Doua Loturi

Doua loturi p8j3ju De I. L. Caragiale Clasic al literaturii romane , I. L. Caragiale este un mare prozator si dramaturg . Alaturi de schitele memorabile ( Vizita , D-l Goe , Lantul Slabiciunilor , Un pedagog de scoala noua etc ) si nuvelele sale (O facile de paste , Doua loturi , Kil Ianulea ) , I. L. Caragiale este mai ales un amre dramaturg , remarcabil prin comediile sale (O scrisoare pierduta , O noapte furtunoasa ) ca si prin drama Napasta . Nuvela a fost publicata in 1901 in volumul “Momente si Schite “ Autorul nareaza o intamplare din viata micilor functionari care doresc printr-un castig intamplator sa-si depaseasca umila conditie sociala . Universul nuvelei e mediul citadin . In aceasta lume , comicul se limiteaza la schitarea unor aparente in spatele carora evolueaza eroi al caror destin este marcat tragic .Locul primordial il ocupa starile sufletesti ale lui Lefter Popescu aflat intr-un moment esential cand sansa i-ar putea schimba anonimatul in care se zbate .In aceasta nuvela , Caragiale pune accentul pe tragedia psihologica reiesita din imbinarea visului cu realitatea . Nuvelele realiste ale lui Caragiale ilustreaza eroi ce se afla la limita dintre tragic si comic , asa cum sunt cei din “Doua loturi” , “Inspectiune” , “Canuta om sucit” . In proza psihologica si realista , Caragiale este un creator de stari sufletesti , iar in comedii este un necrutator critic de moravuri sociale si defecte caracteriale .Garabet Ibraileanu spune “ca satiric , Caragiale e un pictor de moravuri ; ca tragic , un pictor de stari sufletesti , cu alte cuvinte , satira lui e sociala , tragedia lui e psihologica . “ Nuvela , spre deosebire de schita are mai multe personaje si se intinde pe o perioada mai mare de timp . Lefter Popescu este protagonistul , el participand la toate momentele subiectului , la toate actiunile , este prezentat in evolutie . Este un personaj individual , dar tipic pentru o anumita categorie sociala , cea a functionarilor marunti care incearca sa iasa din anonimat . Trasaturile de caracter sunt prezentate direct de narator , de alte personaje , de personaj insusi ori se desprind indirect (fapte , mediu , comportament , ganduri si framtantari sufletesti si chiar din limbaj si nume . Naratorul ajuta foarte mult la caracterizarea personajului prin constructiile incidente prin care indica starea unui anumit personaj .

Statului social al lui Lefter Popescu este de mic functionar , un slujbas marunt si neinsemnat la un minister , un “impiegat” cum il numeste seful sau . Starea lui sociala si materiala sunt admirabil evidentiate chiar de numele sau care sugereaza saracia , lipsa banilor (Lefter) si banalitatea (Popescu) . Traind modest de pe azi pe maine impreuna cu sotia sa , intr-o casuta cu “ salita” si “geamlac” , Lefter discuta cu consoarta .Viata lor se scurge linistit dupa reguli bine-stiute , pina-n ziua cand vestea castigului ravaseste totul in jur . Perspectiva de a deveni un om bogat peste noapte si ratacirea biletelor il marcheaza profund . Din momentul aflarii vestii si pana la sfarsit , autorul analizeaza minutios diferitele lui atitudini si stari sufletesti . Lefter Popescu trece printr-un sir de intamplari neprevazute care il pun in situatii din ce in ce mai tensionate . Intreaga lui existenta sta sub semnul terorii sefului sau al unei vieti monotone . Simtindu-si in permanenta lezata demnitatea de om si functionar , cauta cu disperare sa-si schimbe locul in ierarhia sociala , dar devine victima unui nemilos joc al sortii . Destinul ii joaca o farsa cu conseciinte dramatice . Lefter nu era un jucator pasionat la loterie , ba chiar mai mult , nu credea deloc in norocul sau( “eu si norocul” ) , era pesimist , pentru ca nu castigase nimic toata viata .Urmand sfatul unor colegi , cumpara bilet cu bani imprumutati de la Capitanul Pandele pentru a forta destinul . Tot capitanul este cel care noteaza numele biletelor cumparate . Sceptic in prvinta norocului sau , Lefter n-a urmarit tragerile la loterie , amanate de atatea ori , nici nu a citit ziarul , astfel incat a fost foarte surprins cand a aflat vestea cea mare data de capitan , cu atat mai mult cu cat ambele bilete erau lozurile cele mari .”-Hahaha ! sa stii nene Turturene , ca le gasim a doua zi dupa termen … Imi cunosc eu norocul !” Dupa ce Capitanul Pandele il anunta ca a castigat , gasirea lozurilor pe care le cauta devin o obsesie pentru el . E cuprins de neliniste , e foarte nervos , se invoieste cateva zile de la serviciu … Dintr-un om linistit si docil se transforma in unul impulsuiv si violent . Intra in conflict cu toata lumea , avand convingerea ca toti se opun imbogatirii sale .Isi pierde increderea in ceilalti , devenind suspicioas cu toata lumea , inclusiv cu sotia lui Dupa 3 zile de cautari zadarnice e toropit de somn , dar dupa 15 minute sare vesel cu fata luminata , spunandu-i sotiei ca biletele sunt in jacheta cenusie .cand afla ca doamna Popescu a dat jacheta , locul bucuriei e luat de furie si brutalitate .

