Depresia Vrea Să Te Omoare Ca Să Renaști.docx

Depresia vrea să te omoare ca să renaști. Infidelitatea şi sărăcia la fel. Am vrut iniţial să scriu un articol despre depresie, fiind un subiect care creşte tot mai mult în importanță. Am început să fac o muncă de cercetare pe subiect şi am descoperit tone de articole şi materiale despre subiect. Unele mai superficiale, altele mai profunde dar parcă majoritatea ratau esenţa. Ni se dau simptomele, ni se dau semnalele de avertizare când noi sau cei apropiaţi suntem în pericol de a fi în depresie, ni se dau şi soluţii cu liniuţă. – fii fericit – fă ce-ţi place – stai la soare – ia-ţi animal de casă – caută sprijin în familie sau grupul de prieteni – mergi la doctor şi alte 1000 de sfaturi, toate minunate, dacă ar fi aplicate.

Şi totuşi, chiar crezi că făcând lista cu 1000 de paşi antidepresie vei elimina cauzele depresiei şi vor face ca viaţa ta să devină raiul pe pământ, împlinire, iubire şi sens? Eu zic că nu. Emoţiile sunt combustibilul comportamentelor Intuiţia mea îmi spunea că ceva este fundamental greşit în toată această “ştiinţă“ despre depresie dar nu am găsit ce anume până acum ceva timp. Am realizat că omului cu depresie i se dau paşi de acţiune, comportamente pe care să le facă şi care să îl scoată din depresie însă depresia în sine, prin definiţie, te face o legumă incapabilă de emoţii care să îţi susţină comportamentele de schimbare. Aşadar avem un paradox. Îi cerem depresivului să acţioneze când el nu poate acţiona. La fel cum am cere unui paralizat în scaun cu roţile să se ridice şi să meargă, pentru că asta e cea mai uşoară cale de a-şi rezolva problema. Nu vei găsi vindecarea reală a stărilor tale emoţionale negative în liste de “to do” deşi aceste liste sunt foarte la modă.

Ca să înţelegi “big picture”-ul, poți vizualiza Ted Talk despre infidelitate. Link aici. Ceva mi-a atras atenţia în mod deosebit pentru că a fost o piesă de puzzle extrem de importantă în povestea noastră de azi. Esther Perel spune că şi oamenii perfect fericiţi în relaţiile lor de cuplu, caută “altceva” în afară. Că multe din relaţiile extraconjugale sunt mult mai mult decât sex. Că mulţi oameni când încep o aventură sau o relaţie spun că “se simt vii”, ca şi când fără această experienţă, simt că mor înăuntrul lor. Dar dincolo de aceste lucruri pe care le poţi descoperi urmărind acest discurs, este ceea ce oamenii înşelaţi declarau că simt în momentul când aflau de infidelitatea partenerului. “Simt că întreaga mea lume s-a prăbuşit. Tot ce ştiam e o minciună. Credeam că ştiu cine sunt şi credeam că ştiu ce înseamnă relaţia noastră şi întro clipă, nimic nu mai e valabil. “ Pasul următor pentru cel înşelat? O formă mai uşoară sau mai gravă de…depresie.

Una din lecţiile majore pe care le primim atunci când suntem înşelaţi, trădaţi, nu doar de parteneri de cuplu ci şi de prieteni, membri ai familiei, parteneri de afaceri, e că am căutat sursă de siguranţă, iubire, încredere, în exteriorul nostru, închipuindu-ne că putem să ne bazăm pe ceilalţi, pe cei din exterior că pe o fundaţie pe care putem construi ceva solid. Şi inevitabil, mai devreme sau mai târziu, ni s-a dovedit că nu era fundaţia pe care ar fi trebuit să construim propria fericire şi împlinire. Lecţia majoră este că nu îi poţi controla pe alţi oameni, ci poţi controla doar propriile stări interioare. Îţi poţi alege atitudinea şi poţi să fii fericit în mijlocul mizeriei şi a nefericrii, la fel cum poţi să fii depresiv şi neîmplinit, în mijlocul abundenţei. Cheia pentru stările noastre interioare, pentru împlinirea şi sensul în viaţa noastră, pentru iubirea şi bucuria după care tânjim toţi atât de mult, nu este în alţi oameni, nici în comportamentele lor, nici în stările lor emoţionale, nici în întâmplările aleatorii ale vieţii.

