Delavrancea Barbu - Apus De Soare (cartea).pdf

Barbu

DELAVRANCEA APUS DE SOARE

CUPRINS Not[ asupra edi\iei........................................................................................2 Tabel cronologic ...........................................................................................3 APUS DE SOARE...........................................................................................5 VIFORUL .....................................................................................................72 LUCEAF{RUL............................................................................................160 SULT{NICA...............................................................................................263 Referin\e critice.........................................................................................286

CZU 859.0–8 D 28

CUPRINS

NOT{ ASUPRA EDI|IEI Textele din edi\ia de fa\[ au fost reproduse dup[: Barbu Delavrancea, Opere, edi\ie ]ngrijit[, studiu introductiv, note =i variante, glosar =i bibliografie de Emilia +t. Milicescu, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, vol. I (1965), vol. II (1965), vol. III (1967) =i Barbu Delavrancea, APUS DE SOARE, edi\ie ]ngrigit[ de Emilia Milicescu, prefa\[ =i tabel cronologic de Teodor Vârgolici, Editura Minerva, Bucure=ti, 1971, colec\ia "Biblioteca pentru to\i".

Coperta: A Colâbneac ISBN 9975-904-09-2

© «LITERA»

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC (de Teodor Vârgolici)

1858 2 aprilie Se na=te viitorul scriitor Barbu Delavrancea, ]n mahalaua Delea Nou[ din Bucure=ti, pe strada Vergului, nr. 166, ]n familia lui +tefan Tudoric[ Albu, starostele c[ru\a=ilor care transportau cereale la schelele din Giurgiu =i Olteni\a. 1866 Barbu e ]nscris la +coala sucursal[ nr. 4 din “Coloarea Neagr[“, direct ]n clasa a II-a, deoarece c[p[tase primele no\iuni =colare anterior, cu dasc[lul Ion Pestreanu de la biserica Sf. Gheorghe Nou. Institutorul Spiridon Danielescu adaug[ la prenumele tat[lui sufixul “-escu”, =i astfel viitorul scriitor poart[ numele Barbu +tef[nescu. 1867 Se ]nscrie ]n clasa a III-a la +coala domneasc[ de la Maidanul Dulapului, unde cunoa=te pe profesorul Ion Vucitescu, prototipul eroului din nuvela Domnul Vucea. 1870 Devine elev ]n clasa I-a la Gimnaziul Gh. Laz[r din Bucure=ti, unde frecventeaz[ numai un trimestru. 1 decembrie Se transfer[ la liceul Sf. Sava. 1877 9 iunie. Debuteaz[ ]n ziarul România liber[, cu poezia patriotic[ “Stan\e”, semnat[ Barbu. Dup[ absolvirea liceului Sf. Sava, devine student al Facult[\ii de drept din Bucure=ti. 1878 Public[ prima plachet[ de versuri Poiana lung[, semnat[ Barbu. }ncepe s[ lucreze ]n redac\ia ziarului România liber[. 1880 Semneaz[ ]n România liber[ cu pseudonimul Argus. 1882 }=i ia licen\a ]n drept, cu teza Pedeapsa, natura =i ]nsu=irile ei. Cu ajutorul familiei Verghy, al fratelui s[u, avocatul Nicu +tef[nescu, =i al ziarului România liber[, pleac[ la Paris, pentru preg[tirea doctoratului ]n drept. 1884 Spre sfâr=itul anului se ]ntoarce ]n \ar[, f[r[ a-=i fi luat doctoratul ]n drept, dar cu o solid[ =i vast[ cultur[ literar-artistic[. Se ]nscrie la baroul Ilfov. Reia colaborarea la România liber[. Ia numele literar de Barbu Delavrancea. 1885 Apare volumul Sult[nica.

Colaboreaz[ la gazeta socialist[ Drepturile omului. Colaboreaz[ la ziarul Epoca. 1886 Semneaz[ cu pseudonimul Argus Cancanurile politice ]n ziarul Lupta al lui G. Panu. 1887 Scoate dou[ numere din Lupta literar[. Intr[ ]n redac\ia Revistei noi a lui B.-P. Hasdeu. Public[ volumul Trubadurul. 1888–1894 Colaboreaz[ la ziarele Democra\ia =i Voin\a na\ional[. 1892 Public[ volumul Parazi\ii. 1893 Apare volumul }ntre vis =i via\[. 1894 E ales deputat ]n colegiul II la Ploie=ti. 1899 P[r[sind partidul liberal, trece la conservatori, fiind numit primar al capitalei, apoi deputat de Putna, Mehedin\i =i Vaslui, vicepre=edinte al Camerei =i mai târziu ministru al lucr[rilor publice. 1902 Ia ap[rarea lui I. L. Caragiale, printr-o r[sun[toare pledoarie, ]n procesul intentat calomniatorului Caion. 1903 Public[ volumul Hagi-Tudose. 1909 Scoate volumul St[pânea odat[. Creeaz[ drama istoric[ Apus de soare. 1910 D[ la iveal[ piesele de teatru Viforul =i Luceaf[rul. 1911 Scoate volumul Lini=te, Trubadurul, St[pânea odat[. 1912 Apare comedia ]n 3 acte Irinel. Este ales membru activ al Academiei Române. 1913 |ine discursul de recep\ie la Academia Român[, Din estetica poeziei populare. Tip[re=te comedia ]n 4 acte Hagi-Tudose. 1918 29 aprilie Se stinge din via\[ Barbu Delavrancea.

Dup[ Teodor V~RGOLICI

4

CUPRINS

APUS DE SOARE (1503—1504) Dram[ ]n 4 acte

PERSONAJE: +TEFAN CEL MARE BOGDAN LOGOF{TUL T{UT POSTELNICUL TOADER VORNICUL JURJ HATMANUL ARBORE PÂRC{LABUL DRAGO+ PÂRC{LABUL ALEXA PÂRC{LABUL GRUMAZ{ PÂRC{LABUL +ANDRU PÂRC{LABUL COSTEA PÂRC{LABUL NEGRIL{ B{TRÂNUL +TEFUL, fost pârc[lab B{TRÂNUL HR{MAN, fost pârc[lab PAHARNICUL ULEA CLUCERUL HRINCOVICI VAME+UL CHIRACOLA CLUCERUL MOGHIL{ STOLNICUL DR{GAN JITNICERUL STAV{R PETRU RARE+ DOFTORUL IERONIMO DA CESENA DOFTORUL +MIL DOFTORUL KLINGENSPORN |UGULEA MOGHIL{ UN PIETRAR UN CURTEAN DOAMNA MARIA 6

IRINA, fata pârc[labului Dajbog, + 1476 REVECA,fata comisului Huru, + 1476 B{LA+A, fata pârc[labului Oan[, + 1484 ILINCA, fata pârc[labului Gherman, + 1484 DOMNICA, fata hatmanului Arbore ANCU|A, fata pârc[labului Toader OLEANA, fata vornicului Duma FIRA, fata pârc[labului Drago= LISANDRA, fata pârc[labului Alexa JOI|A, fata pârc[labului Ivanco NEAGA, fata pârc[labului +andru ILEANA, fata pârc[labului Iva=cu HERA, fata pârc[labului Grumaz[ ST{NI+OARA, fata pârc[labului Ieremia OANA DOCHIA C[pitani, copii de cas[, aprozi, hotnogi, hânsari1 etc.

1 Hânsar, hinsar — nume dat unora dintre c[pitanii care st[teau ]n frun-tea celor 13 c[pitani din care se compunea armata \[rii ]n vechea Moldov[.

7

ACTUL I }n stânga, o arip[ a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de fier, sfâr=indu-se cu o teras[ pus[ pe t[lpi de piatr[. O u=[ d[ pe teras[. Mai departe se vede turnul castelului. }n dreapta, o poart[. Ceva mai ]n fund, un pu\ cu dou[ roate =i cu un colac de piatr[. O albie cu ap[ de n[lbit. Lâng[ pu\, o salcie pletoas[. Ograda domneasc[, cu arbori =i copaci b[trâni, ]nconjurat[ cu ziduri vechi. Je\uri, scobite ]n piatr[, la umbra copacilor. }n fund, o parte din ora=ul Suceava =i valea râului Suceava =erpuind dinspre munte. E o zi de toamn[. Vântul sufl[. Frunzele cad.

SCENA I IRINA, REVECA, B{LA+A, ILINCA, ILEANA, DOMNICA, ANCU|A, OLEANA, FIRA, LISANDRA, JOI|A, HERA, NEAGA, ST{NI+OARA, OANA, DOCHIA =i |UGULEA MOGHIL{.

(La ridicarea cortinei toate lucreaz[.)

IRINA: Cum, cum? FIRA: Ei, a=a... Zic, se duse, se duse, pân[ dete d-un balaur... JOI|{: Mai ]ncet, Hera. Dai peste \eav[... De un ce, Zamfiro?... +i tu, Lisandra, bate mai domol... Na! iar ai ]ncurcat firele... LISANDRA: De un balaur... Sta\i... A s[rit tindechea1. ILEANA: Cu gândul la Orhei. D-a mai s[ri o dat[, s[ =tii c[ r[mâi, ca mine, fat[ b[trân[. 1 Tindeche — stinghie ]ngust[ de fier sau de lemn, cu zim\i la ambele capete, care se a=az[ la r[zboiul de \esut pentru a \ine pânza bine ]ntins[.

8

REVECA: Ba ca mine... IRINA: Ba ca mine... B{LA+A: Ca voi... ca noi... ILINCA: Dumnezeu s[ \ie pe pârc[labul Alexa din Orhei. NEAGA: Las[ focului basmul. La noapte. Vântul se umfl[. Frunzele cad. Va fi numa bine: noapte, vijelie, basm, =i eu s[ m[ ghemuiesc lâng[ dada Irina. (S-aud toaca =i clopotele.)

REVECA: Mam[ Dochio, e vremea la toac[. Adu bostanul fiert =i fagurii de miere =i ulciorul cu ap[ rece. DOCHIA: S-aduc[ mama, bunica maichii. IRINA (c[tre |ugulea): +i tu? Ce stai ca un \ap logodit?... E=ti mândru... Ai sabie... +i ce-ai s[ faci cu ea? |UGULEA (face cu mâna ca =i cum ar t[ia): S[... IRINA: M[[[[... |UGULEA: H]-h]... IRINA: Când?... |UGULEA: Iac[ =-acuma... IRINA: O! b[tu-te-ar potca1! (}l mângâie.) S-aju\i mamei Dochii. Dar, vezi, \ine-\i firea, nu-\i pune mintea cu bostanul. (Fetele râd.)

|UGULEA: Apoi... d[... maic[, maic[! (Iese.) SCENA II Cele de sus, afar[ de |UGULEA =i DOCHIA.

LISANDRA: Am \esut bine, dad[ Reveca? REVECA: Nu bate ]ntr-o parte. Apuc[ spata drept de mijloc.

1

Potc[ — belea, vrajb[.

9

ANCU|A: Dar eu? REVECA: Mai bine... Nu strânge cârligele... A=a... mâinile-n voie... ca =i cum te-ai juca. DOMNICA: Verdele [sta, ori [sta, dad[ Reveca? REVECA: Prive=te firea... Aci, =coala =i ]nv[\[tura. Prim[vara toate sunt proaspete, dar nu depline, vara toate coapte =i vii, toamna toate p[lesc, prind un fel de rugin[, se ]nvechesc... =i nimic murdar... Da, bine... ST{NI+OARA: Uf! Doamne, Doamne! REVECA: Ce, mo\ato? |i s-a urât? Bini=or. Ghergheful e de r[bdare. JOI|A: Iaca =i barba p[rintelui Iva=cu din Hotin... IRINA: Ba p[rul t[u de oaie crea\[. HERA: Am ispr[vit. Nu mai am \evi. B{LA+A: Da, dar pe dinafar[ cine-a dat? HERA: Numai la dou[. Le desfac =i le fac. OLEANA: E bine, Reveca? REVECA: A! o minune! Ai zice c[ de când te-ai n[scut \ii furca-n brâu. Da... da... Inul curge din caier pe fus ca un fir de p[r. Nici o gâlc[. De=tele tale mulg caierul, =i caierul se tope=te, =i fusul zbârnâie =i plute=te parc-ar avea aripi. O! ciut[ zglobie, tu ai s[ \ii casa c-un fus... Dar tu, Oan[, ce isprav[ mi-ai f[cut? OANA: Mai am pu\intel =i le n[lbesc. Prea multe. +i nu m[ plâng c[ sunt prea multe, dar pentru c[ sunt multe m[ pui pe gânduri... REVECA: M[ b[iete — c[ por\i p[rul b[lan ca pl[ie=ii — , ce spui? Ce gânduri? OANA: Nu vede\i ce de fâ=ii? +i ]nc[ trei c[m[=i de in, dale doamnei, s[ le rup pentru sl[vitul domn [l mare... ILINCA: Fa Oan[, \ie \i-e lene. OANA: Ba... B{LA+A: Fa Oan[, \ie \i-e foame. OANA: Ba... B{LA+A: Fa Oan[, pe tine te \ine degeaba la curte. OANA: D[... IRINA: Fa Oni=or, cin’ \i-a dat \ie betele astea de argint? 10

OANA: Sl[vitul. REVECA: Da\i pace fetei... Ce e, Oan[, cu gândurile tale? OANA: Ce s[ fie?... Prea multe fâ=ii... Prea multe... REVECA: Nu-i trebuie? De ce te plângi? OANA: Da... ]i trebuie... Dar de ce a=a de multe?... +i buna doamn[, când mi le-a dat, mi-a zis: “Pân[ disear[ s[ le faci... +i mai lungi, Oan[, mai lungi.” +i-a oftat. +i, plecând, am v[zut-o f[cându-=i cruce. TOATE: F[cându-=i cruce? OANA: Da... Mie ]mi miroase a r[zboi... TOATE: A! ILINCA: R[zboi... c[ de mult nu fusese... Aproape de doi ani... +i se-mplinesc dou[zeci de ani de când pârc[labii Gherman — bietul tata — =i Oan[, tovar[=ul lui, picar[ din turnul Cet[\ii-Albe... +i-a zis Oan[ lui Gherman: “Scap[ tu!”... +i-a r[spuns Gherman lui Oan[: “Ba tu!”... +i s-au grijit amândoi, =i =i-au iertat p[catele unul altuia... +i-a zis Oan[ lui Gherman: “|ie-l Dumnezeu pe +tefan!”... +i-a zis Gherman lui Oan[: “Amin!”... +-au pierit ei cu to\i ai lor... IRINA: Sunt dou[zeci =i =apte de ani ]ncheia\i de când pieri floarea Moldovei la R[zboieni. Trosnea cetatea ridicat[-n prip[ de sl[vitul nostru voievod... Fl[c[rile se-n[l\au pân[ la cer... +i el \ipa: “Nu v[ l[sa\i!”... +i pârc[labul Dajbog, bietul tata, i-a zis: “Nu ne-om l[sa, dar du-te”... +i comisul Huru, =i postelnicul Hrâncu ]l târâr[ afar[ din lupt[, rupându-i vestmintele de pe el, =i i-au zis: “Du-te, c[ Moldova nu piere, d-om pieri noi”... +i s-au stins =i Hrâncu, =i Huru, =i Dajbog, cu to\i boierii mari =i mici, b[trâni =i tineri, pân[ la unul, c[ Mohamed, v[zându-i, a =optit l[crimând: “Oh! \ara aceasta nu va fi a mea!”... +i sfântul s-a dus =-a adunat pl[ie=ii, =i-a adulmecat pe Mohamed lovindu-l de dinapoi =i din l[turi pân’ l-a trecut Dun[rea... +i-a pus piatra s[pat[ unde a stat b[t[lia, m[rturisind lumii: “Aici, eu am fost frânt, s[ cunoasc[ =i s[ =tie toat[ suflarea din \ar[ c[ a fost cu voin\a lui Dumnezeu ca s[ m[ pedepseasc[ pentru p[catele mele, =i l[udat s[ fie numele lui ]n veacul vecilor”. 11

TOATE: Amin! REVECA: }n patruzeci =i =ase de ani, treizeci =i trei de b[t[lii, dou[ f[r[ izbând[ =i treizeci =i una de biruin\i! El s[ tr[iasc[, =i Moldovei i-e bine! ILEANA: Va tr[i cât Matusalem, =tiu eu... DOMNICA: +i eu... LISANDRA: +i eu... JOI|A: +i eu... HERA: E ]nz[oat! NEAGA: Când s-a n[scut, l-a sc[ldat ]n sânge de =erpoaic[... IRINA: +i de vultur... S[ se strecoare =i s[ se ]nal\e... SCENA III DOCHIA aduce, p-un cârp[tor1, bostanul spart ]n buc[\i. Ies aburi. |UGULEA, pe dou[ t[vi de argint, faguri de miere, pere =i struguri. OANA se duce cu un vraf de fâ=ii la pu\ =i le-a=eaz[ ]n albie.

|UGULEA: Loc, loc... struguri m[=ca\i... parc[ ar fi lacrimi... =i faguri cu miros de sulcin[... =i pere ca... REVECA: Cum? |UGULEA: Iac[ o vorb[. REVECA: De unde =tii?... +terge-te la nas... Uf! =i ai =i sabie... Multe urzici ai t[iat... |UGULEA: Sunt moldovean... |ugulea al lui Moghil[... S[ nu râzi de mine... M[ria-sa doamna m-a pus s[-nv[\ slujb[ domneasc[... Pân’ la sabie... REVECA: Sât!... Vine...

1

Cârp[tor — fund de lemn.

12

SCENA IV +TEFAN vine de la dreapta din ograd[. Must[\ile =i p[rul, aproape albe. C-o mân[ \ine pe DOAMNA MARIA, cu alta o sabie dreapt[ cu mânerul cruce. La câ\iva pa=i, câ\iva curteni =i aprozi ]n haine ]mpodobite.

+TEFAN: Ce e t[cerea aceasta, fetelor? Parc[ sunte\i pui de g[in[ când trece uleiul... Parc[ sunte\i un stol de vr[bii ]ncremenite ]n stuh[raia din iazuri când aude chiotul... Parc[ sunte\i ni=te flori de lunc[ când n-adie vântul... Smerite? Mie nu-mi plac oamenii smeri\i... Veni\i s[ v[ blagoslovesc. (Fetele se apropie sfioase.) }mprejurul meu... a=a... a=a... ca ierburile crude de pe b[trânul turn al Sucevei... Da... da... s[rut[ mai bine, nu te sfii, Ilinco... mai bine, fata pârc[labului Dajbog... Da... da... pe rând... Ilean[, erai mic[ când pieri Hrâncu... +i tu, Olean[, ai s[ vezi pe tat-t[u Duma. (Toate s[rut[ mâna domnului. |ugulea nu se mi=c[, ]ncremenit.) Dar tu? Tu e=ti stan[ de piatr[? Ai sabie? A? Bine. Din mo=oroi, Moghil[. (Vede pe Oana ]nlemnit[ cu fâ=iile ]n mâini.) Dar tu? B[b[tie! Ce speli? +tii tu pentru cine n[lbe=ti? OANA: Da... +TEFAN: Pentru cine? OANA: Pentru preasl[vitul nostru st[pân... +TEFAN: Pentru preasl[vitul nostru st[pân... Pentru osul lui! De câte ori ]mi ]nf[= pulpa dreapt[ zic doamnei: “Oana, piciorul meu. Piciorul meu, vrednic ca Oana.” (Scap[ sabia ]ntr-adins.) Oan[... (Oana ridic[ sabia, i-o d[ =i d[ s[-i s[rute mâna, dar n-o ajunge.) S[ m[ cobor la tine, ori s[ te-nal\i la mine? Prive=te drept ]n dreptul ochilor mei. A! tu plângi, Oan[? +i de ce? Aide... vino ]ncoace... b[trâna mea prieten[. Pe cre=tetul t[u s[ cad[ s[rutatul voievodului ca ploaia peste holdele verzi. (O s[rut[ ]n cre=tet.) Destul a\i lucrat. (Face semn s[ se duc[. Fetele se duc bini=or =i ]n ordine.) Apune soarele pe dup[ trâmbele fumurii. S[ lucr[m =i noi. (Se uit[ lung dup[ ele, mai ales dup[ Oana.) 13

DOAMNA MARIA: Seam[n[ cu m[ria-ta... Ca dou[ pic[turi de ap[... +TEFAN: Una care pic[ acum =i alta care a picat odinioar[... Abur... risipit... Pe una o v[d... pe cealalt[... SCENA V +TEFAN =i MARIA.

DOAMNA MARIA: St[pânul meu, toamna a sosit, soarele apune trist =i, ]n urma lui, o balt[ de sânge. Vremea o s[ se strice... Ploi sub\iri care p[trund... frig... viscol... R[mâi, sfântul meu st[pân... +TEFAN (tr[gându-se pe un je\): Te rogi ca un copil... ]ntâia=i dat[... DOAMNA MARIA: }ntâia=i dat[... (}i ia mâinile amândou[.) Ah! Moldovo, c[ci nu \i-e mil[... +TEFAN: Mil[? DOAMNA MARIA: De mine... +TEFAN: De tine =i de Moldova. De una f[r[ alta, nu... nu-mi st[-n putin\[. Domnul care desparte ce e al lui de ce e al \[rii... DOAMNA MARIA: Dar nu vezi m[ria-ta... +TEFAN: C[ sunt b[trân... DOAMNA MARIA: Nu... +TEFAN: C[ sunt bolnav... DOAMNA MARIA: Nu... nu... adic[... +TEFAN: Adic[, da... DOAMNA MARIA: Abia te v[zui mai bine... +TEFAN: Mario, Mario, ce bolnav? Ce picior? Uit[-te la mine... A=a prive=te un om bolnav? +i nu merg bine? (Face câ\iva pa=i, ap[sând ceva mai adânc pe piciorul drept.) Ieri nu-mi zâmbi=i când ]nc[lecai pe Voiti=? DOAMNA MARIA: Da... P[reai un arhanghel! +TEFAN: Ei... DOAMNA MARIA: R[mâi, st[pâne! }ngrije=ti de Moldova ]ngrijind de s[n[tatea ta... 14

+TEFAN: Pocu\ia... DOAMNA MARIA: Iarn[... Viscole... +TEFAN: Ah! Pocu\ia! DOAMNA MARIA: S[ ]nceap[ prim[vara... +TEFAN: Iarn[ e aici (arat[ p[rul), =i niciodat[ prim[vara nu va mai sosi. Iarna, c[l[re\i moldoveni str[bat codrii, samestec[ cu viforul =i cad asupra cet[\ilor =i turnurile lor se n[ruie. Viforul are ochi! +i pe când ai no=tri deschid pârtii prin n[me\i, le=ii se cocolo=esc la Halici, la Lew, care pe unde apuc[. DOAMNA MARIA: M[ria-ta! +TEFAN: A... Doamnele nu sunt femei... Femei sunt destule... DOAMNA MARIA: Nu, m[ria-ta... (Surâde.) +TEFAN: A=a da, Mario! Râsul t[u... Erai de paisprezece ani când mi-ai râs ]ntâi... Ah! Munteanco! nu-mi strica socotelile... Mai târziu oi fi ori n-oi mai fi... DOAMNA MARIA: O! ce zici... +TEFAN: De dou[zeci de ani turcii st[pânesc Chilia =i Cetatea-Alb[, c[ le=ii n-au \inut ]nvoiala. Atins la miaz[zi, poporul [sta trebuie s[ se ridice la miaz[noapte. Sunt vro =ase ani... Ioan Albert... Iagelonul... Craiul Poloniei... Ca un ho\oman n[v[le=te ]n Moldova. }l izbesc la Cosmin, ]n Dumbrava-Ro=ie, =i-l duc ]nvins, bolnav, umilit, pân[ aproape de Lew. Doborâi trufia Iagelonului. A ]ngenuncheat la Colomeia +tefan ]n fa\a Poloniei, ]ngenunche Polonia ]n fa\a lui +tefan!... Pui st[pânire pe Pocu\ia. Primesc judecata craiului Ungariei, a lui Vladislav, a fr[\âne-s[u. S[ aleag[ el hotarele =i s[ ne fac[ lege. +i la ziua pus[, ]mputernici\ii lui nu vin. +i tocmai acum ]mi d[ de veste Ion Grumaz[, pârc[labul din Cern[u\i, c[ le=ii se arat[ pe sub poalele Haliciului. Apoi nu, Mario, nu se poate, trebuie s[ st[pânim Pocu\ia, c[ aceast[ bucat[ de p[mânt e mai mult moldoveneasc[ ca le=easc[, =-o \inem z[log pe bani buni din punga str[mo=ilor, =-o avem cu armele noastre, =i +tefan n-a murit ]nc[... UN CURTEAN: M[ria-ta, pârc[labii. +TEFAN (face semn s[ vie): Mario... las[... las[... (Doamna Maria iese pe u=a din stânga.) 15

SCENA VI +TEFAN, hatmanul ARBORE, pârc[labul NEGRIL{, pârc[labul DRAGO+, pârc[labul ALEXA, pârc[labul COSTEA, pârc[labul +ANDRU, fostul pârcalab b[trânul HR{MAN, vornicul JURJ.

(To\i intr[ pe poarta din dreapta.)

+TEFAN: Bine a\i venit, boieri d-voastr[! TO|I: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta! +TEFAN: Cu to\ii. (D[ mâna pârc[labilor =i ei i-o s[rut[.) A! =i mo= Hr[man! Gata! Veni=i! E nunt[! Pe frunte semn... La ceaf[ semn... um[rul drept mai jos... mâna stâng[ ca un arc... de=tele zdrobite... abia te mai \ii... Ce mai vrei, b[trâne? N-ai v[zut destule? HR{MAN: Nu mi-e dat s[ vreau sau s[ nu vreau. Voin\a m[riei-tale, voin\a \[rii. De vrea pace, pace, de vrea r[zboi, r[zboi. De n-a= fi venit, n-a= fi vrut ce vrea m[ria-ta... +-apoi asta nu pot... +TEFAN: E, cum stau hotarele, pârc[labi, c[ dup[ cum ]nchide\i ochii a=a doarme =i \ara. PÂRC{LABUL NEGRIL{: Eu l[sai pe... +TEFAN: Toader. PÂRC{LABUL NEGRIL{: Da, la Hotin. Bine. Litvanii =i ru=ii sunt cu minte de când i-ai cumin\it m[ria-ta. PÂRC{LABUL ALEXA: Din turnul de la Orhei nici un semn de ropot. Senin cât bate ochiul. Ai lini=tit pustiet[\ile d-a lungul Nistrului. +-apoi am l[sat pe... +TEFAN: Pe pârc[labul Ivanco. PÂRC{LABUL ALEXA: De trei ori a cetit cartea m[rieitale, tot i se p[rea c[-l chemi pe el. PÂRC{LABUL COSTEA: }n Soroca ne-nt[rim mereu, =i bun[ pace. PÂRC{LABUL +ANDRU: Rom[=canii, ce ar[ =i seam[n[ toamna, secer[ =i treier[ vara. Se-mbog[\esc, dar nu se dau 1

Suba=[ — agent de poli\ie, primar de sat. 16

lenii. Din Cr[ciuna, ve=ti bune. Nimic d-a lungul Milcovului. A=a ]mi scrie starostea Buhor. VORNICUL JURJ: }n |ara-de-Jos, tihn[. Nego\ul se petrece f[r[ cârcot[. }n Chilia =i Cetatea-Alb[ — c[ de prin partea locului viu — numai doi suba=i1 cu roatele de turci, cât s[ p[zeasc[ cet[\ile. PÂRC{LABUL DRAGO+: Ungurii mai mult ar asculta de cuvântul m[riei-tale ca de cuvântul craiului lor. +i pârc[labii din Cicei =i Cetatea-de-Balt[, ca la ei acas[ ]n milocul ungurimii. +TEFAN: Da, pace de jur mprejurul \[rii, ca =i ]nl[untrul ei. Da... (trage sabia pe jum[tate) se mi=c[ =i st[ cump[n[ la odihna \[rii... Dar i-a venit iar rândul... Gata, Luca? HATMANUL ARBORE: Gata! UN CURTEAN: M[ria-sa Bogdan. SCENA VII Cei de sus. BOGDAN, b[trânul logof[t T{UT, b[trânul postelnic +TEFUL, pârc[labul GRUMAZ{, clucerul HRINCOVICI, vame=ul CHIRACOLA, postelnicul TOADER, paharnicul ULEA, stolnicul DR{GAN, jitnicerul STAV{R, clucerul MOGHIL{, PETRU RARE+, mai mul\i c[pitani, hânsari etc.

TO|I: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta. +TEFAN: Cu to\ii, boieri d-voastr[! (Se repede spre Bogdan, =chioap[t[ =i se opre=te.) Ah! am s[ te ]ndrept eu! (}mbr[\i=eaz[ pe Bogdan.) M[ria-sa vod[ Bogdan! De pe drumuri... }nsemnat ]n b[t[lii ]nainte d-a domni singur... Fire=te c[ singur... A=a se cuvine unui fecior de domn moldovean... E=ti mai r[s[rit ca mine... BOGDAN: Cin’ s[ te-ajung[ pe m[ria-ta! +TEFAN: Tu!... +i s[ m[-ntreci... Tu, sfios ca o fecioar[, nu e=ti sfios când drumul calului =i sabia vâjâie =i lumineaz[ ca fulgerul... Da, da... Ce e, Grumaz[, pe la Cern[u\i =i dincolo? PÂRC{LABUL GRUMAZ{: Bine-ar fi... Ce zici, clucere Hrincovici? 17

+TEFAN: Ei... CLUCERUL HRINCOVICI: Pocu\ia a=a =-a=a... +TEFAN: Pocu\ia numai a=a s[ fie! CLUCERUL HRINCOVICI: C[ le=ii se trag la judecat[ la c[pit[nia Haliciului, rusnecii =i moldovenii se supun legilor \[rii noastre. +TEFAN: Dar v[mile? VAME+UL CHIRACOLA: Unii pl[tesc, al\ii zic c-au pl[tit cardinalului... CLUCERUL MOGHIL{: Alea-s v[mile v[zduhului... +TEFAN: Cardinal, iagelon, bolnav, trufa=, leah... Ce nu e din câte n-ar trebui s[ fie? +i nimic din câte ar trebui s[ fie... +i tu, T[ut? +i tu, +tefule? O! prietenii mei, cu b[rbile pân[ ]n p[mânt, n[me\i nenvin=i de oameni, albi\i de griji =i de vremuri... LOGOF{TUL T{UT: Cu tinere\ea, m[ria-ta... POSTELNICUL +TEFUL: ...A=a, bat-o pustia... PÂRC{LABUL HR{MAN: V[rul T[ut zise o vorb[... C[ de la Dumnezeu este... +TEFAN: Postelnice Toader, ce =tiri de pe unde-ai umblat? Ai adus?... Ai vorbit cu dogele? Te-a blagoslovit sfântul de la Roma? POSTELNICUL TOADER: Adus, m[ria-ta. Om iscusit =i cu =tiin\[. Venezia, ca =i cum ai visa. Noul doge se logodea cu marea. CLUCERUL MOGHIL{: Frumoas[ mireas[! +TEFAN: Arunca inelul ]n valuri... CLUCERUL MOGHIL{: Bun[ de strâns ]n bra\e! POSTELNICUL TOADER: +i numele t[u cinstit =i l[udat... +TEFAN: +tiu... Dar bani?... POSTELNICUL TOADER: De... CLUCERUL MOGHIL{: Ce e cu banii ceia?... Cam de mult ]i a=tept[m... +TEFAN: Negustori, Moghil[... Nu mi-au dat ei nici la Baia, nici la Podu-}nalt, nici la R[zboieni, dovedind lumii c[ nu sunt omul lui Matia=. Acum la... (Se prive=te.) Negustorii au dreptate!... Ei, la Roma? 18

POSTELNICUL TOADER: La Roma... +TEFAN: Blagosloveniile urma=ului lui Sân-Petru, mie, sabia lui Christos... Doamne, iart[-m[... +i cum ]l cheam[ pe doftor? POSTELNICUL TOADER: Jeronimo da Cesena. CLUCERUL MOGHIL{: Dup[ nume trebuie s[ aib[ o barb[ cât toate zilele... POSTELNICUL TOADER: Ras =i cu plete lungi. +TEFAN: Acum la ale noastre. Boieri, =ti\i c[ Alexandru al Poloniei iar a cerut zi, zi peste zi, lege peste lege, c[ n-ar fi fost fa\[. Iar s[ ne judece fr[\âne-s[u Vladislav. La 2 noiembrie. Degeaba s-a pus. Iacob de Buczacz, omul cardinalului, n-are s[ vie, ca =i omul lui Ion Albert. Noi s-a=tept[m ]n Cern[u\i cu 5.000 de oaste aleas[. To\i c[l[ri. Sose=te, bine; nu? o plimbare-n toat[ Pocu\ia =-o rait[ pân[ la Haliciu, =i poate =i mai sus. +-apoi se va =ti cine e pârc[lab acolo =i cine nu e, cui se cuvine adunarea v[milor =i cui nu. TO|I (afar[ de paharnicul Ulea, de stolnicul Dr[gan =i de jitnicerul Stav[r): Da, m[ria-ta. +TEFAN: Nu, m[ria-ta?... (Apuc[ pe paharnicul Ulea de guler.) PAHARNICUL ULEA: Am socotit... +TEFAN: Ce-ai socotit? PAHARNICUL ULEA: C[... cu s[n[tatea m[riei-voastre... +TEFAN: Ce?... Boieri, cine e mai bolnav din noi amândoi? CLUCERUL MOGHIL{: Aci (arat[ piciorul), oleac[ m[riata... Aci (arat[ la cap) s[ se-ngrijeasc[ v[rul Ulea... +TEFAN: Ei, nu ui\i c[ am t[iat pe din dou[ mo=iile G[din\ii, Storpul =i Madravilele, dup[ dreptate, jum[tate \ie =i jum[tate r[z[=ilor. +i te-am f[cut paharnic, =i \i-am dat via\a mea pe mâna ta. Tustrei \inea\i ochii ]n p[mânt, =tiind c[ mie nu-mi plac oamenii care se uit[ ]n jos. Frun\ile sus... A=a, c[ sus e luna, stelele, soarele =i cerul... de sus ne vine harul... de sus, cearta... =i sus e mântuirea =i iertarea p[catelor noastre... (Saud cânt[ri nedeslu=ite din dep[rt[ri. A ]nceput s[ se coboare ]ntunecimea.) Ai aprins focurile, Arbore? 19

HATMANUL ARBORE: De trei nop\i ard. +TEFAN: Ia?... Rare=, repezi... (Rare= se duce-n fug[. Se urc[ pe zid.) RARE+ (de pe zid): Abia se v[d... Vin... Din Scheia... din Lisaura... din Ciritei... de pretutindeni... +TEFAN: Oh! s[racii!... S[racii mei =-ai vo=tri... S[raci =i voi =i eu... Ce bogat[ e Moldova! (+tefan =i boierii se reped la zidul care ]nconjoar[ ograda, afar[ de paharnicul Ulea, stolnicul Dr[gan =i jitnicerul Stav[r.) PAHARNICUL ULEA (]ncet): A\i v[zut? STOLNICUL DR{GAN: V[zut. PAHARNICUL ULEA: Nu mai e +tefan! JITNICERUL STAV{R: Dar cine e? PAHARNICUL ULEA: Umbra marelui +tefan. (Tustrei se duc =i s-amestec[ cu ceilal\i.) PÂRC{LABUL GRUMAZ{ (de pe zid): Ca ni=te nori albi ce se târâie pe p[mânt... +TEFAN: Da... HATMANUL ARBORE: Ca ni=te turme de berbeci... +TEFAN: Da... da... HR{MAN: Parc-aud ceva... dar nu-i v[d... +TEFUL: Parc[ v[d ceva... dar nu-i aud... LOGOF{TUL T{UT: Nu-i aud =i nu-i v[d... dar ]i simt... +TEFAN: I-aud =i-i v[d, ]i v[d =i-i aud... O! cum se vars[ apele ]n Siret, a=a vin =uvoaiele ]n Suceava la chemarea voievodului lor!... Auzi\i?... “Sub poale de codru verde...” HR{MAN: }ncep s[-i =i v[d... +TEFUL: }ncep s[-i =i aud... +TEFAN (trage sabia =i face semn ]n dep[rtare): O! mai sunte\i?... S[ nu mai sece izvorul vostru!...

ACTUL II Acela=i tablou ca ]n actul ]ntâi, cu deosebire c[ e var[ =i arborii ]nc[rca\i cu fructe, unele coapte, altele pârguite, altele verzi. S-aud p[s[rile cântând. 20

SCENA I DOAMNA MARIA, IRINA, REVECA, ILEANA, B{LA+A, HERA, OLEANA, OANA, |UGULEA, MOGHIL{, DOCHIA.

DOAMNA MARIA: O, fetele mele iubite, mai l[sa\i lucrul... De-o lun[ +tefan nu d[ semn de via\[... Ce-a putut s[ i se ]ntâmple?... Dar ce n-a putut?... Bolnav... Abia se scul[ din pat, =i porni cu iarna-n cap... Doamne! IRINA: Frumoasa mea doamn[... DOAMNA MARIA: Pân[ acum o lun[ primeam ve=ti peste ve=ti... Bine... s[n[tos... zdrav[n... a=eaz[ \ara... }ntocme=te Pocu\ia... va sosi... biruitor ca totdeauna... }mi cre=tea inima... +i de (]nnum[r[ pe de=te)... da... de treizeci de zile, nimic... IRINA: Frumoasa mea doamn[... DOAMNA MARIA: S-a dus frumuse\ea. Uit[-te la p[rul meu. S-a l[\it =uvi\a alb[ cu dou[ de=te de când nici o veste... Auzi\i cum cânt[ de te sl[vesc... Sunt acelea=i... Cânta\i, p[s[ri ale cerului, nep[s[toare la durerile noastre. A c[zut om[tul, a suflat vântul de prim[var[, au ]ncol\it mugurii, a dat frunza, au spuzit florile, a legat iar[=i rodul... +i toate numai pentru voi. Partea noastr[? R[bd[ri =i lacrimi. De ce omul n-a fi putând a fire ca =tejarul? Iarna s[-l scuture, vara s[-i puie la loc mândre\ea =i b[rb[\ia! REVECA: Ce nu se schimb[, st[pâna mea a bun[! Frunzele cresc =i nu sunt acelea=i. Stejarul are =i el o margine. Grâul e tot grâu, dar nu mai e acela=i. Doar glasurile r[mân la p[s[ri; ele se duc, altele vin... +i noi tr[im cu p[rerea c[ numai omul ]mb[trâne=te, se scutur[ =i cade. DOAMNA MARIA: Da, Reveca, gânduri, nimicuri. S[-l v[d pe viteazul meu... s[-i fac patul... s[-l culc... “Adormi, m[riata, n-a fost nimic. O gâz[ bate ]n geamuri”... Ce somn u=or ]n grijile grele... }, muiere rea! Uitasem pe Bogdan, odorul meu. Pe urmele tat[-s[u calc[. P[cat c[ =i-a pierdut ochiul. Eu am doi. La ce-mi sluje=te? +i cu unul v-a= vedea pe lâng[ mine. Am dou[ picioare zdravene. S[ ]mpart: un ochi lui Bogdan, un picior lui +tefan... A= ]ntineri... 21

la?

HERA: +i eu... când m-ar l[sa doamna... ce-a= mai s[ruta? DOAMNA MARIA: Tu? OLEANA: +i eu, când vrea doamna, cu cine a= mai umb-

DOAMNA MARIA: Tu... O! mu=atin[! A= lua de la mine =i-a= da la ai t[i... ILEANA: |ie Domnul pe domnii no=tri, doamn[! DOAMNA MARIA: Numele Tat[lui... =-al Fiului... =-al Sfântului Duh... Amin... |ugulea! |UGULEA: Porunc[, doamn[. DOAMNA MARIA: Ce? |UGULEA: Da... m[ria-ta... DOAMNA MARIA (f[cându-se sup[rat[): Sabia... cu care te-am ]ncins eu... |UGULEA: Da, m[ria-ta! DOAMNA MARIA (pare nec[jit[): +i de ce n-o mai por\i? |UGULEA: Ele =tiu... S[ spuie B[la=a... B{LA+A: +otii, m[ria-ta... Zice c-a= fi zis eu c[ de ce nici la 14 ani, aproape ]mplini\i, nu s-a dus la r[zboi cu tat-s[u Mo=oroi, asta, Moghil[... |UGULEA: Ai zis, a\i zis, ai râs, a\i râs, =i =tia\i bine c-am dat ]n genunchi la m[ria-sa Bogdan =i la t[tuca... +i ei au râs, dar nu ca d-voastr[... cu mo=oroi... cu v[trar... cu potc[... =i câte =i mai câte... C-am zis: s[racul de mine, n-o mai port... +i n-o mai port! DOAMNA MARIA (ascunzându-=i surâsul): Alt[ dat[ s[ mi le spui mie. |UGULEA: Iac[ le spui... DOAMNA MARIA: M[ b[ietane, pune sabia, c[ va sosi =i ceasul t[u. +i s-o por\i... REVECA: Pân[ când \ara va avea nevoie de ea... |UGULEA: Uf! DOAMNA MARIA (c[tre Reveca): Inimos =i mucalit ca tats[u... |ugulea, s[ dai ajutor Dochiei. Mam[ Dochio... DOCHIA: La porunci. DOAMNA MARIA: A fiert grâul cu lapte? DOCHIA: Iac[-l aduc. Acu=i. (Dochia =i |ugulea ies.) 22

SCENA II

DOAMNA MARIA: Oan[, Oan[, ce robote=ti? OANA: Sp[l, m[ria-ta. DOAMNA MARIA: Ce speli, Oan[? OANA: Pentru ]mp[ratul nost’... S[ fie gata pân-o veni... DOAMNA MARIA: N-ai ispr[vit? OANA: Ispr[vit... Le-am luat a doua oar[... DOAMNA MARIA: Cum ]\i zice el, Oan[? OANA: B[b[tie, m[ria-ta. DOAMNA MARIA: De ce, Oan[? OANA: Fiindc[ a=a-i place, m[ria-ta. DOAMNA MARIA: Dar \ie cum ]\i place, Oan[? OANA: Cum ]i place =i lui, m[ria-ta. DOAMNA MARIA: +i cum te mai alint[, Oan[? OANA: D[, m[ria-ta... DOAMNA MARIA: D[... cum, Oan[? OANA: Cum, m[ria-ta? DOAMNA MARIA: A! nu vrei s[ spui doamnei? OANA: Cum s[ nu, m[ria-ta. Pân[ acum doi ani m[ suia pe genunchiul drept... ba nu, p-[l stâng, =i m[ juca =i zicea: “Oan[, Oan[, b[rl[oan[, Onoi, bârloi, Oi, moi...” De doi ani ]mi zice: “B[b[tie, cum o mai duci cu b[trâne\ile?” “Bine”, zic. “Ai zis bine? Nu, r[u, c[ sunt rele, bat[-le focul”. A=a, m[ria-ta. DOAMNA MARIA (luând la o parte pe Irina): Ce vrei, Irino... Om de r[zboi... Trei luni acas[ =i nou[ pretutindeni, numai acas[, nu. IRINA: Sufletul m[riei-tale ca chipul m[riei-tale... Maica Domnului, adus[ de la Roma de postelnicul Purcevici. DOAMNA MARIA: So\ie de domn =i mum[ de domn, da Maica Domnului nu, Irino. IRINA: Buuuno!

23

SCENA III Cele de sus. DOCHIA intr[ aducând p-o tav[ de por\elan alb[ cu margini albastre grâul fiert. |UGULEA MOGHIL{ ]ncins cu sabia.

IRINA: Cine s[ guste ]ntâi, m[ria-ta? DOAMNA MARIA: Ilinca. ILINCA: Buuun, m[ria-ta. DOCHIA: Grâul, sp[lat ]n zece ape, uscat, frecat, dezghiocat, pu\intic[ miere =i scor\i=oar[. Talgerele, boier |ugulea. |UGULEA: Iac[t[-le. Cel cu aur al m[riei-sale. DOAMNA (luând din grâu, scap[ talgerul =i-l sparge): Ah! semn r[u!... M[ gândii la +tefan, la piciorul lui, la b[trâne\ea lui... Ia! Asculta\i... SCENA IV Cele de sus. CLUCERUL MOGHIL{ vine ]ntr-un suflet.

DOAMNA MARIA: Ah! Moghil[! Ce e? Bine? CLUCERUL MOGHIL{: S[rut[m dreapta, bine. Vine. Ce p[catele suflu a=a... DOAMNA MARIA: Spune degrab’... CLUCERUL MOGHIL{: Spui ]ndat[, acu=ica... Cât ai bea o oca de vin, =i e aici. M-a trimis ]nainte s[ v[ spui. Calul mia =chiopat, c-a= fi fost de mult... DOAMNA MARIA: Mai iute, Moghil[, mai iute! CLUCERUL MOGHIL{: Nu e nici biruit, nici r[nit... DOAMNA MARIA: Cum e? CLUCERUL MOGHIL{: Biruitor =i cu rana veche ceva mai ]nr[it[ ca-n trecut... DOAMNA MARIA: A! CLUCERUL MOGHIL{: +i ceva mai potolit[ ca acum =apte zile. Bogdan, slava Domnului... M[, |ugulea taichii... Acum pe =art, m[ria-ta.

24

DOAMNA MARIA: Da, da, Moghil[. CLUCERUL MOGHIL{: M[tur[ tot ]naintea lui. +i to\i ]i jurar[ credin\[, =i moldoveni, =i rusneci, =i le=i. S[ fi v[zut, doamn[, p-ai craiului Lixandru... “in eternitate fidelitas, nos et descendentes nobis”1... Se muie gerul. Se topir[ z[pezile. Se umflar[ apele. El porunci s[ st[m pe loc... Se retraser[ apele... S[ mergem ]nainte, pân[ sub Halici. Acolo se deschide o vale l[rgu\[. }ntâi sta Luca Arbore, peste o mie de c[l[re\i. Mai departe, el, cu alt[ mie. +i ]n fund, Bogdan, cu trei mii, pitulat ]ntr-un z[voi care ]nchide valea despre r[s[rit... Caii no=tri odihni\i =i iu\i... Ne pomenir[m cu patru in=i c-un =tergar alb ]n vârful suli\ei. Luca Arbore le deschise drum pân[ la el. Aci desc[lecar[. Scoaser[ c[ciulile ]ncondurate, ]i s[rutar[ mâinile =i-i d[dur[ o carte ca din partea ].p.s. cardinalului... +i v[zur[m pe domn ca p[mântul, c[ p[mântul nu l-ar fi ]nc[put... Atât le zise: “}nc[leca\i, =i haiti!”... Veniser[ potolit =i se duceau ]ntr-o pr[f[raie... S[ tot fi trecut ca de când am ]nceput, =i se pornir[ lungi =iruri de c[l[re\i. Le=ii!... Când s[ se ciocneasc[ cu Luca Arbore, moldovenii se desfac ]n dou[, =i apucar[ unii ]ntr-o parte =i al\ii ]ntr-alta. Du=manii se reped. El... face fa\a dos =i dosul fa\[, =i-o ia la fug[ st[pânit[, ceva mai iute ca le=ii... }n apropierea z[voiului se desfac ]n dou[, unii ]ntr-o parte =i al\ii ]ntr-alta... Pân[ s[ se opreasc[ le=ii, ]nfierbânta\i ca de biruin\[, s-aruncar[ valurile lui Bogdan chiuind =i-i izbir[. Luca Arbore ]i ia pe la spate, iar din coaste ]i fulger[ ai domnului... DOAMNA MARIA: Ei, =-apoi? CLUCERUL MOGHIL{: Prin=i de toate p[r\ile, azvârlir[ armele jos. +i curse sânge pân[ la \urloaiele cailor... Stra=nic r[cnea leul Moldovei, c[ auia valea =i codrii... +i vitejii crezur[ c[ url[ a r[zboi... +i el, pas[mite, ]i \inea de r[u... A=a se stinse ca la jum[tate din le=i, pân[ prinser[ de veste care era porunca domnului... Omul ]n fr[mântarea luptei nu mai e om. }l love=ti, nu-l doare. Cade =i al\ii ]l calc[, nu simte. 1

Credin\[ ve=nic[, noi =i urma=ii no=tri (lat.). 25

Tot se pierde ca ]n genunea mor\ii!... Numai dup[ ce ]nceteaz[ b[t[lia... Oh! Doamn[!... se ridic[ de pe câmp atâta jale, c[ nu po\i... =i curg lacrimile, =i plângi f[r[ s[ =tii pe cine... D[du porunc[ s[ alegem =i s[ ]ngrop[m pe mor\ii no=tri. Pu\ini picar[, dar mari suflete. Ca la dou[ sute... Aci ]nchiser[ ochii postelnicul +teful =i pârc[labul Hr[man. C[ le zise milostivul: “Sta\i, mo=ilor, c[ nu e de voi!” Ei, a=!... Apoi intrar[m ]n Halici cu vro trei mii de prin=i. Aci le d[du drumul =i le zise: “Spune\i cardinalului s[ aib[ pe suflet sufletele mor\ilor din valea Haliciului”. +i ]napoindu-le cartea le zise: “Asta s-o scrie popilor, iar nu domnilor, =i nu domnului!” DOAMNA MARIA: Ei, =-apoi... CLUCERUL MOGHIL{: Apoi porunci halicenilor s[-i care piatr[. +i cioplir[m cu to\ii, vro dou[ s[pt[mâni, bourii Moldovei. +i eu cioplii, m[ria-ta, c[ domnul, v[zându-m[, nu-=i putu \ine râsul =i zise: “Me=tere Moghil[, capul bourului t[u ca coada lui Voiti= al meu... Mai grea dalta ca sabia, Moghil[.” DOAMNA MARIA: Apoi? CLUCERUL MOGHIL{: Apoi f[cur[m mo=oroaie =i pietruir[m Pocu\ia cu bourii no=tri, adânci d-un stânjen, ducând dâr[ oabl[ din apa Nistrului pân[-n muntele [l mare ce st[ ca =ira spin[rii la apusul Moldovei. }n sus al lor, ]n jos, de sub p[durea de fagi a Haliciului, al nostru. +i... DOAMNA MARIA: +i... CLUCERUL MOGHIL{: +i, dup[ ce a=ez[ \ara, l[s[ pârc[lab pe Hrincovici =i vame= pe Chiracola. +i ne ]n=iruir[m c[l[ri =i plecar[m ]napoi cu voievozii no=tri ]nainte. +i ]ncepur[m s[ cânt[m: “Doin[, doin[, nu te duce de la mine, doin[, nu fugi de bine, doin[“. }ntr-o zi — Duminica Rusaliilor — sta soarele s[ scapete, ajunser[m p-o c[r[ruie de piatr[. O ploi\[ cald[ stropise fâ=ia de drum. Voiti=, ]nr-un ceas r[u, alunec[ de picioarele de dind[r[t. Domnul ]i puse pintenii. Calul s[ri =i c[zu, apucându-i piciorul sub el... DOAMNA MARIA (cu spaim[): Cel cu rana? CLUCERUL MOGHIL{: Da... 26

DOAMNA MARIA: Oh! CLUCERUL MOGHIL{: }n stânga pr[pastie, ]n dreapta piept de munte. Voiti= tremura... Când l-am scos, sângele p[trunsese prin leg[turi... l-am dus pe mâini... El atât a zis: “Unde e a\a mai sub\ire, acolo se rupe”... Doftorul Cesena aci. Pân[ a doua zi piciorul se f[cu butuc... Boli, aiuri — ierte-m[ Dumnezeu —, se f[cu mai bine, =i de =apte zile, pe drum. DOAMNA MARIA: Ah! CLUCERUL MOGHIL{ (auzind buciumele): Dar iat[-l!... R[sare soarele, =i ]nc[lze=te =i pe boieri =i pe oase goale, f[r[ deosebire, c[ nimeni nu s-a plâns de judec[\ile lui ]n vreme de pace, ori c[-n r[zboaie n-a s[rit unde a fost mai greu, ]nsufle\ind pe cei cu inima sc[zut[... Doamn[, s[ plece fetele... (Doamna face semn fetelor s[ se duc[.) OANA (furi=ându-se): S[ nu-l v[d? Mai bine oarb[ decât s[ nu-l v[d! (Se d[ dup[ colacul de piatr[ al pu\ului.)

SCENA V +TEFAN, alb ca z[pada, vine rezemat la bra\ul doftorului CESENA, BOGDAN, logof[tul T{UT, vornicul JURJ, hatmanul ARBORE, postelnicul TOADER, pârc[labii COSTEA, DRAGO+, ALEXA, +ANDRU, paharnicul ULEA, stolnicul DR{GAN, jitnicerul STAV{R =i mai mul\i curteni, c[pitani de oaste, copii de cas[, hotnogi, hânsari etc.

+TEFAN (intr[ prin poarta turnului din dreapta cu tot alaiul): Sta\i, copii! Opri\i unde am v[zut pe doamna! DOAMNA MARIA: M[ria-ta!... (I s-arunc[-n bra\e.) +TEFAN: Ea, ca cea dintâi rândunic[, ]mi veste=te prim[vara... C[ta\i sub piciorul drept, =i de-\i g[si c[rbune, s[-l beau ]n paharul meu de s[rb[toare, c[ e bun de friguri; de-\i g[si plumb, s[-l topim, s[-l turn[m ]ntr-o can[ cu ap[ ne]nceput[, =i, din ce se va ]nchega, voi vedea ce va veni mai apoi.. (+ade pe o lai\[ de piatr[.) 27

DOAMNA MARIA (]ngenunchind): |i-e cald, m[ria-ta?... Ai c[ldur[... n[du=e=ti... +TEFAN: Vrei s[-mi fie frig? Cesena, cum e mai bine: cald ori frig? IERONIMO DA CESENA: Mai bine cald ca frig, ma preferisco recorito senza sentir il freddo1. PETRU RARE+: C[rbune, m[ria-ta. +TEFAN: A, e negru, dar mai negre sunt sprâncenele doamnei... Cine-ar avea inima a=a de mic[ =i a=a de neagr[ ca s[ \ie pic[ domnului lui?... Mario! Fii mândr[ de Bogdan al nostru... Io, +tefan voievod, m-am pus la porunca lui, ca =i portarul Sucevei, =-a biruit tocmai cum a= fi biruit =i eu... Nu e a=a, boieri? Nu e a=a, paharnice Ulea?... Nu e a=a?... DOAMNA MARIA: }l uitasem pe el, m[ria-ta... Bogdane! (Bogdan d[-n genunchi lâng[ doamna.) +TEFAN: S[-mi dea vin de Cotnar... Vreau s[ beau ]n s[n[tatea doamnei =-a fiului ei... CESENA: Vin, pentru ce vin? Non, serenissime2. +TEFAN: Rare=!... (Rare= se duce repede pe u=a de pe teras[.) Doftore, te-am ascultat pân[ azi... Mi-e sete... Nu vezi pe cine am la genunchii mei? Pe muma care a purtat ]n pântecele ei pe domnul de mâine al Moldovei... Voiti=?... E bine?... El nu are abur, ci suflet... S[-l plimbe ]n fiece zi pân[ m-oi ]ntrema... (Rare= vine cu trei pahare, dou[ de argint =i unul de alabastru, frumos lucrat, ca un potir. +tefan f[râm[ ]ntre de=te c[rbunele =i-l pune ]n paharul de alabastru. Doamna =i Bogdan iau paharele de argint. +tefan ridic[ pe al s[u.) }n s[n[tatea... Ah!... (Las[ paharul ]n jos.) DOAMNA MARIA: Ce te doare, p[catele mele? +TEFAN: Nimic pe domnul Moldovei... Ce e durerea?... +i toate pe +tefan Mu=atin, fiul lui Bogdan =i nepotul lui Alexandru cel Bun... D[ de du=c[, Bogdane... (+tefan soarbe paharul.) Cald... CESENA: S[ ne odihnim, serenissime. +TEFAN: S[ te odihne=ti, doftore... }n Italia se odihnesc mult principii... ]]!... Ce-o fi durerea? CESENA: Odihn[, serenissime. +TEFAN: M[ voi odihni, dar nu acum. 28

DOAMNA MARIA: Te rog... s[ mergem... +TEFAN: M[ rogi?... Neadormitul +tefan a ajuns l[uza Moldovei... Moghil[, s[-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan =i-a r[mas f[r[ pecetea domneasc[... O!... (+tefan iese la bra\ul doftorului Cesena =i la al Mariei pe u=a de pe teras[, urmat de to\i.) SCENA VI Paharnicul ULEA, stolnicul DR{GAN =i jitnicerul STAV{R r[mân. OANA prive=te ]n toate p[r\ile, vrea s[ se duc[ =i se teme s[ n-o vad[.

PAHARNICUL ULEA: }n curând scaunul Moldovei e v[duv. Piciorul lui +tefan obrinte=te. }ncheieturile lui sunt prinse. Bietul domn! Mare a fost... c[ de m[rimea lui nu mai sufla nici un boier... Ei, ce zice\i? STOLNICUL DR{GAN: Ce s[ zicem?... Bogdan?... De viteaz n-are cum mai fi. Dar cred c[ dup[ datin[ ar avea drept +tef[ni\[, din |arigrad, fiul r[posatului Alexandru, feciorul cel mai mare al lui +tefan... JITNICERUL STAV{R: +-apoi domn schilod cine a mai v[zut? Chior? treac[-mearg[... dar orb? C[ n-are un ochi deloc. I l-a scos cu suli\a un c[l[re\ teuton la Cosmin... O! s[-l fi v[zut cu ochiul scurs pe obraz, ca un ou cu puiul prins spart de-o clo=c[ nedibace, cum r[gea snopind pe du=mani... ai fi zis c[ vedea mai bine cu un ochi decât cu doi... PAHARNICUL ULEA: |ara are nevoie de tihn[. Cu Bogdan, iar r[zboaie. STOLNICUL DR{GAN: +tef[ni\[ e nevârstnic. Vom alc[tui o epitropie... JITNICERUL STAV{R: Din cei mai de seam[ boieri... Hatmanul Arbore, pârc[labul Grumaz[ =i d-ta, paharnice Ulea... 1 2

Prefer s[ m[ r[coresc f[r[ s[ simt frigul (it.). Nu, prealuminate (it.). 29

PAHARNICUL ULEA: Sâât! Nimic lui Arbore. Pân[ n-o ]nchide ochii =oimanul, s[ nu vorbim decât boierilor cu meteahn[. Din sfatul domnesc... lui Gavril Lep[datu =i comisului Roat[. Atât. Ochiul vulturului b[trân clipe=te ]nc[... V[rsa v[p[i, m[ frigea privirea lui... Sââât! (Tustrei ies pe poarta din dreapta.) SCENA VII OANA singur[, apoi PETRU RARE+.

OANA: O! Doamne, Doamne! S[ schimbe ei ursita? Cine s[ ]nchid[ ochii? Domnul cel sfânt? N-are sfâr=it cel care are mil[ de to\i! (D[ s[ ias[ pe dup[ castel =i se ]ntoarce la glasul lui Rare=.) PETRU RARE+ (ie=ind din castel): Ce, fugi, Oan[? OANA: Nu, Rare=. PETRU RARE+: De ce-\i sunt ochii ro=ii? Ai plâns? OANA: Nu... PETRU RARE+: Ba da... Ochii t[i sunt tulburi... OANA: Ce ochi s[ r[mâie senini când ai bunului +tefan ard! PETRU RARE+: El are nou[ suflete, Oan[. Ploile, z[pezile, zbuciumul =i drumul lung =i greu... Olecu\[ de odihn[, =i se ]ntremeaz[ zmeul b[trân. OANA: Da, Rare=, da... PETRU RARE+: +i se face bine... OANA: Bine?... Bine s[-i dea Dumnezeu!... Bine... PETRU RARE+: +i \ie, Oan[... OANA: +i d-tale, Rare=... PETRU RARE+: +i nou[, amândurora... OANA: +i, Rare=, =i... PETRU RARE+: D[-mi o mân[, Oan[... OANA: De ce?... PETRU RARE+: A=a, c[ mi-e drag[... OANA: O!... 30

PETRU RARE+: Ce râzi? Nu \i-am mai spus? OANA: Ba mi-ai spus... de câte ori... }n urm[ mai ales... PETRU RARE+: +i dreapta mi-e drag[, =i stânga mi-e drag[, =i amândoi ochii cu lumini adânci, =i p[rul t[u rotunjit pe spate =i ]nvolt ca un fum auriu, =i gura ta cu buze ca m[ce=ea, =i mijlocul t[u ca trestia de balt[, =i mersul t[u u=or ca de presur[, =i toat[ fiin\a ta... OANA: O! Rare=... (Râde.) +i toat[ fiin\a mea... (Râde.) PETRU RARE+: Toat[ fiin\a ta mi-e drag[, c[ te iubesc, Oan[! OANA: Cum, Rare=?... (Râde.) PETRU RARE+: }ntruna te-am visat, Oan[... +i te-am v[zut ]ntruna la r[zboi... Când porneam cerceta=ii, când m[ b[team, când m[ culcam, când m[ sculam, c[lare, pe jos, la =ipote, ]n codru, neostiat1 ]n fa\a ochilor mei... OANA: Ca p-o sor[, Rare=. PETRU RARE+: Nu ca p-o sor[... OANA: +i de când, Rare=? PETRU RARE+: De când ]mplini=i 14 ani... De pe la Pa=te... OANA: Mi-e=ti drag, Rare=, dar... PETRU RARE+: Dar... OANA: Nu \ii minte când m[ ridicai ]n bra\e s[ rup para cea mai coapt[, când te c[\[rai ]n vârful copacilor ca s[-mi dai pui de st[ncu\[... PETRU RARE+: Da... =i te s[rutam... OANA: Da, =i m[ s[rutai... +-acum... na... s[rut[... (Râde.) PETRU RARE+: Nu, Oan[, nu a=a! OANA: Dar cum, Rare=, cum?... Ca p-o miluit[ f[r[ p[rin\i? PETRU RARE+: Nu... OANA: Ca p-o prip[=it[ la curtea doamnei Maria? PETRU RARE+: Ah! nu... OANA: Ca p-o pas[re pribeag[?... +i nu uita c[ tu e=ti boier, Rare=... PETRU RARE+: Ce boier?... Al Mariei =-al lui Rare=, pescarul din Hârl[u. OANA: E=ti c[pitan de oaste =i prieten al domnului Bogdan... 31

PETRU RARE+: Sunt ce sunt, =i f[r[ tine mai bine s[ nu fiu! OANA: Doamne, Rare=... Dar tu mi-e=ti ca un frate... Eu mireas[? N-ai nici cui s[ m[ ceri. PETRU RARE+: St[pânului a toate, ca unui drept p[rinte. OANA: A! nu, Rare=, nu!... Nu sim\ nimic ]n mine... Mie=ti drag ca un frate, dar nu te iubesc... +i domnul e bolnav... PETRU RARE+: Domnul e bun, milostiv =i ]ndur[tor... (O s[rut[ pe amândoi obrajii =i pleac[ repede.) OANA: Ciudat!... Dar s[ nu uit pe paharnicul Ulea! (Iese prin stânga pe dup[ castel.) SCENA VIII +TEFAN, cu piciorul ]nf[=urat, iese =chiop[tând pu\in la bra\ul DOAMNEI MARIA, IERONIMO DA CESENA.

+TEFAN (se a=eaz[ pe lai\a de piatr[ de sub copacul din mijloc): A=a... Aer, doftore, aer... Cosi, serenissime... non, serenissime... si, serenissime1 ... pentru o zgaib[... Parc-a= fi copil... CESENA: Serenissime, nici o mi=care... +TEFAN: Z[u... CESENA: Parole non piu1... +TEFAN: Non piu... Ca un mort... uf!... când voi avea nevoie de d-ta, doftore, te chem... (Doftorul se duce ]n castel.) DOAMNA MARIA: Ascult[-l... +TEFAN: Eu?... S-ascult? DOAMNA MARIA: M[ria-ta... +TEFAN: N-am ascultat de t[tari, de le=i, de unguri, de turci... =i s-ascult d-un venezian... a! ha!... DOAMNA MARIA: De când ai ]nceput s[ vorbe=ti, a crescut c[ldura... (}i pip[ie mâinile). 1

Neostiat — neostenit, necontenit. 32

+TEFAN: +i va veni =-un doftor de la Nüremberg =i altul de la Mengli-Ghirai... }mi scrie c[ =tie =i toaca-n cer... Un evreu... DOAMNA MARIA: Mai pu\in, m[ria-ta... +TEFAN: Pu\in, pu\in... To\i doftorii la capul unui bolnav... UN CURTEAN: M[ria-ta, foaia judec[\ilor. DOAMNA MARIA: Ah! +TEFAN: Clucerul Moghil[? S[... SCENA IX +TEFAN, DOAMNA MARIA, clucerul MOGHIL{.

CLUCERUL MOGHIL{: M[ria-ta... +TEFAN: Judec[\ile dezlegate. CLUCERUL MOGHIL{ (cite=te): Oancea cu v[duva lui Isaia pentru o fâ=ie de mo=ie. Prigonitorul pierde. Pan Mir[u\ nu d[ depline socoteli ipitropisi\ilor s[i nepo\i. E osândit s[ le pl[teasc[ 100 de galbeni genovezi =i s[ nu mai ipitropiseasc[ pe vreunul din neamul lui au din prietenii lui. Ob=tea r[z[=ilor P[tr[=cani pentru 12.000 de f[lci, cu munte, cu stâni, cu \[rc[tori =i cu ocini. Judecata, peste alt[ zi nehot[rât[... +TEFAN: De ce? CLUCERUL MOGHIL{: Prealuminatul Bogdan s-a f[g[duit c[ va merge ]nsu=i la fa\a locului. +TEFAN: Bine. CLUCERUL MOGHIL{: Vornicul Duma, fiul lui Vlaicu, v[rul m[riei-tale, cu =apte sate omene=ti pentru robire de mori. Vornicul Duma pierde. +TEFAN: Cine pierde? CLUCERUL MOGHIL{: V[rul m[riei-tale. +TEFAN: Bine! 1

A=a, prealuminate... nu, prealuminate... da, prealuminate (it.) 33

CLUCERUL MOGHIL{: Pârc[labul Ieremia cu popa Frus[nel pentru vaduri de pive. Frus[nel r[mâne pe pan Ieremia. Hatmanul Dugea cu satele ruse=ti de lâng[ Roman pentru vro 3.000 de stânjeni. Hatmanul r[mâne pe ru=i. +TEFAN: }... ]... ]... r[u... Bine a judecat, dar r[u... +tiu... Spune-i lui Bogdan s[ taie din mo=ia mea Trife=ti 3.000 de stânjeni =i s[ dea ru=ilor... DOAMNA MARIA (la urechea lui Moghil[): Scurteaz[. CLUCERUL MOGHIL{: S[ nu ies eu scurtat, doamn[. +TEFAN: Ei? CLUCERUL MOGHIL{: Cele criminalice=ti. Din dou[zeci de pricini, dou[ mai ]nsemnate. Un n[r[vit ho\, t[ierea mâinilor. Un uciga=, zobirea capului cu buzduganul. Toate au fost prefirate cu de-am[runtul de ]n\eleptul Bogdan-vod[. +TEFAN: Bogdan... R[zboi =i dreptate... R[zboi ]mpotriva oric[rui du=man =i dreptate fa\[ de oricine... de neamurile tale... de tine chiar, de=i dup[ legea p[mântului nu se cuvine s[ judeci. Domn d-ai fi... s[ stai d-oparte... Al\ii s[ aleag[. DOAMNA MARIA: M[ria-ta, prea mult... +TEFAN: Dac[ Cesena ar avea chipul Mariei ori Maria =tiin\a lui Cesena, m-a= vindeca ]ntr-o clip[ =i m-a= ]mboln[vi ]n cealalt[. Adu mâna, Mario. Mai am c[ldur[? DOAMNA MARIA: Nu, m[ria-ta. +TEFAN: Atunci?... Ce mai e, Moghil[? CLUCERUL MOGHIL{: Pricinile de judecat. +TEFAN: Le pui zi peste... Azi e 30 iunie... Peste trei zile. (Clucerul Moghil[ iese pe poarta din dreapta). SCENA X +TEFAN, DOAMNA MARIA, OANA.

UN CURTEAN: Oana, m[ria-ta. 1

Nici o vorb[ (it.) 34

+TEFAN: Oana?... S[ intre... (Oana intr[.) A! b[b[tie... Cum o duci cu b[trâne\ile?... Vino ]ncoa... aci... jos... mai aproape... (Oana ]i s[rut[ mâinile =i le-aduce la frunte.) O plut[ b[trân[ =i scorboro=it[ lâng[ un br[du\ verde, stufos =i drept! Cine te-aduse pe tine pe t[râmul [sta? +i de unde? OANA: M[ria-ta... De unde?... Nu =tiu... +TEFAN: Nu mai am c[ldur[. Sunt bine. Uite, Mario... De unde?... nu =tii. Ia uit[-te la mine... A=a... Tu ai ceva ]n capul [sta... Mi-ascunzi ceva... Vrei s[-mi spui =i te opre=ti... OANA: A= vrea, m[ria-ta... +TEFAN: Ei... OANA: A= vrea, m[ria-ta... +TEFAN: Rare=... OANA (tresare): Rare=? +TEFAN: Da, Rare=, nu \i-a mai prins vro st[ncu\[... Da... da... s-a f[cut mare... E c[pitan... Se bate cu le=ii =i se bate zdrav[n... O s-ajung[ hatman... C[ci n-am avut parte de copii!... Alexandru... Ilia=... Petru... Cât s[ lungesc pomelnicul?... +i Olena, dup[ fiul nebunului de cuscru al Moscovei... }i moare b[rbatul... Ea =i fiul ei ]nchi=i ]ntr-un turn... +i eu?... Doar cu Bogdan... DOAMNA MARIA (ar[tându-i pe furi= pe Oana): S[ nu mâniem p-{l-de-sus... +TEFAN: Da... Partea mea a fost s[ s[rut ce este al meu ca =i cum n-ar fi al meu, s[ fur mângâierile, =i mângâiere s[ nu am... Ce-ai vrea s[-mi spui, Oan[? OANA: A= vrea, m[ria-ta, s[... +TEFAN: Ei... OANA: A= vrea... +TEFAN: Doamn[... s[ =tii c[ feti=cana asta s-ascunde de tine... DOAMNA MARIA: Da, Oan[?... V[ las... OANA (cuprinzând genunchii doamnei): Iart[-m[, doamn[! (Doamna Maria o mângâie pe p[r, surâde =i iese.)

