Don Quijote Mig uel de Cervantes Saavedra Don Quijote este opera de capatai a lui Cervantes.In 1604,pe cand se a fla la Valladolid,incepe sa lucreze la roman.prima parte a acestuia apare in 1605 si constituie un eveniment literar,cunoscand un puternic success.Continuarea romanului apare abia mai tarziu ,in 1615. Don Quijote este un hidago sarac din La Mancha,om cu mintea ratacita din pricina lecturilor insistente profilate pe un singur tip de carti:romanele cavaleresti;intre care Amadis de Gaula ocupa un loc de cinste.Astfel sub influenta de lecture,Don Quijote porneste la drum ca un adevarat cavaler,incalecand pe Rosinanta,o martoaga,alegandu-si niste arme din carton si consacrandu-si faptele alesei inimii sale,Dulcineea din Toboso,de fapt o simpla taranca nu prea frumoasa.In drumul sau se opreste mai intai la un han unde il ia pe hangiu drept castellan.Intalnind un taran ce-si batea servitorul legat de un copac,il oblige pe acestasa-l dezlege si sa-I plateasca simbria.Intalneste apoi niste negustori carora le cere sa proclame pe Dulcineea drept cea mai frumoasa doamna din lume.este insa grav batut si astfel trebuie sa se intoarca acasa,imbolnavidu-se.prietenii lui stiu ca responsabile pentru dementa lui sunt cartile de aventuri,pe care hotarasc sa le arda,crutand doar doua:Dina de Montemayor si Amadis de Gaula. Dupa insanotasire,eroul hotaraste sa plece din nou,de aceasta data luandu-si un insotitor,Sancho Panza,pe care il convinge sa-I fie scutier.Ia niste mori de vant drept uriasi,cu care vrea sa se bata,iar in trasura pe care o isotesc niste calugari benedictiniisi inchipuie ca se afla o printesa rapita.Pornind la atac impotriva convoiului,este din nou lovit. Unor pastori care il adapostesc le tine niste discursuri despre varsta de aur a omenirii,cand “miscarile iubitoare ale sufletului se aratau cu naivitate,fara ca cineva sa caute a le pune intr-o lumina
mai buna,prin ocolul mestesugit al cuvintelor.Nu exista inselaciune miciuna si rautate,care sa se amestece cu inima deschisa si cu buna credinta”.De la pastori afla Don Quijote de povestea lui Grisostomo,care isi daduse viata pentru a obtine iubirea frumoasei pastorate Marcela.Dupa ce pleaca de la pastori,cei doi sunt atacati de pazitorii unor iepe,din pricina Rosinantei,care fusse atrasa de nechezatul acestora.O turm de oi capata in ochii celor doi aspectul unei armate de dusmani,si o ataca.Ciobanii ii bat din nou.Elibereaza un convoi de condamnati in lanturi,convins ca a reparat o nedreptate.Puscariasii,in schimb,ii ataca cu pietre,iar unul ii fura magarul lui Sancho.Intalnind pe barbierul unui sat,ii iau lighenasul,pe care il cred coiful unui vrednic cavaler,coif pe care Don Quijote hotaraste sa-l poarte ca pe un trofeu de cinste.In Sierra Morena afla pe nefericitul Cardenio,nebun din pricina unei iubiri neimpartasite.Pe malul unei ape o descopera pe Dorothea,iubita lui Fernando.Dorothea ii povesteste lui Don Quijote de Lucinda,iubita rapita a lui Cardenio.Ajunsi la un han,Don Quijote si Sancho Panza iau butoaiele cu vin drept uriasi si le spinteca,spre marea suparare a hangiului.La han apar calatori mascati.Sunt Don Fernando si Lucinda,pe care Don Quijote o reda lui Cardenio,iar Fernando o regaseste pe Dorothea.Dupa alte intamplari,Don Quijote este dus acasa ,in La Mancha intr-o colivie.Ajunge intr-o duminica dupa-amiaza,mai mult mort decat viu. Dupa o luna ,el inca nu este vindecatde nebunie si incearca sa-l convinga pe Sancho sa porneasca din nou spre El Dorado.Palatul Dulcineei nu se vede nicaieri si cand,spre al consola Sancho ii arata lui Don Quijote o taranca oarecare,acesta considera ca ceva necurat s-a intamplat si ca sub chipul had al aceleia se afla gingasa doamna sufletului sau.Dupa un duel cu bacalaureatul Sanson Carrosco,un compatriot,invingatorul Quijote ataca un transport de lei care obositi,nu reactioneaza.Don Quijote “cavalerul tristei figure”se va autointitula de acum “cavalerul leilor”. Quijote ii fagaduise de multa vreme lui Sancho guvernamantul unei insule,ca rasplata pentru osteneala si loialitatea
lui.Ajunsi la castelul unui duce,acesta ildetermina pe Quijote sa-si tina promisiunea.El il numeste pe Sancho drept guvernator al insulei Barratoria.Sancho se dovedeste insa incapabil si renunta la la inalta insarcinare ce-i fusese oferita. Dupa o multime de alte peripetii,Quijote se intoarce in casa sasi cade intr-un somn greu.Cand se trezeste este vindecat de nebunie,intelege tot ceea ce facuse inainte si simte ca i se apropie sfarsitul.Sancho Panza il plange,pentru pentru ca-I placuse jocul nebunesc al stapanului sau,desi de nmulte ori el fusese cel care increase sa-i arate absurditatea si inutilitatea tuturor actelor sale,in care,de altfel,se va complace el insusi.Don Quijote moare cu mintea vindecata complet,ca prin minune. Intr-un studiu inchinat Cavalerului de la Mancha,se remarca faptul ca romanul Don Quijote al lui Cervantes urmareste cu exactiate scenariul initiatic de sursa medievala,multutmita caruia Don Quijote trece prin diverse experientecautand sa ajunga la “starea reprezentata de varsta de aur” a omenirii.este Don Quijote victima unei false perceptii a realitatii,sau nu?El nu vede sau nu vrea sa vada realitatea? Romanele cavaleresti si pastorale,filozofia neoplatoniciana sunt cand atacate,cand-paradoxal-folosite ca termeni de comparatie si elemente de constructie fundamentale.Astfel,prin romanul Don Quijote apare unul din primele romane moderne.Personajul Don Quijote vorbeste si gandeste intr-o permanenta intertextualitate. Tocmai pentru ca acest apare in momentul perimarii unui nou model si al afirmarii altuia,eroul lui Cervantes este unul cu o personalitate duala,fisurata,un erou tragic care lupta “nebuneste” sa pastreze inca in fiinta vechea lume.in cele din urma planul realitatii si cel al fictiunii se afla pe acelasi nivel si se intrepatrund:realitatea se literaturizeaza iar lumea reala isi pierde din calitatile ei immediate,eroul –de tip modern,de altfel-suferind o atractie irezistibila,victimizanta spre un model.