După depresie şi infidelitate, suferinţe majore în experienţa umană, hai să luăm şi sărăcia. Sărăcia este un alt factor extern şi relativ. Ce înseamnă să fii sărac? Pentru unul, 3 mese pe zi poate însemna abundenţă şi prosperitate, pentru altul scăderea averii sub 100 de milioane de euro poate fi motiv de sinucidere. Ce au în comun depresia, infidelitatea şi sărăcia? Acest numitor comun a fost revelaţia pe care am avut-o. Nu poţi rezolva niciuna din ele, concentrându-ţi atenţia asupra lor. În depresie, ai o listă cu 1000 de paşi de acţiune care să te scoată din depresie, dar tu nu ai combustibil pentru a trece la acţiune deci poţi să teoretizezi oricât, depresia rămâne cât timp dansezi în jurul ei. În infidelitate, nu este o opţiune să îţi bazezi fericirea şi viitorul pe comportamentul altui om, oricine ar fi oricât de mult l-ai iubi, pentru că ceea ce face el este relativ . Oamenii se schimbă, nevoile se schimbă, emoţiile se schimbă, totul în exterior se schimbă şi tu îţi doreşti stabilitate, siguranţă, împlinire şi fericire durabilă. Nu o vei avea când le vrei prin prisma altui om. La fel, nu este

o opţiune să nu iubeşti alţi oameni, să nu ai încredere în ei, să nu construieşti şi să te bucuri de relaţii împlinite doar pentru că nu poţi controla alţi oameni. Dacă nu alţi oameni sunt cheia care va aduce adevărata iubire şi fericire durabilă în viaţa ta, e clar că atenţia noastră trebuie să se îndrepte în altă parte. Legat de sărăcie, aproape întreaga omenire, chiar azi, se gândeşte că vrea să aibă mai mulţi bani. Şi totuşi, la sfârşitul zilei, doar un procent infim de oameni vor avea mai mulţi bani. Cei mai mulţi, vor avea mai puţini. Deci, să te gândeşti la bani, să îţi doreşti bani, nu îţi va aduce mai mulţi bani oricât de revoltat sau pasionat ai fi. Simpla dorinţa nu e de ajuns. La fel ca şi în depresie şi infidelitate, ne focusăm pe lucrul greşit. Rezolvarea celor mai mari probleme se întâmplă prin schimbarea lucrului pe care ne concentrăm atenţia. Vestea bună e că toate aceste probleme şi multe altele, îşi au originea şi totodată rezolvarea într-un singur loc.

Dacă am privi depresia, infidelitatea şi sărăcia ca şi mesaje, lecţii sau oportunităţi, ce am putea spune despre ele? Sărăcia vrea să te oblige să îţi depăşeşti condiţia, să te ambiționeze să îţi doreşti mai mult şi să cauţi prosperitatea şi abundenţa, nu doar supravieţuirea. Deasemenea, sărăcia vrea să te înveţe să apreciezi lucrurile mărunte, amănuntele, micile bucurii care costă puţin sau nimic şi de acolo, cu recunoştinţă şi apreciere pentru viaţă, să poţi creşte spre mai mult. Infidelitatea vrea să te oblige să descoperi de unde îţi iei sentimentul de valoare personală şi iubire. Când cu fiecare infidelitate, trădare şi dezamăgire îţi dai seama că îţi construieşti existenţa pe o fundaţie de nisip, eşti obligat să îţi reconsideri poziţia. Când descoperi că aşteptând iubire şi siguranţă de la alţi oameni aproape niciodată nu simţi ceea ce ai dori să simţi în inima ta, când constaţi că aşteptând aprobarea, valorizarea de la alţii, devii sclavul lor şi al factorilor externi care aproape niciodată nu se vor mişca după pofta inimii tale, eşti nevoit să regândeşti totul.