35

SCENA XI +TEFAN, OANA, mai târziu doftorul CESENA.

+TEFAN: Mai aproape... mai... Spune-mi... OANA: Sosi=i, m[ria-ta... Tare mi-era dor... M[ d[dui dup[ colacul fântânii... +-auzii tot... +TEFAN: Tot =i nimic... OANA: Nu... +TEFAN: Atunci nici tot, nici nimic... (O mângâie.) OANA: Nu... Porni alaiul domnesc =i trei boieri r[maser[... +TEFAN: Trei boieri? OANA: Da... Paharnicul Ulea, stolnicul Dr[gan =i jitnicerul Stav[r... +TEFAN: Paharnicul Ulea? OANA: Vorbir[ =i-i auzii... O urzeal[, m[ria-ta... +TEFAN: }mpotriva mea? OANA: Nu, m[ria-ta... +TEFAN: Atunci, ]mpotriva cui? OANA: }mpotriva lui Bogdan... +TEFAN (sare ]n sus): Ce? CESENA (intrând repede pe u=a de pe teras[): Basta, senerissime!1 +TEFAN (pune mâna pe sabie): Ie=i! (Iese.) D[-nainte, Oan[! OANA: Vor s-aleag[ domn pe nepotul m[riei-tale, pe +tefan, fiul r[posatului Alexandru. +TEFAN: +i-n locul cui s-aleag[ domn? Nu este domn? OANA: Dup[ ce nu va mai fi... (}=i cuprinde capul ]n palme.) +TEFAN: Nici n-au treierat grâul din care s[-mi fiarb[ coliv[ =i mi-o =i-mpart! (Ca =i cum ar vorbi singur.) Patruzeci =i =apte de ani am dus \ara cu noroc... (Scuturându-se.) Am so duc =i când voi muri, =i dup[ ce vor pecetlui piatra pe dasupra mea!... Oan[, bine-ai f[cut... S[ n-afle doamna... }\i poruncesc s[ nu mai =tii nici tu! OANA: Da... Ca =i cum ar fi fost aici =i c-o lingur[ a= fi luat... =i-a= fi aruncat ]n foc... a ars... =i-apoi, nimic... (}=i scutur[ palmele.) 36

+TEFAN: A!... A=a... a=a... Du-te. (Oana se duce pe u=a de pe teras[.) O! ce p[cat c[ nu i-am m[rturisit de unde e! (}l trec lacrimile.) De! nu fi muiere! (Bate ]n palme. Un curtean intr[ din dreapta.) Moghil[... S[ vie ]ndat[. (Din ]ntâmplare g[se=te o oglind[ venezian[.) Grozav am ]mb[trânit! SCENA XII +TEFAN, clucerul MOGHIL{, venind pe poarta din dreapta.

+TEFAN: Moghil[, las[ ]nchin[ciunile. CLUCERUL MOGHIL{: S[-mi spuie popa, nu te mai ]nchina... bine ori r[u... Dar s[ ias[ din icoana la care te ]nchini o mân[ care s[ te ia de p[r... O!... +TEFAN: Poft[ de glum[... S[ glumim, clucere Moghil[. CLUCERUL MOGHIL{: S[ glumim? +TEFAN: Ah!... Nu e nimic... Unde-au ajuns slovenii cu letopise\ul meu? CLUCERUL MOGHIL{: Abia la jum[tate... +TEFAN: La ce fapt? CLUCERUL MOGHIL{: La b[t[lia de la Cosmin. +TEFAN: Ce spui?... Abia vro 39 de ani din via\a mea. +i mai au... CLUCERUL MOGHIL{: Jum[tate... +TEFAN: }nc[ 39 de ani... CLUCERUL MOGHIL{: Dac[ jum[tatea d-a doua n-a fi ceva mai lung[ ca cea dintâi. +TEFAN: O! ho! ho!... Slovenii s-au pripit la scris... N-au gre=it... presim\ind c[-n a doua jum[tate... Cam grea r[suflarea de câteva zile... Moghil[, ce face Voiti=... bidiviul care m-a purtat ]n spinare doisprezece ani? CLUCERUL MOGHIL{: Ar face bine dac[ n-ar fi pus picioarele ]n sus... +TEFAN: M-a l[sat? CLUCERUL MOGHIL{: S-a dus bietul Voiti=... Cum ajunse ]n grajdul de piatr[ pic[ d-a-n picioarele, c[sc[ gura, mai sufl[ o dat[ =i... 37

+TEFAN: A=a se cade s[ moar[ un domn... dar el... CLUCERUL MOGHIL{: Calul domnului, m[ria-ta... +TEFAN: Da, calul domnului... +tefan f[r[ picioare =i f[r[ cal... O! =i cum m[ ducea la izbând[... ca un vifor n[pustit ]n valea Sucevei!... Semn r[u... CLUCERUL MOGHIL{: Ei, a=!... +TEFAN: Semn r[u, Moghil[!... Ce va s[ zic[ s[ mori de moarte bun[? CLUCERUL MOGHIL{: S[ mori ]n patul t[u. +TEFAN: Nu, Moghil[... Dumnezeu a dat omului sim\urile prin care vegheaz[ sufletul. La o cârnire a vie\ii sim\urile, unul câte unul, ]ncep s[ se ]ntunece. O sit[ se coboar[ pe ochi, vezi turbure, nu mai vezi... Se v[tuie=te auzul. S-a dus ascu\imea lui... “Aud...? Ce zici?...” Nu mai aude... +i când cerceta=ii nu mai vegheaz[, sufletul p[r[se=te stârvul acesta... Asta e s[ mori de moarte bun[... Eu aud =i v[d ca la patruzeci de ani... CLUCERUL MOGHIL{: N-aveam dreptate?... Istoria a ajuns la jum[tatea vie\ii m[riei-tale. +TEFAN: A=a ar fi de n-ar fi =i pieiri n[prasnice... Nu de sabie, nu de ap[, nu de foc, ci când piei ca mine... Nimic. (Se sprijin[ pe Moghil[.)... Cu sufletul ]ntreg, cu dragoste pentru toat[ \ara cu tot cuprinsul ei... oh!... Ascult[, Moghil[... Vorba de pe urm[ a lui +tefan e lege tuturora? CLUCERUL MOGHIL{: Sfânt[ ca sfânta cuminc[tur[ din sfântul potir! +TEFAN: +i vou[, boierilor? CLUCERUL MOGHIL{: Boieri, curteni, r[z[=i, \[rani, una ]n fa\a domnului. +TEFAN: S[ strângi pe boierii =i pe osta=ii ce-au mai r[mas ]n Suceava, mâine, ]ntâi de iulie, zi ]n care... Nimic. (Se sprijin[ pe Moghil[.)... E=ti tu credincios, Moghil[? CLUCERUL MOGHIL{: Ca-n fa\a lui Dumnezeu =i a Domnului nostru Isus Christos... Jur!... +TEFAN: Nu jura... C[ n-are s[ afle nimeni din ce-i auzi? 1

Destul, prealuminate (it.). 38

CLUCERUL MOGHIL{: Nimeni! +TEFAN: Mâine sui ]n scaunul Moldovei pe Bogdan... CLUCERUL MOGHIL{: Doamne! +TEFAN: Ce? CLUCERUL MOGHIL{: Doamne... Fac[-se voia ta... +TEFAN: Am ]mb[trânit... O! ]ndoial[!... +i a= putea s[ scap... dar sufletul nu vrea =i trupul nu mai poate... (Trage sabia pe jum[tate.) Nu... nu m[ mai ascult[... Degeaba o port... (Se reazem[ pe Moghil[.)... +i poate s[ dau ochi cu {l-deSus... ACTUL III Sala tronului. De jur ]mprejur, câte dou[ rânduri de je\uri ]n stil bisericesc. }n dreapta, lâng[ tron, un je\ mai ]nalt cu stema Moldovei. Pe pere\i se v[d portretele str[bunilor. }n fund, ]n dreapta =i ]n stânga tronului, dou[ intr[ri. Pe laturea din stânga, planul al doilea, o u=[. Ferestre ]n dreapta.

SCENA I Doftorul IERONIMO DA SECENA, doftorul IOHAN KLINGENSPORN, doftorul +MIL. Fiecare p[streaz[ pu\in accent ]n vorbire, iar CESENA vorbe=te pe jum[tate italiene=te.

DOFTORUL CESENA: R[mâi ca marmora... DOFTORUL KLINGENSPORN: Mult[ lume grijit la Nüremberg, dar ca palatinul n-am aflat... A=a de bolnav =i a=a de tare... Iessus Maria! DOFTORUL +MIL: O\elit... ]n aer, ]n lupt[... Pe trupul dumnealui numai crest[turi... Am mil[, n-am =tiin\[... Rana de la picior ]i otr[ve=te trupul dumnealui... +i Mengli-Ghirai e tare, dar un guturai, =i la pat... Atunci s[ vede\i... “Unde e +milic[?... +milic[, ai mâncat?... +milic[, ce, tu e=ti sup[rat?” “N-am nimic.” “Vezi, eu am, +milic[.” }n viteazul [sta, o 39

putere care scap[ medicinii... O voin\[ care a voit slobod pân[ la sfâr=it... DOFTORUL CESENA: L-am v[zut, amestecat cu nem\ii. Gemea codrii de freddo. El ajuta =i ]ncuraja pe to\i... Cu miei ochii... come un fulmine dal cello nella bataglia da Halicio... E ammalato Dio Santo!1 DOFTORUL +MIL: Klingensporn, ce zici de ran[? DOFTORUL KLINGENSPORN: Ai dreptate... Peste =aptezeci de ani... h]... S[ i-o ardem cu fierul ro=... DOFTORUL +MIL: Ei! prin câte focuri a trecut dumnealui... s[ treac[ =i prin [sta... O s[ vrea? DOFTORUL CESENA: S[-l ]ncredin\[m c[ e durere grozav[... “Serenissime, ma che dolore”... “Io voglio”... Ho studiato questo uomo maraviglioso...2 DOFTORUL +MIL: Sââât... Vine! SCENA II Cei de sus. +TEFAN intr[ pe u=a din stânga, =i mai ]mb[trânit, cu piciorul ]nf[=urat, la bra\ul DOAMNEI MARIA. Doamna, ]mbr[cat[ ]nchis.

+TEFAN: Doftori... prieteni... sunte\i bine? O! ce plec[ciuni! M[ prind c[ +mil a m[turat du=umeaua cu fruntea... Nu, +mil... Mie nu-mi plac toate câte ]i plac bunului meu prieten Mengli-Ghirai... Ni\ic[ =tiin\[... Mario... Mario... Ce tresari... (la doftori). Am c[ldur[? DOFTORUL +MIL: Oleac[, m[ria-ta. +TEFAN: Ard? DOFTORUL +MIL: Arzi?... A, nu... +TEFAN: Dac[ nu ard, ce v[-ngriji\i? Cine nu arde nu se sfâr=e=te... DOFTORUL KLINGENSPORN: Mai mult odihn[, m[riata. +TEFAN: De mâine ]ncolo, pace cu =tiin\a... M[ voi odihni... A=a... ]ntins... nemi=cat ca un mort... Nimic, Mario... Pân[ mâine, trebile \[rii... Mario... 40

DOAMNA MARIA: Ce porunce=te preasl[vitul st[pân? +TEFAN: Mai pu\in ca o porunc[ =i mai mult decât o dorin\[. DOAMNA MARIA: Ascult, +tefane. +TEFAN: A=a... a=a, drag[... Ah! e demult de atunci... Prea e=ti ]ntunecat[ ]n straiele astea... Vreau ceva mai altfel... DOAMNA MARIA: M[ duc =i m[ ]ntorc cum dore=ti. SCENA III +TEFAN, doftorul IERONIMO DA CESENA, doftorul KLINGENSPORN, doftorul +MIL.

+TEFAN (r[sucind sabia): Cârjea mea, +mil... DOFTORUL +MIL: Cârjea?... N-a= vrea s[ ias[ cârje din teac[... +TEFAN: Niciodat[ n-am scos-o ]mpotriva unui om cumsecade. DOFTORUL +MIL: Niciodat[ n-am dorit s[ fiu mai cumsecade... +TEFAN (cu un surâs trist): E=ti cum e=ti, cum ai ie=it din p[rin\ii t[i... +i cârjea mea e cum e, cum a ie=it din mâna genovezilor... DOFTORUL +MIL: O! biata mam[, tare a \ipat ]nainte s[ m[ scoat[... +TEFAN: Ce de \ipete pân[ s[ scoat[ o\elul acesta, ce de lovituri, +mil, privind la fiecare lovitur[ o parte din soarta ei viitoare. DOFTORUL +MIL: Putea genovezii s-o bat[ cât ar fi voit, dac[ nu te-ai fi b[tut =i n-ai fi b[tut m[ria-ta cu ea... Asta e adev[rata ei soart[! +TEFAN: A! +tii tu, +mil, c[ tu e=ti ca sabia mea? DOFTORUL +MIL: Ca sabia?... Eu?... +i de ce? +TEFAN: Ca =i ea, e=ti foarte ascu\it pe din[untru. DOFTORUL +MIL: Ea taie totdeauna, eu vindec când pot. 41

+TEFAN: Când po\i, +mil, dar când nu po\i? DOFTORUL +MIl: Vindec[ Dumnezeu unde nu putem noi... +TEFAN: Dumnezeu... +mil, din dou[ picioare bolnave tu po\i face numai unul, dar zdrav[n? DOFTORUL +MIL: Asta?... Nu, m[ria-ta. +TEFAN: Dar din doi oameni s[n[to=i ai putea s[ faci un bolnav? DOFTORUL +MIL: Din doi oameni s[n[to=i?... A= face =i doi bolnavi dac[ m-ar l[sa inima. +TEFAN (r[suflând adânc): Ah... R[suflarea... Aci. DOFTORUL CESENA: Non, serenissime, qui1.(Arat[ piciorul.) +TEFAN (punându-se pe un je\ cu stem[): }l simt mai pu\in. (Se ]ntinde.) La bra\ul doamnei am venit pân[ aici... Nu pricep... DOFTORUL KLINGENSPORN: Te sim\i mai bine, dar... +TEFAN: Sunt mai r[u, ho! ho! Nu mai pricep... Sunt mai r[u când sunt mai bine, mai bine când a= fi mai r[u, =i bine de tot când a= pune mâinile pe piept... Signore, d[-mi bra\ul... ]-]-]-]... Cu trei nu se poate s[ scap... (Se duce ]n dreptul portretului lui Alexandru cel Bun.) Acesta fu un om =i nu mai e de mult... +mil, cum \i se pare? DOFTORUL +MIL: Parc[ surâde... Bun =i milostiv... +TEFAN: De unde =tii? Tu n-ai auzit de el. Poate c[ nici tat-t[u nu se n[scuse pe când domnea el. DOFTORUL +MIL: Ce poate fi r[u ]n castelul acesta? +TEFAN: Ai!... Nimic... +i dac[ mâna ta cea dreapt[ te sminte=te, taie-o pe ea =i-o leap[d[ ]n foc... DOFTORUL +MIL: Da, ]n foc, dar nu s-o tai... +TEFAN: Ce, +mil, tu s[ ]ndrep\i Evanghelia? DOFTORUL +MIL: Eu s[-ndrept? Nu ]ndrept nimic, dac[ 1

Ca un fulger din cer ]n b[t[lia de la Halici... +i bolnav, Doamne sfinte!

(it.). 2

“Prealuminate, dar ce durere”... “Vreau”... Am studiat pe acest om minunat (it.). 42

nu ]ndrept piciorul Domnului la al c[ruia nume se ]nchin[ st[pânul meu... Am cerca... dar sunt dureri... grozave dureri... o! brrrr! +TEFAN: Ce dureri, +mil? DOFTORUL +MIL: }n loc s[ faci un foc mare, s[ tai piciorul =i s[-l lepezi ]n foc, mai bine ar fi s[ iei t[ria focului =i s[ arzi r[ul care se ]ntinde... Brrr... Grozave dureri! +TEFAN: Brrr! grozave dureri... +i se sfâr=e=te. O! ho! ho! prieteni, =i v[ e mil[?... Arde\i stric[ciunea dup[ acest stârv care a fost odinioar[ nebiruitul +tefan! Pune\i foc pretutindeni, =-aici... =-aici... =-aici... pân[-\i preface ]n scrum trecuta m[rire de o clip[ ce-a str[lucit ]n fa\a atâtor orbi, domnii cre=tin[t[\ii!... +mil... a! +mil... puteai s[-mi spui da dreptul... Pe cuconi s[-i mome=ti, dar nu pe +tefan... Arde\i degrab’ =i f[r[ mil[! (Le face semn s[ se duc[.) S[ vedem dac[ b[trâne\ile mele s-or mai aprinde de focul vostru. UN CURTEAN: Petru Rare= (+tefan ]i face semn s[ intre.) SCENA IV +TEFAN, PETRU RARE+ =i mai ]n urm[ DOAMNA MARIA.

+TEFAN: Ce vrei, Rare=? PETRU RARE+: Doresc domnului nostru atotputernic s[n[tate =i voie bun[. +TEFAN: Dore=ti?... Te cred... Domnului nostru... h]... Atotputernic când ]i dore=ti s[n[tatea pe care nu o are?... Ce te sfie=ti ca o fecioar[ când d[ cu ochii ]ntâia=i dat[ de ce-i e drag?... Rare=... de la cine-ai ]nv[\at tu s[ \ii ochii ]n p[mânt? De la mine? Sau de la t[tâne-t[u Rare=? Da... socul e pl[cut... o fi dând trandafiri... PETRU RARE+: St[pâne, n-am ]nv[\at =tiin\a ierburilor, dar, pe cât m[ taie capul, socul n-a dat niciodat[ trandafiri. +TEFAN: Dac[ te-ar t[ia capul cum taie bra\ul t[u, dintrun pescar ar ie=i pre\ de ce-au prins to\i pescarii de la ]nceputul lumii =i pân[ s-ar sfâr=i =i pe=ti =i pescari... Oh!... Cine vine?... Mi s-a p[rut... 43

PETRU RARE+: Doamne... +TEFAN: Mai bine. PETRU RARE+: Ce s[ fie mai bine? STEFAN: Rare=, tu nu e=ti un b[iat cuminte... Pentru ce Oana... (Rare= tresare.) Da... Oana mi s-a plâns c[ nu-i prinzi pui de s[lb[t[ciuni... De ce?... Te-ai f[cut mare... O sajungi hatman... PETRU RARE+: Doamne... +TEFAN (]l mângâie): Oh! prostule... Ce te-aduce? PETRU RARE+: Am venit... +TEFAN: Dac[ n-ai fi venit, n-ai fi aci. PETRU RARE+: S[... +TEFAN: S[? PETRU RARE+: Iart[-m[, doamne, iubesc! +TEFAN: A! ha! Ba vezi c-o s[ m[ ]ndr[gostesc eu! PETRU RARE+: E fat[ bun[... +TEFAN: Bun[ =i frumoas[, fire=te. PETRU RARE+: Bun[... +TEFAN: Ca pita cald[. PETRU RARE+: Bun[... s[rac[... =i f[r[ p[rin\i. +TEFAN: A! f[r[ p[rin\i? Atunci cum s-a n[scut? PETRU RARE+: Necunoscu\i, m[ria-ta. +TEFAN: Ai dreptate, c[ tu cu tat-s[u d-ai vorbi nu l-ai cunoa=te. PETRU RARE+: Iubesc pe Oana, m[ria-ta! +TEFAN: Cum?... N-am auzit... O! ho! ho!!... Cu b[trâne\ile... Da, Oana e fat[ bun[ =i frumoas[ =i cuminte... Piciorul meu =tie, =i Dumnezeu, =i eu. S[rac[ =i f[r[ p[rin\i... tu =tii... Dumnezeu n-a aflat... +i eu m[ ]ndoiesc... Tu mi-o pe\e=ti mie ca p-un copil... +i e copil, mititica... Biiine... Dar ei... i-ai spus? PETRU RARE+: Da, m[ria-ta. +TEFAN: +i? PETRU RARE+: C[ m[ iube=te ca p-un frate, dar c[ nu simte nimic... C-a= fi boier, =i ea... 1

Nu, prealuminate, aici (it.). 44

+TEFAN: A=, a=, a=! (Doamna intr[ pe u=a din stânga.) Doamn[... Ce frumos e=ti ]mbr[cat[... Rare= tocmai ]mi povestea c[ iube=te... Pe cine, m[? PETRU RARE+: Pe Oana... DOAMNA MARIA: Pe Oana?... Dar e un copil... +i s[rac[... +i... +TEFAN: Un copil... Nici tu nu erai mai mare... DOAMNA MARIA (speriat[): +tefane! M[ria-ta! (}l trage d-o mân[.) +TEFAN (]i face semn de ]n\elegere): Nu-\i zisei d-asta, ci d-ast[lalt[. Asta m[ doare... Eu nu m[ opui... A= vrea s[ v[d pe Oana al[turi de tine, s-o ]ngrije=ti, s-o aperi, s[ aib[ =i ea acela=i nume ca tine. Când o zice cineva Oana s[ se gândeasc[ la Petru =i mai sus... Rare=, dar =i tu e=ti un copil. Abia s[ fi ]mplinit dou[zeci =i unu de ani. Ei, tu =tii din cine te-ai n[scut... =i eu... Ia unul din caii mei, care \i-o pl[cea, fie =i pe Voiti=... DOAMNA MARIA: Voiti=? +TEFAN: +tiu... S[ nu ]ncaleci pe Voiti=, ci s[ iei alt cal care s[ te duc[ ca vântul pe fa\a p[mântului. S[ nu ocole=ti nici deal, nici vale, nici munte, nici iaz, nici codri... pân[ ]n Hârl[u. +i s[-i spui Rare=oaiei a=a: “Mam[, mie mi-a venit ceasul, vreau s[ m[ ]nsor, =i mireasa mea e bun[, frumoas[, f[r[ p[rin\i, este Oana de la curtea Mariei a bietului domn al Moldovei”. +i ce-o chizbui ea s[ vii s[-mi spui... C[ despre mine, v[ blagoslovesc p-amândoi! PETRU RARE+: Zbor... +TEFAN: S[ te v[d... (Rare= d[ s[ ias[ repede =i se ]ncurc[.) Nu p-acolo, Rare=, c[ n-o s[ ie=i prin zid! (Rare= iese ]n fug[.) Patima, Mario. +st copil mi-aduce aminte vremile vechi. }]]]... Nimic... trec[tor... R[u am f[cut... I-am crescut ]n ne=tiin\[... Va afla tot... S[racul Petru... S[-l privim când pleac[... (Se duc la fereastra din dreapta.) DOAMNA MARIA: S[-l privim... +TEFAN: Da, a luat pe Dere=*... Pune =eaua... Strânge chinga s[ crape calul... Sus... (S-aude un tropot de cal.) De când sunt n-am v[zut un c[l[re\ care s[-nghit[ dep[rt[rile... 45

M[... mult[ s[n[tate R[re=oaii... O! iart[-m[, doamn[... O biat[ b[trân[, b[trân[... Pe dup[ deal... la vale... ca o mogâldea\[... Abia se mai vede... Nu se mai vede!... Oh! sângele Mu=atinilor n-are astâmp[r, fierbe, n[v[le=te ca haiturile de la munte!... Mario, o s[ vie boierii... S[ ne-mbr[c[m de s[rb[toare. Bogdan nu vrea. Opinteli zadarnice. Io, +tefan voievod, vreau! DOAMNA MARIA: S[ zic nu, m-a= uni cu du=manii \[rii ]mpotriva copilului meu, s[ zic da, a= \ine cu copilul ]mpotriva tat[lui. Se n[ruie un tron din slava lui trecut[ =i un altul se ridic[ ]n str[lucirea lui viitoare. Plâng pe unul, binecuvântez pe cel[lalt. }ntre aste dou[ m[riri inima mea de femeie nu g[se=te mângâiere! +TEFAN: +tefan a tr[it, Bogdan ]ncepe! (Ies.) SCENA V Stolnicul DR{GAN =i jitnicerul STAV{R intr[ prin dreapta.

STOLNICUL DR{GAN: V[zu=i pe paharnicul Ulea? JITNICERUL STAV{R: Da, acum chiar. STOLNICUL DR{GAN: Tot a=a? JITNICERUL STAV{R: +i mai dârj. STOLNICUL DR{GAN: A vorbit cu... JITNICERUL STAV{R: Da, cu cinci boieri mari, afar[ de cei doi din Sfatul domnesc. STOLNICUL DR{GAN: Ei, ce e? JITNICERUL STAV{R: Strun[... +i +tefan din ce ]n ce mai r[u... STOLNICUL DR{GAN: A=a se zice. JITNICERUL STAV{R: Vor s[-l arz[. STOLNICUL DR{GAN: S-a mai vorbit =-alt’ dat[, dar cum e el, ba azi, ba mâine, cu judec[\ile, cu r[zboaiele, cu trime=ii de la unguri, de la \arul Ivan, de la le=i, de la Mengli-Ghirai, de la turci, de la munteni, a dat zi dup[ zi, an dup[ an, pân[ l-a prididit boala. 46

JITNICERUL STAV{R: Poi de l-o arde, cum e el de bolnav =i de b[trân... STOLNICUL DR{GAN: +i de slab... JITNICERUL STAV{R: S-a dus +tefan... STOLNICUL DR{GAN: Vecinica lui pomenire... JITNICERUL STAV{R: Dumnezeu s[-l ierte... STOLNICUL DR{GAN: A fost bun... nu zic... JITNICERUL STAV{R: +i drept... STOLNICUL DR{GAN: Cu \ara, da... JITNICERUL STAV{R: Pe noi ne-a cam scurtat... STOLNICUL DR{GAN: Boier, r[z[=, \[ran supus, era totuna ]n fa\a lui... JITNICERUL STAV{R: Mo=iile le ]mp[r\ea numai la osta=i... STOLNICUL DR{GAN: Din supu=i ]i f[cea r[z[=i, din r[z[=i boieri sadea. JITNICERUL STAV{R: Ce era boerul de sfat, Cosma +erpe? Nimic. Un r[z[=. Dup[ B[t[lia de la Cosmin, ]l boieri, =acum e ]n divanul \[rii... STOLNICUL DR{GAN: +i cu munteanca ceea... JITNICERUL STAV{R: Jupânesele noastre, rar poftite la castel... STOLNICUL DR{GAN: C[ de doi ani, de când l-a ]nte\it boala, de loc... JITNICERUL STAV{R: Ca o c[lug[ri\[... cu fetele, toat[ ziulica... STOLNICUL DR{GAN: De Rare=... ce zici? JITNICERUL STAV{R: Harnic fl[c[u... Bun de r[zboaie... Portarul Arbore =tie multe... STOLNICUL DR{GAN: He! ba vezi c[ nu... Cu el a petrecut +tefan ]n Hârl[u... nu cu mine... JITNICERUL STAV{R: La frumoasa pesc[ri\[... STOLNICUL DR{GAN: P[i Rare=... JITNICERUL STAV{R: A=a se zice... STOLNICUL DR{GAN: Arbore =tie bine... La na=tere l-ar fi ]nfierat... JITNICERUL STAV{R: E! 47

STOLNICUL DR{GAN: ...pe spata dreapt[ c-un cerc. JITNICERUL STAV{R: Rare= o fi =tiind? STOLNICUL DR{GAN: Nu se afl[. JITNICERUL STAV{R: Rare= plec[ mai adineauri... Undeo fi plecat? STOLNICUL DR{GAN: Se ducea p-un dere= de nu i se vedeau picioarele... Unde? Nu =tiu... Ulea vine? JITNICERUL STAV{R: Nu crez, poate da, poate nu. Mi-a zis s[ ne uit[m bine la +tefan, c[ el e cam bolnav... STOLNICUL DR{GAN: H]! JITNICERUL STAV{R: Ai auzit c-ast-noapte o bufni\[ a \ipat toat[ noaptea pe castel? STOLNICUL DR{GAN: Nu. JITNICERUL STAV{R: Buha... \ip[, \ip[ pân[ despre ziu[... Când s[ zboare, o mâ\[ neagr[ ha\, =-o mânc[. Mâ\a se sp[la pe bot. Un vultur c[zu s[geat[ =i ]nh[\[ pe mâ\[. Pe vultur ]l s[get[ un curtean, =i alergând dup[ vultur, curteanul c[zu ]ntr-o pr[pastie... STOLNICUL DR{GAN: Ce-o mai fi =-asta? JITNICERUL STAV{R: +i azi-diminea\[ o vac[, din vitele domne=ti, a sângerat ]m =istar, pe când o mulgea... STOLNICUL DR{GAN: Ciudat! Jitnicerul Stav[r: Luna s-a ar[tat c-un cearc[n ro=u; câinii au urlat; o femeie a n[scut un copil cu picioarele de ied... STOLNICUL DR{GAN: Urâte semne! JITNICERUL STAV{R: +-acum prive=te... (Se uit[ pe fereastra din dreapta.) STOLNICUL DR{GAN: Acu=ica era senin, f[r[ pic de nori, =i deodat[ se bolov[nir[ nori negri cum e catranul, c[ sentunec[ ca noaptea... +i colo, departe, departe, de unde izvor[=te Suceava, cerul e ro=u parc-ar arde o cetate. JITNICERUL STAV{R: Prive=te... Vezi tu un nor... ca un balaur? Cu cap, cu gura c[scat[, cu aripile ]ntinse... cum se repede s[ ]nghi\[ p-un mo=neag cu plete lungi... Vezi? Aci... aci... ha... haiti... S-a topit mo=neagul... Cine vine? 1

Dere= — cal cu p[rul ro=u amestecat cu alb. 48

SCENA VI Cei de sus. Hatmanul LUCA ARBORE, postelnicul TOADER, vornicul JURJ, pârc[labii COSTEA, DRAGO+, +ANDRU =i ALEXA vin din dreapta.

HATMANUL ARBORE: Bun[ ziua, frate Dr[gan, bun[ ziua, Stav[r. STOLNICUL DR{GAN: Bun[ s[-\i fie inima! JITNICERUL STAV{R: Ca totdeauna... POSTELNICUL TOADER (se uit[ pe fereastr[): Bun[, bun[ =i nu prea bun[... PÂRC{LABUL COSTEA: Ce? Inima lui Arbore? POSTELNICUL TOADER: A=... ziua de azi... Se zice c[ ziua bun[ se cunoa=te de diminea\[... Pân[ mai adineaurea senin, =i deodat[ s-a ]ntunecat c[ abia se mai vede... PÂRC{LABUL DRAGO+: Era s[ plec la Neam\u... M-ar fi murat ca p-un câine... PÂRC{LABUL +ANDRU: }nh[mase la olac1, când m[ vesti Moghil[... VORNICUL JURJ: Ce s[rb[toare s[ fie azi? HATMANUL ARBORE: Nici una. VORNICUL JURJ: Moghil[ mi-a zis s[ m[ ]mbrac ca de s[rb[toare. PÂRC{LABUL ALEXA: +i mie... STOLNICUL DR{GAN: +i mie... PÂRC{LABUL +ANDRU: +i mie... HATMANUL ARBORE: Cine =tie ce vrea domnul, \ie-l Dumnezeu s[-l \ie... POSTELNICUL TOADER: C[ mult e bun... PÂRC{LABUL DRAGO+: +i viteaz... PÂRC{LABUL +ANDRU: +i nep[rtinitor... PÂRC{LABUL DRAGO+: +i darnic... VORNICUL JURJ: Ce e al lui e-al \[rii... Ce e-al \[rii e-a lui Dumnezeu! 49

POSTELNICUL TOADER: Drepte =-a f[cut c[r[rile lui... +i bolnav, c[ mai bine a= fi fost eu... B{TRÂNUL ARBORE (imitând pe +tefan): “Nimic... Mario... ce tresari”... Mititelul! STOLNICUL DR{GAN: C[ parc[ n-ar mai fi el... HATMANUL ARBORE: Cum n-ar mai fi el? Dar cine vrei s[ fie? Cine-ar r[bda cum rabd[ el? Cine nu s-ar odihni ]n locul lui? +i cine n-ar umplea lumea cu vaietele? S-a plâns cuiva, Dr[gane? STOLNICUL DR{GAN: O vorb[, hatmane. HATMANUL ARBORE: O vorb[ neghioab[! STOLNICUL DR{GAN: Fie... HATMANUL ARBORE: N-ar mai fi fost! POSTELNICUL TOADER: Pace, fra\ilor! SCENA VII Cei de sus. Clucerul MOGHIL{ intr[, r[suflând repede, prin dreapta.

CLUCERUL MOGHIL{: Ei, asta nu ]n\eleg! S[ m[ tai =i s[ m[ presari cu sare pe crest[turi, =i tot nu ]n\eleg! POSTELNICUL TOADER: Ce, Moghil[, ce nu ]n\elegi? CLUCERUL MOGHIL{: Da’ d-ta, c[ e=ti tob[ de ]nv[\[tur[, ]n\elegi? POSTELNICUL TOADER: Ce, m[ omule, ce s[-n\eleg? CLUCERUL MOGHIL{: Ai dreptate, c[ nu e de-n\eles... M[ duc la el. Se plimb[ prin cas[. Cum m[ v[zu, zbughea ]n pat. +i “aoleo, p[catele mele... ce am...ce am...” Iac[ nun\eleg, =i pace! (To\i boierii se uit[ cruci= la Moghil[.)

POSTELNICUL TOADER (surâzând): P[i nici eu nu ]n\eleg. CLUCERUL MOGHIL{: Nu spui eu? POSTELNICUL TOADER: Moghil[, vino-\i ]n fire! Ce-ai spus? Cine a zis, =-a f[cut, =-a dres? CLUCERUL MOGHIL{: Nu v[ spusei?... Adev[rat... Capul meu [l z[p[cit. Paharnicul Ulea, frate... 50

MAI MUL\I: Paharnicul Ulea? CLUCERUL MOGHIL{: Spus din fir-a-p[r... Cum +l-desus vrea... El a=... “ce am... ce am”... Dar mort d-ai fi, =i la a=a porunc[ ar trebui s[ te scoli =i s[ umbli ca-n ziua dapoi... HATMANUL ARBORE: Sââât! SCENA VIII +TEFAN intr[ la bra\ul DOAMNEI MARIA, ]mbr[cat ]n zale de argint c-o mantie de postav ro=u bl[nit[ cu cacom.* Galben la fa\[ =i cu cearc[ne la ochi. +chioap[t[. Doftorul IERONIMO DA CESENA, doftorul KLINGENSPORN, doftorul +MIL. Vin pe u=a din stânga.

+TEFAN: Sunt ]ntre dou[ s[bii... Doamna, =-asta... Amândou[ m-au slujit cu credin\[... P-amândou[ mi-am pus n[dejdea. (Schimburi de-nchin[ciuni.) Vede\i cum m[ sprijin... +-amândou[ m[ \in... Una d-ar fi ceva mai slab[, m-a= pr[v[li de pe scaunul Moldovei drept la Mân[stirea Putnei, ]n rândul str[mo=ilor... O! las[, +mil, n-ai grije... (Se uit[ printre boieri.) Voi fi al vostru... (Caut[ cu ochii.) Da... +mil, da... Ai zis ceva? DOFTORUL +MIL: Eu? Nu, m[ria-ta. +TEFAN: Parc[ vedeam bine... (Se freac[ la ochi. C[tre un curtean.) S[ vie boierii. }ntre ei nu era. Dr[gan, mai ]ncoa, Stav[r, mai aproape... (Caut[ cu ochii.) Paharnicul Ulea n-a venit? Moghil[... (Boierii se uit[ ]ncurca\i.) CLUCERUL MOGHIL[: Aici, m[ria-ta. +TEFAN: N-ai fost?... CLUCERUL MOGHIL{: Fost, m[ria-ta... +TEFAN: A plecat... |i-am spus s[ te duci ]ndat[... CLUCERUL MOGHIL{: }ndat[... m[ria-ta... +TEFAN: Nu l-ai g[sit? CLUCERUL MOGHIL{: G[sit, m[ria-ta... E cam bolnav... +TEFAN: Ce?... E bolnavior, bietul paharnic... Cine s[-mi guste vinul de Cotnar...? }l doare capul... Oh-ho!... }l doare... }l doare... +i ce-l doare? 51

CLUCERUL MOGHIL{: Ce c[-l ia cu frig, c[-l ia cu c[lduri =i st[ ghemuit ]n pat... +TEFAN: }l doare capul!... CLUCERUL MOGHIL{: De cap nu mi-a vorbit, m[ria-ta. +TEFAN: }l doare capul! La cap e stric[ciunea... Nu e la locul lui... Hatmane Arbore, s[ vie =i osta=ii... Nimic, doamn[... Ce fulgere... Ca afar[... Moghil[! CLUCERUL MOGHIL{: Ascult, doamne. +TEFAN: Ascult[, pân[ mai ai când... Du-te la paharnicul Ulea... +ade lâng[ castel... Cine m[ iube=te e-aproape de mine... Nu e a=a, stolnice Dr[gan? STOLNICUL DR{GAN: Da, m[ria-ta. +TEFAN: Du-te de-i spune c[ eu =i jitnicerul Stav[r dorim s[-l vedem... Nu dore=ti, Stav[r?... (Boierii s[ uit[ unii la al\ii.) JITNICERUL STAV{R: Cum zici, m[ria-ta. +TEFAN: Dar tu cum zici?... (Lui Moghil[.) C[ e r[u s[ puie pe Dr[gan =i pe Stav[r ]mpotriv[ cu vorba lor =i vorbele lor ]mpotriv[ cu ei ]n=i=i... (Joc de priviri ]ntre boieri.) C[ +tefan n-ar sta la ]ndoial[ de ceea ce ar trebui s[ hot[rasc[ dac[ sufletul lui ar vrea... CLUCERUL MOGHIL{: Preasl[vite doamne... +TEFAN: N-ai ]n\eles? CLUCERUL MOGHIL{: Iaca sabia... taie-m[, omoar[-m[... +TEFAN: A=a de curat? (Jocul privirilor se ]nte\e=te.) Nimeni din voi n-a... Cum s[ pricepe\i ceea ce nu e de priceput? Dup[ patruzeci =i =apte de ani de domnie... A! Signore, s[ m[ reazim de bra\ul t[u... Moghil[... CLUCERUL MOGHIL{ (tres[rind): Aci, doamne! +TEFAN: Ce strigi a=a de tare?... Du-te =i-i spune s[ vie pân[ s[ nu viu eu!... (Moghil[ se duce repede. Din partea dreapt[ intr[ Sfatul \[rii, se ]nchin[ =i s-a=eaz[ ]n je\uri.) Ce de judec[\i am vânturat ]mpreun[... (Intr[ osta=i prin partea stâng[ din fund.) Ce de b[t[lii... (La sfetnici.) Senini =i f[r[ interes... (La osta=i.) Cu patim[ =i cu interes... +i toate cu 1

Olac — caru\[ de po=t[. 52

aceea=i \int[... Signore, treci de partea ast[lalt[... (Intr[ paharnicul Ulea =i clucerul Moghil[ prin dreapta.) A! Paharnice... scumpa dumneavoastr[ s[n[tate... PAHARNICUL ULEA: Abia m[ \in picioarele... +TEFAN: Schimb[-le cu ale mele... Fii, m[ omule, tân[r, voinic, ca un brad, fii ca mine... Ei, oleac[ suflarea... oleac[ piciorul... oleac[ de c[ldur[... oleac[ ]ncheieturile... dar ]ncolo... aproape nimic... (}ncearc[ sabia.) Nu vrea s[ ias[... Nu vreau s[ vrea s[ ias[... +i de ce-a= vrea? (C[tre Ulea.) S[ spui feciorului t[u s[ nu stea cu capul ]n jos... Signore, mut[te ]n partea ast[lalt[... (Bogdan vine din fund trist, ]mbr[cat ]n zale de sus pân[ jos, cu mai mul\i osta=i.) Pe cine z[resc? Pe tine te mai a=teptam... (+tefan se suie ]n je\ul cu stem[ din dreapta tronului. Bogdan d[ s[-i s[rute mâna. +tefan ]l opre=te.) Prea e cald[ =i n[du=it[... A=teapt[ s[ se r[ceasc[... (C[tre doamn[ =i Bogdan.) Ce tres[ri\i?... Da, v[z o doamn[ care se plimb[ pe lâng[ castel... DOAMNA MARIA (]ndurerat[): Nu e nimeni, m[ria-ta! +TEFAN: Nimeni... (Doftorul +mil se pleac[ la urechea domnului. }i =opte=te ceva.) N-ai grije... Voi fi al t[u sau al doamnei... DOFTORUL +MIL: Al doamnei?... Al doamnei Maria, m[ria-ta... +TEFAN (se ridic[ din je\): Maria =i Moldova e totuna... Osta=i, boieri, curteni, v-am adunat aci s[ sta\i m[rturie dup[ ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci =i =apte de ani... mul\i =i pu\ini... de când Moldova ]mi ie=i ]nainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boierii r[z[=i =i \[rani, ]n Câmpul de la Direptate, =i cum vru Moldova a=a vrusei =i eu. C[ vru ea un domn drept, =i n-am despuiat pe unii ca s[ ]mbog[\esc pe al\ii... c[ vru ea un domn treaz, =i-am vegheat ca s[-=i odihneasc[ sufletul ei

53

ostenit... c[ vru ea ca numele ei s[-l =tie =i s[-l cinsteasc[ cu to\ii, =i numele ei trecu grani\a, de la Caffa pân[ la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Cristos... HATMANUL ARBORE: Numele t[u, m[ria-ta! TO|I: A=a e! +TEFAN: Nu... nu!... Eu am fost biruit la R[zboieni =i la Chilia, Moldova a biruit pretutindenea! Am fost norocul, a fost t[ria!... Sunt b[trân... (Se ]ntoarce =i prive=te grupul unde stau paharnicul Ulea, stolnicul Dr[gan =i Jitnicerul Stav[r.) MUL|IMEA: Nu! nu! +TEFAN: Oh! p[dure tân[r[!... Unde sunt mo=ii vo=tri? Pres[ra\i... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la R[zboieni... Unde sunt p[rin\ii vo=tri? La Cetatea-Alb[, la C[tl[bugi, la Scheia, la Cosmin, la Len\e=ti... Unde sunt... b[trânul Manuil =i Goian, =i +tibor, =i Cânde, =i Dobrul, =i Juga, =i Gangur, =i Gotc[, =i Mihai Sp[tarul, =i Ilea Huru comisul, =i Dajbog pârc[labul, =i Oan[, =i Gherman, =i fiara palo=ului... Boldur?... P[mânt!... +i pe oasele lor s-a a=ezat =i st[ tot p[mântul Moldovei ca pe umerii unor uria=i! (Se opre=te ostenit.) Suflarea... B[trâne\ea... (S[geteaz[ cu privirile grupul lui Ulea.) C-am cercat s[ unesc Apusul ]ntr-un gând, c[ zic c[ sunt cre=tini, =i trime=ii mei au b[tut din poart[ ]n poart[, rugându-se mai mult pentru ei ca pentru noi, s[ lase r[zboaiele de zaviste =i s[ se ridice ]mpotriva primejdiei ob=te=ti a cre=tin[t[\ii... Le trebuia un om?... Era... A fost... Acum e bolnav... V[zând c[ r[mâi cu f[g[duielile, am c[utat s[ unesc R[s[ritul. (Fulger[, plou[ repede.) +-am trimes la unguri, la le=i, la litvani, la ru=i, la t[tari... Au f[cut c[r[ri b[tând drumurile pustii oamenii mei, =i degeaba. }nvoieli cu pece\i-n calapoade, isc[lituri fudule... +i praful s-a ales de ]nvoieli. Vladislav, un

54

molâu, un ]ntristat; Alexandru, un fudul, un iagelon, o slug[ a popii de la Roma; Ivan, un n[uc, c[zut ]n copil[rie... (Un tunet urmat imediat de un tr[snet.) Când voi fi ]n fa\a lui, voi ]ndr[zni s[-i zic: “Doamne, tu singur =tii ce-a fost pe inima mea, c[-n tine am crezut, c[ nici o de=[rt[ciune nu sa lipit de sufletul meu, c[ am stat zid neclintit ]n fa\a p[gânilor... Dar to\i m-au p[r[sit... Doamne, osânde=te-m[ dup[ p[catele mele, ci nu m[ osândi de pacea cu turcii spre mântuirea s[rmanului meu popor!” (Fulgere =i tunete.) Bogdane, turcii sunt mai credincio=i ca cre=tinii cuvântului dat... |ine\i minte cuvintele lui +tefan, care v-a fost baci pân[ la adânci b[trâne\e... c[ Moldova n-a fost a str[mo=ilor mei, n-a fost a mea =i nu e a voastr[, ci a urma=ilor vo=tri =a urma=ilor urma=ilor vo=tri ]n veacul vecilor... Ah!... Nimic... B[trân, bolnav =i neputincios... Mantia asta e prea grea... So poarte altcineva mai tân[r... (Mi=care ]n mul\ime. Mirare.) Bogdane!... (I-o pune pe umeri.) +i voi, m[rturie a ceea ce a\i v[zut, spune\i \[rii (tunetele se ]nte\esc) c[ voin\a mea e s[ se ung[ Bogdan de când sunt ]n via\[... C[ voin\a mea =-a ei a fost pururea una... (Capetele boierilor se pleac[ ]n semn de ascultare.) Signore, d[-mi mâna. (+tefan trage pe Bogdan spre tronul Moldovei.) Bogdane... vino... suie-te... a=eaz[-te... pune coroana... Bine... (}ngenunche.) Doamne, binecuvânteaz[... (D[ s[-i s[rute mâna.) Ah!... (Se rostogole=te de pe treptele tronului ]n bra\ele Mariei =-a doftorului Cesena.) MARIA: +tefane! DOFTORUL +MIL: Altfel nu s-ar fi putut. HATMANUL ARBORE: A murit? CLUCERUL MOGHIL{: Cine s[ moar[? Soarele nostru na apus ]nc[!

1

Cacom — hermin[. 55

ACTUL IV O camer[ a castelului. }n fund, un pat de stejar cu perdele de in. Perdelele acoper[ patul. Lâng[ pat, o piele de urs =i dou[ de lup. O mas[. Pe mas[, felurite doftorii =i paharul de alabastru. }n fundul patului Domnul nostru Isus Christos pe cruce. O u=[ de paraclis. Un iconostas. }n stânga, o u=[ cu trei trepte =i o fereastr[ care se deschide ]n curtea castelului. Intrare ]n dreapta. Se crap[ de ziu[. La ]nceput s-aud p[s[rile cântând. Un scaun cu stema Moldovei ]n planul ]ntâi.

SCENA I

DOAMNA MARIA, IRINA, REVECA, OANA.

IRINA: Culc[-te, frumoas[ doamn[, n-ai ]nchis ochii toat[ noaptea... REVECA: M[car un ceas, doamn[. DOAMNA MARIA: S[-l fi v[zut, o! Irino! Cu ce foc vorbea ascunzându-=i durerile... p[rea un sfânt!... Câ cât[ lep[dare de sine =i-a scos mantia domneasc[ =i-a pus-o pe umerii lui Bogdan... A târât pe Bogdan pe tron, a ]ngenuncheat, a dat s[-i s[rute mâna... =i s-a rostogolit... o!... IRINA: Osteneala, m[ria-ta. REVECA: De când se-ntoarse din pustia de Pocu\ia... DOAMNA MARIA: Sât... S[ nu te auz[ c[ vorbe=ti a=a. OANA (se duce ]n vârful picioarelor la pat): Doarme domnul, doarme. IRINA: E zobit de osteneal[. REVECA: A adormit? Se face bine. DOAMNA MARIA: S[ te-auz[ Maica Domnului! (S-aude gemând. Doamna Maria se duce bini=or la pat.) OANA: Doarme? DOAMNA MARIA: Doarme, bogdaproste! IRINA: Odihn[ sufletului f[r[ odihn[! DOAMNA MARIA: De dou[ nop\i n-a dormit a=a de lini=tit. Cum a\ipea, lega vorbe f[r[ =ir cu unele gânduri ]ntunecate... “A! paharnice, vrei ipitropie la scaunul Moldovei”... +i ieri, toat[ vremea cu ochii la paharnicul Ulea... O fi ceva... Ce s[ fie?... 56

REVECA: Nu e nimica... IRINA: Ca omul bolnav... DOAMNA MARIA (se duce la fereastr[): +i ce bucurie!... P[s[rile au ]nceput cu limbu\ia lor... Cucul s-aude cântând... Soarele r[sare aurind mun\ii... Cerul senin... +i +tefan zace... Ce nep[sare! (Plânge n[bu=it). IRINA: Culc[-te, frumoas[ doamn[! REVECA: Ei, da, da... DOAMNA MARIA: Fie... }n odaia d-al[turi... R[mâi tu, Oan[... Cum s-o scula s[-mi dai de veste... Auzi? OANA: Da, doamn[. DOAMNA MARIA: Mititica, cum se cunoa=te c[ n-a dormit... (Ies pe u=a din dreapta). SCENA II OANA, +TEFAN, ]ntr-un vestmânt de borangic.

OANA: D[-i, Doamne, somn dulce =i mai dulce, ca la un copil de \â\[ sc[ldat =i primenit!... Ce zile posomorâte =i ce nop\i lungi... Toat[ nopticica m-am rugat... S[ vedem ce face... (Se duce bini=or la pat =i desface perdelile.) A!... +TEFAN: Ce, te-ai speriat, Oan[?... D[ perdelile ]ntr-o parte... OANA: Credeam c[ dormi, doamne, credeam c[ dormi... +TEFAN: Vino-ncoa... A=aaa... (Oana ]ngenunche lâng[ pat.) A=aaa... OANA: Credeam c[ dormi... +TEFAN: Dormii, =-am s[ dorm, =-am s[ dorm... Doamna? OANA: Acum ie=i. Nu crez s[-=i fi scos haina... (Se scoal[.) Mi-a zis s-o vestesc. +TEFAN: Las[, Oan[, pe biata doamn[ s[ se ]ntinz[ oleac[... Pe doftori pân[ i-am f[cut s[ ias[... }n curând au de lucru... Oan[, \ie nu-\i place s[ vorbe=ti cu mine? OANA: St[pâne... +TEFAN: Nu, b[b[tie, nu a=a... Aci... da... 57

OANA: Cum vrei, m[ria-ta... +TEFAN: Vreau s[ vorbim... mult... mult... OANA: Cum vrea m[ria-ta, a=a vreau =i eu... Voin\a m[rieitale nu-mi d[ pas s[ voiesc altfel... +i mi-e a=a de drag! +TEFAN: Ce \i-e a=a de drag? OANA: Când sim\ c[-\i fac pl[cere... când ]mi zici cum ]mi zici... +TEFAN: B[b[tie?... Oh!... nimic... OANA: Ah! +TEFAN: Ce?... Boala mea?... Nu, n-am s[ mai bolesc mult[ vreme... OANA: De ce? +TEFAN: Cum de ce?... Nu vrei s[-mi treac[?... OANA: O! ba da!... Dar m[ria-ta ai zis tocmai de la lingurea... “n-am s[ mai bolesc mult[ vreme...” c[... (Oana se =terge la ochi.) +TEFAN: Mie nu-mi plac... OANA: Nici mie... Iac[ a=a, ca o proast[... +TEFAN: }... ]... S[ te s[rut... OANA: A= vrea... +TEFAN: Ce? OANA: S[ te faci la loc, s[-ncalici pe Voiti=... +TEFAN: Da, da, pe Voiti=... OANA: +i s[ te duci, s[ te duci, =i s[ te-ntorci iar[=i biruitor ca totdeauna... +TEFAN: S[ m[ duc, s[ m[ duc =i s[ m[-ntorc iar pe Voiti=... OANA: Iar... }n fiece zi de la Dumnezeu, noi, fetele, vorbim de biruin\ele m[riei-tale, parc[ am spune ni=te basme vechi... +TEFAN: Da, da... Mâna =i piciorul [sta blestemat... OANA: Nu zice a=a, m[ria-ta... De multe ori m[ gândesc c[ de ce nu fusei eu un b[iat... Nu m-a= fi dezlipit de m[riata... P-un cal ca un zmeu... c-un palo= ca o limb[ de foc... +i mi-ai fi zis: “Ioane... vezi bulucul1 cela? S[ nu mai fie!” +i unde m-a= fi s[ltat ]n sc[ri, =i m-a= fi f[cut nev[zut, =i m-a= fi ]ntors n[du=al[ =i sânge, =i a= fi zis: “Nu mai sunt, m[riata!”... Ba uneori visez... Dac[... 58

+TEFAN: Oan[, ce suflet e-n tine! OANA: Se vede c[ tata — cine-o fi fost — a fost osta=. +TEFAN (se scoal[ ]ntr-o rân[): Da... =i ce osta=! OANA: L-ai cunoscut? +TEFAN: Fire=te!... Era un om... de m[sura mea... Cu must[\i aduse... tocmai ca mine... Cu p[rul alb... Asta... nu... cu p[rul c[runt =i-l purta lungule\... ca =i mine... OANA: Bietul tata! +i cum a murit? +TEFAN: R[nit la picior... ca =i mine... Ce fulgere... OANA: Nu fulger[, m[ria-ta... +TEFAN: Ca =i mine... D[-mi un pahar cu ap[... OANA: M[ duc s-aduc proasp[t[ de la izvor... (Iese prin stânga). +TEFAN: +stor copii nu le-am spus... p[cat!... +i mi-e a=a de drag[ ca ochii din cap... }... +i poate s[ m[ duc c[lare pe Voiti=... E sângele meu ]n ea... S[-i m[rturisesc barim ca-n vis, pân[ mai e vreme... (Se aude Oana suind repede sc[rile.) }n inima mea, ca o dulce mole=eal[... (Oana vine c-un urcior de argint. Ia paharul de alabastru =i toarn[ de sus). OANA: Ce rece =i limpede e! +TEFAN: Limpede ca privirile tale, ca sufletul t[u, ca vorbele tale... numai c[ privirile, sufletul =i vorbele tale sunt calde ca lumina soarelui de diminea\[... OANA: O! m[ria-ta! +TEFAN: Paharul!... OANA: Dar nu bea repede... e prea rece... +TEFAN: Nu... (+tefan bea =i ]ncepe s[ ca=te.) Mi-e somn... }mi cad pleoapele... Oan[... (Oana vrea s[ trag[ perdelele.) Nu... parc[ a= fi un osândit... Doftorii se vede v[ mi-au dat un aromitor... Du-te la fereastr[, Oan[... (Casc[.) Deschide fereastra... Aerul bun, diminea\a... Soarbe-l pe gur[... R[sufl[ bine... (Casc[, se face c[ adoarme, apoi ]ncepe s[ vorbeasc[ can vis, rar =i cu glasul schimbat.) O!... Ce?... Nu vreau... OANA (sare de la geamuri): M[ria-ta! +TEFAN: ...Pe valea unde se-ntinde umbra norilor ca un oghial...1 OANA: A adormit? A=a de repede? Ca un copil la sânul m[-sei... Viseaz[... 59

+TEFAN: ...Zid[ria cenu=ie... Departe... Castelul meu din Hârl[u... OANA: L-am turburat cu vorba mea, ca o seac[... Ce s[ fac? }l iubesc a=a de mult... A= vrea s[ fiu pielea de urs pe care calc[, vesmintele cu care se-mbrac[, sabia de care nu se desparte... +TEFAN: ...E de mult... Nu... R[re=oaia... cânta de te sl[vea cântece b[trâne=ti... Tot am uitat... Peste câteva luni n[scu o fat[... Da... eu... +tefan... tat[l bun al ei... OANA: De multe ori visezi ce cu gândul n-ai gândi. +tefan: ...La doi ani o iau =-o aduc la curte... M[rturisesc doamnei... Cum e ea bun[... o cre=te =-o ]ngrige=te ca pe copilul ei... OANA: Ce Dumnezeu! (S[ uit[ lung la +tefan). R[suflarea grea... Doarme... +TEFAN: ...N-a ]n\eles... De unde?... Se face mare... Ochii verzi, p[rul rotunjit pe spate =i galben ca spicul copt... Oana!... OANA: Porunc[, m[ria-ta! O! cum mi se b[tu inima! }mi vine s[-l de=tept. Mâinile mi s-ar topi ca ceara... }n vis multe spune omul... +TEFAN: ...Mângâierea mea... Rodul meu din urm[... Visul meu... C[ci nu i-am spus... Poate s[ mor... OANA (se ]nchin[): Fereasc[ Maica Domnului de jaful t[tarilor =i de moartea voievodului nostru! +TEFAN: ...Pe um[rul stâng are un luceaf[r... semn c[ este ea... OANA: Doamne!... Doarme... Visul lui m[ arde... Mâna dreapt[ ]mi furnic[... Ochii verzi, p[rul rotunjit, doi ani, cre=te la castel, nu i-am spus... E vis?... N-am voin\[... +i-n vis vorba lui e porunc[... S[ caut... s[ m[ uit... Ah! rupe\iv[, ]ncheietori, dac[ nu v[ desface\i... Oh! D-aia ]l iubeam, nu ca roab[, ci ca copil!... (+-acoper[ ochii =i plânge n[bu=it.) +TEFAN: }... ]... ]... OANA: Ce, m[ria-ta? +TEFAN: Ah! ce vis frumos... =-odat[ ]ntr-unul urât!... Cum mi se bate inima... ap[... ap[... 60

OANA: Ap[, doamne! Bea ap[, s[-\i treac[! +TEFAN: Oan[, Oan[! Vino ]ncoa, aici... (}i ia capul ]n mâini, o prive=te \int[ =i lung =-o s[rut[ de mai multe ori, pe p[r, pe obraji, pe frunte.) Ai ]n\eles, Oan[?... OANA: Da, m[ria-ta! (}i curg lacr[mile.) +TEFAN: Nu plânge... OANA: Nu plâng... Sunt fericit[ =i nefericit[... Fericit[ de vis, nefricit[ c[ suferi a=a de mult... UN CURTEAN: Rare= vrea s[ intre cu d-a sila... I-am spus... SCENA III +TEFAN, OANA =i PETRU RARE+, pr[fuit =i noroit.

PETRU RARE+ (vine din stânga): Doamne! +TEFAN: O! Rare=, e=ti ca un câine sc[pat din juj[u... O! ho! PETRU RARE+: M-a dus iubirea ca vântul =i m-a ]ntors grijea ca gândul. Am trecut râuri iazuri, mocirle, viroage. Nam ocolit nici deal, nici vale. Mi-a plesnit calul, am prins altul... Al cui o fi? Nu =tiu. +-am ajuns. +TEFAN: Tot? PETRU RARE+: Tot, m[ria-ta!... Oan[, s[ m[ iube=ti ca pun frate. OANA: Cum \i-am spus, Rare=. PETRU RARE+: C-a p-un frate bun, din aceea=i mam[ =i din acela=i... OANA: Cum? PETRU RARE+: Din aceea=i mam[... OANA: Da, frate... (Se ]mbr[\i=eaz[.) +TEFAN: Dou[ ramuri ale aceluia=i stejar b[trân! Rare=, grozav te a=teptam... Ai! ai!... OANA: Ce? +TEFAN: Nimic... (lui Rare=) Na. Ia cartea asta. Bag-o ]n sân. Ia seama la pecetie. Pune caii la un olac. Alege unul bine ferecat. +i la drum. Zi =i noapte. Schimb[ caii din po61

pas ]n popas. +i s[ nu te opre=ti decât ]n |arigrad. Acolo so dai ]n mân[ marelui vizir. +i s[ veste=ti tuturora — s[ nu ui\i pe +tef[nel al r[posatului Alexandru — c[ ieri am pus pe Bogdan ]n scaunul Moldovei =i azi, 2 iulie, se strâng glasurile \[rii s[-l aleag[ =i mitropolitul Gheorghe s[-l ung[. PETRU RARE+: Da? +TEFAN: De ce te ui\i a=a? PETRU RARE+: Poi... +TEFAN: Poi? PETRU RARE+: M[ria-ta... +TEFAN: Nu vezi suflarea mea? Nu sim\i ]ncheieturile mele?... Cum s[ le sim\i... Ai!... Ai auzit pe +tefan v[ietânduse vreodat[? PETRU RARE+: Nu, m[ria-ta... +TEFAN: L-ai v[zut vrodat[ lungit ]n pat? PETRU RARE+: Nu, m[ria-ta... +TEFAN: Mi-a venit veleatul... O t[rie mai am: s[ nu-mi ascunz sfâr=itul... (Oana plânge n[bu=it.) Ah! Oan[, Oan[... vino ]ncoa... tr[ie=te tr[ie=te mo= +tefan... Rare=, ca vântul! PETRU RARE+: Ca vântul! SCENA IV +TEFAN, OANA, un PIETRAR.

UN CURTEAN: Me=terul pietrar... +TEFAN: Cine?... S[ intre... Piatra care s-acopere ce a mai r[mas din de=[rt[ciunea omului... OANA: De=ert[ciunea omului? +TEFAN: De=[rt ca merticul cu boabe când ai golit merticul... OANA (se sile=te ca s[-l ]n\eleag[): Când ai golit merticul? +TEFAN: N-ar fi totuna... Sunt de=ert, dar de de=ert[ciuni niciodat[ n-am fost plin. ME+TERUL PIETRAR: Doamne, iac[ ce-am f[cut! (Desf[=ur[ un pergament.) 1

Buluc — ceat[ de oameni ]narma\i. 62

+TEFAN: Tu? ME+TERUL PIETRAR: Din câte mi-ai spus, m[ria-ta. +TEFAN: Slovele prea mari =i prea mic chenarul. ME+TERUL PIETRAR: S[ sporesc chenarul. +TEFAN: Piatra e m[rginit[ de... (+-arat[.) Dac[ spore=ti chenarul ]n m[sura slovelor ca s[ m[re=ti... (pe furi= de Oana) tocmai când... ai!... se mic=oreaz[... S[ se duc[ din el ceea ce a fost silnic cuprins =i abia a=teptat[ s[ izbucneasc[ slobod... el... ai...! dar nu eu... Dac[ m[re=ti piatra, se sup[r[ cei din dreapta =i cei din stânga... Acolo sunt to\i deopotriv[... OANA: Cine se sup[r[? +TEFAN: Me=tere, p[streaz[ m[sura. N-am vrut un lucru uimitor, ci cump[nit. Nu-\i dau pe mân[ sufletul, ci trupul. (Me=terul pietrar iese prin stânga.) OANA: Trupul? +TEFAN: Cum? S[-i dau lui s[-mi ]mpodobeasc[ sufletul? OANA: Sufletul? Dar ce om ar mai n[scoci când Dumnezeu n-a mai avut ce d[rui? +TEFAN: Taci... Simt ce e durerea... SCENA V +TEFAN, DOAMNA MARIA, ]mbr[cat[ ]n alb, =i OANA.

DOAMNA MARIA (vine din dreapta): De mult te-ai de=teptat? M-ai p[gubit ]ntr-o clip[ cu ce nu mi-ar da veacurile... +TEFAN: Care veacuri, buna mea Marie? Ale trecute sau ale ce vor veni? Din ale trecute ai ie=it, nu puteai pierde din ceea ce n-ai ]nv[\at. Cele viitoare? Care ]n\elept nu va zice cu ecleziasticul: “o sut[ de ani ca ziua de ieri?” Oan[... un pahar de ap[... o... o... o!... A=a-mi placi, Mario! DOAMNA MARIA: Ce te-a durut, m[ria-ta? +TEFAN: Pe mine? Tot... Pe mine? Nimic. DOAMNA MARIA: |i-e cald? 63

+TEFAN: Nu. DOAMNA MARIA: |i-e frig? +TEFAN: Nu. DOAMNA MARIA: Cum te sim\i? +TEFAN: Ca doi oameni care ar ie=i din acela=i om. Unul r[nit, cel[lalt mândru. Mi-e mil[ de cel r[nit, m[ duc dup[ cel mândru... SCENA VI Cei de sus. Hatmanul ARBORE, postelnicul TOADER vin din stânga.

HATMANUL ARBORE: Ce mai faci, m[ria-ta? +TEFAN: Ce mai face paharnicul Ulea? HATMANUL ARBORE: El? s[n[tos. +TEFAN: Adev[rat? E mai bolnav ca mine. POSTELNICUL TOADER: Mai mult se f[cea... +TEFAN: Ieri? Nu se f[cea, se preg[tea s[ fac[... Umbla ]ncet s[ nu-l sim\[ nimenea... Cum vi se pare vorba lui? HATMANUL ARBORE: Nu i s-aude glasul. +opte=te, nu vorbe=te. +TEFAN: +i ce =opte=te? HATMANUL ARBORE: Nimicuri. OANA: Nimicuri? +TEFAN: Dar ce =opte=te, Oan[? OANA: +tiu eu, m[ria-ta? +TEFAN: Fire=te c[ tu nu =tii, cum e firesc s[ =tie portarul Sucevei... HATMANUL ARBORE: Ce s[ =tiu, m[ria-ta? +TEFAN: Lua\i seama la Ulea, la Dr[gan =i la Stav[r... Bogdan ce face? POSTELNICUL TOADER: }mpotriva voin\ei lui, ceea ce ia poruncit m[ria-ta. Scrise lui Vladislav. +TEFAN: Eu nu dau porunci domnului meu... DOAMNA MARIA: Dar fiului t[u? 1

Oghial — plapum[. 64

+TEFAN: Pân[ ieri, el asculta, de ieri ]ncoa eu ascult... POSTELNICUL TOADER: Au s[ vie doftorii, m[ria-ta. HATMANUL ARBORE: +i noi... +TEFAN: O s[ s-adune \ara, =i voi sluji\i domnului, nu omului, lui Bogdan, nu lui +tefan... S[ nu se \eas[ vro urzeal[... HATMANUL ARBORE: }mpotriva cui? +TEFAN: }mpotriva voin\ei mele de când eram domn... HATMANUL ARBORE: Voin\a ta, doamne? Ca apele Ceahl[ului când se umfl[ prim[vara. Ce z[gaz n-ar rupe? Cine s[ puie piepturile? +TEFAN: Ulea... Dr[gan... Stav[r... HATMANUL ARBORE: Dar n-a ruginit sabia care a slujit lui +tefan! +TEFAN: Ho! domol, Arbore... domol... Vârâ\i-v[ printre cei ce se adun[ =i spune\i c[ voin\a mea e s[ nu curg[ sângele pe loca=ul meu ohavnic...1 (Ies Arbore =i Toader prin stânga.) OANA (lui Arbore): Teme\i-v[ de oamenii care =optesc. SCENA VII +TEFAN, DOAMNA MARIA, OANA, clucerul MOGHIL{, doftorul CESENA, doftorul KLINGENSPORN =i doftorul +MIl cu ni=te leg[turi ]n mân[. To\i intr[ prin dreapta.

+TEFAN: Sunte\i câte=itrei? S[ cunoa=te c[ v-a\i culcat târziu... DOFTORUL +MIL: +i dup[ ce s-ar cunoa=te, m[ria-ta? +TEFAN: Ochii tra=i... o! o! o!... +mil... parc[ un zugrav \i-ar fi ]ncondeiat chipul... Ca un mucenic... DOFTORUL +MIL: Ca un mucenic? Eu? Ca un mucenic? CLUCERUL MOGHIL[: La m[ria-ta, nu se cunoa=te. +TEFAN: Nu se mai cunoa=te... Nu te gândi la zilele dacu=i, ci la ]ntruchip[rile de mai nainte... CLUCERUL MOGHIL[: Totdeauna, ai fost ca totdeauna! 65

+TEFAN: Acu, ca niciodat[... +mil, dar ce sunt fa=ele acelea? DOFTORUL +MIL: Astea? Pentru un copil sau pentru un om mare... +TEFAN: A?... Pentru un b[trân c[zut ]n copil[rie... A? DOFTORUL +MIL: Care b[trân? Care copil? +TEFAN: Ho! +mil... uit[-te bine... DOFTORUL +MIL: Iac[ m[ uit... +TEFAN: +i nu-i vezi? DOFTORUL +MIL: Ce s[ v[z? +TEFAN: N-ai dormit bine, +mil... OANA (nemaiputându-se st[pâni, cade ]n genunchi): M[riata... +TEFAN: Iac[ b[trânul... Iac[ =i copilul... Un copil parc[ ar fi al meu... parc[... (}i bag[ mâna prin p[r.) De m[tase... ]nvolt... ca un fum cald prin care ar trece razele soarelui... OANA: +i ce vor doftorii, m[ria-ta? +TEFAN: Vor s[ te s[rut... (O s[rut[.) Nu-i a=a +mil? DOFTORUL +MIL: S-o s[ru\i? La asta m[ gândeam! +TEFAN: Mario... Oan[... (ofteaz[ lung)... ie=i\i... V[ chem eu... DOAMNA MARIA: Ah! OANA: Cum oft[, milostivul... SCENA VIII +TEFAN, clucerul MOGHIL[, doftorul KLINGENSPORN, doftorul +MIL.

