplinite de o persoană fizică pentru a-și desfășura activitățile: - Capacitate deplină de exercițiu, în mod excepțional, pot desfășura activității și minorii care au împlinit 16 ani, numai în calitate de membru a unei întreprindere familiale - Să fie cetățean român, cetățean UE - Să fie apt din punct de vedere medical să desfășoare activitățile - Să aibe un sediu profesional stabilit - Să demonstreze că îndeplinește toate condițiile prevăzute de legi speciale (legea privind sănătatea și securitatea muncii, legea sănătății publice, legea sanitar veterinară, protecția mediului, legislația PSI)

- Să obțină autorizația de funcționare de la registrul comerțului (absența autorizării constituie infracțiune)

NU pot să desfășoare activități economice: - Persoanele care au o profesie liberală (medicii, asociații, contabilii autorizați, arhitecții etc) - Persoanele care dețin funcții publice (judecători, procurori, poliție, armată etc.) - Persoanele care au fost condamnate pentru săvârșirea unei acțiuni de natură economică (furt, evaziune fiscală) Activitatea economică desfășurată de persoana fizică se realizează exclusiv pe riscul persoanei fizice, adică aceasta suportă direct și nemijlocit, integral obligațiile asumate în contextul desfășurării afacerii. Pentru a diminua imapctul pe care riscurile unei afaceri le are/le produce asupra averii personale/asupra întreprinzătorului, legea permite acestuia să constituie un patrimoniu de afectațiune.

Patrimoniul de afectațiune - Cuprinde la activ anumite bunuri și anumite drepturi de creanțe - Din momentul constituirii acestuia, creditorii profesionali execută silit mai întâi activul patrimoniului de afectațiune, iar dacă acesta nu este suficient pentru alungarea obligației, creditorii profesionali se vor îndrepta împotriva averii personale a întreprinzătorului. - Creditorii personali ai întreprinzătorului nu se pot atinge de patrimoniul de afectațiune

Societățile - Legea 31/1990 – reglementează profesioniștii persoanei juridice care desfășoară activități economice/societățile - Codul Civil reprezintă dreptul comun în materie de societăți, adică reglementează orice fel de societate o Găsim definită societatea (articolul 1881)  Legea 31 este specială – se ocupă doar de societățile care desfășoară activități economice și care trebuie să se înregistreze în registrul comerțului  aceste societăți dobândesc personalitate juridică (devin

subiect de drept de sine stătător) din momentul înregistrării în Registrul Comerțului - Sunt anumite domenii de activitate care sunt foarte strict reglementate și care presupun operatori economici, care trebuie să îndeplinească anumite condiții speciale - Aceste operațiuni economice sunt de fapt societăți reglementate de norme speciale în raport cu care legea 31/1990 devine generală - Legea 31/1990 o Reglementează legile de naționalitate română – societăți care au sediul situat pe teritoriul României  Filialele (reprezintă o societate de sine stătătoare cu persoana juridică distinctă juridic de societatea care o înfințează)  100% controlate de societatea mamă, care asigură resursele financiare  Sucursala – punct de lucru – sunt structuri ale societății care nu sunt persoane juridice diferite de persoanele care le constituie (nu au personalitate juridică)  Sucursala unei societăți străine în România, rămâne străină  Reglementeaza 5 tipuri de societăți  SNC  SCS  SCA  SA  SRL În funcție de modul în care răspunde pentru normele sociale/societare (obligațiile societății): - Asociații care răspund nelimitat (întreaga lor avere) - Asociații care răspund limitat (în limita suportului capitalului social) Orice societate indiferent de tipul ei, răspunde de obligațiile asumate față de terți cu întreaga ei avere. Creditorii sociali se pot îndrepta împotriva asociațiilor care răspund nelimitat în subsidiar (numai după ce se epuizează urmărirea și executarea societății). Asociații care răspund nelimitat sunt ținuți în solidar în fața creditorilor sociali. Solidaritatea pasivă – posibilitatea creditorului de a-l urmări pe unul dintre debitori, de regulă cel solvabil pentru întreaga datorie/obligație.