Depresia vrea să te omoare, pentru ca tu să renasti. Depresia îţi ia tot ce credeai că ai, tot ce credeai că e important şi valoros ca să te oblige, pentru că nu mai are alte metode, să cauţi ADEVĂRATA ta comoară. Depresia vine să îţi schimbe definiţia lucrurilor importante pentru tine, să îţi reseteze întreg sistemul de valori şi convingeri. Depresia îţi dă foc, apoi te transformă în cenuşă şi îţi da şansa să renasști din acea cenuşă, un alt om. Depresia este actul final al unui curs de dezvoltare personală la care nu ai fost atent şi nu ai învăţat lecţiile când ele ar fi fost uşoare şi plăcute. Eşti restant, nu ţi-ai făcut treaba când aveai timp şi energie, acum urmează să pierzi “vara” ca să dai examenul la toamnă. În depresie, lipseşte exact vara din viaţa noastră. Pentru a putea ieşi din depresie, e nevoie să simţi emoţii care te vor duce la noi comportamente însă acele emoţii sunt ascunse adânc în tine. Depresia te face să nu mai vrei să ieşi din casă şi să socializezi ca să rămâi odată singur cu tine şi să cauţi adevărata sursă a iubirii, a bucuriei, a motivaţiei şi a entuziasmului.

Nimic din ce contează cu adevărat pentru tine nu este în exterior şi dacă nu înţelegi asta cu vorbă bună, viaţa devine un profesor din ce în ce mai dur. Despresia este atunci când nimic din exterior nu îţi mai provoacă plăcere şi rămâi doar cu tine, să îţi provoci tu plăcere, bucurie, iubire şi să îţi alegi tu sensul pentru care exişti şi încă eşti viu. Unii aleg să se omoare decât să facă această muncă interioară. Rezumatul poveştii de până acum. Depresia vrea să te omoare sufleteşte, pentru ca tu să renasti şi să îţi găseşti emoţiile pozitive şi entuziasmul care îţi vor alimenta comportamentele ce te vor duce la rezultatele pe care le vrei şi la îndeplinirea visurilor tale. Infidelitatea vrea să îţi arate adevărata sursă a puterii tale, să înţelegi că iubirea izvorăşte din tine şi nu vine de la alţii atunci când ai tu chef, să înţelegi că atunci când iubirea vine de la alţii e imprevizibil şi tot ce poţi face este să te bucuri de ea fără să ai vreodată dreptul să o ceri şi pretinzi, că sentimentul de siguranţă nu poate veni dintr-o lume exterioară în permanentă schimbare şi să te

facă să înţelegi care sunt principiile corecte după care să te ghidezi în viaţă. Sărăcia te obligă să lupţi pentru supravieţuire pentru a aprecia cu adevărat lucrurile mărunte şi efortul de a crea valoare. Sărăcia te învaţă că nu poţi avea ceva valoros fără să oferi ceva valoros înapoi şi când nu ai nimic exterior ce poţi considera valoros, îţi rămâne doar să te uiţi în tine şi să descoperi valoarea din interior pe care să o extragi şi valorifici, să o transformi în valori materiale. Depresia nu se vindecă acordând atenţie depresiei ci acordând atenţie sensului pe care vrei să îl dai existenţei tale. Sărăcia nu se depăşeşte concentrându-te pe sărăcie ci pe cum poţi crea valoare pentru lume. Infidelitatea unui partener nu se evită fiind atent la partener şi controlându-l, ci descoperind iubirea şi siguranţa de sine, sentimentul de valoare personală care nu poate fi atins, furat sau zdruncinat de comportamentele altor oameni, orice ar face ei. De fapt, măsura unui suflet puternic, a unui om superior, este dată de cât de mult poate să îndure din