+TEFAN: Gata? DOFTORUL CESENA: +i, ilustrissime. DOFTORUL +MIL: Gata?... Aproape gata... Dac[ mi-ai da voie... s[ stai a=a... cu fa\a ]n jos... A=a. +i dac[ mi-ai da voie, s[ trec pe sub m[ria-ta fa=a asta... +TEFAN: O! ho! ho!... Dac[ mi-ai da voie, =-un la\ de gât... Glumi\i, +mil... DOFTORUL +MIL: S[ glumim? E vreme de glum[? +i cu m[ria-ta? 66

+TEFAN: Desf[, +mil! +tefan al Moldovei n-are nevoie s[ fie legat! (Doftorul Klingensporn aduce un mangal. }n foc, fiare cu mânerul de lemn.) DOFTORUL +MIL: S[ fie legat? Dar când vom trece cu para focului ]n sus =i ]n jos, ca s[ ardem bine... Cum s[ nu sar[-n sus m[ria-ta? +TEFAN: Vreau! (Doftorul +mil ]i desface leg[turile. +tefan ]=i ]ntoarce privirile spre icoan[.) Vede\i?... Nici o leg[tur[... A r[bdat piroanele... A ridicat ochii-n sus =i-a zis “Iart[-i pe ei, Doamne, c[ nu =tiu ce fac!” +i el a r[bdat pentru al\ii, =i eu s[ nu rabd pentru mine? (Se ]nchin[, apoi se a=eaz[ cu fa\a ]n jos.) CLUCERUL MOGHIL{: O! +TEFAN: Aide! (Scena se petrece dup[ perdele.) DOFTORUL KLINGENSPORN: Acum ]ncle=teaz[ mâinile. +TEFAN (]n torturi): Otce na= ije esi na nebeseh...1 Tat[l nostru carele e=ti ]n ceruri, sfin\easc[-se numele t[u... Vie ]mp[r[\ia ta... fie voia ta... precum ]n cer =i pre p[mânt... Pâinea noastr[ cea spre fiin\[ d[-ne-o nou[ ast[zi... +i ne iart[ nou[ datoriile noastre, precum =i noi iert[m datornicilor no=tri... +i nu ne duce pre noi ]ntru ispit[... ci ne izb[ve=te de cel viclean... C[ a ta este ]mp[r[\ia =i puterea... =i m[rirea... =i m[rirea... =i slava ]n veci... =i puterea... CLUCERUL MOGHIL{: O! p[rintele nostru! +TEFAN: ...+i ne izb[ve=te de cel viclean... DOFTORUL +MIL: O! minunat om! DOFTORUL CESENA: Gesù Maria! +TEFAN (se aude ca din dep[rtare): Petru Aron... la R[useni... ]ntinse curs[ fratelui s[u, tat[lui meu Bogdan... +i când ]l str[punse, Bogdan ]i zise... Câine, ce-ai f[cut pe fratele t[u... +i când ]=i dete sufletul strig[... a! a! o! o!

67

SCENA IX Cei de sus, DOAMNA MARIA, OANA, IRINA, REVECA vin din dreapta. La intrarea din stânga apare o clip[ paharnicul ULEA =i stolnicul DR{GAN.

DOAMNA MARIA: +tefan... ce e, +tefane?... OANA: M[ria-ta... Ce e, m[ria-ta? PAHARNICUL ULEA: Ca =i mort... la lucru... DOAMNA MARIA: E cald... (}i pip[ie mâinile =i le s[rut[.) N-a murit... OANA (doftorilor): Nu e a=a c[ nu moare, c[ nu moare... DOFTORUL +MIL: Nu moare... Are atâtea puteri... A=a un suflet, Doamne... DOAMNA MARIA: Cum ]i picur[ n[du=elile pe pern[... Ce mult a suferit... (Reveca =i Irina, la iconostas, zic rug[ciuni.)

DOFTORUL +MIL (lui Klingensporn): Ai ars tot? DOFTORUL KLINGENSPORN: Tot ce era de ars. DOFTORUL +MIL: Scap[... (Doftorul Klingensporn =i doftorul Cesena dau din cap.) Ce? Nu? DOFTORUL CESENA: Si, signore. DOFTORUL +MIL: Când s-o de=tepta... oleac[ de vin... (Oana se repede =i aduce vin.) A=a, un vin tare, s[ puie la inim[... DOFTORUL KLINGENSPORN: +i lini=te, lini=te... Dumnezeu va face =i minunea asta... OANA (turnând vin ]n paharul de alabastru, ]i tremur[ mâna): E cotnar... d-[l care-i place m[riei-sale... (S-aude tumultul ]n dep[rtare.) DOAMNA MARIA: Tocmai acum? Mâine nu s-ar putea? CLUCERUL MOGHIL{: Cum? S[ ie=im din cuvântul lui?... Unde se afl[... DOAMNA MARIA: Ce strig[? CLUCERUL MOGHIL[ (ascult[): Nu s-aude. +TEFAN (]n toropeal[): Mai repede... arde... o! o! fl[c[ri... 68

DOFTORUL +MIL: Unde e paharul? OANA: Iac[t[-l! +TEFAN (se mi=c[): Ce foc! o! o! (Tumultul s-aude din când ]n când.) DOAMNA MARIA: Foc nestins! +TEFAN (se ]ntoarce, deschide ochii, se uit[ la to\i): Maria... Oana... +mil... N-am murit? DOAMNA MARIA: Nu... nu... (Plânge =i-i s[rut[ mâinile.) +TEFAN: Atunci, de ce plângi? DOFTORUL +MIL: M[ria-ta, ni\el vin... +TEFAN: +mil... (Un zâmbet dureros. Soarbe vinul.) Aaah! Dar ce m[ arde a=a? C[ bine zice\i... Ce e focul [sta pe lâng[ focul de pe inima mea... Ia! (S-aude tumultul mai limpede.) Ce?... N-auz bine? Ba, auz... Ce strig[? CLUCERUL MOGHIL{: Aleg pe Bogdan, m[ria-ta. +TEFAN: }... ]... ]... Parc[ =-un alt nume... Nu strig[ to\i la fel... Cine s[ tr[iasc[? (Se scoal[ pe jum[tate.) Cine s[ tr[iasc[?... +tefan? Eu? Fiul cui?... Nepotul cui... Moghil[, vezi ce strig[... (Moghil[ se duce la fereastr[ =i se ]ntoarce schimbat la fa\[.) Spune-mi vorba care ar ucide pe oricare altul ]n locul meu... Ce?... CLUCERUL MOGHIL{: Nedeslu=it... M[ repez s[ aflu... (Iese repede prin stânga.) DOFTORUL KLINGENSPORN: Orice mi=care... DOFTORUL +MIL: E moartea! DOAMNA MARIA: Auzi, m[ria-ta! +TEFAN: N-auz... S-a potolit... Iar ]ncep?... A... a... a... a!... (S-aude glasul lui Ulea cerând domn pe +tef[ni\[.) Da\imi... ah!... da\i-mi... DOFTORUL +MIL: Ce faci... (To\i ]l ]nconjoar[ d-aproape.) DOFTORUL CESENA: Nu! DOAMNA MARIA: Nu! OANA: Ah! nu! REVECA: Nu! IRINA: Nu! DOFTORUL KLINGENSPORN: A! nu! +TEFAN: To\i, du=mani?... +i tu, Oan[?... (S-aude din nou strigând pe +tef[ni\[. Se ridic[ ]n picioare.) 69

DOAMNA MARIA: Nu... nu te duce... +TEFAN: Tu s[ schimbi ce-mi este scris... Oan[! sabia... sabia... c-am s[ judec!... (Oana ]i d[ sabia.) +tefan, nu +tef[ni\[... Viu, viu, numaidecât! O! ho! ho! s[ se ]mplineasc[ legea!... (+tefan pleac[ repede =i, =chiop[tând mai greu, iese prin stânga.) DOAMNA MARIA (târându-se ]n genunchi): Ah! nu! nu te duce! (Se ridic[ ]n picioare =i fuge la fereastr[.) A!... se duce ca un vifor... Ca un taur ]ndârjit ]n mijlocul mieilor! DOFTORUL +MIL: S-a sfâr=it! P[cat! DOAMNA MARIA: Ah! Doamne! OANA: N-a picat? DOAMNA MARIA: Da... p[c[tosul... OANA: Un munte i-ar fi stat ]n fa\[! DOAMNA MARIA: Spune poporului ceva... (S-aude: “S[ tr[iasc[ Bogdan!”) Se cutremur[... Se ]ntoarce... Vine... (Toate izbucnesc ]n plâns.) SCENA X +TEFAN se opre=te pe treptele intr[rii, cu p[rul ]n neorânduial[, tulburat, ca un halucinat. De pe sabie curge sângele. To\i fac câ\iva pa=i spre el =i se opresc ]ncremeni\i de durere =i de spaim[.

+TEFAN: O! cine vrea pe +tef[ni\[, nepotul r[posatului domn al Moldovei?... Cine a zis c[ sunt b[trân =i bolnav?... Pe Ulea l-am m[surat cu privirea... Murise ]nainte d-a-l izbi!... Pic[turile astea sunt calde... }n fiece osta= e o fiar[!... Iat[l... Pânde=te c[lare... Calul ]i tremur[ =i joac[... Bag[ pintenii pân’ la r[d[cin[... Chiuie de-nfioar[ valea Racov[\ului... Unde e mai greu, acolo cade... Un leu ]n mijlocul dihorilor... Zboar[ capetele pân[ nu mai simte mâna din um[r... Când m[ v[zu, ]=i cuprinse fa\a cu amândou[ mâinele, =i eu cu amândou[ o ]nvârtii, =i trecu prin el ca printr-un aluat ce se dospe=te... Dumnezeu s[-l ierte... Dumnezeu?... Dar cine e 1

Ohavnic — de veci. 70

de vin[? Io, +tefan voievod, am suit pe Bogdan pe tron... Io, +tefan voievod, i-am a=ezat cu mâna mea coroana str[mo=ilor mei... El fu de fa\[ =i v[zu ce vreau eu, =i tot sfatul, =i toat[ ost[=imea... Sufletu-mi nu vrea, =i ca un scos din fire se arunc[ ]n sabia mea... Cine e de vin[?... Se cutremura Moldova =i-o pr[pastie se deschise... +i cu acest sfânt o\el oprii cutremurul =i umplui pr[pastia! (S-aude: “S[ tr[iasc[ domnul Bogdan!”) }... ]... ]... Da...! S-a ]mplinit legea! (Scoboar[ treptele =i arunc[ sabia.) |i-ai ]mplinit menirea ca =i mine! Maria... Oana... R[suflarea... (Cade pe bra\ele lor =i-l duc pe scaunul cu stem[.) Deschide\i geamurile... Ap[... (Oana ]i d[ ap[ ]n paharul de alabasru.) DOAMNA MARIA (covâr=it[ de durere): M[ria-ta, s[ te odihne=ti! +TEFAN: M[ voi odihni... DOAMNA MARIA: Bogdan e domn... Uit[ tot... +TEFAN: Voi uita tot... nu-mi voi aduce aminte de nimic... (Sufl[ greu. Pip[ie pe Maria =i pe Oana.) S[ d[rui\i paharul acesta Mân[stirei Putna... Nu vine...? Mai iute... DOAMNA MARIA: Cin’ s[ vie, m[ria-ta? +TEFAN: Nu, doamna aceea ]nf[=urat[ ]n negru... Ea o s[ vie mai degrab’ decât am dori-o... Poftim... Te-am privit datâtea ori ]n fa\[... Nu mi-e fric[ de tine... (Sughi\[.) A! ci vin o dat[, Bogdane, c[ nu pot... (S-aude la intrare: “S[ tr[iasc[ vod[ Bogdan!” N[v[lesc Bogdan, hatmanul Arbore =i to\i ceilal\i pârc[labi =i Sfatul domnesc, osta=i, popor, =i cad ]n genunchi.)

BOGDAN: A! M[ria-ta! +TEFAN: E... (Sughi\[.) E... m[-ri-a-ta!... Frig... frig... (Se uit[ la doamn[, apoi se uit[ lung la Oana.) Mai bine... (Sughi\[.) M[... voi... odihni... (Se ]ntinde ]n =ira spin[rii. Face cruce.) O... o... o... Moldova... (}i cade capul pe pieptul Oanei.) (Din mul\ime s-aude un geam[t lung.)

Cortina 71

CUPRINS

VIFORUL

(1524—1527)

Dram[ ]n IV acte +TEF{NI|{-VOD{ LUCA ARBORE LOGOF{TUL TROTU{ANU VORNICUL C{R{B{| PAHARNICUL S{CUEANU POSTELNICUL COSMA +EARPE VISTERNICUL IEREMIA PÂRC{LABUL PETRIC{ PÂRC{LABUL CONDREA PÂRC{LABUL BALO+ SP{TARUL HRAN{ COMISUL TOMA C{|ELEANU BIVEL-LOGOF{TUL ISAC BIVEL-POSTELNICUL LUCA CÂRJE BIVEL-VISTIERNICUL SIMA C{T{LIN TOADER NICHITA COPIII LUI ARBORE MOGÂRDICI |UGULEA MOGHIL{ DOAMNA TANA OANA CONTELE IRMSKY NICULINA UN COPIL DE CAS{ UN UNGUR UN VÂN{TOR UN ARMA+ Copii de cas[, aprozi, vân[tori, b[t[ia=i 1

Tat[l nostru carele e=ti ]n ceruri (slav[ veche). 72

ACTUL I Castelul sin Suceava. Un pridvor. O scar[ se coboar[ de la pridvor ]n ograd[. Copaci crescu\i ]n s[lb[ticie. Castelul are ]nf[\i=are de p[r[sit =i ograda de p[r[ginit[. Câteva lai\e de piatr[ acoperite cu mu=chi =i cu ieder[. Supt pridvor, un gârlici.

SCENA I DOAMNA TANA, OANA =i NICULINA, ]n balcon.

NICULINA: ...Fetele, domni\[? Stau, cum au apucat. Triste ca noaptea ]n iatacul lor. |in pe Sfânta Vineri de azi, c-ar fi r[u... DOAMNA TANA: C-ar fi f[u?... NICULINA: Evdochi\a a lui Secueanu a lucrat ]n ziua de Sfânta Vineri, =i i s-a stropit fa\a cu pestrui galbene; iar Sâlca, a lui Isac, bogat[ =i frumoas[, n-a \inut credin\ele str[vechi =i-a r[mas nem[ritat[... DOAMNA TANA: +i-a r[mas nem[ritat[... O fi r[u?... NICULINA: De, m[ria-ta... DOAMNA TANA: O fi bine?... NICULINA: +tiu eu?... DOAMNA TANA: +i-a r[mas nem[ritat[... Bine ar fi fost s[ fi lucrat =i eu la s[rb[torile legate... Pestrui am... NICULINA: A! OANA: Ca partea de la soare a unei caise, a=a sunt obrajii t[i =i tot a=a de mirositori... Mi-aduc aminte ca acum când veni +tef[ni\[, pr[fuit =i cu vestmintele rupte, la castelul din Hârl[u. D[te cu ochii de mine =i-mi zise: “Oan[, tu te ]nchini la soare?” “La sfântul soare?” “Ei, da, la sfântul soare. Dar nu la soarele de iarn[, care pare ca un taler sp[l[cit, ci la soarele de cuptor, care coace fâne\ile, =i grâul, =i roadele...” “Cum s[ nu, m[ria-ta!” “Iac[, \i l-am adus, pârjolind \ara Munteniei.” +i r[s[ri=i ]n prag ca o minune. Erai cum e=ti: ‘nalt[, sub\ire =i cu cosi\ele ca flac[ra focului. +i \ineai ochii-n jos. +i-o lumin[ tremura ]n jurul capului. +i de un an 73

de zile e=ti soarele meu [l cald =i [l bun. Doamna Tana: +ia r[mas nem[ritat[... OANA: La ce te gânde=ti, m[ria-ta? DOAMNA TANA: Iar, m[ria-ta?... Niculina, du-te =i spune fetelor s[ lucreze — cine o vrea — ]n ziua de Sfânta Vineri... (Niculina se ]nchin[ =i iese.)

SCENA II DOAMNA TANA =i OANA se coboar[ jos.

DOAMNA TANA: }n acest castel ]nvechit toate mi se par noi. S[lciile-l plâng =i ulmii b[trâni ]l cânt[. Poveste=te-mi, Oan[, de sfântul, c[ tare mi-e dor de el... OANA: Da, cuibul vulturului, ]n p[r[sire... Câ\iva osta=i, ]n metereze... Bine c[ mai poposi +tef[ni\[ =i p-aici... DOAMNA TANA: Cum era la trup? OANA: Mic=or, dar trezea codrii cu chiotul lui... Când p[=ea se cutremurau o\elele pe el... Parc[-l v[z... }l am ]n ochi, ]n inim[, ]n suflet... }l sim\ ]n mâini... A=a scutura pletele albe... A=a r[sucea musta\a... A=a aducea paharul la gur[... DOAMNA TANA: Dup[ biruin\i... OANA: Da, =i toat[ via\a, c[ci toat[ =i pe to\i a biruit... DOAMNA TANA: Cum avea ochii? OANA: Ochii?... Ca solzul de pe=te... +i de se mânia, i saprindeau ca para... +i fulgera cu privirile... DOAMNA TANA: Pe tine te-a iubit, Oan[... OANA: Da, da, Dumnezeu s[-l odihneasc[ ]n sânul lui Abraam!... De m[ gândesc, simt ca doi c[rbuni ]n amândoi obrajii... +i i-aud s[rutatul lui... DOAMNA TANA: Te mângâia? OANA: O, m[ alinta... +i umbla bini=or-bini=or cu mine, cu mâinile lui ]n[sprite de mânerul palo=ului =i de frâiele lui Voiti=. Odat[ veni, numa-n zale, =i dup[ zale picura sânge, ne cuprinse pe doamna Maria =i pe mine =i ne ridic[ ]n sus =i zise: “Mario, a=a b[trân cum sunt, am ]nvins, având d-a dreapta pe arhanghelul Mihail =i din fa\[ pe Domnul nostru 74

Isus Christos”... +i castelul a sunat de vorbele lui... Era dup[ Cosmin... DOAMNA TANA: Dup[ Cosmin!... Oh! ce zile mari!... Ferice de cei care le-au apucat!... +i mai ferice de tine c[... OANA: }nainte s[-=i dea duhul mi-a m[rturisit ca =i cum ar fi fost visat... DOAMNA TANA: +i tu ce-ai f[cut? OANA: Am plâns... am plâns... DOAMNA TANA: De ce? OANA: A= fi vrut s[ nu mai fiu decât s[-l pierz! DOAMNA TANA: S[ fie pierdut, vou[ =i Moldovei? OANA: Ce e bun de la el e, =i-a stat =i supt fratele meu Bogdan, =i st[ =i supt nepotul meu... DOAMNA TANA: Da, st[ ]nc[... OANA: Pl[ie=ii ]l a=teapt[ s[ vie iar[=i... O veni, n-o veni... Cine =tie? DOAMNA TANA: Cu cine sem[na? OANA: Cu mine, bietul tata, bunul tata, sfântul tata! Dar =aducea =i cu +tef[nic[... Rotunjor ]n obraji, b[lai, cu nasu-n sus... DOAMNA TANA: La chip... OANA: Statu potrivit... lat ]n spete... DOAMNA TANA: La trup... OANA: Iute la mânie... DOAMNA TANA: La porniri! OANA: Chibzuit, me=ter =i n[praznic la r[zboiae... DOAMNA TANA: A, nu, nu la suflet, Oan[! OANA: E tân[r... DOAMNA TANA: Eu nu sunt tân[r[? OANA (s[rutând pe doamna Tana): O! da! da! tân[r[ =i frumoas[! DOAMNA TANA: De un an m-a luat =i de =ease luni patul meu nu mai e al nostru... OANA: A, Tana, grijile \[rii... DOAMNA TANA: Nop\ile albe!... }n castelul de la Ia=i, lam v[zut pe dup[ gât cu Vochi\a a comisului Staur. Mi-a trebuit s[-l ]nfrunt pân[ s-o izgonesc din casa domneasc[... 75

OANA: Cu vremea se cumin\e=te, doamn[. DOAMNA TANA: Vremea poate orice, dar nu poate schimba o pisic[ ]ntr-un câine credincios... C[ de când veni contele Irmsky, mai foc... OANA: Contele Irmsky?... H]... DOAMNA TANA: Ia-i sabia =i pune-i fuste... s[ juri c[ e femeie... OANA: Sub\ire ]n talie, s[-l frângi, =i gros ]n =olduri... DOAMNA TANA: }n =olduri?... Un spion pl[tit =i de Sigismund =i de +tef[ni\[... Eh!... Dar tu, Oan[, cum o duci cu C[t[lin? OANA: Slav[ domnului! DOAMNA TANA: Bine? OANA: Viteaz ]n r[zboaie =i blând la cas[... Paisprezece ani, ca ziua de ieri... DOAMNA TANA: O! +tef[ni\[! vârtej f[r[ ]n\eles!... Te-i fi coborând tu din sfântul voievod?... Maic[ a Domnului, iart[-m[!... (S-aude +tef[ni\[ \ipând =-un glas potolit ]ntrerupând când =i când.) Auzi? +colarul =i dasc[lul, copilul =i p[rintele, furia =i ]n\elepciunea... Cine va birui?... A! =i cum strig[!... La scocul morilor vuietul apelor n-ar n[p[di mai vijelios... +i moara nu se bizuie pe zgomot, ci pe mi=carea orânduit[ a buc[\ilor ei, =i m[cin[... Lui ia-i urletul =i nu-i mai r[mâne nimic... OANA: A, nu fi nedreapt[... +tef[ni\[ vorbe=te frumos. DOAMNA TANA: Ce u=or e s[ pai când e=ti st[pân!... De se ]ncurc[, to\i zic: “N-a vrut s[ spuie... Ce bine se st[pâne=te!” De bate câmpii, to\i zic: “Ce sus s-a ridicat!” De se mânie, ca fiara s[lbatic[, to\i zic: “E ca un râu pr[v[lit din munte!” Eu avui norrcul s[ fi fost fata lui Neagoe Basarab... Cum ]n=iri m[rg[ritarele pe un fir alb de m[tase, a=a curgeau vorbele lui: vorba =i ]nv[\[tura... +i acum nenorocul s-auz pe domnul meu ca pe Ignatie robul, robul meu, când zice “cea” ]n loc de “h[is” =i “h[is” ]n loc de “cea”. Boii trag z[p[cit, =i carul mai mult merge prin =an\ ca pe apa drumului... Vezi, Oan[, cum se-ntunec[? Mâine va fi iar lumin[... Doar negura deas[ de pe min\ile lui +tef[ni\[ nu se ridic[ niciodat[! 76

OANA: Tana! DOAMNA TANA: Nedreptatea s[ mi-o ba\i ]n frunte! OANA: Doamn[! DOAMNA TANA: +i nu-l descos... Ei, d-a= sta eu... OANA: L-am crescut ]n bra\e, doamn[... Oh! =i ce dr[gu\ era!... P[rul ]i curgea inele aurii... gura ca o r[sur[... ochii ca dou[ afine... =i mânu\ele lui, albe =i grase, cu gropi\e, la fitece de=t, se desf[ceau ca dou[ aripe... DOAMNA TANA: A fost... OANA: E lujer din vrejul cel sfânt! Mi-e nepot =i mi-e drag! DOAMNA TANA: |i-e drag =i \i-e nepot... O fi =tiind el de m[tu=[-sa? OANA: E st[pânul meu =i ce vrea va fi! DOAMNA TANA: Da? OANA: Da! DOAMNA TANA: Oana!... Mi-e drag, Oan[... Mi-e drag ]nc[!... Dar s[ nu dea Dumnezeu s[ piar[ =i aceast[ pic[tur[ de iubire care mi-a mai r[mas... (S-aude +tef[ni\[ f[când zgomot.) Ia! vine! SCENA III DOAMNA TANA, OANA, +TEF{NI|{ =i ARBORE.

(+tef[ni\[ vine repede ]n balcon =i coboar[ scara; dup[ el, Arbore.)

+TEF{NI|{: A! nu! a! nu! nu se poate! Nu vreau s[ =tiu de Polonia =i de Sigismund! Mai mult pre\uie=te o... =-un tâlhar!... A! Doamna!... Nu e a=a, doamn[? DOAMNA TANA: N-am auzit ce-am auzit... +TEF{NI|{: S[ mai spui o dat[? Dore=ti ca Polonia s[ fie de dou[ ori =i Sigismund ]nc[ o dat[? DOAMNA TANA: Polonia este destul de mare a=a cum este =i Sigismund destul de puternic atât cât este. (Arbore se pleac[ =i aprob[.) 77

+TEF{NI|{: Ce te pleci, Arbore? Arborii se pleac[ numai de vijelie... Doamn[... (}i ]ntinde mâna. Tana d[ s[ i-o s[rute. +tef[ni\[ o retrage.)

DOAMNA TANA: Voiam s[ fac ce se cuvine... +TEF{NI|{: Destul c-ai voit... DOAMNA TANA: M-am deprins de la p[rin\i s[ fac ceea ce voiesc, dac[ ceea ce voiesc se cade s[ voiesc. (Arbore se pleac[.) +TEF{NI|{: Ce te pleci, Arbore?... S[ nu r[mâi ca salcia, cu pletele ]n jos... Oan[... (}i ]ntinde mâna. Oana o s[rut[.)

OANA (]ncet): Neamul Mu=atinilor a fost bun... De ce sup[ra=i pe doamna? +TEF{NI|{: Eh! UN COPIL DE CAS{: Doamn[, la mas[. DOAMNA TANA (lui +tef[ni\[): Vii? +TEF{NI|{: Omul nu tr[ie=te numai cu mâncarea... DOAMNA TANA: Dup[ mas[, vii? +TEF{NI|{: Mâine plec la vân[toare... DOAMNA TANA: Iar singur[? +TEF{NI|{ (printre din\i): Zi unui copil de cas[ s[-\i \ie de urât... DOAMNA TANA: Doamne! +TEF{NI|{: Ce? (Doamna Tana =i Oana pleac[. Doamna Tana, când ajunge ]n pridvor, se uit[ lung ]napoi. +tef[ni\[ o prive=te cu bra\ele ]ncruci=ate.)

+TEF{NI|{: Era s[ fie c[lug[ri\[... Miroase a t[mâie... (Bate-n palme. Un copil de cas[.) S[ vie =i ceilal\i boieri. 78

SCENA IV +TEF{NI|{, LUCA ARBORE, logof[tul TROTU+ANU, vornicul PETRE C{R{B{|, paharnicul S{CUEANU, vistiernicul IEREMIA, vistiernicul SIMA, pârc[labul CONDREA, postelnicul COSMA +EARPE, bivel-logof[tul ISAC, bivel-postelnicul LUCA CÂRJE, comisul C{|ELEANU =i C{T{LIN.

+TEF{NI|{: Boieri, Arbore vrea s[ ]nnoim prietenia cu Sigismund tocmai când m[ preg[team s[ intru ]n Podolia =i Pocu\ia, s[ pârjolesc pe una =i s[ p[strez pe cealalt[... Ce zice\i?... De ce t[ce\i?... Spune\i o vorb[!.. Voi sunte\i Sfatul?... Pe voi se razim[ \ara =i domnul?... LOGOF{TUL TROTU+ANU: Da, m[ria-ta! +TEF{NI|{: Pe ni=te mu\i? VORNICUL C{R{B{|: La câte sfaturi am luat =i eu parte, domnul ]=i spunea p[rerea la urm[. P[rerea lui fiind hot[râtoare, dac[ =i-o spune, de ce-am mai vorbi? +TEF{NI|{: Vornice, nu ridica capul ]n sus! VORNICUL C{R{B{|: Am ]nv[\at de la +tefan cel Mare =i de la viteazul Bogdan, bunicul =i p[rintele m[riii-tale. +TEF{NI|{: C[ci nu pustii Moldova t[tarii de Perecop decât s[-i fi b[tut tu!... Te-a slujit norocul =i de-atunci ajunse=i o nenorocire! VORNICUL C{R{B{|: Apoi m-oi trage de la sfat, m[riata... +TEF{NI|{: Ba nu, s[ r[mâi!... }nchipui\i-v[ c[ Sigismund mi-ar fi drag ca sarea-n ochi =i Polonia ca jeraticul pe pielea goal[... C[ eu n-a= fi +tef[ni\[-vod[, c[ a= fi nedrept, zadarnic, netrebnic =i nebun... c[ n-a= pricepe folosul ob=tesc... c[ \ara ar fi ]n primejdie... c[ eu a= fi murit =i a= sta ]ntins po n[s[lie =i la capul meu a\i sf[tui ce e de f[cut... Ei, ce-a\i pl[nui?... Cu cine?... Cu turcii or cu le=ii?... }ncepe\i, =i aduce\i-v[ aminte c[ pe unde iese vorba iese =i sufletul! (Boierii se uit[ unii la al\ii. Arbore face semn s[ ]nceap[ comisul C[\[leanu.) 79

COMISUL C{|{LEANU: De, m[ria-ta, eu s[ zic cum zice hatmanul Arbore, c-a v[zut multe, a p[\it multe =i-a ]nv[\at =i mai multe. +TEF{NI|{: H]! H]! Da! POSTELNICUL +EARPE: +tefan cel Mare b[tu pe le=i ]n codrii Comisului, pr[d[ Polonia, =i iar cu Polonia ]ncheie pace... +TEF{NI|{: +i ce-a zis bunicul meu ]nainte d-a muri? POSTELNICUL +EARPE: Pace cu turcii, dar nu r[zboi cu Polonia. +TEF{NI|{: Dar turcii vor s[ izbeasc[ Polonia... Cu cine?... VISTERNICUL SIMA: Cu nimeni la ]nceput, cu cel mai tare la urm[. +TEF{NI|{: H]! H]! Da! PÂRC{LABUL CONDREA: S[ gr[m[dim o=tile sub poalele codrilor de la miaz[noapte. Turcii s[ creaz[ c[ cotropim Polonia, le=ii c-am veni ]n ajutorul lor. +TEF{NI|{: Ca o fat[ mare ]ntre doi voinici... Oricare va birui... VISTERNICUL IEREMIA: Ba ca un voinic ]ntre dou[ muieri ]nc[ierate... +TEF{NI|{: S[r[can de mine! Iac[ sfatul unui b[trân! BIVEL-LOGOF{TUL ISAC: M[ria-ta, Ieremia e ca o cobz[: cum cân\i, a=a \ine-bâzul. +TEF{NI|{: H]! H]! Da! PAHARNICUL S{CUEANU: Arbore ]ncheie pacea d-acum =apte ani... +i pe m[ria-ta le=ii te numeau “m[re\ul lor prieten =i cel mai de credin\[“... +TEF{NI|{: Da, da, când adormeam la mas[, când nu sim\eam c[ Oana m[ punea ]n pat... Atunci eram str[lucitul lor prieten... Ce f[\[rnicie!... +i tu, Trotu=ene? LOGOF{TUL TROTU+EANU: +i eu, m[ria-ta! +TEF{NI|{: A! =i tu? LOGOF{TUL TROTU+EANU: +i eu, pentru m[rirea st[pânului meu =i ]nvoiala cu Polonia. Dac[ m[ria-ta voie=te altfel... e slobod s[ fac[ ce vrea ca ]n casa lui... dar nu cu noi... cheme al\i boieri! (D[ s[ puie la picioarele lui +tef[ni\[ vergeaua aurit[. +tef[ni\[ ]l opre=te.) 80

+TEF{NI|{: Asta e puterea unui Mu=atin, st[pânitor a toate? Certat de to\i? (Râde nervos.) Nu-mi mai r[mâne decât s[ ]mpart mân[stirilor, ca la treisprezece ani, nebedernice, feloane, epitrahile =i s[ le fac danii de pris[ci, de ocine =i sate, ca s[ se roage egumenii, arhimandri\ii =i episcopii pentru odihna sufletului meu fiind ]nc[ ]n via\[ =i pribegind, ca ]ntr-un pustiu, pe tronul Moldovei!... Hursinica asta de catifea s-a aprins =i arde pe mine!... Or nu mai sunt boieri, or nu mai e domn!... (+tef[ni\[ se plimb[ furios. Din vreme ]n vreme se opre=te =ascult[ pe Luca Arbore.)

ARBORE: Ascult[-m[, m[ria-ta, =i iart[-m[, c[ sunt b[trân, =i nu =tiu a vorbire. Eu am ]mb[trânit portar al Sucevei supt patru domni: supt +tefan cel Sfânt, supt Bogdan, supt m[ria-ta, când erai copil, =i supt m[ria-ta, de când lua=i toate pe mân[, c[ de dou[ ori te-a uns mitropolitul Teoctist cu sfântul mir domnesc, când urma=i ]n scaun viteazului Bogdan =i când ]mplini=i paisprezece ani. +i Bogdan, =i m[riata vruser[\i s[ m[ face\i logof[t al Moldovei. D-apoi eu, =tiind ce nu =tiu =i câte nu =tiu, am zis, =i lui Bogdan, =i m[rieitale: “Asta nu se poate =i nu se cade, asta se cuvine lui Trotu=anu, c[ eu sunt un bra\ =-o sabie la porunca m[riilorvoastre”. +-am r[mas pârc[lab =i portar al Sucevei, =i, fiindc[ a\i binevoit, hatman dup[ cum am fost. Ce-ar mai dori sufletul meu? C[ dup[ cum sunt, am fost =i sunt prea mult... +i nu sunt decât o dreapt[ \[rân[, =i mai sunt ]n petrecanie printre oameni cât[va vreme, poate câteva luni, =i — cine =tie! — câteva zile... D-apoi cum s[ zici, m[ria-ta, c[: au nu mai sunt boieri, au nu mai e domn?... +TEF{NI|{: Da! da! ARBORE: Apoi eu =tiu una: c[ numai boului i-e dat s[ trag[ cu capul ]n jos =i s[ rabde ale omului, f[r[ s[-=i spuie p[sul, pân[ o c[dea =-o plesni, iar[ omul s[-ndure greul cu capul ]n sus, =i s[ se plece domnului dup[ ce-=i va spune p[sul. De, m[ria-ta, eu nu \iu la foloasele le=ilor =-a craiului lor, ci la folosul \[rii =i a domnului meu... C[ d-am avea peste noi pe nebiruitul +tefan... 81

+TEF{NI|{: V-a\i supune, c[ de unde nu... ARBORE: Ei, c[ d-asta nu ne d[m ]nd[r[t nici fa\[ de m[ria-ta... ne plec[m =i iac[... (}=i pleac[ capul.) +i n-avem pe b[trânul +tefan, ci pe tân[rul +tef[ni\[, iscusit, ]ndr[zne\, viteaz, dar nu i-a sosit ceasul s[ fie ce-a fost [l mare... Când n-om mai fi noi, vor asculta copiii no=tri, cum ascultam =i noi de “Sabia lui Christos”... +i s[ dea Maica Precista a=a s[ fie! (Se ]nchin[.) +TEF{NI|{: H]! H]! ARBORE: Când ]=i dete duhul milostivul, era mare vrajb[ ]n cre=tin[tate, =i-a putut s[ gr[iasc[, scârbit de câte p[timise, ceea(ce) =tim cu to\ii. Acum s-au mai schimbat vremurile. Sigismund st[ a=a (]ncârlig[ de=tele ar[t[toare de la amândou[ mâinile) cu nepotul s[u Ludovic al Ungariei; =i nici dihonia de alt[dat[ nu mai e ]ntre litvani =i le=i. Cu ungurii st[m bine de când +tefan ]i p[li la Baia; cu turcii, un dar, un pe=che= de 2.000 de galbeni pe an, =i ne las[-n pace. De ce s[ nu ]nt[rim leg[turile str[vechi cu Polonia? Pân[ \-ei ]nc[puta iar 60.000 de osta=i, =-ei ]nfiripa Moldova a=a cum fusese odinioar[, s[ fim bine =i cu unii, =i cu al\ii... S[ ne strecur[m pân[-i ajunge hot[râtor unde \i-ei pune sabia ]n cump[n[... +TEF{NI|{: Sigismund ]n=el[ pe tat[-meu cu sor[-sa =i pe mine cu fie-sa... De câ\i ani e=ti? ARBORE (mirat): F[r[ unu =aptezeci... +TEF{NI|{: Nu m-ai ]n\elege când \i-a= spune c[ Sigismund m-a r[nit... ARBORE: }n locul unei ciacâre1 fete de crai, ai o frumuse\e de doamn[ din Basarabii desc[lec[tori ai Munteniei =i din cea mai veche spi\[ de despo\i ai Serbiei... +TEF{NI|{: Ai ]mplinit =aptezeci! ARBORE (cam sup[rat): +-apoi de, e=ti domn... Grijile neamului mai ]ntâi =i pe urm[ micile z[d[rnicii... +TEF{NI|{: Ai trecut de =aptezeci de ani! ARBORE (emo\ionat): Erai copil când te luai ]n bra\e =i te ridicai d-asupra capului =i privi=i m[celul dintre moldoveni care =-ap[rau \ara =i t[tarii care n[pusteau la jaf =i pustiire. 82

+i cu voin\a lui Dumnezeu, Petre C[r[b[\ birui pe t[tari =i ]i arunc[-n Nistru. +i te dusei unde stase b[t[lia. +i cum saude prim[vara ]n \arcuri beh[itul oilor, desp[r\ite de mieii lor, a=a se ridica jalea moldovenilor c[zu\i pe locul de cinste. +i-\i zisei: “M[ria-ta, s[ iube=ti pe moldoveni, =i pe boieri, =i pe r[z[=i, =i pe \[rani, c[ dopotriv[ mor pentru domnul =i \ara lor!” +i prinse=i pe C[r[b[\, cu amândou[ mâinile pe dup[ gât, =i-l s[ruta=i, =i zise=i, plângând: “A=a s[-mi ajute Dumnezeu, mo= Luca!” +TEF{NI|{: Ai ]mplinit nou[zeci de ani! LUCA ARBORE (mâhnit): D-apoi eu, ce mai am?... Voi ]nchide ochii =i nu voi vedea durerile Moldovei! +TEF{NI|{: Dar nu ]n\elegi, mo=nege, c[ ur[sc pe Polonia, ajuns[ cuib de ho\i? Ea ad[poste=te pe r[zvr[ti\ii neamurilor, =i pe moldoveni, =i pe unguri, =i pe muscali, =i pe nem\i, =i pe italieni! }n ea =i-a g[sit culcu=ul =i Petre al R[re=oaei, acela care pânde=te la scaunul Moldovei, acela despre care =i tu mi-ai spus c[ ar fi os din osul lui +tefan!... ARBORE: Eu nu ies m[rturie, dar nu mi-e dat s[ mint ]n fa\a lui Dumnezeu. +tiu c[ e, dar mai =tiu c[ nu l-a vrut domn. +TEF{NI|{: Ur[sc pe Sigismund! ARBORE: Iube=te pe Moldova, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Mi-e scârb[ de Polonia!... Oh! Arbore, Arbore, de nu m-ai fi \inut ]n bra\e... Iac[ lucrul t[u... Boierii stau gata s[-=i lepede toiegele =i s[biile boierilor lor!... Da, v[z pe Luca Cârje preg[tit s[ se umfle ]n latine=te ]n mijlocul sfatului le=esc! LUCA CÂRJE: }n numele m[riei-tale, al boierilor =i al Moldovei... +TEF{NI|{: }n numele meu s[ rever=i minciunile ]n \ara cea mai mincinoas[! LOGOF{TUL TROTU+ANU: M[ria-ta... +TEF{NI|{: Marele logof[t minciun[... POSTELNICUL COSMA +EARPE: M[ria-ta... +TEF{NI|{: Marele postelnic minciun[... VORNICUL C{R{B{|: M[ria-ta... 83

+TEF{NI|{: Marele vornic minciun[!... Tot ce m[ ]nconjor[ este o vedenie de f[\[rnicie =i de neadev[r!... +i tu... Ce stai pitit dup[ ta-t[u?... Ascult[... C{T{LIN: Ascult, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Ascult[ =i ]nva\[ cum ai s[ ipitropise=ti pe urma=ul meu, pe care nu-l voi z[misli pân[ ne-i fi preg[tit s[ domne=ti ]n locul lui!... Boieri, face\i ce vre\i!... A! bine ca sosit noaptea s[-mi ascunz[ ru=inea mea!... +i da\i-i lui Luca Cârje un z[branic negru... Ai s[ vorbe=ti cernit, ]n numele domnului pe care-l ve\i ]nmormânta ]n prietenia Poloniei!... Duce\i-v[... Vreau s[ r[suflu!... (Boierii pleac[ tri=ti. Când ]ncep s[ intre ]n castel, +tef[ni\[ trage sabia.) Oricât de sus stau capetele astea, mâna domnului e mai lung[!... (Baten palme. Un copil de cas[.) S[ vie Moghil[ =i Mogârdici. SCENA V +TEF{NI|{, |UGULEA MOGHIL{ =i MOGÂRDICI. Mai târziu, contele IRMSKY =i DOAMNA TANA.

(+tef[ni\[ st[ p-o lai\[ cu capul ]n mâini. Moghil[ =i Mogârdici vin bini=or ]n pridvor =i privesc ]n toate p[r\ile.)

MOGÂRDICI: Unde-o fi? MOGHIL{: Unde-a fost =i ieri noapte... MOGÂRDICI: Vorba e, ]l vezi? MOGHIL{: Nu. MOGÂRDICI: Dac[ n-o fi? MOGHIL{: Atunci s[ =tii c[ nu s-a n[scut... MOGÂRDICI: Oare!... Te pomene=ti c[-l fat[ acum... MOGHIL{: Tu s[-i fii moa=e. MOGÂRDICI: Eu?... +i tu doftor... MOGHIL{: Ce-o sc[pa de la moa=e e treaba doftorului... MOGÂRDICI: S[-l trag bine de urechi... =i gura bine desf[cut[... s[ semene cu mine... MOGHIL{: Urechile ca de m[gar, gura pe oal[... =i piciorul drept adus... s[ calce ca tine... MOGÂRDICI: +i moldovenii de l-or vedea s[ zic[: “E he! Domnul Moldovii seam[n[ cu moa=[-sa!” S[ coborâm bini=or, bini=or, tu cap =i eu coad[... 84

MOGHIL{: S[ mergem cu coada ]nainte, s[ nu ne pomenim cu ceva la cap... MOGÂRDICI: Oare? MOGHIL{: S[ sc[p[m capul... MOGÂRDICI: +i coada... Da’ cine dracu a mai v[zut dobitoc mergând cu coada ]nainte? MOGHIL{: Oile s[lbatice =tii tu cum fac?... Ele au buza de sus... MOGÂRDICI (dând peste nas lui Moghil[): Asta? MOGHIL{ (asemenea): Ba asta... Au buza de sus a=a de lung[, c[ se revars[ pân[ aici... (}i d[ un ghiont supt b[rbie.) MOGÂRDICI: Oare! MOGHIL{: +i ca s[ prinz[ iarba când pasc umbl[ cu coada ]nainte. +TEF{NI|{ (trezindu-se din gânduri): Ce caraghio=i turbur[ gândurile lui +tef[ni\[? (Moghil[ =i Mogârlici s-ascund dup[ un copac. Moghil[ se preface c[-i e fric[.)

MOGHIL{: Mogârdici, m[ria-ta! MOGÂRDICI: Ba curat Moghil[! +TEF{NI|{: +i murdari amândoi... MOGÂRDICI: Haiti! e cu toane! MOGHIL{: S[ vedem... Cum ai zis, m[ria-ta? +TEF{NI|{: Am zis c[ curat =i murdar e totuna ]n Moldova. (Moghil[ =i Mogârdici ies de dup[ copac.)

MOGÂRDICI (râzând): Apoi, dac[ e-a=a... noi ce bem? +TEF{NI|{: Be\i odihna =i somnul lui +tef[ni\[!... O, Moghil[, boierii sunt ni=te nesocoti\i! Vor s[ m[ ]ngenunchie lui Sigismund! +i nu fuser[ aci nici pârc[labii de Novograd, Petric[, omul meu de n[dejde, =i Balo=, nici sp[tarul Hran[, nici b[trânul pârc[lab de Hotin, Talab[... Singur, ca un cerb ]nconjurat de câini! Dar bun e Dumnezeu! (Trage sabia =-o ]nvârte=te pe deasupra lui Moghil[ =i Mogârdici.) Ce te fere=ti, Mogârdici? MOGÂRDICI: Ba, o s[ m[ bag ]n ea... +TEF{NI|{: A=a s[ tremure vitejii de la +erbeanca =i de la Târg=or! 85

MOGÂRDICI: Dar nu prea mult, m[ria-ta... +TEF{NI|{: De ce? MOGÂRDICI: C[ a=a tremurai eu la +erbeanca, ]ntr-un =an\, c[ eram un b[ietan; când m[ pomenii cu voinicu C[r[b[\: Jiiit! cu sabia =i pac cu latul pe spinarea mea! +i sentâmpl[ lucrul dracului, c[ pân[ s[ spui o vorb[, auzii pe voinic morm[ind ca un urs! “+rac de sângele t[u, moldovene!” +i d[te pinteni calului, zâmbind. Apoi sânge era ori foc... Vorba e, ce bem? +TEF{NI|{: E lun[, ca ziua. S[ bem, Moghil[, du-te la gârlici =i scoate din fundul pimni\ii vin de Cotnar ca untdelemnul, mai bun ca vinul de Tokai, de Hu=i, ce te pi=c[ de limb[ =i ]\i d[ pe nas, de Nicore=ti, ca sângele, =i de Berheci, profir =i mai sub\ire ca apa. MOGÂRDICI: Câte-un urcior din fiecare, =i de Berheci trei. Pân[ s[ bei m[ria-ta un cotnar, eu s[ sug trei berhece... Da... s[ da\i s[biile ]ncoa... E mai bine, mai bine, c[ de s-o ]mb[ta sabia m[riei-tale ]ntâi, odat[ te pomene=ti cu ea ie=it[ din teac[... c[ nu te mai ascult[ nici pe m[ria-ta... MOGHIL{: A=a zic =i eu... S[ le d[m, m[ria-ta... S[ nu ne mai batem capul mâine ca s[ afl[m cine a ]nceput azi... +TEF{NI|{: Fie... MOGÂRDICI: Ei, ce cuminte e =-a m[riei-tale când n-a b[ut! Lucru mare! +TEF{NI|{: M[, s[ \ii minte un’ le-ai pus... MOGÂRDICI: H], h]!... Asta e stânga =-asta e dreapta; cum mergi ]nainte o apuci la dreapta, apoi faci la stânga, ridici mâna-n sus =i le ag[\i de creanga unui frasin; =i mâine diminea\[, când ]\i vine a=a, nu =tiu cum, te ]ntrebi care e stânga =i care e dreapta; =-o apuci la stânga, apoi faci la dreapta; ridici mâna =i le iei ca dintr-un cui... Vezi c[ se schimb[ =i dreapta =i stânga... Mâine diminea\[ nu se mai schimb[... a=a r[mân, unde-ai c[zut... +TEF{NI|{: Masa =i scaunele... MOGÂRDICI: De unde? +TEF{NI|{: De unde le-ai l[sat ieri noapte... (Mogârdici se ]ncruci=eaz[ cu Moghil[, care se lupt[ cu urcioarele de vin.) 86

MOGÂRDICI: Te fr[mân\i tu cu ele, dar au s[ se fr[mânte =i ele cu tine... MOGHIL{: Sunt grele =i-au s[ ne fac[ u=urei... (Mogârdici aduce masa. Pe mas[ un purcel, pâine =i celelalte.)

+TEF{NI|{: Patru scaune... MOGÂRDICI: Trei. +TEF{NI|{: Patru!s MOGÂRDICI: Moghil[ face cât doi, dar tot p-un scaun st[, c[ nu se poate cu dou[... +TEF{NI|{: Patru pahare... MOGÂRDICI: Trei... +TEF{NI|{: Patru! MOGHIL{: Bea Mogârdici cât doi, dar tot c-un pahar bea... (Dup[ ce Moghil[ =i Mogârdici au pus masa.)

+TEF{NI|{: Toarn[, Moghil[... Mi-e gura amar[... S-a v[rsat fierea-n mine... MOGÂRDICI: Cum s[ nu se verse... D-atâta sfat!... +i grozav e vinul contra sfatului =i-a fierii! Parc[-\i ia cu mâna, nu altceva... Mie berheci, Moghil[. (Bea.) +TEF{NI|{: Mai toarn[, Moghil[... (Bea.) +i-n paharul [sta... MOGÂRDICI: Ce-o mai fi =-asta?... Mie berheieci, Moghil[. (Bea.) +TEF{NI|{: M[ strângea de cap un cerc de fer... M[ sim\ mai bine... Am[r[ciunea s-a dus... MOGÂRDICI: Nu spuneam eu?... +TEF{NI|{: Mai, Moghil[... (Bea.) MOGHIL{: N-o lua repede, m[ria-ta. Nu te pune cu Cotnarul... Eu beau de Nicore=ti, =i... MOGÂRDICI: Oare!... Mie berheheheci, Moghil[... (Bea.) +i mai... (Bea.) Ca apa... Mai... MOGHIL{: Ci ca ho! c[ fac scurt[ la mân[! MOGÂRDICI: Tii! S-a ispr[vit! S[ nu fie paharul gol!... }mi moare soacr[-mea... Tu vrei s[-mi moar[ soacr[-mea, Moghil[? (Bea.) +TEF{NI|{: M-am limpezit... v[z limpede... MOGÂRDICI: +i eu m-am limpezit, dar v[z turbure... 87

+TEF{NI|{: Moghil[, e preg[tit de vân[toare? MOGHIL{: Mâine ne scul[m din zori =-o pornim spre Ceahl[u. MOGÂRDICI: Adic[ mâine ne culc[m din zori =-o pornim cu butcile spre Ceahl[u. +TEF{NI|{: Nicore=ti, Moghil[. (Bea.) MOGÂRDICI: Un ber... Stai! (}nnum[r[ pe de=te =i se clatin[.) Un ber-he-he-he-he-heci, Moghil[! +TEF{NI|{: Nu, nu-i turna... MOGÂRDICI: +-apoi... de ce? Cu ce-am gre=it eu m[rieitale?... Mai bine ia-mi zilele! +TEF{NI|{: Nu, c[ e=ti fricos ca un iepure... MOGÂRDICI: Eu? Afl[, m[ria-ta, c[ Mogârdici nu =tie ce e frica! +TEF{NI|{ (surâzând): A=a?... Moghil[, adu dou[ ciomege. MOGÂRDICI: Ascu\ite? +TEF{NI|{: Dou[ ciomege... S[ ne lu[m ciob[ne=te. +i câte lovituri mi-ei da, atâtea pahare vei bea. MOGÂRDICI: Sfânt[ N[sc[toare, ajut[-mi! (Moghil[ aduce ciomege. +i le-aleg. Le ]nvârtesc. +tef[ni\[ se las[ s[-l izbeasc[ la ]nceput. Mogârdici se ]ncurajeaz[.)

+TEF{NI|{: Una! (Râde.) MOGÂRDICI: Berheci! +TEF{NI|{ Dou[! (Râde.) MOGÂRDICI: Berheheci! +TEF{NI|{: Trei! (Râde.) MOGÂRDICI: Ber-he-he-he-ci!... +TEF{NI|{ (se pune =i-l love=te ]ntruna); Berheci... Berheheci... Ber-he-he-he-ci! Ber-he-he-he-he-ci... MOGÂRDICI: Ai! Ai! +TEF{NI|{: Vrei =i cotnar?... Na =i cotnar... Cot-cot-nar... Cot-cot-cot-nar... MOGÂRDICI: Ai! ai! Apoi d[-o dracului de =ag[... M-ai f[cut numai vân[t[i... (Arunc[ ciomagul. Lupta ]nceteaz[. +tef[ni\[ =i Moghil[ râd.) +i ce râde\i... D-aia nu e bun[ gluma cu cei mari! 88

+TEF{NI|{ (trist): Ah! =i domnul e st[pân pe avutul, pe cinstea =i pe via\a tuturor! MOGÂRDICI (se pip[ie pe spinare): +i pe spinarea mea ca pe visteria \[rii! +TEF{NI|{: Toarn[, Moghil[... Nu, Nicore=ti... MOGÂRDICI: Moghil[, mie un... Ce râzi? MOGHIL{ (râde): Zi... MOGÂRDICI (se clatin[): Iac[, nu zic! +TEF{NI|{: Moghil[, fuse=i la-ntrecerea d-alalt[ieri? MOGHIL{: Fire=te c[ da. MOGÂRDICI (]mpleticindu-se): Eu n-am... c[ m-am dezmeticit târziu... pe la jum[tatea gârliciului... +TEF{NI|{: Ai v[zut? MOGHIL{: V[zut. +TEF{NI|{: Pe d[=elate l-am ]ntrecut c-un gât de cal... MOGÂRDICI (bea =i vorbe=te singur): Un jer[gai pe gât... Cald al dracului... MOGHIL{: Da, =i mi se pare... +TEF{NI|{: C[t[lin =i-a \inut calul... MOGÂRDICI: Nici cu boii nu m-ai fi scos... Cald al dracului... (Bea.) +TEF{NI|{: Dar la halca1 pe jos? Din zece s[ge\i, cinci trecui prin cerc, C[t[lin nou[, ceilal\i dou[-trei... MOGHIL{: Era prea mic cercul... +TEF{NI|{: Era dopotriv[ la amândoi! MOGÂRDICI (bea ]ntruna): Cald al dracului!... Nu =tiu ce am ast[zi de m[ sim\ greu... +TEF{NI|{: Ce-ai avut =i ieri, =-alalt[ieri, =i totdeauna... friguri cu berheci... MOGÂRDICI (=tergându-se de n[du=eal[): }h!... Friguri?... Cald al dracului!... S[ m[ las oleac[ pe dreapta cu un beeci... c-a=a m[ odihnesc eu... Un bebeci, Moil[... paanice Moil[?... (Mogârdici se lunge=te la r[d[cina unui copac =adoarme.) +TEF{NI|{: +i când ne ]mp[r\i doamna, mie paharul de aur =i lui pe cel de argint, m[ uitai ]n ochii lui C[r[b[\. Surâdea. }i smâcii paharul din mân[ =i-i ]ntinsei lui pe cel 89

de aur. Nu vream s[ par copil ]n fa\a lumii. +i mul\imea b[tu zgomotos din palme, mai mult pentru el ca pentru mine... MOGHIL{: +i-ar fi fost mai st[pân pe el ca pe cal. +TEF{NI|{: A! lacom la de=ert[ciuni! MOGÂRDICI (prin somn): Mie un be-eci... Paanice Moil[... un paar... +TEF{NI|{: A umplut urechile lumii c-ar fi luat c-o s[geat[ boldul de aur din vârful cortului sultanului Albu... MOGHIL{: O ]ntâmplare... +TEF{NI|{: Mânios, ]nc[lecai calul. Intrai ]n jir. Pusei pinteni de \â=ni sângele. Calul s[ri =-o rupse la goan[. |intii cercul. Aruncai s[ge\ile =i zburar[ pe d-al[turi. Lumea abia se \inea s[ nu râz[. S[ m[ fi t[iat, n-ar fi curs pic[tur[ de sânge. Veni =i rândul lui. Goni, \inti, azvârli. Vâjiau s[ge\ile. Din zece, =apte prin cerc, prin acela=i cerc! Ah! +i le sim\ii pe câte =apte ]n inima mea, una dup[ alta, una ]ndesând pe cealalt[! MOGHIL{: Când doamna ]i puse ]n de=t inelul cu matostat, plesnea de trufie. Se f[cuse ro=u ca cârmuzul copilul din flori al lui Arbore, unchiul m[riei-tale! +TEF{NI|{ (bea): Al mo=neagului care iese m[rturie c[ pribeagul Petre, lep[d[tura Rare=oaei, ar fi copilul bunicului meu +tefan! (Trânte=te paharul cu fundul de mas[.) A! poftim, m[ria-ta Petre, poftim... Arbore te ]mbie la scaunul Moldovei!... Ah! m[ strânge de gât!... +i sunt domn al Moldovei!... MOGÂRDICI (tres[rind): Ce mai fu =-asta?... (Se ]ntoarce cu fa\a ]n jos.) +TEF{NI|{: C[t[lin vine la vân[toare?... MOGHIL{: Vine... +TEF{NI|{: Ei!... MOGHIL{: Pe Ceahl[u, ]ntunecimi, muchi, pr[p[stii... +TEF{NI|{: Dac[ l-am pune pe buza unei... +i singur... (Face semnul unei rostogoliri.) MOGHIL{: +i? 1

Ciacâr — cu ochi de culori diferite. 90

+TEF{NI|{: +i... MOGHIL{: A! da! MOGÂRDICI (prin somn): Be-beci... Moil[... +tef[ni\[ fluier[ de trei ori haiduce=te.)

(S-aude un fluierat drept r[spuns. +tef[ni\[ tresare.)

MOGHIL{: Ce e asta? +TEF{NI|{: Ai s[ vezi... Ah! niciodat[ vinul n-a fost mai bun! (Bea.) MOGHIL{: Ce trosne=te? SCENA VI CONTELE IRMSKY, +TEF{NI|{, MOGHIL{, MOGÂRDICI (doarme).

(Vine contele Irmsky.)

+TEF{NI|{ (trecând ]naintea contelui Irmsky): Vino, conte, vino, te-a=teapt[ scaunul gol, paharul plin =i inima mea de=art[ când e f[r[ tine! (}l s[rut[ pe obraji, pe ochi =i-l strângen bra\e.) Bine? CONTELE IRMSKY: Foarte bine când sunt cu m[ria-ta! MOGHIL{ (aparte): Ciudat[ dragoste! Frumos b[iat! +TEF{NI|{: Moghil[, cuno=ti pe contele Irmsky? MOGHIL{: Da, m[ria-ta, dar contele st[ cam retras... CONTELE IRMSKY: La umbra tronului, ca un oier la umbra =tejarului. (Râde =i se-ndeas[ ]n +tef[ni\[.) +TEF{NI|{: A=a, drag[, a=a... (Se suie pe mas[ =i \ine pe conte pe dupe gât.) MOGHIL{ (aparte): Ce glas sub\ire! +TEF{NI|{ (dup[ ce-i d[ contelui s[ bea): Cânt[-mi oleac[... CONTELE IRMSKY: S[ cânt?... Dar [sta cine e? MOGÂRDICI (prin somn): Be-beci... CONTELE IRMSKY (râzând): Cine? +TEF{NI|{ (râde): Un \ap... Dup[ mam[, moldovean, dup[ tat[, armean... dup[me=te=ug, be\ivan... =i slug[ credincioas[ a domnului t[u... 91

MOGHIL{ (aparte): Ce talie! Ce =olduri! +i ce mi=c[ri! +TEF{NI|{: Cânt[, drag[, cânt[!... Dar... nu vreau a=a gros... (}i face semn s[ se dezbrace. Contele Irmsky ]i arat[ pe Moghil[.) Nu, nu te teme, va fi singurul... +i e bine s[ =tie un om de n[dejde. (Contele Irmsky se d[ dup[ un copac =i ]ntr-o clip[ se dezbrac[ de hainele de pe deasupra =i apare cu rochie cam scurt[.)

IRMA: Iat[-m[! MOGHIL{: A! a!

(Doamna Tana vine ]n pridvor =i prive=te ]nm[rmurat[. De la ea se vede ce se petrece jos, de la ei, nu.)

+TEF{NI|{: Ah! Moghil[, ce fat[ fermec[toare! Un me=ter din Italia n-ar s[pa ]n marmur[ un trup mai curg[tor... un zugrav vene\ian n-ar a=terne pe pânz[ un chip mai dulce... (o s[rut[) ni=te ochi mai p[tima=i... (o s[rut[) =i-un p[r care cade ]n inele de aur... Oh! Irma! A= da toat[ Polonia pe tine! (O s[rut[.) IRMA: Polonia m-a dat pe mine m[riei-tale... (}l s[rut[.) +TEF{NI|{: +i am mai mult ca Polonia... (O s[rut[.) DOAMNA TANA: Oh! (Dispare-n castel.) +TEF{NI|{ (tres[rind): Cine-a oftat? MOGÂRDICI (prin somn): Un be-heci, Moil[...

92

ACTUL II Un lumini= pe muntele Ceahl[u. Locul de pând[ al lui +tef[ni\[. Printre p[durile ]ntunecoase de brazi =i de molizi se vede, spre stânga, o muchie ]ngust[ de piatr[, m[rginind o pr[pastie adânc[. Patru c[r[rui dau ]n lumini=, dou[ la stânga =i dou[ la dreapta. Dou[ se coboar[ ]ntro parte =i cealalt[ a muntelui =i dou[ se ridic[ spre cre=tet. Mai mul\i bu=teni r[sturna\i =i acoperi\i cu ferige. Norii se ridic[ din p[duri =i se plimb[ alene. Vremea, posomorât[, amenin\[ a ploaie.

SCENA I LUCA ARBORE =i comisul C{|ELEANU vin pe c[rarea ]ntâia din dreapta. Comisul C{|ELEANU, ]mbr[cat ]n haine de vân[toare, cu tolba de s[ge\i =i arcul, cu cu\itul la brâu =i c-o topori=c[ ]n mân[.

COMISUL C{|ELEANU: Se-mbun[ domnul? ARBORE: Nu vorbi nimic. Eu ]i de=irai vicle=ugul lucrului, cum e spre folosul lui =-al \[rii. El fluier[ =i pocne=te din frunz[. Uneori se-ntunec[ =i d[ din cap. }i spusei c[ Luca Cârje a plecat preg[tit cum s[ aduc[ vorba ca s[ fie spre lauda =i fala lui, el... M[ ]nghea\[ aceast[ mu\enie. Dac[ v[zui, o luai razna prin p[duri... El, copilul care mi-a r[mas pe bra\e, pe care l-am slujit cu credin\[... m[ ur[=te! COMISUL C{|ELEANU: E mâhnit pe noi... Nu l-ai auzit?... ARBORE: A! s[-l fi auzit când eram numai cu el... A r[cnit, s-a strâmbat, s-a ]necat... Abia =i-a venit ]n fire. S-a uitat lung la mine =i mi-a zis ap[sând pe fitece cuvânt: “Arbore, or te lepezi de gândul t[u, or de nu!”... +i m-a m[surat cu ochii... COMISUL C{|ELEANU: A=a e el, cu toane. ARBORE: Cum ai fost s[ fii, a=a e=ti... Eu sunt ]n lucrul domnului =-al \[rii... Ar fi o nebunie, =i pentru domn =i pentru \ar[, s[ ne punem bine cu turcii =i r[u cu le=ii. N-a= vrea 93

s[ ajungem ca muntenii. Pân[ =i Neagoe, ]n\eleptul, a fost nevoit s[ dea pe fitece an 500 de copii padi=ahului... (Dârj.) +oimi =i iepe, cât or vrea, suflete, nu!... Ah!... COMISUL C{|ELEANU: Dumneata cuno=ti cât \ineam la dumneata... Bun e Dumnezeu... Are s[ se ]mbuneze =i +tef[ni\[... S[ vorbim de altceva... De ce nu lua=i arcul =i s[ge\ile? ARBORE: O! ho! arcul sunt astea... (Arat[ mâinile.) S[ge\ile sunt [=tia... (+i-arat[ ochii.) De te las[, las[ =i tu juvinele... Ei-hei! Mi-a sl[bit arcul, =i s[ge\ile nu se mai duc piuind... COMISUL C{|ELEANU: +i unde r[mase? ARBORE: La Dur[u. Peste un ceas ]ncep b[t[ia=ii... Trebuie s[ pice acum... S[ mergem... N-a= vrea s[ dea ochii cu mine... COMISUL C{|ELEANU: Unde? ARBORE: Unde ne-ar duce picioarele... (Se afund[ pe cea dintâi c[rare din stânga.)

SCENA II Logof[tul TROTU+ANU, vornicul C{R{B{|, paharnicul S{CUEANU, vistiernicul SIMA vin pe prima c[rare din dreapta, ]mbr[ca\i ]n haine de vân[toare =i arma\i ca =i C{|ELEANU. Toporul vornicului C{R{B{| e mai mare =i mai ager.

VISTERNICUL SIMA: Lung drum =i greu... VORNICUL C{R{B{|: Mai lung =i mai greu al vie\ii... PAHARNICUL S{CUEANU: }ntunecat... nu mai r[sare soarele... VISTERNICUL SIMA: Cerul? PAHARNICUL S{CUEANU: Nu, domnul. LOGOF{TUL TROTU+ANU: O ar[tare... VISTERNICUL SIMA: Cum, o ar[tare? LOGOF{TUL TROTU+ANU: O vedenie... Ce e r[u =i ce e bine?... Nu fac r[u c[ m-am deprins cu binele... (Rupe o crengu\[.) +tii tu ce e asta? 94

VISTERNICUL SIMA (uitându-se lung): O creang[ de brad. LOGOF{TUL TROTU+ANU: A=a \i s-arat[... VISTERNICUL SIMA: Dar cum vrei s[ mi s-arate? Lucrurile cad supt sim\urile noastre a=a cum sunt. Numai omul e f[\arnic =i s-arat[ a=a cum nu e. LOGOF{TUL TROTU+ANU: O! ho! care om nu e cum sarat[? La un necaz, la o mânie, izbucne=te =i cite=ti ]n el ca ]ntr-o carte deschis[. Nu v[zu=i acum o s[pt[mân[? N-ai ]n\eles? Când te-a m[surat cu privirile, n-ai auzit pe la urechile tale un jiiit? VISTERNICUL SIMA: Nu. LOGOF{TUL TROTU+ANU: N-ai sim\it, S[cuene, cine sapropia de gâtul t[u? PAHARNICUL S{CUEANU: Cine s-apropia? LOGOF{TUL TROTU+ANU: O sabie... PAHARNICUL S{CUEANU: A cui? LOGOF{TUL TROTU+ANU: A lui! VORNICUL C{R{B{|: De ce \i-e scris nu scapi. LOGOF{TUL TROTU+ANU: +i credin\a e o ar[tare a min\ii... VORNICUL C{R{B{|: Astea-s lucruri grece=ti. LOGOF{TUL TROTU+ANU: Blagoslovit[ fie \[râna dasc[lului Isocrat candiotul: el mi-a dat ]n\elesul vie\ii... VORNICUL C{R{B{|: Dar t[tân[-t[u ce-\i dete, jogofete? LOGOF[TUL TROTU+ANU: Ar[tarea vie\ii... VISTERNICUL SIMA (ia c[rarea a doua din dreapta): Parc[ p-aici ne-a poruncit domnul s[ ne suim, pân[ la trei gurguie... PAHARNICUL S{CUEANU: La cele trei stahii... VORNICUL C{R{B{|: Acolo bat hearele. Grozav a= vrea s[ n[pusteasc[ un zimbru furios... cu trupul lui de bou mai =ui, cu picioarele mai ]nalte, cu capul lunguie\, cu coarnele drepte, aduse pu\in la vârf... O! fuge ca s[geata, s-arunc[ peste gârle ca o n[luc[ =i se ca\[r[ pe pieptul de piatr[ ca zidul de drept... LOGOF+TUL TROTU+ANU: Ai ucis? 95

VORNICUL C{R{B{|: Ucis... Cu r[posatul Bogdan am colindat mun\ii no=tri din muntele Iancului pân[-n mun\ii Vrancei. Odat[ eram pe Bicaz. Vod[ ici, eu colea. Unde ne pomenim c-o namil[ zburând c[ parc[ ar fi avut aripi. Ar fi spart pe Bogdan de nu ferea-n l[turi =i nu i-a= fi ]nfipt toporul drept ]ntre coarne. S-a ridicat ]n dou[ picioare, =i-a proptit capul ]n piept... Un r[get... A s[rit de doi stânjeni... +i-a picat ca o pas[re n[prasnic[! LOGOF{TUL TROTU+ANU: Eu nici n-am v[zut... VORNICUL C{R{B{|: Capul lui, cum era capul de pe pecetea lui Drago=. LOGOF{TUL TROTU+ANU: Mai suim mult? VORNICUL C{R{B{|: Ca de la Dur[u pân[ aici. PAHARNICUL S{CUEANU: Din coarnele lui s[ fac un pahar... (Se afund[ pe a doua c[rare din dreapta.)

VORNICUL C{R{B{|: Cam sub\ire... PAHARNICUL S{CUEANU: Fie... SCENA III Pârc[labul CONDREA, vistiernicul IEREMIA, postelnicul +EARPE, C{T{LIN, TOADER =i NICHITA vin pe ]ntâia c[rare din dreapta, ]mbr[ca\i ca vân[tori.

PÂRC{LABUL CONDREA: Aici ne-a zis s[-l a=tept[m. POSTELNICUL +EARPE: Vine =i el cu ceilal\i. VISTERNICUL IEREMIA: Vremea e a ploaie... POSTELNICUL +EARPE: Nouri se ridic[ din cre=tetele p[durilor ca sineala ]nchis[... Ai zice c[ ard p[durile de brazi =i de molizi... C[t[line, a\i ]ntâlnit multe s[lb[t[ciuni? C{T{LIN: O! cât lumea! M[ mir cum d-avu r[bdare domnul s[ nu-nceap[ vân[toarea de cum d[dur[m ]n ocolul slobod al Câmpulungului... Barem s[ ne fi l[sat pe noi s[ ne cerc[m norocul... VISTERNICUL IEREMIA: Ca =i cum nu l-ai fi cercat destul... }n t[tari =i-n ur=i, ]n le=i =i-n vulpi, ]n turci =i-n 96

mistre\i, s[ge\ile tale se duc fermecate... S[geata =i vânatul... TOADER: Am dat peste mâ\e s[lbatice. NICHITA: Lupi =i jderi... PÂRC{LABUL CONDREA: Apoi, voi n-a\i \inut drumul drept, a\i b[tut razna, ca copoii. TOADER: Sub coastele Câmpulungului, un stol de irunci... NICHITA: Vulpile colc[ie ]n codrii no=tri... POSTELNICUL +EARPE: Porunca a fost de la domn s[ nu scape o s[geat[. Vân[torii sunt foc. Peste o jum[tate de ceas ne dezleag[. S[ vedem cine o da mai cu sete... NICHITA: Eu, nea Cosma! Am s[ las pe C[t[lin pe jos... C{T{LIN: M-ai l[sa, de nu te-ai gr[bi... POSTELNICUL +EARPE: Vine... }ntunecat =i alb cum nu l-am v[zut nicodat[! PÂRC{LABUL CONDREA: Nu-i trece paraponul. VISTERNICUL IEREMIA: B[ietanii [=tia s[ \inteasc[ bine, =-are s[-i treac[... (Se duc ]naintea domnului =i ajut[ s[ dea dup[ m[gari co=urile cu mâncare =i cu vin. Domnul vine c[utând ]n jos =i =uierând un cântec b[trânesc.)

SCENA IV

+TEF{NI|{, cu cei de sus =i cu pârc[labul PETRIC{, pârc[labul BALO+ =i sp[tarul HRAN{. Vân[tori =i h[ita=i.

