Diderot Nep Lui Rameau

biblioteca rao

Diderot

NEPOTUL LUI RAMEAU Satir\ (Scris\ `n 1762; rev\zut\ `n 1773; publicat\ `n 1823) Traducere din limba francez\ [i note GELLU NAUM

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României DIDEROT, DENIS Nepotul lui Rameau / Diderot; trad.: Gellu Naum Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2004 ISBN 973-576-699-X I. Naum, Gellu (trad.)

Vertumnis, quotquot sunt, natus iniquis1.

821.133.1-31=135.I

Hora]iu, lib. II, sat. VII, v. 14

RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, România DIDEROT Le Neveu de Rameau Traducere din Diderot, Oeuvres romanesques, Ed. Garnier Frères, Paris, 1959 Coperta colec]iei CORNELIU ALEXANDRESCU Ilustra]ia copertei LOUIS MICHAEL VAN LOO, Denis Diderot © RAO International Publishing Company, 2005 pentru prezenta versiune `n limba român\ Tiparul executat de R.A. „Monitorul Oficial“ Bucure[ti, România 2005 1

ISBN 973-576-699-X

„N\scut sub semnul neprielnicilor zei Vertumni, c`]i vor fi fiind“ (lat.)

Fie vreme bun\, fie vreme rea, spre orele cinci seara am obiceiul s\ m\ plimb la Palais-Royal1. Cel care e v\zut mereu singur, st`nd g`nditor pe banca lui d’Argenson2, s`nt eu. Vorbesc cu mine `nsumi despre politic\, despre dragoste, despre arta literar\ sau despre filozofie; `i dau fr`u liber min]ii, `n toat\ nest\vilirea ei; o las `n voie s\ urm\reasc\ primul g`nd, cuminte sau z\natic, care-mi trece prin cap, a[a cum `i vedem f\c`nd pe tinerii no[tri dezm\]a]i care urm\resc prin aleea Foy vreo curtezan\ cu aer u[uratic, cu fa]a sur`z\toare, cu ochii vii, cu nasul `n v`nt, p\r\sind-o apoi ca s\ urm\reasc\ alta, leg`ndu-se de toate [i ner\m`n`nd cu nici una. G`ndurile s`nt feti[canele mele desfr`nate. Dac\ vremea e rece sau din cale-afar\ de ploioas\, m\ ad\postesc la cafeneaua „Regen]ei“. Acolo `mi place s\ m\ uit cum

1

Palais-Royal, ca [i Champs-Elysées, ca [i Cours (la Reine), despre care va fi

vorba mai departe `n text, erau, pe timpul acela, locurile de plimbare preferate ale celor avu]i [i ale desfr`na]ilor epocii. 2

Banca lui d’Argenson era a[ezat\ `n fa]a palatului familiei d’Argenson, ai

c\rei membri au ocupat slujbe importante `n timpul monarhiei franceze. Unul dintre ei, René-Louis (1694-1757), a fost economist, precursor al liberalismului burghez [i ministru de Externe sub Ludovic al XV-lea.

8

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

9

se joac\ [ah. Nic\ieri `n lume [ahul nu se joac\ mai bine dec`t

Trappe1. ~n luna urm\toare e gras [i dolofan, de parc\ nu s-ar mai

la cafeneaua „Regen]ei“; La Rey1 se `ntrec chibzuitul Légal,

fi clintit de la masa vreunui financiar sau ar fi fost `nchis `n vreo

subtilul Philidor [i vigurosul Mayot; se pot vedea mut\rile cele

m`n\stire de-a bernardinilor2. Ast\zi, `mbr\cat `n rufe soioase, cu

mai uimitoare [i se pot auzi cuvintele cele mai neghioabe; c\ci,

pantalonii sf`[ia]i, acoperit de zdren]e, aproape descul], p\[e[te cu

dac\ po]i fi totodat\ [i om inteligent, [i mare juc\tor de [ah, a[a

fruntea `n p\m`nt, ferindu-se, `nc`t te sim]i `ndemnat s\-l chemi [i

cum este Légal, po]i de asemenea s\ fii un mare [ahist [i, `n ace-

s\-i dai ceva de poman\. Iar a doua zi, pudrat, `nc\l]at, frizat, `m-

la[i timp, un neghiob ca Foubert [i Mayot2.

br\cat pe cinste, merge cu fruntea sus, te prive[te direct `n fa]\, `n-

Eram acolo, `ntr-o dup\-amiaz\, privind cu nesa], abia vor-

c`t aproape c\ l-ai putea lua drept un domn. Tr\ie[te de la o zi la

bind [i ascult`nd c`t puteam mai pu]in, c`nd s-a apropiat de mine

alta, e trist sau vesel, dup\ `mprejur\ri. Diminea]a, c`nd se treze[te,

unul dintre cele mai ciudate personaje din ]ara aceasta, `n care

prima lui grij\ este unde va pr`nzi; dup\ pr`nz, se g`nde[te unde va

Dumnezeu a l\sat destule. Omul despre care vorbesc e un ames-

cina. {i noaptea `i aduce griji; fie c\ ajunge pe jos `n podul unde lo-

tec de trufie [i de josnicie, de bun-sim] [i de sminteal\; pesemne

cuie[te, dac\ nu cumva gazda, plictisit\ s\ tot a[tepte plata chiriei,

c\ no]iunile de cinstit [i necinstit `i s`nt `nv\lm\[ite `n cap `ntr-un

nu i-a `ncuiat u[a `n nas; fie c\ se abate pe la vreo cr`[m\ de la mar-

mod cu totul neobi[nuit, fiindc\ omul acesta nu se f\le[te deloc

ginea ora[ului, unde a[teapt\ zorile `ntre un codru de p`ine [i o sta-

atunci c`nd arat\ `nsu[irile bune pe care i le-a h\r\zit natura [i

can\ de bere. C`nd n-are gologani `n buzunare, cum i se `nt`mpl\

nici nu se ru[ineaz\ c`nd le d\ la iveal\ pe cele rele. Altminteri,

c`teodat\, `[i g\se[te sc\parea fie la vreun birjar care-i e prieten,

e `nzestrat cu o s\n\tate de fier, cu o imagina]ie deosebit de `n-

fie la vizitiul vreunui monsenior, care `i d\ voie s\ se culce pe

fl\c\rat\ [i cu ni[te pl\m`ni neobi[nuit de zdraveni. Dac\ `l `nt`l-

paie, l`ng\ cai. Iar diminea]a, o parte din saltea i se mai g\se[te

ne[ti vreodat\ [i nu te ]intuie[te locului ciud\]enia lui, atunci tre-

`nc\ prins\ `n p\r. Dac\ e vreme frumoas\, umbl\ toat\ noaptea,

buie sau s\-]i v`ri degetele `n urechi, sau s-o iei la goan\.

de colo-colo, prin promenada de la Cours sau prin Champs-Ely-

Doamne, ce mai pl\m`ni grozavi are! {i cu nimic pe lume nu se

sées. O dat\ cu zorile el reapare `n ora[, `mbr\cat din ajun pentru

aseam\n\ mai pu]in omul acesta dec`t cu propria fiin]\. Uneori e

a doua zi [i, uneori, de-a doua zi pentru `ntreaga s\pt\m`n\.

slab [i jig\rit, ca un bolnav `nainte de a-[i da sufletul; atunci i

Asemenea originali mie nu-mi plac; al]ii [i-i fac cuno[tin]e

s-ar putea num\ra din]ii prin pielea str\vezie a obrazului, s-ar

apropiate, ba chiar prieteni. Eu stau de vorb\ cu ei la un an o

putea crede c\ n-a m`ncat de cine [tie c`nd sau c-a ie[it de la 1 1

Patronul faimoasei cafenele a „Regen]ei“, fondat\ `n 1718, frecventat\ [i

M`n\stire din Normandia meridional\ (departamentul Orne), fondat\ `n se-

colul al XII-lea de c\tre Sire de Rotrou. Diderot `i folose[te aici numele ca

de Diderot, unde, p`n\ aproape `n zilele noastre, s-au `nt`lnit amatorii de

simbol al locului unde oamenii s`nt supu[i la posturi aspre.

[ah din `ntreaga lume.

2

2 Dintre

care ace[tia `l duceau `n m`n\stirile apar]in`nd ordinului lor.

[ahi[tii enumera]i mai sus, cel mai cunoscut e compozitorul Philidor.

C\lug\ri catolici. Diderot se refer\ la traiul `mbel[ugat [i lipsit de griji pe

10

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

11

dat\, c`nd `i `nt`lnesc, pentru c\ firea lor se deosebe[te de a ce-

plan\1 a lui Lulli2, psalmodiat\ `ntruna, de peste un secol; e ne-

lorlal]i oameni [i pentru c\ ei rup monotonia plictisitoare pe

potul vestitului autor al at`tor viziuni de ne`n]eles [i adev\ruri

care au adus-o educa]ia, convenien]ele sociale [i regulile noas-

apocaliptice referitoare la teoria muzicii, din care nici el [i nici

tre de bun\-cuviin]\. Dac\ vreunul dintre ei se ive[te `ntr-un

altcineva pe lume n-a priceput niciodat\ nimic; e nepotul muzi-

grup, e ca o pic\tur\ de drojdie care dospe[te [i red\ fiec\ruia o

cianului de la care ne-au r\mas c`teva opere, cu armonie `n ele,

p\rticic\ din individualitatea sa fireasc\. ~l vezi zg`l]`ind, tulbu-

c`teva fr`nturi de c`nturi, idei dezl`nate, zgomote n\prasnice, zbo-

r`nd, f\c`ndu-te s\ aprobi sau s\ dezaprobi, sco]`nd la iveal\

ruri, triumfuri, l\nci, glorii, [oapte, victorii peste victorii, arii ce

adev\rul, ar\t`ndu-i pe oamenii de treab\, demasc`nd lichelele;

vor d\inui `n vecii vecilor; e nepotul aceluia care, dup\ ce l-a `n-

[i abia atunci omul cu judecata s\n\toas\ care-l ascult\ `[i

morm`ntat pe Lulli florentinul, va fi `ngropat la r`ndul s\u de

deslu[e[te lumea.

virtuozii italieni; e nepotul muzicianului care, presim]ind lucrul

Pe cel despre care vorbesc `l cuno[team de mult. Venea ade-

acesta, devenise posomor`t, trist, ar]\gos, fiindc\ nimeni nu poate

seori `ntr-o cas\ unde era primit pentru talentul s\u. Gazdele

fi mai nec\jit – nici chiar o femeie frumoas\ care se treze[te cu o

aveau o singur\ fat\; omul nostru jura `n fa]a tat\lui [i a mamei

bubuli]\ pe nas – dec`t un autor amenin]at s\ tr\iasc\ dup\ ce i

c\ se va `nsura cu fiica lor. Ei ridicau din umeri, `i r`deau `n nas

s-a uitat numele, ca de pild\ Marivaux [i Crébillon-fiul3.

[i-l f\ceau nebun; [i am tr\it clipa `n care spusele lui se `ndepli-

EL se apropie de mine. „Ah, ah! iat\-te [i pe dumneata,

nir\. Mie avea obiceiul s\-mi cear\ cu `mprumut c`]iva gologani,

domnule filozof; ce cau]i pe aici, `n ceata asta de tr`ntori? Oare

pe care i-i d\deam. Se strecurase, nu [tiu cum, prin c`teva case

`]i pierzi [i dumneata vremea `mping`nd lemnele4?“ (Fiindc\

cinstite, unde era primit la mas\ cu condi]ia s\ nu vorbeasc\ de-

a[a se spune, `n batjocur\, jocului de [ah sau de dame.)

c`t atunci c`nd i se d\ voie. El t\cea [i m`nca, furios; era o minun\]ie `ntreag\ s\-l vezi a[a, silit la t\cere. Dac\ `l rodea pofta s\ calce `n]elegerea [i dac\ deschidea gura, to]i cei din jurul lui strigau: „Rameau!“ Atunci ochii `i sticleau de furie [i re`ncepea s\ m\n`nce cu [i mai mult\ turbare. Era]i curio[i s\ [ti]i numele acestui om [i vi l-am spus: este nepotul vestitului muzician 1 care ne-a sc\pat de c`ntarea

1

Jean Philippe Rameau (1683-1764) – muzician francez, autor al unor lucr\ri de

teorie a muzicii (printre care Tratatul de armonie redus\ la principiile ei naturale [i Noul sistem de muzic\ teoretic\), a numeroase balete [i opere, printre care Castor [i Pollux, Indiile galante etc., al unor buc\]i pentru clavecin, viol\, flaut.

1

C`nt liturgic (cantus choralis, cantus planis) al bisericii catolice, dat`nd de la `nceputurile cre[tinismului, cunoscut [i sub numele de c`ntare gregorian\, c\ci elementele sale au fost rev\zute [i clasate pe vremea papei Grigore (anul 600). 2 Jean-Baptiste Lulli (1633-1687) – muzician, fondatorul operei clasice franceze. S-a n\scut la Floren]a. 3 Pierre Carlet Marivaux (1688-1763) – autor a peste treizeci de comedii [i al unor romane `n care critic\ prejudec\]ile aristocra]iei franceze, f\r\ a ajunge `ns\ la ascu]imea satirei. C`t despre Crébillon-fiul, Diderot se refer\ la romancierul francez Claude Crébillon (1707-1777), autor al Sofalei, al R\t\cirilor dragostei [i al altor lucr\ri frivole [i licen]ioase. ~[i spunea „fiul“ spre a se deosebi de tat\l s\u, poetul tragic Prosper Crébillon (1674-1762). 4 Diderot juca el `nsu[i [ah, destul de slab `ns\, fiind `ntotdeauna `nvins de Rousseau, a c\rui superioritate `n acest domeniu o recuno[tea bucuros.

12

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

13

EU: Nici g`nd, dar c`nd n-am altceva mai bun de f\cut, `mi

EL: Ce spui! Am fruntea lat\ [i zb`rcit\, privirea `nfl\c\rat\,

place s\ m\ distrez o clip\, uit`ndu-m\ la cei care le `mping bine.

nasul coc`rjat, obrajii l\t\re]i, spr`ncenele negre [i dese, gura

EL: ~n cazul \sta, te distrezi rar; `n afar\ de Légal [i de

bine croit\, buzele r\sfr`nte [i fa]a p\trat\. Dac\ b\rbia asta c`t

Philidor, ceilal]i habar n-au de joc. EU: Nici m\car domnul de

Bissy1

toate zilele mi-ar fi acoperit\ de-o barb\ lung\, [tii c\ a[ ar\ta nu se pricepe?

frumos turnat `n bronz sau cioplit `n marmur\?

EL: Domnul de Bissy, ca juc\tor de [ah, e ceea ce domni-

EU: L`ng\ vreun Cezar, Marc-Aureliu, Socrate.

[oara Clairon2 este ca actri]\: am`ndoi [tiu din jocurile astea numai at`t c`t se poate `nv\]a.

EL: Nu. M-a[ sim]i mai bine `ntre Diogene [i Frineea1. S`nt necuviincios ca Diogene [i m\ duc bucuros la celelalte2. EU: Cu s\n\tatea cum o mai duci?

EU: Greu `]i poate intra cineva `n voie, [i, dup\ c`te v\d, nu-]i

EL: De obicei, o duc bine; ast\zi `ns\ nu prea m\ simt `n

plac dec`t oamenii care s`nt mai presus de semenii lor. EL: A[a e, c`nd este vorba de [ah, de joc de dame, de poe-

apele mele.

zie, oratorie, muzic\ [i alte asemenea nerozii. La ce-i bun\ me-

EU: Cum se poate! Ai un p`ntece de Silen3 [i un obraz...

diocritatea `n lucrurile pe care ]i le-am `n[irat?

EL: Un obraz pe care l-ai putea lua drept potrivnicul lui.

EU: La nimica toat\, adev\rat. Numai c\ e nevoie s\ se ocupe cu ele o mul]ime de oameni, ca s\ se poat\ ivi un ge-

Dup\ c`te se pare, am\r\ciunea care-l usuc\ pe unchi `l `ngra[\ pe scumpul s\u nepot.

niu. El e unul, `n mijlocul mul]imii. Dar s\ l\s\m asta. Nu

EU: Fiindc\ veni vorba de unchi, `l mai vezi c`teodat\?

te-am mai v\zut de-o ve[nicie. Nu m\ g`ndesc la dumneata,

EL: Da, trec`nd pe strad\.

c`nd nu te v\d, dar `mi face totdeauna pl\cere s\ te `nt`lnesc.

EU: {i nu te-ajut\ cu nimic?

Ce-ai mai f\cut?

EL: Dac\ face cuiva vreun bine, apoi fii sigur c\-l face f\r\

EL: Ceea ce faci [i dumneata, [i eu, [i al]ii, adic\ bine, r\u

s-o [tie. E un filozof, `n felul lui; nu se g`nde[te dec`t la el, de

[i nimic. {i-apoi mi-a fost foame [i-am m`ncat c`nd am avut pri-

restul universului `i pas\ c`t de-un cui de papuc. Fiic\-sa [i ne-

lejul; dup\ ce-am m`ncat, mi s-a f\cut sete [i-am b\ut c`teodat\.

vast\-sa n-au dec`t s\ moar\ c`nd or pofti; numai clopotele pa-

~ntre timp, `mi cre[tea barba [i, dup\ ce a crescut, am ras-o.

rohiei care se vor trage pentru ele s\ sune [i de-aici `nainte a

EU: R\u ai f\cut; barba e singurul lucru care `]i lipse[te, ca s\ fii un `n]elept. 1

Ca [i Laïs, Frineea a fost o faimoas\ curtezan\ greac\, tip al trufiei [i

al l\comiei. 1

E vorba de Claude de Thyard de Bissy (1721-1810) – autor al Istoriei sufle-

2

Pentru a explica acest „celelalte“, unele edi]ii franceze i-au ad\ugat-o pe

tului (1752), atribuit\ de c\tre Formay lui Diderot.

Laïs l`ng\ Frineea. „Celelalte“ e un exemplu de felul `n care Diderot acord\ nu

2

cuvintele, ci ideile, Frineea reprezent`nd curtezanele `n general.

Domni[oara Clairon (1723-1803) – cunoscut\ actri]\, cea mai bun\ in-

terpret\ a pieselor lui Voltaire [i prieten\ a enciclopedi[tilor.

3

Personaj mitologic care l-ar fi crescut pe Bacchus, zeul vinului.

14

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

15

dou\sprezecea [i a [aptesprezecea 1, [i totul va fi `n regul\.

adev\rul. Nu prea mi-aduc bine aminte cum ne-a dovedit-o,

Asta e spre fericirea lui, dar e totodat\ [i ceea ce `mi place mai

dar se `n]elegea, f\r\ putin]\ de `ndoial\, c\ oamenii de geniu

mult la oamenii de geniu. Nu s`nt buni dec`t pentru un singur

s`nt netrebnici [i c\, dac\ un copil ar avea pe frunte, de la na[-

lucru, [i at`ta tot; habar n-au ce `nseamn\ s\ fie cet\]eni, ta]i,

tere, semnul acestui periculos dar al naturii, ar trebui s\ fie su-

mame, fra]i, rude, prieteni. Fie vorba `ntre noi, e bine s\ le se-

grumat sau zv`rlit la c`ini.

meni din toate punctele de vedere, numai c\ nu e de dorit s\ fie prea mul]i ca ei pe lume. De oameni e nevoie, dar de oameni geniali nu-i nevoie deloc; nu, pe legea mea, nu-i nici o nevoie. Ei schimb\ fa]a p\m`ntului; iar `n cel mai mic lucru[or prostia e at`t de obi[nuit\ [i at`t de `nr\d\cinat\, `nc`t n-o po]i schimba f\r\ t\mb\l\u. O parte din ce-au imaginat oamenii de

EU: {i, totu[i, cei care du[m\nesc `ntr-at`t geniul pretind cu to]ii c\-l au ei `n[i[i. EL: Nici vorb\ c\ a[a `[i spun `n sinea lor, dar nu cred defel c\ `ndr\znesc s-o m\rturiseasc\. EU: Asta, din modestie. A[adar, nutre[ti o ur\ cumplit\ `mpotriva geniului?

geniu se `nf\ptuie[te, iar restul r\m`ne a[a cum a fost; de aci,

EL: {i n-o s\ mi se domoleasc\ niciodat\.

dou\ scripturi, ceva ca un ve[m`nt pestri] de arlechin. Adev\-

EU: Dar, dup\ c`te `mi amintesc, pe vremuri sufereai groaz-

rata `n]elepciune pentru lini[tea sa [i a celorlal]i era `n]elep-

nic la g`ndul c\ nu e[ti dec`t un muritor de r`nd. N-ai s\ fii ni-

ciunea c\lug\rului lui Rabelais 2. S\-]i faci datoria a[a [i a[a,

ciodat\ fericit, dac\ te m`hne[te la fel de mult un lucru [i

s\ nu spui dec`t vorbe bune despre p\rintele stare] [i s\ la[i lu-

opusul s\u; va trebui s\ te hot\r\[ti pentru unul din dou\ [i s\

mea s\-[i fac\ de cap. {i totul merge, fiindc\ gloata se declar\

r\m`i legat de el. Recunosc`nd, o dat\ cu dumneata, c\ oamenii

mul]umit\. Dac\ a[ cunoa[te istoria, ]i-a[ ar\ta c\ r\ul pe p\-

de geniu s`nt `ndeob[te ciuda]i sau, cum spune proverbul, c\

m`nt s-a tras totdeauna de la vreun geniu; dar habar n-am de

unde e un car de minte, acolo e [i un gr\unte de nebunie,

istorie, fiindc\ nu [tiu nimic. S\ m\ ia naiba dac\ am `nv\]at

lumea o s\ cread\ mai departe tot a[a; vor fi dispre]uite veacu-

vreodat\ ceva [i dac\ m\ simt mai prost din pricina asta! ~ntr-o

rile care nu vor da na[tere nici unui geniu. Ei vor face cinste

zi, m\ g\seam la masa unui ministru al regelui Fran]ei, un om

popoarelor `n s`nul c\rora au tr\it; mai cur`nd sau mai t`rziu, li

foc de de[tept; ei bine, ministrul ne-a ar\tat limpede c\, a[a

se `nal]\ statui [i s`nt privi]i ca binef\c\tori ai neamului ome-

cum unu [i cu unu fac doi, nimic nu le folose[te popoarelor

nesc. Nu-i fie cu sup\rare m\re]ului ministru pe care l-ai po-

mai mult dec`t minciuna [i nimic nu le e mai v\t\m\tor dec`t

menit, dar cred c\, dac\ minciuna poate folosi o clip\, `n cele din urm\ ea devine neap\rat v\t\m\toare; iar adev\rul, dimpo-

1E

vorba de anumite sisteme, pentru a crea un fel de armonie din sunetele mai

multor clopote. 2

Diderot se refer\ aici la personajul numit Jean des Entommeures (Pantagru-

el, cartea I, capitolele XXXIX [i XL).

triv\, devine neap\rat folositor p`n\ la urm\, cu toate c\ se poate `nt`mpla s\ vat\me la un moment dat. Dup\ toate astea, m-a[ sim]i `ndemnat s\ `nchei spun`nd c\ omul de geniu, care spulber\ o eroare general\ sau care se face cheza[ul unui `nalt

16

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

17

adev\r, e totdeauna o fiin]\ demn\ de cel mai ad`nc respect din

avea geniu [i nu trecea deloc drept un om prea cumsecade.

partea noastr\. Se poate `nt`mpla ca fiin]a aceasta s\ fie victima

Dar Voltaire?... EL: Nu m\ `nghesui cu `ntreb\rile, c\ci [tiu s\-mi duc g`n-

prejudec\]ilor [i a legilor; dar exist\ dou\ feluri de legi: unele de o dreptate [i de o generalitate des\v`r[it\, iar altele ciudate,

durile p`n\ la cap\t.

consfin]ite numai datorit\ unei orbiri sau unei necesit\]i de mo-

EU: Care din dou\ ]i-ar fi pl\cut mai mult: s\ fi fost un om

ment. Acestea din urm\ nu-l acoper\ pe vinovatul care le calc\

de treab\, cu g`ndul numai [i numai la tejghea, ca Briasson1,

dec`t cu o ocar\ trec\toare, ocar\ ce se `ntoarce, cu timpul, asu-

ori la metru, ca Barbier, turn`ndu-i nevestei `n fiecare an c`te

pra judec\torilor [i asupra popoarelor, ca s\ r\m`n\ acolo, pen-

un copil legitim, fiind so] bun, tat\ bun, unchi bun, vecin bun,

tru totdeauna. Dintre Socrate [i magistratul care l-a condamnat

negustor cinstit, dar nimic mai mult; sau s\ fi fost m`r[av,

s\ bea cucut\, care e ast\zi dezonorat?

tr\d\tor, ambi]ios, pizma[, r\u, dar s\ fi scris Andromaca, Bri-

EL: {i cu ce s-a ales Socrate? De condamnat, tot l-au con-

tanicus, Ifigenia, Fedra, Atalia? EL: Pentru el, pe legea mea dac\ n-ar fi fost mai bine s\ se

damnat; de ucis, tot l-au ucis; [i tot a fost socotit un cet\]ean r\zvr\tit. Dispre]uind o lege nedreapt\, nu i-a `ndemnat oare pe

asemene cu primul dintre cei doi!

nebuni s\ dispre]uiasc\ legile drepte? {i n-a fost tot un ins cu-

EU: Vorbele dumitale au `n ele mai mult adev\r dec`t crezi.

tez\tor [i ciudat? Mai adineauri era c`t pe-aci s\ pui o vorb\

EL: Oh! cum s`nte]i voi, filozofii! Dac\ spunem [i noi o

bun\ pentru oamenii de geniu.

vorb\ mai ca lumea, atunci o facem din `nt`mplare, ca nebu-

EU: Ascult\-m\, omule drag\! O societate n-ar trebui s\

nii sau ca inspira]ii. Numai voi v\ pricepe]i; da, domnule

aib\ deloc legi rele [i, dac\ n-ar avea dec`t legi bune, nu s-ar

filozof, afl\ c\ m\ pricep [i eu; [i m\ pricep la fel de bine ca

g\si nicic`nd `n situa]ia de a-l persecuta pe un geniu. Doar nu

[i dumneata.

]i-am spus c\ geniul e legat trup [i suflet cu r\utatea, nici r\u-

EU: Nu te sup\ra; dar, ia ascult\, de ce-ai zis „pentru el“?

tatea cu geniul. Mai cur`nd are s\ fie r\u un om m\rginit dec`t

EL: Fiindc\ toate minun\]iile astea pe care le-a f\cut nu i-au

unul inteligent. {i dac\ un geniu ar fi `ndeob[te neprietenos,

adus nici m\car dou\zeci de mii de franci, iar dac\ ar fi fost un

anevoie de mul]umit, ]epos, nesuferit, dac\ ar fi chiar r\u la

bun negustor de m\t\suri pe strada Saint-Denis sau Saint-Hon-

suflet, ce-ai spune la urma urmei?

oré, sau m\car un bun b\can cu toptanul, un spi]er cu mu[terii

EL: C\ e bun de `necat.

mul]i, ar fi str`ns o avere uria[\; [i, str`ng`nd-o, n-ar mai fi exis-

EU: ~nceti[or, omule drag\! {tii, n-am s\-]i iau ca pild\ un-

tat nici un soi de pl\cere de care s\ n-aib\ parte; [i ar fi dat din

chiul. El e un om aspru [i grosolan; lipsit de omenie, e avar, e

c`nd `n c`nd c`te o b\ncu]\ vreunui biet bufon ca mine, fiindc\,

tat\ r\u, so] r\u, unchi r\u; dar nu e dovedit c\ e geniu, c\ arta lui a atins cine [tie ce culmi [i c\ peste zece ani se va mai vorbi `nc\ despre lucr\rile lui. Dar Racine? El, f\r\ `ndoial\ c\

1

Briasson – librar parizian, asociat la Enciclopedie, mort `n 1775. C`t despre

Barbier, unii cred c\ ar fi fost un negustor de m\t\suri din Paris.

18

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

19

la nevoie, i-a[ fi f\cut rost de vreo feti[can\, s\-i mai `ndulceasc\

temem acum nici de viciile, nici de p\catele lui. F\r\ `ndoial\ c\

plictisul ve[nicului trai al\turi de nevast\; am fi f\cut ni[te che-

ar fi fost mai bine dac\ natura i-ar fi h\r\zit virtu]ile unui om

furi stra[nice la el acas\, am fi jucat din gros, am fi b\ut vinuri

cumsecade, `mpreun\ cu talentele unui mare om. El e asemenea

grozave, lichioruri grozave, cafele grozave, ne-am fi plimbat la

unui arbore care a silit s\ se usuce al]i c`]iva arbori planta]i `n

]ar\; vezi bine c\ m\ pricep; r`zi?... dar las\-m\ s\-]i spun: ar fi

preajma lui [i a `n\bu[it plantele ce `i cre[teau la picioare, dar

fost mai bine pentru cei din jurul lui.

[i-a `n\l]at cre[tetul p`n\ `n nori, [i-a `ntins ramurile p`n\ `n zare

EU: Nu te contrazic. Numai s\ nu-[i fi folosit `n vreun fel

[i a d\ruit umbr\ celor care au venit, vin [i vor mai veni s\ se

ru[inos bog\]ia dob`ndit\ prin nego] legal; s\-i fi dat afar\ din

odihneasc\ `n jurul trunchiului s\u m\re]; [i le-a dat pe toate cu

cas\ pe to]i juc\torii, pe to]i parazi]ii, pe to]i in[ii \[tia serbezi,

un gust minunat, care se `mprosp\teaz\ f\r\ `ncetare. Ar fi bine ca

care nu fac dec`t s\ aprobe, pe to]i tr`ntorii, pe to]i pezevenghii

Voltaire s\ mai aib\ [i ging\[ia lui Duclos1 [i nevinov\]ia abatelui

nefolositori; [i s\-i fi pus pe b\ie]ii din pr\v\lie s\-l ciom\-

Trublet2, s\ fie drept ca abatele d’Olivet3, dar, fiindc\ asta nu e cu

geasc\ zdrav\n pe binevoitorul care, prin anumite schimb\ri,

putin]\, s\ privim lucrurile din unghiul care ne poate ar\ta ceea ce

mai alung\ so]ilor sila de traiul zilnic l`ng\ so]iile lor.

au ele cu adev\rat interesant; s\ uit\m o clip\ locul unde ne afl\m

EL: S\-l ciom\geasc\, domnule, s\-l ciom\geasc\? Nimeni nu

`n timp [i `n spa]iu, [i s\ privim spre secolele viitoare, spre ]inutu-

mai e ciom\git a[a, cu una, cu dou\, `ntr-un ora[ civilizat. Iar

rile cele mai dep\rtate, spre popoarele care se vor na[te. S\ ne g`n-

meseria `mpotriva c\reia te ridici e cinstit\; se `ndeletnicesc mul]i

dim la binele speciei omene[ti; dac\ noi nu s`ntem prea darnici,

oameni cu ea, ba unii dintre ei au chiar titluri. {i, la urma urmei,

m\car s\-i iert\m naturii c\ a fost mai `n]eleapt\ dec`t noi. Dac\

pe ce naiba ai vrea dumneata s\ fie cheltui]i banii, dac\ nu pe mese bune, prieteni veseli, vinuri stra[nice, femei frumoase, pl\ceri de toate soiurile, distrac]ii de toate felurile? A[ prefera s\ fiu cer[etor dec`t s\ st\p`nesc ditamai averea [i s\ m\ lipsesc de toate

1

Charles-Pinot Duclos (1704-1772) – scriitor [i istoric francez, autor de ro-

mane [i nuvele. 2

Literat francez mediocru (1697-1770); dup\ dou\zeci [i cinci de ani de a[-

bucuriile astea. Dar s\ ne `ntoarcem la Racine! Cred c\ el n-a fost

teptare, a fost ales, prin `nalte protec]ii, membru al Academiei. E acela[i

bun dec`t pentru cei cu care n-a avut a face [i pentru timpurile

Trublet despre care se vorbe[te `n Prefa]a anex\ a C\lug\ri]ei. ~ntre el [i

c`nd n-a mai tr\it.

Diderot domnea o antipatie st\ruitoare. Trublet s-a opus la intrarea lui Di-

EU: A[a e; dar cump\ne[te r\ul [i binele. Peste o mie de ani, Racine va face s\ curg\ lacrimi; va fi admirat de oameni pe `ntregul p\m`nt; va inspira omenia, mila, duio[ia. Cei care vor tr\i

derot `n Academie. Tot acest pasaj trebuie `n]eles ca o ironie la adresa lui Duclos, Trublet [i d’Olivet. 3

Abatele d’Olivet (1682-1768) – crescut de iezui]i, devine apoi academi-

cian. A tradus `n limba francez\ lucr\rile lui Cicero. ~n ceea ce prive[te acti-

atunci se vor `ntreba cine a fost, `n ce ]ar\ s-a n\scut [i vor invi-

vitatea `n domeniul gramaticii, Goethe `l apreciaz\ pe d’Olivet ca „du[man

dia Fran]a. A f\cut s\ sufere c`teva fiin]e care au pierit, c\rora noi

al re`nnoirii limbii, purist [i rigorist“, ar\t`nd c\, de multe ori, f\r\ s\ se pri-

nu le mai d\m aproape nici o importan]\; n-avem de ce s\ ne

ceap\, corecta lucr\rile poe]ilor, din care pricin\ era du[m\nit de ace[tia.

20

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

21

arunci cu ap\ rece `n capul lui Greuze1, poate c\ o dat\ cu vani-

nici bine, nici r\u, dac\ e trebuitor, dup\ cum `[i `nchipuie at`]ia

tatea `i vei stinge [i talentul. Dac\ ai s\-l faci pe Voltaire mai pu-

oameni cumsecade. EL: Nu prea `n]eleg mare lucru din tot ce mi-ai `n[irat. S-ar p\-

]in sim]itor fa]\ de critic\, n-o s\ mai poat\ p\trunde `n sufletul Meropei2,

n-o s\ te mai mi[te.

EL: Dar dac\ natura a fost tot at`t de puternic\, pe c`t s-a ar\tat de `n]eleapt\, de ce nu i-a f\cut la fel de buni, pe c`t s`nt de mari?

rea c\ e filozofie; `]i atrag aten]ia c\ `n lucruri de-astea nu m\ amestec. Tot ce [tiu e c\ a[ vrea s\ fiu un altul, cu riscul chiar de-a fi un om de geniu, un om `nsemnat; da, trebuie s\ recunosc, mi-o spune

EU: Oare nu-]i dai seama c\ printr-o asemenea judecat\ r\s-

ceva din\untrul meu. N-am putut niciodat\ s\ ascult cum e l\udat

torni ordinea general\, nu-]i dai seama c\, dac\ totul `n lume ar

cineva, f\r\ ca lauda s\ nu m\ fac\ s\ turbez. S`nt invidios. Ascult

fi fost c`t se poate mai bun, n-ar mai fi existat nici un fel de:

cu pl\cere c`nd aud povestindu-se vreun lucru `njositor din via]a

„C`t se poate mai bun“?!

personal\ a celor cu faim\; asta m\ apropie de ei; a[a `mi rabd mai

EL: Ai dreptate; principalul e ca dumneata [i cu mine s\ fim,

u[or mediocritatea. Atunci `mi spun: sigur, tu n-ai fost niciodat\ `n

[i s\ fim dumneata [i cu mine; altminteri, mearg\ totul cum o

stare s\ scrii Mahomet, dar nici Elogiul lui Maupeou1. Am fost, a[a-

putea. Cea mai bun\ ordine a lucrurilor, dup\ p\rerea mea, e

dar, [i mai s`nt, `nc\, nec\jit din pricina mediocrit\]ii mele. Da, da,

aceea `n care trebuie s\ fiu [i eu, [i duc\-se naibii cea mai per-

s`nt mediocru [i nec\jit. N-am ascultat niciodat\ c`nt`ndu-se uver-

fect\ dintre lumi, dac\ nu s`nt [i eu `n ea. ~mi place mai mult s\

tura Indiile galante2, n-am ascultat niciodat\ c`nt`ndu-se Ad`ncile

fiu, chiar dac\ nu s`nt dec`t un neobr\zat care contrazice `ntruna,

abisuri din Tenara; Noapte, ve[nic\ noapte, f\r\ s\-mi spun cu du-

dec`t s\ nu fiu deloc.

rere `n suflet: iat\ ceea ce tu nu vei putea face niciodat\. Eram deci

EU: Nu exist\ om care s\ nu g`ndeasc\ a[a cum g`nde[ti

gelos pe unchiul meu [i, dac\ i s-ar fi g\sit la moarte c`teva buc\]i

dumneata [i s\ nu condamne ordinea existent\, ned`ndu-[i

frumoase pentru clavecin, r\t\cite prin portofoliu, n-a[ fi stat la `n-

seama c\ renun]\ la propria existen]\.

doial\ `ntre a r\m`ne eu [i a fi el. EU: Dac\ numai asta te m`hne[te, nu merit\ s\-]i ba]i capul

EL: E-adev\rat. EU: S\ lu\m deci lucrurile a[a cum s`nt. S\ vedem c`t ne

pentru at`ta lucru. EL: Nu-i nimic, o s\-mi treac\!

cost\ [i c`t ne aduc, [i s\ l\s\m deoparte tot ce nu cunoa[tem `ndeajuns pentru a putea l\uda sau def\ima [i care poate c\ nu e 1 1 Jean-Baptiste

Greuze (1725-1807) – pictor francez. Tablourile sale s`nt, mai cu seam\, portrete sau scene de familie. Arta lui e, `n mare parte, `ndreptat\ `mpotriva picturii rafinate [i lipsite de idei a reprezentan]ilor aristocra]iei. A fost prieten cu Diderot, c\ruia i-a f\cut portretul. 2 Eroina piesei cu acela[i nume, scris\ de Voltaire [i reprezentat\ pentru prima oar\ la 20 februarie 1743.