comportamentele semenilor săi şi să îşi păstreze zâmbetul pe faţă care provine din bucuria, împlinirea şi iubirea interioară ce sunt de neatins. Răspunsul la întrebările şi suferinţele tale Cum scap de sărăcie? Cum vindec depresia? Cum evit infidelitatea partenerului? Întrebări bunicele pentru a începe însă insuficiente pentru a ajunge la destinaţie. Întrebări şi mai bune sunt cele care încep să interogheze propria noastră lume interioară. Când simt că existența mea are un sens şi e valoroasă? Când simt entuziasm? Ce este şi cum se simte iubirea de sine? Dar respectul de sine, încrederea în sine şi sentimentul valorii personale? Cum aş putea să accesez aceste resurse, comori interioare ce îmi aparţin de drept prin naştere ca fiinţă umană? Cum aş putea să accesez aceste lucruri pentru a le transforma în lucruri valoroase nu doar pentru mine ci şi pentru cei din jur?

Când sunt mândru de mine şi alegerile mele şi cum aş putea să mă comport ca o fiinţă umană cu o înţelegere superioară? Acum, dă-mi voie să reduc totul la o singură frază. Orice problemă cred că am, ea se îndreaptă cu paşi repezi spre rezolvare când atenţia mea începe să se multe de la exterior şi de la problemă, spre interior şi spre bogăţia mea interioară. În lumea superficială a soluţiilor cu liniuţă, a fast-foodului, a superficialităţii, este absolut normal să existe depresie, infidelitate şi sărăcie. Fericirea şi împlinirea, iubirea şi entuziasmul, sensul neclinitit al vieţii, sentimentul de valoare personală, sunt lucruri minunate rezervate celor dispuşi să muncească pentru ele în această lume. Într-o altă lume, poate ele vin de la sine fără niciun efort. În această lume, efortul e condiţia vieţii. Să plângi de milă unui om ce are greutăţi e ca şi când ai aduce bocitoare de fiecare dată când un cunoscut a făcut febră musculară de la sport.

Greutăţile, problemele şi necazurile sunt aici să te formeze şi nimic mai mult. Nici o suferinţă nu este inutilă şi toate servesc unui scop superior pe care nu eşti capabil să îl vezi în momentul producerii suferinţei pentru că o iei ca pe un afront personal şi eşti prea implicat în poveste. „Vai, ce ghinion. De ce tocmai mie? Cu ce am greşit? M-am săturat.” De aceea detaşarea este un atribut al omului superior. Să te poţi vedea ca şi observator în timp ce ţi se întâmplă chestii este un lucru extraordiar. De aceea, vedem beneficiile suferinţelor la luni sau ani de zile după producerea lor, când nu mai suntem afectaţi emoţional şi spunem: „Ce bine că mi s-a întâmplat. M-a ferit de necazuri mai mari, m-a învăţat lecţii, m-a făcut mai înţelept” Cu cât încetezi mai repede să o iei personal, cu atât ritmul tău de evoluţie devine mai rapid. Nu are nimeni nimic cu tine. E doar viaţa şi cursul ei firesc. Se numeşte evoluţie. „Fă alegerile tale să reflecte speranţa, nu frica.” – Nelson Mandela

Răsplata sau pedeapsa vin în această viaţă, nu în cea de apoi. Şi vin zilnic, ca şi consecinţă pentru fiecare gând, emoţie şi faptă. Uneori, după ce punem fapte, gânduri şi emoţii zi de zi într-un taler, balanţa se înclină decisiv înspre bine sau înspre rău. Şi noi numim asta noroc sau ghinion, soartă sau providenţă când de fapt suntem arhitecţii fericirii sau nefericirii noastre. Când se întâmplă un lucru bun, vrem să ne atribuim merite, când se întâmplă ceva rău, să ne declinăm responsabilitatea. Însă oricât de mult vrei să îţi declini responsabilitatea, să ascunzi rahatul sub covor, să te minţi pe tine, în continuare balanţa începe să se încline şi vei avea un ghinion care poate fi prevăzut, care este programat şi care este implacabil. Sunt oare unii oameni condamnaţi la nefericire şi în acelaşi timp atât de orbi încât să nu vadă că tot ce au e propria operă?