PÂRC{LABUL CONDREA: Bine, m[ria-ta? +TEF{NI|{ (=uier[): Mai bine ca oricând. POSTELNICUL +EARPE: Cam ostenit oleac[, m[ria-ta... La noapte s[ te odihne=ti zdrav[n... +TEF{NI|{ (=uier[): De-a ie=i stelele, s[ num[r “o stea logostea”, “dou[ stele logostele”, pân-a cr[pa de ziu[... VISTERNICUL IEREMIA: +-un vestmânt mai groscior, m[ria-ta... +TEF{NI|{ (=uier[): Da, e frig cât s[ ]nghe\e vistieria, =i mie mi-e mai frig ca acum o s[pt[mân[, când era s[ cr[p de c[ldur[... (+uier[.) 97

SP{TARUL HRAN{: Cum ne-mp[r\im, m[ria-ta? +TEF{NI|{: Pârc[labul Condrea, postelnicul +earpe =i vistiernicul Ieremia o s[ face\i la dreapta, pe c[rarea asta, =i ]nainte, pân[ dincolo de cele trei stahii, la paltinul cu izvorul... Acolo rândui\i-v[ cum ve\i socoti... A! =i fl[c[ii lui Arbore!... C[t[lin, tat-t[u, bine? C{T{LIN: Slav[ Domnului... E =i el aici... POSTELNICUL +EARPE: La Dur[u ai vorbit, m[ria-ta, cu el... +TEF{NI|{: Ba el cu mine... Se vede c[ eu nu sosisem.. (Se uit[ spre muchia din stânga =i vorbe=te ]ncet.) S[-l fac s[ =i-o aleag[ singur... Sunte\i trei voinici, tineri =i sprinteni, tustrei \inta=i buni, cu arcurile pe dup[ gât, cu cu\itele la brâu =i cu topori=tele ]n mâini... Care din voi e mai de n[dejde? C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Care e mai tân[r? NICHITA: Eu, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Care e mai voinic? TOADER: Tustrei, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Care arunc[ cu s[geata mai departe? C{T{LIN: Nichita, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Care ucide ursul cu cu\itul f[r[ a clipi? C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Care ia cu s[geata rândunica din zbor? C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Care urc[ muchia ]n dung[ ca iedul s[lbatec? C{T{LIN: Tustrei, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Nu pot s-aleg... Alege\i voi... Uita\i-v[ colo, sus, unde se sfâr=e=te zidul de brazi, unde se prelinge un nor vân[t... TOADER: Da, vedem... +TEF{NI|{: D-a lungul codrului este o f[=ie de piatr[... NICHITA: Da, vedem... 1 Halca — cerc de fier folosit la aruncarea din galop a suli\ei (joc ]n mare cinste la turci.)

98

+TEF{NI|{: Acolo bate capra neagr[... Care din voi e mai st[pân pe el ]nsu=i s[ ia pânda aceea... NICHITA: Eu, m[ria-ta! TOADER: Ba, eu! C{T{LIN: Lua\i seama... Muchia aceea s[ tot fie de doi co\i l[\ime =i d-a lungul ei pr[pastie dreapt[ =i adânc[. Cum sunte\i voi pripi\i la izbând[, un pas gre=it, =-a\i c[dea ca o piatr[ ]ntr-o fântân[... pân[ jos, praf =i f[râme... Acolo e nevoie de un om ]ncercat, a c[ruia inima nu sare de curaj, ci a=teapt[ fiara ca un stei de piatr[. Nu e de ei, m[ria-ta... M[ duc eu! NICHITA: Fire=te, iar el când e vorba d-o isprav[ mai de seam[... +TEF{NI|{ (pref[cându-se): Fie! Dar a= fi vrut s[ vedem pe ceilal\i ce pot... TOADER: Când o s[ facem =i noi ]ncerc[ri d-astea?... +TEF{NI|{ (printre din\i): Mai degrab’ decât nu crede\i!... (C[tre Condrea, +earpe =i Ieremia.) Nichita =i Toader cu voi... Lua\i-o iute la picior. }n curând ve\i auzi de trei ori buciumând... (Pleac[ Condrea, Ieremia, +earpe, Nichita =i Toader.) Ia seama, C[t[line... C[r[ruia e-a=a de ]ntuneoas[, c[ parc[ nu te-ai sui la lumin[, ci te-ai cobor] ]n iad... +i s[ dai un chiot când vei ajunge... Nu-\i zic noroc, norocul e-n bra\ul t[u... C{T{LIN: Nu m[ rog de noroc... +TEF{NI|{: Roag[-te! C[t[lin: Norocul meu e m[ria-ta, =i pentru norocul meu m[ rog. +TEF{NI|{: +i pentru tine! Mai ales pentru tine! (C[t[lin s-afund[ pe c[rarea care suie muntele ]n partea stâng[.) Vân[torii, pe aceea=i c[rare... +ti\i locurile... UN VÂN{TOR: Cum s[ nu, m[ria-ta, c[ doar atâta slujb[ am ]nv[\at de când eram d-o =chioap[. +TEF{NI|{: H[ita=ii p-ast[lalt[ (arat[ c[rarea ]ntâia din partea stâng[), care se las[ oblu... |ine\i coasta, ]n=irui\iv[... da\i gur[, suna\i din cornuri, b[te\i cu ciomegile =i cu tipsiile... (Vân[torii =i h[ita=ii pleac[. C[tre boierii r[ma=i.) 99

Ah! Ce p[cat c[ n-a\i fost! Ah! ce p[cat! PÂRC{LABUL PETRIC{: Cum sosi ol[cerul cu cartea m[riei-tale, pornir[m, zi =i noapte, la drum ]ntins. Siretul se umflase =i luase podul umbl[tor de la Ghertoape... +TEF{NI|{: L-a= fi trecut ]not! PÂRC{LABUL PETRIC{: Am pierdut dou[ zile... +TEF{NI|{: Dou[ veacuri! PÂRC{LABUL BALO+: Am pornit din Novograd cu zece cai d-ai no=tri, =i am ajuns cu trei; =apte =-au tocit potcoavele, au =chiopat =i i-am l[sat ]n drum... +TEF{NI|{ (aprins): Le-a= fi turnat potcoave de argint, numai s[ fi sosit la vreme!... A= fi topit coroana str[mo=ilor mei... Singur, singur ]n tot sfatul, ca o oaie ]nconjurat[ de lupi! SP{TARUL HRAN{: Ei unsprezece, =i noi, trei... +TEF{NI|{: +i cu mine, treizeci =i trei!... Unu =i unu, =i nici unul cu mine... Destul am vorbit. La lucru!... Fiecare cu al lui!... Apuca\i pe c[rarea asta... (arat[ c[rarea din stânga care suie muntele) pân[ la o colib[ de cetini... Acolo e locul vostru... (Petric[, Balo= =i Hran[ se duc.)

SCENA V +TEF{NI|{, MOGHIL{, ceva mai târziu, un ungur.

+TEF{NI|{ (tres[rind): Moghil[, tu e=ti? A= fi vrut câteva clipe singur... Singur sau cu tine e totuna... A! dup[ gândul t[u fuse... El =i-a ales locul... (S-aude un chiot dep[rtat. +tef[ni\[ tresare.) Auzi?... A ajuns... S[ ne uit[m... }l vezi?... Prinde cu ochii al doilea codru, pe a doua cut[, acolo unde se coboar[ brazii verzi ca o oaste =i se ridic[ de cealalt[ parte ]ntuneca\i =i negri... Du-te pe linia dintre unii =i al\ii pân[ sus... Apuc[ pe f[=ia ]ngust[ de piatr[ uscat[... Spre vârf... }n cre=tetul pr[pastiei ce se deschide ]n genunea t[iat[ d-a curmezi=ul de un nor alb ca laptele... Nu-l vezi? MOGHIL{: Cât un copil... St[ pe brânci... Se uit[ ]n adâncime... +TEF{NI|{: El este!... A! ha! (Râde nervos =i face semn cu mâinile, ca =i cum ar pr[v[li pe cineva.) Ei, ai g[sit? 100

MOGHIL{: Da... un ungur. +TEF{NI|{: Ei? MOGHIL{: Un tâlhar... +TEF{NI|{ (repede): Toate p[catele i le iert... MOGHIL{: Ca mitropolitul... +TEF{NI|{: }l bag ]n Divan... MOGHIL{: Asta s[ n-o faci. I-am f[g[duit 500 de galbeni, 250 ]nainte =i 250 de urm[... =i pe urm[ (pune mâna pe cu\it) s[-i d[m s[ nu mai aib[ nevoie de nimic =i de nimeni... +TEF{NI|{: S[-l ucizi? MOGHIL{: Ca p-un uciga=! +TEF{NI|{: Dar eu ce fac? MOGHIL{: Cârmuie=ti! +TEF{NI|{: S[ vie ]ncoa. MOGHIL{ (la c[rarea ]ntâia, din dreapta): M[!... (Apare ungurul ]mbr[cat ca vân[tor moldovenesc.)

+TEF{NI|{: O! mare =i urât e!... Ca vân[tor? MOGHIL{: De s-o ]ntâmpl[ s[-l vaz[, s[ nu se team[... +tii tu cui sluje=ti? UNGURUL: +tii... (+tef[ni\[ tresare.)

MOGHIL{: +-ai s[ faci ]ntocmai? UNGURUL: Minteni fac. +TEF{NI|{ (dându-i o pung[ cu bani): Cum miroase a rachiu! MOGHIL{: M[, vezi colo? Nu acolo... Mai la dreapta... Mai sus... UNGURUL: V[zt... MOGHIL{: Tai codrii =i-i cazi drept ]n spinare. (}i face semn de rostogolire. Ungurul se duce p-a doua c[rare din stânga.)

+TEF{NI|{ (dupe ce a stat pe gânduri): Ah! ce-o fi f[când Irma? O l[sai ]n cortul meu... MOGHIL{: Vine, ]mbr[cat[ ]n haine de vân[toare... Mogârdici dup[ ea... 101

SCENA VI +tef[ni\[, Moghil[, contele Irmsky =i Mogârdici.

+TEF{NI|{: A! vii ca turturic[ u=oar[, ca o lumin[ de var[ care ]nc[lze=te =i de=teapt[ firea posomorât[! Aici (]ntinde bra\ele), fiar[ care ]mblânze=te pe cel mai hain vân[tor! (O ridic[-n sus, o ]nvârte=te =-o s[rut[ ap[sat.) CONTELE IRMSKY: Atât sunt eu de fiar[ cât e=ti tu de hain. (}l s[rut[.) Ce-ai s[ faci cu cu\itul? +TEF{NI|{: S[... când te-i repezi la mine... CONTELE IRMSKY: Atunci nu m[ repez... +TEF{NI|{: M[ repez eu la tine... (O s[rut[.) MOGÂRDICI: M[ uit =i nu-n\eleg! Frumos b[iat?... +i mam trezit d-o zi... Nici-o pic[tur[... +TEF{NI|{ (pe gânduri): Cine-o fi oftat a=a de greu?... MOGHIL{: }n ograda de la castel? CONTELE IRMSKY: Da, cine-o fi oftat? MOGÂRDICI: Când m[ muiase somnul?... Eu am oftat... +TEF{NI|{: Tu? Ca un urcior spart =i aruncat ]n gunoi... MOGÂRDICI: Oare! Se f[cea c[ Moghil[ ]mi luase berheciul... Eu trebuie s[ fi oftat... Tot drumul am oftat, c[ m[ doare furca pieptului... Pe la Iacobeni adormisem c[lare. Dormeam =i visam vise urâte. Se f[cea c[-mi ]ntinde cineva o can[... MOGHIL{: Cu ap[... MOGÂRDICI: Tu erai, diavole... +i eu, dup[ el... “M[ neic[, numai o dat[, numai o dat[ s-o pui la gur[...” (+tef[ni\[ s[rut[ pe contele Irmsky.) Oare!... El ]mi f[cea cu mâna... Eu, dup[ el... (+tef[ni\[ s[rut[ pe contele Irmsky.) Ei! se-n-groa=e gluma!... Pân[ ce-am venit ]n nas... Tu fuse=i, butie de nicore=ti, c[ m[ lua=i de ceaf[... MOGHIL{: Ca p-o cârp[... MOGÂRDICI: ...=i m-arunca=i ]ntr-o butc[... (+tef[ni\[ pune pe genunchi pe contele Irmsky.) A! dârli-dârli ha-ha! Cogeamite vl[jganu ]n bra\ele lui vod[!... Cum ajunsei la Hangu nici eu nu =tiu... 102

MOGHIL{: Cum deschideai ochii, ca un \ap: be-beheciu!... N-ai nici o m[sur[... MOGÂRDICI: Ba am, cum s[ nu... De trei ori ca tine =i de dou[ ori ca vod[... +TEF[NI\[ (se scoal[ =i se uit[ ]ngrijat la muchia goal[): Acolo... da, acolo... CONTELE IRMSKY: Ce s[ fie acolo, m[ria-ta? +TEF{NI|{: Semn de ploaie =i de vijelie!... S[-ncepem... MOGÂRDICI (desf[când co=urile): S[-ncepem... +TEF{NI|{: S[ sune buciumele... (Moghil[ se duce pe ]ntâia c[rare din dreapta =i apoi vine. Se aud buciumele.)

MOGÂRDICI: Cotnar, Nicore=ti, Odobe=ti, Hu=i... Berheci... O! Berheciu e ca o fat[ mare, a=a se rumene=te ]n pahar... (S-aud zgomotele h[ita=ilor. Din când ]n când trosnesc codrii.)

+TEF{NI|{ (agitat): Ascult[, drag[ conte, =i nu tres[ri! Unde \i-e arcul =i tolba? Unde, toporul? Unde, cu\itele? S[ nu-\i tremure mâna... S[ zboare s[ge\ile... S[-nfigi cu\itul pân[ ]n pl[sele... O! ce fraged e=ti!... CONTELE IRMSKY: Sunt rele fiarele voastre? +TEF{NI|{ (din ce ]n ce mai agitat): O! nu! sunt blânde =i dr[g[la=e! Mistre\ul umbl[ bini=or =-are din\ii ca ai t[i, m[rg[ritare ]n=irate pe un fir de argint! Cerbul s-arunc[ blajin din muchie ]n muchie =i-are leag[n de m[tase ]n coarnele lui! Ursul e ca mo=neagul lui Dumnezeu, pe cine ]ntâlne=te ]l strânge ]n labe, s[-i treac[ junghiul =i durerea de mijloc! Zimbrul, dup[care s-a luat pecetea Moldovei, o juc[rie care te gâdil[ cu coarnele lui drepte =i ascu\ite! O! dulcele meu copil, nu te teme de fiare, ci de om s[ te temi!... (Se uit[ ]n stânga, la muchia goal[.) Ah! acolo!... CONTELE IRMSKY: Ce este acolo, m[ria-ta? +TEF{NI|{ : Semn de ploaie... O s[ plou[ cu lacr[mi... CONTELE IRMSKY: A! MOGHIL{: M[ria-ta! MOGÂRDICI (bea): Ei, cum c[zui eu, neiculi\[!... S[-mi rup nasul, =i mai multe nu... 103

+TEF{NI|{ : C[ omul este o fiar[ pe care n-a ]mblânzito veacurile... Ascult[ h[ita=ii =i ascult[ =i fiarele... Care url[ mai frumos?... Ele fug =i zgomotul lor este fuga dezn[dejdii! Ei hauie a bucurie! Ele stau retrase ]n codri, ei vin de la sate =i ora=e =i le scormonesc vizuinele! Ele se ap[r[, ei izbesc! Dumnezeu a f[cut pe om pr[dalnic =i cumplit... Iac[ toporul acesta... }l vezi ce coad[ are?... S[-l ]nvârtesc cu mânie, =i coada lui va cre=te, =i gura lui va despica tidva fiarei care pânde=te acolo! MOGHIL{: M[ria-ta! M[ria-ta! +TEF{NI|{ (]ncet =i nervos): Nu mai ajunge! CONTELE IRMSKY: Cine s-ajung[? +TEF{NI|{ : Fiara!... +i nu se mai sfâr=e=te!... CONTELE IRMSKY: Ce s[ se sfâr=easc[? +TEF{NI|{ : Vân[toarea! MOGÂRDICI: Ba s[ \ie! De ce s[ se sfâr=easc[? Abia am ]nceput. De ce-am venit la vân[toare? S[ vân[m! (Bea. Mogârdici e cam ame\it.) +TEF{NI|{ (mai domol): Mul\i vâneaz[ ca tine =i sentorc acas[ cu vânat =i cu nume... MOGÂRDICI: Dac[ au noroc... La vân[toare este a=a: S[ tragi =i s[ nimere=ti... Ba nu... S[ nemere=ti =i s[ tragi! (Bea. S-aud trosnituri care s-apropie.) Ce s[ fie? MOGHIL{: Un cerb. MOGÂRDICI: Oare! +TEF{NI|{ (privind ]n gol): Ce, \i-e fric[? MOGÂRDICI: Mie? A= vrea s[ vie! (Bea.) +TEF{NI|{ : Ce-ai face? MOGÂRDICI: M-a= face mort, de n-a= muri. (Bea.) +TEF{NI|{ : Moghil[, un pahar de vin... Mi-e frig... MOGHIL{: Cotnar? +TEF{NI|{: Da... Poftim, conte, pe scaunul Moldovei... (}i arat[ un bu=tean.) CONTELE IRMSKY: O! frumoas[ =i mândr[ e Moldova!... Cu codrii ei de pomi roditori... Cu câmpiile ei aurite... Cu coastele ei cu fân de flori mirositoare... MOGHIL{: O=tile voastre, când n[p[desc vara, nu-=i iau 104

de mâncare =i se nutrec cu prune, mere =i pere... c[ de multe ori pier de pântec[rie... MOGÂRDICI: Oare! +TEF{NI|{ (privind ]n gol): Bogat[, bogat[ =i frumoas[... Zgârii p[mântul, =i grâul ]\i d[ la bob treizeci de boabe, secara treizeci =i cinci, orzul =aizeci =i meiul peste trei sute... CONTELE IRMSKY: A= vrea s[ fiu moldovean! MOGÂRDICI: M[ crezi? Eu a= vrea s[ fii moldoveanc[! +TEF{NI|{: De ce, Mogârdici? MOGÂRDICI: Toat[ ziulica a= \ine-o pe genunchi... Dârlidârli, ha-ha... (S-aude o trosnitur[ ]n apropiere.) Ce s[ fie? MOGHIL{: Ursu! +TEF{NI|{: Toporu! MOGÂRDICI (uitându-se ]n stânga): O! cât[ dihania! Patruzeci de mucenici... \ine\i-m[... Ah! mor! (Cade le=inat.) CONTELE IRMSKY: Ce faci, m[ria-ta? (Contele Irmsky cade ]n genunchi, tremur[ =i-=i acoper[ fa\a cu mâinile. Ursul morm[ie =i s-apropie. Moghil[ cu toporul ]n dreapta =i cu stânga \ine pe +tef[ni\[.) MOGHIL{: M[ria-ta, e primejdie... Primejdia e a mea! +TEF{NI|{ (smucindu-se din mâna lui Moghil[): Fiara la fiar[!... Mi-e sete de sânge!... (+tef[ni\[ ]nvârte=te toporul.) S-a ridicat ]n dou[ labe... A!... S-a umflat!... (S-aude un r[cnet =i-o lovitur[ seac[ ]ntre brazi.)

MOGHIL{ (din desi=): M[ria-ta! +TEF{NI|{(venind cu mâna sângerat[ =i galben la fa\[): S-a ispr[vit! (Tres[rind.) Nu ]nc[! (Se uit[ spre muchie.) Acolo... Tot acolo!... Un pahar de vin... (Bea.) CONTELE IRMSKY (tremurând): A trecut ceasu-[l r[u! (}l mângâie.) +TEF{NI|{: Nu ]nc[... Va trece! CONTELE IRMSKY: Sânge? E=ti r[nit? MOGHIL{: Sfâ=iat? +TEF{NI|{: Zgâriat... nimic... MOGHIL{: S[ te sp[l... +TEF{NI|{: O! s[ m[ speli... MOGHIL{: S[ te leg... 105

+TEF{NI|{: Leag[-m[ =i nu m[ sp[la! MOGÂRDICI (se dezmetice=te =i se uit[ ]n stânga): S-a sfâr=it?... Iar ]l v[z, iar mor! (Cade pe spate.) +TEF{NI|{ (uitându-se la muchie): O! oh! mi-nghea\[ sângele!... Fiara pânde=te!... S-arunc[!... (face semn cu mâna dreapt[, ca =i cum ar rostogoli pe cineva. S-aude un r[sunet departe.) Ah! a! a! (}ncepe s[ râz[ =i s[ se strâmbe epileptic.)

CONTELE IRMSKY: Ce ai, m[ria-ta? (+tef[ni\[ râde nervos.) MOGHIL{: I-a f[cut r[u lupta cu ursu... (+tef[ni\[ râde.) CONTELE IRMSKY: Nu, necontenit s-a uitat ]ntr-acolo... MOGHIL{: |i s-a p[rut! +TEF{NI|{ (ostenit): S[ m[ odihnesc... (}i curg lacr[mile.) D-acum ]ncolo... s-a dus... s-a dus... s-a dus... (S-a=az[ p-un butuc.) Vân[toarea a ]nceput... De azi, cine m-ar ]ntrece la vân[toare? CONTELE IRMSKY (]l mângâie): M[ria-ta, ai ucis o fiar[... +TEF{NI|{: Dou[!... Oleac[ de... CONTELE IRMSKY: Ap[? +TEF{NI|{: Vin! MOGHIL{ (plecându-se la urechea lui +tef[ni\[): Doamne, e=ti ca un copil! +TEF{NI|{: Am fost!... Puiul de lup, când d[ de sânge, las[ \â\a lupoaicei =i e lup!... Pr[pastia s-a c[scat... =i l-a ]nghi\it... =i s-a dus... CONTELE IRMSKY: Cotnar? MOGHIL{: Da, cotnar. +TEF{NI|{: ... S-a dus ]ntr-o clip[... +i clipa aceasta o v[z necontenit! CONTELE IRMSKY (dând paharul domnului): Ce vezi, m[ria-ta? (}l mângâie.) MOGHIL{: Nimic! MOGÂRDICI (se dezmetice=te =i se ridic[ ]n =ezut): Ce face?... Voi be\i =i eu nu? +TEF{NI|{: Sufletul meu ostenit plute=te pe supt cetin106

ii de brazi, singur, ca un cuc care taie aerul =i nu i s-aude zborul!... Moghil[, un pahar... (S-aude trosnind prin desi=.)

MOGÂRDICI: Oare! Cine s[ fie? MOGHIL{ (]ncet, lui +tef[ni\[): Ungurul... +TEF{NI|{: Adev[rata fiar[! Toporul! MOGÂRDICI: Nu mai spune, iar mor... (Iar cade pe spate.) MOGHIL{ (tr[gând cu\itul): S[-i dau =i r[m[=i\a. +TEF{NI|{ (trist): S[ nu-l ]n=eli... (Moghil[ s-aude prin brazii din stânga.)

MOGHIL{: Ia-o ]nainte...

(+-aude un r[cnet =i o c[dere.)

+TEF{NI|{: Pl[tit... CONTELE IRMSKY (tres[rind): Ce, m[ria-ta? +TEF{NI|{ (pe gânduri): +i r[m[=i\a... MOGHIL{ (se ]ntoarce galben ca ceara): L-am târât ]n desi=... CONTELE IRMSKY: Pe cine? MOGHIL[: Pe fiar[... MOGÂRDICI (dezmeticindu-se =i bând): Vân[toare or foc... Nu po\i s[ bei un paar ]n tihn[... +TEF{NI|{ (lui Moghil[): Ai ucis ca =i mine... |i-a sfâ=iat mâna... MOGHIL{: Nu, m-a stropit... +TEF{NI|{: Spal[-te =i nu te lega... Tu nu vezi clipa pe care o v[z eu necontenit... (Se uit[ drept ]nainte =i face cu mâna semnul rostogolirii.) MOGHIL{ (]ncet, c[tre contele Irmsky): Irma, ce te ui\i a=a?... Ni\ic[ ap[, s[-mi sp[l cu\itul... +TEF{NI|{ (uitându-se \int[): Ochii de mi i-ai scoate, =i tot am s[ v[z ]naintea lor omul =i pr[pastia... MOGHIL{: N-asculta, Irma... n-ai s[ ]n\elegi nimic... E cam bolnav m[ria-sa... Frigurile ]ntâiului urs pe care-l ucide... +TEF{NI|{ (ab[tut): Da, da, sunt cam bolnav... S[ sune buciumele... S[ ]nceteze vân[toarea... (Moghil[ iese pe c[rarea ]ntâia din partea dreapt[ =i porunce=te s[ buciume.)

MOGÂRDICI (de=teptat din ame\eal[): Ce-o mai fi =-asta? 107

+TEF{NI|{: Ziua d-apoi, când se vor scula mor\ii din morminte! (Moghil[ revine.)

MOGÂRDICI (d[ s[ se scoale =i nu izbute=te): S[ se scoale cine o putea... (S-aud ]n dep[rtare cetele de h[ita=i =i de vân[tori cântând din amândou[ p[r\ile.)

+TEF{NI|{: +i ei au ]ntins curse fiarelor... F[r[ ei n-am fi ucis... Dar ei au poft[ de cântat =i cânt[ frumos... Ia! s[ ascult[m!... (S-aud cântecele. Vorbele nu se deslu=esc.) Cei cari urlau adineauri au glas de ]ngeri... }n om e un ]nger =-un demon... Mul\imea crede c[ ]ngerul st[ la dreapta =i demonul la stânga... E una =i aceea=i, pretutindeni =i totdeauna: f[\[rnicia! MOGHIL{: Cu demonul cârmuie=ti, cu ]ngerul te cârmuie=te. +TEF{NI|{V (spre Irmsky): Vino =ncoa, demone!... Ce te ui\i? (Irma se uit[ la Mogârdici.) A adormit... S[ se scoale cine o putea... Adu mijlocul s[ \i-l cuprinz, =i capul, =i ochii, =i gura, =i p[rul cu miros de rozmarin... Aici... a=a, a=a... bine... (Irma se a=az[ lâng[ dânsul.) De un an nu te-am alintat, demon de care ]ngerului meu i-e dor... Moghil[, s[rut[ mâna asta... Joac[-te cu mâna ei... (Moghil[ ]i s[rut[ mâna.) Ia seama... Pân[ aici e voie... Mai departe dai peste demonul meu... MOGHIL{: Nu te teme... Eu nu sunt ca albinele, s[-mi moi botul ]n orice floare... Contele Irmsky: A=a-mi place, st[pâne, când râzi, când m[ s[ru\i, când e=ti un om ca to\i oamenii... +TEF{NI|{: Sunt domn... +i nu mai sunt om ca to\i oamenii de azi ]nainte... (}ncep s[ s-adune oamenii.)

108

SCENA VII Cei de sus =i logof[tul TROTU+ANU, vornicul C{R{B{|, paharnicul S{CUEANU.

MOGHIL{ (]ncet, lui +tef[ni\[): M[ria-ta, boierii! +TEF{NI|{: Bine... Las[... O! ho! iaca =i Trotu=anu, =i C[r[b[\, =i S[cueanu... Acum v[ ]ntreb: a\i avut noroc la vân[toare? VORNICUL C{R{B{|: Trotu=anu a s[getat un cerb de zece ani... +i ce falnic ]=i purta coarnele cu zece ramuri... LOGOF{TUL TROTU+ANU: C[r[b[\ a ucis cu toporul un zimbru... V[rsa c[p[i din ochi... Când se n[pusti, zisei: “S-a sfâr=it cu C[r[b[\!” +i C[r[b[\ crescu ]nc[ p-atât cât e, =iodat[ f[cu “he!”... +i drept ]ntre coarne ]l nimeri... +TEF{NI|{: Cine ucide oamenii... u=or la fiare... S[cueanu? VORNICUL C{R{B{|: Un \ap negru. PAHARNICUL S{CUEANU: Dar m[ria-ta? +TEF{NI|{: Un urs... CONTELE IRMSKY: O! cât[ dihania! LOGOF[TUL TROTU+ANU (lui +tef[ni\[): E=ti r[nit la mân[? +TEF{NI|{: A, zgâriat... Când a c[zut, =i-a prelins ghearele... Veni\i s[-l vede\i... TO|I: O! o!

(Se duc =i-l privesc.) (Revin ]n scen[.)

VORNICUL C{R{B{| (lui Moghil[): Dar tu, voinice? CONTELE IRMSKY: +i el a ucis ceva... Ce-ai ucis? MOGHIL{ (]ncurcat): Eu? Nimic... VORNICUL C{R{B{|: E=ti plin de sânge... MOGHIL{: A! da! un lup! VORNICUL C{R{B{|: P-aici, lupi?... Nu prea sunt... (Mogârdici sfor[ie.)

+TEF{NI|{ (repede): S[cuene, ia doi vân[tori =i c[ra\i 109

pe Mogârdici ]ntr-un cort, dar ]ntr-un cort cu merinde =i cu vina\uri... (}l iau de mâini =i de picioare =i-l duc.)

Mogârdici (ame\it): Bini=or, Moghil[, c[-mi ver=i berheciul... (S-aude ]n codru comisul C[\eleanu.)

COMISUL C{|ELEANU: M[! n-a\i dat de C[t[lin?... N-a\i v[zut pe C[t[lin, m[? (Intr[ ]n scen[ ]ntr-un suflet.) Ah! m[ria-ta, se vorbe=te c[... +TEF{NI|{ (tres[rind =i c[utând ]n jos): Ce se vorbe=te? Cine vorbe=te? COMISUL C{|ELEANU: Dar nu se poate, ar fi prea mare nenorocirea =i prea nedrept cerul cu bietul Arbore!... S-a r[spândit zvonul c[ ar fi c[zut ]n pr[pastie... (To\i tresar.)

+TEF{NI|{ (uitându-se piezi= =i pe subt gene): Cine? COMISUL C{|ELEANU: C[t[lin! VORNICUL C{R{B{|: C[t[lin? +TEF{NI|{: S[ fi c[zut?... C[t[lin?... El, care s[rea din stei ]n stei, care urca muchea ca o capr[ s[lbatic[?... +i ziua la miaz[ mare?... Nu se poate... VORNICUL C{R{B{| (printre vân[tori): M[, nu =ti\i de urma lui C[t[lin?... Nici voi?... Nimeni?... UN VÂN{TOR: Ba mie mi-o spus Ion, =i lui Ion i-o spus Dragu, =i lui Dragu i-o spus a lu Maftei c[ s-ar fi auzit di pi muchia =eea o uruitur[ ca =i cum s-ar fi n[ruit to\i bolhanii. Cic[ ar fi dat boierul de-a berbeleacul... Apoi d[, a hi, n-a hi... +TEF{NI|{ (agitat): S[ mai sune buciumele de adunare... Buciuma\i, m[i!... Buciuma\i... Mort d-ar fi, s[ auz[!... (Vede pe Arbore viind.) +iiit!

110

SCENA VIII Cei de sus =i LUCA ARBORE.

+TEF{NI|{: Pe unde ai fost, Arbore?... E=ti bine?... N-ai auzit nimic? Adic[ ce s-auzi?... E=ti bine?... ARBORE (vesel): M[ria-ta m[ cerceteaz[?... Oh! bunul meu domn! (}i ia mâna =i i-o s[rut[. +tef[ni\[ se ]ntoarce cu spatele la el.) De se posomor[=te cerul, pl[m[de=te bog[\iile, de iese soarele, cresc bog[\iile! +TEF{NI|{: De ce n-ai stat pe lâng[ mine? ARBORE: Nu voiam s[ turbur petrecerea m[riei-tale... Am colindat codrul... Dup[ ce m-am desp[r\it de C[\eleanu, am num[rat =iragurile de brazi... Voiam s[ uit... +TEF{NI|{: Ce? ARBORE: C[ nu-mi r[spunse=i azi-diminea\[... +TEF{NI|{: O! buciuma\i, m[i... buciuma\i... mort d-ar fi... ARBORE: Cin’ s[ fie mort? (Mirat.) De ce l[sa\i capetele ]n jos?... S-a ]ntâmplat ceva? +i cui?... Nu v[z pe Petric[, =i Balo=, =i Hran[... }ncotro au apucat?... P-aici?... De ce nu vin?... Buciuma\i, m[, cu to\i dodat[... Trotu=ene, ce s-a ]ntâmplat?... C[r[b[\, taci =i gâfâi ca la r[zboi ]nainte d-a ]ncepe b[t[lia... (Se uit[ la to\i.)

LOGOF{TUL TROTU+ANU: Z[d[rnicia z[d[rniciilor =i toate sunt z[d[rnicii... ARBORE: Nu pricep... VORNICUL C{R{B{|: Bine-ar fi... ARBORE: A! a!... Nu se poate... +TEF{NI|{: Ce nu se poate, Arbore?... ARBORE (caut[ cu ochii): B[trân, neghiob, m[ria-ta... Nici pe copiii mei nu-i v[z... A! nu, nu!... Ei, ca totdeauna, cei dintâi la n[val[, cei din urm[ la ]ncetare... C[t[lin... (Mi=care

111

]ntre boieri.) Ce v[ turbura\i?... C[t[lin... (Se uit[ la boieri.) S-a luat dup[ mine =i m-a ]ntrecut, Toaer dup[ C[t[lin, =i-o s[-l ]ntreac[. Nichita dup[Toader, =i o s[ le ias[ ]n frunte... C[t[lin merge fluierând pe muchia pr[pastiilor... (Se uit[ la boieri.) Toader, =i pe funie... Nichita p-o muchie de cu\it... (Tres[rind.) }n codrii no=tri nu e fiar[ pe care s[ n-o r[puie, nici ]ntunecime pe care s[ n-o p[trunz[... Mai u=ori ca fulgul =i mai tari ca o\elul... Nu e a=a, m[ria-ta... c[ i-ai v[zut ]n Muntenia pân’ la Târgu=or... +TEF{NI|{ (se reazim[ d-un brad =i-=i ]ntoarce capul): Da, da... ARBORE (sim\ind ]nceputul unei temeri): Nu-i a=a, C[r[b[\... c[... tu... i-ai ]nv[\at me=te=ugul... VORNICUL C{R{B{|: Da, da, voinicii t[i deschid pârtii printre du=mani ca-n z[pada moale... oh!... ARBORE: A! iat[ o ceat[ care s-apropie... (Se uit[ spre dreapta.) Ce p[catele, m-au l[sat ochii! S-a oprit... se despart... Trei au apucat ]ntâi... Ceilal\i, care duc ceva pe umeri, au r[mas mai la urm[... E Petric[... =i Balo=... =i Hran[... (]ndoial[-i cre=te.) To\i, Balo=?... Petric[, to\i?... PÂRC{LABUL PETRIC{: Aproape to\i... ARBORE (emo\ionat): Cine lipse=te? SP{TARUL HRAN{: Unul, numai unul, =i parc-ar lipsi o mie! (Hran[ l[cr[meaz[.) ARBORE (]ndurerat): U! u! Toaaader! Nichiiiita! U! u! (S-aude r[spunzându-i din codru: u! u!...) Mi-a ]n\eles glasul!... E Nichita!... Ah! sunt ei! (Se repede la +tef[ni\[.) Crede la un b[trân, m[ria-ta! +TEF{NI|{ (muncit =i concentrat): A=teapt[... Nu e nimic, Arbore... ARBORE: Crezusem... Dar nu crezusem nimic... Vin gr[mad[... Duc un vânat pe umeri... +TEF{NI|{: Un vânat... ARBORE: Prea vin ]ncet... M[[[, aici sunt t[tarii, porni\i ca la b[t[lie!... E cine s[-mi ]nchiz[ ochii, pustii de ochi se umezesc de bucurie.. (Se =terge la ochi.) A! Nu v[z pe C[t[lin! Doar Toader =i Nichita... Oh! b[trân nesocotit!... Trebuie s[ 112

vie mai la urm[... (Se uit[ la boieri =i-i vede ]ncremeni\i cu ochii ]n jos.) Ce?... (Intr[ Toader =i Nichita =i pun la p[mânt o n[s[lie de cetini. +tef[ni\[ tresare =i ]ncle=teaz[ pumnii.) A! tustrei?... NICHITA: Da, tat[, tustrei... Iac[ p-al treilea... (Izbucne=te ]n plâns.) ARBORE (cu spaim[): R[nit? TOADER (plângând): Mort! ARBORE (zdrobit de durere): Ah! Doamne, ce \i-am f[cut =i ce mi-ai f[cut? +TEF{NI|{: Cine? Eu? MOGHIL{ (]ncet =i aspru): Ce faci? ARBORE (]=i rupe ]ncheietorile de la gât): Aer! aer!... Eadev[rat?... Nu face nimic, Toadere! Nu face nimic, Nichita!... Nu face nimic, m[ria-ta!... Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului (+tef[ni\[ tresare) ]n veci binecuvântat!... Mie mi s-au dus bra\ele =i ochii, m[riei-tale cea mai tare plato=e de o\el =i-un osta= drept credincios... Dacum soarele va arde capul meu... pe ploaie =i pe viscol nul voi acoperi... pân[ voi ]nchide ochii =i se va deschide p[mântul!... Adev[rat c-a murit?... +i nu plâng... Uita\i-v[ la mine, c[ nu plâng, c[ nu pot s[ plâng!... }mprumuta\i-mi lacr[mile voastre s[ plâng la capul lui C[t[lin al meu!... O lacrim[... numai una! Ah!... (Cade gr[mad[. Boierii plâng.)

113

ACTUL III O tind[ ]n castelul din Suceava. Lai\e pe p[r\ile laterale. }n fund, dou[ rânduri de stâlpi sub\iri sus\inând o friz[. Stilul ogival. Dup[ stâlpi se v[d coridoare pierzându-se. Pe pere\i, arme, str[chini =i oale, =erpare, furci, fuse =i =tergare. Intrare prin fund. Alte dou[ intr[ri, una ]n dreapta =i alta ]n stânga. }n mijloc, mai multe scaune, unul ceva mai nalt.

SCENA I +TEF{NI|{ =i DOAMNA TANA. (+tef[ni\[, ]ntr-o tunic[ de catifea ca vi=ina putred[. Pe =oldul stâng, un pumnal. Doamna Tana, ]mbr[cat[ ]ntr-un vestmânt ]nchis, cu guler =i mânicu\e de dantel[.)

DOAMNA TANA: Te-a= asculta... F[g[duie=te-mi c[ vei izgoni pe contele Irmsky... +TEF{NI|{: Nu-\i f[g[duiesc... DOAMNA TANA: Ce te leag[ de el? +TEF{NI|{: Nimic =i multe... DOAMNA TANA: Nu po\i f[r[ el... Diminea\a, la prânz, la cin[, noaptea — o! mai ales noaptea! — cu el mereu... +acum m[ prinz c[ tot la el te duceai... Nu-i ie=i din vorb[... +i te lauzi cu voin\a! +TEF{NI|{: Vorba lui nu-mi stânjine=te voin\a mea. El nu se amestec[ ]n trebile \[rii... Fac ce cred, cred ]n ce fac =i vreau =i pot orice ]n Moldova!... Dac[ cu ajutorul lui Dumnezeu sunt toate ]n \ara asta, f[r[ ajutorul lui, =i numai din voin\a Domnului, toate se sf[râm[! Tana, nu pot s[ te schimb din femeie ]n b[rbat... numai atât! DOAMNA TANA: Nici pe conte, din b[rbat ]n femeie... +TEF{NI|{: De unde =tii?... H]... +i ce-\i pas[ de contele Irmsky? DOAMNA TANA: Mie?... Zise=i s[ ]mp[rt[=esc din puterea ce o ai de la legi =i de la datini str[mo=e=ti... +i eu atât ]\i cer, =i nu vrei, =i nu po\i s[ vrei, c[ci supt domnul atotputernic e un om f[r[ puteri care mestec[ puterea cuminte =i lini=tit[ cu zvâcnirile copil[re=ti! 114

+TEF{NI|{: M[ faci s[ râz, Tana... DOAMNA TANA: +i tu pe al\ii... +TEF{NI|{: Pe cine? DOAMNA TANA: Pe boieri! +TEF{NI|{: Pentru mojici, boieri... pentru domn, una... (Se uit[ la pumnal =i se joac[ cu el.) DOAMNA TANA: La ce te ui\i? +TEF{NI|{: Citesc o hot[râre... DOAMNA TANA: Trecut[ or viitoare? +TEF{NI|{: Ce-mi pas[ de trecut!... Ce-a fost nu mai este... DOAMNA TANA: Da, da, ce-a fost nu mai este!... Alexandru cel Bun, care a ]ntocmit Moldova de jos =i pân[ sus, +tefan cel Mare, care mi=c[ tocmirea lui Alexandru, ]nsufle\ind-o cu sufletul lui, biruind =i ]ntinzând st[pânirea ei peste sate, ora=e =i cet[\i... dorm somnul de veci ]n criptele m[n[stirilor... Au fost, nu mai sunt... Oase, \[rân[, puzderie, trecut! +TEF{NI|{ (uitându-se la pumnal): Da, da... DOAMNA TANA: La ce te ui\i? +TEF{NI|{: Citesc cronica \[rii... Oh! ]nceputul a fost greu!... DOAMNA TANA (uitându-se \int[ la +tef[ni\[): Am auzit c[ bietul C[t[lin pândea p-o muchie ]ngust[ ]nainte d-a se pr[p[di... +TEF{NI|{ (tres[rind): Da... El =i-a fost ales locu... DOAMNA TANA: ...c[ de la m[ria-ta se z[rea la el =i de la el la m[ria-ta... +TEF{NI|{: A=a e... DOAMNA TANA: Ei, cum se pr[v[li ]n pr[pastie cel mai viteaz din osta=ii \[rii? +TEF{NI|{: Nu =tiu... DOAMNA TANA: Nu-l vedeai? +TEF{NI|{: Ba da... DOAMNA TANA (ca =i cum ar rostogoli pe cineva): Nu l-ai v[zut când... +TEF{NI|{ (repet[ semnul rostogolirei): Nu! 115

DOAMNA TANA: P[cat! +TEF{NI|{: P[cat! DOAMNA TANA: Era ]nalt[ stânca? +TEF{NI|{ (prins de vorb[, r[spunde ca un copil): O! ]nalt[... DOAMNA TANA: Era adânc[ pr[pastia? +TEF{NI|{: O! adânc[... DOAMNA TANA (repede): +i cum s-a pr[v[lit? +TEF{NI|{: A=a! DOAMNA TANA (izbucnind): Da? +TEF{NI|{ (trezindu-se): Ce? DOAMNA TANA: Nimic... +i s-a g[sit =i-un om ucis, ]mbr[cat ]n haine de vân[tor, aproape de locul unde pândeai m[ria-ta... +TEF{NI|{: Se zice... DOAMNA TANA: Un ungur, un tâlhar, =i asupra lui 250 de galbeni... +TEF{NI|{: Se zice... DOAMNA TANA: Cum se zice?... To\i boierii mi-au spus... +TEF{NI|{: Ei da, a=a e! DOAMNA TANA: De unde atâ\ia bani la un om de teapa lui? O comoar[ pentru un s[rman... +i cum de =i-a luat comoara la vân[toare? +TEF{NI|{ (pierzând r[bdarea): Eu =tiu? DOAMNA TANA: Era ucis de curând... +TEF{NI|{: De unde =tii? DOAMNA TANA: Sângele abia se ]nchegase... +i m[ria-ta erai acolo, cu Moghil[ =i Mogârdici =i cu contele Irmsky, de peste un ceas... Cum de n-ai auzit nimic? +TEF{NI|{ (izbucnind): Ce vrei s[ zici?... C[ pe C[t[lin l-am... (Ca =i cum ar rostogoli pe cineva.) DOAMNA TANA: A! nu!... b[rbatul Oanii... unchiul m[rieitale... cel mai bun vân[tor... cel mai mândru osta=... c[pitanul copiilor de cas[... O! nu!... +TEF{NI|{ (iritat): Atunci?... Ah! muiere!... DOAMNA TANA: Ce-\i pas[ de trecut! Ce-a fost nu mai este! 116

+TEF{NI|{ (concentrat): Teme-te de mânia domnului ca de urgia lui Dumnezeu! DOAMNA TANA: Nu m[ tem de domn, c[ci nu m[ tem de om! +TEF{NI|{ (scos din fire, trage pumnalul): Uf! Tana!... (Tana se desface la piept.) S[ ne ]mp[c[m, Tana... DOAMNA TANA: Contele Irmsky, peste grani\[... +TEF{NI|{: Niciodat[, m[ ]n\elegi?... Niciodat[! (Iese prin stânga.) DOAMNA TANA (emo\ionat[): Cu asemenea domni se duc popoarele de râp[! (+-acoper[ fa\a. Cade pe scaunul cel mai nalt.) SCENA II DOAMNA TANA =i NICULINA.

NICULINA (intr[ prin fund): Doamna plânge?... O!... buna noastr[ doamn[!... Cine s[ fi fost a=a de p[gân ca s[-ntunece pe cea mai str[lucit[ stea de pe cerul Moldovei?... Domni\[, plângi?... De ce? DOAMNA TANA (=tergându-se la ochi): M[ gândii l-alde p[rin\i... la Neagoe Basarab =i la Despina-doamna... Cum stau lungi\i ]n m[n[stire, cu fa\a ]n sus, lini=ti\i, ]n tihn[, mi s-a p[rut c[-i aud vorbind: “Tu dormi, Despino?” “Da, doamne! Dar tu?” “+i eu dorm lâng[ tine, c[ mult te-am iubit”... +-a=a, r[scolind trecutul, sim\ii c[ m[ ]neac[ lacr[mile binef[c[toare... NICULINA: Auzii =i pa=ii cuiva... Cine fuse? DOAMNA TANA: +tef[ni\[... NICULINA: Domnul?... A!... DOAMNA TANA (o prive=te lung): Ce fac fetele? NICULINA: Lucreaz[ =i vorbesc. DOAMNA TANA: Ce vorbesc? NICULINA: Vorbesc ]ncet, c[ nu le-auzi... Câteodat[ ofteaz[ =i privesc furi= la Oana, care toarce =-amestec[ fuioarele de in cu cele de lân[... 117

DOAMNA TANA: O! biata Oana!... +i de ce veni=i, Niculino? NICULINA: M[ cere taica pân[ mâine... DOAMNA TANA: Pân[ mâine?... Du-te... Postelnicul +earpe e un om ]ntreg la minte, =tie ce face... S[ nu m[ ui\i, Niculino... NICULINA: Pân[ mâine? DOAMNA TANA: +i un’ te duci? NICULINA: La tu=a... DOAMNA TANA: +i când vei fi departe, departe, s[ te gânde=ti la mine... NICULINA: Departe?... Cât ai arunca cu s[geata de dou[ ori, atât e de la castel pân[ unde m[ duc... DOAMNA TANA: Du-te =i trimite-mi pe Oana... S[ te s[rut... (O s[rut[ =i-o trec racr[mile.) NICULINA: O! iar? DOAMNA TANA: Mi-adusei aminte de sor-mea Ruxandra... Eram mici =i puneam mâinile cruce pe piept, =i ziceam: “Eu seam[n cu mucenica Barbura”, =i ea: “Eu seam[n cu sfânta ]mp[r[teas[ Elena”. }nc[ o dat[... NICULINA: Da, dar s[ nu-\i mai aduci aminte de nimic... (O s[rut[ =i pleac[. Doamna Tana se uit[ dup[ ea.)

DOAMNA TANA: Ah!

SCENA III DOAMNA TANA, OANA =i mai târziu +TEF{NI|{. Doamna Tana =ade pe scaunul cel nalt. Oana intr[ prin fund, ]mbr[cat[ ]n negru, tras[ la fa\[, galben[, cu p[rul ]nc[run\it, despletit, t[iat pu\in =i l[sat pe spate. Oana s[rut[ mâna doamnei =i-o aduce la frunte. Doamna o s[rut[ de mai multe ori.

OANA: De ce ai ochii ro=ii? DOAMNA TANA: De mine te-ngrije=ti? OANA: Dar de cine? Pe cine mai am pe p[mânt? DOAMNA TANA (trecându-i mâna prin p[r): A=a se juca prin p[rul t[u +tefan cel Mare... 118

OANA (tresare): Doamn[!... Ast-noapte mi-a venit ]n vis, =i cu glasul lui din b[t[lii ]mi zise: “Tu dormi, Oan[? =i C[t[lin plânge!” S[rii ]n sus. Mi se b[tea inima. Pusei capul pe pern[. }nchisei ochii. +i cum m[ fur[ somnul, veni din nou — de ast[ dat[ c[lare — =i-mi zise: “Tu dormi, Oan[, =i C[t[lin doarme de veci!” +i un urlet se puse de la miaz[noapte. “Tu dormi, Oan[, =i viforul care a ]nceput va r[sturna cl[direa ce v-am l[sat mo=tenire vou[ =i \[rii!” M[ de=teptai. }ncremenisem... M-apuc[ fiorii când m[ gândesc c[ jum[tate din via\a noastr[ e somn... Dac[ o mai veni?... O!... DOAMNA TANA: S[ nu mai vorbim de vise... OANA: Nu, s[ nu... DOAMNA TANA: Mi-aduc aminte c[ ]ntr-o zi ]mi zise=i: “Irmsky e supt ]n talie, s[-l frângi, =i gros ]n =olduri... OANA: A=a mi s-a p[rut... Am fost rea... M-a pedepsit Dumnezeu... DOAMNA TANA: N-ai fost rea... L-am v[zut chiar ]n noaptea aceea ]n bra\ele lui +tef[ni\[... Irmsky e femeie! OANA: A!... Maic[ a Domnului!... (Se ]nchin[.) DOAMNA TANA: O femeie pâng[rind tronul =i \ara... Ceai face ]n locul meu? OANA: A= ruga pe domn s-o lase... DOAMNA TANA: +i pe domn... OANA: L-a= ierta =i l-a= iubi! DOAMNA TANA: Dar când domnul ]\i r[spunde: “Niciodat[!” OANA: L-a= ierta... DOAMNA TANA: Tu l-ai crescut, l-ai mângâiat, i-ai f[cut juc[rii... OANA: +i m[ mu=ca de de=te... =i m[ apuca de p[r... DOAMNA TANA: Muma lui murise... I-ai fost mum[... OANA: Oh! era mic =i b[lai, =i p[rea ca lumina candelei de la sfânta fecioar[ Maria... +i când fratele meu, Bogdanvod[, se oprea la leag[nul lui, copilul se tr[gea speriat, ]nnodând bra\ele pe dup[ gâtul meu... DOAMNA TANA: Da... da... OANA: +i Bogdan se ducea =i zicea, zâmbind: “Copilul 119

t[u e r[sf[\at”... +i sim\eam m[runtaiele-n mine... ca =i cum l-a= fi n[scut eu! DOAMNA TANA: Da, da, D-aia l-ai ierta... OANA: Jur... c[ l-a= ierta =i f[r[ asta! DOAMNA TANA: Dar fiind so\ul t[u =i domnul \[rii?... OANA: L-a= ierta =i l-a= iubi! DOAMNA TANA (cu mânie): Orce-ar face =i orce \i-ar face? OANA: E domn, e st[pân! DOAMNA TANA (pe gânduri): E domn... e st[pân... Ce vreme urât[... De dou[ zile plou[... OANA: E bine pentru s[m[n[turile de toamn[... DOAMNA TANA: A=a fuse ]n ziua vân[torii... OANA: A! mai spune-mi, c[ de ]nchiz ochii =i ascult povestirea ta, sim\ c[ m[ rostogolesc =i eu cu el ]n negura pr[p[stiii... DOAMNA TANA: Avea ame\eli la adâncimi? OANA: A, nu! Ar fi trecut o genune p-o suli\[ moldoveneasc[! DOAMNA TANA: Avea obicei s[ bea? OANA: C[t[lin?... Pân[ s[ bea un pahar, se =tergea de trei ori la gur[... DOAMNA TANA: Atunci?... OANA: Nu =tiu... A=a a fost s[ fie... DOAMNA TANA: De la domn se z[rea la el... OANA (muncit[): Se z[rea? DOAMNA TANA: +i nici o fiar[ n-a n[v[lit asupra lui... OANA: Nici o fiar[? DOAMNA TANA: }l ura cineva? OANA (tres[rind): De ce m[ ]ntrebi?... Nu trecuse ]naintea nim[nui, ba r[m[sese ]n urm[, cu toate c[ era unchiul domnului!... Cine s[-l fi urât?... Ah! nu!... DOAMNA TANA: Cu toate c[ era spaima t[tarilor... cu toate c[ era unchiul domnului =i feciorul lui Luca Arbore... Abia ajunsese c[pitanul copiilor de cas[... OANA: O fi râvnit =i el, dar niciodat[ nu mi s-a plâns... DOAMNA TANA: +i la câ\iva pa=i de domn s-a g[sit un om ucis, aruncat ]n desi=... un ungur... un tâlhar vestit, ]mbr[cat ]n vestminte de vân[tor moldovenesc... OANA: Cine \i-a spus? 120

DOAMNA TANA: Postelnicul +earpe... +i asupra lui 250 de galbeni... OANA (fr[mântat[): Cine l-a ucis nu l-a pr[dat... De ce lo fi ucis?... +i ce c[ta un tâlhar la vân[toarea domneasc[?... 250 de galbeni?... Fusese ucis ]nainte s[ soseasc[ domnul la lumini=... DOAMNA TANA: Nu... dup[... OANA (repede): De unde =tii? DOAMNA TANA: S-a v[zut dup[ sânge... OANA (tres[rind): Ah! fusese pl[tit!... De cine?... +i de ce? Cine era cu domnul?... DOAMNA TANA: Mogârdici, beat, s[-l fi trântit un copil... Irma... =i Moghil[... OANA: El l-a pl[tit?... De ce?... DOAMNA TANA: El?... Un calic... 250 de galbeni! OANA: A=a e... nu se poate... DOAMNA TANA: Dar dac[ lui C[t[lin i-o fi dat cineva brânci ]n pr[pastie? Tâlharul acesta i-a dat... Pe urm[ l-au omorât ca s[ nu se afle... Era pl[tit, cin’ la pl[tit?... OANA (cutremurându-se): Oh! mi-e fric[! Mi-e fric[! Taci, Tana! Taci! (}=i acoper[ ochii.) DAMNA TANA: Cine-a mai r[mas?... Lumina candelei de la preasfânta fecioar[ Maria! OANA: +tef[ni\[! DOAMNA TANA: Iart[-l =i-l iube=te! OANA (plângând cu hohote): +tef[ni\[! (Cade ]n bra\ele doamnei, +tef[ni\[, ]mbr[cat ]n zale, se aude \ipând ]nainte da veni.) +TEF{NI|{: I! i! i! Moghil[! Moghil[! (Intr[ strigând.) OANA (se repede ca o furie spre el): Oh! ce ro=u e=ti! (Cade ]n nesim\ire.) +TEF{NI|{: Ce are? DOAMNA TANA (st[pânindu-se): Vedenii, de când pieri C[t[lin... (+tef[ni\[ face semnul de rostogolire. Apoi, ]i arat[ o scrisoare.)

+TEF{NI|{ (aprins): }]]]... A! cui e scrisul [sta? DOAMNA TANA: Al... al... al lui Luca Arbore... 121

+TEF{NI|{ (râzând): O s-avem nunt[... DOAMNA TANA: Nunta cui? +TEF{NI|{: Un om b[trân c-o mireas[ tân[r[... (Râde nervos. Bate ]n palme. Vin doi copii de cas[.) Ei-hei! Mai iute! Lua\i pe Oana =i duce\i-o bini=or ]n odaia ei... E tân[r[ =i nu mai are b[rbat... Are vedenii! (Râde nervos. Se duce la intrarea din dreapta.) Moghil[! U! Moghil[! (Doamna Tana, care-l prive=te cu ur[, se duce.)

SCENA IV +TEF{NI|{, MOGHIL{ =i MOGÂRDICI.

(Moghil[ ]mbr[cat ca un c[pitan de copii de cas[, =i Mogârdici, ca ajutorul lui, intr[ prin dreapta.)

+TEF{NI|{ (aprins =i repede): Moghil[, s[ ]ndoie=ti paza... De dou[ s[pt[mâni am schimbat arma=ul... +i am dovada aci... +tef[ni\[ nu bea, nu doarme, ci cârmuie=te... Palo=ele ascu\ite! Ca briciul!... Descurc eu i\ele... Nici un fir de p[r nu se mi=c[ f[r[ voia =i f[r[ =tirea mea... Dar tu... Mogârdici?... Ca umbra de picioarele lui Moghil[... MOGÂRDICI: De când sunt ajutorul lui... +TEF{NI|{: Trist ajutor... MOGÂRDICI: Ba vezi c-o s[ fiu vesel pe nemâncate... +TEF{NI|{: A, nu-\i d[ de mâncare... MOGÂRDICI: Ba nu-mi d[ de b[ut... A! a ]n\[rcat b[laia!... Eu ]i cer, =i el: “Tainul!” +i tainul e d-o jum[tate de oca la prânz =i d-o jum[tate la cin[... MOGHIL{: Ba d-o oca ]ntreag[ la cin[. MOGÂRDICI: Ai? ce fel de oca? Abia apropii buzele de ea, =i i-am =i suflat ]n fund... (+tef[ni\[ râde ca =i cum ar plânge.) Râzi, m[ria-ta, dar s[ fi fost eu ]n locul m[riei-tale, m[ f[ceam pe mine ]n locul lui =i-i dam lui locul meu, ca ]n loc s[-mi zic[ el: “Tainul, ap=oara, slujba”, s[-i fi zis eu ]n locul lui: “Tainu, ap=oara, slujba!”... Râde\i, c-am ajuns de plâns!... M[ frig de sete ca prigoriile!... Boul cade-n jug dac[ nu bea; calul rabd[ de foame, dar de sete, ba; =i d-aia t[tarul 122

zice: “Da\i vitelor s[ bea, c[ de mâncat g[sesc ele!”... C[ eu, de sunt s[n[tos, mi-e sete; de m[ ia cu c[lduri, mai foc; de mi-e frig, s[ m[-nc[lzesc; de mi-e fric[, s[ prinz curaj... Care va s[ zic[, s[ beau!... Ei, ce s[ beau?... Ap[?... Apa m[neac[... Râde\i... Dar, ]n ce s[-neac[ omul? }n Moldova, ]n Prut, ]n Nistru, =i doar pe Moldova, pe Prut, pe Nistru nu curge ap[?... O!... Mi-e sete, m[ria-ta, mi-e sete! +TEF{NI|{: Mai rabd[, Mogârdici, mai rabd[... MOGÂRDICI: Cât s[ rabd? +TEF{NI|{: +i mie mi-e sete... MOGÂRDICI: De ce nu bei? +TEF{NI|{: Are s[ curg[ talazuri ro=ii... MOGÂRDICI: Oare?... +i profir?... +TEF{NI|{: S[ se-mbete =i pruncul ]n mum[! MOGÂRDICI: Da, s[ bea =i el, de ce s[ nu bea? +TEF{NI|{: Moghil[! MOGHIL{: Porunc[, doamne!... +TEF{NI|{: E bun de ceva [sta? MOGHIL{: S[ bea! +TEF{NI|{: Mogârdici, las[ slujba, c[ nu e de tine... MOGÂRDICI: Oare!? +TEF{NI|{: Te pui chelar peste vinuri... MOGÂRDICI: Maic[ luminat[! (Se ]nchin[ de bucurie.) Eu n-a= fi g[sit ceva mai potrivit pentru mine. Dumnezeu s[-\i dea s[n[tate, c[ bine le cârmuie=ti... (+tef[ni\[ ]i face semn s[ ias[. Mogârdici iese fugind.)

+TEF{NI|{ (dup[ ce se uit[ ]n toate p[r\ile): Vezi tu, Moghil[i? Am aci lumina, =i puterea, =i osânda! (}i arat[ scrisoarea f[r[ s[ i-o dea.) Soarele lumineaz[ lumea pe dinafar[. Acest petecel de piele e mai str[lucit ca soarele... Sfredele=te lumea pe din[untru... E destul s[-i pui fa\[ ]n fa\[... O! ho! ho! cum s-a ]ng[lbenit, cum se =terge, cum se stinge, ca o sinie1 scoas[ din foc care s-ar r[ci... Mai vezi?... MOGHIL{ (se freac[ la ochi): Abia z[resc... +TEF{NI|{ (aiurind, ]=i urm[re=te gândul): O! aprindete, soare, =i lumineaz[ ]nc[ p-atât, =i tot pe dinafar[ vei lumina, =i tot pe jum[tate! Tu p[tezi cuprinsul când rever=i 123

razele tale! Sub slaba ta putere, tot ce este =i se mi=c[ sau st[ va fi puterea tarcat: ]ntr-o parte lumin[, ]n cealalt[ umbr[! }n lumina ta, ]n=el[ciunea, ]n umbra ta, adev[rul! +i când nu mai e=ti, =i lumina ]=i pierde ar[tarea, atunci lumina adev[rului!... Moghil[, am aci cheia cu care s[ descui sipetele cele mai ascunse ale sufletului omenesc!... Am dezrobirea domnului Moldovei!... O! ho! ho!... Du-te, ]nt[re=tete, vino =-ascult[ la u=[... MOGHIL{: M[ria-ta, dar... +TEF{NI|{: Vrei s[ =tii?... Ca muierile!... +-a=a de gros?... Or tocmai c[ e=ti a=a de gros... }n a noua lun[... S[ nu lepezi... (S-apuc[ de cap.) }mi arde de ner[bdare... Ca =i cum ar fi strâns ]ntr-o potcoav[... Ia!... S-aud pa=i... Vin boierii... Du-te =i f[! (MOGHIL{ iese prin dreapta.)

SCENA V +TEF{NI|{, LUCA ARBORE, VORNICUL C{R{B{|, PÂRC{LABUL CONDREA, =i, mai târziu, ceilal\i boieri de divan intr[ prin stânga.

(Luca Arbore, ]mbr[cat ]n negru, cu fa\a ars[, cu capul gol =i p[rul ]n oarecare neorânduial[.)

To\i (plecându-se): S[ tr[i\i, m[ria-ta! +TEF{NI|{: Da... da... A\i dormit bine? VORNICUL C{R{B{|: Slav[ domnului! +TEF{NI|{: Ce nu-\i acoperi capul, Arbore? Arbore: Las[, m[ria-ta, s[-l ude ploile, s[-l viscoleasc[ z[pada =i s[-l bat[ soarele cum l-a b[tut =i Dumnezeu! +TEF{NI|{ (ironic): Faci ca \[ranii când li se ]ntâmpl[ s[... (Semnul rostogolirii.)... Dar o mie de capete \[r[ne=ti nu pl[te=te cât capul t[u... O! da, da, capul t[u are nevoie de ad[post, c[ci \ara are nevoie de capul t[u... =i eu... O! mai ales eu!... Ce-a= face f[r[ sfaturile tale? ARBORE: Când binevoie=ti a le cere, le dau =i eu cum pot... +TEF{NI|{: Când binevoie=ti a mi le da, le urmez =i eu cum pot... 124

ARBORE: Ce face Oana, m[ria-ta, c[ n-am v[zut-o de dou[ zile... +TEF{NI|{: Oana?... Bine, s[n[toas[... Adineaori avu vedenii... A=a ]i vine de când... (face semnul rostogolirii.) ARBORE (tres[rind de durere): Ah! VORNICUL C{R{B{|: Biata Oana, c[ mult ]l iubea! +TEF{NI|{ (surâzând): Da, era voinic =i chipe= om! +i Oana se gânde=te ]ntruna... +i noaptea se de=teapt[, =i pip[ie, =i nu g[se=te pe nimeni... +i e numai de treizeci =i patru de ani! ARBORE (mâhnit): E m[tu=a m[riei-tale! +TEF{NI|{: E femeie! ARBORE: +i fata mea! +TEF{NI|{ (râzând): O, Arbore, Arbore, de când tr[ie=ti, ai uitat... De câ\i ani e=ti? ARBORE: Deh! S[ nu stric cheful m[riei-tale... VORNICUL C{R{B{|: +i m[ria-ta s[ nu r[scole=ti am[r[ciunea lui Arbore. POSTELNICUL CONDREA: C[ e destul de mare! +TEF{NI|{: Ce frumos \i-ar =edea \ie, Condrea, cu barba la ceaf[!... Ai ]ncercat? PÂRC{LABUL CONDREA: Nu, m[ria-ta... +TEF{NI|{: S[ nu ]nceri... O singur[ dat[ ]ncearc[ omul... S[ nu ]ncerci... (Intr[ prin stânga logof[tul Trotu=anu, bivellogof[tul Isac, vistiernicul Ieremia, vistiernicul Sima, paharnicul S[cueanu, pârc[labul Petric[, pârc[labul Balo=, sp[tarul Hran[, comisul C[\eleanu =i se ]nchin[ ]naintea domnului.) Bine-a\i venit =i s[ v[ ]ntoarce\i cu bine!... A, Petric[ =i Balo=... Hran[, bun[ sabia? Ascu\it[? SP{TARUL HRAN{: Ascu\it[, m[ria-ta. +TEF{NI|{: +i dreapta, vânjoas[?... O s[ am nevoie =i de una, =i de cealalt[... SP{TARUL HRAN{: De s-o muia dreapta, am s[ tai cu stânga... Pilda ne-a dat-o C[r[b[\... +TEF{NI|{ (tres[rind): Nici de stânga... nici de... eu nu te-am ]ntrebat... Balo=, la Novograd, s-adun[? PÂRC{LABUL BALO+: Vin cârduri rom[=canii, parc-ar fi 125

cocori... }n zece zile sunt gata... +TEF{NI|{: +i-n Suceava vin pl[ie=ii ca la nunt[... Nu e-a=a, Arbore? ARBORE: N-am =tiin\[... Dac[ a poruncit m[ria-ta... +TEF{NI|{ (râzând): O! b[trâne\ea, Arbore... Te gânde=ti la [l... (semnul rostogolirii) care s-a dus... Vezi, eu =tiu =i ce nu mi-ai spus tu... (Arbore se pleac[.) O! oricât de jos te-ai pleca cu voin\[, mai jos te cobori f[r[ voin\[! (Trotu=anu =opte=te ceva lui Arbore la ureche.) Ce spui, c[rturare? LOGOF{TUL TROTU+ANU: Nimic, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Nimicuri, c[r\ile tale... Postelnicul +earpe n-a venit? PAHARNICUL S{CUEANU: Vine-acum... }l l[sai cu feti=cana lui ]n târg... +TEF{NI|{ (printre din\i): +earpele trece drumul... H]!... SCENA VI Cei de sus, DOAMNA TANA =i OANA vin prin fund.

(Oana e nebun[, cu p[rul ]n dezordine, =i peste rochia neagr[, ]ncins[ c-un curmei de tei. Doamna se ]ncearc[ s-o opreasc[ =i nu poate. To\i boierii privesc mu\i de durere. Arbore scoate un oftat de spaim[.)

DOAMNA TANA: Oan[, Oan[, aici sunt boierii... Doamne, Doamne! OANA: Nu, nu mai sunt boieri... O ap[ =-un p[mânt... Eu caut p-al meu =i nu-l g[sesc... E dr[g[la= =i micu\... +TEF{NI|{: Pe cine caut[? DOAMNA TANA: Oan[, vino-nd[r[t... Eu sunt... Doamna... OANA (privind pe dasupra lumii): Doamna?... E nainte... }nd[r[tul meu, ]ntuneric... +TEF{NI|{: S[ vedem ce vrea... ARBORE (plângând): Oan[, uit[-te bine la mine... Eu sunt Arbore, p[rintele t[u... Pe cine cau\i?... O! Doamne, Doamne! El mort =i ea nebun[! 126

OANA: Arbore?... N-avea barb[... cu must[\ile aduse... cu p[rul lungule\... cu ochii ca doi solzi de pe=te, =i, când se ]ncrunta, fulgera cu ei... +i la glasul lui auiau codrii... Da! da!... +TEF{NI|{ (f[când un pas spre Oana): Ia-o, doamn[, numaidecât... DOAMNA TANA: Fie-\i mil[ de ea, m[ria-ta, n-o atinge... E blând[ ca un miel... I-a venit din senin adineauri pe când vorbeam... +TEF{NI|{ (tresare): +i ce vorbea\ii?... Mi-ai spus c[ are vedenii de când... (Semnul rostogolirii.) DOAMNA TANA (tresare): A avut... dar nu a=a... N-o turbura\i... Se potole=te ea =i pleac[... (Necontenit prive=te \int[ la +tef[ni\[.) OANA: +i era drept, =i bun, =i poporul ]i zicea cel Sfânt... }=i târa piciorul [l drept, ba nu, p-[l stâng... “Nimic, Mario, ce tresari?”... (Boierii l[cr[meaz[. Arbore plânge.)