Mahomet [i Elogiul lui Maupeou – dou\ lucr\ri ale lui Voltaire, `n care scrii-

torul se situeaz\ pe pozi]ii cu totul diferite, ceea ce relev\ [i Rameau-nepotul. Tragedia Mahomet biciuie[te fanatismul religios; Maupeou, pe care Voltaire l-a elogiat, a fost prim-ministru al Fran]ei, cunoscut ca zbir. 2

Balet eroic `n trei acte [i un prolog, cu muzic\ de Rameau-unchiul, repre-

zentat pentru prima dat\ `n 1735.

22

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

Apoi `ncepu s\ c`nte din nou uvertura Indiile galante [i aria Ad`ncile abisuri, [i ad\ug\:

23

Porte1; `i auzea, se umfla `n pene, `i aproba, le z`mbea, `i dispre]uia, nu-i lua `n seam\, `i alunga, `i rechema, apoi vorbea mai de-

„Ceva-ul acela din\untrul meu `mi spune: Rameau, c`t de

parte); [i a[a, ]i s-ar spune diminea]a c\ e[ti un om mare; ai citi `n

mult ai fi vrut s\ compui tu buc\]ile astea dou\; [i, dac\ le-ai fi

Istoria celor trei secole2 c\ e[ti un om mare; seara ai fi convins c\

compus tu, ai mai fi f\cut `nc\ dou\; [i, c`nd ai fi avut mai

e[ti un om mare, [i marele om, Rameau-nepotul, ar adormi `n mur-

multe, te-ar fi jucat [i te-ar fi c`ntat pretutindeni. C`nd ai fi mers,

murul dulce al laudelor, care i-ar suna `n urechi `n timpul somnului

ai fi ]inut fruntea sus, con[tiin]a ta ]i-ar fi dovedit ]ie `nsu]i pro-

chiar; ar p\rea mul]umit; pieptul i s-ar umfla, i s-ar ridica [i i s-ar

priul merit, ceilal]i te-ar fi ar\tat cu degetul [i-ar fi spus: El e cel

cobor` `n tihn\; ar sfor\i ca un mare om...“

care a compus frumoasele gavote ([i c`nta gavotele).“ Apoi, cu

{i, vorbind astfel, Rameau se a[eza bini[or pe o banc\, `n-

aerul unui om ad`nc mi[cat, al c\rui suflet se scald\ `n bucurii [i

chidea ochii [i imita somnul fericit pe care [i-l `nchipuia. Iar

ai c\rui ochi s`nt, din pricina aceasta, umezi, ad\uga, frec`ndu-[i

dup\ ce gusta c`teva clipe din dulcea]a odihnei acesteia, se tre-

m`inile: „Ai fi avut o cas\ bun\ ([i-i m\sura `ntinderea cu bra-

zea, `ntindea bra]ele, c\sca, `[i freca pleoapele [i-[i c\uta din

]ele), un pat bun ([i se tol\nea acolo, alene), vinuri bune (din care

nou `n preajm\ serbezii lingu[itori.

gusta, plesc\indu-[i limba de cerul gurii), o tr\sur\ bun\ ([i ridica

EU: A[adar, crezi c\ omul fericit are un somn al lui?

piciorul ca s\ se urce `n ea), femei frumoase (pe care le [i lua de

EL: Cum s\ nu cred? Eu, bietul p\c\tos, c`nd ajung seara `n pod

dup\ g`t, privindu-le voluptuos); o sut\ de pu[lamale ar fi venit s\

[i c`nd m\ v`r `n a[ternutul meu de zdren]e, m\ zgribulesc sub p\-

m\ t\m`ieze `n toate zilele ([i i se p\rea c\-i [i vede `n jurul lui; `i

tur\, cu pieptul ap\sat [i cu respira]ia `ngreunat\; atunci, abia dac\ se

vedea pe

Palissot1,

pe

Poincinet2,

pe Fréron tat\l [i

fiul3,

pe La

aude un fel de sc`ncet u[or, pe c`t\ vreme un financiar sfor\ie de duduie toat\ casa, ba chiar toat\ strada. Dar ceea ce m\ m`hne[te ast\zi

1

Charles de Montenoy Palissot (1730-1814) – scriitor francez, caracterizat de

nu e faptul c\ sfor\i [i dorm `ntr-un mod meschin, ca un nefericit.

Goethe drept „mediocritate, cu oarecare talent, dar grozav de preten]ios“; s-a f\cut

EU: Totu[i, e [i acest lucru destul de trist.

cunoscut mai cu seam\ prin atacurile sale `nver[unate [i dezgust\toare `mpotriva

EL: Ceea ce mi s-a `nt`mplat e [i mai trist `nc\.

lui Rousseau, a lui Diderot [i a prietenilor lor. Lupta lui `mpotriva enciclopedi[tilor

EU: Dar ce ]i s-a `nt`mplat?

era sus]inut\ de cercurile conduc\toare ale Fran]ei monarhiste [i catolice. 2

Antoine-Alexandre-Henri Poincinet (1735-1769) – publicist francez din gru-

pul lui Palissot, Fréron etc., potrivnic enciclopedi[tilor. ~ntreaga via]\ a servit

EL: Totdeauna ai ]inut ni]elu[ la mine, fiindc\ s`nt un b\iat bun, pe care `n fond `l dispre]uie[ti, dar care te distreaz\...

confra]ilor s\i drept ]int\ a ironiilor. 3

Fréron-tat\l (1719-1776) – publicist francez. Du[man `nver[unat al g`ndirii `nain-

tate, `i atac\ pe Voltaire [i pe enciclopedi[ti, sprijinit fiind de cercurile reac]ionare. Ambi]ios din fire, se `nconjoar\ de mediocrit\]i, spre a domina asupra lor. P`n\ la

1

Abatele de La Porte (1713-1779) – publicist francez.

2

E vorba de Trei secole ale literaturii franceze, lucrare a abatelui Sabatier

urm\ `ns\ nu face dec`t s\ se compromit\. ~n demascarea lui Fréron, Voltaire a jucat

de Castres, `n colaborare, dup\ unii, cu Palissot [i cu abatele Martin, ap\-

un rol activ. Fiul s\u, cunoscut sub numele de Fréron-fiul, i-a urmat pilda.

rut\ `n anul 1772.

24

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

25

EU: Nimic mai adev\rat.

acestea care s\ nu-mi fi adus un z`mbet, o m`ng`iere, o b\taie

EL: De aceea, am s\-]i povestesc.

pe um\r, o palm\, o lovitur\ de picior; la mas\, oricare dintre

~nainte de a `ncepe, el ofteaz\ ad`nc, `[i duce am`ndou\ pal-

ele `mi aducea o buc\]ic\ bun\, care mi se arunca `n farfurie;

mele la frunte, apoi se lini[te[te [i-mi spune:

iar dup\-mas\, `mi aduceau o libertate pe care mi-o luam sin-

„{tii c\ s`nt un nepriceput, un prost, un nebun, un neobr\zat,

gur [i n-avea nici o importan]\, fiindc\ eu, unul, s`nt un om

un lene[, ceea ce noi, burgunzii, numim o haimana patentat\, un

f\r\ importan]\. Se face din mine, cu mine, `n fa]a mea, tot ce

potlogar, un m`nc\u...“

vrei, f\r\ s\ m\ simt jignit. {i ce de mai d\rule]e `mi picau!

EU: Ce mai panegiric!

Dar, javr\ p\c\toas\, cum m\ [tii, am pierdut totul! Am pier-

EL: E `n `ntregime adev\rat; trebuie s\ recuno[ti, cu voia

dut totul, fiindc\ am avut judecata s\n\toas\ o dat\, o singur\

dumitale, c\ nu-i nici un cuv`nt de prisos `n el. Nu m\ cunoa[te

dat\ `n via]\. Ah! Dac\ mi se mai `nt`mpl\ vreodat\!

nimeni mai bine dec`t m\ cunosc eu; [i `nc\ nu spun tot.

EU: Dar despre ce e vorba?

EU: N-am s\ te contrazic deloc, fiindc\ nu vreau s\ te sup\r.

EL: Despre o prostie de neasemuit, de ne`n]eles [i de neiertat.

EL: Ei bine, `mi duceam zilele pe l`ng\ ni[te oameni care

EU: Care mai e [i prostia asta?

m\ pl\ceau tocmai fiindc\ s`nt `nzestrat din bel[ug cu toate aceste `nsu[iri.

EL: Rameau! Rameau! Pentru asta te angajaser\? E o neghiobie s\ ai un pic de bun-gust, un pic de inteligen]\, un pic de jude-

EU: Ciudat lucru; crezusem p`n\ acum c\ oamenii `[i as-

cat\; Rameau, prietene, asta te va `nv\]a minte s\ r\m`i cum te-a

cund `nsu[irile astea fa]\ de ei `n[i[i sau [i le iart\, [i c\ le dis-

f\cut Dumnezeu [i cum te doreau protectorii t\i. A[a, te-au luat

pre]uiesc atunci c`nd le v\d la al]ii.

de umeri, te-au condus la u[\ [i ]i-au spus: „Sec\tur\, [terge-o [i

EL: S\ [i le ascund\? Oare pot s-o fac\? Nici nu te `ndoi c\

s\ nu mai apari pe-aici; ia uita]i-v\ la el, mi se pare c\ vrea s\ aib\

Palissot, c`nd e singur [i se g`nde[te la sine, `[i spune cu totul

bun-sim] [i judecat\! {terge-o! ~nsu[iri de-astea avem [i noi.“ Ai

alte lucruri; fii sigur c\, atunci c`nd se g\se[te `ntre patru ochi

plecat, mu[c`ndu-]i degetele; blestemata de limb\ ar fi trebuit s\

cu vreun coleg de-al lui, `[i m\rturisesc deschis c\ nu

]i-o mu[ti mai `nt`i. Fiindc\ nu te-ai g`ndit la asta, iat\-te `n drum,

s`nt am`ndoi dec`t ni[te lichele nemaipomenite. {i nici pome-

f\r\ un gologan [i ne[tiind cum s-o sco]i la cap\t. }i se d\dea s\

neal\ s\-[i dispre]uiasc\ `nsu[irile, atunci c`nd le v\d la al]ii!

m\n`nci dup\ pofta inimii, ce mai! {i acum vei fi silit s\ m\n`nci

Oamenii despre care vreau s\-]i vorbesc [tiau s\ c`nt\reasc\

resturile care se v`nd prin hale; aveai o locuin]\, [i acum ai fi fe-

mai bine lucrurile, [i firii mele `i mergea de minune pe l`ng\

ricit dac\ ]i s-ar da iar podul t\u; dormeai bine, [i acum te a[-

ei; m\ ]ineau ca `n vat\; m\ s\rb\toreau, nu se puteau lipsi o

teapt\ paiele, `ntre vizitiul domnului de Soubise1 [i prietenul

clip\ de mine f\r\ s\ le par\ r\u; eram micu]ul lor Rameau, nebunul lor Rameau, neobr\zatul, nepriceputul, lene[ul, m`n-

1

c\ul, bufonul, n\t`ngul. {i nu exista unul printre epitetele

afla]i `n mizerie.

Grajdurile domnului de Soubise serveau ca ad\post c`torva scriitori [i arti[ti

26

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

27

Robbé1; `n locul somnului dulce [i tihnit pe care-l aveai, de-acum

p\rea c\ ]ine `n palme v`rful unui pantof, pl`ngea, suspina [i

`nainte ai s\ ascul]i cu o ureche nechezatul [i trop\itul cailor, iar

spunea: „Da, micu]a mea regin\, da, f\g\duiesc, n-o s\ am c`t

cu cealalt\ zgomotul de o mie de ori mai nesuferit al versurilor

voi tr\i, c`t voi tr\i...“ Apoi, ridic`ndu-se `n picioare, ad\ug\ pe

seci, aspre [i barbare. Nefericitule, nechibzuit [i apucat de-un mi-

un ton serios [i chibzuit:

lion de draci!

EL: Da, ai dreptate! Cred c\ a[a ar fi cel mai bine. Ea e

EU: {i nu v\ pute]i, oare, `mp\ca? Gre[eala pe care ai f\-

bun\; domnul Vieillard 1 spune c\ e at`t de bun\! {i eu `i cu-

cut-o e chiar at`t de grav\? Dac\ a[ fi `n locul dumitale, m-a[

nosc, oarecum, bun\tatea; totu[i, s\ te umile[ti `n fa]a unei

duce la oamenii aceia; le e[ti mai trebuitor dec`t crezi.

maimu]e, s\ ceri `ndurare la picioarele unei mici paia]e, pe

EL: Oh! s`nt sigur c\ acum, c`nd nu-i mai fac s\ r`d\, se plictisesc c`ine[te.

care o urm\resc f\r\ r\gaz fluier\turile spectatorilor! Eu, Rameau, fiul domnului Rameau, spi]erul din Dijon, care-i un

EU: A[adar, m-a[ duce s\-i caut; nu le-a[ da r\gaz s\ m\

om cumsecade [i nu [i-a `ndoit niciodat\ genunchii `naintea

uite [i s\ se `ntoarc\ spre vreo distrac]ie mai cuviincioas\;

nim\nui! Eu, Rameau, nepotul celui numit marele Rameau,

fiindc\ nu se [tie ce se poate `nt`mpla!

care pot fi v\zut plimb`ndu-m\ ]eap\n [i cu bra]ele ridicate

EL: De a[a ceva nu m\ tem; n-o s\ se `nt`mple niciodat\.

prin Palais-Royal, de c`nd domnul Carmontelle 2 l-a desenat

EU: Oric`t ai fi de ne`ntrecut, un altul te-ar putea `nlocui.

`ncovoiat [i cu m`inile v`r`te sub pulpanele surtucului! Eu,

EL: Cu greu.

care am compus buc\]i pentru clavecin, nec`ntate de nimeni,

EU: S\ zicem; m-a[ duce totu[i, cu mutra asta dezn\d\j-

singurele buc\]i care vor trece poate `n posteritate [i vor fi

duit\, cu ochii r\t\ci]i, cu gulerul descheiat, cu p\rul v`lvoi, `n

c`ntate; eu! eu... `n sf`r[it!... S\ m\ duc! Dar iat\, domnule,

starea tragic\ `n care te g\se[ti. M-a[ arunca la picioarele divi-

`mi e cu neputin]\ ([i pun`ndu-[i m`na dreapt\ pe piept, ad\-

nit\]ii. Mi-a[ lipi fa]a de ]\r`n\ [i, f\r\ s\ m\ ridic, i-a[ spune

ug\): Simt, aici, ceva care se `mpotrive[te [i-mi spune: Ra-

cu voce stins\ [i suspin\toare: „Iart\-m\, doamn\! Iart\-m\!

meau, n-ai s\ faci una ca asta. Trebuie s\ existe o oarecare

S`nt un nemernic [i un mi[el. A fost o clip\ nenorocit\, fiindc\

demnitate, legat\ de natura omului, pe care nimic n-o poate

[ti]i foarte bine c\ nu s`nt f\cut s\ am o judecat\ s\n\toas\, [i

`n\bu[i. Demnitatea asta se treze[te ca din senin, da, iac-a[a;

v\ f\g\duiesc c\ nu voi avea niciodat\, c`t voi tr\i.“

fiindc\ s`nt zile `n care nu mi-ar p\sa deloc dac\ a[ fi c`t de

Nostim e c\, pe c`nd `i ]ineam discursul acesta, el `i executa pantomima. C\zuse `n genunchi; `[i lipise obrazul de ]\r`n\,

1

tri]ei Hus. 2

1

Robbé de Beauveset (n\scut `n Vendôme, `n 1725) – poet submediocru, care

a `ncercat, f\r\ succes, aproape toate genurile literare.

Vieillard sau Vielard – fiul „directorului apelor“ din Passy, amant al acLouis-Carrogis Carmontelle (1717-1806) – pictor, gravor [i scriitor francez;

a f\cut portretul lui Rameau-unchiul, care se poate vedea [i ast\zi la Cabinetul de stampe din Paris.

28

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

josnic vrei; `n zilele acelea, a[ fi `n stare, pentru o para, s\ o pup `n c... pe micu]a

Hus1.

29

de neghiob? Oare nu [tii s\ lingu[e[ti, ca oricare altul? N-ai putea s\ min]i, s\ juri, s\-]i calci jur\mintele, s\ f\g\duie[ti, s\-]i ]ii sau

EU: Ehei! prietene, dar ea e alb\, e dr\gu]\, dulce, dolo-

nu cuv`ntul, ca oricare altul? Oare tu n-ai putea s\ stai `n patru

fan\, [i la un asemenea act de umilin]\ s-ar putea `njosi c`teo-

labe, ca oricare altul? N-ai putea s\ `nlesne[ti aventurile amoroase

dat\ chiar [i unul mai n\zuros dec`t dumneata.

ale doamnei [i s\ duci bile]ele dulci domnului, ca oricare altul?

EL: S\ ne `n]elegem; exist\ pupatul `n c... la propriu [i pupa-

N-ai putea s\-l `ncurajezi pe tinerelul acela s\-i vorbeasc\ domni-

tul `n c... la figurat. ~ntreab\-l pe gr\sunul de Bergier care o pup\

[oarei [i s-o convingi pe domni[oar\ s\-l asculte, ca oricare altul?

`n c... pe doamna de La

Marck2,

[i la propriu, [i la figurat; [i, la

ea, pe cinstea mea c\ mi-ar displ\cea [i propriul, [i figuratul. EU: Dac\ nu-]i place calea pe care ]i-o ar\t, atunci ai curajul s\ fii cer[etor!

Oare n-ai putea tu s-o faci s\ `n]eleag\ pe fiica vreunuia dintre burghezii no[tri c\ e prost `mbr\cat\, s\-i ar\]i c\ ni[te cercei frumo[i, un pic de ro[u, c`teva dantele sau o rochie à la polonaise i-ar veni de minune? N-ai putea tu s-o convingi c\ picioru[ele ei nu

EL: E nespus de greu s\ fii cer[etor, c`nd exist\ at`]ia ne-

s`nt f\cute s\ umble pe jos? C\ exist\ un t`n\r domn, frumos [i bo-

ghiobi `nst\ri]i, pe socoteala c\rora se poate tr\i. {i apoi, sila

gat, cu ve[m`ntul g\tit `n fireturi de aur, cu o tr\sur\ superb\, cu

de tine `nsu]i este de nesuferit.

[ase lachei tot unu’ [i unu’? N-ai putea tu s\-i spui c\ t`n\rul acela

EU: Oare dumneata cuno[ti sim]\m`ntul acesta?

a v\zut-o trec`nd, c\ a g\sit-o `nc`nt\toare [i c\ de atunci nu mai

EL: Dac\ `l cunosc! De c`te ori mi-am spus: Cum, Rameau,

bea, nu mai m\n`nc\, nu mai doarme [i-are s\ moar\?

s`nt zece mii de mese bune `n Paris, cu c`te cincisprezece sau do-

– Dar ce-o s\ zic\ t\ticu’?

u\zeci de tac`muri fiecare, [i printre toate aceste tac`muri nu e nici

– Ei, ei, t\ticu’! La `nceput, o s\ se supere ni]el.

unul pentru tine! Exist\ pungi pline, din care curge aur `n dreapta

– {i m\mica, ea, care-mi spune `ntruna s\ fiu fat\ cuminte

[i-n st`nga, [i ]ie nu-]i pic\ un gologan! At`]ia de[tep]i m\run]i [i

[i m\ `nva]\ c\ nu exist\ nimic de pre] pe lumea asta, `n afar\

f\r\ talent, f\r\ merite; at`]ia tipi lipsi]i de farmec; at`]ia intrigan]i

de cinste!

josnici s`nt `mbr\ca]i ca lumea, [i tu s\ umbli gol! {i tu s\ fii at`t

– Vorbe `nvechite, care n-au nici o noim\. – {i duhovnicul meu?

1

Adélaïde-Louise-Pauline Hus – n\scut\ la Rennes `n 1734 – a jucat la Comedia Francez\ `ntre anii 1753-1780 [i a murit `n 1805. Era `ntre]inuta lui Bertin, despre care se vorbe[te `n text. 2 La Marck (ducesa de) – una dintre doamnele care s-au str\duit cel mai mult s\ asigure reprezentarea piesei lui Palissot, Filozofii. Se `n]elege lesne de ce Diderot `i pomene[te numele `n atare condi]ii... C`t despre Bergier, se presupune c\ ar fi vorba de teologul [i academicianul Nicolas L. Bergier (1718-1790), du[man al ilumini[tilor.

– N-o s\-l mai vezi sau, dac\ tot o s\-]i mai vin\ chef s\ te duci s\-i poveste[ti distrac]iile dumitale, o s\ te coste c`teva livre de zah\r [i de cafea. – Nici nu [tii c`t e de ne`ng\duitor; odat\ n-a vrut s\-mi ierte p\catele, fiindc\ am c`ntat Vino `n chilia mea. – Asta din pricin\ c\ nu i-ai dat nimic; dar c`nd ai s\ apari `n dantele...

30

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

31

– Vas\zic\, voi avea dantele?

se `nveleau `n catifele; se sprijineau `n bastoane cu m\ciulie de

– Nici vorb\, tot felul de dantele... [i cu cercei de diamante...

aur [i cu ciocul `ncovrigat, aveau Aristotelul [i Platonul1 la de-

– Vas\zic\, voi avea cercei frumo[i, cu diamante?

get. {i cine erau, m\ rog? Ni[te l\utari p\c\to[i; iar ast\zi s`nt

– Sigur.

boieri mari. Atunci sim]eam cum prind curaj, `mi sim]eam su-

– La fel cu ai marchizei care vine uneori s\-[i cumpere m\-

fletul `n\l]at, mintea ascu]it\ [i capabil\ de orice; dar, dup\ c`te

nu[i din dugheana noastr\?

se pare, st\rile astea nu dureaz\ cine [tie c`t [i p`n\ `n clipa de

– ~ntocmai... C`nd vei ap\rea `ntr-o tr\sur\ frumoas\, cu cai

fa]\ n-am izbutit s\ m\ c\p\tuiesc. Orice s-ar spune, iat\ despre

suri-rota]i, cu doi lachei grozavi, cu un negru mic [i cu alerg\to-

ce discut adeseori, de unul singur; `mi po]i parafraza vorbele

rul dinainte; c`nd vei ap\rea fardat\, cu benghiuri, cu tren\ lung\.

dup\ cum ai chef, numai s\ pricepi, p`n\ la urm\, c\ [i eu cunosc

– La bal?

sila de mine `nsumi sau zbuciumul acesta al con[tiin]ei care se

– La bal, la Oper\, la teatru... (Inima `i tresalt\ de pe acum,

na[te din z\d\rnicia darurilor pe care ni le-a `mp\r]it cerul; e cel

de bucurie... Tu te joci cu o h`rtiu]\, pe care o ]ii `ntre degete.)

mai cumplit dintre toate. Aproape c\ ar fi mai bine ca omul s\

– Ce ai acolo?

nu se fi n\scut.

– Nimic. ~l ascultam [i, pe m\sur\ ce juca scena pezevenghiului [i a

– Ba mi se pare c\ ai ceva. – Am un bilet.

tinerei fete seduse, `mi sim]eam sufletul fr\m`ntat de dou\ im-

– Pentru cine?

bolduri potrivnice: nu [tiam dac\ o s\ izbucnesc `n r`s sau dac\

– Pentru dumneata, dac\ ai fi c`t de c`t curioas\.

o s\ m\ las prad\ m`niei care m\ cuprindea. Sufeream; de zeci

– Curioas\? S`nt foarte curioas\, haide... (Ea cite[te.) O `n-

de ori un hohot de r`s mi-a st\vilit m`nia; de zeci de ori m`nia,

t`lnire! E cu neputin]\.

st`rnit\ `n fundul inimii mele, s-a sf`r[it printr-un hohot de r`s.

– Poate c`nd te duci la biseric\...

M\ uimise at`ta agerime a min]ii [i at`ta josnicie, m\ uimiser\

– Mama merge totdeauna cu mine; dar dac\ ar veni el aici

ideile, r`nd pe r`nd juste [i false, perversitatea at`t de deplin\ a

mai de diminea]\, eu m\ trezesc prima [i s`nt la tejghea `nain-

sentimentelor, m`r[\via des\v`r[it\ [i sinceritatea at`t de neo-

tea celorlal]i...

bi[nuit\. El `mi observ\ fr\m`ntarea [i m\ `ntreb\: „Ce ai?“ EU: Nimic.

El vine [i place; iar `ntr-o bun\ zi, pe `nserat, micu]a dispare, [i mie mi se num\r\ cei dou\ mii de scuzi care mi se cuvin... P\i

EL: Pari tulburat.

cum! Adic\ s\ ai asemenea talente [i s\ n-ai o bucat\ de p`ine?

EU: Chiar s`nt.

Nu ]i-e ru[ine, nenorocitule? ~mi aminteam o serie de sec\turi

EL: La urma urmei, ce m\ sf\tuie[ti s\ fac?

care nu-mi ajungeau nici p`n\ la c\lc`ie m\car [i erau totu[i ticsi]i de bani. Eu purtam un surtuc de l`n\ grosolan\, `n timp ce ei

1

E vorba de inele, pe ale c\ror pietre erau gravate figurile acestor filozofi antici.

32

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

EU: S\ schimbi vorba. Ah, nefericitule! C`t de josnic te-ai n\scut sau ai ajuns!

33

sub marmur\ ori a putrezi sub ]\r`n\ `nseamn\ tot a putrezi, [i nimic altceva. La ce-]i folose[te dac\ ai `n jurul co[ciugului copii

EL: Nu te contrazic; totu[i, n-a[ vrea ca starea mea s\ te mi[-

ro[ii, copii alba[tri1 sau dac\ n-ai pe nimeni? {i apoi, ia uit\-te la

te prea mult; dac\ mi-am deschis inima `n fa]a dumitale, n-am

`ncheietura asta a m`inii: era ]eap\n\ ca naiba; toate cele zece de-

f\cut-o cu g`ndul s\ te m`hnesc. Am pus ceva bani deoparte, c`t

gete p\reau ni[te be]e `nfipte `ntr-o palm\ de lemn, iar tendoa-

am stat la oamenii aceia; g`nde[te-te numai c\ n-aveam nevoie

nele ei erau asemenea unor coarde vechi, f\cute din ma]e mai

de nimic, dar absolut de nimic; [i mi se d\deau at`tea pentru mi-

uscate, mai ]epoase, mai neml\dioase dec`t cele pe care le folo-

cile mele pl\ceri!

se[te strungarul la roat\; dar mi ]i le-am chinuit at`ta, mi ]i le-am

~ncepu din nou s\-[i loveasc\ fruntea cu unul din pumni; s\-[i mu[te buzele, s\-[i dea peste cap ochii r\t\ci]i, ad\ug`nd:

fr\m`ntat at`ta, [i at`ta le-am fr`nt... Tu nu vrei s\ te clinte[ti, dar eu, mii de draci!, eu spun c\ te voi clinti [i a[a va fi...

„De-acum s-a ispr\vit; am pus ceva deoparte; timpul s-a scurs

{i, spun`nd acestea, `[i apucase cu m`na dreapt\ degetele [i

[i ce aveam a sporit `nc\ pe-at`ta.“

`ncheietura m`inii st`ngi [i le r\sucea `n sus, `n jos; v`rfurile de-

EU: Vrei s\ spui c\ s-a pierdut?

getelor `i atingeau bra]ul, `ncheieturile trosneau; m\ temeam ca

EL: Nu, nu, a sporit. Te `mbog\]e[ti cu fiecare clip\; o zi mai

oasele s\ nu sar\ de la locul lor.

pu]in din via]\ sau un ban mai mult e acela[i lucru; principalul e

EU: Bag\ de seam\, i-am spus, ai s\ te schilode[ti!

s\ te duci `n tihn\, `n fiecare sear\, la privat\: O, stercus pretio-

EL: N-ai grij\, s`nt obi[nuite; de zece ani le-am tot schim-

sum!1

Iat\ marele rezultat al vie]ii, oricine ai fi! ~n ultima clip\,

to]i s`nt la fel de boga]i; [i Samuel

Bernard2,

care, dup\ nume-

roase furturi, jafuri [i falimente, las\ `n urma lui dou\zeci [i

bat forma; `n ciuda lor, tic\loasele au fost nevoite s\ se deprind\, s\ `nve]e s\ se a[eze pe clape [i s\ zburde pe coarde; a[a c\ acum merge, da, merge...

[apte de milioane aur, ca [i Rameau, `n urma c\ruia nu va r\m`ne nimic. Rameau, c\ruia mila public\ `i va face rost de giul-

Spun`nd acestea, el ia pozi]ia unui violonist, c`nt\ `nceti[or din

giu, ca s\-l `nf\[oare. Mortul n-aude dang\tele clopotelor.

gur\ un allegro de Locatelli2, cu m`na dreapt\ imit\ mi[carea ar-

Degeaba r\gu[esc o sut\ de preo]i c`nt`nd pentru el, degeaba

cu[ului, `n timp ce m`na st`ng\ [i degetele par a i se plimba de-a

merge `nainte [i `n urma lui un [ir de oameni cu f\clii aprinse;

lungul g`tului viorii; dac\ scoate un ton fals, se opre[te [i `ntinde

sufletul lui nu p\[e[te l`ng\ maestrul de ceremonie. A putrezi 1

1

„O, excrement pre]ios!“ (lat.) Samuel Bernard – bancher al regilor Ludovic al XIV-lea [i Ludovic al XV-lea; a murit `n 1739, l\s`nd `n urma lui o avere evaluat\ la treizeci [i trei de milioane de franci. 2

Copii ro[ii – orfani parizieni de la azilul `nfiin]at de Francisc I `n 1536 [i purt`nd costume ro[ii; copii alba[tri – orfani de la azilul Sfintei Treimi din Paris. {i unii, [i al]ii erau folosi]i `n cortegiile funerare, ca purt\tori de f\clii sau cori[ti. 2 Pietro Locatelli (1639-1764) – violonist [i compozitor italian, unul dintre primii reprezentan]i ai muzicii instrumentale dramatice, av`nd caracter programatic. A locuit mult\ vreme la Paris.

34

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

sau sl\be[te coarda; o ciupe[te apoi cu unghia, ca s\ vad\ dac\ a

35

EL: Nu m\ ostenesc niciodat\.

acordat-o exact: reia bucata de unde se oprise. Bate m\sura cu pi-

C`nd am v\zut c\ `ncerc zadarnic s\-l cru], c\ci sonata la vi-

ciorul, d\ din cap, din m`ini, din picioare, `[i mi[c\ palmele, se

oar\ f\cuse s\-i curg\ n\du[elile, m-am hot\r`t s\-l las s\ c`nte;

zv`rcole[te tot, a[a cum i-am v\zut f\c`nd uneori, la concertele re-

iat\-l st`nd la clavecin, cu picioarele `ndoite, cu capul ridicat

Chiabran1

ori pe vreun alt virtuoz cuprins

spre tavan, unde s-ar fi spus c\ vedea o partitur\; iat\-l c`nt`nd,

de acelea[i convulsii, `nf\]i[`ndu-mi imaginea aceleia[i cazne [i

improviz`nd, execut`nd o bucat\ de Alberti1 sau de Galuppi2,

cauz`ndu-mi aproape acelea[i suferin]e; c\ci nu e oare groaznic s\

nu mai [tiu de care anume din am`ndoi. Vocea `i zbura ca

vezi durere cumplit\ la cel care vrea s\-]i `nf\]i[eze pl\cerea? L\-

v`ntul, iar degetele `i fluturau pe clape, c`nd l\s`nd discantul3

sa]i s\ cad\ o cortin\ `ntre omul acesta [i mine, ca s\ nu-l mai v\d,

ca s\ ia notele joase, c`nd p\r\sind acompaniamentul ca s\ re-

dac\ e vorba s\-mi arate un nefericit pus la cazne. C`nd, printre

vin\ la discant. Pe chip i se iveau pasiunile, una dup\ alta; pu-

zv`rcoliri [i strig\te, ajungea la un tenuto, una dintre acele p\r]i ar-

team deosebi dragostea, m`nia, pl\cerea, durerea; se sim]eau

monioase `n care arcu[ul se mi[c\ `nceti[or, pe mai multe coarde

nuan]ele de piano [i forte, [i s`nt sigur c\ totu[i cineva mai is-

deodat\, chipul lui p\rea cuprins de extaz, vocea i se `ndulcea, se

cusit dec`t mine ar fi putut recunoa[te bucata pe care o c`nta

asculta singur, beat de `nc`ntare; s`nt sigur c\ acordurile r\sunau [i

dup\ ritm, dup\ stil, dup\ expresia fe]ei lui [i dup\ cele c`teva

`n urechile lui, [i `n ale mele; apoi, repun`ndu-[i instrumentul sub

fr`nturi de c`ntec, ce `i sc\pau uneori. Dar lucrul cel mai ciudat

bra]ul st`ng, cu aceea[i m`n\ `n care `l ]inea, [i l\s`nd s\-i alunece

era c\ el dibuia din c`nd `n c`nd, `ncepea de la cap\t, ca [i cum

`n jos m`na dreapt\ cu arcu[ul, m\ `ntreb\: „Ei bine, ce-ai de zis?“

ar fi gre[it, [i se nec\jea c\ nu mai [tie bucata pe dinafar\.

ligioase, pe Ferrari, pe

„~n sf`r[it, `mi spuse el, ridic`ndu-se [i [terg`ndu-[i pic\turile

EU: Minunat! EL: Mi se pare c\ merge, sun\ aproape ca [i celelalte...

de sudoare care-i [iroiau de-a lungul obrajilor, `]i dai seama c\

{i se l\s\ `ndat\ pe vine, ca un muzician care s-ar a[eza

[tim [i noi s\ plas\m un triton, o chint\ superflu\, [i c\ `nl\n]ui-

la clavecin.

rea dominantelor ne este foarte cunoscut\. Pasajele enarmonice4,

EU: Te rog s\ te cru]i [i s\ m\ cru]i... EL: Nu, nu, acum c\ am pus m`na pe dumneata, ai s\ m\

1

Giuseppe Matteo Alberti (n\scut `n 1685) – compozitor italian.

ascul]i. N-am nevoie de laude aduse f\r\ s\ [tii pentru ce. Dup\

2

Baldasare Galuppi (1706-1785) – compozitor vene]ian. E socotit `ntemeietor

asta, ai s\ m\ lauzi cu [i mai mult\ convingere, [i poate c\ am s\ cap\t vreun elev. EU: Cunosc at`t de pu]in\ lume, `nc`t te ostene[ti de poman\.

al operei-bufe. 3

cor) sau de instrumente. 4

1

Ferrari Dominic (violonist) sau Louis (violonist), ca [i violonistul piemontez

Chiabran, au concertat pe la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Discantul `nseamn\: a) partea superioar\ a unei partituri vocale sau instru-

mentale; b) cea mai ridicat\ categorie de voci (de pild\, sopranul, `ntr-un Triton (de la latinescul tritonus – trei tonuri) – denumire dat\ unui interval ab-

solut interzis `n muzica veche. De asemenea, „chinta superflu\“, „`nl\n]uirea dominantelor“, „pasajele enarmonice“ s`nt termeni tehnici folosi]i `n muzic\.

