Drept Curs Nr.1 An 1

Drept, Curs nr.1 13.10.2006 Partea I.

I.

Teoria generala a Dreptului

Capitolul 1. : Definirea Dreptului 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5.

Acceptiunile notiunii de Drept Originea si dimensiunea istorica a Dreptului Factorii de configurare a Dreptului Continutul si forma Dreptului Definitia Dreptului

1.1. Acceptiunile notiunii de Drept Cuvantul “drept”, in functie de contextul in care este utilizat poate primi mai multe acceptiuni : - aspect etimologic (cuvantul deriva din latinescul “directus“ care inseamna drept, direct, in linie dreapta) - perspectiva filozofica, sensul notiunii de drept este cel de justitie, echitate, de indatorire, de a da sau de a recunoaste fiecaruia ceea ce ii apartine sau ceea ce i se cuvine - din perspectiva juridica notiunea de drept semnifica stiinta dreptului, ansamblul de idei, notiuni, concepte si principii care explica dreptul. Ca ansamblu de norme dreptul este o tehnica a convietuirii umane, in acest context el se poate prezenta in mai multe ipostaze : - dreptul obiectiv, fiind ansamblul normelor de conduita care guverneaza societatea organizata si a caror respectare este asigurata daca este necesar de forta de constrangere a unei autoritati publice recunoscute - dreptul subiectiv constand in prerogativele unui subiect de drept de a avea o anumita conduita, sau de a pretinde celorlalti o asemenea conduita in scopul valorificarii sau apararii unui anumit interes, in cadrul unui raport juridic concret

-

-

dreptul material concretizat in totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile juridice din diferite sfere ale relatiilor sociale dreptul procesual reprezinta totalitatea normelor care reglementeaza procedura de judecare a litigiilor si modalitatea de executare a hotararilor pronuntate, respectiv, procedura de aplicare a dreptului material si de valorificare a drepturilor si obligatiilor participantilor la raporturile juridice.

Distinctia intre sensul filozofic si sensurile juridice date notiunii de “drept” consta in faptul ca pe cata vreme sensul filozofic presupune o actiune interna, ce implica o distinctie si o optiune intre ceea ce este licid si ceea ce este ilicid (just/injust) –aceasta actiune desfasurata in plan subiectiv, a constiintei individului- sensurile juridice ne cer din partea subiectilor carora li se adreseaza, deci nu cer o adeziune optionala interna, ci doar o atitudine exteriorizata si conforma cu normele existente.

1.2. Originea si dimensiunea istorica a Dreptului Ca fenomen social dreptul este legat de evolutia societatii. Dreptul nu a asteptat un leguitor pentru a se constitui, drepturile subiective ale oamenilor si drepturile obiective nascandu-se din nevoile vietii, din fapte, intrucat fara drepturi viata in societate nu ar fi cu putinta. Romanii postulau vesnicia dreptului. Ei spuneau ca “acolo unde exista societate exista drept”.In acest sens, drepturile oamenilor sunt naturale, izvorand din natura lucrurilor. Schimbul de bunuri a aparut din nevoile sociale astfel ca cel care s-a angajat sa faca un schimb s-a obligat sa-l si respecte, in caz contrar urmand a fi constrans la executare sau expus la o sanctiune supravegheata de comunitatea in care traia. Asadar justitia comunitara demonstreaza existenta antestatala a dreptului. Reglementarile juridice au aparut ulterior ca o conseciinta necesara, iar nu ca o sursa primordiala a dreptului. Imbratisand conceptia aristotelica conform careia omul este un animal social destinat vietii in colectivitate adeptii scolii dreptului natural opiniaza ca dreptul trebuie sa se fundamenteze pe totalitatea principiilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inclinatiei naturale a omului catre viata sociala, principii socotite universal valabile pentru orice societate umana indiferent de timp si loc.

Dreptul natural reprezinta totalitatea principiilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inchinarii naturale a omului spre viata sociala, fiind caracterizat prin urmatoarele constante: - respectarea a tot ce apartine altuia - respectarea angajamentelor facute - repararea pagubelor pricinuite altora - aplicarea unor pedepse echitabile. Cauzele aparitiei dreptului trebuie cautate in evolutia societatii, in sferele vietii materiale si spirituale care a necesitat mereu noi forme de reguli sociale.(norme juridice) Aparitia si formarea dreptului este un proces complex caruia nu i se poate stabili o data precisa de nastere, primele norme impletindu-se cu multitudinea de obiceiuri, datini si practici religioase. Prin urmare dreptul societatii arhaice nu este realizat in cadrul unui sistem propriu-zis de norme, ci in cadrul unor norme obisnuielnice de natura religioasa sau morala care asigurau insa ambianta in care se desfasurau relatiile sociale. Caracterul normativ al acestor reguli de conduita izvora din constiinta necesitatii respectarii lor, neexistand in aceasta faza de dezvoltare istorica un aparat specializat care sa le asigure obligativitatea. Ele erau respectate ca depinderi la sanctiunea in cazul nerespectarii lor care era aplicata in comunitate. Intre aceste norme apar germenii dreptului si normele juridice care incep sa se distinga de celelalte norme prin natura deosebita a obligativitatii respectarii lor, prin recurgerea la forta de constrangere a autoritatii publice care se evidentiaza si ea ca ceva distinct. In cadrul evolutiei societatii gentilice a avut loc si diferentiera intereselor sociale, fenomen reflectat in plan normativ, semnalandu-se prezenta alaturi de normele existente anterior, a unor norme noi ce reflectau noile conditii de existenta. In privinta schimbului de produse pot fi distinse 2 momente importante: - inlocuirea legaturilor de rudenie, de sange care stateau la baza vechilor forme de organizare(triburi,etc.) cu forme noi cu legaturi teritoriale bazate pe locul de domiciliu al populatiei - aparitia fortei publice, respectiv a puterii publice

