Depozitarea#clasaa9a.pptx

Depozitul si depozitarea -Elev : Radu Ștefan-Paul

-Modul : Economia Întreprinderii

Depozitarea mărfurilor Transportul în timp al mărfurilor se realizează în principal prin stocare , respectiv depozitare . Depozitarea mărfurilor este însa strâns legată și de procesul de transport. Procesul de transport cuprinde atât timpul alocat transportului , cât și cel pentru încărcare , descărcare , întocmirea documentelor și formalităților , depozitare temporară etc. Depozitarea propriu-zisă are drept principale cauze : •

Naturale: 1.

Periodicitatea producțiilor agricole

2.

Condiții climaterice deosebite ( înzăpeziri , inundații , etc) care afectează transportul si necesită depozitare.

3.

Obisnuințele de consum : anumite produse se consumă iarna (lemnele de foc) , altele în tot cursul anului. Ambele necesită realizarea de stocuri.

4.

Condiții meteorologice care obligă la restrângerea sezonieră a activității.

•

•

Economice : 1.

Sezonalitatea cererii pentru anumite produse modifică major prețul de vânzare. Producția trebuie stocată până la timpul cererii sau cel al prețului optim.

2.

Deși multe procese au caracter continuu , ele implică crearea de stocuri de siguranță pentru a asigura continuitatea producției.

3.

Deseori , realizarea transporturilor în partide mari scade costul transportului , mult mai mult decât costul depozitării.

4.

Acumularea de mărfuri în scopuri speculative sau pentru constituirea de gajuri , garanții , etc.

5.

Necesitatea prezentării mărfurilor prin intermediul expozițiilor , magazinelor cu vânzare , etc.

Strategice: 1.

Realizarea de stocuri pentru perioade de război , calamitate , etc. , formate din stocuri strategice de alimente , combustibili , muniții , medicamente , etc.

Depozitul Depozitul este locul în care se face transportul mărfurilor in timp. Putem avea depozite la producător , la vânzător sau pe parcus , fie ca unități independente , specializate numai pentru depozitare, fie ca unități anexate unei alte structuri. Depozitele pot fi specializate după produs , după zone geografice ( mărfuri pentru Europa , Asia , etc. ) , după clientelă sau pot fi generale. Depozitul are un spațiu de contact cu furnizorii. Acest spațiu este amenajat caracteristic tipului de marfă si taliei depozitului : găsim o anumită construcție si dotare pentru transportul pe calea ferată , alta pentru transportul auto și alta pentru transportul auto containerizat, de exemplu. Fiind specializate în depozitare , ele preiau cantități mari de marfă , astfel încât operațiile de încărcare-descărcare sunt cât mai apropiate de standardele internaționale aceptate.

Depozitul are un spațiu de contact cu clienții , care poate avea amenajări mixte : pentru transport de mare capacitate sau pentru transportul de partide mici de mărfuri . Ambele tipuri includ și zona de evidență contabilă și financiară și pentru emiterea documentelor de transport , inclusiv cele pentru transportul internațional , care sunt foarte specializate. Uneori pot include și un spațiu pentru control vamal si fitosanitar . În interiorul spațiului de depozitare ( acoperit sau nu ) , avem spațiile pentru depozitare efectivă , și cele pentru operații de producție : dezambalare , sortare , reambalare , grupare , lotizare , control de calitate , recondiționare , etc. În timpul depozitării , în funcție de natura mărfii , se fac și controalele periodice , privind calitatea. Spațiile de depozitare sunt amenajate diferit , în funcție de marfă : spațiile pentru grâu vor fi diferite de cele pentru benzină sau computere. Depozitele specializate exclusiv în depozitare pot emite documentul numit warrant care atesta prezența în depozit a unui anumit fel de marfă , într-o anumită cantitate . Aceste documente se pot negocia și pot asigura finanțarea întreprinderilor . O condiție esențială , privind astfel de operațiuni , este credibilitatea depozitului respectiv.

În marele porturi , depozitele au dimensiuni foarte mari, cu capacități imense . Exploatarea lor este de tip industrial, din cauza volumului mare de mărfuri manevrate zilnic . Depozitele moderne sunt computerizate , atât pentru evidența mărfurilor depozitate cât și pentru operațiile cu transportatorii și depozitarii . Tehnologiile moderne de transport au permis standardizarea muncii în depozite și un mare randament al activității. Din marile depozite ( antrepozite ) , marfa poate ajunge în depozite zonale , apoi în depozitele întreprinderilor sau comercianților . Marea majoritate a mărfurilor se află fie în sistemul de depozite , fie în cursul transportului. Trebuie să menționăm însă și un aspect al societății de consum: „depozitarea” la cumpărător , respectiv cumpărarea de mărfuri peste nevoile normale de consum , mai ales a mărfurilor de folosința îndelungată , ajungându-se la adevărate depozite de haine, pantofi , cărți , etc.