36

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

despre care scumpul meu unchi a f\cut at`ta v`lv\, nu s`nt cine

EL: Exact.

[tie ce mare lucru, [i ne descurc\m [i noi `n ele.“ EU: }i-ai dat prea mult\ osteneal\, ca s\-mi ar\]i c\ e[ti

EU: ~nv\]am eu `nsumi, `nv\]`ndu-i pe al]ii, [i unora le-a prins bine.

foarte priceput. Eu te-a[ fi crezut pe cuv`nt.

EL: Tot ce se poate; numai c\, vezi, cu muzica nu e tot a[a

EL: Foarte priceput? A, nu! C`nd e vorba de meseria mea,

cum e cu algebra sau cu geometria. Acum, c`nd e[ti cineva...

pot spune c\ m\ pricep oarecum, [i asta e mai mult dec`t tre-

EU: Nu s`nt chiar cineva.

buie, ori poate crezi c\ `n ]ara noastr\ e[ti dator s\ [i [tii ceea

EL: C`nd ai bani la ciorap...

ce `i `nve]i pe al]ii?

EU: Nu prea am.

EU: Nu mai mult dec`t s\ [tii ceea ce se `nva]\.

EL: ~i pui fetei dumitale profesori.

EL: Asta e adev\rat, pe to]i dracii! Ba `nc\ foarte adev\rat! Ia spune, domnule filozof, spune cu m`na pe con[tiin]\, cinstit!

EU: ~nc\ nu-i pun; las educa]ia `n grija maic\-sii, fiindc\ trebuie s\ ai lini[te `n cas\.

Pe vremuri nu erai at`t de procopsit ca acum, nu-i a[a? EU: Nici ast\zi nu s`nt prea procopsit. EL: Dar nu mai umbli prin

Luxembourg1,

EL: Lini[te `n cas\? Mii de draci! N-ai lini[te dec`t atunci c`nd e[ti slug\ sau st\p`n, [i e bine s\ fii st\p`n... Am avut [i

vara... ~]i mai

aduci aminte?

eu o nevast\... Dumnezeu s\-i odihneasc\ sufletul; dar c`nd `i venea c`teodat\ chef s\ deschid\ pliscul, m\ r\]oiam la ea, `n-

EU: S\ l\s\m asta; sigur c\ mi-aduc aminte.

cepeam s\ tun [i s\ fulger, [i spuneam ca Dumnezeu: „S\ se

EL: ~n redingot\ cenu[ie, de plu[...

fac\ lumin\“, [i lumin\ se f\cea. ~n felul \sta, timp de patru ani

EU: Da, da.

n-am avut nici o ceart\. C`]i ani are fata dumitale? EU: Asta n-are a face.

EL: F\cut\ ferfeni]\ `ntr-o parte, cu dantelele de la m`neci

EL: C`]i ani are fata dumitale?

sf`[iate [i cu ciorapi de l`n\ negri, c`rpi]i pe dos cu a]\ alb\.

EU: La naiba! S\ l\s\m `n pace copilul [i v`rsta lui, [i s\ ne

EU: Bine, bine, fie cum spui! EL: Ce f\ceai pe-atunci `n Aleea Suspinelor?

`ntoarcem la profesorii pe care-i va avea. EL: Doamne! N-am v\zut de c`nd s`nt lighioane mai `nc\-

EU: Mergeam destul de plouat. EL: {i c`nd plecai de-acolo, b\teai trotuarele.

p\]`nate dec`t filozofii. Dac\ v-a[ ruga frumos, domnule filo-

EU: Nu zic ba.

zof, nu s-ar putea s\-mi spune]i cam ce v`rst\ poate avea fiica

EL: D\deai lec]ii de matematic\.

domniei voastre?1 EU: S\ zicem c\ are opt ani.

EU: F\r\ s\ m\ pricep deloc; la asta voiai s\ ajungi, nu-i a[a? 1

37

Pe atunci existau `n gr\dina Luxembourg, din Paris, dou\ alei de platani, nu-

mite Aleea Suspinelor [i Aleea Filozofilor.

1

Marie-Angélique Diderot, devenit\ mai apoi doamna de Vandeul, se n\scuse

pe la sf`r[itul anului 1753, a[adar, prin 1762 avea ceva mai mult de opt ani.

38

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

39

EL: Opt ani! De patru ani trebuia s\-i pui degetele pe clape.

nefolositoare; periculoase chiar! Dar, deocamdat\, m\ mul-

EU: S\ zicem c\ n-am vrut s\-i `ncarc programul cu un stu-

]umesc cu o `ntrebare: nu cumva o s\ aib\ nevoie de-un pro-

diu care-i cere at`ta vreme [i-i folose[te foarte pu]in.

fesor, doi?

EL: {i cam ce-ai s-o `nve]i, dac\ nu te superi?

EU: F\r\ `ndoial\!

EU: Dac\ am s\ pot, am s-o `nv\] s\ judece drept; e un lu-

EL: Aha! iat\-ne din nou aici! {i speri c\ profesorii \[tia

cru pe care `l [tiu pu]ini b\rba]i [i `nc\ [i mai pu]ine femei. EL: Eh! las-o s\ judece c`t de aiurea o vrea, numai s\ fie frumoas\, vesel\ [i cochet\. EU: Fiindc\ natura a fost vitreg\ cu ea, d`ndu-i un trup pl\-

au s\ cunoasc\ gramatica, mitologia, istoria, geografia [i morala, din care `i vor da lec]ii? Mofturi, maestre drag\, mofturi; dac\ ei ar [ti din toate astea at`ta c`t s\-i `nve]e pe al]ii, n-ar da lec]ii deloc.

p`nd [i un suflet sensibil [i pun`nd-o `n fa]a acelora[i necazuri

EU: De ce nu?

ale vie]ii, ca [i cum ar fi avut un trup zdrav\n [i o inim\ de

EL: Pentru c\ ar fi trebuit s\-[i petreac\ toat\ via]a stu-

piatr\, am s-o `nv\], dac-am s\ pot, s\ le fac\ fa]\ cu curaj.

diindu-le. Trebuie s\ p\trunzi ad`nc `n art\ sau `n [tiin]\, ca s\

EL: Eh! las-o s\ pl`ng\, s\ sufere, s\ fac\ mofturi, s\ se

[tii bine primele no]iuni. Lucr\rile clasice nu pot fi `nlocuite ca

enerveze, ca to]i ceilal]i, numai s\ fie frumoas\, vesel\ [i co-

lumea dec`t de cei care au `nc\run]it tr\g`nd la jug; numai cu-

chet\. {i cum adic\? N-o `nve]i nici dansul?

nosc`nd mijlocul [i sf`r[itul po]i s\ limpeze[ti negurile `ncepu-

EU: O `nv\] doar at`t c`t `i trebuie ca s\ [tie s\ fac\ o reve-

tului; `ntreab\-l pe prietenul dumitale D’Alembert, corifeul

ren]\, s\ aib\ o ]inut\ cuviincioas\, s\ [tie s\ se prezinte `n

[tiin]elor matematice, dac\ s-ar pricepe s\ predea primele no-

lume [i s\ mearg\ frumos.

]iuni. Unchiul meu abia dup\ treizeci sau patruzeci de ani de

EL: {i n-o `nve]i nici c`ntul? EU: At`ta doar c`t `i trebuie ca s\ pronun]e bine.

exerci]iu a `ntrez\rit primele lic\riri ale teoriei muzicii. EU: O, nebunule, c\ci e[ti nebun de legat, strigai eu, cum se

EL: {i nici muzica?

face c\ `n capul t\u scr`ntit se g\sesc idei at`t de juste, `nv\lm\-

EU: Dac\ a[ g\si un profesor de armonie bun, i-a[ `n-

[ite cu at`tea ]icneli?

credin]a-o bucuros dou\ ore pe zi, timp de un an sau doi, nu mai mult. EL: {i ce pui `n locul obiectelor de baz\ pe care le suprimi?... EU: Pun gramatic\, mitologie, istorie, geografie, pu]in desen [i mult\ moral\.

EL: Naiba [tie cum! Vin a[a, la `nt`mplare, [i r\m`n acolo. Oricum, atunci c`nd nu [tii tot, nu [tii nimic a[a cum trebuie; habar n-ai unde duce un lucru, de unde vine altul, unde trebuie puse am`ndou\; care trebuie s\ aib\ prec\dere, care e mai bine s\ urmeze. Se poate oare preda bine f\r\ metod\? Iar metoda cum ia na[tere? Iat\, filozofule, pe mine, unul, m\ bate g`ndul c\ fizica

EL: Ce u[or mi-ar fi s\-]i dovedesc c`t de nefolositoare s`nt

va fi totdeauna o biat\ [tiin]\, o pic\tur\ luat\ cu v`rful unui ac

toate cuno[tin]ele astea `ntr-o lume ca a noastr\; [i nu numai

dintr-un ocean uria[, un gr\unte desprins din crestele muntoase

40

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

41

ale Alpilor! {i cauzele fenomenelor? ~ntr-adev\r, ar fi mai bine s\

o italianc\ despre care pot spune c\ avea o voce de `nger. E ci-

nu le cunoa[tem deloc dec`t s\ le cunoa[tem at`t de pu]in [i de

neva Preville \sta, trebuie s\-l vede]i `n Mercur galant1; scena

prost; [i tocmai la ideile astea ajunsesem, c`nd am `nceput s\ dau

cu ghicitoarea e de nepre]uit; biata Dumesnil2 nu mai [tie nici

lec]ii de acompaniament. La ce te g`nde[ti?

ce face, nici ce spune... „Hai, domni[oar\, lua]i-v\ cartea!“

EU: M\ g`ndesc c\ tot ce mi-ai spus pare adev\r la prima

{i pe c`nd domni[oara, care nu se gr\be[te deloc, `[i caut\

vedere, dar e lipsit de tr\inicie; s\ l\s\m asta `ns\; [i spui c\ ai

cartea pe care nu [tie unde a pus-o, o mai cheam\ [i pe servitoare

dat lec]ii de acompaniament [i de compozi]ie?

[i o ceart\, iar eu vorbesc mai departe: „La Clairon3 e cu adev\rat

EL: Da.

de ne`n]eles. Se vorbe[te despre un m\riti[ cum nu se poate mai

EU: {i nu cuno[teai deloc, nici una, nici alta?

caraghios: acela al domni[oarei... cum o cheam\?... feti[cana

EL: Nu, pe cinstea mea; ba `nc\ `n privin]a asta, al]ii st\teau

aceea pe care... o `ntre]inea, c\reia i-a f\cut vreo doi-trei copii;

[i mai r\u dec`t mine: cei care `[i `nchipuiau c\ [tiu ceva. Eu,

aceea care fusese `ntre]inut\ de at`]ia al]ii.“

cel pu]in, nu stricam nici mintea [i nici m`inile copiilor. C`nd

– Vai, Rameau, vorbe[ti prostii! E cu neputin]\!

treceau de la mine la un profesor bun, nu erau nevoi]i s\ se

– Nu vorbesc deloc prostii; se spune chiar c\ s-a [i m\ritat.

dezbare de nimic, fiindc\ nu-i `nv\]asem nimic [i cu asta le

Se aude c-ar fi murit Voltaire; cu at`t mai bine. – De ce „cu at`t mai bine“?

economiseam [i timpul, [i banii.

– Fiindc\ iar o s\ ne fac\ vreo n\zb`tie; de obicei, moare cu

EU: Dar cum f\ceai? EL: A[a cum fac to]i. Soseam [i m\ tr`nteam pe un scaun.

dou\ s\pt\m`ni `nainte de a le face...

„Ce vreme p\c\toas\! C`t e de obositor s\ umbli!“ Apoi flec\-

Ce s\-]i mai spun? D\deam drumul c`torva lucruri mai deo-

ream despre ultimele nout\]i: Doamna Lemierre 1 trebuia s\

cheate aduse de prin casele pe unde fusesem, pentru c\ noi to]i

joace un rol de vestal\ `ntr-o oper\ nou\; dar e `ns\rcinat\

s`ntem mari r\sp`nditori de [tiri. F\ceam pe nebunul, ei m\ as-

pentru a doua oar\; nu [tiu cine o va `nlocui. Domni[oara

cultau, r`deau [i strigau: „Vai, c`t e de `nc`nt\tor!“ ~n r\stimp,

Arnould2

l-a p\r\sit pe micul ei conte; se spune c\ e `n vorb\

cartea domni[oarei fusese g\sit\ sub un jil], unde o t`r`se, o

cu Bertin3. Cu toate astea, micu]ul conte a g\sit por]elanul

morfolise [i o sf`[iase vreun dog tinerel sau vreo pisicu]\.

domnului de

Montamy4.

La ultimul concert dat de amatori, era

Domni[oara se a[eza la clavecin [i, mai `nt`i, f\cea ea singur\

1 Faimoas\

c`nt\rea]\ din acele timpuri. Madeleine-Sophie Arnould (1740-1802) – celebr\ c`nt\rea]\ de oper\. 3 Bertin d’Antilly – demnitar din acea vreme. 4 Arclais de Montamy (mort `n 1765), de ale c\rui cercet\ri asupra culorilor pentru pictura pe por]elan Diderot s-a interesat `ndeaproape. Contele de Lauraguais a publicat [i el, `n 1766, o lucrare privind por]elanurile. 2

1

Mercur galant sau Comedia f\r\ titlu de Bourdault, de[i scris\ `n secolul

al XVII-lea (1683), a fost reluat\ `n 1753. Actorul Preville (Pierre-LouisDubus, 1721-1799) juca `n ea cinci roluri diferite. 2

E vorba de actri]a Dumesnil Marie-Françoise-Marchant (1714-1803).

3

Faimoas\ actri]\ din acele timpuri.

42

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

43

zgomot, apoi m\ apropiam [i eu de ea, dup\ ce-i f\ceam

mama spunea: „Foarte bine, domni[oar\; dac\ Javillier 1 ar fi

maic\-sii un semn de aprobare.

pe-aici, te-ar aplauda...“ Mai flec\ream apoi o clip\, dup\

Mama: Merge bini[or; n-ar fi nevoie dec`t s\ vrea; dar nu vrea; `i place mai mult s\-[i piard\ vremea p\l\vr\gind,

cum se cuvine; apoi disp\ream, [i iat\ ceea ce se numea o lec]ie de acompaniament.

dichisindu-se, alerg`nd sau f\c`nd mai [tiu eu ce. Dumneata

EU: {i ast\zi e oare altfel?

nici n-apuci bine s\ pleci, c\ ea [i `nchide cartea, ca s\ n-o mai deschid\ dec`t atunci c`nd vii din nou; [i n-o dojene[ti deloc.

EL: La naiba! Cred [i eu c\ e altfel; sosesc; s`nt grav; m\ gr\besc s\-mi scot man[onul, deschid clavecinul, `ncerc cla-

Fiindc\ totu[i trebuia s\ facem ceva, `i luam m`inile domni-

pele. S`nt mereu gr\bit; dac\ s`nt l\sat s\ a[tept c`t de pu]in,

[oarei [i i le a[ezam altfel; m\ sup\ram, strigam: „Sol, sol, sol,

]ip de parc\ mi-ar fura banii; peste o or\ trebuie s\ fiu la cu-

e un sol, domni[oar\!“

tare, peste dou\ ore la doamna duces\ cutare; s`nt a[teptat la

Mama: Nu mai ai ureche deloc, domni[oar\? Eu, care nu

mas\ de o frumoas\ marchiz\, iar la plecarea de-acolo tre-

s`nt la clavecin [i nici nu-]i v\d cartea, tot simt c\ trebuie un

buie s\ merg la un concert, la domnul baron de Bagge 2 , `n

sol. Tare `]i mai nec\je[ti profesorul; nu pricep cum poate fi

strada Neuve-des-Petits-Champs.

at`t de r\bd\tor; nu re]ii nimic din ce-]i spune, nu faci m\car

EU: {i `n tot acest timp nu e[ti a[teptat nic\ieri. Nu-i a[a?

un pas `nainte...

EL: A[a e. EU: Atunci, ce rost au vicle[ugurile astea murdare?

Atunci eu param pu]in loviturile [i, cl\tin`nd din cap, spuneam: „Ierta]i-m\, doamn\, ierta]i-m\; ar putea merge mult mai

EL: Murdare? De ce m\ rog? S`nt lucruri obi[nuite `n mese-

bine dac\ domni[oara ar vrea, dac\ ar studia pu]in, dar [i a[a

ria mea; nu m\ `njosesc deloc f\c`nd ceea ce face toat\ lumea.

merge bini[or.“

Nu le-am inventat eu [i ar fi ciudat [i st`ngaci din partea mea

Mama: Dac-a[ fi `n locul dumitale, a[ ]ine-o un an la aceea[i bucat\.

dac\ nu m-a[ conforma lor. Nici vorb\, [tiu c\, dac\ o s\ le supui unor principii generale, ale nu [tiu c\rei morale, pe care to]i

– O, n-ave]i nici o grij\; n-o s\ treac\ mai departe p`n\ c`nd

o au pe buze, dar nimeni n-o pune `n practic\, o s\ sco]i c\ albul

n-o s\ c`nte bucata asta f\r\ nici o greutate; [i n-o s\ dureze at`t

e negru [i negrul e alb; dar, domnule filozof, exist\ o con[tiin]\

de mult c`t crede]i!

general\, a[a cum exist\ o gramatic\ general\, [i apoi mai s`nt

– Domnule Rameau, o m\gule[ti! E[ti prea bun! Ce-ai spus acum e singurul lucru pe care-l va re]ine din lec]ie [i mi-l va repeta ori de c`te ori va avea prilejul... Ora trecea, [col\ri]a `mi d\dea b\nu]ii cu o mi[care gra-

1

Jacques-Letarig Javillier – faimos dansator al Operei, maestru de dans la

curtea regelui Fran]ei. 2

Dup\ cum arat\ Goethe, baronul de Bagge a fost un aristocrat german sau bra-

]ioas\ a m`inii [i cu o reveren]\ pe care o `nv\]ase de la pro-

banson, mare amator de muzic\ [i organizator al multor concerte bune `n locuin]a

fesorul de dans; iar eu `i puneam `n buzunar, `n timp ce

sa din Paris.

44

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

[i excep]ii `n fiecare limb\, pe care voi, savan]ii, le numi]i...

45

EL: A[a e; v\d c\ m-ai `n]eles. Ei bine, un idiotism comun

asta... cum le numi]i?

tuturor oamenilor, fiindc\ exist\ lucruri comune tuturor ]\-

EU: Idiotisme.

rilor, tuturor timpurilor, dup\ cum exist\ [i neghiobii co-

EL: Exact. Ei bine, fiecare meserie are excep]iile ei de la

mune; un idiotism comun, a[adar, este acela de a avea c`t mai

con[tiin]a general\, excep]ii pe care le-a[ numi bucuros idio-

mul]i clien]i; iar o neghiobie comun\ este s\ crezi c\ e mai is-

tisme ale meseriei.

cusit cine are mai mult. Iat\ dou\ excep]ii de la con[tiin]a ge-

EU: ~n]eleg, Fontenelle vorbe[te bine, scrie bine, cu toate c\ `n stilul lui mi[un\ idiotismele fran]uze[ti.

neral\, `n fa]a c\rora trebuie s\ te pleci. Ele n-au nimic `n sine, s`nt a[a, ca un fel de credit, dar au pre] din pricina opi-

EL: {i regele, ministrul, financiarul, magistratul, militarul,

niei celorlal]i. S-a spus c\ faima bun\ face mai mult dec`t

scriitorul, avocatul, procurorul, bancherul, meseria[ul, profeso-

punga plin\; [i, cu toate astea, cine are faim\ bun\ n-are de-

rul de c`nt, profesorul de dans s`nt oameni foarte cumsecade,

loc punga plin\, ba chiar v\d c\ `n zilele noastre cine are

cu toate c\ purtarea lor se dep\rteaz\ `n multe privin]e de con-

punga plin\ are [i faim\. Pe c`t po]i, e bine s\ ai [i punga

[tiin]a general\ [i e plin\ de idiotisme morale. Cu c`t or`ndui-

plin\, [i faim\; iat\ care-mi e scopul c`nd m\ fac pre]uit prin

rea e mai veche, cu at`t s`nt mai multe idiotisme `n ea; cu c`t

ceea ce dumneata nume[ti vicle[uguri murdare. Predau lec]ii

vremurile s`nt mai nefericite, cu at`t se `nmul]esc idiotismele.

[i le predau bine: iat\ regula general\; las s\ se cread\ c\ am

C`t pre]uie[te omul, at`t pre]uie[te meseria [i reciproc; p`n\ la

de dat mai multe lec]ii dec`t `ncap `ntr-o zi: iat\ idiotismul!

urm\, c`t pre]uie[te meseria, at`t pre]uie[te [i omul. A[adar, tre-

EU: {i spui c\ predai bine lec]iile?

buie s\ te str\duie[ti pe c`t po]i s\-]i faci pre]uit\ meseria.

EL: Da, nu prea r\u, bini[or. Basul fundamental1 al scum-

EU: Ce pricep eu din toate frazele astea `ncurcate e faptul

pului meu unchi a simplificat destul lucrurile. Pe vremuri fu-

c\ pu]ine meserii s`nt f\cute cinstit sau c\ exist\ pu]ini oameni

ram banul elevului meu, da, i-l furam, nici vorb\; ast\zi `l

cinsti]i `n meseriile lor.

c`[tig, cel pu]in tot a[a cum `l c`[tig\ [i ceilal]i. EU: {i n-aveai remu[c\ri c`nd furai?

EL: Bun! S\ zicem c\ nu exist\ deloc; `n schimb, `ns\, exist\ pu]ini potlogari care s\ lucreze `n afara meseriei lor; [i

EL: Oh! N-aveam remu[c\ri! Se spune c\ atunci c`nd un ho]

totul ar merge bini[or, dac\ n-ar mai exista [i vreo c`]iva oa-

`l fur\ pe altul, diavolul r`de. P\rin]ii erau plini de bani c`[tiga]i

meni a[a-numi]i s`rguincio[i, punctuali, `ndeplinindu-[i cu

numai Dumnezeu [tie cum; erau curteni, financiari, mari negus-

stricte]e datoria, riguro[i sau, ceea ce e cam totuna, nesco-

tori, bancheri, oameni de afaceri; eu, `mpreun\ cu mul]i al]ii, pe

]`ndu-[i nasul din meseria lor, f\c`nd-o de diminea]\ p`n\

care `i foloseau ca [i pe mine, `i ajutam s\ dea banii `napoi. ~n

seara [i nef\c`nd nimic altceva. |[tia s`nt singurii care se

natur\, toate speciile se m\n`nc\ una pe alta; `n societate, toate

umplu de bani [i s`nt stima]i. EU: }in`nd seama cu stricte]e de idiotisme.

1

Numele unui element din sistemul armonic al lui Rameau.

46

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

47

st\rile se sf`[ie una pe alta. Ne facem dreptate unii altora, f\r\

am avea feti[cane [i ne-am tutui c`nd am fi be]i; ne-am `mb\ta,

ca legea s\ se amestece. Pe vremuri actri]a Deschamps, iar

ne-am spune n\zdr\v\nii, am avea tot felul de toane [i de vicii, [i

acum actri]a Guimard `l r\zbun\ pe prin] `n dauna financiarului,

ar fi c`t se poate de pl\cut. Am dovedi c\ Voltaire n-are pic de ge-

iar modista, giuvaiergiul, tapi]erul, lenjereasa, escrocul, came-

niu, c\ Buffon1, ve[nic scrobit [i plin de ifose, nu-i dec`t un retor

rista, buc\tarul, curelarul `l r\zbun\ pe financiar `n dauna ac-

cu stil umflat; c\ Montesquieu nu-i dec`t un scriitor abil; l-am

tri]ei Deschamps. ~n v`rtejul acesta, doar n\t`ngul sau tr`ndavul

surghiuni pe d’Alembert `n matematicile lui. I-am `nv\]a minte

poate fi jignit f\r\ s\ fi sup\rat pe nimeni, [i e foarte bine a[a.

pe to]i catona[ii2 de teapa dumitale, care ne dispre]uiesc din invi-

De unde se poate vedea c\ excep]iile de la con[tiin]a general\

die, c\rora modestia le serve[te drept mantie a orgoliului, iar

sau, dup\ cum le-am numit, idiotismele morale, despre care se

cump\tarea – drept lege a s\r\ciei. {i muzica? Abia atunci am

face at`ta zarv\ sub denumirea de potlog\rii, nu s`nt nimic, [i c\

face muzic\. EU: Dup\ demna `ntrebuin]are pe care ai da-o averii dumi-

la urma urmei nu-i nevoie dec`t s\ [tii s\ vezi cum trebuie. EU: ~n privin]a asta, e[ti de admirat.

tale, v\d ce p\cat e c\ nu e[ti dec`t un calic. Ai tr\i `ntr-un mod

EL: {i-apoi, nu uita mizeria: vocea con[tiin]ei [i a onoarei

cu totul onorabil pentru specia omeneasc\, folositor pentru

nu prea se aude c`nd `]i chior\ie ma]ele. E de ajuns s\-]i spun

concet\]enii dumitale [i glorios pentru dumneata `nsu]i.

c\, dac\ m\ voi `mbog\]i vreodat\, voi fi silit s\ dau `napoi

EL: Mi se pare c\ m\ cam iei peste picior. Domnule filo-

ce-am luat [i c\ s`nt hot\r`t s-o fac `n toate felurile posibile:

zof, nu [tii cu cine ai de-a face; nu-]i dai seama c\ `n clipa de

prin mese, joc, vin, femei.

fa]\ s`nt reprezentantul celor mai de seam\ oameni din ora[ [i

EU: M\ tem doar c\ n-ai s\ te `mbog\]e[ti niciodat\.

de la Curte. Fie c\ bog\ta[ii no[tri de toate soiurile [i-au spus

EL: A[a b\nuiesc [i eu.

`n sinea lor ceea ce ]i-am m\rturisit eu, fie c\ nu [i-au spus,

EU: {i dac\ s-ar `nt`mpla totu[i, ce-ai face?

adev\rul e c\, dac\ a[ fi `n locul lor, a[ duce o via]\ leit\ cu

EL: A[ face ca to]i golanii `mbog\]i]i; a[ fi cea mai neru[i-

aceea pe care o duc ei. R\u a]i mai ajuns voi, \[tia, care v\

nat\ lichea care s-a n\scut vreodat\. Abia atunci mi-a[ aduce

`nchipui]i c\ fericirea e aceea[i pentru to]i! Ciudat\ n\lucire!

aminte de c`te m-au f\cut s\ suf\r [i le-a[ `ntoarce cu v`rf [i `n-

Fericirea voastr\ presupune o oarecare `nclinare romantic\,

desat toate tic\lo[iile. ~mi place s\ poruncesc [i a[ porunci. ~mi

pe care noi n-o avem, un suflet deosebit, un gust aparte. Ciu-

place s\ fiu l\udat [i a[ fi l\udat. A[ lua pe socoteala mea toat\

d\]enia asta o `mpodobi]i cu numele de virtute [i `i spune]i

trupa

villemorian\1

[i i-a[ spune, a[a cum mi s-a spus [i mie:

„Hai, sec\turilor, distra]i-m\!“ [i m-ar distra; „s\-mi fie b`rfi]i oamenii cumsecade“, [i-ar fi b`rfi]i, dac\ ar mai exista; [i apoi

1

2 1

Rameau se refer\ la fermierul-general Villemorien.

Georges Buffon (1707-1788) – naturalist francez, unul din precursorii evolu-

]ionismului `n biologie. Autor al Istoriei naturale a animalelor `n 36 de volume. ~n sensul de personaje jalnice. Denumirea este ironic\, format\ de la numele

faimosului orator, om politic [i scriitor roman Marcus Porcius Cato.

48

DIDEROT

filozofie; dar te `ntreb: oare virtutea [i filozofia s`nt f\cute pentru toat\ lumea? Le are [i le p\streaz\ cine poate. ~nchipuie-]i universul `n]elept [i filozof; recunoa[te c\ ar fi al naibii de trist. A[a c\, tr\iasc\ filozofia, tr\iasc\ `n]elepciunea lui

NEPOTUL LUI RAMEAU

49

EL: Pe legea mea c\ n-o s-o p\]esc eu; poate c\, `ntr-o bun\ zi, o s-o p\]easc\ so]ul fiicei mele sau so]ia fiului meu. EU: Dar dac\ [i unul, [i cel\lalt se arunc\ `n bra]ele desfr`ului [i ale viciilor?

Solomon: s\ bei vinuri bune, s\ te `mbuibi cu m`nc\ruri alese,

EL: Asta-i ceva obi[nuit pentru ei.

s\ te t\v\le[ti peste femei frumoase, s\-]i odihne[ti oasele pe

EU: {i dac\-[i pierd onoarea?

paturi moi; `n afar\ de asta, restul nu-i dec`t de[ert\ciune.

EL: Orice ai face, c`nd e[ti bogat nu-]i po]i pierde onoarea.

EU: Cum! Dar s\-]i aperi patria?...

EU: Dar dac\ se ruineaz\?

EL: De[ert\ciune! Patria nu exist\: de la un cap\t la altul al

EL: Cu at`t mai r\u pentru ei.

lumii, nu v\d dec`t tirani [i robi.

EU: M\ g`ndesc c\, dac\ `]i cru]i osteneala de-a veghea asu-

EU: Dar s\-]i sluje[ti prietenii?...

pra purt\rii so]iei, copiilor [i servitorilor, ar fi destul de lesne

EL: De[ert\ciune! Are cineva prieteni? {i dac\ ar avea, tre-

s\ nu-]i mai pese nici de afacerile dumitale.

buie neap\rat s\ faci din ei ni[te nerecunosc\tori? Uit\-te bine `n jurul t\u [i-ai s\ vezi c\ la asta duc aproape `ntotdeauna servi-

EL: Iart\-m\, dar uneori e greu s\ dai de bani, a[a c\ `n privin]a afacerilor e mai cuminte s\ fii prev\z\tor.

ciile f\cute prietenilor. Recuno[tin]a e un jug [i orice jug e f\cut

EU: Iar de so]ie o s\ ai pu]in\ grij\?

ca s\ fie scuturat.

EL: Ba n-o s\ am deloc, dac\ nu te superi. Cred c\ metoda

EU: Dar s\ ai o func]ie `n societate [i s\-]i `ndepline[ti `ndatoririle?... EL: De[ert\ciune! Ce conteaz\ dac\ ai sau n-ai o fun-

cea mai bun\ pe care o po]i avea fa]\ de scumpa jum\tate este s-o la[i s\ fac\ ce vrea. Dup\ p\rerea dumitale, n-ar fi foarte pl\cut\ societatea, dac\ fiecare [i-ar vedea de treaba lui?

c]ie? Totul e s\ fii bogat, fiindc\ o func]ie n-o iei dec`t pen-

EU: De ce nu? Niciodat\ seara nu mi se pare mai fru-

tru a te `mbog\]i. S\-]i `ndepline[ti `ndatoririle; [i la ce

moas\ dec`t atunci c`nd s`nt mul]umit de felul cum mi-am pe-

ajungi? La gelozie, la nelini[te, la persecu]ie. Oare `nde-

trecut diminea]a.

plinindu-]i datoriile devii cineva? S\ lingu[e[ti, pe to]i dra-

EL: {i mie la fel.

cii! S\ lingu[e[ti, s\ te ]ii dup\ granguri; s\ le studiezi

EU: Doar tr`nd\via `n care s`nt cufunda]i `i face pe cei sus-

gusturile, s\ le satisfaci toanele, s\ le slug\re[ti viciile, s\ le aprobi nedrept\]ile: iat\ secretul!

pu[i s\ fie at`t de n\zuro[i c`nd e vorba de distrac]ii. EL: S\ nu crezi asta; se fr\m`nt\ [i ei destul.

EU: Dar s\ veghezi la educa]ia copiilor t\i?

EU: Nu se odihnesc niciodat\, fiindc\ nu se ostenesc niciodat\.

EL: De[ert\ciune! Asta e treaba `nv\]\torului.

EL: S\ nu crezi una ca asta; s`nt fr`n]i de oboseal\ totdeauna.

EU: Dar dac\ `nv\]\torul e p\truns de principiile dumitale

EU: Pentru ei, pl\cerea nu-i niciodat\ o nevoie, ci o afacere.

[i nu-[i vede de treab\, cine o p\]e[te?

EL: Cu at`t mai bine; nevoia `nseamn\ b\taie de cap.

50

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

51

EU: Cei sus-pu[i nu cru]\ nimic. Sufletul le este toropit de

afl\ c\ fratele s\u mai mare, un copil r\sf\]at, dup\ ce-[i jefuise

plictiseal\. ~n mijlocul bel[ugului lor cople[itor, cel care le-ar

cu u[urin]\ tat\l [i mama de tot ce aveau, `i alungase din castelul

r\pi via]a le-ar face un bine; [i asta pentru c\ nu [tiu s\-i cear\

lor. Bie]ii b\tr`ni abia-[i t`rau zilele `n s\r\cie, `ntr-un or\[el din

fericirii dec`t partea care se toce[te cel mai repede. S\ nu-]i `n-

provincie. Ce face atunci mezinul, pentru p\rin]ii care se purta-

chipui cumva c\ eu dispre]uiesc pl\cerile sim]urilor; am un cer

ser\ cu el at`t de aspru, `nc`t `l siliser\ s\-[i `ncerce norocul de-

al gurii c\ruia `i place grozav o m`ncare fin\ sau un vin desf\-

parte? Le trimite ajutoare, se gr\be[te s\-[i pun\ la punct

t\tor; am inim\ [i ochi, [i-mi place s\ privesc o femeie fru-

treburile, se `ntoarce bogat, `[i readuce tat\l [i mama `n vechea

moas\, `mi place s\-i simt `n palm\ t\ria [i rotunjimea s`nului,

lor locuin]\, `[i m\rit\ surorile. Ah! drag\ Rameau, el socotea cli-

s\-mi ap\s gura pe buzele ei, s\-i sorb voluptatea din priviri,

pele acelea drept cele mai fericite din via]a lui; `mi vorbea despre

s\-mi dau sufletul `n bra]ele ei. C`teodat\, nu-mi displace deloc

ele cu lacrimi `n ochi; [i eu, povestindu-]i, simt cum mi se tulbur\

s\ trag un chef cu prietenii mei, ba chiar unul mai zgomotos; dar

sufletul de bucurie [i cum pl\cerea `mi `neac\ glasul.

n-am s\-]i ascund c\-mi face infinit mai mult\ pl\cere s\-i ajut

EL: E[ti o fiin]\ cu totul ciudat\.

pe neferici]i, s\ termin o treab\ spinoas\, s\ dau un sfat salvator

EU: {i dumneata e[ti o fiin]\ vrednic\ de pl`ns, dac\ nu

[i s\ citesc o carte frumoas\, s\ m\ plimb cu un b\rbat sau cu o

po]i pricepe c\ unii `[i `nfrunt\ soarta [i c\ e cu neputin]\ s\

femeie care-mi s`nt dragi, s\-mi petrec c`teva ore pline de `nv\-

fii nefericit, c`nd ai s\v`r[it fapte de felul celei pe care ]i-am

]\minte l`ng\ copiii mei, s\ scriu o pagin\ bun\, s\-mi `ndepli-

povestit-o.

nesc `ndatoririle slujbei, s\-i spun iubitei mele c`teva cuvinte

EL: Iat\ un soi de fericire netulburat\ cu care mi-ar fi greu

duioase [i dulci, care s-o fac\ s\ m\ cuprind\ `n bra]e. Cunosc o

s\ m\ deprind, fiindc\ arareori o `nt`lne[ti. A[adar, dup\ soco-

fapt\ pe care mi-ar fi pl\cut s-o fi s\v`r[it eu, chiar dac\ ar fi tre-

teala dumitale, ar trebui s\ fim oameni cumsecade?

buit s\ dau `n schimb tot ce am; Mahomet e o oper\ m\rea]\, dar

EU: Nici vorb\, dac\ vrei s\ fii fericit.