+TEF{NI|{: Ca muierile!... Balo=! OANA: “Oan[, Oan[, ce suflet e-n tine! E-e, e! +i ]nc[ ce osta=!” “+i ce vor doftorii, m[ria-ta? “Vor s[ te s[rut, Oan[!” ARBORE (=tergându-se la ochi): Ce vremuri! VORNICUL C{R{B{|: Alte vremuri! +TEF{NI|{: Vre\i s[ fie tot alea? VORNICUL C{R{B{|: S[ se ]ntoarc[, m[ria-ta! OANA: “...Pe Voiti=?... Iar pe Voiti=...” +TEF{NI|{: Ei, ci ca sfâr=e=te cu aiur[rile tale! OANA: De ce te superi? +TEF{NI|{: H]... OANA: Sup[rarea e de la diavolul... Ce Dumnezeu, viseaz[?... A! de multe ori omul viseaz[... ce cu gândul n-a gândit!... +i eu s[ m[ ]ntorc numai sudori =i sânge =i s[ zic: “Nu mai sunt, m[ria-ta!” “Oan[, Oan[, ce suflet e ]n tine! Se vede c[ tat-t[u, cine-o fi fost, a fost osta=... Ei, =i ce osta=!” Nu, nu, nu e a=a!... (Se trude=te s[-=i aminteasc[ =i, neputând, plânge.) “Ai ]n\eles, Oan[?” (Plânge.) “Da, m[ria-ta!” (Suspin[.) 127

O! O! oh!... }l v[z. A picat pe scaun... “Mai bine”... “Na, s[ da\i paharul acesta M[n[stirii Putna”... (Plânge.) +i s-a ]nchinat... “O! Moldovo!” +TEF{NI|{: Bine c[ s-a sfâr=it! OANA: Nu, nu s-a sfâr=it... Ce s[ se sfâr=easc[?... O, Maic[ a Domnului... ca lumina de la candel[... Mi se ]ngroap[ buzele ]n obrajii lui... +i miroase a cui=oare... Adu la mama dou[!... Bini=or, s[ nu cazi!... E tat[l t[u, mam[, nu te speria... +TEF{NI|{: De cine mai vorbe=te? DOAMNA TANA: De m[ria-ta... când erai mic... OANA: O! gropi\ele de la de=tele lui!... +sta-l pânde=te... [sta-l oche=te... [sta-l nimere=te... [sta-l g[te=te... O! c[\elu... Ni, c[\el!... Oh! cu buclele lui aurii, cu ochii ca dou[ afine, cu buzele ca r[sura, st[-n prag ca un sfânt ]n cercevea... (+tef[ni\[ face o mi=care de ner[bdare.) Nu v[ stric juc[riile, nu-mi turbura\i visele... LOGOF{TUL TROTU+ANU: Ea vede ce i se pare, =i nou[ ni se pare ce vedem... OANA: Nu-mi r[pi\i mângâierea... Ce lumini s-aduc[ el Sfatului vostru?... |ara e mare =i el e mic! +TEF{NI|{: E domn! OANA: +i s-a f[cut mare... =i l-a ]ngropat... +TEF{NI|{: A=a crezi tu? OANA: O! l-a ]nghi\it ]ntunericul... +TEF{NI|{: Nu, s-a tras la ]ntuneric, ca s[ vaz[ mai bine... OANA: Ah! “Tu dormi, Oan[, =i C[t[lin plânge!” +TEF{NI|{: Lua\i-o d-aici! OANA: “Viforul care a ]nceput va r[sturna mândria Moldovei!...” +TEF{NI|{ (din ce ]n ce mai tare): Lua\i-o d-aici! OANA: Omul e mai r[u ca fiara... (+tef[ni\[ tresare.) Scroafa-=i m[nânc[ purceii, copilul p[rin\ii... +TEF{NI|{: Lua\i-o d-aici, v[ zic! DOAMNA TANA: Aide, Oan[, s[-\i ar[t lumina de la candel[... (Oana se duce dup[ doamn[. Plecând, ]=i ]ntoarce capul =i prive=te sp[imântat[ pe +tef[ni\[.)

OANA: O! ca un uciga=! +TEF{NI|{ (turburat): S[ ]ncepem! 128

SCENA VII +TEF{NI|{, LUCA ARBORE, logof[tul TROTU+ANU, vornicul C{R{B{|, biv-vel-logof[tul ISAC, paharnicul S{CUEANU, vistiernicul IEREMIA, vistiernicul SIMA, pârc[labul PETRIC{, pârc[labul BALO+, pârc[labul CONDREA, sp[tarul HRAN{, comisul C{|ELEANU.

(+tef[ni\[ st[ câtva pe scaunul cel mai nalt.)

ARBORE: O singur[ treab[ a=teapt[ ]nt[rirea m[riei-tale... +TEF{NI|{: Ba dou[... ARBORE: ... aceea pe care a hot[rât-o Divanul, ]nvoiala cu Polonia... +TEF{NI|{: Voi, dar nu eu! Tu, dar nu eu! Sigismund, dar nu eu! PÂRC{LABUL PETRIC{: Eu, Balo=, =i Hran[ n-am fost aicea... ARBORE (cu smerenie, c[tre domn): Când a\i zis: face\i ce vre\i, boieri... +TEF{NI|{ (se ridic[-n picioare): Dar nu ce vreau! ARBORE (lini=tit): ...potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire ]ntre noi =i m[ria-ta. +TEF{NI|{: Unde e scris asta? ARBORE: Nic[ieri =i pretutindeni. Mintea tuturor e mai cuprinz[toare ca a fiec[ruia ]n parte. Ce se urmeaz[ dupe obiceiul p[mântului n-are nevoie de scris. Nu e a=a, boieri? To\i: A=a e! +TEF{NI|{: Eh, mai degrab[... ARBORE: Eu am pu\ine zile de tr[it... +TEF{NI|{ (printre din\i): Pu\ine! ARBORE: ...=-a= vrea s[ ]nchiz ochii, mâhnit eu, dar nu mâhnit[ \ara... }nvoiala de nego\ cu Polonia ajungând la sfâr=it, ne-am folosit de aceasta... +TEF{NI|{: V-a\i, nu m-am! ARBORE: ...=i-am trimes pe Luca cârje, cu ]nvoirea tuturor... Nu e a=a, boieri? TO|I (afar[ de Petric[, Balo= =i Hran[): A=a e! +TEF{NI|{: Cu a voastr[, nu cu a mea! ARBORE: ...ca s[ vorbeasc[ marelui Divan al Poloniei =i lui Sigismund =i s[ ]nt[reasc[ iar[=i vechile leg[turi, pe te129

meiul pe care ]l cuno=ti m[ria-ta. Sigismund a primit =i-a trimes ]mputernicit pe preasfin\ia-sa episcopul de la Cameni\a, Laurentius Miedzileski, ca s[ ia isc[liturile m[rieitale =i ale Divanului... +TEF{NI|{ (face câ\iva pa=i repede): Pe cine? ARBORE: Pe episcopul de la Cameni\a... +TEF{NI|{: Ha! +i unde e episcopul? ARBORE: La mine. +TEF{NI|{ (din ce ]n ce mai aprins): Când a sosit? ARBORE: Ieri pe-nserate. +TEF{NI|{: +i unde-a mas? ARBORE: La mine. +TEF{NI|{ (râzând nervos): O! ho! Moghil[! Moghil[! (Moghil[ intr[ prin dreapta.) Avem mosafiri, Moghil[! Trimete la Luca Arbore, s[ pofteasc[ pe episcopul de Cameni\a, Laurentius Miedzileski, la castel... +i vezi, prime=te-l bine... E ]mputernicitul puternicului crai al Poloniei, al lui Sigismund iaghelonul, p-a c[rui fa\[ vitreag[ i-am cerut-o eu ]n c[s[torie, =i “cel mai iubit prieten al lor” a r[mas cu buza umflat[, cântând la lun[ “cotoiul f[r[ n[dejde =i ciacâra nep[s[toare”... (Mirare ]ntre boieri.)... Ei?... +i de ce n-a tras la castel? (Moghil[ iese.) ARBORE (lini=tit): Era plin de praf, obosit de drum =i e vechi cunoscut al meu. +TEF{NI|{ (ca prin vis): O! ho! Moghil[, nu uita c[ e un vechi prieten al lui Arbore!... (Apoi tare.) +i l-ai scuturat bine? ARBORE: Scuturat? +TEF{NI|{ (râzând): De tot ce-avea... A= fi vrut s[ m[ fi strecurat dup[ u=[ =i s[ fi v[zut de i-ai scuturat mai mult buzunarele ca vestmintele... (Boierii se uit[ mitra\i unii la al\ii.)

ARBORE: Eu? +TEF{NI|{: Da, eu?... +i l-ai s[rutat? ARBORE (mirat): Mâna, m[ria-ta... +TEF{NI|{ (râzând nervos): Am zis eu altceva?... +i de când ]l cuno=ti? 130

ARBORE (lini=tit): La b[t[lia de la Cosmin l-am sc[pat de furia alor no=tri... Era un smerit c[lug[r... +TEF{NI|{: A! |i-e dator via\a! ARBORE (iu\indu-se pu\in): +i de ce aceast[ am[run\it[ cercetare? +TEF{NI|{: A! \i se pare o cercetare?... (Se repede la Arbore.) +i de ce-ai ro=it?... Ai ceva de-ascuns? ARBORE: Eu? +TEF{NI|{: Ba, eu! ARBORE: Ce ciudat e râsul la om! Mai pot eu s[ mai râz? +i cu toate acestea, am râs! +TEF{NI|{: Ha! ha! s[ râdem, Arbore!... Ha!... Ha!... Cuno=ti scrisul [sta, Trotu=ene?... (}i ]ntinde scrisoarea.) Da, uit[-te bine... LOGOF{TUL TROTU+ANU (tres[rind =i privind spre Arbore): N-a= =ti s[ spui... +TEF{NI|{: N-ai =ti?... O! Uita\i-v[ la el, c[ nu =tie... (Boierii, uimi\i, se silesc s[ priceap[.) Dar tu, C[r[b[\?... Uit[te bine, bine... VORNICUL C{R{B{| (tres[rind): De... +i-ar aduce cu al meu... +TEF{NI|{: Cam prost scris... Cine-a scris nu e om de condei... Arbore... tu... ce zici? ARBORE (lini=tit): Da... Seam[n[... De mine e scris. +TEF{NI|{: Uit[-te bine! ARBORE (lini=tit): M-am uitat... E de mine... +i ce-am scris ]n aceast[ carte? +TEF{NI|{: +tii le=e=te? ARBORE: De mic copil am ]nv[\at. +TEF{NI|{: Cite=te sus! ARBORE (cu aceea=i nep[sare, dup[ ce =opte=te, ]ncet, s[ nu s-auz[, câteva cuvinte le=e=ti): “Eu, portarul Sucevei =i hatmanul Moldovei, cu ]nchin[ciune viu la picioarele lui”... (Se schimb[ la fa\[ =i se opre=te.) +TEF{NI|{ (izbucnind): Cite=te! ARBORE (muind glasul): ...”lui Petru-voievod, feciorul lui +tefan cel Mare”... (Ridicând glasul.) ...E scrisul meu =i n-am 131

scris-o eu! (Boierii, ]ncremeni\i, privesc ]n p[mânt.) +TEF{NI|{ (râde =i se strâmb[): A! ha! ha!... Ve\i vedea de ce d[ ]nd[r[t portarul Sucevei!... A! ha!... Ast-noapte — dou[ ceasuri dup[ miezul nop\ii — caru [l mare mai avea trei suli\e pân[ s[ apuie — un om c[lare, c-o bund[ lung[, ie=i repede din Suceava, \iind drumul Sniatinului. Câ\iva aprozi se-ntorceau, din ]ntâmplare, ]n cetate. Se ]ncruci=eaz[ cu el. “Cine e?” Nu r[spunde =i pune pinteni calului. Aprozii trag câteva s[ge\i. Calul cade. Cade =i c[l[re\ul. Se ]ncinge o lupt[. Omul e lungit =i-=i d[ sufletul. }l scotocesc =i g[sesc cartea aceasta!... A! ha!... Iac[ cuprinsul ei: “Eu, portarul Sucevei =i hatmanul Moldovei, cu ]nchin[ciune viu la picioarele lui Petru-voievod, feciorul lui +tefan cel Mare, =i s[ =tii c[ mi-a adus =tiri episcopul de preg[tirile tale, =i tare m-am bucurat c[ \ara e scârbit[ de +tef[ni\[, =i ars a=teapt[ n[v[lirea m[riei-tale, =i cu credin\[ nestr[mutat[ r[mâi de veci plecat rob, Luca Arbore”. A! ha! A\i ]n\eles?... Iac[ de ce Arbore a \inut s[ slujeasc[ lui Sigismund =i s[ m[ umileasc[ pe mine... Eu sunt +tef[ni\[, =i voievod? Petru!... Judeca\i! Biv-vel-logof[tul Isac (cu glasul tremurând): B[trân la b[trân... Jur[, Arbore, cum e adev[rul! (Arbore st[ lini=tit.)

VISTERNICUL Sima: Scoate-ne din ]ndoial[... Jur[! (Arbore st[ lini=tit.)

PÂRC{LABUL CONDREA: Pe Evanghelie, ]n fa\a Maichii Domnului, jur[ c[ nu e adev[rat! (Arbore st[ lini=tit.)

LOGOF{TUL TROTU+ANU: +aptezeci de ani cu credin\[... Pui mâna ]n foc... +TEF{NI|{ (aprins): C[ Arbore e vinovat! PAHARNICUL S{CUEANU: Pui capul... +TEF{NI|{: C[ Arbore e dovedit!... Moghil[! Moghil[ intr[ repede.) Doar n-ai r[d[cini ca vrejul!... Popa [la e aici? MOGHIL{: Episcopul? +TEF{NI|{: Popa! 132

MOGHIL{: Aci, m[ria-ta. +TEF{NI|{: }n c[tu=e =i-n temni\[! (Moghil[ iese repede. Mi=care ]ntre boieri.) Vorbe=te, Arbore!... De ce taci? ARBORE: A=tept s[ v[ lini=ti\i. +TEF{NI|{: Cine? Eu? ARBORE: Domnul =i Divanul! +TEF{NI|{: A=tep\i s[... (Se ]neac[.) ARBORE: Când se n[pustesc vânturile, nu s-aude om pe om... +i mânia n-are urechi... Uita\i-v[ la mine. P[rul mi-a albit de mult =i mi-a r[mas câteva vi\ioane, ochii m-au l[sat, mâinile ]mi tremur[ =i glasul s-a uscat... O cas[ p[r[sit[ ]n care nu se mai aud cântece de bucurie, ci, din vreme-n vreme, se las[ câte-o pas[re ostenit[, ]=i spune jalea =i dorul, =i se duce, l[sând ]n urma ei zidurile ruinate =i ierburile crescute pe ziduri... A=a am ajuns... C-am slujit sub trei domni, =i sufletul meu n-a fost deschis l[comiei... Sima =i Ieremia =tiu c[ mi-a fost pe mân[ vistieria, =i am r[mas cu ce-am avut ânainte d-a fi hatman =i portar al Sucevei... +i sufletul meu n-a fost deschis z[d[rniciilor... M[rturisi\i voi, cu care ]n r[zboaie am ]mp[r\it r[nile =i ]n pace grijile \[rii, dac[ am trecut ]naintea cuiva... TO|I (mi=ca\i): A=a e! +TEF{NI|{: }naintea domnului! ARBORE (cu t[rie): Totdeauna... când a fost ]n primejdie!... (Scade glasul.) Uita\i-v[ la mine... +tefan, fala neamului, mort! Bogdan, ]nainte de vreme, mort! Nevasta, moart[! Fra\ii, mor\i! Nor-mea, nebun[! C[t[lin, mort! Ceam ajuns? Umbr[ r[coritoare printre crucile unei m[n[stiri, când la capul uneia, când la capul alteia... Izvor de lacrimi, care va seca ]n curând! (Din ce ]n ce mai vioi.) Mi-ar mai arde mie de uneltiri =i de r[sturn[ri? +i pe cine s[ r[storn? Pe +tef[ni\[ — m[ iart[, m[ria-ta — pe care l-am crescut de mic copil, pe care-l ]nc[lzeam la sânul meu b[trân de câte ori ]i era frig, pe care-l luam pe =eaua calului =i adormea ]n bra\ele mele când ne apuca noaptea la drum ]n fruntea osta=ilor \[rii, c[ruia ]i povesteam b[t[liile bunicului =i, când f[cea ochii sperio=i, ]i ziceam: “Ca el s[ ajungi, dragul 133

mo=ului!” +i cu cine a= sta eu la ]mp[rechere? Cu Petru pribeagul?... D-ar fi a=a, ce u=or mi-ar fi fost s[-\i sucesc gâtul — m[ iart[, m[ria-ta — când Bogdan murise =i r[m[se=i singur pl[pând sub paza =i ap[rarea mea!... (Boierii fac semne de aprobare.)

+TEF{NI|{ (furios): Ai vrut s[ domne=ti! ARBORE: A= fi putut =i n-am vrut! Te-am uns domn =i ai fost domn, dovad[ c[ nu ]mplinise=i unsprezece ani =i-ai ]nt[rit dania pe care Cosma +earpe o f[cuse M[n[stirii Neam\ului... Nu-i a=a, boieri? TO|I: Da! da! +TEF{NI|{: Cum e, Hran[? Cum e, Balo=? Cum e, Petric[? Spune\i voi! PÂRC{LABUL BALO+: De, m[ria-ta, cum s[ fie? Ai fost f[r[ s[ fii, dar nici Arbore n-a fost... +TEF{NI|{ (]i d[ cu tifla): Na! Na! ARBORE: Nu-mi ap[r b[trâne\ea =i zilele am[râte, ci obrazul =i cinstea!... Scrisul din carte seam[n[ cu scrisul meu, dar nu cu sufletul meu! Du=mani s-au adunat mul\i, c-am fost drept =i ne]nduplecat... +TEF{NI|{: +i ce vrei s[ zici? ARBORE: C[ m[ria-ta, f[r[ s[ =tii, ai c[zut ]n cursa ce mi s-a ]ntins mie, =i-o iei de bun[... +TEF{NI|{: Asear[ pic[ episcopul, ast-noapte se prinse cartea... Cum s-o pl[smuiasc[ cineva a=a de repede? ARBORE: De dou[ s[pt[mâni se =tia de sosirea episcopului... +TEF{NI|{ (furia-i cre=te): Dar a fost moarte de om... ARBORE: S[-l vedem... +TEF{NI|{: L-am v[zut eu! ARBORE: Cine e? S[-l vedem, =i eu, =i boierii... +TEF{NI|{: Nu trebuie! (Murmure ]ntre boieri. Se trag la o parte Petric[, Balo= =i Hran[.)

ARBORE: Zici c[ omul a fost ucis de... aprozi... +TEF{NI|{: Zic! ARBORE: S[-i vedem, cine sunt?... 134

+TEF{NI|{: +i de te-ai uita la ei, i-ai schimba din aprozi ]n hatmani? (Boierii ]ncep s[ protesteze.)

PAHARNICUL S{CUEANU: +i de ce s[ nu-i vedem, m[ria-ta? VISTERNICUL IEREMIA: Atunci, cum s[ cercet[m pâra ce i s-aduce? +TEF{NI|{: Am cercetat-o eu! VISTERNICUL SIMA: Cum s[-l judec[m? +TEF{NI|{: L-am judecat eu! VORNICUL C{R{B{|: +i dup[ care lege? +TEF{NI|{ (izbucnind de mânie): Legea sunt eu! ARBORE (tresare): A! Ura n-are lege!... Oh!... Ura!... (Se uit[ cumplit la +tef[ni\[.) Ura, pe care am crescut-o, am ocrotit-o, am g[tit-o, am \inut-o de mân[... Biv-vel-logof[tul Isac: Arbore! ARBORE: ...am sc[ldat-o, am =ters-o, am culcat-o, am mângâiat-o... LOGOF{TUL TROTU+ANU: Arbore! Arbore! ARBORE: ...am pus-o pe tron, am pov[\uit-o, i-am ar[tat calea binelui... ura, care s-a t[cut puternic[... ura, care-mi pânde=te din senin am[râtele mele zile... ura, aceasta... (}l ]neac[ plânsul.) LOGOF{TUL C{R{B{| (mi=cat): Tu plângi, Arbore? ARBORE: ...ura aceasta f[r[ p[reche a r[pus =i pe C[t[lin!... Acum le v[d... N-am vreme s[ v[ spui!... Cine pânde=te a mai pândit! (Boierii r[mân ]ncremeni\i.)

+TEF{NI|{: Pe C[t[lin? (F[r[ s[ vrea, face semnul rostogolirii.) ARBORE: O! da! da! pe C[t[lin!... (}i repet[ mi=carea. Dup[ o pauz[ =i cu bun[tatea trist[ a unui b[trân care se duce.) Na, Trotu=ene, inelul pe care-l \in de la +efan cel Sfânt... Na, Isac, cruciuli\a pe care-am purtat-o de când eram mic... Na, C[\[lene, cartea aceasta de rug[ciuni... Na, Ieremia, iconi\a... 1

Sinie — tabl[ de copt. 135

Na, Sima, m[t[niile... Na, Condrea, cu\itul... Na, S[cuene, punga aceasta... Na, C[r[b[\... (Se caut[ =i nu mai g[se=te nimic.) +i pentru tine nu mi-a mai r[mas nimic... nimic... decât un s[rutat!... O! nu m[ plâng pe mine, care m[ duc, ci pe C[t[lin, care s-a dus, =i pe voi, care r[mâne\i!... Fiara a dat de sânge! (Boierii plâng.)

+TEF{NI|{ (cu ur[): U! (Se strâmb[.) Moghil[! (Moghil[ intr[.) Ia-i sabia! (Moghil[ vine repede spre Arbore.)

ARBORE (cu mândrie): Tu?... Nicicând n-a c[zut din mâna mea! (Trage sabia. +tef[ni\[ face doi pa=i ]napoi. Balo=, Petric[ =i Hran[ se pun ]n dreptul lui.) M-a= omor]... +TEF{NI|{ (alb de mânie): Omoar[-te! ARBORE (aruncând sabia jos): A, nu! Vreau s[ fii uciga=ul b[trânului care te-a crescut!... +TEF{NI|{: E=ti osândit... TO|I BOIERII: Ce faci, m[ria-ta? +TEF{NI|{: ...Ia moarte! VORNICUL C{R{B{|: F[r[ judecat[? +TEF{NI|{: Cine a zis? VORNICUL C{R{B{|: Eu! +TEF{NI|{: Tu? VORNICUL C{R{B{|: +i f[r[ vin[? +TEF{NI|{: Cine-a zis? VORNICUL C{R{B{|: Eu! +TEF{NI|{: Eh!... Haide! (Face semn s[ plece Arbore.) ARBORE: S-ave\i grij[ de copiii mei... +TEF{NI|{ (s[lbatic =i fioros): A! copiii? Le port eu de grij[! ARBORE: Oh! (Iese plângând.) (To\i boierii scot un oftat adânc.)

136

ACTUL IV O sal[ de arme cu tavanul de lemn =i cu grinzi mari. O friz[ cu arabescuri =i ]n mijloc cu portretul lui Drago=. La peretele din fund, tronul lui +tefan cel Mare, acoperit cu o perdea de m[tase veche. }n apropiere de tron, o mas[ ]ntins[. Paharul domnesc, ]n form[ de pâlnie ]nalt[ =i sub\ire, e de aur. }n stânga, o fereastr[ ogival[, care se deschide =i d[ asupra pie\ei din mijlocul castelului. }n fund, ]n stânga, o intrare larg[, care d[ ]ntr-un coridor. }n partea dreapt[, un leag[n aurit, ]n care se vede o p[pu=[ blond[. La un cap al leag[nului atârn[ juc[rii, m[t[nii, farmece =i p[pu=ele. O intrare ]n dreapta.

SCENA I Pârc[labul PETRIC{, pârc[labul BALO+ =i sp[tarul HRAN{, ]n vestminte de r[zboi.

PÂRC{LABUL PETRIC{: S[ fi fost vinovat? SP{TARUL HRAN{: Care i-ar fi fost foloasele? PÂRC{LABUL BALO+: Dar domnul ce-a folosit s[ taie ]n ne=tire pe epitropul lui? SP{TARUL HRAN{: Mi-e fric[ s[ m[ ]ntreb. PÂRC{LABUL PETRIC{: Arbore \inea ]n ruptul capului la unirea cu Polonia, =i +tef[ni\[, la unirea cu turcii. SP{TARUL HRAN{: Cum, unirea cu turcii?... la 4.000 de turci, care se ]ntorceau ]nc[rca\i cu prad[ din Polonia, nu le a\inu calea =i-i zdrobi pân[ la unul?... +i nu trimise plocon lui Sigismund steaguri, arme, =aluri =i vestmintele lui Iucbarpa=a, ucis ]n b[t[lie? PÂRC{LABUL PETRIC{: Da, ]mpreun[ cu o scrisoare plin[ de oc[ri... PÂRC{LABUL BALO+: Nu e limpede... Cu turcii, pe carei bate, ]mpotriva Poloniei, pe care o las[ ]n pace... Daruri =i oc[ri lui Sigismund... Ieri arunc[ ]n temni\[ pe Laurentius, pe temei c[ urzea cu Arbore n[v[lirea lui Petru, =i azi ]i d[ drumul... Nu e limpede... SP{TARUL HRAN{: Cine-a v[zut pe aprozii care i-au adus cartea? 137

PÂRC{LABUL PETRIC{: Nimeni, pentru c[ nu sunt, dupe cum nu e, nici mort, nici viu, omul la care s-ar fi g[sit acea carte... SP{TARUL HRAN{: Arbore nevinovat =i ucis... Arbore avea dreptate: cine pânde=te a mai pândit... PÂRC{LABUL BALO+: Pe Toader =i pe Nichita i-a ]nchis... PÂRC{LABUL PETRIC{: I-a ]nchis? SP{TARUL HRAN{: O! s[racii fl[c[i! (Face cu mâna ca =i cum ar t[ia dou[ capete.) Unde sunt ceilal\i boieri? PÂRC{LABUL PETRIC{: }n casa lui Arbore, se sf[tuiesc. SP{TARUL HRAN{: Ce poate sfatul contra s[biei? PÂRC{LABUL BALO+: Unde ne ducem? PÂRC{LABUL PETRIC{: Unde-o vrea Domnul... SP{TARUL HRAN{: Dar vrea? PÂRC{LABUL PETRIC{: O... (Mi=care de ]ndoial[.) Sââât! SCENA II +TEF{NI|{, PÂRC{LABUL PETRIC{, PÂRC{LABUL BALO+, SP{TARUL HRAN{.

(+tef[ni\[, ]mbr[cat ]n zale, r[suflând agitat, se plimb[ de colo pân[ colo.)

+TEF{NI|{: A=a s[ pa\[ cei care se ridic[ din puzderie =i se scutur[ ]n ochii st[pânului! (Se repede la un pahar =i gust[.) Am ]ncercat. Nici unul nu e bun pân[ n-oi ispr[vi... Mai am ceva treab[... Uria=ii s-au luat la ]ntrcere cu zeii p[gânilor... =i =ti\i ce-au p[timit... Asta e vina =i p[catu... Moghil[... Moghil[!... PÂRC{LABUL PETRIC{: Nu s-a ]ntors... +TEF{NI|{: Unde e? PÂRC{LABUL PETRIC{: Unde l-ai trimis, m[ria-ta. +TEF{NI|{: A, da! S[ ]nt[reasc[ =tr[jile la intr[rile =i ie=irile ora=ului... Dar boierii n-au venit? PÂRC{LABUL BALO+: Nu, m[ria-ta... +TEF{NI|{: S[ vie degrab!... Unde sunt? SP{TARUL HRAN{: Acas[ la Arbore... +TEF{NI|{ (turburat): O! Arbore!... S-a mutat... Or fi 138

având ei loc unde s-a mutat el?... De ce nu vin? Or vrea s[ le trimit pe mutul... care vorbe=te s[-l ]n\eleag[ to\i? (D[ cu t[i=ul palmei ]n jos.) Du-te, sp[tare, =i spune-le c[ +tef[ni\[ ]i a=teapt[ cu masa ]ntins[... c[ mi-e sete... de cotnar! SP{TARUL HRAN{: M[ duc, m[ria-ta... (Iese repede prin dreapta.) +TEF{NI|{: Ai venit? (S-aude g[l[gie ]n pia\[.) S-au adunat calicii târgului! PÂRC{LABUL PETRIC{: S-au adunat, m[ria-ta... +TEF{NI|{: Vor s[ petreac[, ca ieri... PÂRC{LABUL BALO+ (trist): S[ petreac[, m[ria-ta... +TEF{NI|{ (deschide fereastra din stânga): A= vrea s[ fiu or ce sunt, or unealta care... (Taie cu mâna.) Voi n-a\i vrea? PÂRC{LABUL PETRIC{: Una nu se cuvine... Cealalt[... (Se ]nchin[.) +TEF{NI|{ (râzând nervos): O! o! v[ e fric[! PÂRC{LABUL BALO+: De Dumnezeu, m[ria-ta! +TEF{NI|{: Vas[zic[, de n-a= avea pe mutul care... Tu nai vrea s[ fii... nici tu?... (Doamna Tana intr[ repede prin fund, ]mbr[cat[ ]n negru, cu p[rul despletit, cu ochii ro=ii =i cu m[t[nii negre ]n mân[. S-aude zgomotul din pia\a castelului.) Ei, iar doamna! SCENA III Cei de sus =i DOAMNA TANA, mai târziu sp[tarul Hran[ =i MOGHIL{.

DOAMNA TANA: }ndurare, doamne! +TEF{NI|{: Ce vrei? DOAMNA TANA: S[-\i scap numele de ocar[, sufletul de osând[ =i domnia de nelegiuire! +TEF{NI|{: +i pentru cine te rogi a=a, c[ de n-ar fi vinova\i, i-ai ]nvinov[\i rugându-te? DOAMNA TANA: Pentru Toader =i Nichita... Auzi?... Mul\imea se adun[... +TEF{NI|{: S[ petreac[! 139

DOAMNA TANA: Ascult[... (S-aude: “Iertare! Iertare!”) Cer iertare m[riei-tale! Nu vor sânge nevinovat! +TEF{NI|{: Am t[iat un cap scorpiei... mai are trei... ba nu, dou[... +i tu vrei s[ bag sabia ]n teac[? DOAMNA TANA: Ce-au stricat ei? +TEF{NI|{: C[ s-au n[scut!... Ce stric[ puii leoaicei din Egipet? C[ sunt ]nceputuri de lei... Ucide-i pân[ nu se fac lei! DOAMNA TANA: Preotul... +TEF{NI|{: Popa! DOAMNA TANA: ...care i-a spovedit a ie=it cu lacr[mile-n ochi =i mi-a zis: “Roag[-te... s[-i ierte, doamn[!” Osta=ii care ]i p[zesc mi-au zis: “Roag[-te s[-i ierte, doamn[!” +i fetele... +TEF{NI|{: Fetele! DOAMNA TANA: ...mi-au dat ]n genunchi =i mi-au zis: “Domnul e milostiv... s[-i ierte, doamn[!”... +TEF{NI|{: Pe pop[ am s[-l raz... la fitece osta= o sut[ de vergele... =i fetelor tale... le arde de m[ritat... DOAMNA TANA: }n numele maicii care te-a n[scut... +TEF{NI|{: N-am cunoscut-o! DOAMNA TANA: }n numele tat[lui t[u... +TEF{NI|{: Nu l-am cunoscut! DOAMNA TANA: }n numele bunicului t[u cel sfânt... +TEF{NI|{ (se repede la fereastr[): Oh! =i abia se mi=c[! DOAMNA TANA: }n numele Mu=atinilor, =i pentru iertarea p[catelor lor... +TEF{NI|{: Domnii n-au p[cate... DOAMNA TANA (cade ]n genunchi): }n numele cerului... =i-al lacr[milor mele... +TEF{NI|{: De s-ar sui =i-ar trece peste capul lui Drago=, n-a= c[lca hot[rârea mea! DOAMNA TANA (se scoal[ plângând): Nu e nici so\, nici p[rinte... O! voi, care ave\i copii (c[tre boieri) =i-i s[ruta\i, =i v[ s[rut[, =i le ]nchina\i c[p[tâiul când se culc[, =i vi se bate inima când r[sar prin somn, =i v[ cre=te inima când v[ zic “tat[“... voi trebuie s[-mi ]n\elege\i durerea... vou[ trebuie s[ v[ fie mil[... 140

+TEF{NI|{ (se uit[ pe fereastr[): Mai iute! Mai iute! DOAMNA TANA: ...ruga\i-v[ pentru ei! PÂRC{LABUL PETRIC{: Doamne... PÂRC{LABUL BALO+ (dând ]n genunchi): Doamne... +TEF{NI|{: Sus!... Nu fi muiere!... Petric[, tu s[ fii portar al Sucevei =i hatman al Moldovei, =i tu, Balo=, logof[t, ]n locul lui Trotu=anu... (Se uit[ pe fereastr[.) Mai iute! DOAMNA TANA: De piatr[ d-ai fi fost, te-ai fi muiat! O! osândit al ]ntunericului! (S-aud strig[te de: “Iertare! iertare!”)

+TEF{NI|{ (se uit[ pe fereastr[, face semn, s-aude o lovitur[ surd[): Unu! (Se strâmb[.) DOAMNA TANA (se clatin[): Oh! hainu! (Strig[te de: “Iertare!” +tef[ni\[ face semn. S-aude a doua lovitur[ surd[.)

+TEF{NI|{: Doi!... S-a ispr[vit! (Se strâmb[.) DOAMNA TANA: O! E=ti plin de sânge, +tef[ni\[! (Se clatin[ =i cade pe-un scaun.) +TEF{NI|{ (lui Balo=): Du-o d-aici! (Balo= vrea s[ ia ]n bra\e pe doamna, care se de=teapt[.)

DOAMNA TANA: Cine e? Dumneata Balo=?... Crezui c-ar fi... O! mul\umim! M[ duc eu... (Din fundul s[lei se uit[ ]napoi.) Oh! Oh! (Iese.) +TEF{NI|{ (st[ p-un scaun =i-=i ia capul ]n mâini): Tana nu m[ ]n\elege... Ostenit... De dou[ nop\i n-am ]nchis ochii... Mi-e sete... HATMANUL PETRIC{ (]i toarn[ vin ]n pahar): Poftim, doamne, o pic[tur[ de vin... +TEF{NI|{ (aduce paharul la gur[ =i gust[): Nu pot s[ beau... E coclit... Balo=, gust[... LOGOF{TUL BALO+: Nu, m[ria-ta, e bun... +TEF{NI|{ (iar gust[): Amar... Petric[, gust[... HATMANUL PETRIC{: Nu, m[ria-ta... bun... +TEF{NI|{: Mi-e sete =i nu pot s[ beau... (Se scutur[, ca =i cum ar da la o parte ni=te fire lungi.) Parc-a= ]nota ]ntr-un iaz cu br[di=... Când m[ voi cur[\a de aceste ierburi cari se aga\[ de mine =i m[ trag la fund? 141

LOGOF{TUL BALO+ (cu ochii ]n jos): Destul, m[ria-ta! +TEF{NI|{ (trezindu-se din gânduri): Ce, destul? LOGOF{TUL BALO+: Ni\ic[ odihn[... +TEF{NI|{: Ce, destul? LOGOF{TUL BALO+: Crede-m[, m[ria-ta, destule capete... +TEF{NI|{: +tefan cel Mare a=a a f[cut ]nainte d-a domni... LOGOF{TUL BALO+: Dar nu când a domnit... +TEF{NI|{: Fiindc[ a domnit... +i eu vreau s[ domnesc! LOGOF{TUL BALO+: Dupe ce-a biruit pe Aron, a iertat pe to\i de moartea tat[lui s[u Bogdan... +TEF{NI|{: A= ierta pe to\i d-ar fi de moartea tat[lui meu Bogdan... dar e vorba de mine! LOGOF{TUL BALO+: M[ iart[... dar pân[ când? +TEF{NI|{: Pân[ oi avea un Sfat care s-asculte, iar nu s[ porunceasc[! (Balo= =i Petric[ se privesc ]ngrija\i. Sp[tarul Hran[ =i Moghil[, schimba\i la fa\[, vin repede prin dreapta.) Singuri? Ce fac boierii? Nu vin? Nu le-a\i spus c[-i a=tept... Ce v-a\i schimbat la fa\[?... SP{TARUL HRAN{: Boierii sunt acas[ la Arbore... +TEF{NI|{ (tres[rind): To\i?... Ci spune, Hran[, c[ e=ti sp[tar!... Moghil[!... MOGHIL{: Numai Isac =i Trotu=anu... +TEF{NI|{: }ncotro?... Ce drum au apucat? MOGHIL{: Trotu=anu nu se =tie... +TEF{NI|{: S[ se =tie! MOGHIL{: Isac, spre Roman... +TEF{NI|{: O roat[ de c[l[ra=i dup[ Isac... Un’ l-o apuca s[-l taie... E judecat =i osândit!... Pe el =i biv-vel logof[tul Iva=cu de la Roman... +tiu eu de ce!... Ceilal\i nu vin? SP{TARUL HRAN{: }n curte la Arbore z[rv[ie lumea... +i ei se sf[tuiesc... +TEF{NI|{: Sfatul e unde e domnul!... Nu vor s[ vie? SP{TARUL HRAN{ (luându-=i curaj): Nu! +TEF{NI|{: O! o! (Râde ]ndârjit.) +i Balo= zicea c[ e de ajuns?... De ajuns e, logofete Balo=?... R[zvr[ti\ii!... O! ho! ho! To\i Arbori?... La p[mânt codrul =i s[-mp[durim din 142

nou!... Moghil[, osta=i destui? MOGHIL{: Destui =i buni, afar[ de 500, cari au l[sat armele jos =i cer s[ le d[m pe Toader =i Nichit[... +TEF{NI|{: +i ce fac suta=ii lor? MOGHIL{: Ce fac =i ei... +TEF{NI|{: O! o! pilda rea se-ntinde, s[ d[m noi pe cea bun[!... Coiful, sabia =i calul! S[ lase puntea castelului... M[ duc eu la boieri! (Petric[-i-aduce sabia. D[ s[ ia sabia.) Nu asta... p-a lui +tefan cel Mare! HATMANUL PETRIC{ (]ncearc[ sabia lui +tefan cel Mare): E cam ruginit[, m[ria-ta... +TEF{NI|{: Peste-un ceas, ca nou[... Cum ie=ise din mâinile genovezilor =i cum era ]n mâna lui +tefan cel Mare! Calul, gata? MOGHIL{: Gata, m[ria-ta. +TEF{NI|{: Are aripi?... Nu? Nu face nimic, am eu pinteni! (Ies prin dreapta. S-aude tropotul calului.)

SCENA IV OANA =i DOAMNA TANA.

(Oana vine prin fund, cu cearc[ne ]mprejurul ochilor, cu furca-n brâu. Cum apare, se repede la leag[n.)

OANA: O! te-ai de=teptat!... Ce mum[ rea! (+ade lâng[ leag[n.) Iac[-m[... Nu mai plânge... (S-a-pleac[ pe leag[n.) Cu ochii ]nchi=i... I-e somn... Adormi, +tef[ni\[... (Dain[ leag[nul.) ...Suceava vine, din mun\i ]nal\i, ]nc[rcat[ cu basme... Pe care s[ \i-l spun? Pe-l cu Muma-P[durii?... A, nu, c[ e de fric[, =i visezi urât, =i plângi prin somn, =i-ai s[ fii r[u când te-i de=tepta... Mai bine pe Ileana Cosânzeana cu cosi\e de aur... A, nu m[nânc[ pe copii... }i iube=te, c[ ei nu i-a dat Dumnezeu... A adormit... (Apare Tana ]n fund.) Vântul nu adie... Nu se mi=c[ o frunz[... }n toate s[ te duci, ]n odaia asta s[ nu intri... A-lu-lu... DOAMNA TANA (s[ se duc[ spre mas[ târât[ de o dorin\[ 143

crâncen[, dar vede pe Oana =i se sperie): O! ea e fericit[! Toat[ ziua toarce =i ululuie leag[nul de când i-am dat p[pu=a... Sa ]ntors =i s-a oprit la acum optsprezece ani... De multe ori n-aude, =i te face s[ crezi c[ nici nu vede... Dac-ar vedea ce se petrece aici... Oh!... OANA: Sâât... S[ nu se de=tepte... Abia adormi... DOAMNA TANA: Oan[, m[ auzi? OANA: Da. DOAMNA TANA: Oan[, m[ vezi? OANA: Da. DOAMNA TANA: Cine sunt eu? OANA: Tu?... Tu?... O roab[ bun[, bun[ s-o pui la ran[... DOAMNA TANA: +tii tu ce e asta, Oan[? (}i arat[ o sticlu\[ lung[ =i sub\ire.)

OANA: O, o pas[re... Ce frumos cânt[... +i tu e=ti frumoas[ ca ]n\elepciunea... (S-aude un tumult dep[rtat.)

DOAMNA TANA: Ce-o fi uietul [sta? OANA: Vântul se umfl[... De nu l-ar de=tepta... Vino, doamne, de-l adoarme =i tu, pe=te, de ]l cre=te... DOAMNA TANA: O! nu vezi =i n-auzi, Oan[! Tu ai ochi, =i nu vezi pic[turile astea g[lbui... Ai urechi, =i n-auzi c[ episcopul Laurentius mi-a dat sticlu\a asta =i mi-a spus c[ ]n ea st[ mântuirea ta, =-a mea, =-a Moldovei... Nu mai vreau s[ mai fiu doamn[, =i ca s[ nu mai fiu trebuie s[ nu fie! +-a= avea nevoie s[ spui cuiva, =i n-am cui... Tu-mi r[m[se=i, =i te pierdui =i pe tine... Moldova e pustie! (Se duce repede la mas[ =i ia paharul de aur al lui +tef[ni\[. Scoate sticlu\a.) }mi tremur[ mâna? Oh! mi se cutremur[ sufletul! Nu pot... +-am jurat ]naintea iconostasului... Ah! Oan[, ce faci, Oan[?... (Se duce repede spre Oana.) OANA: Mai ]ncet, c[ doarme... DOAMNA TANA: Cine doarme? OANA: Ce, nu =tii?... +tef[ni\[. DOAMNA TANA: O s-adoarm[! OANA: }\i spui c[ doarme... Ia prive=te-l... Ca lumina de 144

la candela Preasfintei Fecioare! +i cum ]=i mi=c[ buzele! Viseaz[ c[ suge... Vezi cum a=eaz[ mâinile pe ugerul plin, =i apas[, =i mulge... A! s-a oprit =i râde... Viseaz[ c[ manca se joac[ cu el =i ]i face a=a... (Suge buzele =i \iuie.) DOAMNA TANA: L-ai v[zut tu a=a de mic?... +i nu l-ai sugrumat? OANA: De ce? DOAMNA TANA: S[ vezi cum ]i =ade cu limba scoas[ =i cu ochii ie=i\i... OANA (se-nfioar[ =i arat[ p[pu=a): Lui? DOAMNA TANA: Nu, [luilalt... OANA: A!... +luilalt po\i s[-i faci ce-i vrea... DOAMNA TANA: }n ea a murit cel adev[rat, =i nu mai e decât ce-a fost. Pentru mine, ce-a fost n-a fost nicodat[, =i ce e n-are s[ mai fie!... S[ mergem, Oan[... (S-aude tumultul crescând.)

OANA: Unde? DOAMNA TANA: }n ietacul nostru... OANA: dac[ se de=teapt[?... N-a dormit toat[ noaptea... DOAMNA TANA: Are s[ vie +tef[ni\[ nec[jit =i r[u... OANA: +tef[ni\[? Doarme... +i e bun ca soarele de toamn[ târzie... (Tumultul se apropie. Se-aud glasuri de oameni.)

DOAMNA TANA: Se bat? Doamne, ]ndur[-te de \ara aceasta!... Vine!... (Iese repede prin fund.) SCENA V +TEF{NI|{, BALO+ =i OANA.

(+tef[ni\[ vine ]nso\it de o mul\ime de copii de cas[, care e opresc la u=a din dreapta. E plin de sânge pe mâna stâng[ =i pe piept. Oana prive=te peste lume =i dain[ leag[nul; uneori ]=i reazem[ capul ]n mâini =i se uit[ drept ]nainte.)

+TEF{NI|{: O! câinii, se bat pe via\[ =i pe moarte... Da\i145

mi sabia mea! (Balo= se repede s[-i aduc[ o sabie =i-o pune pe mas[.) Asta nu-=i cunoa=te st[pânul! De trei ori m-am opintit s-o trag, =i n-a vrut s[ ias[!... Va ie=i ea, mai sp[imânt[toare ca-n mâna b[trânului +tefan! LOGOF{TUL BALO+: S[ te leg la mân[, m[ria-ta!... A! =i la piept... +TEF{NI|{ (ar[tând sângele): +sta e d-al meu, [sta e dal lor... D[ un =tergar de la masa pe care am ]ntins-o de ieri =i nu pot s[ m[nânc... }n curând voi mânca cu poft[... ]nnum[r[ pic[turile... De fitece pic[tur[ de la mine, un cap s[ caz[... pân[ voi podi curtea castelului cu capete boiere=ti! (Balo= ]l leag[.) Greu... s[ te ba\i cu sabia altuia!... De ce na ie=it? LOGOF{TUL BALO+: Petric[ avea dreptate... e ruginit[... +TEF{NI|{: Mai bine n-a= fi luat-o... Când vrusei s-o scot auzii: “S[ =ti\i c[ nu iese!” M[ uitai ]ntr-acolo... +i mul\imea de osta=i, =i furia cu care porniser[ la lupt[, =i \ipetele care s-amestecau p[reau o mare cu talazuri ]nfuriate! N-a-veam pe cine pune ochii. M[ ]ncercai a doua oar[. A doua oar[ auzii: “S[ =ti\i c[ nu iese!” M[ uitai... nimic... Acelea=i talazuri care se ]mping =i se ]ncalec[... A treia oar[ auzii limpede: “N-a ie=it!” Atunci strigai: “Moghil[, o sabie!”... Cum de-auzeam =oaptele ]n vuietul mai crâncen ca al m[rii?... LOGOF{TUL BALO+: P[reri, m[ria-ta... +TEF{NI|{: Cum p[reri?... +tiam unde sunt, ce fac, ce vreau, unde m[ duc, de unde vin, =i auzeam venind, de departe =i d-aproape: “S[ =ti\i c[ nu iese!” A! =i n-a ie=it! LOGOF{TUL BALO+: De multe ori se desprind, din vuietul m[rii, fire de sunete care prind ]n\elesuri... +TEF{NI|{: Aci ]n\elesul prevestea faptele... Ia-o, du-o departe, s[ n-o mai v[z... Mâine despart ce e al lui de ce e al meu... LOGOF{TUL BALO+ (sfios): Iar pic[, m[ria-ta... +TEF{NI|{: Atât mai bine! Se vor ]nmul\i capetele care vor c[dea... }nnum[r[-le... Da, da, atât mai r[u! Voi face un munte, ca Ceahl[ul de gros =i de ]nalt, din capetele boiere=ti! Ah! ci leag[-m[ mai strâns de nu vrei s[ vie num[rul =i la al t[u!... Ce, te-ai speriat? 146

LOGOF{TUL BALO+: Nu, dar destul, m[ria-ta! +TEF{NI|{: Cum... S[-i iert? LOGOF{TUL BALO+: S[-i birui =i s[-i ier\i! (Tumultul se apropie.)

OANA: Zi vântului s[ tac[ =i valurilor s[ se potoleasc[... +TEF{NI|{: Oana?... (Tumultul s-apropie.) Ia!... S[-i iert?... A= fi nedrept cu ceilal\i... =i cu Oana... (Oanei.) Aci \iai adus pe +tef[ni\[ al t[u? OANA: Ce-\i pas[?... (Tumultul cre=te.)

+TEF{NI|{: Da\i-mi sabia!... OANA: }mpotriva domnului t[u?

(Balo= ]l ]ncinge cu sabia.)

+TEF{NI|{: Vrei s[ zici... (Lui Balo=.) Ce tremuri a=a?... ]mpotriva mea ]nsumi... Un alt coif... +sta m[ strânge ca un cerc de fier... OANA: +i Bogdan nu mai vine... E dus departe... iii... unde se vars[ Nistru-n mare... +TEF{NI|{ (]ncercând sabia): Asta iese... S[ mergem, Balo=. LOGOF{TUL BALO+: Fere=te-te de C[r[b[\... Lovitura lui e ca a cornului de taur... Pe doi i-a despicat pân[-n =ezut... +i din curtea lui Arbore a f[cut o cetate... +TEF{NI|{: De unde au adunat atâta lume?... (S-aud zgomote apropiate.)

LOGOF{TUL BALO+: Ia! +TEF{NI|{: Balo=, calul!

(Se reped la ie=irea din dreapta.)

SCENA VI +TEF{NI|{, BALO+, OANA =i MOGHIL{.

(Moghil[ ]i ]ntâmpin[, r[nit, plin de praf, cu hainele rupte =i cu sabia scoas[.)

MOGHIL{: Nu te duce, doamne... 147

+TEF{NI|{ (sp[imântat): De ce? MOGHIL{: Vin =i ei! +TEF{NI|{: Vin?... (Trage sabia.) MOGHIL{: I-aducem... +TEF{NI|{: Pân[ s-aud cu ce trebuia s[ ]ncepi, mi-a ie=it sufletul! MOGHIL{ (r[suflând repede): Abia te f[cu=i nev[zut =i strigai copiilor de cas[: “Când s-o ]ntoarce, s[ se ]ntoarc[ la biruin\[!” +-un \ip[t lung scoaser[ osta=ii, c[ clocotea v[zduhul. +i nu se mai cuno=tea ]nv[lui\i de ]nv[luitori. Unul singur se vedea ]n tot acest alai al mor\ii: C[r[b[\! Cu amândou[ mâinile ]nvârtind palo=ul, pe care izbea, la p[mânt. Se traser[ ]n curte. Noi, ]ntr-o clip[, pe ziduri. Sp[tarul Hran[ strig[: “Oameni buni, degeaba atâta sânge! Duce\i-v[ ierta\i, pe la casa cui v[ are!” +i se f[cur[ roat[, fitecine cu ce avea ]n mân[, ca =i cum ar fi fost osta=i, =i ie=ir[ prin fund, =i se duser[ uitându-se ]nd[r[t, pân[ nu se mai v[zur[ pe dup[ o cut[ de deal. Apoi sp[tarul Hran[ le zise boierilor: “Domnul e milostiv”... +TEF{NI|{: O! o! da’ce milostiv! MOGHIL{: “...supune\i-v[ =i da\i armele.” Ei se uitar[ ]ntre dân=ii, se sf[tuir[ din privire, cl[tinar[ din cap, ridicar[ din umeri, adic[: “ce-o fi s[ fie”. +i-=i ]ntinser[ s[biile pline de sânge. Doar C[r[b[\ izbi cu a sa de câteva ori treptele de piatr[ — =i la fitece lovitur[ s[rea scântei — pân[ =-o rupse ]n dou[. +i aruncând bucata cu mânerul, zise: “Na! iao =i ia-m[!” Dar iat[-i, vin ]n=irui\i, cu sângele dâr[, cu vestmintele rupte, cu capul ]n jos... +TEF{NI|{: Jos de tot! MOGHIL{: }ntâi e comisul Toma C[\eleanu, târând piciorul dup[ el, apoi vistiernicul Ieremia, cu sângele pe fa\[, paharnicul S[cueanu, cu dreapta zdrelit[... +TEF{NI|{: A! Moghil[, te fac clucer! MOGHIL{: ...pârc[labul Condrea adus de mijloc, biv-vel vistiernicul Sima cu um[rul stâng deschis, =i vornicul C[r[b[\ teaf[r, c[ nimeni nu s-a apropiat de el s[ se duc[ pe lumea cealalt[... 148

+TEF{NI|{: A! Moghil[, te fac comis! De mi-ai fi adus =i pe logof[tul Trotu=anu, te-a= fi f[cut vistiernic... MOGHIL{: I-am dat de urm[... +TEF{NI|{: De urm[, dar nu de el... MOGHIL{: A trecut ]n Pocu\ia... +TEF{NI|{: Oh! Polonia... han de tâlhari... pus[ ]n mijlocul lumii ca ]ntr-un codru! De s-ar scula Ungaria, ]mp[r[\ia Moscului, chanii t[tarilor, padi=ahul cu toat[ t[ria lui, muntenii =i moldovenii, =-ar porni o=tile s[ potopeasc[ puterea le=easc[, m-a= face piu[ s[ ]ncalece Soliman, a= ad[pa caii chanilor, a= duce sabia \arului, a= \ine s[ se spele craiul Ungariei, m-a= ]nchina cumnatului meu Radu =i-a= arunca coroana Mu=atinilor de pe capul meu pe capul lui Mogârdici!... O! Polonia! Polonia!... (Se ]neac[.) OANA: C-a zis broasca Maichii Domnului: “De ce plângi, c[ eu am avut nou[, =i pe to\i i-a c[lcat carul”... +i-a zis Maica Domnului broa=tei: “Când vei muri s[ nu te-mpu\i”... SCENA VII +TEF{NI|{, BALO+, MOGHIL{, OANA, HRAN{, PETRIC{, C{|ELEANU, IEREMIA, S{CUEANU, CONDREA, SIMA =i C{R{B{|.

PÂRC{LABUL PETRIC{: Iat[, m[ria-ta, boierii poc[i\i ]\i cer iertare... VORNICUL C{R{B{|: Tu zici! +TEF{NI|{: Dar tu? VORNICUL C{R{B{|: C[ scris a fost s[-ncap[ mo=tenirea lui +tefan cel Mare pe mâna nevrednicului... (Mi=care ]ntre boieri.)

+TEF{NI|{ (se repede cu sabia scoas[): A! LOGOF{TUL BALO+ (re\inându-l): M[ria-ta... +TEF{NI|{: Vroiam s[-i ]ntorc cuvântul de unde ie=ise!... O! r[zvr[ti\ilor! VORNICUL C{R{B{|: Nu ne-am r[zvr[tit, ne-ai r[zvr[tit! PAHARNICUL S{CUEANU: Ne-ai r[zvr[tit judecând singur ]n locul Divanului... 149

VISTERNICUL SIMA: Judecând f[r[ de lege... PÂRC{LABUL CONDREA: Osândind f[r[ dovad[... VISTERNICUL IEREMIA: Pe Luca Arbore, cu care te vei ]ntâlni ]n ziua judec[\ii d-apoi... COMISUL C{|ELEANU: +i pe copiii lui, pentru care se r[scul[ lumea din Suceava... VORNICUL C{R{B{|: Pe to\i copiii lui! (+tef[ni\[ face semnul rostogolirii.) Da, da, pe C[t[lin... A=a, a=a l-ai rostogolit din vârful muntelui ]n pr[pastie... +TEF{NI|{ (furios): Min\i! VORNICUL C{R{B{|: ...ucizând pe Arbore de dou[ ori, o dat[ când ai ucis pe fiu-s[u, a doua oar[ când ai scornit vicle=ugul cu cartea, o dat[ c[ \i-a fost p[rinte când erai mic, a doua oar[ c[ \i-a pus coroana pe cap, l[sându-\i mo=tenirea str[mo=ilor t[i neclintit[, lacom de slava cu care ar fi dorit s[ te vaz[ ]ncununat! +TEF{NI|{: Min\i! VORNICUL C{R{B{|: O! ce f[\[rnicie! PAHARNICUL S{CUEANU: Pe C[t[lin ]l urai pentru c[ str[lucea printre viteji, pe Arbore pentru duhul lui cump[nit, dospit ]n p[mântul Moldovei =i r[s[rit spre mântuirea ei! +TEF{NI|{: Min\i! VORNICUL C{R{B{|: Pe C[t[lin ]l osândi=i când doamna ]i dete inelul ]n uralele mul\imii, pe Arbore când birui la sfat =i trimise pe Luca Cârje s[ re]nnoiasc[ pacea cu Polonia! +TEF{NI|{: Moghil[, s[ vie arma=ul! OANA: +i mormântul e groap[ =i jitni\a e groap[... ]ntrunul se-ngroap[ stârvul, ]n cealalt[ bog[\iile... (Arma=ul intr[ prin stânga ]n haine ro=ii =i purtând pe umeri o sabie lung[.)

VORNICUL C{R{B{|: Ce-ar zice biata Oan[ când =i-ar veni ]n min\i =i-ar vedea naintea ochilor? +TEF{NI|{: Moghil[, mutul e odihnit? MOGHIL{: Odihnit. +TEF{NI|{: A mâncat bine? A b[ut bine? MOGHIL{: Crez, m[ria-ta. 150

+TEF{NI|{: Nu \i-a spus? MOGHIL{: Cum s[-mi spuie? +TEF{NI|{: Da, bine zici... Toporul nu vorbe=te! OANA: Zi mutului s[ vorbeasc[ =i sl[b[nogului s[ umble... O! ce frumos doarme cu mâinile supt c[p[tâi... Nu, nu de=tepta\i pe +tef[ni\[! VISTERNICUL SIMA: Doarme! COMISUL C{|ELEANU: Viseaz[! VISTERNICUL IEREMIA: Un vis urât! PÂRC{LABUL CONDREA: Visul de pe urm[! +TEF{NI|{: Hran[!... zi mutului s[-=i ascu\[ toporul =i s[ puie t[ietor un bu=tean de stejar destul de tare... pentru =ase in=i... Ce? nu te mi=ti?... SP{TARUL HRAN{: (ca =i cum s-ar sp[la pe mâini): M[ supui, doamne, poruncii m[riei-tale, cum s-ar supune un osta= s[ trag[ ]n fratele lui... +TEF{NI|{: Cu cine e=ti frate? SP{TARUL HRAN{: Frate-n Christos... +TEF{NI|{: A! bine... bine... F[-\i datoria... (Hran[ iese prin fund.) A!, boieri, a venit =i rândul domnului... VORNICUL C{R{B{|: N-a venit... Va veni dup[-al nostru... +TEF{NI|{ (]nfuriat): E rândul domnului s[ v[ judece... PAHARNICUL S{CUEANU: }ntâi ne osânde=te =-apoi ne judec[! +TEF{NI|{: Dac-a\i fi venit poc[i\i de f[r[delegea f[ptuit[, r[sculând norodul ]mpotriva domnului, poate c[ mila m[riei mele... VORNICUL C{R{B{|: Unde s[ fie mila?... Rugina st[ pe fier, scoar\a pe copaci, lumina-n soare, apa-n râuri =i-n m[ri, =i mila-n suflete! Mila m[riei-tale unde-ar fi? }n suflet?... Ai abur, n-ai suflet! +TEF{NI|{ (c[tre Hran[, care intr[): Degrab’, degrab’, Hran[! Nesocoti\ii ace=tia au tr[it prea mult! Fiecare din clipele lor sunt ani din via\a mea! Nici pop[, nici grijanie, nimic (se strâmb[ epileptic), nimic... VORNICUL C{R{B{|: Nimic din voia ta, ca s[ se ]mplineasc[ ce este scris... 151

+TEF{NI|{: Ei, =i ce este scris? VORNICUL C{R{B{|: S[ murim de mân[ de uciga=, ca =i C[t[lin, ca =i Arbore, ca =i Toader, ca =i Nichita, ca to\i care te-apropie =-au sufletul curat! +TEF{NI|{: A! a! ah! (Se repede cu sabia spre C[r[b[\ =i se opre=te la sosirea Doamnei Tana.) SCENA VIII Cei de sus, DOAMNA TANA.

DOAMNA TANA: Nu te ]ntreb ce faci! Te v[z, ]i v[z =i =tiu! +TEF{NI|{: Dar tu ce faci? DOAMNA TANA: Scap din tine ce mai e de sc[pat!... }mp[rt[=ania e o tain[ a bisericii ]n care omul — domn d-ar fi — nu se-amestec[. Ea e de la +l-de-sus la [i de jos! Oricât de nalt ar fi scaunul =i oricât de sus ar sta coroana, pe deasupra lor st[ Treimea cea de-o fiin\[ =i nedesp[r\it[! Grijania se d[ oric[rui osândit la moarte! Bizantinii se ucideau, mama pe fiu, fiul pe tat[, so\ia pe so\, tat[l pe fiu, fiica pe mum[, dar nicicând nu se r[puneau f[r[ sfânta ]mp[rt[=anie. +i Ivan al Moscovei avea un pop[ lâng[ el, ca nu cumva s[ ucid[ f[r[ s[ grijeasc[! +i tu, fiul fiului lui +tefan cel Sfânt, vrei s[ ucizi, c[lcând peste cea mai mare tain[ a bisericii cre=tine?... +TEF{NI|{: Petric[, du-te =i vezi, popa e-aici? (Hatmanul Petric[ iese prin fund.)

DOAMNA TANA: O! Moldovo, ce zile ai ajuns! Cinstea =i slava ta, Arbore =i C[r[b[\, uci=i, ca ni=te tâlhari, din porunca ]ntunericului! +TEF{NI|{: A domnului, muiere! DOAMNA TANA: (ca ie=it[ din fire): Vifor n[prasnic, care ]nv[luie cuprinsul, =i prinde pe c[l[tor, =i trece peste el, =i-l acoper[.. care prinde o=tile, =i trece peste ele, =i le-acoper[... care prinde noroadele, =i trece peste ele =i le-acoper[... HATMANUL PETRIC{ (venind): Nu e, m[ria-ta. 152

+TEF{NI|{: Dar unde e? HATMANUL PETRIC{: S-a dat afund... DOAMNA TANA (rugându-se): A=teapt[ pân[ mâine, m[ria-ta... S[ te mai gânde=ti... +TEF{NI|{: Pân’ la sfâr=itul lumii?... Nu, nu, m-am gândit... +i f[r[ pop[!... (Trece mâna pe frunte.) Ah!... DOAMNA TANA: O! O! VORNICUL C{R{B{|: V[ mul\umim, doamn[! Dumnezeu s[ v[ trimeat[ harurile lui cere=ti =i s[ v[ dea destule puteri ca s[ vede\i ce ve\i vedea!... M[ria-ta, e=ti puternic... +TEF{NI|{: Sunt! VORNICUL C{R{B{|: E=ti ca Samson, orb =i pe mâna filistenilor, când a luat ]n bra\e stâlpii pe care sta bolta casei... +TEF{NI|{: E! Sunt! VORNICUL C{R{B{|: ...=i ca un uria=, scuturându-se, a cl[tit stâlpii din loc, =i-a n[ruit bolta, =i-a pierit =i el cu ceilal\i sub ruine... Stâlpii suntem noi... +TEF{NI|{ (râzând nervos): A! a! voi sunte\i stâlpi? VORNICUL C{R{B{|: ...bolta e Moldova... +i pe ruinele sub care vei pieri, altul mai vrednic se va ridica... +TEF{NI|{: A! ha! Petru! Ho! ho! VORNICUL C{R{B{|: +i Petru, c[ e os din osul lui +tefan cel Mare! +TEF{NI|{ (furios): Ia-i, arma=! Ia-i! Lovitura =i capul!... S[-i toci ca pe câl\i!... Pe C[r[b[\ ]ntâi... Ba nu, pe el la urm[, s[ vaz[ cum se dau d-a rostogolul capetele celorlal\i! OANA: Auzit-a\i c[ s-a zis, celor de demult, s[ nu ucizi... iar[ eu zic vou[ c[ cine va ucide vinovat va fi judec[\ii... +TEF{NI|{ (lu]ndu-=i capul ]n mâini): Eh! o nebun[! (Se-ntoarce spre Oana. Doamna Tana se duce la C[r[b[\ =i-l s[rut[ plângând.)

VORNICUL C{R{B{|: Nu face nimic, doamn[! +TEF{NI|{: Mai iute, c[ mi-e sete... (Cei osândi\i pornesc.)

VORNICUL C{R{B{|: }nsetat vei fi =i setea ta nu se va potoli! 153

+TEF{NI|{: Z[u!... Eh!...

(S-aud zgomote jos. +tef[ni\[ se duce la fereastra din stânga. Se =terge de n[du=eal[ pe frunte. Prive=te. Face semne. Se strâmb[ epileptic =i face spum[ la gur[. Se razim[ cu capul de fereastr[. S-aud cinci lovituri surde.)

DOAMNA TANA (sp[imântat[): O! s[racii! +TEF{NI|{ (alb ca varul): Mutul a ostenit?... Nu mai vrea? (Face semn. S-aude =i a =asea lovitur[.) Oh!... ]n sfâr=it, slobod! DOAMNA TANA (]ngrozit[): Ce-ai f[cut, +tef[ni\[? +TEF{NI|{: M-am f[cut domn! (Se uit[ pe fereastr[. Scoate o pung[. O arunc[ pe fereastr[.) S[ fie a ta... da... da... a mutului. P[cat c[ nu vorbe=te! (}n timpul acesta Petric[, Balo= =i Hran[ privesc ]n p[mânt =i le curg lacr[mile. Oana =i-a luat capul ]n mâini, se uit[ ]nainte =i tresare. Doamnei Tana ]i trece o lumin[ pe fa\[ =i, cu o bucurie groaznic[, se repede la masa domnului, ]i ia paharul, toarn[ otrava =i-l umple cu vin.)

DOAMNA TANA: Supune-te, carne... ]\i porunce=te sufletul! (Se ]ntoarce spre domn.) Doamne, s[ bem!... +TEF{NI|{ (tres[rind): Tu, s[ bei? DOAMNA TANA (tot timpul pref[cându-se): S[ uit[m!... Ce-a fost nu mai este! +TEF{NI|{: Un pahar, doamnei... Ia p-al meu! DOAMNA TANA (bând repede): Am apucat s[ beau... +TEF{NI|{ (bea): Cam amar! DOAMNA TANA c-o lumin[ de bucurie): A!... |i s-a p[rut! +TEF{NI|{ (scuturându-se): +-un miros... DOAMNA TANA: A fost trezit... +TEF{NI|{: Proasp[t... (}i toarn[ =i bea.) DOAMNA TANA: S-a dus, Maic[ a Domnului! +TEF{NI|{: Cine s-a dus? DOAMNA TANA: +i Sima, =i S[cueanu, =i Ieremia, =i C[\eleanu, =i Condrea, =i C[r[b[\, =i Arbore, =i Nichita, =i Toader, =i C[t[lin... (Râde.) 154

+TEF{NI|{: +i de ce râzi? DOAMNA TANA: Nu sunt obi=nuit[ s[ beau... Vinul [sta te face s[ ui\i... =i erau ca =ase berbeci cu capetele t[iate... +TEF{NI|{: Bea =i uit[! OANA: ...Ferici\i cei s[raci cu duhul c[ a lor este ]mp[r[\ia cerurilor... (Se uit[ la meseni. Parc[ ar vrea s[ goneasc[ ceva din minte.)... Capul de cuc uscat de =apte ani, sp[lat ]n =apte ape ne]ncepute, purtat ]n sân de =apte fete mari, e bun la somn, c[-\i d[ somn f[r[ vise... +TEF{NI|{ (]mbucând =i bând): Dou[ zile mi s-a p[rut amar... DOAMNA TANA: Acum e bun... nu e a=a?... (Râde.) +TEF{NI|{: Da, da... De ce râzi? DOAMNA TANA: M[ uit la Balo=... cât[ gura! o! cât[ gura!... LOGOF{TUL BALO+: Ca s[ beau, domni\[... +TEF{NI|{: Vinul e minunat! (Bea.) DOAMNA TANA: M[ uit la Hran[... SP{TARUL HRAN{ (cutremurându-se): V[z pe C[r[b[\, m[ria-ta... +TEF{NI|{: A! =i e sp[tar! SP{TARUL HRAN{ (]=i =terge o lacrim[): Nu sunt nimic... DOAMNA TANA: Moghil[, semeni pe dinafar[ cu tat-t[u... A=a mi s-a spus... Urechile cam prea mari, dar ]ncolo... Tatt[u a fost un om de treab[... =i tu, de treburi... MOGHIL{: De treaba la care m[ pune... DOAMNA TANA: O! ho! =i la care te pui ca s[ te puie... +TEF{NI|{ (se =terge de n[du=eal[): Cotnarul... la un cap de femeie... DOAMNA TANA: Vinul preface pe orcine... Mai ]ntâi v[ face urâ\i... oh! urâ\i de tot... gurile largi... privirile t[iate, apoi... nu! nu! v[ face frumo=i... v[ lumineaz[... v[ ]ntinere=te... v[ umfl[ p[rul... mai hazlii... mai sprinteni... +TEF{NI|{ (]nfl[c[rat): Vino ]n bra\ele mele, Tana! Ce frumoas[ e=ti! (O s[rut[.) OANA: Cine?... Tana?... (Se fr[mânt[ =i recade ]n nebunia ei.) 155

DOAMNA TANA: Iuda n-ar fi s[rutat... +TEF{NI|{: +tiu, =tiu de ce zici a=a... Moghil[, s[ dai peste grani\[ pe Irma... (Moghil[ tresare.) DOAMNA TANA: Pe cine? +TEF{NI|{: Pe contele Irmsky... DOAMNA TANA: Prea târziu... +TEF{NI|{: A? DOAMNA TANA: Am vrut s[ zic prea devreme... La noapte... +TEF{NI|{ (]=i scoate coiful =i-l ]ntinde): Turna\i ]n el... S[ bem ]n s[n[tatea doamnei... (Moghil[ ]i umple coiful.) Bea, doamn[, s[ uit[m grijile... DOAMNA TANA (gustând): Parc-a= fi sorbit din capul lui +tef[ni\[... +TEF{NI|{ (bea zdrav[n.) A! bun!... La rând, boieri... DOAMNA TANA: Cum preface vinul bun ]ndeopotriv[ sufletele oamenilor! OANA (]n lupta cu ea ]ns[=i): Nu judeca\i, =i nu ve\i fi judeca\i... Ierta\i =i vi se va ierta... Tana?... Doamna Tana?... +i casa lui +tefan o cârcium[? (Recade.) Vino, doamne, de-l adoarme... +TEF{NI|{: Biata Oan[! M[ trec lacr[mile... DOAMNA TANA: S[ le v[z!... A! ai b[ut prea mult... }n curând te vei trezi!... +TEF{NI|{: Ce? Nu-\i plac a=a? DOAMNA TANA: Ba da... +TEF{NI|{: Ce pu\ini suntem!... O nebun[, trei frico=i, un om, doamna =i domnul lor... DOAMNA TANA: Câ\i ai l[sat, m[ria-ta! S[ vie =i Arbore, =i Sima, =i Ieremia =i C[r[b[\... +TEF{NI|{: Ei, cu ei trecutul... =i trecutul a trecut de mult... DOAMNA TANA: S[ vie =i Toader, =i Nichita, =i C[t[lin... +TEF{NI|{: S[ vie cei care au s[ ia locul paharnicului, al pârc[labilor, al comisului... Unde sunt? SP{TARUL HRAN{: Au fugit... DOAMNA TANA: Au fugit, =i b[trâni =i tineri, ca puii de potârniche când trece uleul... +TEF{NI|{ (ame\it): Au fugit de bine... O! ce pro=ti!... Balo=, s[ veste=ti \[rii c[ domnul a... a... 156

DOAMNA TANA: ...a t[iat Sfatul... +TEF{NI|{ ...c-a dat afar[ din el pe cei r[zvr[ti\i... c[ vrea pace cu boierii... +i s[ nu ui\i s[ scrii cele ]ntâmplate =i lui Sigismund, =i lui Soliman, =i lui Radu... LOGOF{TUL BALO+ (trist): Voi scri, m[ria-ta... +TEF{NI|{: S[-nve\e =i ei cum s[ se poarte cu cei vicleni! (Exaltat.) A! p[mânt fericit al Moldovei, \i-a fost dat s[ vezi ]n scaunul t[u b[trân un domn tân[r, falnic, blând =indur[tor... DOAMNA TANA: O! blând =i-ndur[tor! +TEF{NI|{ (a c[rui exaltare cre=te): Cu mine, t[ria =i via\a, n[dejdea =i lumina! Cu mine, mândria =i biruin\a! Cu mine, neamul va str[luci ca soarele la namiezi! OANA (a c[rei limpezime dureaz[ ceva mai mult): O! Doamna Tana!... Da, da!... (Recade.) C[ va da jos din scaun pe cei mândri =i va ridica pe cei umili\i... +TEF{NI|{: La o parte... c[ trece... oastea lui +tef[ni\[vod[! +iruri lungi de c[l[re\i viteji, cu steagurile desf[=urate, ]=i reped caii care sfor[ie, mâncându-=i z[balele... +i copiii de cas[, =i piota,* (Piot[, pihot[ — infanterie, pedestrime.) =i gloata ]=i scutur[ pletele pe grumaji, =i se duc la ]nc[ierare, la moarte =i la birun\[ cum s-ar duce la hor[ =i la nunt[!... Aci a frânt pe unguri... aci a risipit pe t[tari... aci a rupt pe le=i... aci a ]ngenuncheat pe munteni... aci a topit pe turci... Cronicari, turna\i seu ]n v[pai\ele voastre, =i scri\i faptele m[re\e ale domnului care a fost mai bun ca Alexandru cel Bun, mai cu minte ca Mircea cel B[trân =i mai viteaz ca +tefan cel Mare! (Exaltarea =i be\ia cresc.) Am desp[r\it ]ntunericul de lumin[!... Ce v[ uita\i a=a? Da\i-mi paharul plin... cu el plin m[ voi sui ]n scaunul bunicului meu!... La o parte... pânza aceasta pr[fuit[... pe care n-a mai ridicat-o nimeni... (D[ ]ntr-o parte perdeaua de m[tase care acoper[ tronul. Deasupra tronului, portretul lui +tefan cel Mare, lucrat ]n mozaic vene\ian.) +i tu (spre +tefan), ce te ui\i a=a la mine?... Tencrun\i?... De ce p[le=ti?... Ce spun buzele tale, care se mi=c[ ca =i cum ar vrea s[-mi aduc[ ]nchin[ciune? (S-a=eaz[ ]n scaun, ridic[ paharul.) +i se sunt b[t[liile tale?... Ce este 157

Chilia, Socii, Baia, Lipnic, C[tl[bugii, Scheia, Len\e=ti, Cosminul, Racova... juc[rii... Ah!... (D[ un \ip[t. Se scoal[ de pe tron; se schimb[ la fa\[; devine negru; paharul ]i cade din mân[.) OANA (venindu-=i ]n fire, nu poate s[ vorbeasc[): O! o! LOGOF{TUL BALO+ (speriat): Ce este, m[ria-ta? SP{TARUL HRAN{: Ce ai, m[ria-ta? LOGOF{TUL PETRIC{: Adu mâna, m[ria-ta! MOGHIL{: Bini=or, m[ria-ta! (}l dau jos de pe scaun =u-l sus\in.) DOAMNA TANA: N-are nimic... Da\i-i vin... Vorbea a=a de frumos! +TEF{NI|{ (cl[tinându-se): O arsur[... Nimic... (Se ]ntoarce spre +tefan. Se strâmb[ epileptic.) O! \i-e necaz! Turna\i vin... (}i ridic[ paharul =i i-l umple.) Sabia ta n-a vrut s[ ias[... Cine-mi zicea: “N-are s[ ias[... n-a ie=it?”... A! voi desp[r\i ce e al t[u de ce e al meu... DOAMNA TANA: +i Moldova cui o la=i?... Nu e-a lui? +TEF{NI|{: Moldova e-a mea!... Voi desp[r\i chipul t[u de scaunul acesta... Scaunul e-al meu! S[-l scoa\[!... Ah!... (}i cade paharul din mân[, se strâmb[ epileptic.) DOAMNA TANA: A b[ut prea mult... Vorbe=te, m[ria-ta! Vorbe=te! +TEF{NI|{: A trecut... S[-l scoat[ cu dalta =i cu ciocanul... Mâine s[ nu-l mai v[z... (D[ un r[cnet n[du=it.) OANA: A! a! DOAMNA TANA: N-ai s[-l mai vezi! OANA: A! a! +TEF{NI|{: Mi se taie picioarele... |ine\i-m[!... M[ arde!... O! C[r[b[\!... (Se ap[r[ cu mâna.) Arbore... C[t[lin... (}ncearc[ s[ fac[ semnul rostogolirii =i nu poate.) OANA: A! a! +TEF{NI|{: Se-ntunec[?... E noapte?... DOAMNA TANA: Nu, e ziu[ =i lumin[! +TEF{NI|{: M[ arde... Nu mai v[z... Otrav[... Doftorul... DOAMNA TANA: N-are ce s[-\i mai fac[! OANA (apropiindu-se de +tef[ni\[): A! a! 158

+TEF{NI|{: }ntuneric... }ntuneric... (Se ]ntinde ]n capul oaselor =i-=i d[ sufletul. Boierii ]l sus\in.) LOGOF{TUL BALO+ (sp[imântat): Cine l-a otr[vit? DOAMNA TANA: Eu... am sc[pat Moldova! OANA (]l prive=te =i lacr[mile ]i curg): Nu de=tepta\i pe +tef[ni\[! (Doamna Tana =i Oana se ]mbr[\i=eaz[ =i plâng.)

