Deschidere Agentie De Turism.docx

Turismul, ca fenomen social evoluează datorită unor factori ca: mutaţiile demografice, timpul liber, creşterea economică, oferta. De aici rezultă utilitatea agenţiilor de turism. Agentul de turism crează pachete turistice şi are rol de consultant de turism. Înfiinţarea unei agenţii de turism conform normelor europene presupune urmărirea mai multor etape. Prima etapă ar fi existenţa unei firme în al cărei statut să fie specificat, chiar dacă aceasta are alt obiect de activitate, “servicii turistice”. Urmează alegerea numelui, cu menţiunea ca acesta să nu existe deja. După ce au fost parcurşi aceşti paşi se trece la întocmirea dosarului. Acesta trebuie să cuprindă: cererea de eliberare a Licenţei de turism, copie după certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului, poliţa de asigurare împotriva insolvabilităţii (care este din ce în ce mai greu de făcut, societăţile de asigurări fiind reticente din cauza problemelor cu care s-au confruntat diverse agenţii de turism în ultimii 2-3 ani), copie după contractul de muncă al persoanei care deţine brevetul de turism, înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială, copie după Brevetul de turism al persoanei care conduce agenţia, copie după actul de deţinere al spaţiului pentru agenţia de turism şi formularul biletului de turism pentru asigurarea serviciilor. Cu dosarul întocmit se merge la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) – Direcţia de Autorizare, unde în urma deciziei comisiei formată din doi inspectori, se eliberează Licenţa de turism.

Trebuie să vă hotărâţi ce fel de agenţie de turism doriţi să înfiinţaţi: touroperatoare sau detailistă. Agenţia de turism turoperatoare are ca obiect de activitate organizarea şi vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor

acestora, direct sau prin intermediari, pe când agenţia de turism detailistă vinde sau oferă spre vânzare în contul unei agenţii de turism turoperatoare, pachetele de servicii sau componente ale acestora. În România, peste 90% dintre agenţii au licenţă atât pentru touroperator, cât şi pentru detailist, deşi în realitate cifra agenţiilor cu adevărat touroperatoare este mult mai mică.

Vă redau ce spune Ordonanţa nr. 107 din 30 iulie 1999, privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice, republicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 16 iunie 2008, preluată de pe site-ul MDRT: 1. pachet de servicii turistice – combinaţia prestabilită a cel puţin două dintre următoarele trei grupe de servicii, cu condiţia ca durata neîntreruptă a acestora să depăşească 24 de ore sau să cuprindă o înnoptare, şi anume: a) transport; b) cazare; c) alte servicii, fără legătură cu transportul sau cazarea sau care nu sunt accesorii ale acestora şi care reprezintă o parte semnificativă a pachetului de servicii turistice, cum ar fi: alimentaţie, tratament balnear, agrement şi altele asemenea;

2. contract de comercializare a pachetului de servicii turistice, denumit în continuare contract – acordul de voinţă dintre agenţia de turism şi turist, care are ca obiect cumpărarea unui pachet de servicii turistice de către turist şi eliberarea documentelor de plată şi a documentelor de călătorie de către agenţia de turism; 3. agenţia de turism – orice unitate specializată, persoană juridică, care organizează, oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora. Agenţiile de turism pot fi de următoarele tipuri: a) agenţie de turism touroperatoare, având ca obiect de activitate organizarea şi vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari; b) agenţie de turism detailistă, care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenţii de turism touroperatoare, pachete de servicii turistice sau componente ale acestora contractate cu aceasta; 4. consumator – orice persoană sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care cumpără sau se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice – contractant principal – sau orice persoană în numele căreia contractantul principal se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice – alţi beneficiari – sau orice persoană în favoarea căreia contractantul principal ori alţi beneficiari cedează pachetul de servicii turistice – cesionarul.