Convins ca sotia sa nu a controlat buzunarul jachetei cenusii si a lasat biletele inauntru , Lefter se dovedeste necrutator cu ea , desi vede ca aceasta nutreste un profound sentiment de regret fiindca daduse jacheta tigancilor . “-Ce ? -Am … dat-o -Ce ai dat ? -Jacheta ! -Care jacheta ? -A cenusie ! -Cui ? -N-ai spus tu ca n-o mai porti ? -Cui ? cui ai dat-o , nenorocito ? -La o chivuta . -Pentru ce ? -Pe farfurii . -Cand ? -Alaltaieri …’ Limbajul sugereaza cresterea gradata a tensiunii . Cu un ton amenintator ,ii cere sotiei sa-i aduca farfuriile cumparate , si , cu o violenta batjocoritoare , le face tandari sub ochii inspaimantati ai acesteia . Cuprins de furie , pleaca insotit de capitan si de comisarul Turtureanu , hotarat sa recupereze biletele de la tiganci .Acestuia ii promite un procent din castig pentru a-l ajuta sa gaseasca biletele . Dovedeste o generozitate interesata : ii promite capitanului Pandele un anumit procent pt. a respecta superstitia , iar comisarului Turtureanu e dispus sa-i acorde un procent daca il ajuta sa recuperze biletele de la Chivute . Le ofera pana si acestora o parte din castig . Pana la gasirea biletelor Lefter Popescu evolueaza intre speranta si disperare (“… d. capitan Pandele citeste gazeta de seara iar d. Lefter asculta pus pe ganduri…”) La berarie , trece prin cele mai cumplite stari depresive , mai intai pentru ca in gazeta scria ca in sase luni banii vor intra in fondurile loteriilor , apoi pentru pentru ca vede privirea plina de repros si amenintari tacite ale sefului sau , care-l credea bolnav . De aceea , sentimetul de vinovatie il apasa , mai ales ca d. capitan Pandele il acuza direct , iar seful il dispretuieste fatis pentru minciuna . Torturat de gandul de a nu gasi biletele la timp , el incearca sa schimbe tactica in relatia cu chivutele . Lefter spera sa le convinga cu duhul blandetii , dar nu reuseste , fiind lovit si alungat de tiganci : “Si pana sa apuce d. Popescu sa salute macar , se pomeneste fleasc! Drept in

ochi , o strachina cu prune sleite a…i Si , dupa ce i-au luat vazul , trage-i pumni , palme , si pe urma care cu ce apuca (…) “ Obsedat de aceasta problema si agitate , eroul ii suprinde si pe cunoscutii lui prin nelinistea tradata de un comportament schimbat , conflictual , asa cum observa chair comisarul Turtureanu : ‘De mare belea mi se pare ca mi-ai dat , nene Popescule m cu ipohondriile dumitale !” Lefter este rugat de seful sau sa se intoarca la munca pentru a nu-si pierde slujba . Cautand dosarul cerut m eroul descopera biletele in sertarul biroului . In aceste momente fericirea lui atinge cote maxime , ajungand pana la extaz “Toti zeii ! toti au murit ! toti mor ! numai Norocul traieste si va trai alaturi cu vremea , nemuritoare ca si el ! … Sunt aci! … aci , biletele! … aci era soarele stralucitor cautat atata timp orbeste pe-ntunerec! .” Gasind biletele , el isi depune arogant demisia catre sef :”(…) Sanatatea mea prea delicata nu-mi permite sa mai support asprimile de tot felul ale servicului .Va rog dar respectuos sa binevoiti a-mi primi demisia din postul ce ocup la acest onor. Minister . Binevoiti etc. Eleutheriu Poppescu “ Aceasta este prima data cand isi foloseste numele adevarat , folosit in trecut cand era in lipsa de bani . Fericirea lui Lefter Popescu tine foarte putin pentru ca biletele erau inversate si atunci cand constata ca visul de imbogatire s-a spulberat se comporta ca un nebun , il jignestep e bancher dand din palme si facand taraboi . Presupusul castig la loterie , unicul din viata eroului , atunci cand s0a dovedit a fi o fantasma , l-a distrus pe Lefter pentru totdeauna Cu toate aceste manifestari , Lefter Popescu e un om obisnuit intr-o situatie neobisnuita si de aceea comportamentul lui e anormal . E o victima a hazardului fiind permanent urmarit de ghinion . In ciuda situatiilor comice in care e prezentat personajul , atitudinea autorului nu e una batjocoritoare ci , dimpotriva , il invaluie cu multa intelegere si chiar compasiune care apare pregnant exprimata in finalul textului . Acest om obisnuit , simplu functionar , orbit de iluzia unei imbogatiri neasteptate , nu poate rezista perspectivei de a-si vedea visul naruit. Lefter

Popescu este victima hazardului , care a hotarat ca el sa ramana un amre ghinionist si un om simplu , asa cum a fost toata viata . Trasaturile personajului sunt prezentate direct de catre autor , de alte personaje (comisarul Turtureanu , capitanul Pandele s.a. ) sau de personajul insusi (autocaracterizare) , ori se desprind indirect prin actiune , din comportamentul , gesturile , felul de a vorbi , gandurile si relatiile acestuia cu celelalte personaje . Tot zbuciumul interior , penduland intre fericire si disperare ,intre bucurie si deznadejde , duce inevitabil la prabusirea psihologica a personajului , care nu-si paote depasi conditia umila si banala a omului oarecare , sortit sa ramana un anonim in lumea asta . Si prin nuvela “doua loturi “ca si prin celelalte opera ale sale , autorul s-a dovedit a fi un creator de viata exceptional . “Si de data aceasta caragiale e realizat un perosnaj credibil , caruia i-a dat suflare de viata” (Garabet Ibraileanu) O anume naivitate a personajului , speranta si dorinta de a-si depasi conditia modesta , visurile lui trezesc simpatia noastra