Calas1.

EL: {i, cu toate astea, v\d nenum\ra]i oameni cumsecade

Unul dintre cunoscu]ii mei pribegise `n Cartagina; era mezi-

care nu s`nt deloc ferici]i [i nenum\ra]i oameni ferici]i care nu

nul familiei, `ntr-o ]ar\ `n care exist\ obiceiul ca `ntreaga

s`nt deloc cumsecade.

avere s\ treac\ `n m`inile celui mai mare dintre fra]i. Acolo

EU: }i se pare.

mi-ar fi pl\cut [i mai mult s\ reabilitez amintirea familiei

EL: {i oare nu m\ `ntreb unde o s\ m\n`nc disear\ numai 1

pentru c\ am avut o clip\ judecata s\n\toas\ [i pentru c\ am Diderot se refer\ la Jean Calas din Toulouse, care, `nvinov\]it de fanatici c\

[i-ar fi ucis fiul, a fost omor`t (tras) pe roat\, strig`ndu-[i nevinov\]ia. Ceea ce urmeaz\ i s-a `nt`mplat `ns\ sco]ianului Hoope, pe care Diderot l-a cunoscut

fost sincer? EU: O, nu! ci fiindc\ n-ai fost mereu a[a, fiindc\ n-ai sim]it

prin anul 1759, `n casa baronului d’Holbach, dup\ cum reiese din scrisorile

din vreme c\, mai `nt`i de toate, trebuie s\-]i cau]i mijloacele

c\tre domni[oara Volland.

de trai nelegate de slug\rnicie.

52

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

53

EL: Legate sau nelegate, ale mele s`nt m\car cele mai comode.

caraghiosul [i nebunul `i fac pe oameni s\ r`d\, trebuie s\ fiu

EU: {i cele mai nesigure [i mai pu]in cinstite.

caraghios [i nebun, [i dac\ natura nu m-ar fi f\cut a[a, cel

EL: Dar se potrivesc cel mai bine firii mele de tr`ntor, de

mai simplu lucru ar fi s\ par c\ s`nt. Din fericire, nu-i nevoie

neghiob [i de sec\tur\.

s\ m\ prefac; exist\ [i a[a destui pref\cu]i, de toate soiurile,

EU: Nu te contrazic.

chiar dac\ nu-i mai punem la socoteal\ pe cei care se prefac

EL: {i fiindc\ pot s\-mi c`[tig fericirea prin vicii `nn\s-

fa]\ de ei `n[i[i. Cavalerul \sta de La Morlière 1 , care-[i pune

cute, dob`ndite f\r\ munc\, p\strate f\r\ sfor]\ri, potrivite cu

p\l\ria pe spr`ncean\, umbl\ cu nasul `n v`nt, se uit\ peste

moravurile na]iei mele, pe placul celor care m\ ocrotesc [i

um\r la trec\tori, `[i b\l\ng\ne ditamai spada la [old [i are

mai asem\n\toare cu micile lor nevoi personale dec`t virtu]ile

totdeauna o `njur\tur\ la `ndem`n\ pentru cel f\r\ spad\, ca-

care i-ar stingheri acuz`ndu-i de diminea]\ p`n\ seara, ar fi

valerul de La Morlière, care pare c\ sfideaz\ pe oricine, ce

ciudat s\ `ncep s\ m\ fr\m`nt ca un suflet blestemat, s\ m\

face el de fapt? Tot ce poate ca s\ se conving\ pe sine `nsu[i

schimonosesc [i s\ m\ fac altul dec`t s`nt. Ar fi ciudat s\ pl\-

c\ e `ndr\zne], dar e un la[. D\-i un bob`rnac peste nas, [i-l

m\desc o fire care-mi e str\in\; ar fi ciudat s\-mi caut `nsu-

va primi cu bl`nde]e. Vrei s\-l faci s\-[i moaie glasul? Strig\

[iri – hai s\ zicem demne de toat\ stima, ca s\ nu mai lungim

la el, arat\-i bastonul [i d\-i un picior `ntre buci. Mir`ndu-se

vorba –, `nsu[iri a c\ror dob`ndire [i punere `n practic\ m-ar

singur de la[itatea lui, o s\ te `ntrebe cine ]i-a spus c\ e la[,

costa mult de tot [i nu m-ar duce la nimic, ba poate chiar la

de unde [tiai? El `nsu[i, cu o clip\ mai `nainte, habar n-avea

mai r\u dec`t nimic, f\c`ndu-i de batjocur\ pe bog\ta[ii pe

de asta; o `ndelung\ [i obi[nuit\ maimu]\real\ a curajului `l

l`ng\ care cer[etorii de teapa mea `ncearc\ s\ tr\iasc\. Virtu-

f\cuse s\ se cread\ brav; f\cuse at`tea str`mb\turi, `nc`t `nce-

tea e l\udat\, dar `n schimb e ur`t\ [i fugi de ea, fiindc\ te

puse [i el s\ le cread\.

`nghea]\ cu r\ceala ei, iar `n lumea asta e bine s\ tr\ie[ti mai

Dar femeia asta, care-[i chinuie[te trupul prin posturi, vizi-

la c\ldur\. {i-apoi a[ deveni moroc\nos; de ce-]i `nchipui

teaz\ `nchisorile, ia parte la toate adun\rile de binefacere, merge

oare c\ vezi, adeseori, cum cei cucernici s`nt aspri, sup\r\-

cu ochii `n jos [i n-ar `ndr\zni s\ priveasc\ nici un b\rbat `n fa]\,

cio[i [i neprieteno[i!? Fiindc\ [i-au luat `n spinare o sarcin\

femeia asta care se fere[te mereu s\ nu-i ademeneasc\ cineva

care nu li se potrive[te; ei sufer\ [i, c`nd suferi, `i faci [i pe

sim]urile? Oare tot ce face `i `mpiedic\ inima s\ ard\, suspi-

al]ii s\ sufere; un asemenea lucru nu-mi convine nici mie,

nele s\-i umfle pieptul, s`ngele s\ i se aprind\, dorin]ele s-o

nici ocrotitorilor mei; trebuie s\ fiu vesel, s\ [tiu s\ m\ plec,

fr\m`nte [i `nchipuirea s\-i aminteasc\, noaptea [i ziua, scenele

s\ fiu glume], bufon, caraghios. Virtutea se cere respectat\, iar respectul e st`njenitor; virtutea se cere admirat\ [i nu e

1

prea distractiv s\ tot admiri. Eu am de-a face cu oameni care

tor francez, autor al lucr\rii Angola, destul de pre]uit\ la vremea ei. La Mor-

se plictisesc [i trebuie s\-i fac s\ r`d\. Iar pentru c\ numai

lière a fost `ns\ un mare intrigant `n lumea teatrelor [i un faimos desfr`nat.

Charles-Jacques-Louis-Auguste Rochette, La Morlière (1701-1785) – scrii-

54

DIDEROT

din Portarul {artrezilor1 sau pozi]iile Aretinului2? Ce se petrece cu ea atunci? Ce g`nde[te camerista c`nd se treze[te [i d\ fuga numai `n c\ma[\, ca s\-[i ajute st\p`na care se pr\p\-

NEPOTUL LUI RAMEAU

55

EU: Asta e p\rerea mea. EL: F\r\ nici o leg\tur\ cu metafora care-mi displace `n clipa de fa]\, dar nu-mi va displ\cea deloc alt\ dat\.

de[te? Justino, du-te [i te culc\ din nou; st\p`na, `n delirul ei,

EU: Ce mai ciud\]enie!

nu te cheam\ pe tine.

EL: Nu-i nimic ciudat `n asta; vreau cu adev\rat s\ fiu m`r-

Iar prietenul Rameau, dac\ s-ar apuca `ntr-o bun\ zi s\ arate dispre] pentru bog\]ie, pentru femei, pentru traiul bun, pentru

[av, dar f\r\ s\ m\ sileasc\ nimeni. Vreau s\-mi `njosesc demnitatea... R`zi?

tr`nd\vie; dac\ s-ar apuca s\ fac\ pe virtuosul, ce-ar fi atunci?

EU: Da, demnitatea dumitale m\ face s\ r`d.

Un ipocrit. Rameau trebuie s\ fie ceea ce este, adic\ un t`lhar

EL: Fiecare o are pe a lui. Eu a[ vrea s-o uit pe a mea, dar

fericit printre t`lharii boga]i, [i nu un fanfaron al virtu]ii ori un

de bun\voie, [i nu la porunca altuia. Oare trebuie s\ mi se

virtuos silit s\-[i ron]\ie coaja de p`ine singur sau printre calici.

spun\: t`r\[te-te, [i eu s\ fiu silit s\ m\ t`r\sc? T`r`tul e mersul

{i-apoi, ca s\-]i vorbesc deschis, nu m\ `mpac defel cu ferici-

viermelui [i al meu; [i unul, [i altul ne `ndeletnicim cu el c`nd

rea dumitale netulburat\, nici cu aceea a c`torva vis\tori de

s`ntem l\sa]i `n pace, dar ne ridic\m atunci c`nd s`ntem c\lca]i

teapa dumitale.

pe coad\; am fost c\lcat pe coad\ [i m\ voi ridica... {i apoi,

EU: V\d, dragul meu, c\ nici n-o cuno[ti [i nici nu pari f\cut s-o `n]elegi. EL: Pe naiba! Cu-at`t mai bine; poate c\ m-ar face s\ cr\p de foame, de plictiseal\ [i de remu[care.

habar n-ai ce sat f\r\ c`ini e acolo! ~nchipuie-]i un personaj melancolic [i posac, ros de nevricale, cu halatul `nf\[urat de dou\ ori `n jurul trupului, un personaj c\ruia `i e sil\ de el `nsu[i [i de toate; pe care abia `l po]i face s\ z`mbeasc\,

EU: Dup\ toate astea, singurul sfat pe care ]i-l pot da este

sp\rg`ndu-]i ]easta [i mintea `n o sut\ de chipuri; un personaj

s\ te `ntorci c`t mai grabnic `n casa din care ai fost alungat,

care se uit\ cu r\ceal\ at`t la schimonoselile hazlii ale obrazu-

fiindc\ n-ai [tiut s\ te por]i cu destul\ dib\cie.

lui meu, c`t [i la cele [i mai hazlii `nc\, ale min]ii mele. C\ci,

EL: {i s\ fac ceea ce dumneata nu dezaprobi la propriu, iar mie `mi cam face sc`rb\ la figurat.

fie vorba `ntre noi, Mo[ Cr\ciunul despre care vorbesc, benedictinul \sta josnic, at`t de renumit pentru maimu]\relile lui, cu toate succesele pe care le are la Curte, f\r\ s\ m\ laud nici

1

Lucrare literar\ pornografic\, ap\rut\ pe la 1744, atribuit\ lui J.Ch. Gervaise de Latouche. 2 Pietro Aretino (1491-1566) – umanist italian din epoca Rena[terii, scriitor, autor de tragedii [i comedii, vestit prin satirele sale necru]\toare `mpotriva papilor [i a monarhilor, pentru care a fost supranumit „biciul regilor“. Adeseori, `ns\, [i-a folosit talentul pentru a-i [antaja pe bog\ta[i. Diderot se refer\ aici la o lucrare imoral\ a lui Aretino.

pe mine, nici pe el, nu-i dec`t o paia]\ de lemn `n compara]ie cu mine. Degeaba m\ fr\m`nt ca s\ ating m\re]ia nebunilor, nimic nu m\ ajut\. O s\ r`d\? N-o s\ r`d\? Iat\ ce s`nt for]at s\ m\ `ntreb `n mijlocul str`mb\turilor [i po]i s\-]i dai seama `n ce m\sur\ nelini[tea asta d\uneaz\ talentului meu. Ipohondrul, cu ]easta `nfundat\ `ntr-o scuf\ de noapte care `i acoper\ ochii, pare

56

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

57

un idol neclintit. Parc\ i s-ar fi legat un fir de b\rbie [i-apoi firul

proast\ dec`t o g`sc\. Item, face pe de[teapta. Item, trebuie s-o

ar fi fost cobor`t p`n\ sub jil]. A[tep]i s\ se trag\ de fir [i nu se

convingi c\ o crezi grozav de de[teapt\. Item, habar n-are de

trage sau, dac\ se `nt`mpl\ s\ i se ca[te f\lcile idolului, atunci el

nimic, dar d\ [i ea decizii. Item, trebuie s\ aplauzi deciziile [i

nu face dec`t s\ rosteasc\ vreo vorb\ care s\ te m`hneasc\ p`n\

cu m`inile, [i cu picioarele, s\ sari `n sus de bucurie, s\ te

`n fundul inimii, o vorb\ care s\-]i arate c\ nici nu te-a luat m\-

`nfiori de admira]ie: „Vai, ce frumos, ce delicat, ce bine a]i vor-

car `n seam\ [i c\ te-ai maimu]\rit de poman\. Odat\ rostit\

bit! Cu c`t\ sensibilitate [i fine]e! Ce p\rere original\! De unde

vorba asta (drept r\spuns la vreo `ntrebare pe care i-ai pus-o cu

iau femeile toate astea? F\r\ s\ le fi `nv\]at cineva, numai a[a,

patru zile mai `nainte), resortul mastoidian se destinde [i f\l-

din instinct [i din inteligen]a lor `nn\scut\! Asta-i minune cu-

cile se `nchid.

rat\. {i apoi s\ ni se mai spun\ c\ experien]a, studiul, g`ndirea, educa]ia s`nt bune la ceva!...“ {i alte multe asemenea

Spun`nd acestea, `ncepu s\-[i imite omul. Se a[ezase pe un

prostii [i pl`nsete de bucurie; s\ te plocone[ti de zeci de ori pe

scaun; ]inea capul ]eap\n, avea p\l\ria tras\ pe ochi [i pleoa-

zi, cu un genunchi `ndoit, cu piciorul cel\lalt tras `napoi, cu

pele pe jum\tate `nchise; bra]ele `i at`rnau `n jos; `[i mi[ca f\l-

bra]ele `ntinse spre zei]\, c\ut`ndu-i dorin]a `n ochi, cu privi-

cile asemenea unui automat, zic`nd: „Da, da, ave]i dreptate,

rea a]intit\ la buzele ei, a[tept`ndu-i porunca [i pornind ca o

domni[oar\, e nevoie de fine]e.“

s\geat\. Cine s-ar putea supune unui asemenea rol, dac\ nu

|sta hot\r\[te, \sta hot\r\[te mereu [i f\r\ putin]\ de apel,

nefericitul care g\se[te acolo, de dou\ sau de trei ori pe s\pt\-

seara, diminea]a, la sp\lat, la mas\, la cafenea, la joc, la teatru,

m`n\, cu ce s\-[i potoleasc\ necazurile ma]elor! Ce s\ mai

la cin\, `n pat, [i, Dumnezeu s\ m\ ierte, cred c\ p`n\ [i `n bra-

spun de al]ii, ca Palissot, Fréron, Poinsine]ii, Baculard 1, care

]ele amantei. Hot\r`rile luate `n bra]ele amantei nu le-am auzit,

au cu ce s\-[i ]in\ zilele [i a c\ror josnicie nu poate fi scuzat\

dar de celelalte s`nt s\tul p`n\ `n g`t... Trist, `ntunecat [i ne`n-

prin chior\iturile unui stomac bolnav? EU: Nu te-a[ fi crezut niciodat\ at`t de pre]ios.

duplecat ca destinul, a[a e patronul nostru. ~n fa]a lui st\ o mironosi]\ care-[i d\ aere. Te-ai putea hot\r`

EL: Nici nu s`nt. La `nceput, m\ uitam cum fac ceilal]i, f\ceam

s\-i spui c\ e dr\gu]\, fiindc\ mai este `nc\, de[i are ici-colo, pe

[i eu la fel ca ei, ba poate ceva mai bine chiar, pentru c\ s`nt mai

obraz, c`teva pl\gi [i nu mai are mult p`n\ s\ ajung\ la propor-

neru[inat din fire, mai bun m\sc\rici, mai fl\m`nd [i am pl\m`ni

]iile doamnei de

Bouvillon 1.

~mi plac c\rnurile, c`nd s`nt fru-

mai zdraveni. Se pare c\ s`nt urma[ direct al vestitului Stentor2.

moase; dar ce-i prea mult nu-i bun, iar mi[carea e at`t de esen]ial\ materiei! Item 2, e mai rea, mai `ng`mfat\ [i mai

1 Baculard

d’Arnaud sau Darnaud-Baculard (1718-1805) – scriitor submedio-

cru, prieten cu Poincinet. 1

Personaj gras [i `ndesat din Romanul comic al lui Scarron.

2

2

„~n plus, `ntre altele“ (lat.)

aceast\ ultim\ `nsu[ire se refer\ aici Rameau.

Osta[ grec, erou al r\zboiului troian, dotat cu o voce grozav de puternic\. La

58

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

59

{i, ca s\-mi arate ce bojoci grozavi are, `ncepu s\ tu[easc\

ceruri o voce `ngereasc\ [i divin\; asta m\gule[te. Nu [tiu dac\

at`t de puternic, `nc`t zb`rn`iau geamurile cafenelei, din care

`]i dai seama de puterea unei asemenea atitudini; n-am in-

pricin\ juc\torii de [ah `[i uitar\ pentru o clip\ de jocul lor.

ventat-o eu, dar nu m\ `ntrece nimeni `n executarea ei. Ia pri-

EU: {i la ce folose[te un asemenea talent?

ve[te, prive[te!

EL: Nu ghice[ti?

EU: E, `ntr-adev\r, nemaipomenit\.

EU: Nu; s`nt cam m\rginit.

EL: Crezi c\ exist\ o minte de femeie, c`t de c`t `nfumurat\,

EL: ~nchipuie-]i c\ a `nceput sfada [i c\ nu s`nt `nc\ sigur

care s\-i reziste?

de victorie; atunci m\ ridic [i spun cu un glas r\sun\tor: „A[a e, cum zice domni[oara... asta `nseamn\ s\ judeci! Nici unul

EU: Nu; s`nt nevoit s\ recunosc c\ ai dus foarte departe talentul de-a face pe nebunul [i de-a te `njosi.

din cei care fac pe de[tep]ii `n saloanele noastre n-ar putea-o

EL: N-au dec`t s\ fac\ orice, to]i, oric`]i or fi, [i n-au s\ m\

egala. Ceea ce spune e genial.“ Dar nu trebuie s\ aprobi `ntot-

`ntreac\ niciodat\; Palissot, de pild\, cel mai tare dintre ei, n-o

deauna `n acela[i fel; ar fi monoton, ar suna fals, ar deveni in-

s\ fie niciodat\ dec`t un `nv\]\cel pe l`ng\ mine. Dar dac\ la `n-

sipid. Ca s\ scapi de asemenea lucru e nevoie de chibzuial\ [i

ceput rolul \sta te distreaz\ [i dac\ sim]i o oarecare pl\cere s\-]i

de inventivitate; trebuie s\ [tii s\-]i preg\te[ti [i s\ plasezi la

r`zi `n sinea ta de neghiobia celor pe care `i ame]e[ti, p`n\ la

timp tonurile majore [i definitive, s\ prinzi prilejul [i momen-

urm\, el nu mai face nici dou\ parale: [i-apoi, dup\ ce-l joci de

tul potrivit. C`nd, de pild\, sentimentele s`nt `mp\r]ite, c`nd

c`teva ori, e[ti silit s\ te repe]i; fiindc\ inteligen]a [i arta au [i

discu]ia a ajuns la punctul culminant, c`nd nu se mai `n]eleg [i

ele limitele lor; numai Dumnezeu [i c`teva rare genii `[i l\rgesc

vorbesc to]i o dat\, trebuie s\ te a[ezi undeva, deoparte, `n

orizontul, pe m\sur\ ce merg mai departe. Poate c\ unul dintre

col]ul camerei cel mai dep\rtat de c`mpul de lupt\, s\-]i preg\-

\[tia e Bouret1: face ni[te ispr\vi care `mi dau p`n\ [i mie, da,

te[ti explozia printr-o t\cere `ndelungat\ [i s\ pici `n mijlocul

mie `nsumi, idei grozave. C\]elu[ul, cartea marii fericiri, f\cliile

Comminges1;

`n arta

de pe drumul Versailles-ului s`nt fapte care m\ cople[esc [i m\

asta s`nt ne`ntrecut. Dar s`nt [i mai uimitor `n contrara ei: am

umilesc; atunci c`nd le auzi, nu-]i mai vine s\ te-apuci de nimic.

conversa]iilor pe nea[teptate, ca o bomb\

tonule]ele mele pe care le `ntov\r\[esc cu z`mbete [i cu nenu-

EU: Nu `n]eleg despre ce c\]elu[ vorbe[ti.

m\rate mutre aprobatoare; atunci aprob cu nasul, cu gura, cu

EL: Pe ce lume tr\ie[ti? Chiar, serios, nu [tii cum a f\cut

fruntea, cu ochii; am o u[urin]\ de-a m\ ploconi, un fel al meu

omul \sta nemaipomenit ca s\-[i deprind\ c\]elu[ul s\ nu

de a-mi muia spinarea, de-a ridica sau de-a cobor` din umeri, un

mai ]in\ la el [i s\ se gudure la ministrul Justi]iei, c\ruia `i pl\-

fel de a-mi `ntinde degetele, de a-mi `nclina capul, de-a `nchide

cea javra?

ochii [i de-a r\m`ne uluit, ca [i cum a[ asculta cobor`ndu-se din 1 1

Bomb\ de asediu, numit\ astfel dup\ numele inventatorului ei, de Comminges.

Financiar bogat, cu mare trecere la Curtea Fran]ei. La moartea lui Ludovic

al XV-lea, a dat faliment [i dup\ aceea, ajuns `n neagr\ mizerie, s-a sinucis.

60

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

EU: M\rturisesc c\ nu [tiu.

61

EL: Nu, nu. ~ntreab\-l pe mutu’! Poate-o s\-]i spun\ el; [i

EL: Cu at`t mai bine. E unul din cele mai frumoase lucruri care se pot imagina; a uimit toat\ Europa [i n-a existat m\car un

folose[te `mprejurarea care ne-a adus fa]\-n fa]\, ca s\ afli lucruri ne[tiute de nimeni pe lume.

curtean s\ nu-l pizmuiasc\. Dumneata, care ai o minte ager\,

EU: Adev\rat.

cum ai fi f\cut? }ine seama de faptul c\ ciud\]enia ve[m`ntului

EL: S\ `mprumu]i roba [i peruca ministrului – de peruc\ ui-

ministerial speria c\]elu[ul [i c\ javra `l iubea pe Bouret; mai

tasem s\-]i spun – s\ `mprumu]i roba [i peruca ministrului Jus-

]ine seama c\ acesta n-avea dec`t opt zile la `ndem`n\ ca s\ `nl\-

ti]iei! S\-]i faci o masc\ dup\ chipul [i asem\narea lui! Masca

ture piedicile. Trebuie s\ cuno[ti toate datele problemei; doar a[a

asta, mai ales, m\ `nnebune[te. Iat\ pentru ce se bucur\ Bouret

ai s\ `n]elegi cum trebuie meritul dezleg\rii ei. Hai, spune!

de cel mai `nalt respect; iat\ pentru ce are milioane! S`nt unii,

EU: Ce s\ spun? M\rturisesc c\, `n astfel de `mprejur\ri, cele mai u[oare piedici m\ stingheresc.

decora]i cu crucea Sf`ntului Ludovic, care n-au nici cu ce s\-[i cumpere p`ine; a[a c\ la ce bun s\ alergi dup\ cruci [i s\ te

EL: Atunci ascult\ ([i spun`ndu-mi asta m\ b\tu u[urel pe

spete[ti, c`nd po]i duce un trai tihnit, r\spl\tit totdeauna cum se

um\r, fiindc\ e prietenos de felul lui), ascult\ [i admir\!

cuvine? Asta se cheam\ a lucra `n stil mare. C`nd `i iei drept

Bouret `[i face o masc\ asem\n\toare cu obrazul ministrului;

model pe oameni de felul acesta, te sim]i descurajat; ]i se face

`mprumut\, cu ajutorul unui valet, uria[a lui rob\; `[i pune

mil\ de tine `nsu]i [i te plictise[ti. Masca! Masca! Mi-a[ fi dat

masca pe fa]\; `mbrac\ roba. ~[i cheam\ c`inele, `l m`ng`ie, `i

un deget, numai s\-mi fi tr\snit mie prin cap ceva asem\n\tor.

d\ un covrig; apoi, schimb`ndu-[i pe nea[teptate g\teala, nu mai e ministrul Justi]iei, ci Bouret care `[i cheam\ c`inele [i-l

EU: Dar dumneata, cu `nfl\c\rarea pentru minun\]iile astea [i cu fertilitatea genial\ pe care o ai, oare n-ai inventat nimic?

biciuie[te. ~n mai pu]in de dou\ sau trei exerci]ii de felul \sta,

EL: Ba s\ m\ ier]i; ia, de pild\, felul de a admira, despre care

f\cute de diminea]\ p`n\ seara, c`inele se deprinde s\ fug\ de

]i-am vorbit [i `n care dai o anumit\ pozi]ie spin\rii, `l socotesc

Bouret fermierul-general [i s\ alerge dup\ Bouret – ministrul

inven]ia mea, de[i poate fi contestat de unii invidio[i. S`nt con-

de Justi]ie. Dar s`nt prea bun; dumneata e[ti un profan care n-ar

vins c\ a fost folosit [i mai `nainte; dar cine [i-a dat seama c`t e

merita s\ cunoasc\ minunile `nf\ptuite sub ochii lui.

de bun ca s\-]i po]i r`de pe ascuns de vreun neobr\zat pe care te

EU: Totu[i, te rog s\-mi vorbe[ti [i despre carte, [i despre

f\clii1.

prefaci c\-l admiri? Am apoi peste o sut\ de metode ca s\ izbute[ti s\ seduci o fat\, sub nasul maic\-sii, f\r\ ca b\tr`na s\ bage

1

m\car de seam\, ba chiar f\c`nd-o complice. De-abia `mi `nce~n timpul unei vizite pe domeniile lui Bouret, regele Fran]ei primi un in-

folio, intitulat Adev\rata fericire. Deschiz`ndu-l, v\zu scris pe fiecare fil\: „Regele a venit la Bouret“. C`t despre isprava cu f\cliile, se spunea c\ `n tim-

pusem cariera, c`nd m-au [i dezgustat toate metodele vulgare, folosite pentru strecurarea bile]elelor dulci; acum am zece mij-

pul unei c\l\torii a regelui, pentru a-l lingu[i, Bouret `i a[ez\ `n cale, din dou\-

loace ca s\ fac s\-mi fie smulse, [i, printre mijloacele astea, `n-

zeci `n dou\zeci de pa[i, c`te un om purt`nd o tor]\ aprins\.

dr\znesc s\ m\ laud c\ s`nt unele noi. Am talent mai ales c`nd e

62

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

63

vorba s\-l `ncurajez pe vreun b\rbat sfios; i-am dus la izb`nd\ pe

`nc\lze[te, ]i se `nfl\c\reaz\ [i cre[te; nu ]i se `ngusteaz\ peste m\-

unii care erau [i neghiobi, [i slu]i. Dac\ toate astea ar fi scrise,

sur\, a[a cum se `nt`mpl\ c`nd e vorba s\ te miri `n fa]a micu]ei

cred c\ mi s-ar recunoa[te oleac\ de geniu.

Hus de aplauzele pe care un public t`mpit se `nc\p\]`neaz\ s\ le ri-

EU: }i-ar face o cinste neobi[nuit\.

sipeasc\ pentru sclifosita de Dangeville1, care joac\ f\r\ pic de

EL: Cred [i eu.

gust, se mi[c\ pe scen\ aproape `ncovoiat\, ba mai are `nc\ [i pre-

EU: ~n locul dumitale, le-a[ a[terne pe h`rtie. Ar fi p\cat

f\c\toria de-a se uita `n ochii celui cu care vorbe[te, juc`nd cu sub`n]elesuri [i lu`ndu-[i propriile schimonoseli drept fine]e, iar

s\ se piard\. EL: A[a e, dar habar n-ai ce pu]in caz fac eu de metod\ [i de

trop\iala drept gra]ie; sau despre afectata de Clairon, care e mai

`nv\]\minte luate de-a gata. Cine simte nevoia de a le avea scrise

uscat\, mai scrobit\, mai artificial\ [i mai b\]oas\ dec`t `]i po]i `n-

n-o s\ ajung\ niciodat\ departe; geniile citesc pu]in, fac multe [i

chipui. Iar imbecilii de spectatori bat din palme p`n\ nu mai pot,

se formeaz\ de la sine. Uit\-te la Cezar, la Turenne1, la Vauban2,

f\r\ s\-[i dea seama c\ dumneata, micu]\ Hus, e[ti un m\nunchi

Tencin3,

[i la secretarul

de gra]ii (e adev\rat c\ m\nunchiul se cam `ngroa[\, dar ce-are a

acestuia, abatele Trublet. {i Bouret? Cine i-a dat lec]ii lui Bouret?

face?), c\ ai cea mai frumoas\ piele, cei mai frumo[i ochi, cea mai

Nimeni; pe oamenii \[tia mari `i formeaz\ natura. Crezi c\ ai s\

frumoas\ guri]\, cam pu]in\ sim]ire, ce e drept, [i un mers nu toc-

g\se[ti scris\ undeva povestea c`inelui [i a m\[tii?

mai sprinten, dar nici at`t de greoi pe c`t se spune. ~n schimb, c`nd

la marchiza de

la fratele ei,

cardinalul4,

EU: Dar c`nd n-ai ce face, c`nd chinurile p`ntecelui gol sau

e vorba de temperament, nu-i nici una care s\ te `ntreac\.

osteneala p`ntecelui `nc\rcat `]i alung\ somnul...

EU: {i toate astea le spui `n batjocur\ sau ca pe ni[te adev\ruri?

EL: Am s\ m\ mai g`ndesc. E mai bine s\ scrii lucruri mari

EL: Nenorocirea e c\ `mpeli]atul \sta de temperament st\

dec`t s\ faci nimicuri. Atunci ]i se `nal]\ sufletul, imagina]ia ]i se

pitit `n\untru [i nu vrea s\ dea la iveal\ nici o lic\rire m\car; dar eu, cel care `]i vorbesc, [tiu, [tiu bine c\ ea are tempe-

1

rament. {i dac\ nu chiar temperament, atunci `n orice caz ceva

2

asem\n\tor. S-o vezi numai c`nd o apuc\ toanele, cum se poart\

Henri de la Tour d’Auvergne Turenne (1611-1675) – mare[al al Fran]ei. Sebastien le Prestre de Vauban (1633-1707) – inginer [i economist francez; a deschis c\i noi `n arta militar\ a timpului s\u, `n special `n ceea ce prive[te construirea fort\re]elor. ~n anul 1703, a primit titlul de mare[al, dar, critic`nd sistemul de impozite al Fran]ei, a c\zut `n dizgra]ie, iar lucr\rile economice i-au fost arse [i distruse. 3 Claudine-Alexandrine Guerin, marchiz\ de Tencin (1681-1749). Salonul ei a fost frecventat de numero[i scriitori din secolul al XVIII-lea, printre care Fontenelle [i Marivaux. Dup\ cum se vede, Diderot `i adreseaz\ cuvinte de laud\. 4 Cardinalul Pierre Guerin de Tencin (1679-1758) – a fost ministru, mai ales datorit\ influen]ei surorii sale, dup\ c`te se spunea. La retragerea din via]a politic\, se pare c\ [i-a pierdut min]ile.

cu vale]ii, cum le c`rpe[te pe cameriste, ce mai picioare le trage `n p\r]ile moi pentru cea mai mic\ abatere de la respectul cuvenit. E un dr\cu[or, ]i-o spun eu, un dr\cu[or plin de temperament [i de demnitate... Oh, te-ai z\p\cit, nu-i a[a? 1

Numele de scen\ al familiei Botot. Claude Charles Botot (1655-1743) – actor la Comedia Francez\, ca [i fiul, Charles Etienne Botot (1707-1787), [i fiica sa, Marie-Anne Botot (1714-1796), despre care e vorba `n text [i care a debutat pe scen\ la v`rsta de opt ani. A jucat un rol important `n piesa lui Palissot, Filozofii.

64

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

65

EU: ~]i spun drept c\ nu-mi dau seama dac\ buna-credin]\

EU: Trebuie totu[i s\ fi gre[it vreodat\ fa]\ de principiile artei

sau r\utatea te face s\ vorbe[ti astfel. Eu s`nt un biet naiv; fii

\steia [i s\ fi sc\pat, din neb\gare de seam\, vreunul din adev\ru-

bun [i las\-]i arta deoparte, vorbe[te-mi mai de-a dreptul!

rile amare care jignesc; fiindc\, `n ciuda rolului tic\los, m`r[av, jos-

EL: Cam a[a `i vorbim noi micu]ei Hus despre Dangeville [i

nic, groaznic, pe care-l joci, cred c\, de fapt, ai un suflet sim]itor.

despre Clairon, amestec`nd pe ici, pe colo, c`teva cuvinte care

EL: Da’ de unde! S\ m\ ia naiba dac\, de fapt, [tiu cum

te-ar face s\ b\nuie[ti adev\rul. Admit s\ m\ iei drept o sec\-

s`nt! Mai totdeauna drumul g`ndurilor mele e neted ca-n palm\;

tur\, `ns\ nu drept un prost, [i numai un prost sau un nebun din

la mine, cum s-ar zice, ce e-n gu[\, [i-n c\pu[\. Nu spun nicio-

dragoste ar putea s\ spun\ cu seriozitate asemenea obr\znicii.

dat\ neadev\ruri, c`nd am c`t de c`t interes s\ fiu sincer, [i nu

EU: Dar cum te po]i hot\r` s\ le spui?

s`nt niciodat\ sincer, c`nd am c`t de c`t interes s\ mint. Spun lu-

EL: Asta nu se face dintr-o dat\, ci `ncetul cu `ncetul.

crurile a[a cum `mi vin; dac\ s`nt mintos, cu at`t mai bine; dac\

Ingenii largitor venter1.

torn la obr\znicii, nu se ]ine seama. Vorbesc f\r\ pic de fereal\.

EU: Cumplit\ trebuie s\ fie foamea care te `mbolde[te!

Nu m-am g`ndit `n via]a mea, nici `nainte de-a vorbi, nici c`nd

EL: Se prea poate; totu[i, oric`t de tari ]i s-ar p\rea cuvin-

vorbesc, nici dup\ ce-am vorbit; a[a c\ nu jignesc pe nimeni.

tele, crede-m\ c\ oamenii c\rora li se adreseaz\ s`nt mai obi[nui]i s\ le asculte dec`t s`ntem noi s\ le d\m drumul. EU: {i mai exist\ pe-acolo vreunul care s\ `ndr\zneasc\ s\ fie de aceea[i p\rere cu dumneata? EL: Ce vrei s\ spui c`nd vorbe[ti de vreunul? Asta e doar p\rerea [i limbajul tuturor. EU: Acela dintre voi care nu e o mare sec\tur\ trebuie s\ fie un mare dobitoc. EL: Dobitoci printre noi? ~]i jur c\ nu g\se[ti dec`t unul singur, [i anume gazda care ne pr\znuie[te ca s\ fie dus\ de nas.

EU: {i totu[i, ]i s-a `nt`mplat s\-i jigne[ti pe oamenii de treab\ care te `ntre]ineau [i-]i ar\tau at`ta bun\voin]\. EL: Ce s\-i faci? A fost o nenorocire, un ceas r\u, cum vine c`teodat\ `n via]\. Fericire f\r\ sf`r[it nu exist\; prea o duceam bine [i nu putea s\ mai dureze mult. Dup\ cum [tii, tagma noastr\ este cea mai numeroas\ [i mai bine aleas\. E o [coal\ de omenie, re`nnoirea ospitalit\]ii antice; `i culegem pe to]i poe]ii care cad; pe Palissot l-am luat dup\ ce a scris Zara1, pe Bret dup\ Fal[ii m\rinimo[i2; `i adun\m pe to]i muzican]ii r\u fama]i, pe to]i autorii care nu mai s`nt citi]i, pe toate actri]ele fluierate,

EU: Dar cum se poate l\sa dus\ de nas `n mod at`t de grosolan? La urma urmei, superioritatea talentelor lui Dangeville [i Clairon nu mai poate fi pus\ la `ndoial\. EL: Minciuna care m\gule[te se `nghite dintr-o sorbitur\, iar adev\rul care am\r\[te se bea pic\tur\ cu pic\tur\. {i apoi p\rem at`t de convin[i, at`t de sinceri! 1

„P`ntecele d\ruitor de talent“ (lat.)