Sfâr=it

159

CUPRINS

LUCEAF{RUL Dram[ ]n 5 acte PETRU RARE+ LOGOF{TUL BALO+ VORNICUL GROZA PÂRC{LABUL MIHU, ]n urm[ hatman PÂRC{LABUL MATIA+ POSTELNICUL ALBOT{ PÂRC{LABUL LICIU SP{TARUL +ANDRU BIV-VEL LOGOF{TUL TROTU+AN PAN1 CRASNA+ PAN COSMA CHELNARUL HÂREA MOGÂRDICI SANDOMIR CORBEA CREMENE DOFTORUL +MIL I-IUL OSTA+ AL II-LEA OSTA+ AL III-LEA OSTA+ AL IV-LEA OSTA+ UN COPIL DE CAS{ O ISCOAD{ ANDREA ANTONIO I-IUL PESCAR AL II-LEA PESCAR AL III-LEA PESCAR AL IV-LEA PESCAR AL V-LEA PESCAR ELENA-DOAMNA OANA 160

GENUNEA NASTASIA DOLGA Boieri, osta=i etc.

161

ACTUL I Zidurile crenelate ale castelului din Suceava. La mijloc, un turn mai ]nalt. Pe sub turn, o poart[ de z[brele groase de fier prin care se vede curtea castelului. }n dreptul por\ii, o punte, l[sat[ peste =an\ul cu ap[, se sprijin[ pe dou[ lan\uri groase. Pe din[untru, de-a lungul zidurilor, un brâu de scânduri pe care se plimb[ osta=i de paz[. La apus, luceaf[rul argintiu.

SCENA I MOGÂRDICI, CORBEA, SANDOMIR =i CREMENE, pe brâul de scânduri, cu sarici l[\oase, cu arcuri =i cu suli\i. MOGÂRDICI, cu ve=minte de r[zboi pe sub saric[, cam cu chef, st[ jos pe brâu =i cu capul pe zid.

(Ceilal\i nu se v[d ]nc[.)

MOGÂRDICI (]n partea stâng[ a por\ii): Afurisit[ za... Numai curea =i o\ele... A= fi ]nghe\at de n-a= fi luat sarica... Vinul \ine de cald... dar, plosc[ mic[, vin bun =i foale g[urite... d[... (S-apropie ]ncet, din partea opus[, Corbea, Sandomir =i Cremene.) SANDOMIR: Cine-i acolooo? MOGÂRDICI (tres[rind): Cine s[ fie? CREMENE (]ntinde arcul): Cin’e-acoloo... c[ dau... MOGÂRDICI: Cremene, s[ nu dai, c[ te fac iasc[... M[... (Se pitul[ =i se ridic[.) Eu sunt... Ce, e=ti nebun?... Nu sunt eu mai mare, m[? CREMENE (abia \inându-=i râsul): Dup[ coif, a=a ar fi, dar nu dup[ ce este sub coif. Nu te uita la za, ci la zidurile Sucevei... Zidurile Sucevei stau ]n picioare fiindc[ =i noi st[m ]n picioare... Zaoa ta umbl[ pe dou[ c[r[ri... MOGÂRDICI: Nu mai spune... vas[zic[, ea e de vin[... Bâr! frig al dracului! (Corbea, Sandomir =i Cremene trec de cealalt[ parte, la Mogârdici.)

CREMENE: Cum o duci cu veghea, b[di\[ Mogârdici? 162

MOGÂRDICI: Mi-e frig, mi-e foame, =i foamea ca foamea, dar mi-e sete... CREMENE: B[di\[ Mogârdici, dormi=i ceva? MOGÂRDICI: Cine? Eu? +[guie=ti?... Am umblat, am ]nvârtit lancea, am ]ntins arcul, am... SANDOMIR: ...mângâiat plosca... MOGÂRDICI: Ei, da, de ce nu? SANDOMIR: ...M[ l[sai ]ntr-o rân[... MOGÂRDICI: H]-h]! SANDOMIR: ...=i, ca omul... ]nchisei ochii, s[ v[d cum ]mi =ade... MOGÂRDICI: H]-h]! SANDOMIR: Stelele, reci ca-n nop\ile de prim[var[... M[ uit la ele, ele se uit[ la mine... MOGÂRDICI: Tocmai! SANDOMIR: Pân[ m[ fur[ o dulce aromeal[... MOGÂRDICI (râzând): A, a, a=a e! SANDOMIR (repede): +i paza? MOGÂRDICI: Ce? ce?... Nu e adev[rat... Zisei eu c-am adormit?... Tu zise=i! SANDOMIR (strânge de mân[ pe Mogârdici): Oh, ce mai suta=! MOGÂRDICI: Au!... Adic[ de ce nu te rogi tu, Sandomir neic[, de mo=-t[u Groza s[ m[ lase chelar, cum porunci +tef[ni\[ dou[ zile ]nainte d-a muri? SANDOMIR: De mo= Groza? Un’ te po\i apropia... CORBEA: E osta= ]n toat[ legea! MOGÂRDICI: E, vorbi =i mutu!... “E osta= ]n toat[ legea!”... E, Sandomire, Sandomire, dac[ ai vrea tu, ai zice t[tân[-t[u, logof[tului Balo=, s[ m[ lase ce apucasem s[ fiu... Fiecare cu ale lui. El cu condeiul =i cu palo=ul, eu cu cheile =i cu poloboacele, el cu Divanul =i cu o=tile, eu cu gârliciul =i cu tâlvul...1 Dracul m[ puse s[ nu m[ dezbrac de za =i s[ narunc coiful =i sabia asta? Na... cap sec =i be\iv fudul... +i chelar, =i ]nz[oat... pân[ m-apuc[ vremea logof[tului Balo= =i-a pârc[labului Groza... A! =i grozav mi-e de sil[ de meseria de osta=! N-a= t[ia un pui de g[in[ s[ m[ tai!... Ce râde\i?... 163

Vou[ v[ vine u=or... Sandomir, nalt ca un stejar, Cremene, lat ]n spete cât trei, =i Corbea, scuipat osta=, negru, t[cut, ca o stânc[... Eu? Un burduf pe dou[ picioare! +i ce picioare... =ontâc... =ontâc... CREMENE: Ei, cum tr[i=i tu cu +tef[ni\[, cu acea vijelie care r[sturn[ tot ]ntr-o clip[? MOGÂRDICI: Mai mult r[sturnat... SANDOMIR: N-avea ce r[sturna... MOGÂRDICI: Turna, turnam, pân[ c[deam... +i-mi pl[cea, =i de fric[... CREMENE: De frica cui? MOGÂRDICI: A lui! SANDOMIR: Era fioros? MOGÂRDICI: Frumos =i ]ncruntat; mic=or, =i p[rea ca un munte; vesel =i trist; viteaz, =i plângea ca un copil; mândru, =i se juca cu mine ca mâ\a cu =oricelul. Or nu se n[scuse deplin, or n[scut deplin, s[-l fi luat din iele... Cine =tie?... “Mai rabd[, Mogârdici... Mai rabd[, =i mie mi-e sete”... Parc[l aud... +-a treia zi c[zu capul lui Arbore, =-al lui Toader, =-al lui Nichit[, =-al lui C[\eleanu, =-al lui Ieremia, =-al lui S[cueanu, =-al lui Condrea, =-al lui Sima, =-al lui C[r[b[\... Eram beat mort când ]ncepu urgia. Când trânti ]ntâiul topor, s[rii din somn. Auzii glasul mul\imii care se ruga de domn. La al doilea, m[ trezii d-a binele. Ie=ii din gârlici, alergai =i v[zui!... (+-acoper[ fa\a.) Oh! sunt clipe de la Dumnezeu când ai vrea mai bine s[ fii orb decât s[ vezi!... (D[ cu t[i=ul mâinii.) Eh!... Eh!... Eh!... Capul lui C[r[b[\ se rostogoli bolborosind... Slava Moldovei ]l blestema! +i b[trânul Arbore, portarul Sucevii, care-i fuse ca un p[rinte!... Eh! (D[ cu t[iu=ul palmei.)... N-a= vrea s[ fiu nici pârc[lab, nici hatman, nici vornic, nici logof[t, nici domn!... Dar doamna Tana... Oh! Ce frumuse\e =i ce nenorocire!... Se zice... SANDOMIR: Ce se zice? MOGÂRDICI: C[ ea l-ar fi otr[vit... SANDOMIR: +-a plecat nejudecat[? MOGÂRDICI: }ntreab[ pe tat-t[u, Balo=, c[ el \ine locul domnului... 164

CREMENE: +i unde-a plecat? MOGÂRDICI: }n Muntenia. Era munteanc[, fat[ a lui Neagoe Basarab. A s[rutat pe jupânesele =i fetele cur\ii =i s-a suit ]n olac. Femeile plângeau. “Un’ te duci, domni\[?” “La c[lug[rie.” +-a s[rutat pe sor-ta Genunea, =-a umplut-o de lacrimi, =-a ie=it pe poarta asta, =i s-a dus la vale, =i s-a pierdut ]n neguri. CORBEA (=opte=te): Genunea! MOGÂRDICI: Ce zise=i? CORBEA: Nimic. SANDOMIR: Coco=ii au ]nceput s[ cânte, =i luceaf[rul s[ se sting[. CREMENE: E steaua care se stinge cea de pe urm[. Uita\iv[... ca =i cum ar clipi. CORBEA: Mâine iar r[sare, =-apoi iar r[sare, =i-n veci va r[s[ri. SANDOMIR: Mult o s-o ducem noi f[r[ domn? MOGÂRDICI: N-ar vrea tat-t[u s[ fie? SANDOMIR: Na! MOGÂRDICI: Ba, z[u c-ar fi bine. Om bun =i drept... C[ pe tine — cât e el de mare — =i te pune de veghe ca pe orice copil de cas[... S-ar duce vestea de Bubuig-vod[... CREMENE: Ori Grozea... SANDOMIR: Trebuie s[ fii vi\[ domneasc[... MOGÂRDICI: Poi, Toader Balo= se zice c-ar fi boier vechi, vechi, de vro trei sute de ani =i mai bine, =i c[ s-ar fi tr[gând, dup[ spi\[, din fran\uji, =i mai de dincolo... CORBEA: De, hot[rât, ]mb[trânesc copil de cas[! Pe cine p[zim noi? Ce p[zim noi? CREMENE: Castelul din Suceava... SANDOMIR: +i Suceava... CREMENE: +i \ara... CORBEA: Eh! boierii se ceart[ pe cin’ s-aleag[... Vorbe... vorbe... Eu s[ strâng calul ]n sc[ri, =i s[ m[ duc, =i s[ m[ntorc viu sau s[ m[ sfârtece du=manii, =i s[ mai ia ]n copitele cailor! (Se aude un auit. To\i tresar.) 165

MOGÂRDICI (speriat): Cine s[ fie? SANDOMIR: E glasul lui Groza... MOGÂRDICI: Haiti! Fiecare la locul lui!

(Corbea, Sandomir =i Cremene se coboar[ =i trec ]n dreapta por\ii. Se duc. Se fac nev[zu\i.)

SCENA II MOGÂRDICI

MOGÂRDICI (singur, ]=i a=az[ coiful, ia suli\a =i se uit[ dincotro a venit uietul): Cine-i acolooo?... Aici, Mogârdici!... Sunt caraul[... Nu r[spunzi?... Nu?... (Dârdâie.) Mi-e frig... ba =i fric[... Nu s-aude nimeni... S[ m[ las p-o parte... (Nu se mai vede.) Cine-i acolooo?... D[ lozinca... Vorbe=te... Ori numai s[ urli... ca pot[ile la lun[?... D-ar fi fost logof[tul Balo=, l-ar fi luat gura pe dinainte =-ar fi strigat: bu-bu-buuu!... Neamul bubuiugilor!... Sandomir al lui Bubuiug... Frumos nume... Ce mi-e Mogârdici, ce mi-e Bubuiug. (Ridic[ capul.) Un fo=net?... S-apropie?... Mi s-a p[rut... (Nu se mai vede.) A=a... (Cânt[ o melopee veche.) Du, du, du, du... Du, du, du, du... (}n vremea aceasta s-apropie un om ostenit, ]nf[=urat ]ntr-un ve=mânt gros =i lung pân[-n p[mânt. Trece puntea, pune mâna pe toarta por\ii =i bate de câteva ori ]ntr-o bucat[ de fier. R[sunetul se pierde departe.)

SCENA III PETRU RARE+ =i MOGÂRDICI.

MOGÂRDICI (sare ]n sus =i se uit[ peste Rare=): Cine-i acolo?... Nu r[spunzi?... S[ nu dai, c[ m[ mi=c... adic[ s[ nu te mi=ti, c[ dau... (Tremurând.) N[sc[toare, o fi, or n-o fi?... Dac[ n-ar fi fost, n-ar fi b[tut... dac[ e, de ce tace?... Ce vrea?... Ce vrei, m[ omule?... 166

PETRU RARE+: Om bun... MOGÂRDICI (]l vede) Bunul s[-\i caz[ la inim[... Om bun sunt =i eu... Adic[ bun-bun, da... h]... h]... +i cum te cheam[, m[ omule? PETRU RARE+: Petru... MOGÂRDICI: Petru... Petru... Petru m[ cheam[ =i pe mine... Eu spui policra: suta=ul Petru Mogârdici, fost ajutor al c[pitanului copiilor de cas[, fost chelar al m[riei-sale vod[, luatul din v[zduh... C[ numai pe vite le cheam[ f[r[ policr[: Miercana, Dumana, L[bu=... Ho\ul! PETRU RARE+: Petru Rare= Majearul...1 MOGÂRDICI: Cum-cum? PETRU RARE+: Petru... MOGÂRDICI: P-al treilea nu l-am ]n\eles. PETRU RARE+: Majearul... MOGÂRDICI: M[-ga... A=a... Nu cunosc... Eu auzisem altfel... C[ nu puteam crede... PETRU RARE+: Deschide-mi, =i Sfântul Petru s[-\i deschid[ por\ile raiului... MOGÂRDICI: A! asta deloc... alilalte cât mai târziu... PETRU RARE+: Sunt rupt de oboseal[... MOGÂRDICI: Eu te-am rupt! De m-ai rupe-n buc[\i, =asta n-o fac. PETRU RARE+: D-a= fi un câine spart de mistre\, te-ai ]ndura. MOGÂRDICI: Spart-nespart, a=a ne-au poruncit logof[tul [l mare, Toader Balo= Bubuiug, =i Groza, [l mai mare peste o=ti, c[ pân[ n-ar spune lozinca s[ nu deschidem... +i eu nu \i-o spui, spune-o tu, =i dau por\ile de perete... PETRU RARE+: ...L-am cunoscut pe Toader... Era pisar pe vremea lui +tefan cel Mare, sfântul meu p[rinte... MOGÂRDICI: Cum-cum? PETRU RARE+: ...L-am cunoscut pe Groza... Era copil de cas[... Dou[zeci =i trei de ani am petrecut printre str[ini, mai mult ]nchis ca slobod... De câte ori n-am tras z[vorul ista, de câte ori n-am pus mâna pe toarta asta =i de câte ori n-am izbit a=a... (Bate ]n poart[. Mogârdici se sperie.) O! 167

p[mânt sfânt al \[rii mele! (Se ]nchin[ =i s[rut[ p[mântul.) Te moaie de lacrimile astea mai nainte d-a te dospi cu sângele meu! MOGÂRDICI: Ai?... E cam nebun... (Tare.) Ascult[! PETRU RARE+: Ascult. MOGÂRDICI: Ai ceva arme la dumneata, s[ nu d[m de vrun bete=ug... Ia apropie-te, =i... s[ nu te mi=ti, c[ dau... (Ridic[ arcul.) Nu prea mult... S[ v[d... Scutur[ dulama... (Se pleac[ dup[ zid.) PETRU RARE+: Cum vrei s[ vezi de te pleci dup[ zid? MOGÂRDICI: Asta e treaba mea... Vreau s[ te v[d f[r[ s[ m[ vezi... Uu! Corbea! Cremene! Sandomir! (Corbea, Cremene =i Sandomir vin repede.)

SCENA IV PETRU RARE+, MOGÂRDICI, CORBEA, CREMENE =i SANDOMIR.

MOGÂRDICI: Bine c[ venir[\i... Un nebun... Se-nchin[, s[rut[ p[mântul... Ce-o fi vrând? Nu =tiu... SANDOMIR: Ce vrei, str[ine? PETRU RARE+: Vreau ce vrea Moldova =i Dumnezeu! MOGÂRDICI: Nu v[ spusei eu?... Dar ce vrea Dumnezeu =i ce vrea Moldova? PETRU RARE+: Dumnezeu vrea legea =i Moldova pe +tefan cel Mare! MOGÂRDICI: E, +tefan e \[rân[... PETRU RARE+: Cel ce-a pierit tr[ie=te ]nc[, cel ce tr[ie=te va pieri iar =i din el va r[s[ri iar[=i... SANDOMIR: Ce glas! }\i merge la inim[... CREMENE: Parc-ar fi cu minte... dar, nu pricep... PETRU RARE+: }n curând vei pricepe... Chema\i pe Balo= =i pe Groza... Aci, dinaintea castelului, s[ judece =i s[ aleag[. (Corbea face semn lui Cremene ca s[-i cheme.) 168

MOGÂRDICI: Ce-o fi vrând? CORBEA: N-a spus? MOGÂRDICI: Ce-a spus? CORBEA: Mult... MOGÂRDICI: Ai priceput? CORBEA: Priceput. MOGÂRDICI: Tot? CORBEA: Cât e dat omului s[ priceap[: C[ e un om. Mogârdici. MOGÂRDICI: Eu deloc. PETRU RARE+: Ascult[, Mogârdici... c[ci Mogârdici te cheam[. MOGÂRDICI: Doar n-a s[ m[ cheme Ma-jea-rul! PETRU RARE+: ...\ie \i-am spus ceea ce ei nu =tiu, =i parca= fi suflat vorbele mele ]ntr-o jitni\[1 au pe gârliciul pivni\ii de sub pridvorul castelului... MOGÂRDICI (râzând): Da, cunosc! PETRU RARE+: De e cineva om, ]l cunosc nu dup[ chipul lui... MOGÂRDICI: Dar dup[ ce? PETRU RARE+: ...ci dup[ sufletul lui... MOGÂRDICI (râzând): Eu n-am suflet? PETRU RARE+: Ba ai, dar e ]ntunecat... MOGÂRDICI (râzând, d[ sarica jos =i arat[ la cap): Ei, nu v[ spusei eu? PETRU RARE+: O! po\i s[ pai =i mai ]nz[oat... Sub plato=a ta, d-ar fi =i de 50 de oca, st[ un suflet bun =i mole=it... MOGÂRDICI: Ai? PETRU RARE+: ...iar nu suflet bun, dar tare, cum se cuvine unui osta=. +i cin’ =i-a b[tut joc de tine c-un coif de vicleim =i c-o za parc-ar fi de râmlean? Ei, d-ar purta-o un om din Râm de acum cincisprezece sute de ani... Dar o por\i tu, Mogârdici... MOGÂRDICI: Mi se pare c[ m-a luat la vale... PETRU RARE+: E un mare me=te=ug s[ ]mbraci pe un om cu ve=minte omene=ti =i s[ nu paie om... MOGÂRDICI (sup[rat): Poi te-a= pofti s[ vii =i mâine... s[-\i deschid... 169

PETRU RARE+: Mâine se va vedea dac[ ast[zi n-ai fost paia\[. Un fier mâncat de rugin[ ]l arunci ]n foc =i-n ap[ =i salege ceva... Nasul t[u prea e ro=u =i prea \i-e fric[ de suli\[ pe care o \ii ]n mân[... MOGÂRDICI (vrea s[-l ]mpung[ cu suli\a): Uite... Uite... CORBEA (dându-i peste suli\[): }l cuno=ti? MOGÂRDICI: Nu. CORBEA: Atunci? MOGÂRDICI: Dar vrei s[-mi fie prieten? Ei, ce are, m[ rog, nasul meu?... Cam ro=u, ca un m[r domnesc, din pricina soarelui. Uite-acolo, da’ ce, \i-am cerut pe fiic[-ta or pe sor-ta de nevast[? PETRU RARE+: Fat[ n-am, sor[... o fi tr[ind? MOGÂRDICI: Ai or n-ai? PETRU RARE+: O mai fi tr[ind? MOGÂRDICI (râzând): De s-a n[scut =i n-a ie=it cu picioarele ]nainte, tr[ie=te... S[ n-ai nici o grij[... PETRU RARE+: A!... Nu, nu se cade s[ m[ sup[r de-o ]nchipuire de om... MOGÂRDICI (râzând): }nchipuit, eu? PETRU RARE+: }nchipuit? nu; ]nchipuire? da. MOGÂRDICI (râzând): Ei, nu v[ spusei eu? (S-aude o mi=care.)

CORBEA: Sât!... Logof[tul Balo=, cu mersul lui de neam ales, =i Groza, cu p[rul ro=cat ca focul, cu barba alburie... cât e de gros =i calc[ a lup fl[mând... SCENA V Logof[tul BALO+, pârc[labul GROZA, CREMENE, PETRU RARE+, CORBEA, MOGÂRDICI =i SANDOMIR.

MOGÂRDICI (de sus): Nu deschide, st[pâne... SANDOMIR: Ziua, singur, f[r[ arme... nu poate fi decât un om bun... (Corbea, Mogârdici, Sandomir se dau jos. Poarta se ridic[ =i apar ]n pragul pun\ii logof[tul Balo= cu to\i ceilal\i. Petru Rare= ]=i descoper[ capul =i se pleac[ ]naintea lor.) 170

LOGOF{TUL BALO+ (dup[ ce m[soar[ din ochi pe Petru Rare=): +i de un’ te-a suflat vântul?... De te-aduce vro judecat[, s-o facem. De aduci vro =tire, s-o ascult[m. De te mân[ vrun gând r[u... n-ai nimerit-o... Ce vrei, str[ine? Spune pe =leau. PETRU RARE+: Str[in am fost pe Vosfor, sub cerul, pe apa =i pe p[mântul cel mai blagoslovit de Dumnezeu. Str[in =i ]nchis am fost ]n cele =apte turnuri g[lbui de lâng[ marea albastr[ ca peruzeaua. Fugar =i huiduit, am trecut mun\ii de pe la mijlocul Turciei. De multe ori am ]nfundat ocni\ele cet[\ilor Semendria, Haliciu, Buciaciu, Cameni\a =i Cerni-Ostrov. Am ]mplinit 43 de ani, =i mai mult de jum[tate din via\a mea, m-a supus Atot\iitorul la toate ]ncerc[rile, =i m-a b[tut cu toate nenorocirile, =i ma r[nit cu toate suferin\ele. Pe Iov nu crez s[-l fi chinuit mai mult, c[ci ]n sufletul meu simt toate pl[gile de pe trupul lui Iov. +i Iov nu s-a ]ndoit de mila Celui-de-Sus... +i eu am crezut neclintit ]n t[ria lui vecinic[... PÂRC{LABUL GROZA (c[tre Balo=): Bine gr[ie=te! PETRU RARE+: M[ iart[, boierule... PÂRC{LABUL GROZA: Vorbe=te... PETRU RARE+ (c[tre Balo=): ...dar, dup[ câte-am ]ndurat, ]mi t[ia=i curajul de la ]nceput... LOGOF{TUL BALO+: Ce \i-am zis eu? PETRU RARE+: C[ sunt str[in! LOGOF{TUL BALO+: Str[in... de Suceava... PETRU RARE+: De castelul aista? De m-a\i lega la ochi, pe dibuite v-a= duce =i v-a= spune unde a fost c[mara de odihn[ a lui +tefan cel Mare, unde iatacul doamnei Maria, unde al armelor, unde paraclisul cu iconostasul la care ]ngenunchea cel care n-a ]ngenuncheat ]naintea nim[rui... Mau cunoscut trec[torile, drumurile, mun\ii c[run\i, apele limpezi =i codrii alb[strii ai Moldovei... adic[ le-am cunoscut pe toate ]n zilele grele =i zilele de slav[... +i tocmai aici s[ fiu str[in? Aici, unde-am crescut, unde am ]nc[lecat caii domne=ti, f[r[ =ea, f[r[ frâu, cu mâna ]nfipt[ ]n coama lor, gonind ca o stafie sub privirile arhanghelului pe care-l 171

v[d oriunde-mi ]ntorc ochii, pe care-l aud oriunde mia\intesc urechea, pe care-l simt pretutindenea, ]n mine =i afar[ din mine! Pârc[labul Groza (mi=cat): }n el? Cine s[ fie [sta? LOGOF{TUL BALO+: Ei, cine e=ti? PETRU RARE+: Petru-voievod! (To\i tresar.) LOGOF{TUL BALO+: Petru Pribeagul? PETRU RARE+: Am pribegit 22 de ani, dar nu sunt Petru Pribeagul, ci Petru Rare=, fiul Rare=oaii, =-al... (Se ]nchin[.) PÂRC{LABUL GROZA: +-al? PETRU RARE+: +i-al lui +tefan cel Sfânt! LOGOF{TUL BALO+ (emo\ionat): Tu? PETRU RARE+: Eu, Balo=! +tiu c[ e=ti logof[tul Toader Balo=, te-am cunoscut acum 30 de ani, erai diac1 al treilea. }ntr-o zi, scriai un sinet2 de danie =i cerneala se ]ntinse la un mislete,3 =i p[ta=i pielea de vi\el. Logof[tul T[ut azvârli cu c[lim[rile =i-\i rupse urechea. (Balo=, f[r[ s[ vrea, se pip[ie la urechea stâng[.) M[-nvârteam pe lâng[ tine. (}mi ziceai: “Petru cucuietu”). Când sângele ]ncepu s[ picure pe obrazul t[u, eu ]ncepui s[ plâng =i s[rutai pulpana b[trânului T[ut, =i-i zisei: “Eu sunt de vin[, pan logofete!” M[ lu[ de chic[, m[ r[suci =i m[ dete afar[. Peste-o s[pt[mân[ te duceai la pârc[l[bia Novogradului, neputând r[bda ru=inea d-a fi lovit pe nedrept de marele logof[t... Dar... m[ uit... =i nu te mai cunosc... LOGOF{TUL BALO+: Eu... nu te cunosc... }mi spui ]ntâmpl[ri adev[rate, dar tocmai fiindc[ sunt adev[rate, câ\i nu le-or fi =tiind? PETRU RARE+: M[ cunosc clucerul Moghil[, pârc[labul Grumaz[, vornicul Jurj =i câ\i al\ii, c[rora le s[ream pe genunchi =i le petreceam de=tile r[schirate prin p[r =i prin barb[... PÂRC{LABUL BALO+: O! e demult... I-a coperit p[mântul! Mor\ii nu pot a vorbire despre noi, noi putem s[ vorbim despre ei... PÂRC{LABUL GROZA: Eu a= =ti p-un Petru, cam ca tine de nalt, frumos b[ietan — nu zic, frumos e=ti =i tu — cu 172

must[cioara sub\ire — tu ai barb[ ]nspicat[ =i must[\i negre =i lungi — alb =i rumen la fa\[ — tu e=ti pr[jit de soare — sub\ire =i sprinten — tu e=ti pietros =i voinic. Vremea a pref[cut boierimea =i \ara. +i tu — de vei fi [la — n-ai sc[pat neatins. Din mândre\ea de copil te v[z b[rbat zdrav[n — dac[ ai fi [la. Ar trebui s[ se ridice m[ria-sa de la Putna =i s[ m[rturiseasc[ c[ tu e=ti Petru al R[re=oaiei =-al... (Se ]nchin[.) Altfel, nu glumim! Cu dovezile ce d[du=i... ai umplea \ara de s[mân\a lui +tefan cel Mare!... Corbea, Sandomir, Cremene, s[... (Face semn s[-l ia.) PETRU RARE+: Numai ]n castelul din Suceava nu fusesem ]nchis... MOGÂRDICI (râzând): A, e bine la noi! Umbr[... cât lumea! Dormi =i habar n-ai de e ziu[, de e noapte... Guzgani... câ\i pofte=ti... cenu=ii, =i mari, =i lacomi... Trei t[tari, sco=i de la r[coare, unul n-avea nas, altul urechi, =i-al treilea... la o mân[ cu trei de=te =i la un picior cu dou[... E, ai dracului guzgani... PETRU RARE+: S[ v[ dau =i alte dovezi... LOGOF{TUL BALO+: Da, c[ci, din ce-ai spus ar trebui s[ dovede=ti dovezile tale... Cremene, cheam[ =i pe ceilal\i din castel. (Cremene se duce.) PETRU RARE+: Da, s[ vie to\i, s[ scoatem lumina de sub obroc. MOGÂRDICI: S-o scoatem... de ce s[ n-o scoatem?... Dac[ o vrea s[ ias[... Nu v[ spuneam eu? CORBEA: Nu te-amesteca! MOGÂRDICI: De ce s[ nu m-amestec?... Boierii au dreptate... Un pârlit afl[ din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei, =i \op =i el... “Eu sunt Petru, copilul R[re=oaiei =-al lui”... Doamne, iart[-m[! (Se ]nchin[.) (Vin boierii, pan Trotu=anu, pan Mihul, pan Liciu, pan +andru, pan Matia=, pan Crasne=, pan Cosma, pan Albot[, chelarul Hârea =i Cremene.)

LOGOF{TUL BALO+: Boieri, care din voi cunoa=te pe drume\ul acesta?... S[ m[rturiseasc[. ALBOT{: Chipe= om, dar nu-l cunosc. 173

CRASNE+: S[-l vedem... Nu-l cunosc. TROTU+ANU: Mai degrab’ a= cunoa=te ce este decât cine este, cât face decât cine l-a f[cut. Ar fi osta=, a=a s-ar crede dup[ uit[tur[. Ochii lui joac[, ne m[soar[ =i ne cuprind; mâna dreapt[ are b[t[turi, semn c-a tras palo=ul de multe ori ]n via\[, =i-o \ine dezlipit[ de trup, ca =i cum ar fi gata de trânt[ dreapt[. MATIA+: +i ce vrea, logofete Balo=? LOGOF{TUL BALO+: Zice c-ar fi Petru... To\i: Care Petru? LOGOF{TUL BALO+: Al R[re=oaiei... =-al... (Se ]nchin[.) To\i: Ei!... S[ dovedeasc[! MOGÂRDICI: Boieri dumneavoastr[, de mine dete cu ochii ]ntâi =i ]ntâi... =i mi-a spus alte alea... c[ “cel ce-a pierit tr[ie=te ]nc[“... Dac[ a pierit, cum de tr[ie=te, dac[ tr[ie=te, cum d-a pierit? Asta e vorba? +i =i-a f[cut cruce, =i s-a plecat, =i-a s[rutat p[mântul... E cam... (Petru Rare= prive=te ap[sat pe Mogârdici, care ]ncepe s[ se clatine =i s[ dea ]nd[r[t.)

PETRU RARE+: Nu m[ cunoa=te\i, nu v[ cunosc. Ne vom cunoa=te. De o lun[ am p[r[sit Polonia. Am l[sat la grani\ele ei 4.000 de c[l[re\i, pe care craiul Poloniei mi-i pusese la porunc[, s[ m[ arunc asupra Moldovei =i s[ m[ sui ]n scaunul ei. Nu am vrut. Cine domne=te ]n silnicie nu e domn. +i-am zis c[l[re\ilor, gata de prad[, c[ “nu trebuie”. }ntr-un suflet trecui Prutul. Se zice c[ cocorii se ]mbat[ de bucurie, ca de vin, când se ]ntorc prim[vara =i-=i g[sesc cuibul. D-a= putea s[ sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la ]ntâia zi, dupe 22 de ani de pribegie, suflarea mea v-ar arde =i a\i sim\i din cine m[ trag =i ce drept[\i ]nf[\i=ez eu vou[! Deh, s[ las inima. Inim[ f[r[ cap, corabie f[r[ cârm[... Ajunsei la Hârl[u. V[zui pe b[trâna mea maic[. Crezui c-a= fi omorât-o strângând-o ]n bra\ele mele. }mi dete o Vivlie =i ]mi zise: “Aci zice despre tine tat[-t[u!” Iac[ Vivlia, (Scoate o carte de sub dulam[.) +i iac[ ce se gl[suie=te la fa\a a doua de la evanghelia lui Marcu: “La a cincisprezecea zi a lunei lui avgust 6992, Maria a n[scut un copil care se va chema Petru. +i acest fecior 174

s[ se =tie c[ este din Maria =i din +tefan-voievod. Scris-am eu, Luca Arbore, portarul Sucevei.” Isc[lit: “Io, +tefan-voievod”. Cunoa=te\i scrisul lui Luca Arbore =i-al voievodului vostru... Ei, socoti\i... (D[ cartea ]n mâna logof[tului Balo=. Boierii se gr[m[desc.) LOGOF{TUL BALO+: Da... da... parc-ar fi... PÂRC{LABUL GROZA (emo\ionat): Da, al lui... Slovele clet[nate... LOGOF{TUL BALO+ (lui Groza): Cum ]\i tremur[ mâna... PÂRC{LABUL GROZA: }mi tremur[... nu =tiu de ce... PÂRC{LABUL LICIU: Am colea un sinet de ]mp[r\eal[, de la Milostivul. S-apropiem isc[liturile. A=a... a=a... acela=i mers... aceea=i arunc[tur[... aidoma... Doar c[-n carte s-a isc[lit mai neted =i-n sinet mai tremurat. A fost mai tân[r... era mai b[trân... TROTU+ANU: Scrisul lui Arbore ]l cunoa=te\i? MIHUL: De ce? N-ar fi destul isc[litura domnului? +ANDRU: De ce? COSMA: Cum e asta? TROTU+ANU: Nu pricepe\i? Una de alta se \in: scrisul =i isc[litura. Dac[ altcineva a izvodit scrisul lui Luca, atunci =i isc[litura domnului e mincinoas[. Nu crede\i ochilor, care mai totdeauna v[ ]n=eal[, ci min\ii, care numai câteodat[ se ]n=eal[. PETRU RARE+: A=a e, are dreptate boierul. (Mi=care ]ntre boieri.)

TROTU+ANU: Eu, ]n vremea din urm[, cunoscui scrisul lui Arbore. Slovele lui, ca stârcii... De... prea e bine scris... De=i e cam de mult... leat 6992... S[ fi scris el?... N-a= =ti ce s[ zic... Altfel... Dumnezeu s[-l ierte, c[ +tef[ni\[ ]i ticluise o carte c[tre Ptru-vod[... (Prive=te spre Petru.) S[ fi jurat c[ e de el... +i s[ m[ ierta\i... S[ zicem c[ scrisul ar fi al lui Luca Arbore =i isc[litura a lui +tefan-voievod... A cui e Vivlia asta? PETRU RARE+: A Mariei a fost, acum e a mea. TROTU+ANU: A fost a cuiva =i acum e a altcuiva... Punga asta e a mea, dar punga asta am putut s-o fur... PETRU RARE+ (tres[rind): Eu s[ fur? 175

TROTU+ANU: Nu te sup[ra... MOGÂRDICI: O! domol, ia-o domol... TROTU+ANU: ...c[ sup[rarea dovede=te când c[ e a=a, când c[ nu e a=a. Unii se sup[r[ cu dreptate, al\ii cu strâmb[tate... Cum am putea s[ hot[râm de mânia dumitale f[r[ s[ te cunoa=tem? PETRU RARE+: (cutremurându-se): Vas[zic[, am furat-o... o! TROTU+ANU: Nu... nu... +i nu zic c[ “nu” se ]mpotrive=te lui “da” ...Ai adus o carte. }n carte, un sinet, un scris, =i dup[ scris o isc[litur[. Isc[litura seam[n[ cu a voievodului +tefan. Scrisul, pe fiin\[ de adev[r, nu-l cunoa=te nici unul car fi al portarului Arbore. Atunci cum vrei s[ credem c[ isc[litura ar fi adev[rat[?... +i, ]n sfâr=it... câ\i ar fi... luat Vivlia asta de la R[re=oaia ar fi copiii lui +tefan cel Mare? PETRU RARE+ (emo\ionat): A! izgonit de Bogdan, prigonit de +tef[ni\[, =i când nu e nimeni pe scaunul Moldovei, necrezut de nimeni =i urgisit de to\i! (Se aude un fâ=âit u=or.)

LOGOF{TUL BALO+: Ce e, Corbea? CORBEA: Vin jupânesele. MOGÂRDICI: Ca ni=te huluba=i domne=ti care-=i p[r[sesc cuiburile calde, a=a merg de tihnit =i de molcom... PETRU RARE+ (tresare): A, tr[ie=te Oana? LOGOF{TUL BALO+: Tr[ie=te, biata Oan[... PETRU RARE+: Biata?... De ce? LOGOF{TUL BALO+: De multe... de multe... c[-\i ]nghea\[ inima... (Vin =i se a=eaz[ ]mprejurul logof[tului Balo=, Oana, Nastasia, Genunea =i Dolca.)

PETRU RARE+ (dup[ ce le prive=te pe toate): Care e Oana? CREMENE: N-o cunoa=te? A! MOGÂRDICI: De un’ s-o cunoasc[? Ce, a mai v[zut-o? (Boierii privesc cu deosebite ]n\elesuri. Trotu=anu face un gest de ]ndoial[.)

1 Pan — titlu dat odinioar[ marilor boieri polonezi, utilizat uneori =i ]n Moldova.

176

PETRU RARE+ (emo\ionat): Cine e Oana? OANA (lini=tit[): Eu sunt. PETRU RARE+ (]nm[rmurit): Tu e=ti?... Ah!... OANA: Ce vrea str[inul acesta? PETRU RARE+: De la to\i “str[in” m-a mâhnit, de la tine m[ n[bu=e! Bine ar fi fost s[ fi fost surd ]n clipa ]n care deschise=i buzele! Nu m[ judeca dup[ chip. V[d cum nenorocirile au s[pat urme adânci =i-ntr-al t[u... Când m[ gândesc... O! dar nu-\i spune nimic glasul meu? OANA (mirat[): Nu! PETRU RARE+: Nu-\i aduci aminte... OANA: Nu te cunosc! PETRU RARE+: A! sta\i, boieri!... A\i auzit c[ +tefan ]nsemna pe copii... cel pu\in pe cei f[cu\i cu R[re=oaia, biat[ maic[-mea... OANA (mirat[): El... Petru Rare=?... }... PETRU RARE+ (d[ dulama jos =i r[mâne ]ntr-o armur[. Se descheie =i ]=i arat[ spata dreapt[): Privi\i... Iac[ semnul c[ sunt al lui +tefan-voievod... LOGOF{TUL BALO+: V[z un cerc... dar, =tiu eu... PÂRC{LABUL GROZA: Cercul cu care ]nsemna... m[ iart[... vitele domne=ti, ca s[ nu se amestece cu alte herghelii... MOGÂRDICI: +i cu cirezile de boi... PETRU RARE+ (lui Mogârdici): Tu... (Mogârdici se d[ afund ]n mul\ime.) TROTU+ANU: Semnul acesta a putut fi f[cut acum 40 de ani, dar =i acum 10 ani. +-apoi ce copil, d-al lui +tefan cel Mare, a\i aflat — cum zice dumnealui — ]nsemnat cu fierul ro=u la na=tere? OANA: Pe mine m-a ]nfierat, dar nu pe spata dreapt[, cu pe um[rul stâng, =i nu c-un cerc, ci c-un luceaf[r. TROTU+ANU: Ce deosebire! LOGOF{TUL BALO+ (c[tre femei): Ce zice\i =i dumneavoastr[? NASTASIA: Cum ar p[trunde mintea noastr[ unde nu p[trunde a dumneavoastr[? S[ dovedeasc[ c[ e copilul 177

R[re=oaiei =i-al lui... Eu sunt femeie, =i când vreau ceva, pot, dac[ dreptatea e de partea mea. Ce crezi, Dolca, c[ ]ntruna ]ndrugi c[ v[duvia Moldovei se va sfâr=i... Dolca: Ce s[ cred? LOGOF{TUL BALO+ (lui Rare=): O biat[ b[trân[-b[trân[, de pe vremea domnului... Ghice=te ce va fi... DOLCA: Nu ghicesc, maic[, ci ce va fi câteodat[ mi se arat[. A=a mi s-arat[ =i drumul domnului p-o lumin[, c[ nu e nici noapte, nici zi... Când sosi str[inul? MOGÂRDICI: Veni a=a, nechemat de nimeni... Adev[rat c[ nu te-am chemat eu?... Luceaf[rul dimine\ii se stingea, c[ n-a= fi putut citi, cu toate c[ n-am ]nv[\at s[ citesc. +i miera frig, =i mi-era somn, =i mi-era sete... (Groza ]i face semn s[ tac[.)

DOLCA: C[ va veni, va veni... dar c-a picat... GENUNEA (]n extaz): A picat! a picat!... Asear[ visai c[ vod[ intr[-n castel f[r[ de veste... =i azi... iat[-l!... TROTU+ANU: E! ]nchipuiri de copil... LOGOF{TUL BALO+ (surâzând): Un plod r[sf[\at... Cin’ s[ se uite ]n gura ei?... Nunea, nu mai spune prostii... GENUNEA: Tat[, a=a era... Cum ]l v[d... Nu m[ crede\i?... Bine... PETRU RARE+ (care tot timpul s-a gândit, tresare): }nainte d-a v[ p[r[si... PÂRC{LABUL GROZA: Greu s[ ne p[r[se=ti! Or vei fi domn, or vei fi dat judec[\ii ca ]n=el[tor de domnie! PETRU RARE+ (scoate un pumnal): }nainte d-a v[ p[r[si... PÂRC{LABUL GROZA: Ei, aia po\i s-o faci... PETRU RARE+: ...am s[ v[ spun un basm pe care nimeni nu-l =tie... MOGÂRDICI: Uite, uite, iar l-a apucat... iar s[rut[ p[mântul... (Petru Rare= se uit[ la Mogârdici. Mogârdici dispare.)

PETRU RARE+: A fost odat[ un chezar, bun ca pâinea cald[, viteaz cât nu-i sta cetate ]nainte, b[trân c[ n-a murit decât când a vrut, =i cu credin\[ ]n Dumnezeu, c[ lumea ]i zicea cel Sfânt. Pe lâng[ el se prip[=iser[ o fat[ =i-un b[iat. 178

+i fata era mai mic[, =i b[iatul mai mare. +i amândoi crescur[ sub privirile lui, ca dou[ flori sub razele soarelui. +i nu =tia unul de altul al cui e =i din ce neam s-ar trage. +i crescur[ ]n ne=tiin\[. Fetei ]i zicea Sulcina =i b[iatului Drume=. Chezarul ]i iubea ca pe ochii din cap. +i Sulcina era b[laie, cu p[rul galben ca spicul copt =i rotunjit pe spate... Ca al dumitale... GENUNEA (]l prive=te ]n extaz): Da? ca al meu? PETRU RARE+: ...c[ parc[ ar fi fost b[iat... ca dumneata... GENUNEA: A=a sunt eu? }mi pare bine... PETRU RARE+: +i abia ]mplinise pe la Florii 14 ani=ori... =i Drume= 21... chezarul era bolnav. }ntr-o zi, ce-i ab[tu, s[ cotropesc[ un \inut ce zicea c[ e al lui, =i era al lui, ]ntradev[r. Chezarul plec[ =i-l lu[ cu dânsul =i pe Drume=. +i Drume= se b[tu ca un zmeu, c[ iubea pe chezar, =i pas[mite =i pe fata cu p[rul galben ca spicul copt. +i se ]ntoarse chezarul biruitor dar =i mai bolnav. }ntr-o zi, Drume= ie=i din ]ntâmplare pe un cerdac descoperit... cum ar fi acela unde lucrau fetele domni\ei Maria... OANA: De unde =tie omul acesta cerdacul castelului? PETRU RARE+: ...=i v[zu pe Sulcina, care se ducea repede pe lâng[ o fântân[ de piatr[, ca aceea din ograda castelului vostru... OANA (tres[rind): De unde =tie a=a de bine ce este-n castelul pe care nu l-a v[zut niciodat[? PETRU RARE+: ...+i Drume= opri pe Sulcina. “Ce fugi, Sulcino?” “Nu, Drume=.” “De ce-\i sunt ochii ro=ii? Ai plâns?” “Nu.” “Ba da, ochii t[i sunt turburi”... “Ce ochi s[ r[mâie senini când ai bunului chezar ard!”... OANA (agitat[): Dar nu era nimeni acolo! PETRU RARE+: “Olecu\[ de odihn[, =i se-ntremeaz[ zmeul b[trân, =i se face bine”... “Bine? Bine s[-i dea Dumnezeu! Bine!” “+i \ie, Sulcino.” “+i \ie, Sulcino.” “+i dumitale, Drume=.” OANA (]n prada emo\iei): O! Maic[ a Domnului, iar ]nnebunesc ca pe vremea lui +tef[ni\[!... Treci la sfâr=it... Cum s179

a sfâr=it? (Mi=care ]ntre boieri.) PETRU RARE+: La sfâr=it?... Chezarul, bolnav r[u, sta ]ntins ]ntr-un iatac, cum ar fi acela de aici... din stânga... ]n mijloc, te sui p-o scar[, faci la dreapta, deschizi o u=[ =i cobori trei trepte... LOGOF{TUL BALO+: De unde =tii ce n-ai v[zut? (Mirare ]ntre boieri.) PETRU RARE+: Chezarul era numai cu Sulcina. +-odat[ veni, ca scos din fire, Drume=. “Doamne, m-a dus iubirea ca vântul =i m-a ]ntors grija ca gândul.” Venea de la maic[-sa, trimis de chezar. +i chezarul se ridic[ ]ntr-o rân[ =i-i zise cu un glas plin de ]n\eles. “Tot?” “Tot, m[ria-ta!”... “Sulcino, s[ m[ iube=ti ca p-un frate!” +i ea: “Cum \i-am spus, Drume=”... “Ca p-un frate bun, din aceea=i mam[ =i din acela=i...” “Cum?...” “Din aceea=i mam[...” “Da, frate!” +i se ]mbr[\i=ar[, =i plânser[. +i b[trânul chezar ]i blagoslovi... OANA (izbucne=te): O! vino ]ncoa, fratele meu [l bun de mam[ =i de tat[! (Petru Rare= =i Oana plâng =i se ]mbr[\i=eaz[.)

PÂRC{LABUL GROZA: Fratele ei? LOGOF{TUL BALO+: Voievodul nostru! TROTU+ANU: Os din osul lui +tefan cel Mare! (To\i ]ngenunche.)

PETRU RARE+ (Oanei): Nu, nu mai plânge... Toate au sfâr=it... Via\a noastr[, ca =i durerile tale! (Boierilor:) Scula\i! Mai bine vreau s[ v[d p-un b[rbat mort decât ]n genunchi! Sta\i drep\i, =i voi sta drept, =i cu dreptate voi cârmui Moldova! (Se uit[ la Mogârdici, care tremur[.) +i tu, gur[ rea... (}i face semn s[ se apropie.) MOGÂRDICI (d[ ]n genunchi): Om bun, m[ria-ta... PETRU RARE+: Om bun sunt =i eu... MOGÂRDICI (sp[imântat): A=a m-a f[cut mama... 1 Tâlv — fructul unei plante numit[ tigv[, sau chiar tâlv, ]ntrebuin\at la scoaterea prin aspirare a vinului din butoi; unealt[ de forma unei pâlnii cu \eav[ lung[, folosit[ ]n acela=i scop.

180

PETRU RARE+: M[-ta te-a f[cut om, ca pe to\i oamenii, =i tu te-ai f[cut neom... Nu vorbesc cu necaz... De azi ai s[ ]ncaleci calul... MOGÂRDICI (cu teroare): Mai bine taie-m[, m[ria-ta... PETRU RARE+: Te voi lega p-un cal, =i-n cea dintâi b[t[lie, =i-n cel dintâi rând, vei fi =i tu... MOGÂRDICI (cade jos): }h! PETRU RARE+: S[ te taie du=manii, or s[ te-ntorci om... Boieri, avem de lucru... S[ lucr[m! ACTUL II Tab[ra de partea stâng[ a râului Suceava. Cortul lui Petru Rare= ]n fa\[, mai ]n fund, acela al lui Groza. Se pierd ]n dep[rtare corturile osta=ilor, având ]n vârfurile lor deosebitele steaguri ale boierilor. Se vede ora=ul Suceava. Intrare ]n dreapta, ]n stânga =i ]n fund. Câ\iva copaci...

SCENA I MOGÂRDICI =i SANDOMIR.

(La o mescioar[, Mogârdici se-ncearc[ s[ fac[ o scrisoare. Pe obrazul stâng are cicatricea unei t[ieturi adânci.)

MOGÂRDICI (cu figura luminat[): A=a... ba nu... Am s[rit o slov[... Care dracului de slov[?... Sandomir, tu e=ti c[rturar, am scris bine? “D]-a-g]-[ M[-i-ie, c[ s]-]-t be-i-ne =i ]\ schi-i-u ca-s[ af-af c[-m... c[-m... ult a]= da cas[ af-af”... SANDOMIR (râzând): Cui scrii? MOGÂRDICI (serios): Ei!... Pe la Bra=ov, lâng[ Feldioara... SANDOMIR: Ei, cui, ei? MOGÂRDICI: Ei... dr[gu\ei mele... E, =i de ce nu?... Ce râzi? Ce râzi?... Nasul meu nu mai e vân[t ca or=avul de prune... SANDOMIR (râzând): E frumoas[? MOGÂRDICI: Cum s[ nu?... Cam groscioar[, cam otova, c[ nu ai =ti unde i-ar fi mijlocul... Mâinile, ca \urloaiele mele... +i obrajii rumeni =i tari, s[ spargi nuci cu c[r[mida... 181

E zidit[ din plin =i ai ce s[ruta... +i bun[, bun[, ca smântâna... Eu ]i ziceam “hai!” ea “hai!”... Of! mi-e drag[, Sandomir drag[!... S[ fie trei ani de când n-am v[zut-o, mititica!... SANDOMIR: E românc[? MOGÂRDICI: Da, s[soaioc[? Doamne, iart[-m[!... Din S[cele... Am l[sat-o la un sas cu anul... Ce râzi? Când vornicul Groza ]=i trase o=tile, eu ]i zisei: “M[ duc, Marie!” =i m[ ]necar[ lacrimile. +i ea: “D-apoi oi umbla s[n[tos.” +i m[ privi blând ca un vi\el... Ce râzi?... C[ n-o fi ca boieroaicele voastre... S[ le faci mototol, ca p-un =tergar, =i s[ le bagi ]n sân! M[ crezi?... Eu n-o puteam ridica de jos... C[ sus ar fi r[mas de nu s-ar fi pus ea jos... U! u! bat-o focu =i norocu! SANDOMIR (râzând): +i e cu anu? MOGÂRDICI: Ai?... Cu anu, fire=te... n-o s[ fie cu ziua! SCENA II MOGÂRDICI, SANDOMIR, CORBEA =i CREMENE.

CREMENE: A, ce mai faci, Mogârdici?... Sandomir? S[ fie patru ani de când nu v-am v[zut... Cum o duci cu b[uturica? MOGÂRDICI: Slav[ Domnului... adev[rat Domnului... Neam l[sat =i eu de ea, =i ea de mine... CREMENE: Cine-ar fi zis?... MOGÂRDICI: Vod[ a zis... +i ce vrea vod[ aia e!... C[ m[ lu[ =i m[ dete pe mâna a trei pui de zmei... Pâine, brânz[, ap[ =i cal... +i trei s[pt[mâni m[ gonir[ legat de cal. }n ziua ]ntâia, maic[, m[iculi\a mea, crezui c[ murisem... A doua zi, murisem =i ]nviasem... +i dup[ trei s[pt[mâni, u=urel ca o pan[... CREMENE: Mare minune!... SANDOMIR: Dintr-un bleau1 s[ stoarc[ aur! (Corbea surâde.)

182

MOGÂRDICI: Ce, m[ mutule, nu este a=a? CORBEA: De n-ar fi fost vod[ cum e, tu ai fi fost cum erai... MOGÂRDICI: Bine, c[lare, c[lare... O pornir[m ]n secuime. Pe mine m[ puse ]n straja ]ntâia, cu cerceta=ii, s[ vestim care pe unde e... Copoi alergând de colo-colo, pe dâmburi, prin mocirle, prin stufi=uri... P[mântul mi se p[rea ca-n palm[... D[dui de du=mani, ]nchisei ochii. M[ repezii, f[r[ s[ vreau, cu vro dou[zeci de voinici, ca ]ntr-o ocn[. }i sparser[m. A doua oar[ \inui ochii deschi=i cât putui. +i “hea” ei, “hea” =i eu. }i risipir[m... Azi a=a, mâine a=a, pân[ m[ deprinsei cu moartea =i ]ncepui s[ tr[iesc. Pe noi, moldovenii, ne-a fost a=ezat Dumnezeu a=a, c[, de voim s[ tr[im, s[ ]nv[\[m s[ murim... La rând... fiecare... C[, de-\i vine rândul, zvârli mâinile ]ntr-o parte, pui capul la p[mânt, =i pace... Ia s[ v[ spui eu una... N-o s[ crede\i... De fric[, ]ndr[znesc... }n fitece noapte ]mi zic: “Mâine am s[ mor!” “Ei =i dac[ [i muri, ce?” CORBEA: A=a te vreau, Mogârdici! MOGÂRDICI (ca =i cum ar juca): He-he-he! CREMENE: Nu pricep a=a prefacere. MOGÂRDICI: Ce nu pricepi tu?... De mult n-ai v[zut pe vod[ Rare=!... Când se uit[, m[soar[. Face semn unuia s[ ias[. |inte=te ochii ca p[cura. +i zice: “Via\a ta, ca =i a mea dopotriv[. De ce \i-e fric[?... S[ nu mergi de voi r[mânea la urm[“... +i-=i \ine cuvântul... Ei, m[ fl[c[i, m[, ce e lumea asta? Au un mu=uroi de furnici, au un cârd de =oimi. Dup[ cum e vod[, e =i \ara! C[ nu e \ar[ tic[loas[ nic[ieri. Ci domn, crai, chezar, tic[lo=i. Eu, be\ivul de pe vremea lui +tef[ni\[, ajunsei mia=ul cu sc[rile de fier sub Petru-vod[... CREMENE: Da’ cin’ te-a s[rutat pe obraz? MOGÂRDICI: La Feldioara, un cavaler, turnat ]n fier, c-o sabie dreapt[ =i grea... +i m-am repezit, lac de sânge, pe el... c[ auzii pe vornicul Groza...”Snope=te-l, Mogârdici, snope=te-l!” Ah! vornicul Groza e =i mare! Dar s[-l vezi la mânie! Ca un uria= se n[puste=te! Dup[ ce f[râmar[m oastea craiului Ferdinand, am z[cut la Feldioara ca la dou[ s[pt[mâni... C[ de nu z[ceam n-a= fi dat peste Maria... 183

SANDOMIR (râzând): A! ]i ticluie=te c[r\i... CREMENE: +tii s[ scrii? MOGÂRDICI: E, e... ceac-pac... nu ca logof[tul Toader! CREMENE: Mie nu mi-a intrat ]n cap... SANDOMIR: Dac[ nu iube=ti... CORBEA (pe gânduri): +i dac[ ai iubi? SANDOMIR: Ce nu face omul când iube=te! Omul de=tept e mai de=tept, nerodul e mai nerod. Omul de=tept... nu =tie carte? Se pomene=te ]ntr-o bun[ zi scriind. Nerodul merge pe calea b[tut[? Se pomene=te dând ]n gropi... SANDOMIR: Ei, pe la voi cum fuse, Cremene? CREMENE: Cum s[ fie? Ca pe la t[tari... I-am b[tut? S-au dus ]n pustiuri. Ne-au b[tut? Am tulit-o ]napoi. +i i-ar i-am b[tut, =i iar ne-au b[tut, =i iar i-am b[tut, pân[ au c[zut la pace... +i-am intrat la dragoste c-o t[tarc[... MOGÂRDICI: Ptiu! Spurcatule! CREMENE: Nu cum crezi tu... O feti=can[ m[runt[, sub\iric[, cu ni\el p[r b[lai, cu ochi mici-mici, pornind de la tâmple ]n jos. +ase luni a râs f[r[ s[-mi dau seama de ce. Când fu s[ plec[m, eu o s[rutai... MOGÂRDICI: +i eu am s[rutat pe Maria... z[u a=a! CREMENE: ...=i ea-mi zise: “Tu, moldavska... he, he... (semn c[ se duce) =i tu”... (Semn c[ nu se mai ]ntoarce.) +i ]ncepu s[ plâng[... MOGÂRDICI: Maria n-a plâns... De ce n-a fi plâns? (Râsete.) CREMENE: O luar[m ]napoi. Ea, bini=or, se a\inu de oblâncu =elei, =i merse, =i oft[, ca la dou[ ceasuri. Scoase din sân o turt[ alb[, mi-o dete =i-mi f[cu semn... “Moldavska... ]m... ]m”... O s[rutai. }nchise ochii =i m[ s[rut[. O l[sai ]n drum =i pornii. M[ uitai ]nd[r[t. Ea, acolo. Târziu, ]ntoarsei capul. Ea, ca o mogâldea\[, acolo. Pân[ n-o mai v[zui... +i a=a!... Dar tu, Corbeo, cum f[cur[\i la Obertin? (Mogârdici se uit[ s[ nu vie Petru Rare=.)

CORBEA: La Obertin ne b[tu Dumnezeu, nu le=ii. C[ s1

Majiar, m[jer — pescar, negustor sau c[r[u= de pe=te. 184

ar[t[ pe cer o stea cu coad[, cu coada ]ncotro vine Moldova =i cu capul luminos ]ncotro cade Polonia. +i Tarnovski, hatmanul le=ilor, pl[ti bocitoare s[ c[ineze p-ai no=tri c[ vor fi b[tu\i... Cum afl[ Petru-vod[, le trase vergele la spate =i le lu[ la goan[. D[du b[t[lia =i pierdur[m... Eu c[zusem... A trei zi m[ de=tept[ o n[luc[ blând[, blând[... o! SANDOMIR: A=a a fost s[ fie. CREMENE: Da’ ce e cu n[luca ceea, Corbeo? CORBEA: Nu =tiu. SANDOMIR: Era frumoas[? CORBEA: Da. MOGÂRDICI: Era b[laie? CORBEA: Da. SANDOMIR: O iube=ti? CORBEA: }... SANDOMIR: Ai mai v[zut-o? CORBEA: Da. CREMENE: I-ai vorbit? CORBEA: Nu. MOGÂRDICI: Ba eu, s-o v[z p-a mea, toat[ ziulica i-a= vorbi. I-a= zice: “Hai!” +i mi-ar r[spunde: “Hai!” (Sandomir =i Cremene râd.) Ce râde\i? CREMENE: +i ce face\i ]n tab[r[? SANDOMIR: Muncim. MOGÂRDICI: Ne trudim ciolanele s[ nu se deprind[ cu lenea. (}n stânga se aude zgomot.) Vine! (Câte=ipatru =ed drep\i.) SCENA III PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vistiernicul MATIA+, sp[tarul +ANDRU, doftorul +MIL =i cei de mai sus.

(Petru Rare=, cu bra\ul drept ]nf[=urat, =i dup[ el vin boierii.)

PETRU RARE+ (]=i scoate coiful. Se vede o =uvi\[ de p[r alb): Bine, Corbea? (Corbea tace =i d[ din cap. Rare= surâde.) Bine, Sandomir? 185

SANDOMIR: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta! PETRU RARE+: (necontenit gesticuleaz[ cu mâna a r[nit[): Semeni cu tat-t[u. Da, da, ai cu cine sem[na. LOGOF{TUL BALO+: }ncepe =i el... ce s[ fac[? PETRU RARE+: La lupt[ pui capul ]n piept =i te duci, =i-n urma ta, ceata, =i-ncotro s-aude “bu-bu-bu”, acolo e=ti =i tu =i ceata ta. Tocmai ca tat-t[u. Neamul Bubuiugilor... Mogârdici, bine? Mai... (Semn c[ trage la m[sea.) MOGÂRDICI (ru=inat =i sfios): A! nu, m[ria-ta! PETRU RARE+ (lui Cremene): A!... Tu cine e=ti?... }... Mia=ul Cremene... De patru anu nu te-am v[zut... Ba, da... v-a\i purtat bine... Mai ales dou[ cete de \[rani... V-a\i coborât prin Buceag? A\i vânat cai s[lbatici? CREMENE: Vânat, m[ria-ta. PETRU RARE+: Ce-a\i ucis mai mult? CREMENE: Arm[sari, m[ria-ta. PETRU RARE+: A=a e... Ca =i oamenii, arm[sarii trec ]n fa\a primejdiei, =i cu copitele lor, de trei ori ca copita calului nostru, bat tina pe loc, ]n ploaia s[ge\ilor, pân[ se nomolesc =i-i prind t[tarii cu arcanele. CREMENE: +i-i m[nânc[ la chefuri mari... PETRU RARE+: A, da, se zice c[ au carne dulce, =i t[tarii au carne spurcat[... (}l bate pe um[r.) Bine... Bine... O! dac[ to\i osta=ii mei ar fi ca voi... a= lua Buda, =i-n locul steagului verde cu cornul de lun[ pe turnurile ei ar fâlfâi prapurul Moldovei! LOGOF{TUL BALO+: Au s[ fie, c[ au de unde ]nv[\a. +MIL: Dac[-mi dai voie... Nu tot cu mânul [l r[nit... }nc[ cinci-=ase zile... doar n-a fi foc... PETRU RARE+: Te-am adus din Crâm ca s[... De ce veni=i trei zile dup[... O! S[raca Maria, doamna tinere\elor mele chinuite!... S[ uit... S[ m[ gândesc la Elena Despotovna... +i nu pot s[ uit... VISTERNICUL MATIA+: Dac[ omul =i-ar aduce aminte de toate ]n fitece clip[, pe lume n-ar mai fi decât spânzura\i =i nebuni... 1

Jitni\[ — magazie de grâne, hambar. 186

PETRU RARE+: Da, da... Te-am adus din Crâm s[-mi fii slug[, =i tu mi-e=ti st[pân, +mil... +MIL: Cine sluje=te e st[pânul adev[rat. Sluga face ce vrea sau ce poate. St[pânul prime=te, c[ n-are ]ncotro. Vas[zic[, el sufer[ ca s[-l slujeasc[ altul ]n loc s[ se slujeasc[ singur. Care vas[zic[, st[pânul e slug[ =i sluga st[pân... +i dac[ \i-e slug[ Martin =i Neac=u, de ce n-a= fi eu st[pân pe mâna care te doare? Când te slujesc acolo unde te doare, m[ria-ta te supui... Cine e st[pân =i cine e sluga? PETRU RARE+: Tu, +mil... glumind strecori adev[rurile... SP{TARUL +ANDRU: Dar când m[ria-sa porunce=te s[\i... (Semn c[-i taie capul.) Cine e st[pân =i cine e slug[? +MIL (râde): M[ria-sa e slug[, c[ci binevoie=te a-mi lua de pe umeri ceea ce nu-mi face trebuin\[. (Sever.) Nu cu aia, nu cu aia... M[ria-ta... Am s[ \i-o leg de gât... PETRU RARE+ (surâzând): +mil, a=a vorbeai cu p[rintele meu, +tefan cel Mare? +MIL: A!... +tefan?... +tefan era b[trân =i eu tân[r... M[riata e=ti tân[r... PETRU RARE+: O! tân[r! +MIL: ...=i eu b[trân. Pe vremea lui +tefan, de m-ar fi t[iat, mi-ar fi p[rut r[u. Pe vremea m[riei-tale... a= sc[pa do belea. Pe +tefan nu-l c[utam eu, ci mai mult el pe mine. O singur[ dat[ a \ipat, când l-am ars la picior, =i atunci a avut t[ria s[ se prefac[ c[ spune cum a \ipat tat[l s[u Bogdan, ucis la R[u=eni... M[ria-ta gemi uneori... PETRU RARE+: Gem, dar rabd. +MIL: Rabzi, dar gemi. PETRU RARE+: A... acela era un sfânt! +MIL: Care st[pânea durerea. PETRU RARE+: +i eu sunt un om... +MIL: Luptând cu durerea... (Lui Balo=.) Grozav seam[n[ cu taic[-s[u! PETRU RARE+: O! +mil, +mil... +MIL: Iar cu aia?... Dumnezeu a f[cut pe om cump[nit, c[ de l-ai t[ia ]n dou[, ce ar fi ]ntr-o parte ar fi =i-n cealalt[. Doi ochi, dou[ urechi, dou[ picioare, dou[ mâini. De se 187

]mboln[ve=te un ochi, vezi cu cel[lalt, de se boln[ve=te un picior, ape=i mai mult pe cel[lalt, =i de surze=ti d-o ureche auzi cu cealalt[... M[ria-ta faci ca un surd de o ureche, care =-ar pleca urechea a surd[ ca s[ auz[ =oaptele... PETRU RARE+ (zâmbind): Ei, cum e asta, +mil? +MIL: Cum s[ fie? Mai mi=c[ =i cu stânga, nu tot cu dreapta... Crezi c[ Dumnezeu \i-a atârnat pe stânga degeaba? PETRU RARE+: Copiii, doftorii =i femeile, st[pânii no=tri... Câ\i suntem, Corbea? CORBEA: Trei... PETRU RARE+: +i cu cinci ai lui Cremene, fac? CORBEA: Trei =i cinci... PETRU RARE+: Trei mii cinci sute... Zgârcit la vorbe, adev[rat osta=... Lucreaz[ fl[c[ii?... Nu pune\i bu=tenii gro=i... S[ treac[ Suceava cum or putea... +i c[l[re\ii de câte trei ori pe zi... MOGÂRDICI: Cât e timpul bun... PETRU RARE+: Cât e apa de mare... Balo=... (}ntinde mâna stâng[.) LOGOF{TUL BALO+: Iac[-le, m[ria-ta. (}i d[ 4 pergamente cu 4 pece\i ro=ii.)