Debitorul care a suportat întreaga datorie devine la rândul său creditor pentru suma datorată de celălalt debitor. În funcție de natura titlurilor de valoare în care se fragmentează capitalul social (fie părți sociale, fie acțiuni) societățile se clasifică în: 1. Societăți de persoane (SNC, SCS) 2. Societăți de capitaluri (SCA, SA) 3. SRL (imbină avantajele societății de persoane – flexibilitatea organizației interne, cu avantajele societăților de capitaluri – răspunderea limitată a asociaților  asociații ei răspund limitat, ea însăși răspunde cu întreaga ei avere

Societățile de persoane - SNC și SCS – sunt constituite având ca element fundamental calitățile personale ale asociaților de a face afaceri  societăți inuitu personae (în considerația persoanei)  asociații din cadrul SNC și SCS răspund nelimitat pentru obligațiile societății - Acest risc major de a-și pierde averea, îi determină pe asociați să fie foarte atenți cu cine intră în afaceri  societăți închise - Legea 31/1990 nu stabilește un capital social minim obligatoriu, dar acesta trebuie să existe - Capitalul social – valoarea economică care trebuie constituită încă de la înfințarea societății prin aporturile cu care asociații înțeleg să participe la constituirea lui  totalitatea aporturilor o Își menține valoarea intactă pe toată durata de existență a societății o Această valoare economică patrimonială reprezintă garanția pe care societatea o oferă tuturor creditorilor săi, în deosebi pentru acei creditori ale căror creanțe sunt simple, adică negarantate cu o garanție specială (GAJ sau amanet, ipoteca, privilegiul, dreptul de retenție etc.), în cazul în care nu-și asumă obligațiile asumate o Face parte din patrimoniu; figurează în pasivul acestuia, întrucât este o obligație pe care societatea o are față de asociații ei - Aporturile – contribuții valorice pe care asociații se obligă să le aducă la constituirea societății (obligații ale asociațiilor) o în schimbul aporturilor la capitalul social, primesc părți sociale în cazul societăților de persoane și SRL-ului, și primesc acțiuni în cazul societăților de capitaluri o patru categorii de aporturi

 în numerar – sunt obligatorii la constituirea oricărui tip de societate (sume de bani)  în natură – constau într-un bun a cărei proprietate sau folosință este transmisă de asociat societății  sunt permise la constituirea oricărui tip de societate  în creanțe – drept de creanță neexecutat transmis societății de către asociat  nu asociatul (creditorul inițial) va încasa suma de bani, ci societatea, la scadență (care este ulterioară înfințării societății)  acest tip de aport este permis doar asociațiilor care răspund nelimitat și aosciaților/acționarilor care constiutie o societate de capital prin subscripție simultană  în muncă (industrie) – doar în societățile de persoane și numai de asociații care răspund nelimitat  nu intră în componența capitalului social, ci în patrimoniul societății  pentru acest aport asociații nu primesc părți sociale, ci dividente (de regulă acestea sunt generate de părțile sociale și sunt proporționale cu numărul acestora) o în funcție de cuantumul aportului asociațiilor primesc părți sociale (titluri de valoare care în principiu sunt netransmisibile) o în mod excepțional și numai dacă asociații prevăd expres în Actul Constitutiv posibilitatea transmiterii lor, acestea pot fi transmise în cazul decesului asociatului o aportul fiecărui asociat este de regulă și măsura (cota) în care asociatul participă la încasarea profitului respectiv la suportarea pierderilor rezultate din activitate - Societățile de persoane au organ de conducere AGA o Decide în toate cazurile cu unanimitate de voturi o De regulă, administratorul societății este asigurat de unul dintre asociați, care cumulează și calitatea de administrator o Societatea poate fi administrată și de un străin de societate o Controlul societății este de regulă asigurat de către asociații care nu sunt și administratori, întrucât societățile de persoane nu sunt obligate să aibă cenzor - Societățile de persoane au o cauză specială de dizolvare o Dispariția unui asociat în ipoteza în care nu s-a prevăzut continuarea societății cu unul dintre moștenitorii asociatului