1 E vorba de Zara (1751), tragedie pe care, de[i publicul a primit-o cu bun\voin]\, Palissot a retras-o dup\ a treia reprezenta]ie, pretinz`nd, mai t`rziu, c\ actorii au jucat alt\ pies\ dec`t aceea pe care le-o d\duse. 2 Orfelina sau Fal[ii m\rinimo[i – comedie scris\ `n 1752 de c\tre Antoine Bret (1717-1792), autor mediocru [i editor la fel de mediocru al operelor lui Molière. Fal[ii m\rinimo[i a fost retras\ dup\ cinci reprezenta]ii, „pentru a fi corectat\“, [i n-a mai fost reluat\.

66

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

67

pe to]i actorii huidui]i, o ceat\ `ntreag\ de bie]i mofluzi, de para-

EU: Cu at`t mai bine! Poate mi s-a f\cut mai mult\ cinste

zi]i neghiobi, `n fruntea c\rora am cinstea s\ m\ aflu eu, ca [ef

dec`t merit. M-a[ sim]i `njosit dac\ b`rfitorii at`tor oameni pri-

viteaz al unei armate nu prea cutez\toare. C`nd vin pentru prima

cepu]i [i cinsti]i s-ar g`ndi s\ m\ vorbeasc\ de bine.

oar\, eu `i `ndemn s\ m\n`nce, eu cer de b\ut pentru ei, at`t de ne`nsemna]i s`nt! Se g\sesc printre ei c`]iva tineri zdren]\ro[i

EL: S`ntem mul]i [i fiecare trebuie s\-[i dea obolul; dup\ sacrificarea vitelor mari, le jertfim [i pe celelalte.

care nu [tiu cu ce s\ `nceap\, dar au `nf\]i[are pl\cut\; restul nu s`nt dec`t ni[te tic\lo[i, buni doar s\-l lingu[easc\ pe patron [i

EU: Scump v\ mai cost\ p`inea, dac\ pentru a o dob`ndi oc\r`]i [tiin]a [i virtutea!

s\-l adoarm\, ca s\ culeag\ de la patroan\ ce-a mai r\mas `n

EL: }i-am mai spus c\ s`ntem oameni de nimic; `njur\m pe

urma lui. P\rem veseli; dar de fapt s`ntem cu to]ii am\r`]i [i gro-

toat\ lumea [i nu m`hnim pe nimeni. C`teodat\ `i avem printre

zav de fl\m`nzi. Nici lupii nu s`nt mai h\mesi]i, nici tigrii nu s`nt

noi pe greoiul abate d’Olivet, pe abatele Le Blanc1 cel gras sau

mai cumpli]i dec`t noi. ~nghi]im ca lupii la vreme de iarn\, c`nd

pe ipocritul Batteux2. Abatele Le Blanc e r\ut\cios numai `na-

troienele acoper\ zile de-a r`ndul p\m`ntul; sf`[iem, ca tigrii, tot

inte de mas\. Cum [i-a luat cafeaua, se [i tr`nte[te `ntr-un fo-

ce [i-a f\cut un drum `n via]\. C`teodat\ ga[ca lui Bertin se

toliu, cu picioarele sprijinite de policioara vetrei, [i adoarme ca

adun\ cu a lui

Monsauge1

[i cu a lui Villemorien, [i atunci e

mare t\mb\l\u `n menajerie. Nu s-au mai pomenit nicic`nd at`tea

un papagal b\tr`n pe-o vergea. Dac\ zarva se `nte]e[te peste m\sur\, abatele casc\, se `ntinde, se freac\ la ochi [i spune:

jivine triste, ar]\goase, v\t\m\toare [i `nt\r`tate, str`nse laolalt\.

– Ei, ce s-a-nt`mplat, ce s-a-nt`mplat?

{i n-ai s-auzi altceva dec`t numele lui Buffon, al lui Duclos, al

– Discut\m dac\ Piron3 are mai mult spirit dec`t Voltaire.

lui Montesquieu, al lui Rousseau, Voltaire, D’ Alembert sau Di-

– S\ fim l\muri]i: spirit a]i spus? Nu cumva vorbi]i de-

derot, [i numai Dumnezeu [tie de ce epitete s`nt `nso]ite. Nu-i re-

spre gust? Fiindc\, `n ce prive[te gustul, Piron al vostru e agea-

cunoa[tem nim\nui inteligen]a, dac\ nu-i tot at`t de neghiob ca

miu de tot.

noi. Acolo am conceput planul comediei Filozofilor; scena cu

– Adic\, habar n-are?

cel care bate toba `n sat am f\cut-o eu, inspir`ndu-m\ din Teolo-

– N-are...

gia pe m`na femeilor2. N-ai fost cru]at de ea nici dumneata [i

{i iat\-ne v`r`]i `ntr-o discu]ie despre gust. Atunci patronul

nici nimeni altul.

face semn cu m`na s\ i se dea cuv`ntul, fiindc\ el se crede tare,

1

1

D. Ph. Thiroux de Monsauge, care `n unele copii ale manuscrisului lui

Diderot e numit Mesenge, a fost ginerele lui Bouret, ca [i Villemorien, [i afa-

Abatele Le Blanc (1707-1781) – caracterizat de Goethe drept „o mediocri-

tate ajuns\ la situa]ie `nalt\ [i onoruri prin favoarea celor mari“. Anecdota po-

cerist, amator de muzic\ [i spectacole, ca [i socrul [i cumnatul s\u.

vestit\ de Diderot arat\ tocmai rela]iile acestea dintre Le Blanc [i Academie.

2

2

Femeia doctor sau Teologia pe m`na femeilor, comedie `n cinci acte de p\-

Abatele Charles Batteux (1713-1780) – scriitor, prieten al abatelui d’Olivet

rintele Bougeant, `ndreptat\ `mpotriva janseni[tilor, nu pare s\ fi fost repre-

[i du[man `nver[unat al lui Voltaire.

zentat\, dar a fost tip\rit\ `n 1731.

3

Alexis Piron (1689-1773) – scriitor francez mediocru.

68

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

69

mai ales c`nd e vorba de gust. „Gustul, spune el... gustul e

EL: {tii, `mi r\spunse, [i de la pu[lamale te alegi cu ceva, [i

ceva...“ Pe legea mea c\ nu [tiu ce `ndrug\ despre gust [i

chiar desfr`narea te poate `nv\]a destule; `]i pierzi nevinov\]ia, dar

nici el nu [tie!

o dat\ cu ea scapi [i de prejudec\]i; printre tic\lo[i, unde viciul se

C`teodat\ vine printre noi amicul Robbé [i ne desfat\ cu povestirile lui cinice, cu minunile

convulsionarilor1

pe care le-a

v\zut el `nsu[i, cu vreo c`teva c`nturi din poemul s\u, a c\rui tem\ o cunoa[te cum nu se poate mai bine2. Nu pot s\-i suf\r

arat\ f\r\ masc\, `nve]i s\-l cuno[ti; [i apoi, am [i citit pu]in. EU: Ce-ai citit? EL: Am citit, citesc [i recitesc `ntruna c\r]ile lui Teofrast, La Bruyère [i Molière.

versurile, dar `mi place s\-l ascult; c`nd recit\, ai zice c\-i apu-

EU: S`nt c\r]i cum nu se poate mai bune.

cat. ~n jurul lui to]i strig\: „|sta, da, poet!...“ Fie vorba `ntre

EL: Ba chiar mai bune dec`t s-ar crede; dar cine [tie oare s\

noi `ns\, poezia lui nu-i dec`t un talme[-balme[ alc\tuit din

le citeasc\?

toate soiurile de zgomote nedeslu[ite, e `nc`lceala s\lbatic\ a

EU: Toat\ lumea; fiecare dup\ mintea lui.

limbii locuitorilor turnului Babel.

EL: Eu cred c\ aproape nimeni nu [tie s\ le citeasc\. Ai pu-

Mai vine c`teodat\ pe-acolo [i un nerod cu o `nf\]i[are

tea s\-mi spui ce se caut\ `n ele?

[tears\ [i n\t`ng\, dar de[tept ca un diavol [i viclean ca o mai-

EU: Distrac]ie [i `nv\]\minte.

mu]\ b\tr`n\. E una din mutrele care parc\-]i cer batjocura [i bo-

EL: Dar ce fel de `nv\]\minte? Asta e principalul.

b`rnacele, una din mutrele l\sate de Dumnezeu spre `ndreptarea

EU: Cunoa[terea `ndatoririlor, dragostea pentru virtute, ura

celor care judec\ dup\ `nf\]i[are [i c\rora oglinda ar fi trebuit s\

fa]\ de viciu.

le arate c\ e tot at`t de u[or s\ fii de[tept [i s\ pari neghiob, pe c`t

EL: Eu culeg din ele tot ce trebuie f\cut [i tot ce nu trebuie

e de u[or s\ fii neghiob [i s\ te ascunzi sub o `nf\]i[are istea]\.

spus. A[a, de pild\, c`nd citesc Avarul `mi spun: Fii avar dac\

{tii c\ e destul de obi[nuit\ la[itatea de a jertfi un naiv pentru a-i

vrei, dar fere[te-te s\ vorbe[ti ca avarul! C`nd citesc Tartuffe,

distra pe ceilal]i; fa]\ de omul nostru, la[itatea aceasta se comite

`mi spun: Fii ipocrit dac\ ai chef, dar nu vorbi ca ipocritul!

`ntotdeauna. E o curs\ pe care o `ntindem nou-veni]ilor [i

P\streaz\ viciile care `]i s`nt folositoare, dar las\ la o parte [i

aproape nici unul nu scap\ f\r\ s\ cad\ `n ea...

tonul, [i aparen]ele care te-ar face ridicol! Ca s\ te p\ze[ti de

M\ uimea c`teodat\ juste]ea observa]iilor nebunului de Rameau asupra oamenilor [i a caracterelor, [i i-am m\rturisit-o.

tonul [i de aparen]ele astea, trebuie s\ le cuno[ti; iar sus-pomeni]ii autori le-au zugr\vit cum nu se poate mai bine. Eu s`nt eu [i r\m`n ceea ce s`nt, dar fac [i spun ceea ce trebuie. Nu-i

1

Mistici religio[i care, `n timpul rug\ciunilor, ajung `ntr-o stare asem\n\toare cu epilepsia. 2 Povestirile lui Robbé, ap\rute `n dou\ voluma[e, nu s`nt numai cinice, ci de-a dreptul pornografice. C`t despre „tema“ poemului, ea era sifilisul, boala de care suferea poetul.

dispre]uiesc deloc pe morali[ti: ai multe de c`[tigat de la ei, mai ales de la cei care au pus morala `n ac]iune. Viciul nu-l vat\m\ pe om dec`t din c`nd `n c`nd; manifest\rile viciului `ns\ te lovesc la orice pas. Poate c\ e mult mai bine s\ fii

70

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

71

obraznic dec`t s\ ai `nf\]i[area unui obraznic; obraznicul din

cum `]i cere interesul, s\ fii bun sau r\u, `n]elept sau nebun,

fire nu insult\ dec`t din c`nd `n c`nd, cel cu `nf\]i[are de

cu bun-sim] sau ridicol, cinstit sau vicios. Dac\, din `nt`m-

obraznic insult\ f\r\ r\gaz. {i s\ nu-]i `nchipui c\ s`nt singurul

plare, virtutea ar duce la bog\]ie, atunci ori a[ fi fost virtuos,

cititor de soiul \sta; n-am alt merit dec`t c\, proced`nd cu sis-

ori a[ fi simulat virtutea, ca oricare altul; oamenii m-au vrut

tem, judec`nd limpede, v\z`nd lucrurile cum trebuie, am f\cut

ridicol [i ridicol m-au f\cut; iar vicios s`nt din n\scare [i din

ceea ce aproape to]i ceilal]i fac din instinct. Din pricina asta,

bun\voin]a naturii. Spun vicios doar ca s\ vorbesc pe limba

pe ei lecturile nu-i ajut\ s\ fie mai buni dec`t mine [i, `n ciuda

voastr\, fiindc\, de-am sta s\ ne l\murim, s-ar putea `nt`mpla

lor, r\m`n ridicoli; pe c`t\ vreme eu nu s`nt a[a dec`t dac\

ca voi s\ `n]elege]i prin viciu tocmai ceea ce eu numesc vir-

vreau, [i atunci le-o iau cu mult `nainte. Aceea[i art\ care, `n

tute, iar prin virtute tocmai ceea ce eu numesc viciu.

unele ocazii, m\ `nva]\ s\ m\ feresc de ridicol, m\ `nva]\ de

{i-i mai avem printre noi pe autorii de la Opera Comic\,

asemenea ca `n altele s\-l utilizez c`t mai bine. Atunci `mi

pe actorii [i pe actri]ele lor, [i cel mai adesea pe antrepre-

aduc aminte de tot ce-au spus al]ii, de tot ce-am citit [i adaug

norii lor, Corbie, Moette 1 , to]i oameni pricepu]i [i deosebit

tot ce iese din str\fundul meu, care, pentru asemenea lucruri, e

de merituo[i. Ei, dar uitam s\-]i pomenesc de marii critici ai literaturii: cei

de o rodnicie uimitoare. EU: Bine-ai f\cut c\ mi-ai dezv\luit tainele astea; altfel, a[ fi crezut c\ te contrazici. EL: Nu m\ contrazic deloc: pentru o singur\ dat\ c`nd

de la l’Avant-Coureur, les Petites-Affiches, l’Année littéraire, l’Observateur littéraire, le Censeur hebdomadaire2, toat\ ga[ca celor care scriu fi]uici. EU: L’Année littéraire [i l’Observateur littéraire? Asta nu-i

trebuie s\ evi]i ridicolul, ai o sut\ de prilejuri `n care trebuie s\ cau]i cu tot dinadinsul s\ fii ridicol. Nu exist\ alt rol de

cu putin]\; doar nu se pot suferi unul pe altul.

jucat pe l`ng\ cei mari dec`t rolul de nebun. Nebunul titular

EL: Adev\rat; dar calicii se `mpac\ `n fa]a blidului. Bleste-

al regelui a existat vreme `ndelungat\, dar niciodat\ regii n-au

matul de Observateur littéraire, lua-l-ar naiba cu fi]uicile lui cu

avut vreun `n]elept titular. Eu, unul, s`nt nebunul lui Bertin

tot! C`inele \sta, puiul \sta de pop\3 zg`rcit, `mpu]it [i c\m\tar,

[i al multor altora, poate chiar [i al dumitale `n clipa de fa]\; sau poate c\ dumneata e[ti nebunul meu: `n]eleptul n-are nevoie de nebun; a[adar, cel care are un nebun nu e `n]elept; [i, dac\ nu e `n]elept `nseamn\ c\ e nebun; [i poate fi, chiar dac\ e rege, nebunul nebunului s\u. De altfel, adu-]i aminte c\ atunci c`nd e vorba de ceva at`t de schimb\tor cum s`nt moravurile, nu exist\ nimic absolut, nimic esen]ial, nimic adev\rat sau fals pe deplin, `n afar\ de faptul c\ trebuie s\ fii

1

E vorba at`t de Corbie (sau Corby), mort pe la 1815, care a editat Teatrul Bulevardier (3 vol., 1756) [i a fost antreprenor al Operei Comice, c`t [i de asociatul s\u, Moette (Jean-Pierre), mort pe la 1806. Dup\ numele lor, Diderot a l\sat un spa]iu liber `n manuscris, urm`nd pesemne s\ adauge numele unui asociat al acestora. 2 Publica]ii ale timpului, la care scriau numai du[manii enciclopedi[tilor. 3 E vorba de abatele Joseph de La Porte (1718-1779), redactor al Observatorului literar. La Porte fusese colaboratorul lui Fréron [i se certase apoi cu acesta; de aceea nu se puteau suferi unul pe altul.

72

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

73

e cauza nenorocirii mele. Ieri ne-a ie[it pentru prima oar\ `n

[i `ncepe s\-mi spun\ ni[te cuvinte care, dac\ am fi fost numai

cale: a sosit la ora care ne scoate pe to]i din b`rlogurile noastre,

noi doi, n-ar fi avut nici o importan]\...

la ora mesei, [i la ora asta, dac\ e vremea ur`t\, fericit acela

– Rameau, e[ti un neru[inat.

dintre noi care are `n buzunar dou\zeci [i patru de gologani, ca

– O [tiu prea bine, doar pentru asta s`nt primit aici.

s\-[i pl\teasc\ o tr\sur\! Cutare [i-a b\tut joc de confratele lui,

– E[ti o sec\tur\.

care sosise diminea]a stropit de noroi p`n\-n g`t [i muiat p`n\ la

– Ca oricare altul.

oase, iar seara s-a `ntors el `nsu[i acas\, `n acela[i hal. Ba a fost

– E[ti un golan.

unul, nu mai [tiu cine, care acum c`teva luni s-a certat stra[nic

– Dac\ n-a[ fi golan, m-a[ mai g\si oare aici?

cu savoiardul care ni se pro]\pise `n u[\; era vorba de datorii:

– Am s\ te dau afar\.

creditorul ]inea mor]i[ ca datornicul s\-i pl\teasc\, iar acesta

– Dup\ mas\ plec eu singur.

din urm\ nu era `n fonduri [i nici nu putea s\ se urce la noi f\r\

– Chiar te-a[ sf\tui s-o faci.

s\ treac\ prin m`inile celuilalt.

Am luat masa [i n-am l\sat s\-mi scape nici un dumicat.

Se aduce m`ncarea [i i se d\ abatelui locul de cinste `n capul mesei. Intru; `l z\resc.

Dup\ ce am m`ncat bine, am b\ut din plin, fiindc\, la urma urmei, tot un drac ar fi fost; jup`n-burt\ e un personaj c\ruia i-am

– Cum, p\rinte, prezidezi? `l `ntreb eu... Asta-i foarte

f\cut `ntotdeauna pe plac: m-am `mp\cat cu g`ndul c\ trebuie

bine pentru ast\zi, dar m`ine, dac\ nu-i cu sup\rare, ai s\ te

s\ plec [i tocmai m\ preg\team s-o fac; `mi d\dusem cuv`ntul

cobori cu un tac`m mai `ncoace, poim`ine cu `nc\ unul [i tot

`n fa]a at`tor oameni [i trebuia s\ mi-l ]in! Am pierdut o gr\-

a[a, merg`nd din tac`m `n tac`m, c`nd la dreapta, c`nd la

mad\ de timp cotrob\ind prin cas\, c\ut`ndu-mi bastonul [i p\-

st`nga, din locul pe care l-am ocupat eu, la r`ndul meu, `nain-

l\ria acolo unde nu erau [i a[tept`nd dintr-o clip\ `n alta ca

tea dumitale; Fréron, la r`ndul lui, dup\ mine; Dorat, la r`n-

patronul s\ dea drumul unui nou val de insulte, s\ intervin\ ci-

dul lui, dup\ Fréron; Palissot, la r`ndul lui, dup\ Dorat, [i o

neva, [i, p`n\ la urm\, tot sup\r`ndu-ne mereu, s\ sf`r[im prin a

s\ `nlemne[ti l`ng\ mine, biet am\r`t care siedo sempre come

ne `mp\ca. M\ suceam [i m\ `nv`rteam, fiindc\ `n sinea mea

un maestoso cazzo fra duoi coglioni 1 .

nu-i purtam deloc pic\; dar patronul, el, mai `ntunecat [i mai

Abatele, care e b\iat bun [i [tie de glum\, `ncepe s\ r`d\;

crunt dec`t Apollo al lui Homer c`nd `[i zv`rlea s\ge]ile asupra

domni[oara, p\truns\ de adev\rul observa]iei mele [i de jus-

armiei grece[ti [i cu boneta mai tras\ peste urechi dec`t de obi-

te]ea compara]iei, `ncepe [i ea s\ r`d\; to]i cei care stau la

cei, se plimba `n lung [i-n lat, cu b\rbia `n pumn. Domni[oara

dreapta [i la st`nga abatelui, ca [i cei pe care `i deplasase cu un

se apropie de mine:

loc, `ncep s\ r`d\. R`de toat\ lumea, numai patronul se sup\r\

– Dar ce lucru neobi[nuit am f\cut, domni[oar\? Am fost ast\zi mai altfel dec`t mi-e felul?

1

Expresie pornografic\, pe care n-o vom traduce (ital.)

– Vreau s\ pleci.

74

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

75

– Voi pleca... Dar nu eu l-am ofensat pe patron.

m\ ierte, cred c\ mi se cuvine [i mie o clip\ de r\gaz. {i o pa-

– Iart\-m\; domnul abate e invitat [i...

ia]\ f\cut\ din o]el s-ar toci, dac\ ai juca-o a[a, de diminea]\

– Patronul a dovedit c\ nu [tie ce i se cuvine c`nd l-a invitat

p`n\ seara [i de seara p`n\-n zori. S`nt silit s\-i `nveselesc, alt-

pe abate, c`nd m-a primit `n cas\ pe mine [i, o dat\ cu mine, pe

fel nici nu se poate, dar trebuie s\ m\ mai distrez [i eu c`teo-

at`]ia al]i golani de teapa mea...

dat\. {i `n toat\ harababura aceea mi-a tr\snit prin minte un g`nd

– Haide, micu]ul meu Rameau, trebuie s\-i ceri iertare domnului abate! – Pu]in `mi pas\ de iertarea lui! – Haide, haide, a[a au s\ se potoleasc\ toate...

nenorocit, un g`nd care m-a umplut de trufie, insufl`ndu-mi m`ndrie [i obr\znicie; mi-a tr\snit prin minte c\ nu se pot lipsi de mine, c\ le eram un om neap\rat trebuincios. EU: Da, [i eu cred c\ le e[ti foarte folositor, dar ei `]i s`nt [i

S`nt luat de m`n\, tras spre jil]ul abatelui; `i `ntind bra]ele [i

mai folositori dumitale. Doar nu po]i g\si c`nd vrei o cas\ at`t

m\ uit la el cu oarecare admira]ie, c\ci s-a mai pomenit s\-i

de primitoare; pe c`nd ei, pentru un nebun care le lipse[te, vor

cear\ vreodat\ cineva iertare abatelui?

g\si o sut\ `n loc.

– Abate, `i spun, abate, toate astea s`nt caraghioase, nu-i a[a?

EL: O sut\ de nebuni ca mine?! Domnule filozof, a[a ceva

{i-apoi `ncep s\ r`d, iar abatele r`de [i el. A[adar, abatele

nu se prea g\se[te pe toate drumurile. Nebuni obi[nui]i, da,

m\ iertase; dar mai trebuia s\-i vorbesc patronului [i ce-aveam

po]i g\si. Dar oamenii s`nt mai greu de mul]umit c`nd e vorba

s\-i spun era cu totul alt\ chestie. Nu prea mi-aduc aminte cum

de nerozii dec`t atunci c`nd e vorba de talent sau de virtute. Eu

mi-am ticluit scuzele:

s`nt o raritate `n felul meu, da, o adev\rat\ raritate. Acum, c`nd

– Domnule, uit\-te la nebunul de mine...

nu m\ mai au, ce crezi c\ fac? Se plictisesc c`ine[te. Eu s`nt un

– M\ am\r\[te de prea mult\ vreme; nu vreau s\ mai aud de el.

izvor nesecat de obr\znicii. ~n fiecare clip\ aveam c`te-o glum\

– E sup\rat...

care-i f\cea s\ r`d\ cu lacrimi; eram pentru ei un ospiciu `ntreg.

– Da, s`nt foarte sup\rat. – Asta n-o s\ se mai `nt`mple. – Cea mai mare pu[lama...

EU: Iar dumneata aveai mas\, pat, hain\, vest\ [i n\dragi, pantofi [i gologani `n fiecare lun\. EL: Asta e partea frumoas\, e beneficiul; dar despre `ndatori-

Nu [tiu dac\ se g\sea `ntr-una din zilele de proast\ dispo-

rile mele nu sufli o vorb\. Mai `nt`i, dac\ se zvonea c\ s-a scris o

zi]ie, `n care domni[oara se teme s\ se apropie de el [i nu `n-

pies\ nou\, oricum ar fi fost vremea, trebuia s\ plec s\ scotocesc

dr\zne[te s\-i vorbeasc\ dec`t cu m\nu[i, nu [tiu dac\ a `n]eles

toate podurile caselor din Paris, p`n\ d\deam peste autor; trebuia

gre[it ce i-am spus sau dac\ eu i-am vorbit anapoda, dar [tiu c\

s\ fac rost de textul lucr\rii [i s\-i dau s\ `n]eleag\, cu dib\cie,

dup\ asta a fost [i mai r\u ca `nainte. Ce naiba! Oare nu m\ cu-

c\ exist\ un rol pe care l-ar juca grozav de bine una din cuno[-

noa[te deloc? Oare nu [tie c\ s`nt ca un copil [i c\ uneori `mi

tin]ele mele.

dau drumul la gur\, f\r\ s\ m\ g`ndesc? {i apoi, Dumnezeu s\

– {i care, m\ rog?

76

DIDEROT

– Care? Mai [i `ntrebi! O persoan\ plin\ de gra]ii, de dr\g\l\[enii, de fine]e. – Vrei s\ vorbe[ti de doamna Dangeville? Nu cumva o cuno[ti? – Ba o cunosc pu]in, dar nu despre ea e vorba.

NEPOTUL LUI RAMEAU

77

Recunoa[te c\ trebuie s\ te `mping\ un interes puternic, ca s\ po]i `nfrunta astfel `ntregul public, [i c\ fiecare din corvoadele astea merita mai mult dec`t un b\nu]. EU: De ce nu-]i luai ajutoare? EL: Ba `mi luam, dar [i atunci aveam parte de c`te ceva. ~na-

– Atunci despre cine?

inte de a merge la locul de tortur\, eram silit s\-mi `ncarc memo-

~i [opteam numele.

ria cu pasaje str\lucite la care trebuia s\ dau tonul aplauzelor.

– Ea?!

Dac\ se `nt`mpla s\ le uit [i s\ m\ `n[el, tremuram c`nd m\ du-

– Da, ea, repetam eu oarecum ru[inat, fiindc\ mi se mai `n-

ceam apoi la ei; nici nu-]i `nchipui ce t\r\boi ie[ea. {i unde mai

t`mpl\ s\ m\ ru[inez uneori. {i-ar fi trebuit s\ vezi cum i se

pui c\ tot acolo mai aveam de `ngrijit [i o hait\ de c`ini; e adev\-

lungea fa]a poetului c`nd auzea numele sau cum `mi pufnea `n

rat c\ eu singur `mi luasem, proste[te, sarcina asta; eram, de ase-

nas c`teodat\. Cu toate astea, cu sau f\r\ voia lui, trebuia s\-l

menea, [eful aprovizion\rii pisicilor. M\ sim]eam prea fericit

poftesc la mas\; iar el, tem`ndu-se s\ nu intre prea tare `n hor\,

dac\ Micou m\ binecuv`nta cu o zg`rietur\ care `mi sf`[ia man-

d\dea `napoi [i-mi tot mul]umea. {i s\ fi v\zut ce p\]eam c`nd

[eta sau m`na. Criquette sufer\ de colici; eu trebuie s\-i frec

nu-mi reu[eau negocierile; m\ f\ceau b\d\ran, neghiob, ]\r\-

p`ntecele. Pe vremuri, domni[oara avea nevricale, acum are

noi; nu eram bun de nimic; nu pre]uiam nici c`t paharul cu ap\

nervi. Nici nu mai vorbesc despre alte indispozi]ii u[oare, pen-

care mi se d\dea de b\ut. Dar cel mai r\u era c`nd ea juca [i

tru care nu se sfia deloc fa]\ de mine. Asta hai, treac\-mearg\;

c`nd trebuia s\ merg plin de curaj `n mijlocul huiduielilor unui

nu i-am cerut niciodat\ s\ se ab]in\; am citit nu mai [tiu unde c\

public care, orice s-ar spune, judec\ bine; s\ fac s\ se aud\

un prin], supranumit Cel Mare, st\tea uneori sprijinit de sp\tarul

aplauzele mele izolate, s\ atrag privirile asupra mea, s\ abat c`-

jil]ului cu fundul g\urit `n care amanta lui `[i f\cea nevoile. Fa]\

teodat\ fluier\turile adresate actri]ei [i s\ aud [u[otindu-se `n

de-ai casei po]i doar s\ faci ce vrei [i cine era pe-atunci mai de-al

jurul meu: „E vreunul din vale]ii deghiza]i ai amantului ei. O

casei dec`t mine? Am propov\duit `ntotdeauna c\ oamenii trebuie

s\ tac\ odat\ derbedeul \sta?...“ De obicei, nu se [tie ce te

s\ tr\iasc\ laolalt\ [i s\ fac\ tot ce le place; d\deam eu `nsumi

poate `mpinge la asemenea ispr\vi; se crede c\ o faci din

pilda [i nimeni nu m\ ]inea de r\u; n-aveam dec`t s\-mi dau fr`u

prostie, pe c`t\ vreme tu ai un motiv care scuz\ totul.

liber. }i l-am schi]at pe patron. Domni[oara `ncepe s\ se cam `n-

EU: P`n\ la `nc\lcarea legilor civile. EL: Totu[i, `n cele din urm\, m\ recuno[teau [i atunci se

gra[e, [i s\ te ]ii c`te au mai scornit pe seama ei! EU: {i dumneata ai f\cut parte dintre cei care-au scornit?

spunea: „Oh! E Rameau...“ Nu-mi mai r\m`nea altceva de f\cut

EL: De ce nu?

dec`t s\ arunc c`teva cuvinte ironice, ca s\-mi salvez de ridicol

EU: Fiindc\ e cel pu]in necuviincios s\-]i batjocore[ti

aplauzele singuratice, care erau interpretate de-a-ndoaselea.

binef\c\torii.

78

DIDEROT

EL: Dar nu-i [i mai r\u `nc\ s\-l `njose[ti pe cel ocrotit de tine, `n numele milei pe care i-o ar\]i? EU: Dac\ cel ocrotit n-ar fi el `nsu[i josnic, atunci ocrotitorul n-ar mai avea putin]a s\-l `njoseasc\.

NEPOTUL LUI RAMEAU

79

vrut [i cui n-a vrut c\ s-a culcat cu ea; dac\ Palissot s-a culcat sau nu cu nevasta librarului nu-i deloc u[or de [tiut sigur, fiindc\ femeia a trebuit s\ nege adev\rul, iar Palissot a putut l\sa s\ se cread\ [i ce n-a fost. Oricum ar fi, `ns\, Palissot n-a

EL: Dar [i dac\ oamenii n-ar fi ridicoli prin ei `n[i[i, nu s-ar

f\cut dec`t s\-[i joace rolul, iar David [i nevast\-sa n-au drep-

r`de pe seama lor. Ce vin\ am eu dac\ se `nh\iteaz\ cu to]i ne-

tate. Helvétius1 ]ip\ c`t `l ]ine gura c\ Palissot `l `nf\]i[eaz\ pe

mernicii [i s`nt tr\da]i sau oc\r`]i? C`nd te hot\r\[ti s\ ai de-a

scen\ ca pe un om necinstit, tocmai pe el, c\ruia `i mai dato-

face cu oameni de teapa noastr\ [i c`nd ai mintea s\n\toas\,

reaz\ `nc\ ni[te bani `mprumuta]i ca s\-[i `ngrijeasc\ s\n\tatea

trebuie s\ te a[tep]i la nu [tiu c`te m`r[\vii. C`nd ne ia cineva,

v\t\mat\, s\ se hr\neasc\ [i s\ se `mbrace. La ce ar fi putut s\

nu [tie oare cum s`ntem, nu ne cunoa[te sufletele interesate,

se a[tepte din partea unui om m`njit cu tot felul de infamii, din

josnice [i perfide? Dac\ ne cunoa[te, atunci nu-i r\u deloc. Se

partea unui om care [i-a f\cut prietenul s\-[i lepede religia,

sub`n]elege c\ `ntre noi exist\ un pact, dup\ care ni se va face

numai ca s\ petreac\ el 2? La ce-ar fi putut s\ se a[tepte din

bine, [i c\, mai devreme sau mai t`rziu, noi vom r\spl\ti prin

partea unui om care `[i `nsu[e[te bunurile asocia]ilor s\i, nu

r\u binele f\cut. Un asemenea pact nu exist\ oare `ntre om [i

crede `n nimic pe lume, alearg\ dup\ noroc per fas et nefas 3,

maimu]a sau papagalul s\u? Brun 1 ]ip\ c`t `l ]ine gura c\

`[i num\r\ zilele dup\ tic\lo[iile s\v`r[ite, ba `nc\ se mai [i `n-

Palissot, care `i e comesean [i prieten, a f\cut cuplete `mpo-

f\]i[eaz\ el `nsu[i pe scen\ drept unul dintre cei mai periculo[i

triva lui. Palissot a fost nevoit s\ scrie cuplete, [i Brun n-are

punga[i, neru[inare cum n-a mai existat alta `n trecut [i nici nu

dreptate. Poincinet ]ip\ c`t poate c\ Palissot a pus pe seama lui

va mai exista `n viitor4?! Nu. A[adar, nu Palissot, ci Helvétius

cupletele f\cute `mpotriva lui Brun. Palissot a fost nevoit s\

n-are dreptate. Dac\ `l duci pe un t`n\r provincial la menajeria

pun\ pe seama lui Poincinet cupletele f\cute `mpotriva lui

din Versailles [i dac\ lui, din prostie, `i d\ prin minte s\-[i v`re

Brun, iar Poincinet n-are dreptate. Micul abate Rey ]ip\ c`t `l

m`na printre gratii `n cu[ca tigrului sau a panterei, dac\ t`n\rul

]ine gura c\ prietenul s\u, Palissot, i-a suflat amanta cu care el

`[i las\ m`na `n gura fiarei s`ngeroase, cine e de vin\? Toate

`i f\cuse cuno[tin]\; trebuia sau s\ nu-i prezinte amantei un individ de teapa lui Palissot, sau s\ se a[tepte s-o piard\; Palis-

1

sot [i-a f\cut datoria, iar micul abate Rey n-are dreptate.

cerc`nd s\-l denigreze, ca [i pe ceilal]i enciclopedi[ti, de altfel.

Librarul David ]ip\ c`t poate c\ asociatul s\u, Palissot, s-a culcat sau a vrut s\ se culce cu nevast\-sa; nevasta librarului David ]ip\ [i ea c`t poate c\ Palissot a dat s\ `n]eleag\ cui a 1

Publicist din acea vreme.

2

Pasajul se refer\ la faptul c\ Palissot l-a `nf\]i[at pe Helvétius, `n Filozofii, `nSe povestea cum Palissot l-a `n[elat pe Poincinet, f\g\duindu-i c\, dac\ va

trece la protestantism, va deveni profesorul unui prin] protestant. ~n privin]a lui Poincinet, [i alte documente ale timpului arat\ cum adeseori a c\zut victim\ farselor sinistre f\cute de Fréron-tat\l [i al]ii. 3

„Prin mijloace `ng\duite [i ne`ng\duite“ (lat.)

4

Se refer\ la lucrarea lui Pallisot, Omul primejdios, comedie `n trei acte, `n versuri.