Întreaga filozofie Personalitate alfa se bazează pe conceptul ilustrat mai sus. Lucrând la dezvoltarea noastră interioară, la potenţialul nostru, devoltand abilităţi pentru situaţiile exterioare, facem problemele precum sărăcia, depresia sau infidelitatea să devină irelevante. Filozofia Personalitate alfa te învaţă să te bucuri atunci când se întâmplă lucruri bune pentru tine în exterior, când eşti iubit de alţii, când câştigi bani, când atingi succesul însă în acelaşi timp te învaţă să nu suferi atunci când viaţa ta trece printr-o perioadă când este mai puţin darnică. Munca mea este să ghidez oamenii dinspre lumea exterioară înspre cea interioară deşi marea majoritatea oamenilor spun că suferinţele lor au cauze exterioare. Filozofia Personalitate alfa spune că orice problemă exterioară ai, o poţi rezolva dezvoltând o abilitate sau descoperind o resursă interioară de care nu ştiai până atunci. Vei găsi această filozofie în fiecare articol, carte sau curs şi faptul că de 10 ani progresăm împreună ne spune că această metodă funcţionează garantat.

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/ Sunt fericit că eşti alături de mine în această călătorie şi că suntem parteneri în aceastâ “muncă interioară”. Per aspera ad astra Pera Novacovici

Ce este depresia? Cum faci diferența între tristețe, o dispoziție negativă de câteva zile și depresie?

Poate că de multe ori te simți abătut, fără chef, îți lipsește motivația și începi să te întrebi dacă nu cumva suferi de depresie - dar ce este depresia? A fi deprimat nu înseamnă a avea o zi mai proastă și a te simți descurajat pentru că ceva nu a ieșit „cum trebuia”, nu înseamnă nici a fi trist o zi sau două din cauza faptului că ai pierdut ceva, ci implică mult mai mult de atât.

Depresia este o boală. Poate sună ciudat, nu? Este posibil să te fi simțit rău o perioadă îndelungată de timp iar datorită circumstanțelor să fi ajuns la un doctor psihiatru care ți-a pus acest diagnostic. În mintea umană se întâmplă ceva ciudat atunci când o persoană cu autoritate ne etichetează într-un fel anume, fie chiar și printr-un diagnostic- în primă instanță avem tendința de a ne resemna, de a ne simți neputincioși, ca și cum am gândi….„asta e…sunt bolnav, nu am ce face”, pentru că noi într-adevăr asociem boala cu neputința. Este bine să fii informat, să știi ce se întâmplă cu tine, însă nu trebuie sub nicio formă să predai armele și să abandonezi lupta. Un diagnostic nu ar trebui să te descurajeze. În esența ta, nu este nimic în neregulă cu tine. Tu ești același om, însă un om în suferință. Iar suferința va trece pentru că te poți vindeca și vei putea din nou să te bucuri de viață.

Depresia se poate insinua în viața noastră pe nesimțite. Chiar dacă simțim un disconfort apăsător pentru că ceva nu mai este la fel ca înainte, pentru că ceva a început să

nu mai fie ok cu noi, chiar dacă în interior ne simțim mai întunecați, chiar dacă semnale subtile încep să ne atenționeze că trebuie să ne oprim ori să schimbăm ceva în viața noastră, putem alege cu ușurință să ignoram ceea ce simțim, să nu dăm ascultare trupului și intuiției noastre și să mergem tot înainte acceptând și repetând scenarii distructive, tipare relationale disfunctionale, obiceiuri nesănătoase și să ne lăsăm ghidați de credințe limitative și gânduri negative.