Societățile de capitaluri - SA și SCA – constituite în considerarea banului  intuitu pecunie - legea prevede un capital social minim de 90.000 lei (care reprezentau 25.000 de euro în anul 2007) - Capitalul social al acestor societăți se fragmentează în acțiuni (titluri de valoare transmisibile  negociabile) - Clasificarea acțiunilor o În funcție de drepturile pe care le oferă:  Obișnuite/ordinare – oferă titularului totalitatea drepturilor pe care o persoană le are în calitatea sa de acționar/asociat  Preferențiale, cu divident prioritar – conferă titularului doar dreptul de a încasa dividentele cu prioritate (înaintea acționarilor obișnuiți) - Orice acționar/asociat din orice tip de societate are o serie de drepturi specifice acestei calități: o drepturi patrimoniale (conținut bănesc) – dreptul la încasarea dividentelor o dreptul de a participa la profit/pierdere o drepturi nepatrimoniale  de a vota în AGA  de a fi ales în organele de conducere ale societății  de a fi informat cu privire la mersul și afacerile societății etc.

Acțiunile obișnuite - în funcție de modul în care se transmit o nominative – acțiuni al căror titular este bine cunoscut întrucât numele lui este precizat pe acțiune (dacă acțiunile sunt emise pe suport fizic – material), fie este menționat în Registrul Acționarilor (acțiuni în cont – dematerializată) o la purtător – emise întotdeauna în formă materială (hârtie)  aparțin persoanelor care le dețin fizic la un moment dat  se transmit prin predare efectivă (remitere materială)  în vederea încasării dividentelor, acționarii sunt obligați să depună acțiunea la purtător pe care le au, la sediul societății cu cel puțin 15 zile înainte de data AGA ordinară - valoarea minimă obligatorie a unei acțiuni este de 10 bani – 1 leu Societățile de capitaluri pot emite și obligațiuni (a nu se confunda cu obligațiile) – reprezintă titluri de valoare, transmisibile, negociabile, pe care

societatea le emite în scimbul imprumuturilor pe care le obțin de la terți  sunt purtătoare de dobândă și nu de dividente  titularii obligațiunilor sunt și rămân terți de societate  societatea este obligată să-și răscumpere obligațiunile în termenul stabilit în cadrul emisiunii de obligațiuni. - Valoarea obligațiunilor dintr-o emisiune de obligațiuni este de egală  valoarea minimă 2,5 lei - Societățile pe acțiuni sunt cele mai reglementate societăți (jumătate din lege); sunt conduse de către AGA - Legea prevede mai mult de două tipuri de AGA o Ordinară – are loc la 5 luni de la încheierea exercițiului financiar  Atribuții  Aprobarea documentelor financiar contabile  Descărcarea din gestiune a administratorilor  Numește administratorii și îi revocă; le stabilește retribuții  Numește și revocă cenzorii (și auditorii)  Adoptă politica generală a societății  decide cu privire la distribuția dividentelor o Extraordinară – are loc ori de câte ori trebuie să se decidă cu privire la o situație ce a intervenit în viața societății, și care implică modificarea actelor constitutive (schimbarea seriei, a firmei, obiectul de activitate, majorarea sau reducerea capitalului social sau reîntregirea acestuia, care s-a diminuat sub valoarea minimă obligatorie, reorganizarea societății etc.) - Condițiile în care se adoptă deciziile AGA, diferă în funcție de tipul acesteia; acestea sunt adoptate în principiu, cu majoritate - Legea prevede în detaliu modul de convocare a AGA și de asemenea modul în care deciziile adoptate pot fi atacate în instanță - Societățile pe acțiuni pot fi administrate în două sisteme o Unitar – un singur organ de administrație  Organul poate fi unipersonal (administrator unic) sau pluripersonal (Consiliul de Administrație, format din nr impar de membrii) o Dualist – două organe pluripersonale  Consiliul de Supraveghere – îi sunt delegate anumite atribuții ale AGA  acest organ are și anumite atribuții de decizie  membrii acestui organ nu reprezintă societatea în raport cu terții  Principala atribuție – îi supraveghează pe directori (membrii Directoratului)