Următoarea etapă este amenajarea sediului agenţiei. Acesta poate fi un spaţiu la demisol, parter sau etajul întâi sau o casă. În cazul

înfiinţării unei agenţii de turism touroperatoare ori detailiste este obligatoriu ca spaţiul să fie la demisol, mezanin, parter sau la etajul întâi (în cazul agenţiei detailiste se mai precizează: uşor accesibilă). Sediul poate fi proprietate personală sau închiriată. Pentru o agenţie touroperatoare, spaţiul minim este de 16 mp, iar pentru una detailistă, de 10 mp. Atenţie! Suprafaţa trebuie folosită doar pentru activitatea agenţiei. După ce se primeşte licenţa de turism, acest document este obligatoriu de afişat la loc vizibil alături de Brevetul de turism, comisionul perceput şi numere de telefon pentru reclamaţii, acestea aparţinând unor instituţii ca: MDRT sau Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Trebuie să ştiţi că legea vă obligă să furnizaţi următoarele informaţii clientului (Ordonanţa nr. 107 din 30 iulie 1999, privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice, republicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 16 iunie 2008): “Agenţia de turism are obligaţia să furnizeze turiştilor, în scris, în vederea încheierii contractului, informaţii referitoare la: a) localitatea de destinaţie; b) ruta de parcurs; c) mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile şi categoria acestuia/acestora; d) tipul unităţilor de cazare, adresele şi categoriile de clasificare a acestora;

e) serviciile de masă oferite şi categoria de clasificare a unităţilor de alimentaţie; f) durata programului, cu indicarea datei sosirii şi a plecării; g) informaţii generale privind regimul paşapoartelor şi al vizelor, precum şi al asigurărilor de sănătate necesare pentru călătorie şi sejur; h) cuantumul avansului, dacă este cazul, precum şi termenul pentru achitarea restului de plată; i) numărul minim de persoane necesar pentru realizarea programului şi termenul limită pentru informarea turistului, în caz de anulare a călătoriei turistice; j) posibilităţi de încheiere a unor asigurări facultative pentru asistenţă în caz de boală, accidente şi altele asemenea; k) durata pentru care operează oferta turistică. Următoarea etapă în înfiinţarea agenţiei o constituie realizarea produselor turistice. De aici începe de fapt greul! De înfiinţat o agenţie de turism nu este complicat, dar… ce faci apoi cu ea? Produsele se creează cu ajutorul târgurilor şi burselor de contractări organizate numai pentru specialişti, ofertelor culese direct la care se adaugă comision şi anume: ofertelor interne reprezentate de oferte pe litoral, montane, la pensiuni rurale, de vânătoare, tabere sau oferte externe şi anume : bilete de avion, asigurări medicale

de călătorie, de bunuri, de maşină, bilete de autocar, închirieri de maşini, circuite, mese festive, conferinţe, reuniuni şi multe altele. Pentru ca cele prezentate să devină

cunoscute, agenţia are nevoie de publicitate. Aceasta poate fi scumpă, medie, ieftină sau gratuită. În prima categorie se înscriu spoturile la TV, radio, reclame de dimensiuni mari în ziare sau reviste de specialitate. Publicitatea medie ca şi costuri constă în realizarea unui site, pliante distribuite pe stradă. Publicitatea ieftină se realizează prin înscrierea ofertelor în portaluri de turism, anunţuri în ziare, înscrierea în diverse cataloage de specialitate. Publicitatea gratuită se referă la înscrierea în diverse site-uri şi portaluri pe Internet, oferte lipite în vitrina agenţiei. În ceea ce priveşte personalul, este nevoie de minim două persoane: un director de agenţie şi un agent de turism. În timp se mai pot angaja încă unul sau doi agenţi de turism şi un agent de ticketing cu brevet IATA. Succesul agenţiei constă în personal în cea mai mare măsură. Costurile totale necesare pentru înfiinţarea agenţiei cuprind deschiderea firmei, achiziţionarea de telefon, două computere, chiria spaţiului, întreţinerea, lumina, telefonul, Internetul, salariile angajaţilor, publicitatea, papetăria şi sunt aproximate la MINIM 1.000 euro, pentru o agenţie mică. Lunar, se vor mai cheltui circa 900 euro. Fireşte, cu această sumă să nu vă aşteptaţi să creşteţi repede, fără probleme. Este bine să aveţi un “spate financiar” – căci pot apărea diverse probleme neaşteptate, când veţi fi nevoiţi să restituiţi anumite sume clienţilor, din cauza unor probleme apărute în relaţia cu unii parteneri. Atenţie! Mulţi au impresia că a înfiinţa o agenţie de turism reprezintă un business lejer, profitabil, care să genereze câştiguri rapide. Ei bine, nu este deloc aşa! Puteţi vedea, uitându-vă la situaţia de pe piaţa românească, că agenţiile de turism mari, prospere, au o vechime cuprinsă între 22 şi 10 ani. Unele dintre ele au avut din start un capital mare, altele, au evoluat pas cu pas, de-a lungul a 10 sau 20 de ani, creându-şi o bună imagine.