Atunci când tristețea devine persistentă și începe să afecteze relațiile unei persoane cu ceilalți din jurul său, sau atunci când tristețea împiedică acea persoană să își desfășoare activitatea în mod normal se poate ajunge foarte ușor la depresie. Tristețea și depresia sunt două lucruri total diferite, însă tristețea este o componentă a depresiei.

Tristețea este o emoție normală, intensă, trecătoare și de scurtă durată și face parte din experiența de viață a

fiecăruia dintre noi. Tristețea poate fi benefică într-o oarecare măsură deoarece ne ajută să conștientizăm mai bine situațiile, atitudinile și gândurile care ne cauzează această emoție putând învăța astfel să le controlăm ori să le evităm, să reevaluăm situațiile prin care trecem și greșelile făcute. Tristețea trebuie acceptată deoarece este o emoție normală și nu o dovadă de slăbiciune. A accepta tristețea nu înseamnă a te complace într-o stare negativă zi de zi, ci a conștientiza ce simți, a înțelege de ce simți ceea ce simți, a permite emoției să se manifeste lăsând-o astfel „să treacă prin tine”, a te elibera de ea, a te ridica în picioare și a găsi soluții prin care să îți reintri „în formă” și să îți continui viața.

O tristețe intensă care persistă pe o perioadă îndelungată de timp ne determină starea generală de fond sau dispoziția afectivă și nu este deloc benefică. Atunci când avem o dispoziție depresivă de mai bine de două săptămâni, când ne pierdem interesul pentru activitățile

pe care le făceam înainte și nimic nu ne mai face placere, putem avea un început de depresie.

O persoană deprimată poate fi iritabilă la fel de bine precum poate fi tristă, își poate pierde pofta de mâncare sau dimpotrivă poate simți o nevoie compulsivă de a mânca, poate avea insomnii sau o stare permanentă de somnolență. Multe persoane pot simți o deteriorare a capacității de a gândi, de a memora, de a se concentra și de a lua decizii.

O persoană deprimată se luptă în fiecare zi cu sentimentul propriei inutilități, cu tristețea, disperarea și desurajarea. Nu mai simte nicio placere pentru activitățile care înainte o interesau, este în permanență obosită și extenuată chiar și după cele mai mici sarcini, îi lipsește energia și se poate gândi la moarte sau la planuri ori tentative de suicid.

O persoană deprimată se autoînvinovățește, se devalorizează și se gândește în mod repetitiv la greșelile pe care le-a făcut, răscolește trecutul și își caută vină și acolo unde nu este cazul.

Universul interior al unei astfel de persoane este asemeni unei închisori din care are impresia că nu poate evada. O închisoare a propriei ființe deoarece nu se simte suficient de capabilă pentru a-și depăși suferința și condiția actuală. Sentimentele de autodevalorizare și inutilitate, gândurile prin care se blamează și se învinovățește, resentimenetele față de propria persoană, furia și nedreptatea pe care le resimte față de experiența prin care trece, frustrarea cauzată de incapacitatea de a-și depăși trăirile și de a se simți din nou bine în ciuda lunilor care trec, toate acestea îi crează depresivului sentimentul captivității în întuneric și iluzia neputinței.

Acest univers interior poate fi uneori greu de înțeles pentru apropiații acestuia, pentru familie sau pentru

colegi. Persoana care suferă de depresie are nevoie de înțelegere, compasiune și spriin, însă nu de milă și „cocoloșire”. Uneori se întâmplă ca suferința prin care trece un om să ajungă la o intensitate atât de mare încât să facă posibilă accesarea unui nivel superior de conștientizare, un nivel la care acesta se vede nevoit să „se scuture”, să îți adune forțele și să răzbească.

Dacă vrei să înțelegi mai bine prin ce trece o persoană care suferă de depresie, te invit să citești următoarele rânduri:

Filă de jurnal

M-am trezit gol, gol pe interior. E a nu știu câta zi când trebuie să mă lupt cu mine ca să mă dau jos din pat. De ce aș face asta? Nu mai simt nimic, nu mă mai bucură nimic, nu îmi mai doresc nimic. Aș vrea să mă ascund sub plapuma asta, să dispar cumva sub greutatea ei.