80

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

81

astea s`nt cuprinse `n pactul despre care-]i vorbeam; n-are de-

oamenilor? Ai g`ndi c\ s`ntem ]icni]i, nu-i a[a? {i cei care

c`t s-o p\]easc\ cine nu le cunoa[te sau le uit\. C`]i oameni pe

se a[teapt\ la purt\ri cinstite din partea unor oameni vicio[i

care `i `nvinuim de r\utate n-a[ putea dezvinov\]i prin pactul

din n\scare, m`r[avi [i josnici din fire, s`nt ei oare `n]elep]i?

acesta universal [i consfin]it, acuzatorii trebuind, de fapt, s\-[i

Toate `[i au o r\splat\ pe lumea asta. Exist\ doi procurori-

recunoasc\ propria neghiobie! Da, contes\ dolofan\, dum-

generali: unul e la `ndem`na voastr\ [i pedepse[te delictele

neata e[ti vinovat\ c`nd `]i aduni `n cas\ ceea ce oamenii de

`mpotriva societ\]ii; cel\lalt e natura. Ea cunoa[te toate vi-

rangul dumitale numesc fiin]e ordinare, dumneata e[ti de vin\

ciile care scap\ legilor. Desfr`neaz\-te cu femeile [i te vei

c`nd fiin]ele astea ordinare `]i fac m`r[\vii, te `mping [i pe

`mboln\vi de dropic\; ]ine-te de chefuri [i-ai s\-]i strici bo-

dumneata s\ le faci [i-]i atrag ura oamenilor de treab\. Oame-

jocii; deschide-]i u[a pentru sec\turi, tr\ie[te cu ele [i vei fi

nii de treab\ fac ce li se cade s\ fac\, fiin]ele ordinare fac [i

tr\dat, batjocorit, dispre]uit. Nimic mai simplu dec`t s\ te

ele ce li se cade lor s\ fac\, iar dumneata gre[e[ti primindu-i

supui f\r\ c`rtire drept\]ii acestor judec\]i [i s\-]i spui `n si-

Bertinhus 1

tr\ia `n pace, lini[tit, `mpreun\ cu

nea ta: a[a mi se cade; nimic mai simplu dec`t s\ te scuturi

amanta lui, dac\, fiind oameni de treab\, [i-ar fi f\cut prieteni

pu]in [i s\ te `ndrep]i sau s\ r\m`i cum e[ti, dar `n condi]iile

de treab\, dac\ ar fi chemat `n jurul lor oameni talenta]i [i cu-

mai sus pomenite.

`n cas\. Dac\

noscu]i prin virtutea lor, dac\ [i-ar fi rezervat numai pentru o

EU: Ai dreptate.

m`n\ de oameni lumina]i [i ale[i orele de distrac]ie `n care s-ar

EL: Altminteri, s\ [tii c\ din toate b`rfelile astea nici una nu

fi smuls din pl\cerea de-a fi am`ndoi, de-a [i-o spune unul al-

e inventat\ de mine; eu nu fac dec`t s\ le r\sp`ndesc. Cic\

tuia `n lini[tea singur\t\]ii, crezi c\ s-ar mai fi scornit vreun

acum vreo c`teva zile, pe la orele cinci diminea]a, s-a iscat o

lucru bun sau r\u pe seama lor? Ce-au p\]it? Ce meritau [i ni-

zarv\ nemaipomenit\; `n toat\ casa zb`rn`iau soneriile [i se au-

mic altceva; [i-au primit pedeapsa pentru nesocotin]a lor; noi

zeau strig\tele `ntrerupte [i nedeslu[ite ale unui om care se `n\-

s`ntem cei pe care soarta i-a h\r\zit din vecii vecilor s\-i pe-

bu[ea: „Ajutor... s\ri]i... m\ `n\bu[... mor...“ Strig\tele acestea

depseasc\ pe Bertin-ii zilelor noastre, iar nepo]ii care ne vor

ie[eau din apartamentul patronului. Oamenii se reped [i-i dau

sem\na s`nt h\r\zi]i s\-i pedepseasc\ pe Monsauge-ii [i

ajutor. Burduh\nosul acela, cu min]ile r\t\cite, aproape le[inat

Bertin-ii viitorului. Dar pe c`t\ vreme noi execut\m decre-

[i f\r\ s\ mai vad\ nimic, cum se `nt`mpl\ `n asemenea clipe, `i

tele juste ale sor]ii asupra neghiobiei, voi, care ne zugr\vi]i

d\dea zor `nainte, se ridica `n m`ini [i l\sa s\-i cad\ peste p\r-

a[a cum s`ntem, executa]i dreptele ei decrete asupra noastr\.

]ile moi, c`t putea mai de sus, o greutate de dou\ sau de

Ce-ai g`ndi oare despre noi, dac\ am pretinde, `n ciuda tutu-

trei sute de livre, animat de toat\ iu]eala pe care o d\ furia pl\-

ror moravurilor noastre ru[inoase, s\ ne bucur\m de respectul

cerii. Abia au putut s\-l scoat\ de sub ea. Ce pl\cere o fi put`nd s\ g\seasc\ un cioc\na[ c`nd se v`r\ sub o nicoval\

1

Numele e format din Bertin + Hus.

c`t toate zilele?

82

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

83

EU: Mare [trengar mai e[ti! Dar s\ vorbim despre alt-

EL: Asta a[a e; dar am f\cut tot ce-am putut. N-am avut

ceva. De c`nd tot flec\rim `mpreun\, `mi st\ pe limb\

oare modestia s\ recunosc c\ exist\ fiin]e mai perfecte dec`t

o `ntrebare.

mine? Nu ]i-am vorbit cu cea mai ad`nc\ admira]ie despre

EL: De ce nu i-ai dat drumul at`ta vreme?

Bouret? Pentru mine, Bouret e omul cel mai de seam\ din

EU: Fiindc\ m\ tem s\ nu fie indiscret\.

`ntreaga lume.

EL: Dup\ cele ce ]i-am dest\inuit, nu [tiu ce tain\ a[ mai putea avea fa]\ de dumneata.

EU: {i `ndat\ dup\ Bouret vii dumneata, nu? EL: Da’ de unde!

EU: B\nuie[ti cum te judec eu?

EU: Atunci, Palissot?

EL: Nici vorb\: `n ochii dumitale s`nt o fiin]\ pe de-a-n-

EL: Da, Palissot, dar nu singur.

tregul m`r[av\ [i cu totul de dispre]uit; la fel m\ v\d [i eu uneori, dar nu prea des; de cele mai multe ori m\ felicit, `n

EU: Cine mai e, oare, demn s\-[i `mpart\ cu el al doilea rang?

loc s\ m\ dojenesc pentru viciile mele; dumneata, cu dispre]ul

EL: Renegatul din Avignon.

pe care `l ai, e[ti mai statornic!

EU: N-am auzit `nc\ vorbindu-se despre renegatul din Avi-

EU: A[a e; dar de ce `mi ar\]i toat\ m`r[\via dumitale? EL: Mai `nt`i, pentru c\ o cuno[ti, `n bun\ m\sur\; [i apoi,

gnon, dar trebuie s\ fie un om grozav. EL: A[a [i este.

fiindc\ vedeam c\ am mai mult de c`[tigat dec`t de pierdut,

EU: Istoria marilor personaje m-a interesat `ntotdeauna.

dac\ `]i m\rturisesc restul.

EL: Cred [i eu. Cel despre care e vorba tr\ia la unul dintre

EU: {i cum asta, m\ rog?

bunii [i cinsti]ii urma[i ai lui Avraam, f\g\dui]i tat\lui credin-

EL: Dac\ are vreo importan]\ s\ fii m\re] `n vreun dome-

cio[ilor `n num\r egal cu num\rul stelelor.

niu oarecare, apoi `n r\u e neap\rat\ nevoie de m\re]ie.

EU: La un evreu?

Peste un punga[ oarecare scuip, dar pentru un mare criminal

EL: Da, la un evreu. Dob`ndise mai `nt`i mila, apoi bun\-

nu se poate s\ n-ai un fel de respect: curajul lui te uime[te,

voin]a [i, `n cele din urm\, `ncrederea cea mai deplin\ a

cruzimea lui te `nfioar\. ~n orice lucru trebuie s\ pre]uim

evreului; fiindc\ a[a se `nt`mpl\ `ntotdeauna: ne bizuim at`ta

unitatea caracterului.

pe binefacerile noastre, `nc`t rareori ne mai ascundem tainele

EU: Numai c\ dumneata n-ai `nc\ aceast\ unitate a ca-

fa]\ de cei pe care i-am cople[it cu bun\t\]i; [i atunci cum s\

racterului, vrednic\ de stim\; te v\d din c`nd `n c`nd [ov\ind

nu existe ingra]i, c`nd chiar noi `i `ndemn\m pe oameni s\ fie

`n fa]a propriilor principii; [i apoi nu prea e sigur dac\ r\u-

a[a, nepedepsi]i? Iat\ o cugetare adev\rat\, pe care evreul

tatea o ai de la natur\ sau ]i-ai c\p\tat-o prin studiu, [i nici

nostru nu s-a priceput s-o fac\. El `i m\rturisi, a[adar, rene-

dac\ datorit\ studiului ai ajuns at`t de departe c`t poate s\

gatului c\ nu-[i simte cugetul curat, c`nd gust\ carne de

ajung\ un om.

porc. Ai s\ vezi c`te foloase a [tiut s\ trag\ din m\rturisirea

84

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

85

asta o minte istea]\. Se mai scurseser\ c`teva luni, `n timpul

– Hai, vino-]i `n fire, `i spuse evreul, `n loc s\-i fi zis: „Mare

c\rora renegatul nostru `[i spori dovezile de fidelitate; c`nd

punga[ mai e[ti; habar n-am ce veste mi-aduci, dar e[ti un mare

crezu c\ evreul e cu totul mi[cat, robit, convins pe de-a-n-

punga[ [i te prefaci c\ e[ti `ngrozit.“

tregul – prin silin]a pe care [i-o d\dea el – c\ n-are alt pri-

EU: De ce-ar fi trebuit s\-i vorbeasc\ a[a?

eten mai bun `n toate triburile lui Israel... Admir\, te rog,

EL: Fiindc\ renegatul se pref\cea [i `ntrecuse m\sura;

grija deosebit\ a renegatului! Nu se gr\be[te deloc; las\ para

pentru mine e limpede, [i nu m\ mai tot `ntrerupe. „S`ntem

s\ se coac\ bine, `nainte de a scutura creanga; prea mult zel

pierdu]i... pierdu]i... f\r\ putin]\ de sc\pare!“ Oare nu

ar fi putut s\-i duc\ de r`p\ planul. De obicei, m\re]ia ca-

sim]i pref\c\toria acestui „pierdu]i“ care se repet\?... „Un

racterului rezult\ din cump\nirea fireasc\ a mai multor `nsu-

tr\d\tor ne-a denun]at sfintei Inchizi]ii, pe dumneata ca

[iri potrivnice.

evreu, iar pe mine ca renegat, ca renegat tic\los...“ Iat\

EU: Ei, las\ cuget\rile [i spune-mi mai departe povestea!

cum tr\d\torul nu se sfie[te s\ utilizeze cuvintele cele mai

EL: Nu se poate, fiindc\ exist\ zile c`nd s`nt nevoit s\

cumplite. ~]i trebuie mult mai mult curaj dec`t crezi ca s\-]i

cuget. E o boal\ care trebuie l\sat\ s\-[i urmeze cursul.

po]i spune pe nume; nici n-ai idee c`t te cost\ s\ ajungi

Unde ajunsesem?

p`n\ acolo!

EU: La prietenia statornicit\ de-a binelea `ntre evreu

EU: Sigur c\ n-am idee! {i renegatul acela nemernic?

[i renegat. EL: Atunci para se copsese... Dar dumneata nu m\ ascul]i deloc; la ce te g`nde[ti? EU: M\ g`ndeam la c`t de inegal `]i este tonul: c`nd sus,

EL: E pref\cut, dar are o pref\c\torie foarte dibace. Evreul se sperie, `[i smulge barba, se t\v\le[te pe jos, `i [i vede pe zbiri la u[\, se [i vede g\tit cu san benito 1 , `[i vede autodafé-ul 2 preg\tit. – Prietene, dragul [i singurul meu prieten, ce-i de f\cut?

c`nd jos. EL: Oare tonul omului vicios poate fi mereu acela[i?

– Ce-i de f\cut? S\ ie[im `n lume, s\ ne prefacem c\

A[adar, `ntr-o sear\ renegatul vine la prietenul s\u. P\rea `n-

s`ntem cum nu se poate mai lini[ti]i, s\ ne purt\m ca [i cum

sp\im`ntat, abia vorbea, avea fa]a pal\ ca moartea [i tremura

nu s-ar fi `nt`mplat nimic. Cercetarea Inchizi]iei e tainic\, dar

din toate `ncheieturile.

`nceat\; trebuie s\ folosim r\gazul pe care ni-l d\ [i s\ vin-

– Ce ]i s-a `nt`mplat? `l `ntreb\ evreul.

dem tot. Am s\ `nchiriez eu sau am s\ pun pe altcineva s\ ne

– S`ntem pierdu]i.

`nchirieze o corabie, da, am s\ pun pe altcineva, e mai bine

– Pierdu]i? Cum se poate? – ~]i spun c\ s`ntem pierdu]i, f\r\ putin]\ de sc\pare.

1

– Vorbe[te l\murit.

fie ar[i pe rug.

– O clip\, s\-mi mai treac\ spaima.

2

Bluz\ de culoare galben\, `n care inchizitorii `i `nve[m`ntau pe cei os`ndi]i s\ Arderea pe rug, poruncit\ de Inchizi]ie.

86

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

87

a[a; o s\ ducem pe corabie toat\ averea dumitale, fiindc\ mai

josnicie, s\ iau loc `n mintea dumitale printre marile sec\turi

ales cu averea dumitale au ei ce au; [i-o s\ plec\m am`ndoi,

[i apoi s\-mi strig: Vivat Mascarillus, furbum imperator 1 !

s\ c\ut\m sub alt cer libertatea de a-L sluji pe Dumnezeu [i

Haide, fii vesel, domnule filozof, ]ine-mi isonul: Vivat Mas-

de-a urma `n lini[te legea lui Avraam [i a cugetului nostru. ~n

carillus, furbum imperator! {i, spun`nd aceasta, `ncepu s\ c`nte o fug\ `ntru totul

`mprejur\rile primejdioase prin care trecem, cel mai de seam\ lucru e s\ nu ne d\m de gol.

ciudat\; melodia era c`nd grav\ [i plin\ de m\re]ie, c`nd

Zis [i f\cut. Pl\tesc ei corabia [i urc\ pe ea merinde [i

u[oar\ [i zburdalnic\; uneori, Rameau imita partea basului,

marinari; averea evreului e dus\ pe bord; a doua zi, `n zori,

alteori, imita vocile de sus; `mi f\cea semn cu bra]ele,

vor ridica p`nzele, vor putea pr`nzi veseli [i vor putea dormi

indic`ndu-mi prin alungirea g`tului p\r]ile de tenuto, [i `[i

f\r\ grij\; m`ine vor sc\pa de prigonitori. ~n timpul nop]ii,

c`nta, `[i compunea lui `nsu[i un c`nt triumfal din care se

renegatul se scoal\, jefuie[te portofoliul, punga [i giuvaie-

v\dea c\ e mult mai priceput `n muzica bun\ dec`t `n bu-

rurile evreului, se urc\ pe bord, [i p-aci ]i-e drumul... Dar

nele moravuri.

crezi c\ asta e totul? A[! N-ai ghicit. C`nd mi s-a povestit mie `nt`mplarea, eu am ghicit ceea ce dumitale nu ]i-am

Nu mai [tiam dac\ trebuie s\ r\m`n locului sau s\ fug,

spus, ca s\-]i `ncerc agerimea min]ii. Bine ai f\cut c\ ai r\-

dac\ trebuie s\ r`d sau s\ m\ `nfurii; st\team acolo cu g`n-

mas om cumsecade, c\ci n-ai fi fost `n stare dec`t de g\in\rii

dul de-a abate discu]ia spre vreun subiect `n stare s\ alunge

m\runte. Nu-i vorb\, p`n\ aici nici renegatul n-a fost dec`t

groaza care-mi umpluse sufletul. Abia mai puteam `ndura

un biet punga[, c\ruia nimeni n-ar fi dorit s\-i semene. M\-

prezen]a unui om care cerceta o fapt\ oribil\, o tic\lo[ie `n-

re]ia r\ut\]ii lui st\ `n faptul c\ l-a denun]at el `nsu[i pe bu-

grozitoare, a[a cum un cunosc\tor `n ale picturii sau poeziei

nul s\u prieten israelit, care fu `nh\]at chiar a doua zi de

ar examina frumuse]ile unei lucr\ri de art\, sau a[a cum un

sf`nta Inchizi]ie, iar peste vreo c`teva zile fu ars pe un ru-

moralist, ori un istoric ar da la iveal\ [i ar deslu[i `mpreju-

gule] de mai mare dragul. {i astfel renegatul st\p`ni `n tihn\

r\rile `n care s-a petrecut o fapt\ eroic\. M\ posomor`sem,

averea urma[ului blestemat al celor care L-au sacrificat

f\r\ s\ vreau; el observ\ [i-mi spuse: EL: Ce ai? Nu cumva ]i-e r\u?

pe M`ntuitorul.

EU: Nu m\ simt tocmai bine; dar o s\-mi treac\.

EU: Nu [tiu ce m\ `ngroze[te mai mult: m`r[\via renegatu-

EL: Ai aerul `ngrijorat al unui om b`ntuit de idei negre.

lui dumitale sau tonul cu care poveste[ti asemenea fapt?

EU: A[a e...

EL: P\i tocmai asta `mi spuneam [i eu: cruzimea ac]iunii te face s\ treci dincolo de dispre], iat\ de ce am fost sincer. Am vrut s\-]i dai seama c`t de ne`ntrecut s`nt `n arta

1

mea, s\-]i smulg m\rturisirea c\ s`nt cel pu]in original `n

rillus, `mp\ratul [mecherilor!“

Fraz\ folosit\ de Molière (L’Etourdi, II, 8) [i `nsemn`nd: „Tr\iasc\ Masca-

88

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

89

Dup\ ce am t\cut am`ndoi c`teva clipe, `n care timp el s-a

nu-]i `nchipui c\ atunci c`nd pronun] cuv`ntul c`nt eu am o

plimbat fluier`nd [i c`nt`nd, m-am g`ndit s\ aduc din nou

no]iune mai clar\ dec`t ai dumneata sau majoritatea semeni-

vorba despre talentul lui. De aceea, l-am `ntrebat:

lor dumitale c`nd spun: faim\, def\imare, onoare, viciu, vir-

EU: {i acum ce faci?

tute, modestie, cuviin]\, ru[ine, ridicol.

EL: Nimic.

EL: C`ntul e o imitare, prin sunete, a unei sc\ri inventate de

EU: Asta e foarte obositor.

art\ sau inspirate de natur\, cum vrei s-o iei; sau o imitare, fie

EL: Eram [i a[a destul de prost, dar m-am mai dus s\ ascult

prin voce, fie prin instrument, a zgomotelor fizice [i a accentelor

muzica lui

Duni1

[i a celorlal]i autori tineri de pe la noi, [i ea

m-a dat gata. EU: Vas\zic\, nu e[ti `mpotriva genului acestuia de muzic\?

pasiunii. Vezi c\, schimb`nd ceea ce se poate schimba `n\untrul ei, defini]ia se va potrivi `ntocmai picturii, oratoriei, sculpturii [i poeziei. Acum s\ ne `ntoarcem la `ntrebarea dumitale: care este modelul muzicianului sau al c`ntului? E declama]ia, dac\ avem

EL: F\r\ `ndoial\ c\ nu.

de-a face cu un model viu [i `nzestrat cu g`ndire; e zgomotul,

EU: {i g\se[ti frumuse]e `n noile c`nturi?

dac\ avem de-a face cu un model ne`nsufle]it. Trebuie s\ privim

EL: Mai e vorb\! Pe cinstea mea, po]i s\ fii sigur c\ g\sesc!

declama]ia ca pe o linie, iar c`ntul ca pe o alt\ linie, care ar [erpui

Ce frumos se declam\! C`t adev\r [i c`t\ expresie au! EU: Orice art\ de imita]ie `[i are modelul `n natur\. Care e modelul muzicianului, atunci c`nd compune un c`nt? EL: De ce n-am lua lucrurile ceva mai de sus? Ce este melodia?

peste cea dint`i. Cu c`t declama]ia aceasta, tip al c`ntului, va fi mai puternic\ [i mai real\, cu at`t c`ntul care i se potrive[te o va `nt`lni `n mai multe puncte, cu at`t va fi mai adev\rat [i mai frumos; iat\ ce au sim]it foarte bine tinerii no[tri muzicieni. C`nd auzi: S`nt un biet om1, ]i se pare c\ recuno[ti pl`ngerea unui avar;

EU: Ca s\-]i spun drept, `ntrebarea asta m\ dep\[e[te.

dac\ avarul nu c`nt\, f\r\ `ndoial\ c\ pe tonurile acestea vorbe[te

A[a s`ntem to]i: ]inem minte numai cuvintele pe care credem

el p\m`ntului, c`nd `i `ncredin]eaz\ aurul s\u [i-i spune: O, p\-

c\ le `n]elegem, din pricin\ c\ le `ntrebuin]\m adesea [i le

m`nt, prime[te-mi comoara2! Iar feti]a care simte c\-i bate inima

folosim exact; iar `n cap n-avem dec`t no]iuni nedeslu[ite. S\

[i se ro[e[te, feti]a care se tulbur\ [i-l roag\ pe monsenior s-o lase s\ plece, oare s-ar exprima ea altfel? Exist\ tot felul de caractere

1

Egidio Romoaldo Duni (1709-1775) – compozitor italian, a scris opere cu

subiecte istorice [i mitologice, printre care Neron, Artaxerse etc. ~ncep`nd de

`n lucr\rile despre care-]i vorbesc, exist\ `n ele o nesf`r[it\ varietate a declama]iei; asta e ceva m\re], ]i-o spun eu! Hai, ascult\

pe la 1733, tr\ie[te la Paris, av`nd un rol foarte important `n afirmarea [i dezvoltarea operei comice franceze. ~n operele lui apar ca eroi pozitivi oameni din

1Arie

popor (]\rani, meseria[i etc.) [i se dezvolt\ elemente de dramatism cu caracter

acte, cu muzic\ de Duni.

realist. S-a bucurat de pre]uirea multor litera]i, printre care [i Diderot.

2

c`ntat\ de avarul Sordide din Insula nebunilor (1760), comedie `n dou\

Idem.

90

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

91

bucata `n care t`n\rul, sim]indu-[i moartea apropiat\, strig\:

chiar, `ntre noi fie vorba, muzica scumpului dumitale unchi `n-

Sufletu-mi piere! Ascult\ melodia, ascult\ muzica [i ai s\-mi spui

seamn\ c\ e cam searb\d\.

dup\ aceea dac\ vocea unui muribund se deosebe[te de `ntors\tu-

EL (apropiindu-se de urechea mea, `mi r\spunse): N-a[

rile c`ntului; vei vedea dac\ linia melodiei nu coincide `n `ntre-

vrea s\ m\ aud\ nimeni, fiindc\ s`nt pe-aici o mul]ime de oa-

gime cu linia declama]iei. Nu-]i spun nimic despre m\sur\, oare e

meni care m\ cunosc; dar chiar c\ e searb\d\. {i asta o spun

[i ea una dintre condi]iile c`ntului, `]i vorbesc numai despre ex-

`ncet, nu fiindc\ m-a[ sinchisi de scumpul meu unchi. Scump,

presie, [i nimic nu-i mai limpede dec`t urm\toarele cuvinte citite

vorba vine. E nesim]itor ca un pietroi [i nu mi-ar da un pahar

de mine, undeva: Musices seminarium accentus, accentul este r\-

cu ap\, m\car de m-ar vedea sco]`nd limba de-un cot; dar de-

sadni]a melodiei. D\-]i acum seama c`t e de greu [i ce `nsemn\-

geaba a compus el: Hon, bon, bin, bin, tu, tu, tu, turlututu, `n

tate are s\ [tii s\ faci cum trebuie

recitativul1.

Nu exist\ arie

septim\, `n octav\, cu un t\r\boi dr\cesc; cei care `ncep s\ se

frumoas\ din care s\ nu se poat\ face un recitativ frumos [i nu

priceap\ [i nu mai iau deloc t\r\boiul drept muzic\ nu se vor

exist\ recitativ frumos din care un om iscusit s\ nu poat\ face o

`mp\ca niciodat\ cu asta. Ar trebui ca printr-o ordonan]\ po-

arie frumoas\. Nu vreau s\ spun neap\rat c\ un om care recit\

li]ieneasc\ s\ se interzic\ tuturor, oric`t de sus-pu[i sau de

bine va [i c`nta bine; dar m-a[ mira dac\ unul care c`nt\ bine nu

umili ar fi, s\ mai c`nte Stabat-ul lui Pergolese 1 . Iat\ un Sta-

va [ti s\ recite `n acela[i fel. {i te rog s\ crezi tot ce ]i-am spus,

bat care ar trebui ars de m`na c\l\ului. Pe legea mea, ne-au

fiindc\ e adev\rul curat.

dat destule picioare `n spate bufonii \[tia cu a lor Slujnic\

EU: Mi-ar pl\cea grozav s\ te cred, dar vezi c\ m\ `mpiedic\ ceva.

st\p`n\ sau cu Tracallo. Pe vremuri, un Tancred, un Issé, o Europ\ galant\, Indiile, Castor, Talentele lirice 2 se jucau c`te

EL: Ce te `mpiedic\?

patru-cinci luni; era greu de prev\zut c`t vor ]ine reprezenta-

EU: Iat\: dac\ muzica asta e sublim\, atunci muzica divinu-

]iile Armidei 3; acum toate cad, unele peste altele, ca un castel

lui Lulli, a lui Campra2, a lui Destouches3, a lui Mouret4 [i 1

Un mod de a c`nta.

2

André Campra (1660-1744) – compozitor francez. Dintre lucr\rile lui cit\m: Europa galant\, Carnavalul din Vene]ia, Muzele, Tancred, Telemac etc. 3 André Destouches (1672-1749) – dup\ o c\l\torie ca misionar, `n Siam, devine muschetar, apoi, `n 1696, p\r\se[te armata. Campra introduce `n opera sa Europa galant\ c`teva arii de Destouches [i-l ajut\ pe acesta s\ scrie Issé, oper\ foarte apreciat\ la vremea ei. Destouches a compus [i alte opere, printre care cit\m: Carnavalul [i nebunia (1704), Telemac (1714), Semiramida (1718) etc. 4 Jean-Joseph Mouret (1682-1738) – a scris opere, balete etc., `ntr-un stil care, ca

form\, se dep\rta de stilul tradi]ional al lui Lulli.

1

E vorba de Stabat mater, poem religios, scris `n ritm de c`ntare plan\ [i

analogic imnului, care se c`nt\ `n bisericile catolice `n vinerea Pa[tilor. Compozitorul italian Giovanni Battista Pergolese (1710-1736), a scris, `n afara muzicii de oper\, important\ pentru `nceputurile operei comice franceze, [i un Stabat mater renumit. La serva padrona („Slujnica st\p`n\“, 1731), intermezzo `n dou\ acte de Pergolese, reprezentat\ la Paris `n 1746 [i `n 1752, a jucat un mare rol `n „cearta muzical\“ `n care ilumini[tii, [i `n special Diderot, au fost de partea muzicii italiene. 2

Oper\ [i balet de Rameau, ca [i Indiile galante – balet `n trei acte.

3

Armida – oper\ de Lulli, `n cinci acte [i un prolog (1686).

92

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

93

din c\r]i de joc. Din pricina asta Rebel [i Francoeur 1 s`nt foc

l\nci, glorii, triumfuri, victorii? Vezi, Ioane, dac\ vin! 1 {i-au

[i par\. ~i auzi spun`nd c\ totul e pierdut, c\ s`nt ruina]i [i c\,

`nchipuit c\ vor pl`nge sau c\ vor r`de la scena de tragedie

de li s-o mai `ng\dui mult\ vreme s\ c`nte p`rli]ilor \stora,

sau de comedie muzical\, c\ vor putea asculta sunetele m`-

buni de b`lci, se duce dracului muzica na]ional\, iar Acade-

niei, ale geloziei, pl`ngerile adev\rate ale iubirii, ironiile, glu-

fund\tur\2

nu-i r\m`ne dec`t s\-[i trag\ obloa-

mele teatrului italian sau fran]uzesc [i c\, `n acela[i timp, vor

nele. ~n spusele lor e un pic de adev\r. B\tr`nele peruci care

r\m`ne admiratori ai Rogondei 2 sau ai Plateei 3 . Mofturi,

vin acolo de vreo treizeci-patruzeci de ani, `n fiecare vineri,

toate, nici vorb\! S\ simt\ la tot pasul cu c`t\ u[urin]\, cu c`t\

`n loc s\ se distreze ca alt\dat\, se plictisesc [i casc\ f\r\ s\

ml\diere [i dulcea]\ se potrivesc armonia, prozodia, elipsele

prea [tie de ce, se tot `ntreab\ [i nu prea [tiu s\-[i r\spund\.

[i inversiunile limbii italiene cu arta, cu mi[carea, cu expre-

De ce nu m\ `ntreab\ pe mine? Prezicerea lui Duni se va `m-

sia, cu `ntors\turile c`ntului [i cu valoarea m\surat\ a sune-

plini, [i, a[a cum merg lucrurile, s\ mor dac\ peste patru sau

telor [i s\ n-aib\ habar c`t de aspr\, `n\bu[it\, greoaie,

cinci ani, socotind de la Pictorul `ndr\gostit de modelul s\u, o

ap\s\toare, d\sc\leasc\ [i monoton\ e propria limb\! Ei, da,

s\ se mai aud\ vreun miorl\it m\car `n faimoasa fund\tur\.

da; [i-au v`r`t `n cap c\, dup\ ce-[i vor amesteca lacrimile cu

S\rmanii de ei! {i-au l\sat balt\ simfoniile proprii, ca s\ c`nte

pl`nsetele unei mame dezn\d\jduite de moartea fiului ei, dup\

simfonii italiene. Au crezut c\-[i vor deprinde urechile cu ele,

ce se vor cutremura ascult`nd cum un tiran porunce[te s\ se

f\r\ s\-[i schimbe c`t de c`t muzica vocal\, ca [i cum simfo-

s\v`r[easc\ o crim\, dup\ toate astea nu se vor plictisi de pro-

nia (neuit`nd o oarecare destr\b\lare inspirat\ de m\rimea in-

priile feerii, de mitologia lor searb\d\, de micile lor madri-

strumentelor [i de mobilitatea degetelor) n-ar fi pentru c`nt

galuri dulcege, care dovedesc `n acela[i timp [i prostul gust al

ceea ce c`ntul este pentru declama]ia real\; ca [i cum vioara

poetului, [i mizeria artei ce li se potrive[te. Bie]i naivi! Ceea

n-ar fi maimu]a c`nt\re]ului, care la r`ndul lui va deveni mai-

ce `[i `nchipuie ei nu exist\ [i nici nu poate exista; adev\rul,

mu]a viorii, `ntr-o bun\ zi, c`nd dificilul va `nlocui frumosul.

bunul, frumosul au drepturile lor, care pot fi t\g\duite, dar `n

Cel care l-a c`ntat primul pe Locatelli a fost apostolul muzicii

cele din urm\ sf`r[esc prin a fi admirate; ceea ce e lipsit de

noi. S-o spun\ altora; au crezut c\ ne vor obi[nui cu imitarea

ele poate fi admirat un timp, dar p`n\ la urm\ te face s\ ca[ti.

accentelor pasiunii sau a fenomenelor naturii prin c`nt, voce [i

C\sca]i deci, domnilor, c\sca]i `n voie, nu v\ sfii]i! Domnia

instrument, fiindc\ asta e toat\ desf\[urarea [i obiectul muzicii,

naturii [i a trinit\]ii mele, ve[nic nebiruit\ de por]ile iadului:

miei regale din

[i c\ noi ne vom p\stra mai departe gustul pentru zboruri, 1

Refrenul unui c`ntec vechi, de La Motte. Iubirile Rogondei – comedie liric\ `n trei acte, cuvinte de Destouches, muzica de Mouret (1742). 3 Plateea sau Junona geloas\ – balet buf de Rameau, reprezentat pentru prima oar\ `n 1749. 2

1

Ambii au fost directori ai Operei.

2

P`n\ la incendiul din 6 aprilie 1763, Opera se afla `ntr-o fund\tur\, la

Palais-Royal.

94

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

95

adev\rul-tat\, z\mislind bunul care `i este fiu, din care pur-

[i s\ c`nte `nceti[or, s\-[i ridice glasul pe m\sur\ ce se `nfl\c\ra

cede frumosul ca un fel de duh sf`nt; domnia naturii [i a trini-

mai tare, s\ fac\ tot felul de gesturi, s\-[i schimonoseasc\

t\]ii acesteia se statornice[te `ncetul cu `ncetul. Zeul str\in se

obrazul [i trupul; [i mi-am zis: „Aha, iat\-l cum `[i pierde min-

a[az\ smerit pe altar, l`ng\ idolul ]\rii; `ncet-`ncet, el prinde

]ile, iat\ cum se preg\te[te o nou\ scen\!“

puteri; `ntr-o bun\ zi `[i `mpinge camaradul cu cotul, [i, buf,

~ntr-adev\r, `[i d\du drumul vocii: S`nt un biet nefericit...

iat\ idolul pr\bu[it! Tot a[a se zice c\ au s\dit iezui]ii cre[ti-

Monseniore, monseniore, las\-m\ s\ plec... O, p\m`nt, pri-

nismul `n China [i `n Indii; [i degeaba `i auzi pe janseni[ti

me[te-mi aurul, p\streaz\-mi bine comoara, sufletul meu, su-

spun`nd: cea mai bun\ metod\ politic\ pare a fi aceea care

fletul meu, via]a mea! O, p\m`nt!... Iat\-l, micul meu prieten,

merge spre scop, f\r\ zgomot, f\r\ v\rsare de s`nge, f\r\ mar-

iat\-l, micul meu prieten 1 ! Aspettare e non venire!... A Zer-

tiri, f\r\ s\ clinteasc\ un fir de p\r m\car.

bina penserete... Sempre in contrasti con te si sta2... ~ngr\m\-

EU: Ai judecat cum trebuie aproape tot ce mi-ai spus.

dea [i amesteca laolalt\ treizeci de opere italiene, franceze,

EL: Am judecat? Cu at`t mai bine. S\ m\ ia naiba dac\ am

tragice, comice, de toate felurile. C`nd cobora p`n\ `n infern, cu

f\cut-o cu dinadinsul! Mi-a venit a[a, pe neg`ndite. Fac la fel

o voce de bas-prim, c`nd `mi sp\rgea urechile, ]ip`nd p`n\ nu

cum au f\cut muzican]ii din fund\tur\, c`nd s-a ivit unchiul

mai putea [i `ncerc`nd s\ ia un falset; imita mersul, ]inuta,

meu: dac\ am nimerit-o, s\ fiu s\n\tos! Un ucenic de c\rbunar

gesturile diferitelor personaje pe care le interpreta; era, r`nd pe

o s\ vorbeasc\ totdeauna despre meseria lui mai cu pricepere

r`nd, furios, potolit, trufa[, r`njit. C`nd imita o fat\ care pl`ngea,

dec`t toat\ Academia [i dec`t to]i

Duhamelii1

din lume.

[i f\cea asta cu toat\ gra]ia afectat\, c`nd devenea preot, rege, tiran, amenin]a, poruncea, se m`nia, era sclav, se supunea, se

Apoi `ncepu s\ se plimbe pe nea[teptate, morm\ind `n g`tlej c`teva din ariile Insulei Nebunilor, din Pictorul `ndr\gostit de

potolea, dezn\d\jduia, jelea, r`dea; p\str`nd totdeauna tonul, m\sura, sensul cuvintelor [i caracterul ariei.

modelul s\u, din Potcovarul, din Pricina[a, `ncepu s\-[i `nal]e

{ahi[tii `[i l\sar\ jocurile [i se str`nser\ `n jurul lui; trec\-

m`inile [i ochii spre cer, strig`nd din c`nd `n c`nd: „{i se mai

torii, atra[i de zarv\, se `ngr\m\deau la ferestrele cafenelei.

`ntreab\ unii dac\ muzica asta e frumoas\! Pe to]i dracii! Auzi

R`deau to]i, de se cutremurau pere]ii. El nu-[i d\dea seama de

vorb\: dac\ e frumoas\! Cum poate cineva s\ aib\ dou\ urechi

nimic [i c`nta mai departe, cuprins de un delir, de un av`nt at`t

[i s\ mai pun\ o asemenea `ntrebare?“ ~ncepu s\ se `nfl\c\reze

de nebunesc, `nc`t m\ temeam c\ n-o s\-[i mai vin\ `n fire, c\ ar trebui zv`rlit `ntr-un cupeu [i dus de-a dreptul la ospiciu,

1

Duhamel du Monceau (1709-1782) – botanist, membru al Academiei de

{tiin]e, autor a numeroase manuale, printre care [i Meseria c\rbunarului

1

Arie din Insula nebunilor de Duni.