-

-

-

 Numește și revocă directorii și le stabilește atribuții și retribuții  Directoratul – reprezintă societatea în raport cu terții; atribuții executive Toți membrii organelor de administrație sunt numiți pe o perdioadă de 4 ani; raporturile lor cu societatea este guvernată de normele specifice contractului de mandat Administratorii nu pot să se angajeze în societatea pe care o administrează În societățile de acțiuni comisia de cenzori este formată din cel puțin 3 persoane, al cărei președinte este expert contabil; cenzorii sunt numiți pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea de a fi realeși ca administratori În anumite situații prevăzute de lege, societățile numesc auditori și nu cenzori SA și SCA – se dizolvă atât pentru cauze generale cât și în situația în care capitalul social este sub nivelul mediu obligatoriu prevăzut de lege (caz special)

SRL - Subiect de drept distinct de asociații ei, care își exercită propriile drepturi și îndeplinește propriile obligații, pentru care garantează cu capitalul său social și răspunde cu întreaga sa avere (SRL-ul răspunde integral și nelimitat pentru obligațiile sale) - Cei care răspund limitat pentru obligațiile societății sunt asociații în SRL - Imbină avantajele societăților de persoane – societăți închise în care excepțional sunt optați ca asociați alte persoane + avantajele societăților pe acțiuni – asociații răspund în limita aportului lor la capitalul social - Capitalul social minim obligatoriu = 200 lei - Capitalul social este împărțit în părți sociale – titluri de valoare ce nu pot fi în principiu transmise; în mod excepțional pot fi transmise succesorilor asociaților, dacă se prevede expres acest aspect în Actul Constitutiv o Părțile sociale pot fi transmise prin cesiune către terți numai dacă această operațiune este aprobată de AGA, cu votul reprezentând ¾ din capitalul social al societății  Valoare minimă obligatorie = 10 lei - Asociații pot contribuii la capitalul social numai cu acesta în numerar sau în natură - Societatea este condusă de o adunare generală care decide în principiu cu majoritatea capitalului social și majoritatea celor prezenți, fie în chestiuni

-

-

-

-

ce țin de activitatea normală a societății (distribuirea dividentelor, aprobarea documentelor contabile, numirea administratorilor etc), fie în chestiuni extraordinare care necesită/implică modificarea actelor constitutive Societatea este administrata de mai puțini sau mai mulți asociați sau terți o Regula – SRL-ul nu este obligat să aibă cenzori, atribuțiile cenzorilor fiind îndeplinite de asociații care nu sunt și administratori o Excepții – dacă societatea are mai mulți de 15 asociați, în mod obligatoriu va avea cenzori Fiind o societate care îmbină avantajele celorlalte 2 categorii de societăți, ea se poate dizolva și în cazul în care capitalul social este sub valoarea minimă obligatorie, și în cazul decesului unui asociat În mod particular SRL-ul care are mai mulți de 50 de asociați, fie se dizolvă, fie se transformă într-un alt tip de societate O formă particulară de societate o reprezintă SRL-ul cu asociat unic, în acest caz atribuțiile AGA sunt îndeplinite de asociatul unic, care decide în scris cu privire la societate În mod excepțional o persoană fizică/juridică poate să aibă calitatea de asociat unic, doar într-o singură societate De asemenea SRL-ul cu asociat unic nu poate să dețină calitatea de asociat unic al altei societăți

Constituirea societăților - Orice societate devine subiect de drept, dobândește capacitate de exercițiu de la data înregistrării ei în Registrul Comerțului  capacitate juridică - În vederea obținerii înregistrării, fondatorii trebuie să îndeplinească o anumită procedură: 1. Obținerea de la Registrul Comerțului o dovadă a rezervării firmei (reprezintă denumirea societății ce urmează să se constituie) 2. Stabilirea unui sediu; fondatorii trebuie să încheie un act juridic cu proprietarul spațiului (contract de încheiere, contract de comodat, contract de vânzare-cumpărare, leasing imobiliar etc.) a. Legea interzice existența mai multor societăți în același spațiu b. Excepția – imobilele de birouri; legătură între societăți 3. Să deschidă un cont de capital la bancă 4. Întocmirea Actului Constitutiv – document fundamental al societății; conține toate elementele privind societatea, asociații, administratorii, organizarea și funcționarea ei  conține mențiuni/clauze:

Elemente de identificare ale societății Elemente de identificare ale asociaților Obiectul de activitate (marcat cu 3 cifre în codul CAEN) Activitatea principală (marcat cu 4 cifre în codul CAEN); acesta trebuie să corespundă obiectului de activitate i. CAEN – actul normativ în care sunt precizate toate activitățile din economia națională; numai o parte din acesta poate reprezenta obiectul de activitate al unei societăți e. Modul în care asociații contribuie la formarea capitalului social i. se va preciza ce aport se varsă în capitalul social ii. dacă aportul este adus în natură, se menționează dreptul atribuit societății și titlul în baza căruia este dobândit bunul f. numărul de părți sociale primite de asociați g. cota de participare al fiecărui asociat la profit și pierdere h. valoarea părților sociale și acțiunilor i. numărul de voturi pe care le reprezintă fiecare parte socială j. modul în care AGA adoptă hotărâri k. se numesc administratorii și puterile acestora; modul în care acționează l. durata mandatului administratorilor m. se numesc cenzorii n. durata societățiio o. modul de dizolvare - Actul Constitutiv care se întocmește în scris, trebuie să conțină o dată certă, care se obține de la un avocat, notar, sau de la Registrul Comerțului o În mod excepțional trebuie autentificat de notar în următoarele situații  Se aduce ca aport un imobil  Se constituie o societate de persoane SNC, SCS  Se constituie un SA prin subscripție publică 5. Administratorii dau declarație pe propria răspundere că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege; dau un specimen de semnătură, care reprezintă  semnătura societății 6. Declarație pe propria răspundere a asociaților că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege a. b. c. d.

Profesioniștii - Care desfășoară activități economice indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, trebuie să îndeplinească anumite obligații profesionale, adică obligații specifice calității de profesionist:

I.

Prima obligație

- Trebuie să-și organizeze contabilitatea afacerii în conformitate cu dispozițiile legii contabile și a celorlalte acte normative ce guvernează această activitate - De regulă, profesioniștii organizează contabilitatea în partidă dublă, iar în mod excepțional pot ține contabilitatea în partidă simplă (PFA) - În mod obligatoriu fiecare profesionist trebuie să aibă anumite registre contabile: o Registrul jurnal: sunt menționate fiecare operațiune economică în ordinea cronologică o Registrul Cartea Mare o Registrul inventar: în care menționează procesele verbale privind inventarierea bunurilor ce aparțin profesionistului Aceste registre: legea contabilității 82/1991

II. A doua obligație - Trebuie să desfășoare afacerile cu respectarea normelor privind concurența loială reglementată de legea 11/1990 prin concurența neloială

III. A treia obligație - Trebuie să desfășoare afacerile numai după ce a fost înregistrat în Registrul Comerțului și luat în evidență de către ANAF  profesioniștii trebuie să-și plătească taxele și impozitele aferente afacerii

Profesioniștii pot dispune de un fond de comerț - Fondul de comerț: ansamblu de bunuri mobile și/sau imobile, corporale/necorporale, pe care profesionistul le afectează în scopul realizării afacerii sale. - Fondul de comerț se deosebește de patrimoniu: o Fondul de comerț este o universalitate de fapt, adică un ansamblu de bunuri o Patrimoniul este o universalitate de drept (o universalitate juridică), adica este un ansamblu de drepturi și obligații

- În vederea realizării unor operațiuni juridice cu privire la fondul de comerț, în practică acesta este considerat un bun mobil necorporal, care poate să fie: vândut, inchiriat, poate constitui un raport în natură la înfințarea unei societăți etc.

Elementele fondului comercial - Bunuri corporale (imobile): clădiri, terenuri, etc. - Bunuri mobile: mobilier, utilaje, materii prime, etc. - Bunuri necorporale: firma, emblema, vadul comercial și clientela, dreptul de proprietate intelectuală (drepturi de autor, de interpretare, asupra software-ului) și drepturi de proprietate industrială (marca, brevetul de invenție, brevetul de inovație, modele industriale, etc.)