Mă apasă răsăritul zorilor. Abia aștept să vină noaptea ca să pot dormi din nou, ca să nu mai fiu nevoit să mă gândesc la nimic. Și știu că iar o să-mi fie greu să adorm…oricum nu fac nimic toată ziua. Ce m-ar putea obosi în afară de gândurile mele, de existența-mi anostă și fără sens pe care trebuie să o suport zi de zi?

Mă obosește mintea mea, mă obosește și mă înfurie să-i văd pe oamenii ăștia zilnic. Oricum nu mă ajută cu nimic. Sunt convins că se uită de-a doua la mine, că mă judecă. Ce, eu nu pot să îmi dau seama de privirile lor disprețuitoare? Probabil că mă consideră un ratat pentru că mi-am dat demisia, pentru că stau acasă, pentru că nu fac nimic. Ce ușor e să judeci și să arăți cu degetul! Și ce nedrept! Ei nu știu în ce lupte mă zbat zilnic, nu știu cât mi-aș dori să muncesc din nou, dar să muncesc ceva care să-mi placă, ceva care să nu mă sece de viață și energie…Și chiar asta caut, asta îmi doresc și pentru asta ma lupt. Poate consideră că nu fac nimic și mă acuză de asta. Dar nu este adevărat. În fiecare zi fac câte ceva

pentru a depăși starea în care sunt de atâtea luni, dar atât de greu îmi este… Copacoterapia (terapia cu ajutorul arborilor)

Stim ca ne putem trata cu ajutorul arborilor vii, dar si

cu

fragmente

din

lemnul

acestora.

Acest

tratament este util in diverse boli, dar pina in prezent nu s-a stiut ca fiecare arbore are un bioritm al sau – cu ore de repaus si ore de maxima activitate biologica. Aceste perioade de maximum sint cele in care arborii ne aduc un folos maxim din punctul de vedere al efectelor terapeutice.

Unii arbori ne atrag, altii sint neplacuti, resping si sperie, produc emotii negative. Fiecare dintre noi isi poate gasi copacul care i se potriveste, a carui energie o va resimti si care il va ajuta. Este necesar sa mentionam, de asemenea, ca arborii

au

unii

energie

pozitiva,

altii

energie

negativa.

Spre

proprie

mesteacanului,

catanului,

exemplu,

artarului,

energia

pozitiva

stejarului,

teiului,

frasinului,

este

pinului, salciei.

Acesti arbori ne alimenteaza cu energia lor vitala, dind sanatate organismului uman. Arborii cu energie negativa sint plopul, plopul tremurator, bradul, platanul, malinul, arinul. Acesti arbori absorb energia din corpul omului si, o data cu ea, extrag si durerea, eliminind din organism energia daunatoare. Mesteacanul Intre orele 2.00 si 3.00 (ora Bucurestiului) , mesteacanul se afla in perioada de pauza. Perioada activa

este

cuprinsa

intre

orele

4.00

si

8.00

(valoare maxima – in restul timpului nu se obtine efectul maxim). Energia mesteacanului este moale, cu efect linistitor. Persoana apasata de stres se lipeste de scoarta mesteacanului, varsa lacrimile cuvenite, iar dupa ce a fost eliminat stresul, linistea sufleteasca revine..

Stejarul Este in repaus intre orele 14.00 si 16.00. Perioada cea mai activa este intre orele 21.00 si 3.00 dimineata.

Energia

atotstapinitoare.