PETRU RARE+: Corbea... Sunt patru sineturi pe care le dau la patru cete de \[rani, boierindu-i pentru purtarea lor cea falnic[. Viteji au fost, viteji-i fac. Ceata lui Pistri\u, a lui Fuior, a lui Stânc[ =i-a lui Buz[-Lat[. }i pui ]n st[pânire ohavnic[ asupra mo=iilor =i pustiurilor ce le gr[iesc la fitece sinet pentru fitece ceat[. D-aci ]nainte s[ fie oamenii slobozi, ei =i urma=ii lor. Mâine vor primi postav de vestminte, cai domne=ti, frâuri =i =ei cu sc[ri de fier. Duce\i-v[, aduna\i-i =i citi\i-le... +mil... (}i face semn s[ ias[.) (Vin din dreapta vornicul Groza, Trotu=anu =i pârc[labul Liciu.)

188

SCENA IV PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vistiernicul MATIA+, sp[tarul +ANDRU, vornicul GROZA, TROTU+ANU =i pârc[labul LICIU.

PETRU RARE+: Venir[\i... Vine =i doamna? PÂRC{LABUL LICIU: Da, m[ria-ta. PETRU RARE+: Turcu a plecat? VORNICUL GROZA: Plec[, m[ria-ta. PETRU RARE+: S[ se duc[... Turci lacomi, nu se mai satur[. +i nu vor dar, ci vor... LOGOF{TUL BALO+: Haraciul pe patru ani... PETRU RARE+: Cum? LOGOF{TUL BALO+: Merge p-al cincelea de când... PETRU RARE+: Mearg[ =i p-al zecelea... pe=che=, da... dar, haraci, plat[ de supus... nu! LOGOF{TUL BALO+: Haraci ne cer... PETRU RARE+: Nici pe=che=!... Am cheltuit destul cu Ungaria, cu Polonia =i cu t[tarii... O! de ce nu se une=te cre=tin[tatea sub chezarul Carol =i nu porne=te ca un potop s[ pridideasc[ puterile lui Soliman =i s[ azvârle pe necredincio=i dincolo de m[rile frumoase =i grece=ti! Bani, bani, pentru sultan, pentru vizir, pentru pa=ale... O \ar[ de vândut... =i le cump[r[ pe toate! Banii ne trebuie s[ pl[tim joldul osta=ilor, s[ cl[dim loca=e pentru iertarea p[catelor noastre =i pentru cei ce vor veni dup[ noi, ca s[ ne cinsteasc[ =tiindu-ne cine-am fost... }mpodobe=te Vorone\ul, zide=te din paji=te Pobrata, biserica Sfântului Dumitru din Suceava, biserica Uspeniei din Baia, Sfânta Parascheva din Târgu-Frumos, biserica din Hârl[u, Mân[stirea Secul din Mun\ii Neam\ului, da ce-i trebuie bisericii piscupale din Vad... Banii se ispr[vesc... +i d-a= avea, n-a= da turcului m[car de la= vedea cu ochii scur=i! VORNICUL GROZA (trage sabia): S[-i d[m... SP{TARUL +ANDRU: Pân[ n-o mai putea! PETRU RARE+: O, dac[ ob=tea cre=tinilor s-ar aduna ]ntrun sobor, i-a= spune eu câte p[cate are =i de ce-=i bate joc de ea fiara din |arigrad... PÂRC{LABUL LICIU: A= sluji cu drag[ inim[ cu steagul nem\esc, spaniol or fran\uzesc, pe deasupra prapurului nostru... 189

TROTU+ANU: Visuri... PETRU RARE+: Cine nu viseaz[ nu vede. Cine nu vede nu se ap[r[. Cine nu se ap[r[ piere... +i pentru cei sorti\i pieirei nu ne r[cim gura degeaba... TROTU+ANU: Via\a este un vis... PETRU RARE+: Vis... când se sfâr=e=te via\a... Dar ce l[s[m dup[ noi urma=ilor no=tri e =i-un fapt, =i-un drept, =io putere de-a tr[i... Mo=tenitorii no=tri nu ne vor m[sura via\a dup[ bucuriile ei, ci dup[ jertfele pe care le-am f[cut =tiind c[ ne jertfim pentru bucuriile lor... Eu m-am suit pe Ceahl[u =i-am f[cut ochii roat[, =i-am plâns ascultând, ca ]n vis, jalea aceluia=i neam risipit la trei coroane deosebite... }n Ardeal se las[ pe trei v[i — a Some=ului, a Mure=ului =i-a Oltului — moldoveni sadea... M-am tras pe munte-n jos =i-am privit pe trec[toarea Oituzului ca pe-o fereastr[ =i-am visat! +i-am biruit la Feldioara, la Bra=au, la Cetatea-de-Balt[, la Ciceiu, la Rodna, la Ungura=, la Bistri\a, o=tile craiului Ferdinand =i-ale chezarului Carol. Am st[pânit Ardealul, =i n-am ie=it din el decât amenin\at de bunul meu prieten Ian[= Zapolia... eh!... c[ se plânge turcului... ah! turcu!... de nu m[ voi ]ntoarce acas[ la mine. Nu v[ uita\i c-am fost când cu Ferdinand, când cu Zapolia, ]ntâi cu Ferdinand, apoi cu Zapolia, =i iar cu Ferdinand, =i iar cu Zapolia... Am ]n=elat ca s[ nu fiu ]n=elat! Mi-e totuna au cu Zapolia, au cu Ferdinand. Numai s[ deprind pe moldoveni s[ se plimbe d-a cindea muntelui ca la ei acas[!... C[ ar fi vro primejdie d-ar fi Ferdinand pe scaunul Ungariei, fiind fratele chezarului care ]mp[r[\e=te peste atâtea limbi =i neamuri?... N[luciri!... S[ ne apropiem noi de chezar, s[-i scurt[m din drum, luând Ardealul!... O! eu am visat! S[ viseze =i urma=ii mei! VISTERNICUL MATIA+: Ai f[ptuit... Ferdinand ]\i ]nt[re=te st[pânirea Bistri\ei, a Rodnei, a Ciceiului, a Ungura=ului, a Cet[\ei-de-Balt[, cu satele lor dimprejur. 1

Diac — scriitor de cancelarie, gr[m[lic. Sinet — act, document. 3 Mislete — denumirea slavon[ a literei m din alfabetul chirilic. 2

190

PETRU RARE+: Am ad[ogat la visele marelui +tefan =i visul meu! Am mo=tenit Ciceiul =i Cetatea-de-Balt[, am crescut mo=tenirea cu Rodna, cu Ungura=ul =i cu Bistri\a... Ah! +mil, +mil, vindec[-mi mâna, c[ am de lucru cu le=ii... Pocu\ia, cea cu 300 de sate =i 50 de târguri, e-a noastr[!... Ah! (Se plimb[ agitat.) TROTU+ANU: Norod mic, vise mari... VORNICUL GROZA: +iit! Taci! PETRU RARE+ (tresare): Mic e=ti tu! Moldova nu e mic[!... Neamul care se crede mic se mic=oreaz[!... }n lume nu po\i tr[i cer=ind, c[ci nu e loc de poman[ pentru cer=etori! TROTU+ANU: S[ se ]mplineasc[ rândurile... prea au pierit mul\i... PETRU RARE+: S[ nu num[ra\i =i s[ nu v[ num[ra\i! E cin’ s[ numere!... Uf!... Duce\i-v[ =i rândui\i, c-au s[ pice copiii lui Gritti... (Boierii ies prin stânga.) Eeee, Trotu=anu e mâhnit... nu e slujba pentru el!... +i mai sunt =i al\i boieri... h]!... SCENA V PETRU RARE+, GENUNEA =i mai târziu +MIL.

GENUNEA (intr[ prin dreapta, bate din picioare =i-i pune mâinile la ochi): Te-am speriat! PETRU RARE+: Oh, mi-a s[rit inima! GENUNEA: Cine sunt eu? PETRU RARE+: Tu?... Baba Dolca. GENUNEA: Nu. PETRU RARE+: Oana... GENUNEA: Nu... Are s[ vie. PETRU RARE+: Despotovna! GENUNEA: Nu... PETRU RARE+: Ei, cin’ s[ fie... cin’ s[ fie?... GENUNEA: Nu ghice=ti? PETRU RARE+ (râzând): Dac[ te-ascunzi... GENUNEA (]=i ia mâinile de la ochi): Eu sunt, m[ria-ta! 191

PETRU RARE+: Tu!... Tu e=ti o pas[re m[iastr[, care iei grijile =i dai bucuriile. GENUNEA: Eu?... O! ho! ho! (Sare repede la Rare= =i d[ s[i ia mâna.) A, nu p-asta... c[ mi-a zis +mil p-ast[lalt[... (}i s[rut[ mâna. Rare= o s[rut[ pe obraz. Genunea ]l s[rut[ repede pe obraz.) PETRU RARE+: A?... Ce-ai f[cut? GENUNEA: N-am f[cut bine, m[ria-ta? PETRU RARE+: A=a face numai doamna Elena... GENUNEA: A=a face numai doamna Elena... +i de ce face numai Despotovna? PETRU RARE+: Fiindc[ m-am cununat cu ea, Nunea... cu tine... GENUNEA: Da, cu mine nu te-ai cununat... PETRU RARE+: A! nu mai ]ncepe... Te spui t[tân[-t[u s[ te-astâmpere, c[ e=ti neastâmp[rat[... GENUNEA: O, i-am spus tatei demult... PETRU RARE+: Ei, =i ce \i-a zis? GENUNEA: M-a certat... Mi-a spus c[ m[ria-ta e=ti mare =i eu sunt mic[, c[ e=ti st[pân =i eu sunt roab[, c[ e=ti b[rbat =i eu fat[... PETRU RARE+: Ei, =i tu ce-ai zis? GENUNEA: Ce s[ zic? nimic... Toate le =tiam f[r[ s[ mi le fi spus nimeni... PETRU RARE+: Ascult[, Nunea!... Cum veni=i ]naintea celorlalte? GENUNEA: C[lare... PETRU RARE+: C[lare?... Voinice=te? GENUNEA: Da... voinice=te... PETRU RARE+: Am s[ te fac mia= de viteji, ca pe Sandomir... GENUNEA: Ah! ce bine-mi pare!... Tata mi-a f[g[duit c[ mâine m[ face viteaz, =i pururea mâine e azi, =i nu mai vine mâine, =i mereu a=a... El râde =i mie-mi vine s[ plâng... Vreau, m[ria-ta, cu m[ria-ta la r[zboi! PETRU RARE+: La r[zboi?... O! r[zboiul e crâncen =i tu e=ti fraged[. La r[zboi e urlet, =i nânchezat de cai, =i \ipete 192

de oameni, =i lacr[mi, =i sânge, c[ doi mun\i de s-ar izbi ]n capete, n-ar fi a=a de cumplit... GENUNEA: Te v[d oriunde ]ntorc ochii... +i de-i ]nchid te v[d =i mai bine... Când m[ culc, zic ]n gând: “Doamne, d[ domnului nostru biruin\[ asupra du=manilor no=tri, via\[ nesf[r=it[ =i fericire... neturburat[ cu Elena Despotovna, doamna noastr[!” PETRU RARE+: Da, da, neturburat[... GENUNEA: +i mi-apari =i mai frumos, =i mai viteaz... PETRU RARE+: Nunea, tu =tii ce sim\i? GENUNEA: Eu, ce simt? PETRU RARE+: Tu =tii ce vrei? GENUNEA: Nimic, s[ te privesc... PETRU RARE+: Du-te, Nunea, du-te... Or nu. (O ia de mâini =i se uit[ drept ]n dreptul ochilor ei.) Tu =tii c[ am doamn[?... GENUNEA: Da... PETRU RARE+: ...c[ am copii?... GENUNEA: Da... PETRU RARE+: ...c[ sunt... prive=te bine... c[ sunt b[trân... GENUNEA: A, nu... PETRU RARE+: ...c[ tu e=ti fata celui mai credincios =i celui mai mare din sfetnicii mei?... GENUNEA: Da... PETRU RARE+: ...c[ tu e=ti fecioar[... GENUNEA: Da... da... PETRU RARE+: Ei, atunci, ce vrei? GENUNEA: S[ te v[d biruind cum birui=i d-atâtea ori... PETRU RARE+: Sunt osta=... dar sunt domn!... Vino ]ncoa, Nunea, s[ te s[rut... (O s[rut[ ]n cre=tet =i-=i las[ capul pe capul ei.) Dumnezeu mi-a primit rug[ciunea mea pornit[ din inim[ curat[... Mi-a gonit patima care se ivise pe furi=... =i-n sufletul meu a rev[rsat pace =i lini=te! (O s[rut[ din nou.) Mai ]n\eles, Nunea? GENUNEA: Da, m[ria-ta, da! PETRU RARE+: E, ai s[ mergi la r[zboi... 193

GENUNEA: Cu m[ria-ta... PETRU RARE+: Cu mine... Roag[-te de +mil s[-mi ]ndrepte mâna... =i gata... GENUNEA: Unde e +mil?... +mil!... (+mil vine prin dreapta.) +MIL: Cine m[ cheam[?... D-ta, Nunea? GENUNEA: Mâna domnului la loc, degrab’, s[ sufli =i s[i treac[... +MIL (surâzând): Sufli ]n foc când se stinge, =i focul saprinde degrab’... Mâna domnului nu s-aprinde... ea trebuie s[ se prind[ ]ncet, ]nceti=or... Dumneata =tii s[ \e=i pânz[? GENUNEA: Da, =tiu... +MIL: Ce-ai gândi de mine când \i-a= aduce tort ]n jurubi\e =i \i-a= zice: “Nunea, pân[ mâine s[ fie c[ma=a gata?” GENUNEA: S[ urzesc, s[ pui pe sul, s[ \es, s[ n[lbesc, s[ croiesc, s[ cos... A= gândi c[ e=ti nebun... +MIL: C[ sunt nebun?... Iu nu gândesc a=a de dumneata. Iu am r[bdare =i a=tept s[ urzeasc[, s[ \easc[, s[ n[lbeasc[ rana domnului. +i peste =ase zile... când c[ma=a va fi gata... voi sufla =i-i va trece ]ntr-o clip[... GENUNEA: Cine \ese rana domnului? +MIL: Iu =tiu? Poate {l-de-sus... +tiu c[ \ese =i pânza e gata mai curând sau mai târziu... Ca la femei... Una vrednic[, alta lene=[... Una ]n dou[ s[pt[mâni n-are ce-alege... alteia, dou[ luni... =i-i mai trebuie ]nc[ dou[... PETRU RARE+: Ai ]n\eles, Nunea? GENUNEA: Rana... pânza... Nimic... +MIL: Da’ ce trebuie?... Tân[r[ e=ti, frumoas[ e=ti, cuminte, nu =tiu... Ce-i trebuie?... Ce-i trebuie ei nu e treaba mea... =i treaba mea nu-i trebuie ei... PETRU RARE+: +mil... +MIL: Iac[, ascult... PETRU RARE+: Ce-ai face tu dac[ o p[s[ric[ ar zbura din colivia vecinului ]n bra\ele tale? +MIL: D-ar fi frumoas[, i-a= smulge câteva pene... =i a= duce-o iar ]n colivia vecinului. PETRU RARE+: +i dac[ ar veni iar[=i? 194

+MIL (râzând): Ar veni iar[=i?... Las’ s[ vie... Dac[-i place... GENUNEA: A, nu, =ase zile... prea mult. PETRU RARE+: E, =i dac[ p[s[rica n-ar pricepe ce vorbim... +MIL: N-ar pricepe ea... (Se uit[ la Genunea. Ridic[ din umeri.) PETRU RARE+: +i dac[ vecinul \i-ar fi prietenul cel mai bun... +i tu domnul \[rii?... +MIL: Eu... (se uit[ la Genunea) i-a= zice: Genunea... GENUNEA: Ce e, +mil? +MIL (o d[ la o parte): Eu i-a= zice a=a... Vin s[ te s[rut, =i a= s[ruta-o cum s[ruta\i voi pe Maica Domnului... GENUNEA: Pe mine? PETRU RARE+: A=a am f[cut =i eu cu ea... GENUNEA: Cu mine? PETRU RARE+: Da, cu tine! (O ]mbr[\i=eaz[. Apar din dreapta Elena-Doamna, Oana, Nastasia, Dolca, hatmanul Mihu, Crasne= =i Cosma. Petru Rare= o las[ repede pe Genunea.) De=i n-a= fi avut de ce... +MIL: Norii p[teaz[ cerul pentru cei de jos... SCENA VI PETRU RARE+, GENUNEA, +MIL, ELENA-DOAMNA, OANA, NASTASIA, DOLCA, HATMANUL MIHU, CRASNE+, COSMA =i mai pe urm[ CORBEA.

OANA (se repede la domn =i-i s[rut[ mâna): A, fratele meu [l bun =i domnul nostru [l mare, când te ui\i tu la mine, miaduc aminte c[ tu =i cu mine suntem din aceea=i mum[ =i din acela=i tat[; tu z[mislit dup[ o biruin\[ =i eu ]nainte da birui... +i de aceea ie=i=i tu b[iat =i eu fat[. Frumoasele tale plete, cum le-au ]nc[run\it grijile \[rii... ELENA-DOAMNA: Doamne (]i s[rut[ mâna, o s[rut[ pe obraji) ]mi l[sai copiii jucându-se d-a osta=ii... Iliu=c[ trânti pe +tef[nel =i +tef[nel voi s[ mu=te pe Iliu=c[... }l oprii: “Nu, mam[, c[ nu e la r[zboi”. +i el, cu lacrimile-n ochi: “S[ nu afle tata!” O! Despotovna, p[r[si=i astfel pe copii pentru asemenea s[rut[ri... Ce fericit[ e=ti! 195

GENUNEA: Ce fericit[ e=ti! ELENA-DOAMNA: Nu-i a=a, Nunea? PETRU RARE+: +i Dolca de ce s-a \inut dup[ voi ca un câine b[trân =i credincios? ELENA-DOAMNA: De azi-diminea\[, ne-a zis, aci mie, aci Oanei, aci Nastasiei: “S[ m[ duce\i la domn, c-am s[-i vorbesc”. +i ea, care nu mai vede, vorbe=te de vedenii. NASTASIA: Nu vede =i-a ]nceput s[ nu mai aud[. PETRU RARE+: Bunico, vino-ncoa. DOLCA (tremurând): Parc[ aud glasul lui... PETRU RARE+: Nu ]ntr-acolo, bunico... Aci... A=a... DOLCA (tremurând): S[ s[rut mâna lui Petru, fiul lui +tefan, nepotul lui Alexandru, ctitorii Moldovei... PETRU RARE+: Nu... nu a=a, bunico... DOLCA (]i pip[ie mâna r[nit[): Inelul cu pecetea... mâna... PETRU RARE+: A, bunico, m[ doare... DOLCA: Eu \i-am pricinuit durerea? +MIL: Tu nu mai e=ti pricin[ nici de dureri, nici de bucurii... Dolca: Ce-ai zis, m[ria-ta? PETRU RARE+: Ce te-aduce, bunico? DOLCA (tremurând): Azi-noapte — cum piroteam cu cojoaca ]n spinare — odat[ se f[cu lumin[, =i-un ]nger pic[ din cer, =i-mi zise: “Spune domnului s[ nu-i taie, s[ nu-i spânzure, s[ nu-i trag[ ]n \eap[, s[ nu-i otr[veasc[, s[ nu-i ]nece”. +i mi-a zis: “Spune domnului s[ se strâng[ de pe drumuri, ca s[ nu se-ntoarc[ =i biruitor =i biruit”. +i pieri =i ]ngerul =i lumina... E porunc[ de la cel care porunce=te celor v[zute =i nev[zute, =i \ine p[mântul pe ape, =i nu i-ar fi ]ntru nimic s[-l sufle ca p-un gunoi din palm[... S[ m-ascul\i, maic[, c[ nu m-ascul\i pe mine! COSMA: Cam greu ce vrei dumneata, m[tu=[... CRASNE+: S[ nu se ]ntoarc[ biruitor =i biruit... (Elena-Doamna =i Nastasia se ]nchin[.)

PETRU RARE+ (pe gânduri): Ce v[ ]nchina\i? Crede\i ce spune b[trâna? ELENA-DOAMNA: A, nu, m[ria-ta, dar vorbele ei... 196

NASTASIA: +i cum st[! DOLCA (cu ochii spre cer): I-am spus... I-am spus...

(Elena-Doamna se vâr[ ]n Petru Rare=, Genunea ]l ia de pulpana vestmântului.)

+MIL: Urmele unei case pr[date de tâlhari... La ]nceput nu-i cunoa=tem =i ne juc[m cu ei, pe urm[ le facem cuno=tin\[ =i ne plac, =i-i chem[m, =i vin... Apoi se-nmul\esc =i stau pe capul nostru, =i ]ncep s[ ne fure, =i ]n cele din urm[ ne jefuiesc... ELENA-DOAMNA: Cine, +mil? +MIL: Tâlharii... ELENA-DOAMNA: Care tâlhari? +MIL: {i care-\i plac =i dumitale... =i-mi sunt cam grei mie... {i care te fac pe dumneata a=a de frumoas[ =i pe mine a=a de urât... Anii, m[ria-ta... anii, care i-au pr[dat auzul, v[zul, mirosul =i min\ile! PETRU RARE+ (pe gânduri, caut[): S[ nu-i tai, s[ nu-i spânzur... |]... (Se duce la o pe=ter[. Prive=te. Se gânde=te.) A! s[ vie Corbea!... Bunico, ce-ai visat se va izbândi. DOLCA (tres[rind): N-am visat, am v[zut... +i ce v[d, de când nu mai v[d, se ]mpline=te... (Intr[ Corbea =i, z[rind pe Genunea, ]ncremene=te.)

PETRU RARE+: Corbea, ai vrun osta= zidar?... Unde te ui\i?... CORBEA: Cum, m[ria-ta? PETRU RARE+ (r[stit): E vrun osta= zidar? CORBEA: Nu, m[ria-ta, nici un osta= nu e zidar... Sunt mai mul\i care au fost zidari =i sunt osta=i... Unul a zidit la meterezele Ciceiului din porunca vl[dichii de la Vad... dar vl[dica de la Vad a luat pe Vlad din Ciceu =i l-a pus osta=... PETRU RARE+ (zâmbind): S[ te fereasc[ Dumnezeu de mutul care vorbe=te!... Ei, m[ omule, ai un osta= — fie =i Vlad al vl[dichii de la Vad — care s[ zideasc[ aceast[ bort[? CORBEA: Am! PETRU RARE+: S[ vie ]ncoa, cu mistrie, cu pietre =i cu moloz...(Corbea iese repede prin dreapta. Vin =i ceilal\i boieri.) 197

SCENA VII Cei de sus =i logof[tul BALO+, vornicul GROZA, vistiernicul MATIA+, ANDREA, ANTONIO, un c[l[u =i mai mul\i iunaci.

LOGOF{TUL BALO+: S-apropie, m[ria-ta... VISTERNICUL MATIA+: Se v[d... =i n-au s[ se mai vaz[! ELENA-DOAMNA: Vin talienii? GENUNEA: Vin? OANA (din mul\ime): Nu li se vede fa\a, cernit[ ca =i sufletele lor... Orice-au f[cut, Dumnezeu s[ le ierte p[catele! +MIL: Nu se poate, m[ria-ta, f[r[ s[-i judeci... PETRU RARE+: Cum, s[-i osândesc f[r[ judecat[? +MIL: +i dac[ nu i-ai osândi? PETRU RARE+: M[ osândesc ei pe mine! VORNICUL GROZA: Sabia a c[zut. +i ei, venind ]ncoa, sunt ca ni=te osândi\i care ar merge cu capetele ]n mâini la ]nmormântarea lor... PETRU RARE+: S[ plece c[l[ul! (C[l[ul se duce.) VORNICUL GROZA: De ce? +MIL: S[ se duc[ la dracu, s[-i cear[ capul pe tipsie... (Intr[ cei doi fii ai lui Gritti, Andrea =i Antonio, lega\i cu mâinile la spate =i cu z[branice negre l[sate pe fe\e. Dup[ ei, un zidar, cu mistria, ciocanul =i g[leata cu moloz. Doi osta=i iaduc pietre. Mogârdici comand[ alaiul. Un ungur duce pe o tav[ capul lui Gritti, acoperit cu un =tergar. Se opresc. Ungurul pune jos capul lui Gritti. Din mul\ime s-aude un oftat.)

PETRU RARE+ (dezvele=te capul lui Gritti): E capul lui Gritti... MAI MUL|I: A! al lui Gritti? PETRU RARE+: ...ocârmuitorul turcesc al Ungariei... Dar fi fost capul lui plin de minte ca buzunarele lui de bani, ar fi râs =i azi, =-ar fi povestit, cu str[lucirea lui u=oar[, ]ntâmpl[rile din serai =i plimb[rile de pe Vosfor =i de pe m[rile furioase =i schimb[toare la fa\[! +i d-ar putea s[ mi=te buzele, cum curge din =ipot ap[ nesfâr=it[, a=a ar n[v[li minciunile cu ]nf[\i=area adev[rului! (Ungurul ]i d[ o scri198

soare.) De la Zapolia? S-o citim... “}\i trimit capul, plin de de=ert[ciuni, al lui Gritti”... +MIL: Nu =tiu dac[ a fost vrodat[ mai de=ert ca acum! PETRU RARE+: Când a urm[rit ca, din c[m[tar vene\ian, s[-=i puie pe cap coroana lui Matia= Corvin... (Cite=te.) “}\i trimit capul, plin de de=ert[ciuni, al lui Gritti; f[ =i tu copiilor lui ce-am f[cut eu tat[lui lor”... ELENA-DOAMNA (cu mil[): P[cat! Sunt tineri! GENUNEA: Nal\i =i sub\iri! OANA: Ca dou[ f[clii stinse sau care se vor stinge! PETRU RARE+ (se iut[ la femei, apoi cite=te): ...”A c[zut capul aceluia care vroia s[ fie craiul Ungariei; s[ cad[ =i capetele acelora care au voit s[ fie”... OANA: Ce s[ fie? PETRU RARE+: S[ v[ spuie Matia=! VISTERNICUL MATIA+: Am aci scrisul vl[dichii de Lund, ]mputernicitul chezarului Carol. (Scoate scrisoarea.) }n ea gl[suie=te chezarul. (Cite=te.) ...”B[ga\i de seam[ c[ Poarta urm[re=te s[ puie crai Ungariei pe sluga sa Gritti =i pe copii lui voievozi”... ELENA-DOAMNA: Unde? VISTERNICUL MATIA+ (cite=te): ...”Pe Andrea ]n Muntenia =i pe Antonio ]n Moldova”... To\i: A! a! LOGOF{TUL BALO+: S[ vie c[l[ul! VORNICUL GROZA: C[l[ul sunt eu! PETRU RARE+: Nu, nici sabie, nici bra\ moldovenesc... Lua\i-le fearele... Andrea, Antonio, intra\i aici... (Le arat[ pe=tera.) ...Da\i-le dou[ cu\ite... Me=tere zidar, astup[ intrarea... ANDREA: Ah! Dio mio!1 ANTONIO: Madonna mia, aiutaci!2. (Se coboar[ ]n pe=ter[.) PETRU RARE+: +i de vi se va ur] cu via\a, oricând pute\i muri... +i spune\i Dolchii c[ nu i-am t[iat, nu i-am spânzurat, nu i-am tras ]n \eap[, nu i-am otr[vit =i nu i-am ]necat... (To\i pleac[ capul. Zidarul lucreaz[.) 199

ACTUL III O dumbrav[ de stejari aproape de v[rsarea Cirimu=ului ]n Prut. }n fa\[, o rari=te. Un cort. }n dep[rtare se v[d malurile Prutului. Trunchi de copaci r[sturna\i.

SCENA I GENUNEA, un osta= r[nit, CORBEA, mai târziu, +MIL.

GENUNEA (c-o carte de rug[ciuni): Dau s[ m[ rog =i-mi alunec[ ochii pe rânduri... Gândul, la mâinile lui aspre care mângâie a=a de potolit. O, Doamne, ]ndur[-te, ap[r[ =i p[ze=te pe domnul \[rii... UN OSTA+ (r[nit, vine din stânga): Olecu\[ de vin... GENUNEA: }ndat[... (}i d[ ulcica.) Te doare? OSTA+UL: Nu m[ doare... M[ ia cu sfâr=eal[ de la lingurea... Mul\umim... (Se duce. Corbea vine din dreapta.)

GENUNEA: A! Corbea... Iar dumneata? CORBEA (r[sufl[ repede): Iar... GENUNEA: Cau\i pe domn? CORBEA: Nu... nu pe domn... GENUNEA: Pe vornic? CORBEA: Nici pe vornic... GENUNEA: Pe tata? CORBEA: Nici pe logof[tul Balo=... GENUNEA: Ei, pe cine cau\i? CORBEA: Caut pe cineva... M-a trimis... GENUNEA: Cin’ te-a trimis? CORBEA: Am uitat cine m-a trimis... GENUNEA (surâzând): Sufli ca un cal dup[ ce-a ridicat la deal o povar[... CORBEA: Da, suflu, mai greu ca arm[sarul care m[ dusen spinare. GENUNEA: Stai... (I-arat[ un copac.) S[-\i dau ni\el vin... 200

CORBEA: Mul\umim, stau... GENUNEA: Poftim, bea... CORBEA (aduce oala la gur[): Am b[ut, mul\umim... GENUNEA: Ai venit repede? CORBEA: Foarte repede... GENUNEA: De departe? CORBEA: O, de departe... GENUNEA: Dincotro? CORBEA: Dincolo... ba nu, de la apus... nici de la apus... GENUNEA (surâzând): {i fi venind de undeva... CORBEA: Mi-am uitat ca p[mântul... S[ m[ odihnesc... Mi-a luat Dumnezeu min\ile... GENUNEA (pune mâna pe mâna lui): Ce c[ldur[ ai! CORBEA: Da, am c[ldur[... GENUNEA: +i cum \i se bate inima! CORBEA: Da, ]mi bate... GENUNEA: S[ te fi certat domnul? CORBEA: Niciodat[ nu m-a certat domnul... GENUNEA: Parc[ ie=i=i din b[t[lie... CORBEA: }n b[t[lie n-am inim[... GENUNEA: Ei, ce \i s-a ]ntâmplat? CORBEA: O, nimic... GENUNEA (privindu-l lung): Corbeo, =i alalt[ieri nu =tiai de unde vii =i \i se b[tea inima... CORBEA: Alalt[ieri?... Am venit ]ncet... =i deodat[ o trud[ din senin... GENUNEA: Alalt[ieri... bine... Dar azi? Fiindc[ veni=i repede =i de departe? CORBEA: Se vede... Stai, Nunea!... De ce nu stai? GENUNEA: Dumneata e=ti ostenit, eu nu sunt ostenit[... CORBEA: Stai... fiindc[... nu e=ti ostenit[... GENUNEA (surâzând): Mai departe or mai aproape? CORBEA: Unde vrei, Nunea... GENUNEA: Ciudat!... Dumitale \i-e fric[ de r[zboi? 1 Bleau — tinichea; tabl[ de fier cu care se ]mbrac[ la capete osia carului.

201

CORBEA: Mie?... O, nu! GENUNEA: Dar ]\i place? CORBEA: Nu =tiu... De-i place domnului, ]mi place =i mie... GENUNEA: Atunci... poveste=te-mi cum te-ai b[tut la Feldioara... CORBEA: M-am b[tut cum se bate... GENUNEA: Spune-mi peste câ\i osta=i erai, cum i-ai dus, cum ai luat prapurul cr[iesc, cum ai fost r[nit, unde, cine tea ]ngrijit... a=a... CORBEA: S[ fi avut ca la o sut[. Eu mergeam ]nainte =i ei dup[ mine, pân[ am ajuns la [l cu prapurul. L-am p[lit =i iam luat prapurul. Vornicul Groza mi-a zis: “Ce faci, Corbeo?” “Ce s[ fac?”... M-a ]n=f[cat =i... nu mai =tiu... M-am pomenit ]ntr-un cort oblojit la genunchiu stâng, la um[rul drept =i la cap... +i m-a ]ngrijit Dumnezeu... Nu =tiu s[ povestesc... GENUNEA (râzând): Spune-mi un basm... CORBEA: Basmul e ce s-a ]ntâmplat altora, =i eu nu =tiu s[ ]n=ir ce mi s-a ]ntâmplat mie... GENUNEA (râzând): Nu =tii nici unul? CORBEA: Ba... a= =ti unul... GENUNEA: E, spune-mi-l... CORBEA: A= =ti unul... c-o fat[ frumoas[, frumoas[, de ]nghe\au apele, =i c-un b[iat nalt =i urât... GENUNEA: Dac[ era nalt, nu era urât... CORBEA: ...care se b[tea cu zmeii =i cu s[cuii... GENUNEA (râzând): Cu cine? CORBEA: ... cu zmeii =i cu... Muma-P[durii... =i-i biruia... GENUNEA: A, dac[ se b[tea =i-i biruia nu era urât... CORBEA: ...c[ci iubea pe fata frumoas[-frumoas[... =i ea nu-l iubea... GENUNEA: Ce proast[! CORBEA: ...=i nici nu aflase c[ b[iatul o iubea... GENUNEA: Ce neroad[! CORBEA: ...=i b[iatul nu-i spunea... GENUNEA: Ce prost! CORBEA: ...c[-i era fric[... GENUNEA: O! ce nerod! 202

CORBEA: ...pân[ a murit mai mult vrând ca nevrând... GENUNEA: S[racul! CORBEA: +i fata, aflând de câte se petrecuser[, a plâns... a plâns... =i-atât. GENUNEA: S[raca! +i de ce-i era lui fric[ s[-i spuie? CORBEA: Vezi c[ ea era de neam =i el un biet \[ran ajuns dup[ multe =i multe... GENUNEA: +i dac[ era \[ran? Era viteaz, nu era de rând. CORBEA: +i-avea mâinile aspre =i pârlite, =i-ale ei erau albe =i rumene... GENUNEA: +-ale domnului sunt aspre... =i sunt a=a de bune, c[ toat[ ziua le-a= s[ruta... CORBEA (tres[rind): +i el b[nuia c[ ea iubea pe altul... GENUNEA: Cum iubea pe altul? CORBEA: Cum se iube=te... GENUNEA: Cine-i spusese? CORBEA: Nimeni... Sim\ise el... GENUNEA: +i ea era iubit[ de [l pe care-l iubea? CORBEA: Nu =tiu... GENUNEA: Ce trist[ poveste! CORBEA: Dac[ nu =tiu alta mai vesel[... Te rog, d[-mi olecu\[ de vin... (Genunea se duce s[-i aduc[. Corbea se uit[ dup[ ea.)

GENUNEA: Poftim, Corbea... Nu bei? CORBEA: Nu... nu mi-e sete... GENUNEA: Zise=i c[... CORBEA (emo\ionat): Mi s-a p[rut... Se va sfâr=i curând... GENUNEA: Ce s[ se sfâr=easc[? CORBEA: Povestea mea... GENUNEA: Nu s-a sfâr=it? CORBEA: Nu ]nc[... mai e... GENUNEA: N-a pierit el? Nu l-a plâns ea? Ce mai e? (S-aude zgomot. Vine Mogârdici =i Sandomir.)

203

SCENA II GENUNEA, CORBEA, SANDOMIR =i MOGÂRDICI. Mai târziu, +MIL.

(Mogârdici =i Sandomir vin din partea stâng[. +e opresc pu\in =i privesc la Genunea =i Corbea. Mogârdici e cu o cicatrice proasp[t[.)

MOGÂRDICI (lui Sandomir): Frumoas[ de pic[, o icoan[... S[rut[m dreapta. SANDOMIR: +i p-a stâng[... MOGÂRDICI: P-amândou[... GENUNEA: Dincotro? MOGÂRDICI: D-aci, de lâng[ dumbrav[... (Lui Corbea.) +i tu ce te plimbi a=a? CORBEA: A=a m[ plimb eu... MOGÂRDICI: Eu de ce nu m[ plimb? GENUNEA (râzând): Apoi dumneata e=ti... MOGÂRDICI: Sunt... de ce s[ nu fiu? Ce te ui\i a=a?... Nu-mi =ade bine?... Cam r[zbuzat[ crest[tura asta... C[ mi-a zis doftorul +mil: “Nu pune muna, c[ nu e=ti cupil. A! o s[ te faci urât ca dracu!” “Ei, parc-ar fi obrazul lui vod[!” zic eu. “+i dac[ n-o s[ fie... nu e al dumitale?” “+i dac[ e al meu, ce?” zic eu. C[ Maria mi-a spus: “No, c[ nu face ghignica, c[ borbatul s[ nu hie mai slut ca Duc[se-n pustii”. (Sandomir =i Genunea râd.) +i Maria e \eap[n[, =i gras[, e dintr-o “slan[“, cum zice ea. GENUNEA (râzând): Cine e Maria? MOGÂRDICI (ar[tând pe Sandomir): S[-\i spuie el, c[ el =tie... SANDOMIR (râzând): Iubita lui... GENUNEA: A=aaa... a=a, b[di\[ Mogârdici? MOGÂRDICI: Ba vezi c[ nu... Dac[ m-a ales ea pe mine! Ca un mal... Din ea ai t[ia =i-ai face patru ca dumneata... GENUNEA (râzând): +-o iube=ti? MOGÂRDICI: Cum s[ nu?... S-ar putea?... +i anul [sta iam scris... Maria, lâng[ Feldioara, la Zierer sasul, cu anul b[gat[... 204

GENUNEA (râde): +i de când n-ai v[zut-o? MOGÂRDICI: Merge p-al =aptelea... GENUNEA (râzând): De =apte ani?... +i-\i scrie? MOGÂRDICI: Niciodat[! GENUNEA (râzând): S-o fi m[ritat? MOGÂRDICI: Treaba ei... GENUNEA (râzând): O fi murit? MOGÂRDICI: Dumnezeu s-o ierte! GENUNEA (râzând): Atunci, cum o iube=ti? MOGÂRDICI: Iac[, iac[, iac[... Ce râzi? Ce e de râs?... Iac[ bine!... De câte ori ]mi cade cât-o puic[ ]n palm[, eu m[ gândesc la Maria =i mi se pare... CORBEA (aspru): Mogârdici! MOGÂRDICI: Ei, asta e! Genunea a venit cu noi =-a noastr[ e... S-a deprins ea, c[ multe a auzit... GENUNEA: +i rug[ciuni, =i sud[lmi... MOGÂRDICI (scoate un petec de piele): Sandomir, ia uit[te tu... bine-oi fi scris? SANDOMIR: “Dag[ Maie, tot gas[ e=ti, s[ nu te mai ]nga=i.” (Râde.) Lipsesc toate râ\ele...1 MOGÂRDICI: Iac[... Iac[... +i ce râde\i?... (Genunei.) Eu râd de râ\a dumitale?... Ia cite=te, Corbea... or tu nu =tii s[ cite=ti? CORBEA: Am ]nv[\at =i eu... SANDOMIR: De când? MOGÂRDICI: De când iube=te... Corbea... e b[laie, smead[ sau ro=covan[? V[dan[ sau fat[ mare? CORBEA: Te \ii de fleacuri... om b[trân... MOGÂRDICI: Eu, b[trân?... Acum s[ v[d pe Maria, =i grozav a= ]ntineri!... Nu te sup[ra, Corbeo, c[ via\a osta=ului ce e? Ca fulgul pe ap[, ca frunzele codrului... Vine toamna... rânduri-rânduri se scutur[... +i ne vine rândul =i nou[... De n-am =ugui, ne-am alege cu zile pustii =i-am ]nchide ochii f[r[ pic de mângâiere... Adu mâna... Tu e=ti trist... Nu =tiu ce ai... Te-ai schimbat... }nainte nu vorbeai =i erai vesel... Acum vorbe=ti =i suferi... CORBEA (trist, ]i d[ mâna): S[ ne iert[m, Mogârdici... 205

MOGÂRDICI: S[ ne iert[m? De ce s[ ne iert[m? GENUNEA: De ce s[ v[ ierta\i?... I-ai f[cut ceva? |i-a f[cut ceva? CORBEA: Iubirea e t[ria o=tirii... SANDOMIR: Are dreptate... Eu iubesc pe vitejii mei =i m[ bat voios, osta=ii mei pe mine =i m[ scot din nevoi... MOGÂRDICI: Vod[ nu fu p-aici? GENUNEA (]ngrijorat[): De ieri s-a dus cu ni=te izvoade =i n-a mai venit... MOGÂRDICI: Scoate izvoade? Preg[te=te nunta! CORBEA (tres[rind): Unde mi-s min\ile?... Pe domn c[utam... (Iese repede prin stânga.) GENUNEA: Ciudat... bietul Corbea! SANDOMIR: Ca =i cum n-ar fi ]n min\ile lui... GENUNEA: +i mi-a spus o poveste trist[, trist[... Un b[iat care iubea pe o fat[, =i nu-i spunea, =i-i era fric[... Povestea nu era trist[, el era trist... De v-a= spune-o, a\i râde... MOGÂRDICI: Eu b[nuiesc c-ar fi... GENUNEA: Ce b[nuie=ti, Mogârdici? MOGÂRDICI: Dumneata m[ ]ntrebi? GENUNEA (pe gânduri): De ce nu? MOGÂRDICI: S[ m[ ]ncredin\ez eu, =i-\i spui... GENUNEA: S[ te ]ncredin\ezi?... Nu s-a sfâr=it povestea lui?... Ah! trist[ fu povestea pe care mi-o spuse. (S-aude zgomot. +mil intr[ prin dreapta. Genunea ]i iese ]nainte.)

MOGÂRDICI: M[ Sandomir... Corbea iube=te pe sor-ta! SANDOMIR: Oare?... A=a s[ fie? GENUNEA: +mil... +MIL: Nunea... GENUNEA: Ai mul\i? +MIL: De la h[r\a din urm[ vro dou[zeci... Eu nu =tiu ce le fac, c[ li se ]nchid r[nile ca =i cum ai cârpi o rochie rupt[... GENUNEA: S[ te s[rut, +mil... +MIL: +i de ce s[ m[ s[ru\i? Iu sunt b[trân... Iu s[ te s[rut pe dumneata... GENUNEA: C[-i ]ngrije=ti bine... (}l s[rut[.) 206

+MIL: Intr[ f[r[ s[ se vaiete... Unul cu mâna rupt[, altul cu falca zdrelit[... +i ies fluierând... P-un biet... cum ]i zice... a=a... iunac, l-au adus leorc[ de sânge... coastele rupte... m[runtaiele bor=ite... +i n-a scos un oftat... L-am ]ngrijit — nu zic bine, nu zic r[u — cât am putut, cât am =tiut... N-a vrut Dumnezeu... Ieri noapte mi-a zis: “+ezi la capul meu =aprinde o iasc[“. Am aprins. A mi=cat buzele ca =i cum s-ar ruga... S-a ]nchinat ca voi... A ]ntors capul... A r[suflat adânc... +i =i-a dat sufletul... O! viteji sunt moldovenii cum n-am mai v[zut!... +i Mogârdici a fost pe la mine... o! ho! ho! MOGÂRDICI (imitând pe +mil): +i Mogârdici a fost pe la mine... +MIL: Al dracului ca cupilul lui tat-s[u... MOGÂRDICI: Ca cupilul lui tat-s[u... +MIL: Cum m[ mi=cam de lâng[ el, el cu mâna ha\! (Se ciupe=te de obraz.)

MOGÂRDICI: El cu mâna ha\! +MIL: Parc[-l mânca ceva... Pân[ s-a f[cut ca un drac! MOGÂRDICI: Taci! c[-mi aminte=ti de Maria! +MIL: Ce Marie? MOGÂRDICI: Ce, nu =tii?... Bra=oveanca, de... lâng[ Feldioara... La Zierer sasu... B[gat[ cu anu... +MIL: Bag[-te tu la dracu cu anu, nu cu luna... SANDOMIR (râzând): Nu te sup[ra, +mil... GENUNEA (râzând): A=a e Mogârdici, vesel =i nebun... +MIL: El s-a f[cut mai urât ca dracu... Nu m[ pot uita la el! MOGÂRDICI (se repede =i ia pe +mil ]n bra\e): +milic[, neic[... +MIL: Las[-m[, las[-m[... S[ nu spui la cineva c[ te-am ]ngrijit iu... MOGÂRDICI: Dar ce am, bre omule? +MIL: Dar ce n-ai?... Cu barba ca un \ap, cu p[rul necis[lat, cu ochii ca de broscoi =i cu obrajii rup\i... Ai, ai, \i-e mai mare mila de sufletul lui dac-o fi având suflet... GENUNEA: O, +mil, +mil... +MIL: Las[-l, Nunea, c[ nu m-ascult[... S[ nu te mai 207

]mboln[ve=ti... S[ te duci dracului de poman[, scârn[ghia dracului!... A=a bulnav nu-mi trebuie! MOGÂRDICI: Dac[ m[ r[ne=te, m[? +MIL: +i tot la obrazu [la... }ntoarce tu =i p-[l[lalt, c-a=a scrie la voi la evanghelie... }... urât e=ti!... P[cat c[ nu mai am f[=ii curate... GENUNEA: F[=ii curate? Stai... (Se duce =i caut[ ]n cort.) (Mogârdici ia pe +mil de barb[.)

MOGÂRDICI: +mil... +milic[... +MIL: C[ d-astea e=ti un nebun bun... GENUNEA (vine cu albituri ]n mâini): +mil... mai am dou[ c[m[=i curate... Sunt de in... Le d[ruiesc r[ni\ilor t[i... +MIL: Cum se poate? Dumitale nu-\i trebuie? +i cum s[ le fac? GENUNEA (rupându-le): A=a! +MIL (emo\ionat): O! Doamne, Doamne, ]=i d[ =i c[ma=a de pe ea ca s[ aline durerile moldovenilor! Sfânta \ar[ ]n care cresc b[rba\i a=a de viteji =i femei a=a de bune! (+mil ia c[m[=ile, o s[rut[ pe frunte =i se duce prin dreapta. S-aude buciumul.) GENUNEA: Vine domnul! SCENA III PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vornicul GROZA, vistiernicul MATIA+, pârc[labul LICIU, GENUNEA, MOGÂRDICI =i SANDOMIR.

PETRU RARE+ (]mbr[cat ]n zale): Genunea, credeai c[ nu mai vin? (O s[rut[.) GENUNEA: Mai degrab’ a= crede c[ nu m-am n[scut decât s[ cred c[ luceaf[rul dimine\ii apune =i nu mai r[sare, c[ domnul Moldovei se duce =i nu se mai ]ntoarce! PETRU RARE+: Balo=, tu visa=i când z[misli=i pe copilul ista, =i-\i ]ntrecu=i visul cu fiin\a ce f[ptui=i... P[cat c[ n-a fost b[iat =i-ar fi fost mai p[cat s[ nu fie femeie! LOGOF{TUL BALO+: ...Bat-o s-o bat[ de copil[... Ei ]i plac neodihna, fr[mânt[rile =i r[zboiul... 208

PETRU RARE+ (c[tre Mogârdici): Dar tu?... M[-[! Ce teai schimbat? MOGÂRDICI: A=a pai eu, mai frumos, de dou[ zile, m[riata. PETRU RARE+ (surâzând): Câ\i ai? MOGÂRDICI: 700 f[r[ 5. Unul =i unul. M[ duc, se duc, biruim sau vecinica pomenire... PETRU RARE+ (f[cându-le semn s[ ias[): Mogârdici, Sandomir, fi\i gata, cu mâna pe frâie, cu picioarele ]n sc[ri... (Se duc prin dreapta.) Nici o =tire de la hatmanul Mihu? VORNICUL GROZA: Nimic... S-a dat afund... PETRU RARE+ (]ngrijorat): Cu 10.000 de oameni?... Ce s[ fie?... A, nimic... Boieri, când crede\i c[ ne vom izbi cu le=ii?... Genunea, stai, du-te, cum vrei... GENUNEA: Ascult nu numai de vorba, ci =i de glasul m[riei-tale... (Iese prin stânga.) PETRU RARE+: E, când? LOGOF{TUL BALO+: Mâine, poimâne... VORNICUL GROZA: Sabia gata, am =ters-o de sângele dacum dou[ s[pt[mâni... VISTERNICUL MATIA+: Dup[ izvoadele m[riei-tale, ce chibzuie=ti? PETRU RARE+: Eu am ]ntocmit izvodul, dar b[t[lia natârn[ de buzduganul meu. VISTERNICUL MATIA+: N-a= crede c[ cerceta=ii m[rietale s[ nu-\i fi adus ve=ti pe care noi nu le cunoa=tem... PETRU RARE+: Ieri ie=ii din tab[r[, cu noaptea-n cap, =i m[ ]ntoarsei pe dâra pe care am tras-o de la Obertin... eh!... ]ncoa. Luai pe Corbea. }ntâlnii un sat. Ardea. Nici un om. Trecui câmpia cu b[l[rii cât cânepa. Al doilea sat. Cenu=[ rece. Nici un om. Urmele noastre le suflase vântul. Satele pârjolite ar[tau pe unde trecuser[m. M[ oprii. Corbea desc[lec[. Urechea la p[mânt. “Parc[-mi slomne=te.”1 +i scutur[ din cap. Desc[lecai =i ascultai =i eu. Nimic. M[ uitai la Corbea. Un surâs de pe alt[ lume. “M[ria-ta, \i-aduc =tiri de te ]ntorci ]napoi.” “Bine.” Disp[ru ca o s[geat[. M[ ]ntoarsei. }l a=teptai, dincoace de Prut, toat[ noaptea. }mpiedicai calul. 209

M[ pusei pe brânci. +i dus a fost... Privii la stele pân[-mi c[zur[ pleoapele =i adormii... Azi diminea\[ m[ de=teptai, m[ uitai, nimic. M[ ]nchinai pentru sufletul lui Corbea... Pinteni calului... M[surai ]nc[ o dat[ câmpul unde ar fi s[ stea b[t[lia... Ei, când ne vom bate? VORNICUL GROZA: Când porunce=ti, m[ria-ta! PETRU RARE+: Chiar acum!... Nu e un ceas de când veni Corbea... VORNICUL GROZA: A venit? O! s[racu! PETRU RARE+: Nu credeam ochilor. “Corbea?” “Da, m[riata, =i le=ii s-apropie, sunt la o po=t[ d-aici”... “Câ\i s[ fie?” “Ca la =apte mii.” “To\i c[l[ri?” “To\i ]n fier =i pe cai mari.” “Pu=ca=i au?” “Nu.” “S[-i momim... Pe cin’ s[ trimit c-o momeal[ bun[?” “Pe mine!” “Tu? Ostenit =i galben... nu se poate!” “Sunt ro=u =i se poate!” Vorbi r[stit. M[ uitai lung. “Credem[, m[ria-ta, se poate!” De data asta, rug[tor. “Bine! Ia 500 de c[l[re\i sprinteni, ie=i ]naintea le=ilor =i mome=te-i. }naintezi cu gândul de fug[; nu te-apropii prea mult, s[ nu te ]nv[luie; te desf[=uri =i te strângi; o iei ]nd[r[t =i iar te-ntorci... +-a=a i-aduci pân’ la povârni=ul v[ii =i ]\i dai drumul pe sub perdeaua p[durii.” “Am ]n\eles.” +i se f[cu nev[zut. VORNICUL GROZA: O! Sireacu! PETRU RARE+: La stânga, p[durea de stejari; la dreapta, ros[tur[, bahn[,2 mocirl[, stufi=, balt[; ]n fund, p[durice =i m[r[cini=, dese ca târnul...3 Aci, piota cu arcurile... Câ\i avem? VORNICUL GROZA: O mie cinci sute. PETRU RARE+: Numeri =i pe mor\i... VORNICUL GROZA: Am ]mplinit golurile... PETRU RARE+: Da? VORNICUL GROZA: Vezi bine! PETRU RARE+: Vitejii, cu caii de frâu, s[ se strecoare prin p[durea de stejari pân’ la culmea dealului care coboar[ oblu. Acolo s-a=tepte pe le=ii care vor da devale; s[ ]ncalece =i s[ cad[ ]n coasta =i ]n spatele lor. Asta e treab[ de om, =i viclean, =i viteaz, =i hot[rât. Ce gândim cu r[ceal[ s[ f[ptuiasc[ cu c[ldur[... Ce crede\i? 210

VORNICUL GROZA: Logof[tul Balo= e =i viteaz, =i hot[rât. LOGOF{TUL BALO+: Ba, vornicul Groza. Cred osta=ii ]n el mai mult decât ]n mine. S[ porunceasc[, eu m[ supui. Voi chibzui\i, eu m[ bat. Voi pra=tie, eu piatr[. PETRU RARE+: Biine!... Groza ia p-ai lui Sandomir, p-ai lui Cremene, p-ai lui Burl[ =i p-ai Spânului, 1.800 de viteji. Tu s[ pai mai mult decât s[ fii =i s[ nu fii decât ]n clipa hot[râtoare. Pârc[labul Liciu s[ rânduiasc[ arca=ii ]n p[durice, =i s[ plou[ s[ge\ile, dar... PÂRC{LABUL LICIU: Ca ploaia de la munte... S[ r[p[ie =i s[ se opreasc[, =i iar s[ r[p[ie, =i iar s[ se opreasc[... PETRU RARE+: A=a, b[trâne, a=a, t[tuc[, a=a... LOGOF{TUL BALO+: R[mân ai lui Mogârdici... PETRU RARE+: +i eu ce s[ fac? LOGOF{TUL BALO+: Ai chibzuit... s[ stai deoparte... VORNICUL GROZA: Eu =i cu Balo= le c[dem ]n spate =i-i vântur[m la vale, ]ntre p[dure =i bahn[, =i-i ducem pân[ la fund. Aci Liciu ]i ]mproa=c[ cu s[ge\ile. Vor c[uta sc[pare. Ros[tura de oi le st[ deschis[. Vor n[p[di cu caii lor greoi ]n bahn[, ]n mocirl[, ]n stuh[rai, ]n balt[... PETRU RARE+: Le=ii ar putea s[ mai fac[ dou[ ]nvârtituri: una spre p[dure — la dreapta lor cum vin — alta ]mpotriva ta... VORNICUL GROZA: }n p[dure sunt topi\i... Liciu... PÂRC{LABUL LICIU: Scot arca=ii din crâng, ]nvârtindu-i ca o poart[ care s-ar ]nchide... Arcurile jos... Mâna pe topori=ti... Ei c[l[ri, abia strecurându-se prin p[dure, noi, pe jos, dup[ copaci, alergând, lovind, ]n coaste, ]n spate... PETRU RARE+ (lui Groza): S[ nu se-ntoarc[ ]mpotriva ta... VORNICUL GROZA: Nu se poate! PETRU RARE+: Lupii, ]ncol\i\i, n[pustesc asupra vân[torilor... VORNICUL GROZA: Nu se poate! PETRU RARE+: S[ zicem c[ s-ar putea... VORNICUL GROZA: Nu zic! PETRU RARE+: Bag[ de seam[, Groza, bag[ de seam[! 211

VORNICUL GROZA: Pornit, =i prin ziduri! }i sparg =i-i risipesc, ]n p[dure sau ]n bahn[! VISTERNICUL MATIA+ (sup[rat): Bine, voi bine, dar eu? PETRU RARE+: Tu, Mogârdici, s[ r[mâne\i... r[mâi =i eu!... (C[tre Balo= =i Groza.) +i s[ da\i chiote. Chiotul aprinde ]nchipuirea; omul pare mai mare, oamenii par mai mul\i, spore=te crezul =i d[ biruin\[! LOGOF{TUL BALO+ (trage sabia): Bu-bu-bu... PETRU RARE+: Acum s[ jur[m (to\i trag s[biile =i le ]ncruci=eaz[) pe ap[, pe pâine, pe soare =i pe sfânta Troi\[ c[ vom lupta, nu ca boierii Moldovei, ci ca fiarele Libanului! TO|I: Jur[m! PETRU RARE+: Un ceas de când se duse Corbea... Matia=, s[ vie Mogârdici... (Matia= iese prin stânga.) Voi... (Se duc prin dreapta.) Logof[tul Balo= (dintre copaci): Bu-bubuuu! PETRU RARE+: O! neamul Bubuiugilor... C[ci n-are Moldova boieri numai ca tine =i \[rani numai ca Corbea! SCENA IV PETRU RARE+, GENUNEA, mai ]n urm[, +MIL =i MOGÂRDICI.

GENUNEA (vine repede din dreapta): Doamne... PETRU RARE+ (o s[rut[): Ce sunt m[ririle =i slava al[turea de farmecele tale? Am[giri... de=ert[ciuni... GENUNEA: O, doamne! PETRU RARE+ (dus pe gânduri): +i când m[ gândesc c[ d-atâtea ori am strâns ]n bra\ele mele aceast[ comoar[, mâinile mele nu s-au poleit? Nu s-a scuturat nimic din podoaba ta asupra b[rb[\iei mele?... A=a ar gândi, avându-te aici, orice tân[r... eu sunt osta= =i domn!... Groza se strecoar[ prin p[dure... Cine \i-a d[ruit ochii =i luminile care picur[, ]ncotro se duc, dou[ rotocoale mai senine ca cerul =i mai albastre ca floarea inului? GENUNEA: O, bat[-i focul de ochi... PETRU RARE+ (pe gânduri): Liciu ]mpânze=te crângul... GENUNEA: Ce zici, m[ria-ta? 212

PETRU RARE+: Zic c[ tu e=ti cel mai frumos copil din lume, =i, d-ai avea aripi, ai zbura ]n v[zduh!... Vin ai? GENUNEA (repede): S[-\i dau? PETRU RARE+: Corbea, ]nc[ierându-se, apropie ]nc[ierarea... GENUNEA: Cum? PETRU RARE+: Zic s[ dai r[ni\ilor, s[ prind[ la inim[... GENUNEA (cu b[rdaca ]n mân[): Am dat la câ\i au venit... Bea... PETRU RARE+: Fere=te-te s[ nu-\i sorb =i mâna... (Bea.) Sandomir, nu a=a de repede... GENUNEA (uitându-se ]mprejur): Sandomir?... Nu-l v[d pe Sandomir... PETRU RARE+: +i-ar trebui ca ochii t[i s[ p[trund[ codrii =i zidurile... frumuse\ea lor s[ netezeasc[ calea =i mângâierea lor s-apropie totul... Mai degrab’, Matia=! GENUNEA: Ce ai, m[ria-ta? Vorbe=ti =i ce te gânde=ti... PETRU RARE+: S[ vorbesc pe negândite? GENUNEA: Vreau s[ zic c[ te fur[ gândurile... PETRU RARE+: M[ gândesc c[ omul nu =tie când ]i vine ceasul... N-auzi un ropot de cai? GENUNEA (cu fric[): Nu... nu aud... PETRU RARE+: O mi=un[ prin p[dure, =i crengi rupte, =i frunze c[lcate? GENUNEA (ascult[): Deloc... PETRU RARE+: Pune urechea la p[mânt... sau nu... Obrajii t[i s-ar cobor] mai jos ca t[lpile mele, =i Dumnezeu a pus obrajii t[i mai presus de scaunul pe care stau eu... (Tres[rind.) Nu-i vezi? GENUNEA (]nfrico=at[): O! m[ria-ta, ce ai? PETRU RARE+: Ostenit... Ast-noapte n-am dormit... GENUNEA (]i s[rut[ mâna =i i-o mângâie): Culc[-te oleac[, m[ria-ta... PETRU RARE+: S[ m[ culc?... Tocmai când norodul ]mi strig[: “Sus, c[ e=ti domn!”... GENUNEA (o trec lacrimile): A= vrea... dar nu mai vreau nimic... 213

PETRU RARE+: Ba s[ vrei ceva: s[ biruim! (Genunea tresare. Mogârdici vine din dreapta.) Ai venit? MOGÂRDICI (concentrat): Am... PETRU RARE+: Caii, odihni\i? MOGÂRDICI: Mânca\i, odihni\i, ]n=eua\i. PETRU RARE+: Porunc[ s[ ]ncalece... MOGÂRDICI: Poruncit. PETRU RARE+: Caii mei... MOGÂRDICI: Preg[ti\i... PETRU RARE+: S[-i aduc[. MOGÂRDICI: Adus. PETRU RARE+: Patru? MOGÂRDICI: Patru. PETRU RARE+: S[ te \ii gata, s[ pornim... GENUNEA (chinuit[ de griji): Unde, Mogârdici? MOGÂRDICI (uitându-se repede la domn): La nunt[. GENUNEA: Ce nunt[? MOGÂRDICI: A mea! GENUNEA (sup[rat[): Alt[dat[ spuneai, glumeai, acum: patru? Patru!... Ai? Am!... +i fa\a crunt[... PETRU RARE+: Ca la nunta lui... MOGÂRDICI: M[ cunun[ vod[! GENUNEA: De ce a=a de scur\i =i de repezi la cuvânt? MOGÂRDICI: M[ gr[besc, ca la nunt[, n-am vreme... PETRU RARE+: Pleac[ =i s[ m-a=tep\i. MOGÂRDICI: Cu bine, m[ria-ta! PETRU RARE+: S[ dea Dumnezeu! MOGÂRDICI: Amin! (Se duce repede prin dreapta.) GENUNEA: O! doamne, crezi c[ sunt copil? (+mil vine din stânga.)

PETRU RARE+: +mil, nu prea ai de lucru... +MIL: Dac[ ]mp[r[\e=ti =i peste lei =i peste miei... S[n[to=i? Lei!... R[ni\i? Miei!... }i leg? Iar zmei... Unul nu mai e ]n cortul de ad[post... de ce s-au gr[bit? PETRU RARE+: Ca la nunt[... Cunun pe Mogârdici... +MIL (râzând): O, frumos ginere... n-am ce zice... PETRU RARE+: O, viteaz soldat! 214

+MIL: S[ nu-=i sperie mireasa... PETRU RARE+: O ia cu bini=orul... De nu?... Repede, ]n goana calului. +i se face frumos, c[ o mie de oameni ]ntorc capul dup[ el! De zece ori am chefuit la nunta lui Mogârdici! +MIL: Ce spui?... D-atâtea ori s-a ]nsurat? GENUNEA: +i se-nsoar[ =i Mogârdici, =i Cremene, =i Sandomir, =i Balo=... +MIL: O! GENUNEA: ...=i vornicul Groza, =i vistiernicul Matia=... +MIL: Alei! GENUNEA: ...=i pârc[labul Liciu... +MIL: +i mo=neagul cela? GENUNEA: ...=i m[ria-sa Petru-vod[... +MIL (râzând): Oameni ]nsura\i =i b[trâni... }ncai, la voi, n-o s[ se =tie care s[ fie socru, ginerele or tat[l? Sandomir =i logof[tul Balo=! Ei, =i dac[ s-ar z[p[ci miresele? Are s[ intre fata la tata =i mama la b[iat... A, se pricep ele mai bine... Se duc amândou[ la Sandomir... (}ncet Genunii.) La ce ascult[? GENUNEA: S[ ]nceap[ l[utarii... +MIL: Ei, nu zice fleacuri, Nunea... Ce vorbe=ti a=a, f[r[ s[ râzi? PETRU RARE+: Asculta\i... +MIL: Iac[, ascult... PETRU RARE+: N-auzi\i nimic? GENUNEA: Nimic... PETRU RARE+: Un vuiet ca de mare r[scolit[... Oh! d-ar izbuti Corbea... GENUNEA: Corbea? PETRU RARE+: ...s[-i vâre ca-ntr-o albie... GENUNEA (pe gânduri): Povestea nu s-a sfâr=it? PETRU RARE+: ...l-a= face sp[tar... GENUNEA (inspirat[): Va izbuti, m[ria-ta!... Povestea nu s-a ispr[vit! PETRU RARE+: Ah!... Pocu\ia este a mea! +MIL: Nu e=ti, m[ria-ta, Petru-vod[... =i dumneata, Nunea, fata lui Balo=?... Eu nu v[ ]n\eleg! 215

PETRU RARE+: Ia!... O r[p[ial[! GENUNEA: Da, da... +MIL: E vântul, m[ria-ta! PETRU RARE+: Ce vânt! +MIL (la o parte): +i fata =i vod[, s[ juri c[ n-ar fi ]n min\ile lor... Doi nebuni... La asta nu m[ pricep... GENUNEA: S-ar auzi =i glasuri... PETRU RARE+: Nu ]nc[... +MIL: Aude =i glasuri... dar când o auzi =i m[ria-sa? PETRU RARE+ (pune urechea la p[mânt): Ascult[, Nunea! GENUNEA (pune urechea la p[mânt): Ascult! +MIL: E, vorbi\i ca oamenii... PETRU RARE+: Ai auzit? GENUNEA: Auzit! PETRU RARE+: Strig[tele alor no=tri au ]nceput... +MIL: Vântul, m[ria-ta, clatin[ codrul... PETRU RARE+: O, +mil, un copil pricepu, =i pe tine nu te taie capul!... Ce vânt? Nu vezi? Copacii, ca de piatr[... +MIL: Ce s[ fie?... S[ fie b[t[lie?... Ai lui Mogârdici nu se mi=c[... +i nu-i aud: “Alelei!... Doin[! Doin[!” GENUNEA (tres[rind): A! Sabia, m[ria-ta! PETRU RARE+: Prea devreme! +MIL (auzind zgomotul b[t[liei ]n dep[rtare): O! ce neghiob, +mil, ce neghiob!... Mai limpede ce vorbeau ei, =i iu s[ nu-i pricep! (Speriat.) Ia sabia, m[ria-ta, de ce stai! PETRU RARE+: Ca s[ birui! (Se ]nchin[. Genunea se ]nchin[ =i ea. +mil, privindu-i cu spaim[, se ia dup[ ei, ]ncepe crucea, =i se opre=te.) Nunea, sabia! GENUNEA: (se repede ]n cort =i-i aduce sabia lui +tefan cel Mare): Sabia lui Hristos! PETRU RARE+ (ia sabia =i o trage afar[): O! d-ar pre\ui ea ]n mâna mea tân[r[ ]nc[ cât pre\uia ]n mâna lui de b[trân, ar fi destul s-o ar[t, =i biruin\a s[ pluteasc[ asupra osta=ilor no=tri!... Ce morm[i, +mil? +MIL: Ca norocul s[ nu se despart[ de prapurul Moldovei =i glasul m[riei-tale s[ sune ca tubele care d[râmar[ 216

zidurile Ierihonului! PETRU RARE+: Nunea, coiful! (}i d[ coiful.) O\el mort, vei scânteia de mânie ca s[ str[luce=ti de bucurie! (Genunea d[ s[ s[rute pe Rare=.) N-am vreme! Ah! de ce Dumnezeu nu f[cu pe om ca sufletul din el! V[ las, m[ duc, zbor! (Iese repede prin dreapta =i se aude strigând.) E! Mogârdici! Mogârdici! MOGÂRDICI (s-aude =i nu se vede): Aici! PETRU RARE+: Calul! MOGÂRDICI: Pe |inte=? PETRU RARE+: F[-te vijelie, |inte=, =i haiti! SCENA V GENUNEA, +MIL, doi osta=i r[ni\i, un moment, PETRU RARE+.

(S-aud \ipete topite ]ntr-un vuiet. Cât dureaz[ aceast[ scen[, dureaz[ =i ropotul b[t[liei.)

GENUNEA (ascultând): P[mântul de s-ar despica, n-ar geme a=a de crâncen! +MIL: De n-ar nimeri =i p-aici! GENUNEA: |i-e fric[? +MIL: Fric[? De mine, nu... de dumneata, da... GENUNEA (scoate un pumnal): De mine? Sunt preg[tit[... +MIL: Nu te juca, c[ taie... GENUNEA: Dac-ar t[ia numai, ar fi o juc[rie... +MIL: Ei, ce vorbe=ti a=a?... Are s[ biruie domnul... GENUNEA: S-a ]nt[rit urletul... “Bu-bu-bu!” Ai tatei!... +i vaiete... +i vaiete... +MIL: Nu mai asculta, Nunea... Ce-o fi s[ fie... Omul, care ]=i ]nchipuie fe\ele primejdiei, trece de mai multe ori prin aceea=i primejdie. GENUNEA (ascultând): A! =i “Doin[, doin[“... sunt ai domnului! (Cade ]n genunchi =i se roag[.) +MIL: A=a mai bine... M[ simt sub aripa unui cheruvim... GENUNEA: O, ap[r[ =i izb[ve=te, Doamne, pe domnul Moldovei! 217

+MIL: Pe Balo=, nu? Pe Sandomir, nu? GENUNEA: +i pe Sandomir, c[ e mândru =i mi-e frate, =i pe Balo=, c[ e stâlp d-al \[rii =i mi-e tat[... +MIL: Pe cine ai vrea tu s[ apere mai ]ntâi?... GENUNEA (se gânde=te =i ofteaz[): Pe domn! +MIL: Cum s[ nu-l apere când are astfel de \ar[! GENUNEA (ascutând): A! ce clocote=te a=a... Auzi?... +MIL: A= vrea s[ fiu surd... s[ fiu iarba pe care o calci ]n picioare... s[ nu m[ fi n[scut sau s[ fi murit demult! GENUNEA (cu emo\ie =i entuziasm): E domnul ]n mijlocul lor!... }l v[d!... Ah! }l v[d, +mil! (}=i acoper[ ochii.) Ca o urgie ce potope=te lumea ]naintea ei! +MIL: Ce trosne=te a=a? GENUNEA: |i s-a p[rut... +MIL (tremurând): Stai, Genunea... Cine-i acolo?... (Genunea trage pumnalul. Intr[ un osta= r[nit.) Ce cau\i?... Ce vrei?... A! e=ti d-ai no=tri, e=ti moldovean... }NTÂIUL OSTA+: O pic[tur[ de ap[... GENUNEA (c-o ulcic[): Oleac[ vin... Bea... Ei, ce e? Spune! }NTÂIUL OSTA+: Iac[-oi spune... Sânge =i m[cel... GENUNEA: Pe domn l-ai v[zut? }NTÂIUL OSTA+: Cum s[-l v[d?... Ca un fulger... Cine s[l vad[? GENUNEA: E, ce mai e? }NTÂIUL OSTA+: N-am spus? +MIL: Ce se petrece, m[ omule? Biruim noi or le=ii? }NTÂIUL OSTA+: Ei, pe dracu, le=ii... +MIL: Dar tu n-ai v[zut nimic? }NTÂIUL OSTA+: Ce s[ v[d?... Am v[zut când am d[râmat de pe cal pe trei le=i... p-al patrulea, care m-a doborât, nu lam v[zut... +-apoi m-au s[rit caii =i s-a mutat b[t[lia mai departe... Atâta... (S-aude din nou trosnind.)