Firma - Reprezintă numele/denumirea sub care profesionistul activează în mediul de afaceri  scopul firmei constă în individualizarea profesionistului în cadrul raporturilor de afaceri în raport cu toți ceilalți profesioniști din România - Firma constă exclusiv din cuvinte care trebuie să indice tipul de profesionist și eventual obiectul de activitate al acestuia - “IMPEX” SRL  Obiectul de activitate (IMPEX = Import-export); tipul de societate (SRL) - Firma este un element obligatoriu al fondului de comerț fiind un fond de comerț pentru profit - Profesionistul dobândește un drept de folosire exclusivă dupa ce aceasta este înregistrată la Registrul Comerțului - Firma se poate transmite altui profesionist numai împreună cu fondul de comerț

Emblema - Reprezintă un element de individualizare a profesionistului, însă în raport cu alți profesioniști de același fel (care operează în același domeniu de activitate)  emblema individualizează o afacere de altă afacere de același fel - Este alcătuită din cuvinte/forme grafice - Dreptul de utilizare exclusivă – Registrul Comerțului - Emblema nu este obligatorie - Poate fi transmisă separat de fondul de comerț

Vadul comercial - Reprezintă aptitudinea fondului comercial de a atrage clientela și combinând într-un set de tehnici complexe de a atragere a clientelei (locul unde se desfășoară activitatea – până la politica de discounturi cu clientela) - Vadul comercial este obligatoriu și se transmite odată cu fondul de comerț

Clientela - Reprezintă totalitatea persoanelor fizice și/sau juridice care apelează la serviciile și bunurile profesionistului - Este obligatorie si se transmite odată cu fondul de comerț

Drepturile de proprietate industrială și intelectuală – pot lipsi din fondul de comerț.

Drepturile de autor reprezintă atât drept nepatrimonial pe care o are o persoană care a creat o operă literară, științifică și pe care a publicat-o.

Marca - Reprezintă un element de individualizare a produselor unui profesionist de produsele altor profesioniști care sunt identice sau similare precum și conduce la diferențierea serviciilor unui profesionist de alte servicii similare ale altor profesioniști. - Poate consta în cuvinte, forme grafice, combinație, culoare - Prețul asupra mărcii se dobândește prin înregistrarea mărcii la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci) - Un profesionist poate avea mai multe mărci - Se destinge, retransmite separat de fondul de comerț

Conținutul raportului juridic - Raportul juridic – totalitatea drepturilor subiective și obiective corelative ce se stabilesc în mod concret între părțile raportului juridic - Drept subiectiv – posibilitatea (prerogativa) recunoscută de lege de a avea o anumită conduita (acțiune/inacțiune), precum și posibilitatea de a pretinde celorlalte părți să aibă o anumita conduita (acțiune/inacțiune) o Orice drept subiectiv are o obligație corelativă o Dreptul și obligația sa corelativă au același obiect

o Dreptul aparține uneia dintre părți a raportului și obligația corelativă aparține celorlalte părți

Clasificarea drepturilor - Drept personal-nepatrimonial o Nu are un conținut economic (nu poate fi evaluat bănește) o Este strict legat de persoana titularului la care se referă - Drept patrimonial o Se exprima bănește (exemplu: drept de proprietate) o În funcție de natura obiectului lor:  Drept real – se exercită asupra bunurilor (drept de proprietate, dezmembrămintele) JUS IN REN  Drept de creanță (“Pretenție”) – posibilitatea titularului său („creditor”) de a pretinde de la titularul obligațiilor corelative bine determinat („debitor”) să aibă o anumită conduită JUS IN PERSONAM o După gradul de opozabilitate  Drept absolut (real, personal-nepatrimonial)  Este opozabil tuturor oamenilor (ERGA OMNES)  Toți oamenii au obligație corelativă dreptului absolut, care constă în a nu face nimic niciodată de natură a împiedica exercițiul dreptului absolut  Drept relativ  Drept de creanță  Acel drept care poate fi exercitat numai prin raportare la o anumită persoană bine determinată (debitor) care are obligația corelativă dreptului relativ bine determinat. o Modul în care există  Drept principal – are o existență proprie (de sine stătătoare), adică nu depinde de nimic  Drept accesoriu – are o existență care depinde de un drept principal (garanțiile: drept de ipotecă, drept de gaj (amanet), drept de retenție, privilegiul)