De

stejarului

este

stejar

te

nu

puternica,

poti

apropia

oricum. Cei ce sint iritati, plini de nervi, ar face mai bine sa nu se apropie de un stejar. In prima etapa este nevoie de energia unui plop tremurator sau a unui arin, pentru a scapa de starea de nervi si, abia dupa aceea, ne putem apropia si de stejar, pentru a beneficia de aportul energiei sale. Pinul La fel ca toate coniferele, pinul este in permanenta activ (fara pauze). Energia pinului este puternica. El este capabil sa preia orice depresie, preia si anihileaza socul psihico-emotional de la persoana afectata. Artarul Perioada de repaus a acestui arbore este intre orele 3.00 si 4.00, iar cea de activitate intre orele 6.00 si

9.00. Energia artarului este moale, relaxanta si aduce intr-o stare de armonie invelisul energetic (aura) al omului. De asemenea, deochiul este cel mai bine alungat sub coroana unui artar. Frasinul Are o energie pura, subtila. Aceasta purifica foarte bine

cimpul

psihicul.

energetic

In

uman

apropierea

recomandabil

sa

concentrare

puternica

si

unui

meditam, a

aici

redreseaza frasin

este

realizindu-se

atentiei.

si

o

Frasinul

inregistreaza un maxim al activitatii intre orele 10.00 si 12.00. Acest arbore se recunoaste usor dupa semintele ca niste elice. Castanul (salbatic) Este activ intre orele 12.00 si 14.00, perioada de pauza fiind intre 6.00 si 7.00. Energia castanului elibereaza, contactului halucinatii.

genereaza cu

acest

fantezie, arbore

dar poate

exagerarea duce

la

Teiul Acest arbore se afla in repaus intre 5.00 si 6.00, fiind activ intre orele 1.00 si 5.00. Energia teiului este de factura moale, blinda. Senzatia pe care o da energia teiului este de caldura si pace. In China teiul este numit (si nu degeaba) copacul uitarii. Salcia Repausul

salciei

este

intre

1.00

si

2.00,

iar

activitatea intre 17.00 si 20.00. Energia salciei este moale, calmanta, relaxanta, capabila sa refaca organismul ce revine in contact cu energia ei. In preajma salciei trece senzatiile de furie si oboseala. Salcia este capabila sa ne scape de durerile de cap si sa readuca armonia in intregul organism. Plopul Pauza este intre orele 3.00 si 4.00, iar activitatea intre

14.00

si

17.00.

Energia

este

uniforma,

moderata, mobilizeaza fortele din noi in directia dorita,

realizeaza

corectia

psihicului.

Daca

imbratisam plopul pentru citeva minute, scapam de

oboseala. Dar nu este bine sa exageram, caci se produce un retur al energiei, ceea ce da senzatia de ameteala. Plopul tremurator Acest

arbore

se

odihneste

intre

1.00

si

2.00

noaptea si este activ intre orele 13.00 si 16.00. Creste in zone umede. Plopul tremurator aspira energia ca un vampir, de aceea nu se recomanda stationarea in apropierea acestui arbore mai mult de 10 minute. In general, oamenii se resimt intr-o padure de plopi tremuratori, caci aici domneste disconfortul. Totusi, raminerea un scurt interval de timp

linga

un

asemenea

copac

este

benefica,

deoarece el va pompa din organismul nostru tot stresul si surplusul de energie daunatoare. In doar 10 minute, cu o crenguta de plop tremurator putem scapa de durerea de masele, doar lipind ramurica de obraz. De fapt, plopul tremurator alina orice durere, in afara de durerile de cap si crizele cardiace.

Arinul Creste, de asemenea, in zonele umede. Ramine in repaus intre orele 0.30 si 3.00. In rest este in permanenta activ. Energia arinului este negativa, deci nu trebuie sa ne sprijinim de acest copac. Dar, daca folosim o bucatica de lemn de arin, pe care o aplicam in zona ficatului, scapam de criza biliara. Totodata, arinul ne ajuta sa ne eliberam de durerile sufletesti, cauzate de suparari, iar in reumatism este bine sa se frictioneze locul dureros cu frunze de arin. De retinut Pentru a ne reface din punct de vedere energetic si emotional, trebuie sa alegem totdeauna copacii cei mai

sanatosi,

cu

scoarta

fara

umflaturi

sau

cicatrice, pentru a avea certitudinea energiei lor de calitate

(si

a

corespunzatoare) .

unei

zone

bioenergetic