Aceste trasaturi ale societatii atesta aparitia unui nou sistem de organizare, care este statul. Formarea dreptului ca sistem de reguli care exprima vointa de stat si a caror respectare este asigurata prin vointa. Puterea statului constituie un proces de durata si de mare complexitate prezentand particularitati de la un stat la altul. O prima cale de creare a dreptului, in statele antice si feudale, consta in preluarea unor obiceiuri existente in societatea comunei primitive (reguli gentilice de conduita nescrise), care adaptate noilor realitati si inzestrate cu forta obligatorie aveau sa alcatuiasca dreptul cutumiar. (cutuma) –drept nescris Geneza dreptului se leaga in al 2-lea rand de crearea de norme noi, reprezentand dreptul scris fapt ce rezulta din legi. Acesta cuprindea pe deoparte obiceiuri vechi adaptate, iar pe de alta parte dispozitii noi, exprimand privilegiile conducatoare in stat si organizatiile administrative a acestuia. A 3-ea modalitate de construire a dreptului tine de evolutia structurii statului in directia specializarii organizatiilor sale si consta in formarea normelor juridice.

1.3. Factorii de configurare a Dreptului Dupa rolul care il au in constituirea dreptului acesti factori pot fi grupati in 3 categorii: a. cadrul natural b. cadrul socio-politic c. cadrul uman a. Cadrul natural ca factor de configurare a dreptului este alcatuit din mai multe componente: a1. mediul geografic, deosebirile geografice influentand configurarea dreptului, ele conditionand direct situatiile socio-economice care la randul lor isi gasesc reglementarea in normele de drept a2. conditiile biologice si fiziologice care apar in normele juridice ca obiect de reglementare, influentand pe cei care aleg solutii cat mai adecvate pentru apararea, conservarea si dezvoltarea lor a3. factorul demografic care exercita influenta asupra reglementarilor juridice pri masuri de limitare a cresterii populatiei sau dimpotriva masurii stimulative de crestere.

b. Cadrul socio-politic: Relatiile de putere se sprijina pe valorile juridice intrate in constiinta comunitatii, autoritatea acestora asigurand odata cu instaurarea ordinei de drept, editarea arbitrariului si a bunului plac. Asupra dreptului exercita influente si structurile organizationale ale societatii, structurile politice oficiale si structurile societatii nestatale (grupurile de interes, de presiune, partide politice). c. Factorul uman: adresandu-se conduitei umane dreptul considera omul ca fiind zona centrala de interes a sferei sale de actiune. Legea constituie un important factor de socializare, stimuland acele comportamente care promoveaza si respecta valorile sociale consacrate. Dimensiunea umana a dreptului priveste drepturile fundamentale ale persoanelor individuale, care garanteaza egalitatea deplina a tuturora, demnitatea si libertatea persoanelor.

1.4.

Continutul si forma Dreptului

Continutul dreptului reprezinta ansamblul elementelor si al conexiunilor dintre acestea care il disting intre celelalte fenomene sociale. Componenta dominanta a continutul dreptului o constituie ansamblul normelor juridice.(dreptul obiectiv) In studiul dreptului continutul nu poate fi disociat de forma. Forma dreptului desemneaza aspectul extreior al continutului; prin forma intelegand modul de structurare si de organizare al elementelor de continut precum si modul acestuia de exteriorizare. Se distinge intre: - forma interna a dreptului, ce consta in interactiunea ramurilor de drept (sistemul dreptului) si in gruparea normelor juridice pe ramuri si pe institutii (ramuri de drept public si drept privat). - forma externa a dreptului, sub aspectul careia se disting mai multe sisteme de drept grupate dupa: - forma modalitatii de exprimare a vointei leguitorului prin proceduri specifice tehnicii de legiferare - forma sistematizarii legislatiei (codificarile) - forma modalitatii de exprimare a normelor de drept (legi, decrete, hatarari, ordonante,etc.) In concluzie putem aprecia ca forma logica a structurii normelor juridice este interna dreptului in timp ce totalitatea actelor normative dau continut formei exterioare a acesteia.

1.5.

Definitia Dreptului

Dreptului i-au fost atribuite mai multe definitii, astfel: 1. Ansamblul regulilor de conduita intr-o societate mai mult sau mai putin organizata, care reglementeaza raporturile sociale si a caror respectare este asigurata la nevoie prin forta de constrangere publica. 2. Linia de conduita care se impune indivizilor in societate, respectul acesteia fiind considerat de catre societate ca o garantie a interesului comun a carui violare antreneaza o reactie colectiva impotriva autorului acestei violari. Sintetizand 1si 2 putem afirma ca: 3. Dreptul este ansamblul regulilor societatii instituite sau sanctionate de

catre o autoritate publica recunoscuta de comunitate, de obicei statul, care exprima vointa si interesele generale asigurate in aplicarea lor fata de constrangere a acestei autoritati, de obicei a statului.

© man_michaella