(1760), colaborator al Enciclopediei. A l\sat un num\r imens de lucr\ri din-

2

„S\ a[tep]i [i s\ nu vin\... Te vei g`ndi la Zerbina... E[ti totdeauna `n deza-

tre cele mai variate domenii.

cord cu tine...“ (ital.) – arie din La serva padrona de Pergolese.

96

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

97

a[a, c`nt`nd o fr`ntur\ din Lamenta]iile lui Jomelli1. Repeta cu

oper\, `mp\r]indu-se `n dou\zeci de roluri diferite, alerg`nd,

precizie, cu un realism [i cu o c\ldur\ de necrezut, cele mai

oprindu-se ca un apucat, fulger`nd cu privirea [i f\c`nd spume

frumoase p\r]i ale fiec\rei buc\]i; frumosul recitativ obligat 2,

la gur\.

`n care profetul depl`ngea jalea Ierusalimului, `l stropi cu un

Se f\cuse o c\ldur\ `ngrozitoare [i din pricina asta sudoa-

torent de lacrimi care muie ochii ascult\torilor. Punea `n el de

rea care aluneca pe cutele frun]ii [i de-a lungul obrajilor lui

toate: delicate]ea c`ntului, for]a expresiei, durerea. Insista mai

Rameau se amesteca `n pudra c\zut\ de pe p\r, `i [iroia [i-i

ales asupra p\r]ilor `n care compozitorul dovedise `ndeosebi o

br\zda partea de sus a ve[mintelor. Ce nu l-am v\zut f\c`nd?

mare m\iestrie. Iar dac\ p\r\sea partea vocii, o f\cea numai ca

Pl`ngea, r`dea, suspina, privea, fie `nduio[at, fie lini[tit, fie

s\ redea partea instrumental\, pe care, la r`ndul ei, o p\r\sea

m`nios. Era c`nd o femeie `nnebunit\ de durere, c`nd un nefe-

pe nea[teptate, ca s\ revin\ la voce, `nl\n]uindu-le una de alta

ricit cuprins de-o groaznic\ dezn\dejde; ne `nf\]i[a fie un

`n a[a fel `nc`t s\ p\streze leg\tura [i unitatea `ntregului;

templu care se `nal]\, fie p\s\rile care tac `n amurg; fie apele

pun`nd st\p`nire pe sufletele noastre [i ]in`ndu-le `n starea cea

care murmur\ `ntr-un loc singuratic [i r\coros sau se pr\v\-

mai ciudat\ pe care am sim]it-o vreodat\. ~i admiram felul `n

lesc `n torente din v`rfurile mun]ilor; era o vijelie, o furtun\;

care c`nta? Da, f\r\ `ndoial\! M\ cuprinsese mila? Da, m\ cu-

era jalea celor sorti]i pieirii, `nv\lm\[it\ cu [uier\turile v`ntu-

prinsese. Dar `n sim]\mintele acestea se amesteca o umbr\ de

lui, cu bubuitul tunetului. Era noaptea cu beznele ei sau um-

ridicol care le denatura.

bra [i t\cerea, fiindc\ t\cerea `ns\[i poate fi redat\ prin

S`nt sigur c\ a]i fi izbucnit `n hohote de r`s v\z`ndu-l [i as-

sunete. ~[i pierduse pe de-a-ntregul min]ile.

cult`ndu-l cum imita feluritele instrumente: cu obrajii rotunji]i

Apoi, zdrobit de oboseal\, asemenea unui om care-[i revine

[i umfla]i, [i cu un sunet r\gu[it [i mohor`t reda cornul [i fago-

dup\ un somn ad`nc sau dup\ o buim\ceal\ `ndelungat\, r\-

tul; pentru oboi lua un ton r\sun\tor [i nazal; ca s\ imite instru-

mase nemi[cat, `ncremenit, n\uc; privea `n jurul lui ca un om

mentele cu coarde, ale c\ror sunete c\uta s\ le redea c`t mai

r\t\cit, care `ncearc\ s\-[i dea seama unde se g\se[te, a[tepta

bine, `[i repezea glasul cu o iu]eal\ de necrezut; fluiera ca s\

s\-[i recapete puterile [i min]ile; `[i [tergea obrajii `n ne[tire.

imite picola, g`ngurea ca s\ imite flautele, striga, c`nta, se zv`r-

Asemenea celui care, trezindu-se, ar da cu ochii de mul]imea

colea ca un turbat, reprezent`nd, el singur, dansatorii, dansatoa-

str`ns\ `n jurul patului s\u [i n-ar mai ]ine minte deloc, n-ar mai

rele, c`nt\re]ii, c`nt\re]ele, o orchestr\ `ntreag\, o `ntreag\

[ti absolut nimic din ce a f\cut, el strig\ `ndat\: „Ia asculta]i, domnilor, ce s-a `nt`mplat? De ce r`de]i [i v\ mira]i? Ce s-a `n-

1

Nicola Jomelli (1714-1774) – compozitor din [coala napolitan\. De cel mai

t`mplat?...“ Apoi ad\ug\: „Iat\ ce-ar merita s\ se cheme mu-

mare succes s-au bucurat operele sale Armida (1770), Demafoonte (1770) [i

zic\ [i muzician! Totu[i, domnilor, unele arii de Lulli nu

Ifigenia `n Taurida (1771); a scris [i un Miserere renumit.

trebuie dispre]uite. Desfid pe oricine s\ fac\ mai bine scena

2

din Ah! Voi a[tepta... f\r\ s\ schimbe cuvintele. Nu trebuie

Termen tehnic muzical.

98

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

99

dispre]uite unele p\r]i din buc\]ile lui Campra, nici ariile pen-

EL: Nimic, atunci c`nd e vorba de noul stil. ~n toate poe-

tru vioar\ ale unchiului meu, gavotele lui sau intr\rile solda-

mele lor `nc`nt\toare n-ai s\ g\se[ti nici m\car [ase versuri la

]ilor, ale preo]ilor [i ale jertfitorilor. F\clii palide, noapte mai

r`nd care s\ poat\ fi puse pe muzic\. Au fost cuget\ri inge-

uit\rii1...“

nioase, madrigaluri u[oare, duioase [i delicate. Dar ca s\-]i

Spun`nd acestea, `[i `nt\rea glasul, prelungea sunetele; vecinii

dai seama c\ ele nu fac doi bani pentru arta noastr\, cea mai

ie[eau la ferestre, iar noi ne v`ram degetele `n urechi. El ad\-

nest\vilit\ dintre toate artele, mai nest\vilit\ chiar dec`t arta

ug\: „Asta fiindc\ aici e nevoie de pl\m`ni zdraveni, de o voce

lui Demostene, pune s\ ]i se recite poeziile lor [i vei vedea c`t

puternic\, de respira]ie; dar mai e pu]in p`n\ la Adormirea

de reci, de ne`nsufle]ite [i de monotone ]i se vor p\rea. Nu-i

Fecioarei, Postul [i Magii s-au dus. Habar n-au `nc\ despre ce

nimic `n ele care s\-i poat\ sluji drept model c`ntului; mai

trebuie pus `n muzic\ [i, prin urmare, nu [tiu nici ce i se potri-

mult mi-ar pl\cea s\ pun pe muzic\ maximele lui la

ve[te muzicianului. Poezia liric\ nu s-a n\scut `nc\; dar vor

Rochefoucauld sau cuget\rile lui Pascal. Linia care ni se po-

groaznic\ dec`t tenebrele... Zeu al Tartarului, Zeu al

pe Ter-

trive[te trebuie s\ fie dictat\ de strig\tul animalic al pasiu-

[i pe to]i ceilal]i; vor trebui s\ ajung\ la

nii; sim]\mintele trebuie s\ se `mbulzeasc\ unele `n altele;

ajunge la ea, tot ascult`ndu-l pe Pergolese, pe radeglias3,

pe

Traetta4

ea, tot citindu-l pe

Saxon2,

Metastasio5“.

EU: Cum adic\? Oare Quinault 6 , La Motte 7 , Fontenelle n-au `n]eles nimic din toate astea?

fraza trebuie s\ fie scurt\, sensul t\iat, suspendat; muzicianul trebuie s\ poat\ dispune de `ntreg [i de toate p\r]ile lui, s\ scoat\ sau s\ repete un cuv`nt, s\-i adauge un altul care lipse[te, s\-l suceasc\ `ncoace [i `ncolo ca pe un polip, f\r\

1

Arie din Castor [i Polux de Rameau.

s\-l distrug\; de-asta poezia liric\ francez\ e mult mai ane-

2

E vorba de Hans Hasse (1699-1783), supranumit de italieni Il Sassone.

voioas\ dec`t a limbilor care admit inversiunea [i au `n ele

3

Domenico-Michele-Barnaba Terradeglias – renumit compozitor din [coala

`nsele toate aceste posibilit\]i... S\lbaticule, crudule, `m-

napolitan\; n\scut la Barcelona (1711), mort la Roma (1751); moartea pretim-

pl`nt\-]i pumnalul `n pieptul meu; s`nt gata s\ primesc lovi-

purie pare c\ a fost urmarea insuccesului operei sale Sestoris.

tura mortal\; love[te, `ndr\zne[te... Ah! `mi pierd firea,

4

Tommaso Traetta (1727-1779) – a compus 46 de opere [i lucr\ri de muzic\

mor... Un tainic foc mi se aprinde-n sim]uri... Iubire crud\,

religioas\. ~n 1774, i-a luat locul lui Galuppi, devenind compozitorul cur]ii

ce-ai cu mine?... Las\-mi bl`nda pace care-mi pl\cea at`t...

Ecaterinei a II-a a Rusiei. 5

E vorba de poetul italian Pietro-Bonaventura Trapassi, supranumit Metasta-

sio (1698-1782), care a fost [i un libretist fecund. 6

Philippe Quinault (1635-1688) – poet francez, ca [i Fontenelle [i La Motte,

Red\-mi judecata... Pasiunile trebuie s\ fie puternice; sensibilitatea muzicianului [i a poetului liric trebuie s\ fie nem\rginit\... Aria e aproape `ntotdeauna perora]ia scenei. Ne

a scris cea mai mare parte a versurilor pentru operele lui Lulli, Campra,

trebuie exclam\ri, interjec]ii, opriri, `ntreruperi, afirm\ri,

Destouches etc.

nega]ii; chem\m, invoc\m, strig\m, gemem, pl`ngem, r`dem

7

din toat\ inima. N-avem nevoie de glume, de epigrame, de

Houdar La Motte (1678-1731) – poet [i fabulist francez.

100

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

101

idei ingenioase; ele n-au nimic a face cu firea simpl\, [i s\

EL: Oare dup\ p\rerea dumitale, m\rite filozof, nu e cu

nu crede]i c\ jocul actorilor de teatru [i declama]ia lor ne

totul ciudat c\ un str\in, un italian, un Duni, vine [i ne `n-

pot servi drept modele. Deloc! Pentru noi ar trebui s\ fie

va]\ s\ ne punem `n valoare muzica [i s\ ne supunem c`ntul

mai energice, mai pu]in me[te[ugite, mai reale; vorbirea

la toate mi[c\rile, la toate m\surile, la toate intervalele, la

simpl\, felul cum se exprim\ `n mod obi[nuit pasiunea ne

toate declam\rile, f\r\ s\ stric\m prozodia? Doar nu era cine

s`nt cu at`t mai necesare, cu c`t limba va fi mai monoton\ [i

[tie ce mare lucru s-o facem noi singuri. Oricine i-a ascultat

mai pu]in accentuat\; strig\tul animalic al omului pasionat

pe un p`rlit cer`nd de poman\ pe drum, pe un om cuprins de

le va da acest aer de adev\r.

m`nie, pe o femeie geloas\ [i furioas\, pe un amant dezn\-

Pe c`nd `mi vorbea astfel, mul]imea care ne `nconju-

d\jduit, pe un lingu[itor `ndulcindu-[i glasul, t\r\g\nindu-[i

rase p`n\ atunci se retr\sese, fie din pricin\ c\ nu `n]elegea

cu o voce mieroas\ silabele, `ntr-un cuv`nt, oricine a ascul-

nimic, fie din pricin\ c\ nu d\dea aten]ie spuselor lui,

tat glasul unei pasiuni omene[ti, oricare ar fi ea, dar capa-

fiindc\, `n general, copilului, asemenea omului, [i omului,

bil\ prin for]\ s\ fie luat\ drept model de un muzician, ar

asemenea copilului, `i place mai mult s\ se distreze dec`t s\

trebui s\ observe dou\ lucruri: mai `nt`i, c\ silabele lungi

`nve]e ceva; fiecare se a[ezase la locul lui, iar noi r\m\sese-

sau scurte n-au deloc o durat\ fix\ [i nici m\car nu exist\ un

r\m singuri `n ungherul nostru. St`nd pe o lavi]\, cu capul

raport determinat `ntre duratele lor; c\ pasiunea dispune

sprijinit de zid, cu bra]ele at`rn`nd `n jos, cu ochii pe jum\-

aproape cum vrea ea de prozodie; c\ ea face intervalele cele

tate `nchi[i, el `mi spuse:

mai mari [i c\ acela care strig\ `n culmea durerii: „Ah! C`t

EL: Nu [tiu ce am; c`nd am venit aici, m\ sim]eam odihnit,

s`nt de nefericit!“ ridic\ silaba exclam\rii la tonul cel mai

bine dispus, [i acum iat\-m\ fr`nt, d\r`mat, ca [i cum a[ fi mers

`nalt [i mai ascu]it, [i le coboar\ pe celelalte la tonul cel mai

zece leghe pe jos; m-a apucat a[a, dintr-o dat\.

grav [i mai jos, lu`nd octava sau chiar un interval mai mare

EU: N-ai vrea s\ bei ceva?

[i d`nd fiec\rui sunet cantitatea care se potrive[te `ntors\-

EL: Cu pl\cere. S`nt cam r\gu[it, nu mai am putere [i m\

turii melodiei, f\r\ s\ supere urechea, f\r\ ca nici silabele

doare pu]in pieptul. A[a m\ apuc\ `n fiecare zi, din senin, f\r\

lungi [i nici cele scurte s\ fi p\strat lungimea sau scurtimea

s\ [tiu de ce.

vorbirii lini[tite. S`nt departe timpurile c`nd citam ca pe

EU: Ce vrei s\ bei?

ni[te minuni ale declama]iei muzicale paranteza Armidei:

EL: Mi-e totuna; nu s`nt mofturos; nevoia m-a `nv\]at s\ m\

~nving\torul lui Rénaud (dac\-l poate `nvinge cineva) sau

deprind cu toate.

S\ ne supunem f\r\ c`rtire din Indiile galante. ~n clipa de

Ni se aduc bere [i limonad\; el umple un pahar mare din

fa]\, minunile astea m\ fac s\ ridic din umeri, cu mil\. Nu

care bea de dou\ sau de trei ori la r`nd; apoi, ca [i cum i-ar fi

[tiu unde va ajunge arta, a[a cum a pornit-o. ~n a[teptare, s\

revenit puterile, tu[e[te tare, se scutur\ [i re`ncepe:

mai bem o `nghi]itur\...

102

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

103

B\u dou\-trei `nghi]ituri, f\r\ s\ [tie ce face. S-ar fi `necat,

bine, ca [i `n r\u. Unui asemenea om noi `i d\m cea mai cum-

tot a[a cum se sf`r[ise de oboseal\, f\r\ s\-[i dea seama, dac\

plit\ porecl\ din c`te exist\: spunem c\ este un specimen, po-

nu i-a[ fi luat din fa]\ sticla pe care o c\uta, cu g`ndul la cine

recla asta `nsemn`nd [i mediocritate, [i ultimul hal de dispre],

[tie ce. Apoi i-am spus:

pe care personajul `l merit\. O mare sec\tur\ e o mare sec\-

EU: Cum se face c\, de[i ai un sim] at`t de fin, o sensibili-

tur\, dar nu e un specimen. Va trece timp `ndelungat, copilul `[i

tate at`t de mare pentru frumuse]ile artei muzicale, e[ti at`t de

va pierde cei mai frumo[i ani, p`n\ s\ fie st\p`nit de molecula

orb fa]\ de frumuse]ile morale [i at`t de nesim]itor la farme-

patern\ [i m`nat de ea la josnicia deplin\ `n care m\ g\sesc eu;

cele virtu]ii?

deocamdat\, `l las `n pace, `l las s\ se dezvolte `n voie. ~l cerce-

EL: S-ar p\rea c\ unii au un sim] care mie `mi lipse[te, o coard\ care nu mi-a fost dat\, o coard\ moale, pe care, oric`t ai ciupi-o, vibreaz\; sau poate e de vin\ faptul c\ am tr\it `ntotdeauna printre muzicieni buni [i oameni r\i, de la care

tez: e de pe acum m`nc\cios, pi[icher, punga[, lene[, mincinos; m\ tem c\ a[chia n-o s\ sar\ departe de trunchi. EU: {i-o s\-l faci muzician, ca s\ nu-[i piard\ nimic din asem\nare?

m-am ales cu o ureche foarte fin\, `n timp ce inima mi-a

EL: Muzician! Muzician! M\ uit uneori la el, scr`[nesc din

asurzit. {i-apoi mai e [i ceva mo[tenit: s`ngele tatei [i s`ngele

din]i [i-i spun: dac-ai s\ `nve]i m\car o singur\ not\ `n via]a ta,

unchiului meu e acela[i; s`ngele meu e acela[i cu al tatei;

cred c-am s\-]i sucesc g`tul.

molecula patern\ era dur\ [i m\rginit\, [i blestemata asta de

EU: {i de ce, m\ rog?

molecul\ prim\ [i-a asimilat tot restul.

EL: Fiindc\ muzica nu te duce la nimic.

EU: ~]i iube[ti copilul?

EU: Ba dimpotriv\, te duce la toate.

EL: Ce `ntrebare! S\lb\ticu]ul! S`nt nebun dup\ el.

EL: Da, te duce atunci c`nd e[ti des\v`r[it; dar cine poate

EU: {i nu cau]i, cu toat\ seriozitatea, s\ opre[ti urm\-

fi sigur c\ fiul lui va fi des\v`r[it? Eu a[ putea pune r\m\[ag,

rile pe care le-ar putea avea asupra lui blestemata de mole-

pe zece mii contra unu, c\ al meu nu va fi dec`t un nenorocit

cul\ patern\?

de l\utar prost, ca mine. {tii oare c\ mai lesne s-ar putea g\si

EL: Cred c\ m-a[ osteni degeaba. Dac\ `i e h\r\zit s\ devin\ om de treab\, osteneala mea nu i-ar d\una; dar dac\

un copil `n stare s\ conduc\ un regat, s\ fie un mare rege dec`t un mare violonist?

molecula vrea s\ fac\ din el o haimana ca taic\-s\u, osteneala

EU: Mi se pare c\ talentele pl\cute, chiar dac\ s`nt mediocre,

pe care mi-a[ da-o ca s\-l fac om cumsecade i-ar fi foarte

`l duc repede pe om la bog\]ie, c`nd tr\ie[te `n mijlocul unui po-

d\un\toare. Dac\ educa]ia s-ar pune f\r\ `ncetare de-a curme-

por lipsit de moravuri, c\zut `n destr\b\lare [i `n lux.

zi[ul `nclin\rii moleculei, copilul s-ar sim]i ca tras de dou\

Eu, unul, am auzit o discu]ie `ntre un fel de protector [i un

for]e potrivnice [i ar merge cu totul piezi[ pe drumul vie]ii,

fel de protejat. Acesta din urm\ fusese `ndrumat spre protector

a[a cum v\d c\ merg nenum\ra]i al]ii, la fel de st`ngaci [i `n

ca spre un om de bine, care l-ar fi putut ajuta:

104

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

105

– La ce te pricepi, domnule? `l `ntreb\ protectorul.

ochii spre cer, aplec ludovicul spre b\iat [i, ca s\-l fac s\

– {tiu pu]in\ matematic\.

`n]eleag\ [i mai bine `nc\ importan]a piesei sfin]ite, `i `n-

– N-ai dec`t s\ predai matematicile; dup\ ce-ai s\ ba]i zece

g`n, `i ar\t cu degetul toate c`te se pot dob`ndi cu bani: o

sau doisprezece ani toate noroaiele Parisului, o s\ ai un venit

c\m\[u]\ frumoas\, o scufi]\ ca lumea, un biscuit gustos;

de trei-patru sute de livre.

apoi `mi pun ludovicul `n buzunar, m\ plimb m`ndru, `mi

– Am studiat legile [i m\ pricep `n chestiuni de drept.

salt pulpanele vestei, m\ bat cu palma peste buzun\ra[e; [i

– Dac\ Puffendorf [i Grotius1 ar `nvia, ar cr\pa am`ndoi de

a[a `l fac s\ priceap\ c\ din ludovicul de acolo se na[te `n-

foame, la marginea drumului. – Cunosc foarte bine istoria [i geografia. – Dac\ ar exista p\rin]i dornici s\ dea o cre[tere aleas\ copiilor lor, ai sc\pa de griji; dar asemenea p\rin]i nu exist\.

crederea pe care mi-o vede. EU: Nici c\ s-ar putea mai bine; dar dac\ se `nt`mpl\ ca `ntr-o bun\ zi, p\truns de valoarea ludovicului... EL: Te `n]eleg. Atunci n-o s\ am `ncotro, va trebui s\ `nchid

– S`nt muzician destul de bun.

ochii; nu exist\ principiu moral care s\ nu aib\ neajunsurile

– Eh, de ce n-ai spus a[a de la `nceput? {i ca s\ dovedesc

lui. La urma urmei, m-a[ nec\ji un sfert de or\ [i gata.

ce-]i poate aduce talentul \sta, iat\: am o fiic\, vino zilnic `ntre

EU: Chiar dup\ ce ]i-am ascultat p\rerile at`t de curajoase [i

orele [apte jum\tate seara [i nou\; ai s\-i dai lec]ii, iar eu `]i

de `n]elepte, r\m`n la convingerea c\ ar trebui s\-l faci muzi-

voi pl\ti dou\zeci [i cinci de ludovici pe an; vei lua, `mpreun\

cian. Nu cunosc alt mijloc mai rapid de a-i c`[tiga pe cei mari,

cu noi, [i micul dejun, [i pr`nzul, [i gustarea, [i cina; restul

de-a le sluji viciile [i de a-]i putea folosi viciile proprii.

zilei va fi al dumitale [i `l vei folosi dup\ plac.

EL: E adev\rat; dar m\ g`ndesc la un succes mai grabnic

EL: {i ce-a devenit omul acela?

[i mai sigur. Ah! dac\ a[ fi avut o fat\! Dar, fiindc\ nu faci

EU: Dac\ s-ar fi purtat cum trebuie, pesemne c\ s-ar fi `m-

ce vrei, e[ti nevoit s\ prime[ti ce-]i vine [i s\ tragi c`t mai

bog\]it; e singurul lucru care te intereseaz\, nu-i a[a?

multe foloase cu putin]\; pentru asta trebuie s\ nu dai, pros-

EL: Aur, aur, f\r\ `ndoial\; aurul e totul; iar restul f\r\

te[te, unui copil care va tr\i la Paris, o educa]ie de lacede-

aur nu-i nimic. De aceea, `n loc s\-i `mbuib capul copilului

monian, a[a cum fac numero[i p\rin]i, care, chiar dac\ ar

cu maxime `n]elepte, pe care va trebui s\ le uite ca s\ nu r\-

dori s\-[i nenoroceasc\ odraslele, [i tot n-ar g\si ceva mai

m`n\ un biet p`rlit, de c`te ori mi se-nt`mpl\ s\ am un ludo-

r\u. Dac\ educa]ia nu-i bun\, nu s`nt eu de vin\, ci moravu-

vic, [i asta nu mi se-nt`mpl\ prea des, m\ a[ez `n fa]a lui,

rile na]iunii mele. R\spund\ cine poate; eu vreau ca fiul meu

scot ludovicul din buzunar, i-l ar\t plin de admira]ie, ridic

s\ fie fericit, adic\ s\ fie onorat, bogat [i puternic, ceea ce e cam acela[i lucru. Cunosc `ntruc`tva c\ile cele mai u[oare

1

Grotius (1583-1645) [i Puffendorf (1632-1694) – vesti]i jurisconsul]i din se-

colul al XVII-lea.

pentru a merge `ntr-acolo. {i i le voi ar\ta de timpuriu. Dac\ voi, `n]elep]ii, m\ ve]i ]ine de r\u pentru at`ta lucru, mul]imea

106

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

107

[i succesele m\ vor sp\la de p\cate. Copilul va avea aur, ]i-o

EU: Foarte bine; prin compara]ia asta, m-ai readus de la

spun eu, [i, dac\ va avea mult, nu-i va lipsi nimic, nici chiar

moravuri la muzica de care m\ dep\rtasem f\r\ s\ vreau; `]i

stima [i respectul dumitale.

mul]umesc, fiindc\, la drept vorbind, `mi placi mai mult ca

EU: S-ar putea s\ te `n[eli. EL: Sau o s\ se lipseasc\ de ele, ca at`]ia al]ii.

muzician dec`t ca moralist. EL: Totu[i, s`nt mult inferior `n muzic\ [i mult superior `n moral\.

Cuvintele lui cuprindeau multe din lucrurile acelea pe care oamenii le g`ndesc, dup\ care ei se conduc chiar, dar nu le spun niciodat\ cu glas tare. ~ntr-adev\r, iat\ deosebirea cea mai de seam\ dintre omul meu [i marea parte a semenilor no[tri. El m\rturisea viciile proprii, vicii pe care le au [i al]ii, f\r\ a fi defel ipocrit. Nu era nici mai mult, nici mai pu-

EU: M\ `ndoiesc; dar chiar dac\ ar fi a[a, ]ine seama c\ eu s`nt un om corect [i c\ nu-]i `mp\rt\[esc principiile. EL: Nu te fericesc deloc. Ah! dac\ a[ fi avut eu talentele dumitale! EU: S\ l\s\m `n pace talentele mele [i s\ ne `ntoarcem la ale dumitale.

]in m`r[av dec`t ei, ci doar mai sincer, mai statornic [i uneori

EL: Dac\ a[ fi [tiut s\ m\ exprim ca dumneata! Dar eu abia

spunea lucruri mai ad`nci, `n depravarea lui. M\ cutremuram

dac\ am un biet ciripit caraghios, pe jum\tate de om bine cres-

g`ndindu-m\ la soarta copilului cu un astfel de profesor. Nici

cut [i de literat, pe jum\tate de tejghetar.

vorb\ c\, fiind crescut `n idei despre lume luate aidoma dup\ moravurile noastre, va trebui s\ ajung\ departe, dac\ nu va fi cumva oprit de timpuriu din drum.

EU: Eu nu vorbesc frumos; nu m\ pricep dec`t s\ spun adev\rul, [i asta, dup\ cum [tii, nu merge `ntotdeauna. EL: Dar nu pentru a spune adev\rul, ci dimpotriv\, pentru

EL: Oh! nu te teme; lucrul cel mai important [i mai greu,

a min]i cum trebuie `]i r`vnesc talentul. Ah! de-a[ [ti s\ scriu,

`n privin]a c\ruia un tat\ trebuie s\ se str\duiasc\ `ndeosebi,

s\ c`rp\cesc o carte, s\ torn o epistol\ cu dedica]ie, s\ ame-

nu e s\-i dea copilului n\ravuri care-l `mbog\]esc [i nici ca-

]esc vreun neghiob l\ud`ndu-i meritele, s\ m\ v`r pe sub pie-

raghiosl`curi pre]uite de cei mari; asta o face toat\ lumea,

lea femeilor!

dac\ nu ca mine, din sistem, cel pu]in prin pild\ [i lec]ie. Lucrul cel mai important este s\-l deprinzi cu m\sura just\, s\-l `nve]i arta de a se feri de ruin\, de dezordine [i de legi. Armonia social\ are unele disonan]e pe care trebuie s\ [tii cum

EU: Toate astea le [tii de o mie de ori mai bine dec`t mine; n-a[ fi demn nici m\car s\-]i fiu `nv\]\cel. EL: C`te mari `nsu[iri pierdute, c`te `nsu[iri de-al c\ror pre] habar n-ai!

s\ le m`nuie[ti, unde s\ le a[ezi, ca s\ ias\ bine. Nu exist\ ni-

EU: Culeg tot ce sem\n.

mic mai plictisitor dec`t o suit\ de acorduri perfecte; e ne-

EL: Dac\ ar fi a[a, n-ai purta o hain\ at`t de grosolan\, n-ai

voie de ceva care s\ a]`]e, s\ desfac\ m\nunchiul [i s\

purta o vest\ de etamin\ [i nici ciorapi de l`n\, n-ai purta pan-

`mpr\[tie razele.

tofi at`t de greoi [i nici peruca asta antic\.

108

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

109

EU: S`nt de aceea[i p\rere cu dumneata; trebuie s\ fii

po]i s\-mi ar\]i din muzic\ ce nu cunosc eu [i [tii dumneata.

tare nepriceput c`nd nu e[ti bogat, de[i ai f\cut orice ca s\

Drag\ Rameau, hai s\ vorbim despre muzic\ [i s\-mi spui

te `mbog\]e[ti; exist\ `ns\ oameni de felul meu, care nu privesc

cum se face c\, de[i ai at`ta u[urin]\ de a sim]i, de a re]ine [i

bog\]ia ca pe lucrul cel mai pre]ios din lume; oameni ciuda]i.

de a reda cele mai frumoase buc\]i ale marilor mae[tri, cu tot

EL: Chiar foarte ciuda]i; cu o asemenea fire nu te po]i na[te; ea se cap\t\, fiindc\ nu exist\ `n natur\.

av`ntul pe care ele ]i le insufl\, [i reu[e[ti s\-l transmi]i [i altora, n-ai compus `nc\ nimic de pre]...

EU: ~n natura omului? EL: ~n a omului; tot ce tr\ie[te, [i omul `nsu[i, caut\ s\

~n loc s\-mi r\spund\, el `ncepu s\-[i clatine capul [i, ri-

tr\iasc\ bine pe socoteala cui va apar]ine; s`nt sigur c\, dac\

dic`nd un deget spre cer, strig\: „{i steaua! Steaua! C`nd na-

l-a[ l\sa `n pace pe s\lb\ticu]ul meu, f\r\ s\-i spun nimic, ar

tura i-a z\mislit pe Leo 1 , Vinci, Pergolese, Duni, ea a sur`s.

dori s\ aib\ ve[minte bogate, s\ fie hr\nit cum nu se poate

{i-a luat un aer falnic [i grav, alc\tuindu-l pe scumpul unchi

mai bine, s\ fie drag b\rba]ilor [i iubit de femei [i s\-[i adune

Rameau, care `nc\ vreo zece ani va mai fi numit marele

toate bucuriile vie]ii.

Rameau [i apoi va fi uitat cu totul. Iar c`nd l-a c`rp\cit pe ne-

EU: Dac\ micul s\lbatic ar fi l\sat de capul lui, dac\ [i-ar

potul s\u, ea s-a str`mbat, [i s-a mai str`mbat o dat\ [i `nc\ o

p\stra toat\ t`mpenia [i dac\ ar ad\uga la pu]ina lui minte de

dat\.“ {i, spun`nd acestea, `[i schimonosea obrazul `n toate

prunc violen]a pasiunilor unui om de treizeci de ani, atunci fii

felurile: ar\ta c`nd sil\, c`nd dispre], c`nd batjocur\, p\rea c\

sigur c\ i-ar suci g`tul lui taic\-s\u [i s-ar culca [i cu maic\-sa.

fr\m`nt\ `ntre degete o past\ [i c\ sur`de formelor ridicole pe

EL: Spusele dumitale dovedesc necesitatea unei educa]ii

care i le d\dea; dup\ ce f\cu asta, arunc\ departe de el ciu-

bune; dar cine a contestat-o oare? {i ce `nseamn\ o educa]ie

data figurin\ [i spuse: „A[a m-a f\cut [i m-a azv`rlit l`ng\

bun\, dac\ nu aceea care duce la tot felul de pl\ceri nepri-

alte figurine, unele cu p`ntece mari [i zb`rcite, cu g`turi

mejdioase [i f\r\ neajunsuri?

scurte, cu ochi holba]i, damblagii, altele cu g`turi str`mbe;

EU: S`ntem aproape de aceea[i p\rere; dar e mai bine s\ nu ne explic\m.

printre ele erau unele uscate, cu ochiul p\trunz\tor, cu nasul c`rligat; toate au `nceput s\ plesneasc\ de r`s v\z`ndu-m\, iar

EL: De ce?

eu mi-am pus m`inile `n [olduri [i am `nceput s\ cr\p de r`s

EU: M\ tem c\ nu s`ntem de acord dec`t `n aparen]\ [i c\,

privindu-le, fiindc\ neghiobii [i nebunii `[i r`d unii de al]ii,

odat\ intra]i `n discu]ia despre primejdiile [i neajunsurile care

se caut\ [i se atrag. Dac\ atunci c`nd am ajuns acolo n-am

trebuie ocolite, n-o s\ ne mai `n]elegem deloc.

g\sit gata f\cut proverbul care spune c\ banii pro[tilor s`nt

EL: {i ce-i dac\ o s\ fie a[a?

bog\]ia de[tep]ilor, `n orice caz trebuia f\cut pentru mine.

EU: ~]i spun c\ e mai bine s\ vorbim despre altceva; ce [tiu eu despre toate astea [tii [i dumneata, la fel de bine; mai lesne

1

Leo (1694-1715) – compozitor italian din [coala napolitan\.

110

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

111

Am sim]it c\ natura pusese bunul meu `n pungile figurinelor

gr\beasc\ durerile [i s\ scoat\ pruncul. Singur, `mi iau pana,

[i am n\scocit mii de mijloace ca s\-l recap\t“.

vreau s\ scriu; `mi rod unghiile, `mi tocesc fruntea; bun\

EU: Cunosc mijloacele astea; mi-ai vorbit despre ele [i le-am

seara, slug\, zeul e absent; `mi b\gasem `n cap c\ am geniu;

admirat foarte mult; dar printre at`tea posibilit\]i cum de nu te-a

iar dup\ ce scriu un r`nd, v\d `n el c\ s`nt un neghiob, un ne-

atras s\ faci [i ceva frumos?

ghiob, un neghiob. Dar cum ai putea s\ sim]i, s\ te `nal]i, s\

EL: Cam acela[i lucru l-a `ntrebat un nobil pe abatele Le

g`nde[ti, s\ zugr\ve[ti cu v`n\, atunci c`nd ai de-a face

Blanc. Abatele spunea: „Marchiza de Pompadour m\ ia de

cu oameni c\rora trebuie s\ le calci pragul ca s\ po]i m`nca?

m`n\, m\ duce `n pragul Academiei [i acolo `[i retrage m`na,

Cum ai putea, printre cuvintele pe care le spui, pe care le

iar eu cad [i-mi fr`ng am`ndou\ picioarele.“ Nobilul zice:

auzi, `n mijlocul at`tor tr\nc\neli: «Ast\zi bulevardul era fer-

„Z\u, abate, trebuia s\ te ridici [i s\ spargi u[a cu capul.“ La

mec\tor. A]i auzit-o pe ]\r\ncu]a aia din Savoia? Joac\ minu-

care abatele `i r\spunse: „Chiar asta am [i `ncercat; [i [tii cu

nat. Domnul cutare avea cei mai frumo[i cai vine]i-rota]i

ce m-am ales? Cu un cucui `n frunte...“

care se pot imagina. Frumoasa doamn\ cutare a `nceput s\ se ofileasc\; oare la patruzeci [i cinci de ani se mai poate purta

Dup\ ce ispr\vi povestioara, omul meu `ncepu s\ se plimbe cu capul plecat, cu un aer g`nditor [i ab\tut; suspina,

o asemenea coafur\? T`n\ra cutare e plin\ de diamante care n-o cost\ nimic...

pl`ngea, se c\ina, `[i `n\l]a bra]ele [i ochii, `[i tr\gea pumni

– Vrei s\ spui: care o cost\... scump?