Obligațiile - O îndatorire, o prestație pe care o persoană denumită generic debitor trebuie să o îndeplinească în beneficiul/interesul titularului dreptului corelativ (creditor) - Obligațiile juridice – cuprind o sancțiune  dacă nu se execută obligația, debitorul v-a suporta o sancțiune (creditorul are dreptul de a se adresa instanței de judecată pentru ca aceasta să-l condamne pe debitor, să-l execute)  creditorul după ce constată că debitorul nu execută obligația, face apel la forța de constrângere a statului

Clasificare - După natură o Obligația de “a da” – se transmite, transferă un drept real o Obligația de “a face” – să prestezi un serviciu; să livrezi o marfă o Obligația de “a nu face”  Dacă se corelează cu un drept absolut, constă în a nu întreprinde nimic care aduce atingere dreptului  Dacă se corelează cu un drept relativ, constă în a nu face ceea ce ai fi putut face, dacă nu ai fi promis că faci - În funcție de modul în care se determină executarea o Obligația de rezultat – se consideră executată dacă se obține un rezultat o Obligația de mijloace (diligență) = efort  De regulă sunt obligații profesionale  Se consideră executată în momentul în care debitorul face dovada că a depus toate eforturile să obțina un rezultat, însă rezultatul în sine nu are importanță pentru aprecierea executării Obligația implică două momente: - Momentul asumării – debitorul promite o anumită prestanță - Debitorul execută prestația (are drept scop dispariția obligației) În funcție de atitudinea debitorului - Executare voluntară – de bună voie - Executare silită – forțat de către forța de constrângere a statului

În funcție de ceea ce primește creditorul - Executare în natură – prestația promisă - Executare prin echivalent bănesc – sumă de bani reprezentând contravaloarea prestației - Cea mai utilizată modalitate de stingere a obligației este executarea lor în natură, în mod voluntar  prin plată - Termenul juridic de plată este mult mai cuprinzător decât termenul din limbajul obișnuit pentru că se referă la toate obligațiile, nu numai la cele care constau într-o sumă de bani Plata trebuie să fie valabilă pentru a stinge obligația 1. Cine plătește? – debitorul 2. Cui? – creditorului 3. Ce? a. Întocmai prestația promisă i. Creditorul nu poate fi obligat să primească o prestație chiar de valoare mai mare ii. Creditorul nu poate fi obligat să primească o plată parțială 4. Unde? a. De regulă la locul stabilit de părți b. “în tăcerea părților” – dacă nu a fost stabilit i. Obligația profesională se execută la domiciliul creditorului ii. Celelalte obligații se execută la domiciliul/sediul debitorului 5. Când? a. La termen când este stabilit b. Pe loc atunci când nu are termen

Executarea silită - În ipoteza în care debitorul nu execută obligația, creează prin aceasta un prejudiciu creditorului pe care trebuie să-l acopere  debitorul vinovat de neexecutare va trebui să execute pe lângă prestație și plata unor sume de bani denumite daune-interese: o În funcție de motivul care le determină:  Daune-interese moratorii – datorate de debitor pe unitate de timp întârziere  Daune-interese compesatorii: datorate de debitor care nu execută/execută parțial/în mod necorespunzător obligația  Daune-interese cominatorii: amenzi civile, stabilite doar de instanța de judecată, pe unitate de timp cât durează

neexecutarea unei obligații de „a face” (care depind de persoana debitorului; institu personae) o În practică daunele-interese se stabilesc:  Prin contract (penalități; poena=pedeapsă) – clauză penală  Instanța de judecată  Determinate în baza legii privind dobânda legală (aplicată numai obligațiilor care au în conținutul lor o sumă de bani)