`n cap cu at`ta putere, `nc`t m\ temeam s\ nu-[i sparg\ frun-

– Ba deloc.

tea, [i ad\uga: „Cu toate astea, mi se pare c\ e ceva, aici, `n\-

– Unde-ai v\zut-o?

untru; dar bat degeaba, zg`l]`i degeaba, nu iese nimic...“; [i

– La Copilul Arlechinului pierdut [i reg\sit1.

iar `ncepea s\-[i clatine capul, s\-[i loveasc\ fruntea c`t putea

– Scena desper\rii a fost jucat\ ca niciodat\. Paia]a din b`lci

de tare [i s\ spun\: „Sau nu e nimeni `n\untru, sau nu vrea

o fi av`nd ea voce, nu zic, dar n-are pic de fine]e, nu pune pic

s\-mi r\spund\...“

de suflet. Doamna cutare a n\scut doi copii o dat\; fiecare tat\

Peste o clip\, `[i lua un aer falnic, `[i ridica fruntea, `[i punea m`na dreapt\ pe inim\, umbla de colo-colo [i spunea:

avea copilul lui...» {i crezi c\ vorbele astea, spuse, repetate [i auzite `ntruna, `nfl\c\reaz\ [i duc la lucruri mari?“ EU: Nu; e mai bine s\ te `nchizi `n podul dumitale, s\ bei

„Simt, da, simt...“ Imita un om furios, indignat, `nduio[at, poruncitor, rug\tor

ap\, s\ m\n`nci p`ine uscat\ [i s\ te cau]i pe tine `nsu]i.

[i rostea pe nea[teptate vorbele de m`nie, de ur\, de dragoste;

EL: Se prea poate; numai c\ n-am curaj. {i, la urma urmei,

schi]a pasiunile cu o fine]e [i cu un realism uimitor; apoi ad\-

de ce s\-mi jertfesc fericirea pentru un succes `ndoielnic?

uga: „Asta a[a e, nu? Acum s\ ]i-o ar\t pe cealalt\; iat\ ce `nseamn\ s\ nimere[ti un mamo[ care [tie s\ pricinuiasc\, s\

1

Pies\ de Goldoni, jucat\ mai `nt`i `n Italia [i apoi, `n 1761, `n Fran]a.

112

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

113

{i numele pe care `l port? Rameau!... E sup\r\tor s\ te che-

`n toate; dar statuia lui Memnon era singura care r\suna la

me Rameau. Cu talentul e altfel dec`t cu noble]ea, care se

atingerea razelor lui. Voltaire e un poet; [i al doilea? Voltaire;

mo[tene[te [i a c\rei glorie cre[te trec`nd de la bunic la tat\,

[i al treilea? Voltaire; [i al patrulea? Voltaire. Un muzician

de la tat\ la fiu [i de la fiu la nepot, f\r\ ca str\mo[ul s\-i

e Rinaldo de Capua; [i mai e Hasse, [i mai e Pergolese, [i

cear\ urma[ului s\u vreun merit; buturuga b\tr`n\ d\ l\stari

Alberti, [i Tartini, [i Locatelli, [i Terradeglias, [i unchiul

noi, un [ir nesf`r[it de pro[ti, dar ce-are a face? Cu talentul

meu, [i micu]ul Duni, pe care nu dai dou\ parale c`nd `l vezi,

`ns\ nu e acela[i lucru. Numai ca s\ ajungi la faima tat\lui,

dar a c\rui muzic\, pe legea mea, e plin\ de sentiment, de ar-

e[ti nevoit s\ fii mai priceput dec`t el; trebuie s\ fi mo[tenit

monie [i de expresie. Ceilal]i, pe l`ng\ pu]inii Memnoni pe

din pl\mada lui... Eu n-am avut parte de ea, dar `ncheietura

care ]i i-am numit, nu s`nt dec`t ni[te perechi de urechi `nfipte

m`inii mi s-a dezmor]it, arcu[ul merge [i-mi scot m`ncarea:

la cap\tul unui ciomag; [i s`ntem at`t de pr\p\di]i, at`t de pr\-

dac\ n-am parte de glorie, m\car `mi scot o bucat\ de p`ine.

p\di]i, `nc`t lucrul \sta e o adev\rat\ binecuv`ntare. Ah, dom-

EU: ~n locul dumitale, nu m-a[ mul]umi numai s-o spun, a[ pune-o la `ncercare.

nule filozof, mizeria e ceva groaznic! O v\d ghemuit\ pe vine, cu gura larg c\scat\, ca s\ prind\ c`teva pic\turi din apa

EL: {i crezi c\ n-am `ncercat? N-aveam nici cincispre-

`nghe]at\ care scap\ din butoiul Danaidelor 1 . Habar n-am

zece ani c`nd mi-am spus pentru prima oar\: Ce-i cu tine,

dac\ ea ascute mintea filozofului, dar [tiu c\ r\ce[te al naibii

Rameau? Visezi; [i la ce visezi? Ce mult ai vrea s\ faci ceva

capul poetului; sub un asemenea butoi nu se poate c`nta bine.

care s\ st`rneasc\ admira]ia `ntregii lumi... Ei bine, n-ai de-

Dar e prea fericit cel care poate m\car s\ stea acolo. Am stat

c`t s\ fluieri [i s\-]i mi[ti degetele, n-ai dec`t s\-]i tai o cren-

[i eu, dar n-am putut rezista. Mai f\cusem o dat\ prostia asta.

gu]\ [i gata flautul! Mai t`rziu, am repetat cuvintele spuse

Am c\l\torit `n Boemia, `n Germania, Elve]ia, Olanda, Flan-

`n copil\rie, ast\zi le mai repet o dat\ [i r\m`n `n preajma sta-

dra, la mama dracului.

tuii lui

Memnon 1.

EU: Sub butoiul ciuruit?

EU: Ce vrei s\ spui cu statuia lui Memnon? EL: Mi se pare c\ nu-i greu de `n]eles. ~n jurul statuii lui

EL: Da, sub butoiul ciuruit. Unui evreu bogat [i risipitor `i pl\ceau muzica [i nebuniile mele. C`ntam cum d\dea

Memnon se mai g\seau nenum\rate alte statui [i soarele b\tea 1 1

Dup\ mitologia greac\, Memnon era regele etiopienilor [i a fost ucis de Ahile. ~n Egipt erau numite Colo[ii lui Memnon dou\ statui ale regelui Amenhotep al III-lea. Una din aceste statui, pe jum\tate d\r`mat\, avea `nsu[irea ca, la r\s\ritul soarelui, s\ emit\ un sunet tremur\tor, datorit\ trecerii aerului prin cr\p\turile construc]iei. De aici, mitul dup\ care Memnon, al c\rui suflet ar tr\i `n piatr\, `[i salut\ mama, pe Eos (zorile).

~n mitologia greac\, Danaidele au fost cele cincizeci de fiice ale lui Danaos, fiul regelui egiptean Bela. Tat\l lor, fiind persecutat de fratele s\u, Egipt, a fugit la Argos, `mpreun\ cu fiicele sale. Acolo e ajuns de fiii lui Egipt, care `l silesc s\ le dea fetele `n c\s\torie. Danaos, `mpins de fric\, accept\, dar le cere fiicelor s\-[i ucid\ so]ii, ceea ce ele [i fac, cu excep]ia uneia singure. Pentru crima lor, zeii le-au pedepsit s\ umple ve[nic cu ap\ un butoi f\r\ fund. Butoiul Danaidelor simbolizeaz\ munca zadarnic\ [i f\r\ sf`r[it.

114

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

115

Dumnezeu, f\ceam pe nebunul [i aveam de toate. Evreul de-

– Eu s`nt la[, dar dumneata e[ti o sec\tur\; crede-m\, nu

spre care `]i vorbesc cuno[tea opreli[tile religiei lui [i le p\zea

m\ scoate din s\rite, c\ spun tot; am s\ m\ fac de r`s, dar te

cu sfin]enie, uneori chiar fa]\ de prieteni [i totdeauna fa]\ de

voi distruge...

str\ini. Odat\ a avut o p\]anie pe care trebuie s\ ]i-o povestesc, fiindc\ e hazlie.

Evreul nu lu\ `n seam\ amenin]area, iar mijlocitorul d\du pe fa]\, `n [edin]a urm\toare, `ntreaga afacere. Am`ndoi au fost

La Utrecht, tr\ia o curtezan\ `nc`nt\toare. Omul nostru

aspru dojeni]i; evreul fu condamnat s\ pl\teasc\ poli]a, iar

se sim]i ademenit de farmecele cre[tinei [i `l trimise pe un

suma ob]inut\ fu destinat\ ajutor\rii s\racilor. Atunci m-am

mijlocitor cu o poli]\ destul de ispititoare. Dar fiin]a aceea

desp\r]it de el [i m-am `ntors aici.

neobi[nuit\ `i respinse oferta. Evreul se sim]i dezn\d\jduit.

Ce era de f\cut? Fiindc\ m\ vedeam silit ori s\ pier din pri-

Mijlocitorul `i spuse: „De ce te m`hne[ti at`ta? Vrei s\ te culci

cina mizeriei, ori s\ fac ceva. Mi-au trecut prin minte tot felul

cu o femeie frumoas\? Nimic mai lesne; po]i s\ te culci

de planuri. Uneori, m\ g`ndeam s\ pornesc razna chiar de-a

chiar cu una [i mai frumoas\ dec`t aceea dup\ care te ]ii; ]i-o ce-

doua zi cu vreo trup\ din provincie, la fel de bun\ sau de

dez, la acela[i pre], pe nevast\-mea.“ Zis [i f\cut. Mijlocito-

proast\, [i-n privin]a teatrului, [i-n privin]a orchestrei. A doua

rul p\str\ poli]a, iar evreul meu se culc\ astfel cu nevasta

zi `ns\ `mi tr\snea prin cap s\ pictez vreun tablou din cele ce se

acestuia. Sosi apoi ziua de scaden]\; evreul l\s\ poli]a s\ fie

aga]\ pe pr\jini la r\sp`ntii, s\ m\ a[ez sub el [i s\ strig c`t m-o

protestat\ [i o declar\ fals\. Proces. Evreul `[i zicea: „Omul

]ine gura: „Privi]i, aici e pictat ora[ul `n care s-a n\scut; privi]i-l

n-o s\ `ndr\zneasc\ niciodat\ s\ spun\ cu ce pre] a c\p\tat

dincolo, lu`ndu-[i r\mas-bun de la taic\-s\u, spi]erul; iat\-l so-

poli]a, [i `n felul \sta eu nu voi pl\ti.“ La interogatoriu, `l `n-

sind `n capital\, c\ut`nd locuin]a unchiului s\u... Scena de aici

treb\ pe so]:

ni-l arat\ `ngenuncheat dinaintea unchiului care `l alung\...

– De la cine ai poli]a?

Iat\-l cu un evreu... etc.“ Dup\ o zi, m\ trezeam pe deplin ho-

– De la dumneata.

t\r`t s\ m\ `ntov\r\[esc cu c`nt\re]ii ambulan]i. Mi-ar fi pl\cut:

– }i-am dat-o cumva pentru m\rfuri trimise?

am fi mers `mpreun\ s\ concert\m sub ferestrele scumpului

– Nu.

unchi, care ar fi plesnit de furie. Dar mi-am ales alt\ cale...

– Atunci poate c\ ]i-am dat-o pentru unele servicii pe care mi le-ai adus? – Nu; dar nici nu-i vorba despre asta; poli]a e a mea, ai semnat-o [i o vei pl\ti.

Aici se opri [i trecu, pe r`nd, de la pozi]ia unuia care ]ine o vioar\, str`ng`ndu-i coardele cu putere, la pozi]ia unui biet om zdrobit de oboseal\, lipsit de puteri, abia ]in`ndu-se pe picioare,

– N-am semnat-o eu.

gata s\-[i dea sufletul, dac\ nu i se azv`rle o bucat\ de p`ine; ar\t\

– Cu alte cuvinte, s`nt un falsificator?

c`t de `ngrozitor `i era foame, `ndrept`ndu-[i un deget spre gura `n-

– Nu [tiu, dumneata ori altul, al c\rui agent e[ti.

tredeschis\; apoi ad\ug\:

116

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

117

„Gestul se `n]elege u[or. Ni se arunca bucata [i ne b\team

dumneata pe epiciclul lui Mercur 1 [i de-acolo, dac\ `]i con-

pentru ea trei sau patru fl\m`nzi, care ne g\seam laolalt\...

vine, imit\-l pe Réaumur 2, pe el, [i `mparte clasa mu[telor `n

{i mai g`nde[te-te, dac\ po]i, la lucruri m\re]e, mai f\ lucruri

mu[te cus\torese, mu[te hotarnice [i mu[te secer\toare; `m-

frumoase c`nd treci prin asemenea chin.“

p\r]i]i-v\ pe voi, specia omeneasc\, `n oameni t`mplari, dul-

EU: E greu.

gheri, trep\du[i, dansatori sau c`nt\re]i, treaba voastr\; eu nu

EL: Din treapt\ `n treapt\, ajunsesem aici. M\ sim]eam ca

m\ amestec. S`nt `n lumea asta [i aici r\m`n. Dar dac\ e `n fi-

`n vat\. M-au dat afar\. De-acum `nainte va trebui s\ sc`r]`i din

rea lucrurilor s\ ]i se fac\ foame, fiindc\ la foame revin me-

nou la vioar\ [i s\ fac din nou gestul cu degetul `ndreptat spre

reu, la senza]ia asta pe care o simt totdeauna, g\sesc c\ nu e

gura c\scat\. ~n lumea asta nimic nu-i statornic: ast\zi e[ti pe

firesc s\ n-ai totdeauna ce m`nca. A naibii economie! Unii

culme, m`ine `n noroi. Ne m`n\ `mprejur\ri blestemate [i ne

s\tui p`n\ `n g`t de toate bun\t\]ile, pe c`nd al]ii, cu un sto-

m`n\ al dracului de prost.

mac s`c`itor ca [i ei, cu o foame nestins\ [i mereu vie ca [i ei, n-au nici ce s\ pun\ `n gur\. {i cel mai afurisit lucru e ]inuta

Apoi, d`nd pe g`t `nghi]itura care mai r\m\sese pe fundul sticlei, se adres\ vecinului s\u: – Domnule, fie-v\ mil\ [i da]i-mi pu]in tabac! V\d c\ ave]i

pe care nevoia ne sile[te s-o avem. Omul nevoia[ nu merge ca oricare altul, ci sare, se ca]\r\, se `ncol\ce[te, se t`r\[te, `[i duce via]a lu`nd [i execut`nd pozi]ii. EU: Ce `n]elegi prin pozi]ii?

o cutie frumoas\. S`nte]i cumva muzician?

EL: Du-te [i-l `ntreab\ pe Noverre3. Lumea arat\ mult mai

– Nu. – Cu at`t mai bine, fiindc\ muzicienii s`nt ni[te bie]i p`r-

multe dec`t poate s\ imite arta lui.

li]i, s\ le pl`ngi de mil\, nu alta. Soarta a vrut ca [i eu s\ fiu muzician, pe c`nd la Montmartre poate, `ntr-o moar\,

1

exist\ un morar sau o slug\ de morar, care nu va auzi nicio-

tronomie, prin epiciclu se `n]elegea cercul pe care se presupunea c\-l

dat\ altceva dec`t zgomotul aripilor morii [i va g\si `n ele

descrie un astru, pe c`nd centrul acestui cerc descria el `nsu[i un alt cerc

cele mai frumoase melodii. Rameau! La moar\, la moar\, a-

`n jurul p\m`ntului. ~n pasajul amintit, Montaigne `[i arat\ dispre]ul fa]\

colo ]i-e locul!

de oamenii „coco]a]i pe epiciclul lui Mercur“ [i care v\d at`t de departe,

EU: Cu orice s-ar `ndeletnici omul, tot de natur\ e menit. EL: Natura face ni[te boroboa]e destul de ciudate. Eu, unul, nu privesc de la `n\l]imea de unde pare c\ totul se scufund\: [i omul care cur\]\ cu foarfecele un pom, [i omida

Referire la un pasaj din Eseurile lui Montaigne (II, 17). ~n vechea as-

`n cer. 2

René-Antoine Ferchault de Réaumur (1683-1757) – naturalist, matemati-

cian [i fizician francez, remarcabil experimentator [i observator al fenomenelor, a adunat un num\r important de date [tiin]ifice, f\r\ a ajunge `ns\ la teoretizarea lor.

care roade frunzele; nu privesc de la `n\l]imea de unde nu se

3

v\d dec`t dou\ g`ng\nii diferite, fiecare cu munca ei. Cocoa]\-te

sului, autor al Scrisorilor despre dans [i balet, ap\rute la Lyon `n 1760.

Jean-George Noverre (1727-1810) – faimos coregraf, reformator al dan-

118

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

119

EU: A[adar, iat\-te „coco]at pe epiciclul lui Mercur“, ca

m\[tile le pun peste fe]ele personajelor celor mai grave; cu ajuto-

s\ folosesc expresia dumitale sau a lui Montaigne, iat\-te pri-

rul lor `l v\d pe Pantalone1 `ntr-un preot, v\d un satir `ntr-un pre-

vind diferitele pantomime ale speciei umane.

[edinte, v\d un purcel `ntr-un chinovit, un stru] `ntr-un ministru [i

EL: Nu, `]i spun c\ nu, s`nt prea greoi ca s\ m\ pot ridica

o g`sc\ `n primul s\u func]ionar.

at`t de sus. Mai bine las pentru cocori s\la[ul ce]urilor; eu

EU: Dup\ socoteala pe care o faci, `i spusei lui Rameau,

calc cu picioarele pe p\m`nt. M\ uit `n jurul meu, iau pozi]i-

s`nt nenum\rate pu[lamale `n lumea asta; nu cunosc nici un

ile mele sau m\ distrez privind pozi]iile pe care le iau al]ii;

om care s\ nu [tie c`]iva pa[i din dansul dumitale. EL: Ai dreptate. ~n tot regatul nu umbl\ dec`t un singur om:

dup\ c`te ]i-ai putut da seama, s`nt un pantomim cum nu se

suveranul; to]i ceilal]i iau pozi]ii.

poate mai bun.

EU: Suveranul? {i despre el ar fi c`te ceva de spus: Oare Spun`nd acestea, `ncepe s\ z`mbeasc\, s\ imite, r`nd pe

crezi c\ regele nu g\se[te, din c`nd `n c`nd, prin preajm\,

r`nd, un om care admir\, unul care se roag\, unul binevoitor;

c`te un picioru[, c`te un cocule] sau c`te un n\suc care s\-l

`[i `ntinde `nainte piciorul drept, [i-l trage `napoi pe cel st`ng;

pun\ s\ fac\ pu]in\ pantomim\? Oricine, c`nd are nevoie de

`[i `ncovoaie spinarea, ridic\ fruntea, prive[te ca [i cum s-ar

altul, se afl\ la str`mtoare [i ia o pozi]ie. Regele ia pozi]ie `n

uita ]int\ `n ochii cuiva; casc\ gura [i `ntinde bra]ul spre ceva,

fa]a amantei sale [i `n fa]a lui Dumnezeu; joac\ [i el pan-

ascult\ o porunc\; o prime[te, porne[te ca o s\geat\, se `n-

tomima lui. Ministrul face pasul curtezanului, al lingu[itoru-

toarce, a `ndeplinit porunca, d\ socoteal\; e atent la toate;

lui, al slugii sau al pu[lamalei, `n fa]a regelui. Ceata

adun\ ce pic\; pune o pern\ sau un taburet sub picioare; ]ine

ambi]io[ilor danseaz\ pantomima `ntr-o sut\ de feluri, care

o farfurioar\; aduce un scaun; deschide o u[\; `nchide o fe-

de care mai josnice, `n fa]a ministrului. Preotul cel elegant

reastr\, trage perdelele; se uit\ la st\p`n [i la st\p`n\; st\ ne-

joac\ cel pu]in o dat\ pe s\pt\m`n\, `mbr\cat `n patrafir [i `n

mi[cat, cu bra]ele at`rn`ndu-i, cu picioarele ]epene; ascult\,

sutan\ lung\, `n fa]a p\str\torului catastifului cu parohii va-

caut\ s\ citeasc\ pe fe]e [i adaug\: „Iat\ pantomima mea, nu

cante. Pe legea mea, ceea ce dumneata nume[ti pantomima

se deosebe[te aproape deloc de pantomima lingu[itorilor, a

pu[lamalelor este marele dans al p\m`ntului; fiecare are mi-

curtezanilor, a slugilor [i a pu[lamalelor.“

cu]a lui Hus sau Bertinul s\u, `n fa]a c\ruia joac\.

Nebuniile omului \stuia, povestirile abatelui

Galiani1

[i ciu-

EL: Asta m\ consoleaz\.

d\]eniile lui Rabelais mi-au dat uneori ad`nc de g`ndit. ~i asem\n cu trei pr\v\lii de la care mi-am f\cut rost de m\[ti ridicole; iar

{i, `n timp ce-i vorbeam, el `ncepu s\ imite at`t de bine pozi]iile persoanelor pe care le pomeneam, `nc`t `mi venea

1

Abatele Ferdinando Galiani (1728-1787) – scriitor [i economist italian,

prieten cu Diderot.

1

Personaj comic din vechile comedii italiene.

120

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

121

s\ mor de r`s. De pild\, ca s\ `nf\]i[eze un preo]el, `[i ]inea

EL: Dar prost servit\.

p\l\ria sub bra] [i ceaslovul `n m`na st`ng\; cu dreapta `[i

EU: Cu toate astea, e golit\ ca s\ le umple pe-ale noastre.

s\lta coada sutanei; `nainta cu capul pu]in plecat spre um\r,

EL: Dar trebuie s\ recuno[ti c\ dib\cia buc\tarilor, a

cu ochii `n jos, imit`ndu-l at`t de bine pe ipocrit, `nc`t mi se

pl\cintarilor, a c`rn\]arilor, a birta[ilor, a cofetarilor mai

p\rea c\-l v\d cu ochii mei pe autorul

Combaterilor 1

`n fa]a

episcopului de Orléans. C`nd `i imita pe lingu[itori [i pe am-

adaug\ [i ea ceva. Diogene al dumitale se mul]umea cu pu]in.

bi]io[i, se culca `n ]\r`n\ [i-ai fi putut jura c\ e Bouret `n fa]a vistiernicului Fran]ei. EU: I-ai imitat cum nu se poate mai bine, `i spusei eu; dar

EU: Te `n[eli; pe vremuri, ve[m`ntul cinicului avea acelea[i virtu]i pe care le are ast\zi ve[m`ntul nostru c\lug\resc. Cinicii erau carmeli]ii [i cordelierii1 Atenei. EL: Te-ai dat de gol. Vas\zic\, [i Diogene a dansat pan-

s\ [tii c\ tot exist\ un om scutit de pantomim\. E filozoful care nu are [i nu cere nimic. EL: {i unde tr\ie[te o asemenea creatur\? Dac\ n-are nimic, su-

tomima, dac\ nu `n fa]a lui Pericle, m\car `n fa]a Laïsei sau a Frineii. EU: Iar te `n[eli; ceilal]i pl\teau scump curtezana care cini-

fer\; dac\ nu cere nimic, n-o s\ capete nimic... [i va suferi mereu. EU: Nu; Diogene `[i b\tea joc de nevoi.

cului i se d\dea din pl\cere. EL: Dar dac\, cine [tie cum, curtezana era ocupat\, iar cini-

EL: Bine, bine, dar de `mbr\cat trebuia s\ se `mbrace. EU: Nu, el umbla `n pielea goal\.

cul gr\bit...

EL: C`teodat\ era frig la Atena.

EU: Reintra `n butoiul lui [i se lipsea de ea.

EU: Mai pu]in frig dec`t aici.

EL: {i m\ sf\tuie[ti s\-l imit?

EL: De m`ncat, trebuia s\ m\n`nce.

EU: S\ mor dac\ n-ar fi de o mie de ori mai bine dec`t s\ te

EU: F\r\ `ndoial\.

t`r\[ti, s\ te `njose[ti [i s\ te prostituezi. EL: Dar tot a[ avea nevoie de-un pat ca lumea, de-o

EL: Pe cheltuiala cui? EU: Pe cheltuiala naturii. S\lbaticul cui `i cere? P\m`n-

mas\ bun\, de-o hain\ c\lduroas\ iarna, de-un costum r\co-

tului, animalelor, pe[tilor, arborilor, ierburilor, r\d\cinilor,

ros vara, de odihn\, de bani [i de multe alte lucruri, pe care

p`raielor.

`mi place mai mult s\ le datorez bun\voin]ei altora dec`t s\

EL: Proast\ mas\!

le c`[tig prin munc\. EU: Asta fiindc\ e[ti un tr`ntor, un m`nc\u, un mi[el, o

EU: ~n schimb, e mare.

inim\ de c`rp\. 1

EL: Mi se pare c\ ]i-am mai spus-o [i eu.

E vorba despre abatele Gabriel Gauchat, autor al Analizei [i combaterii

diferitelor scrieri moderne `mpotriva religiei, lucrare `n 19 volume, ap\rut\ `ntre anii 1753-1763.

1

Ordine c\lug\re[ti catolice.

122

DIDEROT

NEPOTUL LUI RAMEAU

123

EU: F\r\ `ndoial\ c\ pl\cerile vie]ii trebuie pre]uite, dar

– O plimbam pretutindeni, la Tuileries, la Palais-Royal,

nu-]i dai deloc seama cu ce sacrificiu le ob]ii. Ai jucat, joci

pe bulevarde. Era cu neputin]\ s-o p\strez. C`nd trecea stra-

[i vei mai juca `nc\ josnica pantomim\.

da, f\r\ p\l\rie [i `mbr\cat\ `ntr-o h\inu]\ scurt\, de cas\, te-ai

EL: E adev\rat, `ns\ nici nu m-a costat [i nici n-o s\ m\

fi oprit s-o prive[ti [i-ai fi avut chef s-o ciupe[ti u[urel, f\r\

coste cine [tie c`t; de asta a[ face r\u dac\ mi-a[ lua cine [tie

s\ str`ngi degetele. Cei care se luau dup\ ea o priveau

ce alt\ `nf\]i[are, care nu numai c\ m-ar nec\ji, dar mi-ar fi

cum trop\ie din picioru[e, `i m\surau din ochi [oldurile

cu neputin]\ s-o p\strez: dup\ c`te-mi spui, v\d c\ biata mea

pline, c\rora fustele sub]iri le desenau formele, [i gr\beau pa-

nevestic\ era [i ea un fel de filozof; avea un curaj de leoaic\:

[ii; ea `i l\sa s-o ajung\ din urm\, apoi `ntorcea repede spre ei

c`teodat\, r\m`neam f\r\ o para [i f\r\ nici o buc\]ic\ de

doi ochi mari, negri [i str\lucitori, care `i ]intuiau; fiindc\ fa]a

p`ine; ne v`nduser\m aproape toate zdren]ele. Eu m\ tr`n-

medaliei nu era cu nimic mai prejos dec`t dosul. Dar, vai! Am

team pe pat, b\t`ndu-mi capul s\ g\sesc vreun om care s\-mi

pierdut-o [i n\dejdile mele de bog\]ie s-au spulberat o dat\ cu

`mprumute ceva gologani, f\r\ s\-i mai dau `napoi. Ea, ve-

pierderea ei. Nu o luasem dec`t pentru asta, `i `mp\rt\[isem

sel\ ca un cintezoi, se a[eza la clavecin, c`nta [i se acompa-

planurile mele [i ea era prea ager\ la minte ca s\ nu priceap\

nia; avea un glas de privighetoare; `mi pare r\u c\ nu l-ai

c\ s`nt sigure, [i avea prea mult\ judecat\ ca s\ nu le aprobe.

auzit. C`nd aveam vreun concert, o luam cu mine; pe drum,

{i iat\-l suspin`nd, pl`ng`nd [i spun`ndu-mi:

`i spuneam: „Hai, doamn\, f\-te admirat\, desf\[oar\-]i ta-

– Nu, nu, voi r\m`ne `n veci nem`ng`iat. De atunci mi-am

lentul [i farmecele, `nfl\c\reaz\, scoate din min]i...“ Ajun-

pus, ca popii, gulera[ul [i tichia.

geam; [i ea c`nta, `nfl\c\ra, scotea din min]i. Vai, mititica,

EU: De durere?

am pierdut-o! {i, `n afar\ de talent, avea o guri]\ c\ de-abia

EL: Dac\ vrei... De fapt, ca s\-mi am blidul pe cap. Dar ia

`mi intra degetul cel mic `n ea; din]ii – un [irag de perle; [i

vezi c`t e ceasul, fiindc\ trebuie s\ m\ duc la Oper\.

ni[te ochi, [i ni[te picioare, [i o piele, [i ni[te obraji, [i ni[te

EU: Ce se joac\?

s`ni! Avea gambe de c\prioar\, iar coapsele [i fesele `i erau

EL: Ceva de Dauvergne1. Are destule lucruri frumoase `n

ca de statuie. Mai cur`nd sau mai t`rziu l-ar fi dat gata cel pu-

muzic\, p\cat numai c\ le-au mai spus [i al]ii `naintea lui. Prin-

]in pe ministrul de Finan]e. Avea un mers [i ni[te [olduri,

tre mor]ii \[tia s`nt totdeauna vreo c`]iva care `i m`hnesc pe cei

ah!, Doamne, ce mai [olduri!

vii. Ce vrei? Quisque suos (non) patimur manes2. Ei, dar s-a

{i iat\-l `ncep`nd s\ imite mersul nevestei sale. Mergea cu pa[i m\run]i, cu capul ridicat, `[i flutura evantaiul, se c\znea

1

s\ mearg\ leg\n`ndu-[i [oldurile! F\cea treaba cea mai hazlie

`n reprezenta]ie pe atunci Hercule murind (1761) sau Polixenia (1763).

[i mai ridicol\ a mondenelor noastre.

2

Apoi, relu`ndu-[i cuv`ntarea, ad\ug\:

Antoine Dauvergne (1713-1797) – de patru ori director al Operei din Paris, avea P\timim cu to]ii de pe urma mor]ilor no[tri (Vergiliu, Eneida, cartea a IV-a,

v. 743) (lat.)

124

DIDEROT

biblioteca rao

f\cut ora cinci [i jum\tate; aud clopotul sun`nd vecerniile aba-

De la clasici la contemporani, într-o formul\ grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru

telui de Canaye1 [i ale mele. Adio, domnule filozof! A[a-i c\ s`nt mereu acela[i?

biblioteca dumneavoastrã

EU: Vai, din nenorocire, da! EL: S\ m\ ]in\ nenorocirea asta numai vreo patruzeci de

Au ap\rut:

ani; [i-o s\ r`d\ mai bine cine-o s\ r`d\ la urm\. Madeleine Albright Vartan Arachelian Emily Brontë Albert Camus

Hillary Rodham Clinton Robin Cook Clive Cussler Nelson DeMille Charles Dickens F.M. Dostoievski Joseph Finder Colin Forbes André Gide John Grisham

V.D. Gu[\ de Dr\gan Hermann Hesse

1

Abatele de Canaye – academician, prieten cu D’Alembert [i mare amator

de teatru. A murit `n 1782, `n v`rst\ de optzeci [i opt de ani. La pasiunea lui

Ilf [i Petrov

pentru teatru se refer\ Rameau c`nd vorbe[te de „vecerniile abatelui de Canaye“, adic\ reprezenta]iile teatrale.

Franz Kafka Dean Koontz

DOAMNA SECRETAR DE STAT NOAPTEA BASTARZILOR LA R|SCRUCE DE V~NTURI STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I ~MP|R|}IA ‹ FA}A {I REVERSUL / NUNTA / MITUL LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA ‹ CARNETE ‹ TEATRU ISTORIE TR|IT| RISC ASUMAT ‹ CONSPIRA}IA SAHARA ‹ AURUL INCA{ILOR FIICA GENERALULUI ‹ PLUM ISLAND DAVID COPPERFIELD (2 vol.) CRIM| {I PEDEAPS| ‹ DEMONII ‹ IDIOTUL ‹ ADOLESCENTUL PUTERI EXCEP}IONALE CATACLISMUL ‹ RINOCERUL ‹ PE MUCHIE DE CU}IT FRUCTELE P|M~NTULUI TESTAMENTUL ‹ FR|}IA ‹ ULTIMUL JURAT ‹ UN ALTFEL DE CR|CIUN ‹ CAMPIONUL DIN ARKANSAS ‹ MAESTRUL ‹ MO{TENITORII CONDAMNAT LA ADEV|R JOCUL CU M|RGELE DE STICL| ‹ NARCIS {I GUR|-DE-AUR ‹ LUPUL DE STEP| ‹ SIDDHARTA / C|L|TORIA SPRE SOARE-R|SARE ‹ KNULP. DEMIAN ‹ CELE MAI FRUMOASE POVESTIRI DOU|SPREZECE SCAUNE ‹ VI}ELUL DE AUR JURNAL ‹ CASTELUL UNICUL SUPRAVIE}UITOR

Mario Vargas Llosa Thomas Mann G. García Márquez

Virgil M\gureanu Ilie N\stase Farah Pahlavi Mario Puzo Ernesto Sábato Antoine de Saint-Exupéry Jean-Paul Sartre John Saul Dinu S\raru Henryk Sienkiewicz Stendhal Alex Mihai Stoenescu

J.R.R. Tolkien L.N. Tolstoi I.S. Turgheniev Moony Witcher

R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII ‹ CONVERSA}IE LA CATEDRALA DOCTOR FAUSTUS ‹ MUNTELE VR|JIT ‹ POVESTIRI ‹ M|RTURISIRILE ESCROCULUI FELIX KRULL UN VEAC DE SINGUR|TATE ‹ TOAMNA PATRIARHULUI ‹ DOU|SPREZECE POVESTIRI C|L|TOARE ‹ DESPRE DRAGOSTE {I AL}I DEMONI ‹ INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A CANDIDEI ERÉNDIRA {I A BUNICII SALE F|R| SUFLET ‹ DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI ‹ AVENTURA LUI MIGUEL LITTÍN, CLANDESTIN ~N CHILE ‹ A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A ‹ {TIRI DESPRE O R|PIRE ‹ GENERALUL ~N LABIRINTUL S|U DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII? MR N|STASE MEMORII OMERTA ~NAINTE DE T|CERE CITADELA TEATRU PREZEN}A ‹ M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI TRILOGIA }|R|NEASC| ‹ CIOCOII NOI CU BODYGUARD QUO VADIS RO{U {I NEGRU ‹ M|N|STIREA DIN PARMA ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA (vol. I, II, III [i IV[1]) ‹ PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO D’AQUINO ST|P~NUL INELELOR: Fr\]ia Inelului; Cele dou\ turnuri; ~ntoarcerea regelui ‹ HOBBITUL SILMARILLION ‹ ROVERANDOM CAZACII {I ALTE POVESTIRI ‹ SONATA KREUTZER {I ALTE POVESTIRI UN CUIB DE NOBILI FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI ‹ NINA {I MISTERUL NOTEI A OPTA

Nout\]i

Dan Brown FORT|REA}A DIGITAL|

Frederick Forsyth R|ZBUN|TORUL

Lynn Picknett & Clive Prince MISTERUL TEMPLIERILOR

Ernesto Sábato ESEURI (vol. 1)

Jean Paul Sartre CUVINTELE ‹ GREA}A

clubul c\r]ii rao {i dumneavoastr\ pute]i deveni membru al CLUBULUI C|R}II RAO, beneficiind de urm\toarele avantaje: Ve]i primi cu maximum de rapiditate c\r]ile comandate [i ve]i fi informat cu regularitate despre ultimele apari]ii, planuri editoriale, oferte speciale. Pentru c\r]ile comandate, editura suport\ costurile de transport prin po[t\. În plus: Š pentru dou\ c\r]i se acord\ o reducere de 10%; Š de la trei c\r]i în sus se acord\ o reducere de 15% [i titlul de membru al CLUBULUI C|R}II RAO. Pentru detalii suplimentare ne pute]i contacta la tel/fax: (021) 224.12.31; 224.14.72; 224.18.47; 224.21.36 E-mail: [email protected] [email protected] A[tept\m scrisorile dumneavoastr\ pe adresa: Editura RAO C.P. 2-124 Bucure[ti Acum ne pute]i g\si [i pe Internet: www.raobooks.com