+MIL (tres[rind): Genunea! GENUNEA: +mil! }NTÂIUL OSTA+: N-ave\i team[... Nu n[pustesc le=ii... cine s[-i lase? (Intr[ un al doilea osta= r[nit.) 218

AL DOILEA OSTA+: Olecu\[ de ap[... M[ frig de sete... GENUNEA (]i ]ntinde ulcica): Vin... s[ prinzi puteri... AL DOILEA OSTA+: Puteri am... mâna dreapt[ n-o mai simt din um[r... GENUNEA: Ei, ce e? AL DOILEA OSTA+: Ce s[ fie?... Iac[, snopim pe le=i... GENUNEA: Pe domn l-ai v[zut? AL DOILEA OSTA+: V[zut. Dac[ am fi to\i ca el, numai Moldove ar fi pe lume... GENUNEA: Cum e? AL DOILEA OSTA+: S[n[tos l-am l[sat... GENUNEA: Spune ceva, fl[c[ule! AL DOILEA OSTA+: Iac[-oi spune... Dup[ ce duser[m pe le=i cu momeal[, pân[ la fruntea t[p=anului, de unde ]ncepe o vale oabl[, ferir[m la dreapta... Le=ii n[pusti\i d[dur[ la vale... Rotocolir[m cu ai vornicului Groza, =i ceata noastr[ o lu[ ]nainte cu mia=ul nostru. }l cunoa=te\i? Cine s[ nu-l cunoasc[?... |ipa ca un arm[sar care nânheaz[... GENUNEA: Cine e c[pitanul vostru? AL DOILEA OSTA+: Cin’ s[ fie... Corbea! GENUNEA: Corbea? Povestea nu s-a sfâr=it!... Abia a ]nceput =i se va sfâr=i cu bine!... }i voi da eu curaj celui mai viteaz dintre copiii neamului! +MIL (celui dintâi osta=): S[ te leg? }NTÂIUL OSTA+: Parc[ m[ doare?... +MIL: Pe voi nu v[ doare niciodat[... }NTÂIUL OSTA+: Pe copii, ce, pe noi? +MIL: Nu vrei s[-\i treac[? }NTÂIUL OSTA+: Cum nu... N-auzi c[ e de lucru? GENUNEA (c[tre al doilea osta=): +i pe urm[? AL DOILEA OSTA+: Pe urm[ m[ pomenii cu una zdrav[n[, c[ nu mai v[zui ]naintea ochilor... Calul se ]nvârti sub mine =i c[zu mototol la p[mânt... Ei s-au dus ca austrul care sun[ p[durile pe rând... +i nimerii la dumneavoastr[... +MIL: }i ascult =i nu v[d b[t[lia... AL DOILEA OSTA+: Vedem unde ne batem... Ce s[ vedem? 219

GENUNEA (cu ner[bdare): Zici c-ai v[zut pe domn... AL DOILEA OSTA+: Da... El trecu ca un duh, =i dup[ el osta=ii ca o hait[ de lupi... Pân[ s[-l v[d, se f[cu nev[zut... +MIL: Adu mâna... AL DOILEA OSTA+: La ce? +MIL: S[ \i-o leg... AL DOILEA OSTA+: Nu pot s-o ridic... +MIL: De durere? Al doilea osta=: N-o mai simt... Astfel, a= sta eu aici? +MIL: S[ \i-o v[d... AL DOILEA OSTA+: Ce s[ vezi? Un ciolan mort... De-a vrea Dumnezeu, se-ndreapt[ ea =i-a=a... M[ duc s[ privesc dac[ nu mai pot... }NTÂIUL OSTA+: M[ veri=cane, oi g[si eu vrun cal, m[? AL DOILEA OSTA+: Cum s[ nu... Mai mul\i oameni mor\i ca gloabele... Prinde =i tu unul... (Osta=ii ies prin stânga.)

+MIL: Unde v[ duce\i? Ce, sunte\i nebuni? GENUNEA (speriat[): Ce url[ a=a? +MIL: B[t[lia... GENUNEA: Nu, +mil, nu... N-auzi? +MIL (sp[imântat): Da!... Ce s[ fie? GENUNEA: Un glas de om, ca de uria=! (Se aude Rare= mugind. Apare ]n stânga plin de sânge.) Ah! Domnul! (Face câ\iva pa=i =i se opre=te de spaim[.) PETRU RARE+: Mai bine mâna decât calul!... Ce sta\i?... Un mo=neag =i-o fat[ tân[r[!... D-a\i avea suflet, n-a\i privi la domn ca la un câine!... GENUNEA (cu spaim[): P-aici te-ai dus cu Mogârdici... +MIL (]nlemnit): P-aici sunt caii domne=ti... PETRU RARE+ (ca scos din fire): Calul!... Te fac buc[\i, =i stârvul, corbilor! (Dispare la dreapta. S-aude Petru Rare= =i nu se mai vede. Genunea =i +mil revin.) GENUNEA: Oh! cum era la fa\[! 1 2

Dumnezeul meu! (it.). Sfânt[ Fecioar[, ajut[-ne! (it.). 220

+MIL: Cum era? GENUNEA: Ro=u-vân[t... +MIL: L-ai v[zut? GENUNEA: Da... +i ce glas! +MIL: Eu l-am ]n\eles, dar nu l-am auzit! GENUNEA: Mi se bate inima... +MIL: A mea nu mai bate... GENUNEA: D[du de cai, ]nh[\[ unul, ]nc[lec[, mugi =i... nev[zut... +MIL: N-am v[zut, n-am auzit, nu =tiu... A venit, s-a dus... ca visele grozave... GENUNEA: Nu ne mai cuno=tea... +MIL: Ce s[ cunoasc[!... Numai c-un gând, cu unul singur, numai c-o voin\[, cu una singur[... }n el pierise lumea, numai biruin\a tr[ia! GENUNEA (ascult[): Trosnesc loviturile ca cr[cile uscate sub picioarele mistre\ilor... O! =i mare p[rea! +MIL: El? Cum trebuie s[ fie la m[cel! GENUNEA: +i ce puteri n[prasnice! +MIL: Când a zis “Te fac buc[\i”, eu m-am v[zut... Capul la r[s[rit, mâinile la apus =i picioarele la dracu! (tresare =i se strânge ]n Genunea.) Iar cineva... GENUNEA: }n goan[... S[ nu se fi ]ntâmplat ceva domnului! +MIL: Ce s[ i se ]ntâmple? GENUNEA: Mai ]ntrebi? +MIL: A=a e... Dar nu cred... Cine s[-l apropie? GENUNEA: Zi: Doamne fere=te! +MIL: +i dac[ oi zice, ce? (Vine un soldat greu r[nit. Se clatin[.)

GENUNEA: Ce e? Vorbe=te!... Ni\el vin... (Osta=ul scutur[ din cap.) +MIL: Ce ai? Unde e=ti lovit? GENUNEA: Ce s-a ]ntâmplat... c[ci s-a ]ntâmplat ceva de pe ]nf[\i=area ta... Osta=ul (se clatin[): Am ]nvins! (Cade =i moare.) GENUNEA (cu lacrimile ]n ochi): Ai ]nvins! (Se pleac[ =il s[rut[.) 221

+MIL: To\i câ\i mor ]nving =i sufletul lor scap[ de chinul vie\ii! (S-aud buciume ]n dep[rtare. Vuietul b[t[liei descre=te, se stinge. S-aud buciume ]n apropiere. Vin din stânga Petru Rare=, vornicul Groza, logof[tul Balo=, pârc[labul Liciu, vistiernicul Matia= cu ve=mintele rupte =i pline de sânge. Dup[ ei, Mogârdici =i Sandomir duc pe targ[ pe Corbea. Viteji, voinici =i iunaci.)

SCENA VI PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vornicul GROZA, pârc[labul LICIU, vistiernicul MATIA+, GENUNEA, +MIL, MOGÂRDICI, SANDOMIR, =i CORBEA, ]ntins pe o targ[ de frunze.

PETRU RARE+: Cu voia lui Dumnezeu, cu norocul nostru =i cu osta=ii mei, am biruit! }n numele Tat[lui, =-al Fiului =-al Sfântului Duh, amin! (Se ]nchin[ to\i.) Am biruit noi, care tr[im, cei r[ni\i =i mai ales cei care au murit, fie-le \[râna u=oar[ oriunde ar dormi! VORNICUL GROZA (]nchinându-se): }n numele Tat[lui, =-al Fiului, =-al Sfântului Duh, amin! PETRU RARE+: +i de vor fi având copii, pe copii d-a dreptul viteji ]i fac, c[ de pe urma p[rin\ilor sunt s[ stea ]n sc[ri de fier =i de pe urma faptelor lor se vor ]n[l\a la cinul dreg[toriilor ob=te=ti =i se vor boieri, c[ de vor pieri ei, =i mai sus s[ salte pe urma=ii lor... +i pururea \ara s[ se primeneasc[ ]ntru puterile ei de via\[! PÂRC{LABUL LICIU (se ]nchin[): Numele Tat[lui, =-al Fiului, =-al Sfântului Duh, amin! PETRU RARE+: Mi-am r[corit sufletul meu ars la Obertin... Pocu\ia este a mea... +i pe deasupra drepturilor noastre am pus a treia oar[ pecetea domniei mele, muiat[ ]n sângele boierilor le=e=ti!... Zac peste o mie ]n valea Cirimu=ului, ]neca\i ]n balt[ de dou[ ori p-atât, =i ce mai prisose=te... Prin=i =i risipi\i... Cei care vor ajunge ]n Polonia 222

vor avea de povestit; mânia olahului1 =i vitejia osta=ilor lui!... V-a\i purtat ca ni=te voievozi... +i tu Groza, =i tu, Balo=, =i tu, Liciu, =i tu, Matia=... VISTERNICUL MATIA+: Noi nu =tim de ce ne-am minuna mai mult ]n fa\a domnului nostru... De chibzuiala cu care a ]ntocmit b[t[lia, au de m[re\ia cu care a f[ptuit biruin\a? Fie ca numele voievodului Petru s[-l pomeneasc[ lumea pân’ la sfâr=itul veacurilor! Numele Tat[lui, =-al Fiului, =-al Sfântului Duh, amin! (Intr[ Mogârdici =i Sandomir, ducând pe targ[ pe Corbea, care zace ]ntins.)

PETRU RARE+: A! ]l uitasem... pe cel mai viteaz dintre noi to\i! MOGÂRDICI: I-am adus, m[ria-ta... Cremene mort =i Corbea luptându-se cu moartea! GENUNEA: Corbea! (}=i face drum spre el =i ]ncepe s[ plâng[.) PETRU RARE+: Corbea, Corbea!... +mil! +MIL: Aici, doamne! PETRU RARE+: Vistieria mea... dac[ scapi pe Corbea!... A doua oar[ intrasem ]n vâltoare. Un zid de le=i mi se f[cu ]nainte; s[-i rup cu calul, cu neputin\[; izbesc; sar scânteie; cad, al\ii le iau locul, =i eu stau pe loc; m[ ]nfrunt[; m[ ]ncol\esc... Crezui c[ p[mântul se crap[ =i m[ ]nghite de viu!... Când auzii un vâjâit. Corbea trecu =i-i sparse... }n zadar ]l strigai. Ca =i cum ar fi c[utat moartea, care fugea de el, se izbi ]ntr-un buluc de du=mani... +i-l v[zui cu ochii mei c[zând de pe cal ca un turn... O! atunci spulberai pe le=i... Prea târziu... Corbea z[cea cu fa\a ]n sus... GENUNEA (zdrobit[ de durere): Ca =i cum ar fi c[utat moartea, doamne? (S-arunc[ pe Corbea. }i ia capul bini=or ]n mâini.) Nu! o! nu... povestea nu s-a sfâr=it... mai e... mai e... =i mai frumoas[!... LOGOF{TUL BALO+: Bietul fl[c[u! SANDOMIR: Tat[... iubea pe Genunea! LOGOF{TUL BALO+: A! (}i cade capul pe um[rul lui Sandomir.) 223

GENUNEA (plângând): De ce nu mi-ai spus?... O! \[ran viteaz!... }naintea ta ]ngenunche fata de boier!... Mai e... o! mai e poveste =i d-aci ]nainte... CORBEA (se de=teapt[ o clip[): Nunea!... M[ria-ta!... Ierta\i-m[... PETRU RARE+: +mil, s[-\i v[d =tiin\a! +MIL: +tiin\a mea se pleac[ ]n fa\a mor\ii! CORBEA (c-o r[suflare grea): De ce plângi, Nunea?... Nu mi-e greu s[ mor... Am biruit!... +i mâinile tale sunt a=a de bune!... O! Poveste... poveste... Ooo! (}nchide ochii =i moare.) GENUNEA: Eu l-am omorât, f[r[ s[ vreau, f[r[ s[ =tiu!... +i povestea s-a ]ncheiat!... (Cade asupra lui Corbea.) VISTERNICUL MATIA+: O iscoad[, m[ria-ta. PETRU RARE+: S[ vie ]ncoa. (Intr[ iscoada.) Cine te-a trimis?... Ce vrei?... S[ ne spore=ti bucuria c-am biruit or durerea c-am pierdut pe cel mai viteaz dintre noi?... ISCOADA: Hatmanul Mihu s-a ]ntors ]n Suceava... PETRU RARE+: De ce? ISCOADA: ...vin trucii! TO|I (tres[rind): Turcii? PETRU RARE+: S[ vie!... o-ho-ho-ho!

224

ACTUL IV O sal[ a castelului din Suceava ]mbr[cat[ ]n stejar vechi. Tavanul, cu grinzi groase. Policioare de jur-]mprejur cu lucruri din \ar[, din Italia, din Persia =i din Arabia. O mas[ mare =i scaune ]n form[ de stran[. Cele trebuincioase de scris. }n mijlocul s[lii spânzur[ un policandru cu lumân[ri groase de cear[, ]ncondeiate cu verde =i cu ro=u. Pe pere\i, portretele voievozilor Petru Mu=at, Alexandru cel Bun, +tefan cel Mare =i Bogdan. Intrare ]n dreapta =i ]n fund.

SCENA I

OANA, GENUNEA =i +MIL.

OANA: De dou[ zile vorbe=te pu\in =i aspru... +MIL: Pu\ine are el pe cap al lui? Oamenii vorbesc multe când n-au nimic de spus. GENUNEA: De m[ vede, surâde trist. M-apuc[ de mâini, clatin[ din cap. “Eh-hei, Nunea, Nunea... Du-te, Nunea... Am treab[.” +MIL: +i dac[ are treab[? Vrei s[ zic[: “Vino-ncoa, Nunea, c[ am treab[“? OANA: Turcii au s[ cad[ negur[ asupra \[rii... GENUNEA: Nu e asta... Când a mai fost a=a de posomorât ]nainte de r[zboi? +i se plimb[ =i tace... +i nimeni nu =tie ce se petrece ]n el... +MIL: O! ho-ho! tu =tii ce se petrece ]ntr-un bondar? GENUNEA: Nu. +MIL: +-ai vrea s[ =tii ce se petrece ]n capul domnului? Adic[ cum, s[ fie domnul mai pu\in ca un bondar? OANA: Bolnav?... M[nânc[ ca =i mai nainte... +i r[nile i s-au ]nchis... Nici nu erau adânci... +MIL: ...R[nile nu-i erau adânci? Dar cât vreai s[ fie?... +mil, tu nu e=ti doftor, Oana e doftor! OANA: A, nu, +mil, nu... Ast-noapte, târziu, l-am auzit strigând. Am s[rit ]n vârful picioarelor. M-am strecurat pe cerdacul de lâng[ odaia lui de culcare. Am ascultat. L-am auzit: “Nu, nu, nu se poate!” Ce nu se poate?... Nu =tiu... GENUNEA: S[ nu se coac[ ceva? 225

+MIL: Ce s[ se coac[? Un bostan? GENUNEA: Ei, +mil... Unii boieri... OANA: Boieri? GENUNEA: B[nuiesc... +MIL: +i ce s[ vrea boierii? GENUNEA: Nu =tiu... +MIL: Nu =tii care boieri... nu =tii ce vor... Atunci ce =tii? OANA: Erai pe Cirimu=... Ce-a f[cut dup[ biruin\[? GENUNEA: Vorbi boierilor ca din carte. Mul\umi lui Dumnezeu. }n[l\[ pe osta=i ]n cinuri. +i când aduse pe Corbea... (o ]neac[ emo\ia) pe pat de ramuri... O! Corbea, Corbea, c[ci n-ai tr[it! +MIL: S[racul Corbea... ca un stejar verde lovit de tr[snet! OANA: De ce l[crimezi, Genunea? GENUNEA: Ce viteaz a pierdut Moldova! +MIL: +i dumneata, Nunea, =i dumneata... OANA: Ei, ce-a zis pe urm[? GENUNEA: Cine? OANA: Domnul... GENUNEA (pierdut[ ]n amintiri): Domnul?... A, da... Vise stinse d-a pururea!... +i-a dat sufletul, lumea se ]nv[lui ]n neguri... +MIL: Ah! mi-e mil[ de Nunea... OANA: Ce spui? GENUNEA (tres[rind): C[ soarele scânteia =i c[ domnul, auzind c[ vin turcii, a r[cnit =i s-a pus pe râs, =i-a pornit spre Suceava... +i nu mai e nici departe din ce era... +MIL: Adev[rat, ca grâul frumos care tânje=te de ploaie! GENUNEA: Eu am descusut pe tata... +MIL: }n loc s[-l coas[, ea-l descoase... +i s[ mai ai un copil a=a urât, a=a c-un p[r, a=a c-o fa\[... Logof[tul Balo= navea ce ciopli când te-a f[cut pe tine... GENUNEA: M-am rugat... M-am f[cut c[ plâng... =i tata... }n zadar. “Nunea, Nunea, tu vrei s[-mi calc cuvântul?” “Dat domnului?” “Da.” “Atuncea, nu!”

226

SCENA II OANA, GENUNEA, +MIL =i PETRU RARE+, la urm[ SANDOMIR.

PETRU RARE+ (se opre=te ]n u=a din fund =i vorbe=te cu Despotovna): Eleno, nu fi copil... Nu m[ face s[ vorbesc degeaba... N-am nimic... OANA: Nimic! PETRU RARE+: Preg[te=te de plecare... Tu, copiii =i +mil... +MIL: Eu? S[ plec? Unde? PETRU RARE+: Pân[ la amiaz[ s[ porni\i la Ciceu... +MIL: La Ciceu?... Fie =i la Ciceu... GENUNEA: El r[mâne?... Nu e primejdie... PETRU RARE+ (vine spre grupul din fa\[): A!... +i voi?... Ce faci, Oan[? OANA: Vorbeam cu Genunea... PETRU RARE+ (pe gânduri): Vorbeai... +i ce vorbeai? GENUNEA: Povesteam b[t[lia de la Cirimu=... PETRU RARE+: Adev[rat, +mil? +MIL: Aproape adev[rat... PETRU RARE+ (Genunei): Numai atât? GENUNEA: Atât... PETRU RARE+: Adev[rat, +mil? +MIL: S[ ne ]nchipuim c-ar fi adev[rat... GENUNEA: +i veni vorba de Corbea... PETRU RARE+: A! Corbea mi-ar fi fost de folos... +i mie, =i \ie... GENUNEA: Mie? PETRU RARE+: Amândurora... +i n-a\i mai vorbit altceva? GENUNEA (cu ]ndr[zneal[): Ba da, m[ria-ta... Eu ]ntrebam pe Oana =i Oana pe mine c[ ce-i fi având m[ria-ta de teai schimbat?... Nu mai e=ti cum erai... +MIL: Ei, adev[rat! PETRU RARE+: H]... +i cum eram când eram? 1

Râ\[ — denumirea slavon[ a literei r din alfabetul chirilic. 227

GENUNEA: Voios, =i de câte ori ne ]ntâlneai... PETRU RARE+: ...De câte ori v[ ]ntâlneam... GENUNEA: ...ne... PETRU RARE+: Ei, spune! GENUNEA: ...ne s[rutai... PETRU RARE+: O, s[ v[ s[rut =i-acum... Na, iac[... (Le s[rut[.) E=ti mul\umit[? +MIL: De ce nu? GENUNEA: Nu! +MIL (surâzând): Da’ ce s[-\i fac[? GENUNEA: Alt[dat[... PETRU RARE+: A fost ca niciodat[... +i va fi iar ca totdeauna... (O s[rut[ de mai multe ori.) O, dar tu te-ai f[cut mare... (Surâzând.) +MIL (râzând): +i ce are a face? PETRU RARE+: +i eu ]mb[trânesc... +MIL: Dar ce, vrei s[ mori de tân[r? PETRU RARE+: Vezi, Oan[, ce copil r[u =i alintat? (Le ia de mân[.) D-a= =ti c[-mi mic=orez grijile, vi le-a= spune, dar =tiu c[ le-a= spori, mâhnindu-v[ =i pe voi... Lucruri trec[toare... S[ treac[... +i iar voi fi cum am fost... +MIL: Ei, acum v-a l[murit domnul! OANA: Fac[-se voia ta, frate! GENUNEA: Eu m[ rog luceaf[rului de diminea\[ s[ vie iar[=i, =i luceaf[rul m-ascult[, =i mâine când s-o cr[pa de ziu[ va scânteia iar la apus ca cel mai frumos diamant al cerului... +MIL: Ca din psalmi vorbe=te! PETRU RARE+: A, nu se poate! (Oana tresare, aducându-=i aminte de vorbele din somn ale lui Petru Rare=.)

GENUNEA: Ce s[ nu se poat[, m[ria-ta? PETRU RARE+: Pod peste mare =i scar[ la Dumnezeu... +MIL: E, ai aflat? PETRU RARE+ (pe gânduri): Duce\i-v[... (Ies prin dreapta.) PETRU RARE+: +mil, tu crezi ]n Dumnezeu? 228

+MIL: Cum s[ nu cred? PETRU RARE+: +i-n r[splata ce va veni? +MIL: Ast[?... Nu =tiu ce s[ zic... S[ fie a=a!... PETRU RARE+: Nu te sfii, +mil... +MIL: Iac[, nu m-oi sfii... PETRU RARE+: Crezi tu c[ Dumnezeu ar r[bda nepedepsite pe slugile necredincioase st[pânului lor? +MIL: Necredincioase?... +-apoi de ce s[ nu le pedepseasc[ st[pânul lor? Vrei s[ se fac[ Dumnezeu sluga st[pânului lor? PETRU RARE+: Pe lumea cealalt[, +mil... +MIL: Dac[ pe lumea asta st[pânul le ceart[ cu b[\ul, ce are s[ fac[ Dumnezeu pe lumea cealalt[? Cineva ]\i scoate un ochi, ]i sco\i =i tu un ochi. Dumnezeu s[-i scoat[ =i p[l[lalt? S[ r[mâie orb? Ar fi nedrept =i r[u. Ar fi cum sunt oamenii. +i eu ]l cred dreptatea ]ns[=i, bun[tatea ]ns[=i, izvorul milostiv al tuturor harurilor de pe p[mânt! PETRU RARE+: Dar dac[ sluga necredincioas[ scap[ nepedepsit[ de mâna st[pânului? +MIL: Dumnezeu are s[ zic[ st[pânului: “Pentru ce n-ai pedepsit-o la vreme?... Eu am alt[ treab[“. PETRU RARE+: Da, +mil, da! St[pânul e vinovat c[ n-a deschis ochii la vreme... Sunt bolnav, +mil bolnav... +MIL (]l pip[ie): Bolnav? +i pentru ce nu mi-ai spus?... Ce ai? PETRU RARE+: Nu acolo! +MIL: Bine, bine, =tiu iu... PETRU RARE+: S[ te v[d... +MIL (surâzând): N-ai nimic! PETRU RARE+: Sufletul mi-e bolnav, +mil. +MIL: Ast[?... Doftorul Balo=, doftorul Groza, cu palo=ele lor... Iu n-am ce s[ fac sufletului... (Intr[ Sandomir prin fund.)

SANDOMIR: M[ria-ta... (}i d[ o carte.) PETRU RARE+: De la logof[tul Balo=? (Cite=te.) Turcii au trecut Dun[rea... +MIL: A! 229

PETRU RARE+: ...le=ii aproape s[ n[v[leasc[... muntenii, =i ei... O! mai sunte\i? V[ ]ncape mo=ia Moldovei! +MIL (speriat): Da’ un’ s[ ]ncap[?... M[ria-ta, ai zis s[ plec? PETRU RARE+: Cu doamna la Ciceu... +MIL (]nfrico=at): Oriunde... (Domnul ]i face semn s[ ias[. +mil iese prin dreapta. }n timpul acesta intr[ Mogârdici prin fund, pr[fuit =i abia r[suflând.)

SCENA III PETRU RARE+ =i MOGÂRDICI.

PETRU RARE+: Ai aflat? MOGÂRDICI: Aflat, m[ria-ta. PETRU RARE+: Eh... MOGÂRDICI: M[ repezii la Mirosl[ve=ti. Acolo am descusut ni=te \igani. Cu câteva smochine =i cu câ\iva zlo\i, tot. Crasne= nu e bolnav =i n-a fost bolnav... PETRU RARE+: A! +i n-a fost bolnav?... MOGÂRDICI: Dou[ zile dup[ ce s-a ]ntors cu oastea hatmanului Mihu, a plecat ]nf[=urat ]n mai multe bunzi la Mirosl[ve=ti, f[cându-se c[ e bolnav... PETRU RARE+: F[cându-se bolnav... MOGÂRDICI: Acolo a picat =i pan Cosma, =i amândoi au tulit-o spre Novograd, ducând dup[ ei mai mul\i boieri de \ar[... PETRU RARE+: Mai mul\i boieri? MOGÂRDICI: +i au dat devale... PETRU RARE+: Crasne=, Cosma, prietenii Mihului, adun[ boieri de \ar[ =i pornesc... drept la Dun[re! MOGÂRDICI: La Dun[re? Fereasc[ Dumnezeu! PETRU RARE+: Trec Dun[rea la Oblici\a =i cad cu frun\ilen tin[ ]naintea padi=ahului Soliman! MOGÂRDICI: Atunci, pe cine vând? PETRU RARE+: Pe mine! MOGÂRDICI: Pe... m[ria-ta?... O! PETRU RARE+: Pe +tefan cel Mare, pe Alexandru cel Bun, pe Petru Mu=at, pe Bogdan, desc[lec[torul de \ar[, pe tine, 230

pe viteji, pe iunaci, pe voinici, pe mor\i =i pe vii, pe cei care sunt \[rân[ la Bistri\a, oase la Putna, =i pe cei care vor ]nchide ochii la Pobrata, =i pe urma=ii mei, =i-ai lui Groza, =i-ai lui Balo=, =i-ai lui Matia=, =-ai lui Liciu, =-ai Danciului, =i pe tot neamul care se ]nchin[ ]ntru Hristos ca buni =i drep\i credincio=i cre=tini! MOGÂRDICI (d[-n genunchi): Iart[-m[, doamne... PETRU RARE+: De ce? MOGÂRDICI: Asta nu se poate! PETRU RARE+: A! de câte ori n-am zis eu ca =i tine!... MOGÂRDICI (se ridic[ ]n picioare): Atunci... s-alerg s[ le dau de urm[... PETRU RARE+: Le-am dat de urm[ ]nainte ca s-o fac[!... Mogârdici, nimic, nim[nui... Câ\i osta=i ai? MOGÂRDICI: Dou[ sute... PETRU RARE+: Pu\ini! MOGÂRDICI: Pu\ini, da’ buni! Porunce=te-le s[ moar[ =i... PETRU RARE+: Le poruncesc s[ tr[iasc[!... Tu cu Sandomir fi\i p-aci... Când se va strânge Sfatul, ]nchide\i por\ile =i trage\i z[voarele... MOGÂRDICI: S[ tr[ie=ti, m[ria-ta... (D[ s[ ias[ prin fund.) PETRU RARE+: +tiu eu? MOGÂRDICI (se-ntoarce): Iat[, colea, ce vorb[! (}i s[rut[ mâna.) Crasne= =i Cosma sunt doi, dou[zeci, =i noi suntem ca puzderia, =i cre=tem ca codrii, =i ne umfl[m ca apele... Zi s[ vie \ara, =i va dudui muntele de pl[ie=i, =i se va cl[ti valea de joseni...1 spovedi\i, ]mp[rt[=i\i, preg[ti\i s[ dea ortul popii ]mprejurul m[riei-tale! PETRU RARE+: Bine, Mogârdici, bine... E, acum du-te =i f[ ce \i-am spus. (Mogârdici iese prin fund.) O, norod bun, supus =i viteaz! De n-ar fi =i n-ar fi fost unii boieri ]nchipui\i, =i pizma=i, =i vânz[tori, am fi fost una, o ap[ =i-un p[mânt, to\i câ\i ne coborâm de la Râm, de o parte =i de alta a muntelui, din pustele Ungariei =i pân[ la talazurile m[rii!... Ah!... visurile mele!... (Intr[ prin fund Balo=, Matia= =i Liciu.) 231

SCENA IV PETRU RARE+, logof[tul BALO+, vistiernicul MATIA+, pârc[labul LICIU =i, mai târziu, chelarul HÂREA.

PETRU RARE+: E, l[sa\i focului plec[ciunile... Ce e? LOGOF{TUL BALO+: Crasne=... PETRU RARE+: +tiu... Crasne= =i Cosma =i cu mai mul\i boieri de \ar[ se duc... Unde? LOGOF{TUL BALO+: S-apropie de Novograd... PETRU RARE+: E? LOGOF{TUL BALO+: Nu =tiu... PETRU RARE+ (c-un râs nervos): O! ho! ho! l[sa\i-i, boieri, l[sa\i-i s[ se duc[... Lui Soliman ]i plac hoiturile... VISTERNICUL MATIA+: Lui Soliman? PÂRC{LABUL LICIU: Dar, hatmanul Mihu mi-a... PETRU RARE+: Hatmanul Mihu?... A fost harnic, viteaz, dar e zgârcit =i are avere. Zgârcitul a fost, nu mai e om. E scos din omenire. Nici o n[dejde s[ nu pui pe el. Hatmanul Mihu a fost strâng[tor, s-a f[cut apuc[tor =i-a ajuns zgârcit. P[catul a fost mu=i\[, mu=i\a a trecut ]n vierme =i viermele s-a pref[cut ]n gâz[... Asculta\i-m[, hatmanul Mihu =tie de urma lui Crasne= =i-a lui Cosma... Ve\i vedea... +i nu zic c-ar fi au n-ar fi... vro apropiere... ]ntre retragerea lui Mihu, f[r[ porunca mea, =i fuga lui Crasne= =i-a lui Cosma... Vom vedea... (Intr[ repede prin fund chelarul Hârea.)

CHELNARUL HÂREA (emo\ionat): M[ria-ta... PETRU RARE+: Vorbe=te... ce ai? CHELNARUL HÂREA (suflând des): Am preg[tit r[dvanul... PETRU RARE+: Ei bine, =i d-aia intra=i ca un vânt? CHELNARUL HÂREA: Nu, m[ria-ta... da, m[ria-ta...

1

A slomni — a ]ncepe s[ priceap[. Bahn[ — mla=tin[, smârc. 3 Târn — m[tur[ de m[r[cini sau de nuiele de mesteac[n. 2

232

PETRU RARE+: Nu, da... ce e cu tine? CHELNARUL HÂREA: Ce s[ fie... PETRU RARE+: Doamna e bine? CHELNARUL HÂREA: S[n[toas[... PETRU RARE+: Coconii, bine? CHELNARUL HÂREA: S[n[to=i... PETRU RARE+: E =ag[ de nebun =aga ta, Hârea!... M[ vezi aci cu boierii... CHELNARUL HÂREA: }i v[d, m[ria-ta... +i nu credeam cau s[ fie... PETRU RARE+: +i dac[ sunt? CHELNARUL HÂREA: A= fi dorit s[ nu fie... PETRU RARE+ (pierzând r[bdarea): Ci spune odat[ ce-ai de spus! CHELNARUL HÂREA (=i mai emo\ionat): Spun, m[ria-ta! PETRU RARE+: Ei, ]ncepi... CHELNARUL HÂREA: S[ ]ncep, m[ria-ta... PETRU RARE+ (pune mâna pe sabie): }ncepi sau... CHELNARUL HÂREA: Da, da, da... la... la... la ureche, m[ria-ta... PETRU RARE+ (surâzând nervos): H]!... M[ ierta\i, boieri... LOGOF{TUL BALO+: Doamne, s[ ne tragem noi... PETRU RARE+: Nu, sta\i... E... CHELNARUL HÂREA (]i tremur[ mâinile): Nu ]ndr[znesc... PETRU RARE+: }ndr[zne=te! (Hârea ]i spune ceva la ureche.) Cum-cum?... Cine?... El?... +i ce-a zis?... L-ai v[zut... Tu?... Pe el? CHELNARUL HÂREA: Da, m[ria-ta! PETRU RARE+: +i l-ai auzit tu? CHELNARUL HÂREA: Cu urechile mele! PETRU RARE+ (revoltat, trage sabia): Oh! câinele! (Boierii, speria\i, se reped la domn.)

LOGOF{TUL BALO+: Ce e, m[ria-ta? PETRU RARE+ (st[pânindu-se): Eh!... Nimicuri!... Hârea... (}i face semn s[ ias[.) S[ vorbesc doamnei... S[ mergem. S[ m[ ]mbrac... }n od[jdii se cuvine s[ chibzuim soarta \[rii... (Ies repede prin dreapta.) 233

SCENA V Hatmanul MIHU, pan TROTU+ANU, postelnicul ALBOT{, sp[tarul +ANDRU =i mai mul\i boieri din Sfat vin din fund. Vorbesc ]ncet.

TROTU+ANU (dup[ ce se uit[ ]n toate p[r\ile): Nu e nimeni. POSTELNICUL ALBOT{: Am venit prea devreme. HATMANUL MIHU: A, nu! SP{TARUL +ANDRU: +i, inim[, boieri... HATMANUL MIHU: Cine s-o ia mai ]ntâi? POSTELNICUL ALBOT{: Dumneata... (Arat[ p-un boier. Boierul tace.) Dumneata... (Arat[ p-un al doilea. Boierul tace.) Ei, dar cine? TROTU+ANU: S[-i vorbim verde... Eu n-am de ce m[ teme... N-am nici o dreg[torie... Sunt ]n Sfat, dar sfatul meu nu-l ascult[... Din nenorocire, azi l-o asculta, nu l-o asculta... va trebui s[ se supuie... POSTELNICUL ALBOT{: +i le=ii, =i t[tarii, =i muntenii, =i turcii... HATMANUL MIHU: Ce s[ facem ]mpotriva tuturor? POSTELNICUL ALBOT{: Ce-am jurat cu mâna pe Evanghelie... SP{TARUL +ANDRU: |ara e-n primejdie de nu ne vom ]mpotrivi... TROTU+ANU: Chiar domnului! HATMANUL MIHU: }mpotriva tuturor ar fi o nebunie! +am ]mb[trânit =i eu... Cu cât se ]nmul\esc anii, cu atât ai mai pu\in... eh! De la ]nceput “Bun[ ziua, m[ria-ta”... Numai atât... TO|I: Da, da! (Se aude domnul venind din dreapta.)

234

SCENA VI PETRU RARE+, logof[tul BALO+, hatmanul MIHU, pârc[labul LICIU, vistiernicul MATIA+, postelnicul ALBOT{, sp[tarul +ANDRU, ceilal\i boieri de sfat, =i, mai ]n urm[, vornicul GROZA =i un copil de cas[. }mprejurul lui PETRU RARE+ stau logof[tul BALO+, pârc[labul LICIU =i vistiernicul MATIA+.

TO|I (unii zic: “Bun[ ziua”, al\ii: “S[ tr[ie=ti, m[ria-ta”): Bun[ ziua, m[ria-ta! S[ tr[ie=ti, m[ria-ta! PETRU RARE+ (concentrat): Bun[?... Bun[ s[ v[ fie inima... =i toate inimile bune s[ tr[iasc[... Am zis s[ tr[i\i cu to\ii, c[ci am zis s[ tr[iasc[ toate inimile bune... (Se uit[ la ei. Caut[ cu ochii.) Ah, ce p[cat c[ nu sunte\i... HATMANUL MIHU: Prea pu\ini lipsesc, m[ria-ta... PETRU RARE+: Azi, când trebuie s[ lu[m o hot[râre... hot[rârea... c[ci una este!... Tocmai azi nu v[d pe Crasne=... nici pe Cosma... De Crasne= aveam nevoie... Unde e? SP{TARUL +ANDRU: E bolnav, m[ria-ta. PETRU RARE+: Unde e, am ]ntrebat, n-am ]ntrebat ce are... POSTELNICUL ALBOT{: La mo=ia sa, la Mirosl[ve=ti... PETRU RARE+: Departe d-aici? HATMANUL MIHU: Ca la dou[-trei zile de drum, de nu sor fi desfundat drumurile... PETRU RARE+: +i ce are? SP{TARUL +ANDRU: Lingoare, m[ria-ta. PETRU RARE+: L-ai v[zut tu? SP{TARUL +ANDRU: Nu, mi-a spus postelnicul Albot[. PETRU RARE+ (lui Albot[): L-ai v[zut dumneata? POSTELNICUL ALBOT{: Nu, mi-a spus hatmanul Mihu. PETRU RARE+ (zâmbind): A!... +i dumitale, hatmane Mihu, \i-a spus logof[tul Trotu=anu... Trotu=anu: Ba eu, nu, m[ria-ta... Nu l-am v[zut... HATMANUL MIHU: Eu l-am v[zut... Era cu trei dulame de urs ]n spinare =i dârdâia... PETRU RARE+: De ce s-a dus? Doftorul +mil l-ar fi c[utat... HATMANUL MIHU: Nu crede ]n doftori... PETRU RARE+: Nu s-a mai c[tat cu +mil? 235

VISTIERNUCUL MATIA+: +-acum dou[ luni...

(Grupul boierilor de lâng[ Rare= se privesc ]ntre ei =i-=i exprim[ indignarea contra hatmanului Mihu.)

HATMANUL MIHU (]ncurcat): A=a mi-a spus, c[ ar fi având la mo=ie o bab[ me=teri\[... PETRU RARE+: N-ar fi bine s[-i trimit pe doftorul +mil? HATMANUL MIHU (tres[rind): De... cu drumurile astea... trei-patru nop\i prin p[duri... =i +mil... fricos... PETRU RARE+: +mil fricos?... N-u-u-u!... Nu e fricos omul de treab[... +i +mil e un om de treab[... Fricos e omul care ascunde... (Se opre=te =i-l prive=te.) +i +mil n-ascunde decât ceea ce nu =tie... Nu, nu, s[-i trimit pe +mil... (Bate-n palme. Mihu se schimb[ la fa\[. Vine din fund un copil de cas[.) COPILUL DE CAS{: Porunci\i! PETRU RARE+: Te-am chemat... ca s[ te-ntorci ]napoi (Copilul de cas[ vrea s[ ias[.) A, cine \i-a f[cut \ie ve=mintele astea? COPILUL DE CAS{: Croitorii le=i... PERU RARE+: }mi spusese alde Ivan c[ strânge ]n spate... COPILUL DE CAS{: Ba nu, ]mi vin bine, m[ria-ta... PETRU RARE+: E... (}i face semn s[ ias[.) Hatmane... (hatmanul tresare) te-ai sf[tuit cu el? HATMANUL MIHU (]ncurcat): Sf[tuit?... Nu... Am vorbit... PETRU RARE+: Vas[zic[, nu moare... HATMANUL MIHU: Nu... PETRU RARE+: P[cat!... Adic[ ar fi fost p[cat... Eu am auzit... Cine mi-a spus, cine mi-a spus... c[ apa de Dun[re se d[ la lungoare? (Prive=te \int[ la hatmanul Mihu, care se ]ng[lbene=te.) HATMANUL MIHU: De Dun[re?... N-am auzit... PETRU RARE+: Ei, ai auzit, ai auzit... de Dun[re... O! =i turcii tocmai când e bolnav Crasne= n[v[lesc! (Se deschide u=a din fund =i nu intr[ nimeni.) Poftim! U=a se deschide f[r[ s-o deschid[ cineva?... O veste bun[ va intra pe u=a ceea... (Matia= o ]nchide.) E! s[ hot[râm!... D-a\i fi copii, va= ascunde primejdia. Turcii, f[r[ s[-i ]ndârjim, vin dârji. 236

Muntenii =i t[tarii pornesc din porunca sultanului. Le=ii =i litvanii sunt la trei zile de Hotin. Ungurii nu-mi r[spund. |arul, din fundul Moscovei, ]mi ]ndrug[ cuvinte de dragoste când mi-ar arde de puterea lui. De la miaz[noapte, miaz[zi, r[s[rit =i apus, amenin\a\i cu cotropirea. Ce s[ facem? O! mai tr[i\i vremile b[trâne =i zilele de slav[ de la Baia =i de la Podul Nalt, fi\i moldoveni neao=i, =i vorbi\i! SP{TARUL +ANDRU: Adev[rat... c[ turcii sunt 150.000, m[ria-ta? PETRU RARE+: Adev[rat... SP{TARUL +ANDRU: C[ Soliman ]ns[=i a pornit n[v[lirea? PETRU RARE+: Adev[rat! SP{TARUL +ANDRU: C[ le=ii =i litvenii ar fi vro 50.000? PETRU RARE+: Adev[rat! SP{TARUL +ANDRU: C[ muntenii au 10.000? PETRU RARE+: Adev[rat! SP{TARUL +ANDRU: C[ t[tarii ar fi vro 40.000? PETRU RARE+: Adev[rat! SP{TARUL +ANDRU: +i nou[, ajutor de nic[ieri? PETRU RARE+: Adev[rat! SP{TARUL +ANDRU: Atunci... PETRU RARE+: Atunci? SP{TARUL +ANDRU: ?... PETRU RARE+ (cu energie): Bine, sp[tare! HATMANUL MIHU: }ncotro am face fa\[, spatele =i coastele noastre ar fi deschise muntenilor, t[tarilor =i le=ilor, or t[tarilor, turcilor =i muntenilor... }ncotro ne-am ]ntoarce, pieirea!... +i cu cât[ oaste? PETRU RARE+: Cu cât[ ai mai l[sat, hatmane! HATMANUL MIHU: Eu? PÂRC{LABUL LICIU: Da, da! HATMANUL MIHU (lui Liciu): B[trân neputincios! PÂRC{LABUL LICIU (trage sabia): E=ti mai tân[r cu zece ani, am dou[zeci de r[ni mai mult... PETRU RARE+: Liciu!... |]!... Când sabia vorbe=te, ]nceteaz[ Sfatul... |]!... (Liciu se d[ la o parte sup[rat.) 237

HATMANUL MIHU: +-apoi cine nu vede c[ ne vor strica \ara, c[ copiii =i nevestele noastre vor fi robite, c[ mo=iile noastre vor fi arse... LOGOF{TUL BALO+: S[ arz[! PETRU RARE+: E!... |]!... E! HATMANUL MIHU: ...=i averea strâns[ risipit[! PETRU RARE+: E, atunci? HATMANUL MIHU: ?... PETRU RARE+ (cu energie): Bine, hatmane! TROTU+ANU: Mai bine n-am fi fost decât am fi, m[ria-ta. Nefiind, am fi tina ce c[lc[m ]n picioare, sau aburul ce se pierde ]n v[zduh, or ]ntunericul care ]nv[luie lumea... N-am sim\i, n-am vrea, n-am suferi, ]n nimicul care se ]ntinde printre lucrurile ]nchipuite... PETRU RARE+ (cu ner[bdare): Ei, las[ sofiile1 astea... Ai fi un om de treab[ de nu te-ar fi stricat ]nv[\[turile grece=ti... TROTU+ANU (atins): Prea bine... H]... |ara e mic[, m[riata, =i din codrul boierilor n-a mai r[mas decât câ\iva seminceri. Sub seminceri se ridic[ codrul, dar stejarii sunt m[run\i, c[ abia dau, =i sunt cosi\i de r[zboaie... |ara e s[rac[... |ara e s[r[cit[!... PETRU RARE+ (concentrat): Am ]n\eles... TROTU+ANU: C[ d-ai vrea s[ ridici... PETRU RARE+: Bine, bine, n-a= ridica... VISTERNICUL MATIA+ (c[tre Balo=): Ce Dumnezeu, to\i la fel? LOGOF{TUL BALO+: To\i! POSTELNICUL ALBOT{: Eu, m[ria-ta... de mi-ai cere capul... PETRU RARE+: N-am ce face cu el! POSTELNICUL ALBOT{: ...de mi-ai cere averea... PETRU RARE+: N-am ce face cu ea! POSTELNICUL ALBOT{: ...de mi-ai cere cinstea... PETRU RARE+: Jertfa aceasta n-am cerut-o nim[nui... POSTELNICUL ALBOT{: ...\i le-a= da.. dar de mi-ai cere via\a, averea =i cinstea \[rii... nu \i le-a= da, m[ria-ta, c[ nu sunt ale mele... PETRU RARE+: Bine, bine, postelnicule! 238

LOGOF{TUL BALO+: Oh! ca =i ceilal\i! PETRU RARE+: A!... s[ m[ ierta\i, fe\e de boieri de sfat... pân[ acum mi-a\i m[rturisit frica voastr[... HATMANUL MIHU: Frica? PETRU RARE+: Da, frica!... Dar p[rerea voastr[, nu... HATMANUL MIHU: S[ ]nchin[m \ara pân[ o trece vijelia! PÂRC{LABUL LICIU: A! PETRU RARE+: +i cui s-o ]nchin[m?... +i la turci, =i la le=i, =i la t[tari, =i la munteni?... O! Moldovo, frunte =i genunchi s[ ai, ca s[ te târasc[ boierii la picioarele tuturor tâlharilor care te jefuiesc! (Intr[ Groza, cu ve=mintele pr[fuite, pe u=a din fund.) Groza! Nu v-am spus eu? Vestea bun[! VORNICUL GROZA (prive=te sfatul =i pe domn): Ce e asta, m[ria-ta? PETRU RARE+: Veste bun[! Te cunosc dup[ fa\[... VORNICUL GROZA: D-ar fi a voastr[ ca a mea... PETRU RARE+: Spune Groza, dar mai repede... VORNICUL GROZA: T[tarii ardeau satele d-a lungul Nistrului =i erau gata s[ s-arunce asupra Moldovei. }ntr-o noapte c[zui ]n spatele lor cu 6.000 de osta=i. Câ\i dormeau, acolo au adormit de veci. Câ\i povesteau, acolo =i-au sfâr=it povestea. Arsei corturile. Pe robi i-am strâns sub Soroca =i i-am pornit ]ncoa... Am primit porunc[ de la m[ria-ta s[ vin =iam venit... Ei, m[ria-voastr[, ce face\i? M[ uit... fe\ele schimbate... Hatmanul Mihu parc-ar pândi un du=man, a=a miarunc[ c[ut[turile... PETRU RARE+ (pref[cându-se): Boierii vor s[ ne batem =i cu turcii, =i cu le=ii, =i cu litvanii... VORNICUL GROZA: +i nu vrei, m[ria-ta?... Pe moa=emea... c[ nu mi-a t[iat urechile, când m[ n[scui, s[ nu fi auzit ce auzii! LOGOF{TUL BALO+: O! Groza, Groza! VORNICUL GROZA (]=i ia sabia cu mâhnire): +i-o mai port la brâu?... |ine-o, m[ria-ta, mi-ai dat-o când m-ai f[cut vornic, \i-o ]ntorc când nu mai sunt nimic! +i s[ mi-o pui lâng-a b[trânului +tefan, a=a cum e, ud[ de sângele t[tarilor, ]nsemnat[ cu sângele le=ilor, a sa=ilor, a nem\ilor =i a se239

cuilor! (O arunc[.) VISTERNICUL MATIA+: Ce faci, Groza? VORNICUL GROZA: M[ duc la c[lug[rie, poate-oi afla de ce pe prapurul Moldovei st[ sfântul Gheorghe, c[ci nu mai =tiu! PÂRC{LABUL LICIU: A=teapt[, Groza! VORNICUL GROZA: O! =i m[ria-ta e=ti vesel?... Vai! nu mai am domn!... M[ iart[, m[ria-ta, m[ ]n[bu= aici! PETRU RARE+: Dar sunt... 150.000 de turci! VORNICUL GROZA: Cin’-i num[r[?... +-am s[ mor de 150.000 de ori? O! cu cine vorbesc? Tu e=ti Petru al R[re=oaiei, fiul drept al lui +tefan cel Mare =i voievodul Moldovei? LOGOF{TUL BALO+: O! Groza! VORNICUL GROZA (biruit de durere): V[ cer iertare! Fiev[ mil[ de mine, un biet osta=, un biet n[uc, ajuns la vreme de b[trâne\e pe gura copiilor =i de râsul lumii!... De când sunt n-am plâns! (Plânge.) L[sa\i-m[ s[ plâng... uiu-iu... p[catele mele, m[iculi\[! LOGOF{TUL BALO+ (mustr[tor, c[tre Petru Rare=): M[ria-ta... PETRU RARE+: Ei, boieri, ce zice\i?... +i ce-a\i zice dac[ i-a= spune adev[rul? VORNICUL GROZA: Adev[rul?... Care adev[r? PETRU RARE+ (scârbit, ar[tând spre grupul Mihului): Boierilor le e fric[, nu domnului! VORNICUL GROZA: Ce e?... Na! (Le d[ cu tifla.) Am pentru cine muri, am cu cine tr[i! (}mbr[\i=eaz[ pe Petru Rare=.) PETRU RARE+: E, apropia\i-v[ =i asculta\i. S[ judec[m. Cu cine s[ ne batem?... Pe t[tari i-a zdrobit Groza... HATMANUL MIHU: T[tarii se vor face la loc. VORNICUL GROZA (cu mânie): Ce? PETRU RARE+: |]!... Groza!... S[ zicem c[ da, dar le trebuie vreme. Vas[zic[, deocamdat[, lini=te la r[s[rit. Cu le=ii merge altfel. Sunt la porunca lui Tarnovski. }l cunosc, m[ cunoa=te. M-a b[tut o dat[, l-am b[tut de trei ori. Vrem pacea =i unul, =i altul. +i pacea pe care ne-o d[ Tarnovski 240

este aceea a lui +tefan cel Mare. Nu ne umile=te. Vas[zic[, la miaz[noapte, lini=te. Secuii vor sta cuminte. +tiu ce-au p[timit de la mine =i din mâinile lui Groza. VORNICUL GROZA: C[ n-am ]mb[trânit destul! Mai e ceva vârtute ]n oasele astea! PETRU RARE+: Vas[zic[, =i la apus, peste munte, lini=te. Muntenii se vor ]nvârti pe la Cr[ciuna, se vor face c[ vin ]n ajutorul turcilor de teama sultanului. Am scris voievodului Radu. El nu uit[ c[ s-a suit ]n scaun cu sprijinul meu =i c[ turcii vor sta ce vor sta =i se vor ]ntoarce ]nd[r[t, iar Moldova va sta pe loc, prieten[ au du=man[ Munteniei. +i Radu mi-a r[spuns ca unui frate mai mare. Vas[zic[, la miaz[zi nu e decât puterea padi=ahului. TROTU+ANU: 150.000... he-he! PETRU RARE+: Turcii au nevoie de o lun[ =i jum[tate pân[ s-ajung[ aici! Drumuri grele, necunoscute, ape, p[duri ca peria... }n vremea asta, noi n-am putea strânge 40.000 de osta=i c[l[ri pe cai mici =i iu\i? HATMANUL MIHU: Nu, nu putem, m[ria-ta. PÂRC{LABUL LICIU: +i de ce nu? HATMANUL MIHU: A s[r[cit \ara. VORNICUL GROZA: +i te-ai ]mbog[\it tu! PETRU RARE+: Ei, \], Groza!... Am fi avut 15.000 =i nu ne-am fi ]ngrijit decât de r[m[=i\[ dac[ hatmanul Mihu n-ar fi trimis pe osta=i pe la casele lor... HATMANUL MIHU: De nu s-ar fi dus f[r[ voia mea... VORNICUL GROZA: +i tu e=ti hatman? HATMANUL MIHU: Sunt! +i pe +tefan l-au p[r[sit osta=ii ]n ajunul b[t[liei de la R[zboieni! PETRU RARE+: Bine, 40.000, nu, dar 30.000? Dar 20.000? HATMANUL MIHU: +i ce s[ facem cu 20.000? VORNICUL GROZA: S[ murim pentru \ar[, lege =i domn! PETRU RARE+: Dou[zeci de mii de osta=i hot[râ\i va da Moldova la chemarea domnului ei! Vom aprinde focurile, vom trage clopotele, vom trimite pe v[t[mani cu porunca =i pe pristavi s[ strige c[ Petru e la ananghie... =i \ara, c[reia i241

am pus jude\i cinsti\i, va fi dreapt[ cu soarta ei =i-a alesului ei. Din 20.000 de osta=i, rup eu 7.000 =i m[ cobor ca vântul unde au bulucit turcii. }i chinuiesc, nu-i las s[ doarm[, nici s[ m[nânce, nici s[ se roage. N[v[lind ca la b[t[lie =i ]nturnându-ne ca de spaim[; f[cându-ne nev[zu\i =i ie=ind la miezul nop\ii ca stafiile; ]n inima lor =i-n inima codrului; nic[ieri =i pretutindenea... A=a s[-i târ[sc pân[ la munte, fl[mânzi =i nedormi\i! Voi arde satele pe unde au s[ se verse; voi trage oamenii ]n sus; voi otr[vi fântânile; voi pustii =i nu voi l[sa ]n urm[ decât pe b[trânii =ire\i care s[ le r[t[ceasc[ c[ile. O! cunosc \ara ca-n palm[, cu drumurile, cu ascunz[torile, cu ]ntunecimele, cu v[g[unile, cu apele, cu p[mânturile tari =i cu fâne\ele ce-acoper[ p[mânturile care ]nghit pe c[l[re\i, =i pe pu=ca=i, =i pe c[r[u=i, cu poverile lor! Eram mic când m[ lu[ +tefan cel Mare ]n desaga de la oblâncul =eii =i-mi zise: “Bag[ de seam[, b[iete, bag[ de seam[, c-ai s[ fii osta=... =i cu ce vezi vei birui, nu numai cu ce vei fi”. +i =uiera cântece vechi, =i râdea, =i codrii sunau de hohotul lui... Nu =tiam c[ mi-era tat[ când m[ ]nv[\a s[ cunosc p[mântul din care ie=im cu to\ii! VORNICUL GROZA: Vom ap[ra mo=ia urma=ilor no=tri! VISTERNICUL MATIA+: C-a=a zice vod[! PÂRC{LABUL LICIU: +i vorbele lui, ca pic[turile de cear[ de la picioarele Preacuratei! PETRU RARE+: Voi m[ ve\i a=tepta ]n Cetatea Neam\ului cu 13.000 de suflete. Vin, ne unim =i ]n sus. L[s[m la dreapta R[zboieni, =i pe apa Pipirigului ]n sus, spre Dolea, pân[ unde se ]nchide valea. D[râm[m copacii =i ridic[m o cetate. Aci se vor ]nfunda turcii adu=i de h[rta=ii no=tri. +i ne vom izbi cu ei, care nu-=i vor desf[=ura oastea din pricina locului. De nu vor lua cetatea, vor fi birui\i, de vor lua-o, câ\i din noi vom sc[pa ne vom sui la munte =i vom cobor] ]n albia Bistri\ei. Vom sta pitula\i, la pând[, ho\e=te, =i ne vom ar[ta iar[=i când ei se vor scurge. }i vom lovi pe furi=, ]i vom repezi ]n bahne =i-n iazuri, ]i vom ]nghesui la Dun[re, =i-o vor trece mai degrab’ la-ntors decât la n[v[lire... (Emo\ionat.) A=a s[ ne ajute Dumnezeu, mântuitorul, ca s[ sc[p[m \ara 242

de furnicaiul p[gânilor!

(Balo=, Groza, MATIA+ =i Liciu, care ]n tot timpul aprob[ pe domn, se ]nchin[. Ceilal\i boieri stau ]n cump[n[.)

ta.

HATMANUL MIHU: Dar nu ]nc[put[m nici 20.000, m[ria-

PETRU RARE+ (emo\iunea cre=te): Cum?... Atât s[ se fi sleit puterile Moldovei sau s[ fi s[c[tuit vlaga din voi? Cenu=[ s[ fie amintirile vechii sl[viri? Nu v[ trage\i din +tibor, din Cânde, din Dobrul, din Gangir, din Gotc[, din Dajbog, din Oan[, din Gherman, din Boldur, din Arbore =i din C[r[b[\ n[prasnicul? Sufletul lor s[ fi pierit ]nainte d-a muri =i s[ nu fi trecut nimic urma=ilor lor? +i cu ei s[ se fi ]nmormântat credin\a =i mândria, aceste puteri pe care se sprijin[ neamurile care vor s[ tr[iasc[?... A! nu v[ ]nchipui\i c[ turcii vor cru\a hoiturile plecate ]n \[rân[! Vor trece peste voi cum trec t[tarii peste b[t[liile pustiului! V[ vor robi, pe voi =i copiii vo=tri, =i cu femeile voastre vor ]mpodobi haremurile de la Stambul! Vor arde casele voastre, vor d[râma cet[\ile =i vor preface ]n geamii bisericile cre=tine=ti ]n care s-au ]nchinat p[rin\ii, mo=ii =i str[mo=ii vo=tri!... De v[ e team[... v[ voi ar[ta eu ce u=or e s[ mori ]n rândurile vitejilor!... D-ave\i alt[ socoteal[... alta!... ]ntoarce-v[-\i, pân[ mai e vreme, =i v[ voi primi cu dragostea cu care domnul nostru Isus Hristos a primit oile cele r[t[cite... +i ce voi\i s[ fac eu? HATMANUL MIHU (abia ]ndr[znind): Ce vom face =i noi... PETRU RARE+ (izbucne=te): Oh! a murit, a murit Petru Rare=!... +i el n-a fost fratele lui Bogdan, n-a fost fiul lui +tefan cel Mare, n-a fost str[nepotul lui Alexandru cel Bun, nici urma=ul Mu=atinilor! V-a min\it, v-a ]n=elat, =i voi, ca ni=te copii, a\i crezut ]n basmele pe care vi le-a spus el... VORNICUL GROZA: M[ria-ta! LOGOF{TUL BALO+: M[ria-ta! PETRU RARE+: Aduce\i coroana cea cu cinci ramuri a Moldovei =i pune\i-o pe capul Hatmanului Mihu, =i cu ea ]n cap s[ cad[ la picioarele padi=ahului!... O! c[ci v[ cunosc a=a de târziu! (Pune mâna pe sabie.) Un zgârcit, un arb[na=, 243

un muieratic, o minte goal[ plin[ de ]ntunecimi grece=ti, un ]ngâmfat, un be\iv, un netot, un prost... o ceat[ de nimic... Unii frico=i... =i-al\ii... vânz[tori! VORNICUL GROZA (trage sabia): Vânz[tori? PETRU RARE+: Asculta\i!... Tu, hatmane, ai zis c[ Crasne= a plecat bolnav la mo=ie, c[ i-ai vorbit... A=a e? A=a e?... HATMANUL MIHU (plecând capul): Da... PETRU RARE+: E, Crasne= a plecat tiptil din Suceava, mai s[n[tos ca mine =i ca voi... Tu, hatmane, n-ai voit s[ trimit pe doftor la el la mo=ie... A=a e... A=a e? (Pune mâna pe sabie.) HATMANUL MIHU (umilit): Da... PETRU RARE+: +ti\i de ce?... Fiindc[ nu e la mo=ie! VORNICUL GROZA: Dar unde e? PETRU RARE+: La Soliman, s[ i se ]nchine! (Balo=, Groza, Matia=, Liciu =i Trotu=anu scot un “a! a!” de scârb[.)

PETRU RARE+: Asculta\i, ]n sfâr=it... Hatmanul m-a p[r[sit pe când m[ b[team cu le=ii; s-a ]ntors la Suceava; a stricat oastea peste care-l pusesem; a sp[imântat-o =i i-a dat drumul, p[strând abia 2.000 din 10.000 de viteji =i de voinici. +i ast[zi a mai risipit ]nc[ 1.000, r[mânând numai c-o mie sub zidurile castelului, to\i credincio=i =i jura\i s[ fie ai lui... (Mihu vrea s[ t[g[duiasc[.) Nu e a=a?... Nu e a=a?... Chelarul Hârea te-a auzit punând la cale cele ce-ai f[ptuit... (}l apuc[ mânia.) +i p[mântul nu se casc[, s[ te ]nghit[ de viu? (Petru Rare= trage sabia, o ]nvârte=te pe deasupra lui Mihu, =i-l izbe=te la ureche. Mihu tresare =i pune mâna unde l-a izbit. Sângele-i curge.) MAI MUL|I BOIERI (sp[imânta\i): A! a! PETRU RARE+: Cu sabia lui +tefan cel Mare l-am crestat la ureche ca s[ se cunoasc[ c[ nu e din neamul moldovenesc!... Ah! prieteni credincio=i... Moldova piere cu zile, c[ci boierii nu vor nici s[ biruiasc[, nici s[ fie birui\i!

244

ACTUL V Mun\i ]nal\i, precipi\ii1 rupte; stânci rostogolite; nu e nici o c[rare; masivul din fa\[, pe alte masivuri. }n fund se vede cerul albastru =i limpede, t[iat de ascu\i=urile mun\ilor.

SCENA I

OANA, GENUNEA, HÂREA, pe masivul din fa\[; spre dreapta, PETRU RARE+, dormind pe o stânc[ c-un sucman sub c[p[tâi, cu sabia pe piept, cu opinci ]n picioare =i cu o p[l[rie de pl[ie= aruncat[ ]ntr-o parte.

GENUNEA: Doarme... OANA: Somnul drep\ilor... HÂREA: +-al prigoni\ilor. GENUNEA: De patru nop\i n-a ]nchis ochii... HÂREA: De patru nop\i n-a ]nchis ochii? GENUNEA: De câte ori zicea: “Aici odihnim, ne-au pierdut copoii urma”, ne a=ezam jos, rup\i de oboseal[, =i adormeam. Eu visam. +i când visurile se ]ncruntau, m[ de=teptam... Unde e castelul? Unde e Corbea? Unde e domnul? Cine a suflat =i i-a risipit?... Vedeam pe domn, =i sim\eam soarta ne]nduplecat[ =i pedeapsa noastr[ cumplit[. +i lacrimile-mi curgeau bini=or, c[ de m-apuca suspinele, le sugrumam =i le ]ghi\eam ]n mine. +i de am[r[ciunea lor, sufletul meu se otr[vea =i uitam, o clip[, pe cine plâng =i de ce plâng... Dar un glas ars m[ trezea din aceast[ toropeal[... “Plângi, Nunea?” T[ceam. +i iar[=i: “Po\i s[ plângi? Eu nu pot.” }ntindeam mâna, =i el mi-o lua ]n mâinile lui. “Adormi, doamne!” “Dac[ a= putea... S[ nu de=tept[m pe ceilal\i.” Nu mai zicea nimic. }n ]ntunericul nop\ii dou[ v[p[i se stingeau =i s-aprindeau pân[ se albea luceaf[rul dimine\ii =i s-afunda ]n rev[rsatul zorilor... OANA: Fiin\[ nefericit[, =-a= fi putut s[ fiu cea mai feric-

245

it[!... Fata lui +tefan ce Mare, f[r[ s[ =tiu; când aflai, apuse soarele Moldovei... Sora lui Petru Rare=, f[r[ s[ =tiu; când aflai, ]l ]nghi\i surghiunul =i str[in[tatea... D[daca nepotului meu; când ajunse mare, ucise pe so\ul meu... Dup[ o via\[ ]ntreag[, Petru se ]ntoarse... }i puser[ coroana pe cap =i-l suir[ ]n scaun. +i acum, iat[-l, fl[mând, ]nsetat, izgonit =i ]ntins pe piatr[... Ah! spune\i-mi, cât a= fi fost de fericit[ =i cât sunt de nefericit[? HÂREA: De care s[-mi fie mai mil[? De Oana, care sufer[ de lovituri adev[rate, sau de Genunea, care ]ndur[ pe cele ]nchipuite, ca =i cum ar fi adev[rate? De Oana, care a albit ]n dureri, sau de Genunea, care abia a ]nceput durerile? GENUNEA: De Oana mai mult, c[ci multe a suferit... OANA: De Nunea mai mult, c[ci multe are s[ sufere... GENUNEA: Eu sunt tân[r[ =i pot r[bda... OANA: Eu sunt alb[, nu mai am puteri, =i-n curând voi ]nchide ochii... Eu sunt la sfâr=itul =i tu la ]nceputul necazurilor... HÂREA: Duhul r[zvr[tirii, ca o molim[, de la boieri, la \[rani. C[ zise domnul: “V-a\i s[turat de mine, oameni buni? S[ g[sim altul mai norocos, dar nu v[ l[sa\i s[ v[ biruie, stând cu mâinile ]n sân.” +i prostimea, ]nte\it[ de cei de sus, r[spunse: “Ci ca ho! c[ nu ne mai batem!”... GENUNEA (ar[tând pe Petru Rare=): Se ]nvârti. S[ nu-l trezim. Uita\i-v[ la el... Mâinile julite... cucuie pe frunte... Opincile sparte... }n locul coroanei cu cinci ramuri, o p[l[rie de pl[ie= cât roata carului, ]n locul buzduganului domnesc, o ramur[ de fag cioplit[ din bard[... Doar sabia... pe care s[ puie o mân[ tremur[toare... =i ]n care ]ncle=ta pumnul lui de o\el d-odinioar[... Cum =i-o strânge la piept... o odihne=te pe sufletul lui de viteaz!... Nu mai plânge, Oan[... OANA: +tiu c[ nu-mi folosesc lacrimile... Aceasta am ]nv[\at-o de demult... GENUNEA: +i eu o ]nv[\ acuma =i parc[ a= fi =tiut-o de când lumea... 1

Olah — valah. 246

HÂREA: Or c[ \i-i plânge pe cea dintâi durere, or c[ \i-i plânge pe cea din urm[, lacrimile sunt deopotriv[ de amari, de nu sunt pref[cute... S[ nu se de=tepte domnul... GENUNEA: Odihna ]i face bine... HÂREA: Un om care s-a odihnit pe scaunul domniei nic[ieri nu mai g[se=te odihn[, ci pretutindeni puteri noi s[-=i plâng[ norocul... OANA: Eu nu blestem pe cei r[i... HÂREA: Dumneata e=ti bun[, doamn[... GENUNEA: +i cu ce s-alege din bun[tatea ei? OANA: Taci, Nunea, nu mânia pe Dumnezeu... GENUNEA: +i ce mi-ar mai face mânia lui? OANA: S[ nu dea Dumnezeu cât poate r[bda omul... GENUNEA: Mai mult n-a= mai r[bda... HÂREA: +i ce-ai face, Nunea? GENUNEA: +tiu eu?... OANA: Ea nu =tie =i e un mare bine... O! d-ar =ti omul de mai nainte câte i se va ]ntâmpla, omenirea s-ar stinge... GENUNEA: Pentru doi mi-a= fi pus via\a... Unul m[ iubea pe ascuns, pe altul ]l iubesc pe fa\[... Unul mi-a m[rturisit ]nainte d-a muri — =i n-am putut s[-l scap — =-o parte din inima mea mi-am ]ngropat-o al[turi... Pe cel[lalt ]l iubeam ca o roab[ ]n str[lucirea lui de sfânt, =i ca o roab[, f[r[ puteri, ]l privesc odihnindu-se pe stânc[, ca un vultur c[zut din lumina v[zduhului... Eu am fost pripit[... La mine durerea n-a=teapt[ vechimea... (+i-acoper[ fa\a.) OANA: Mititica! +i ]ncotro logof[tul Balo= =i Mogârdici? Hârea: Se l[sar[ pe coast[ la vale, cu ciutura, s-aduc[ ap[ de la un =ipot ce \â=ne=te din munte... GENUNEA: Hârea... vezi, nu vin?... (Hârea se duce pe coasta din stânga.)

HÂREA: Iac[... vin... Logof[tul Balo= ]nainte =i dup[ el Mogârdici, ap[sând pe piciorul stâng =i ridicând din um[rul drept, parc-ar da brânci cuiva... OANA: Mogârdici?... Minunat suflet! GENUNEA: +i vesel totdeauna... HÂREA: E, de câte ori nu plânge pe ascuns... +i te face s[ 247

zâmbe=ti =i-atunci. “Ce, plângi, Mogârdici?” — “Ba vezi c[ nu!” “De ce?” “M[ ]ntrebi de ce? N-am de ce? Mai bine m[ omora +tef[ni\[ când mi-era fric[ de moarte decât s[ nu mor când mi-e fric[ s[ tr[iesc... De ce nu m[ strânse de gât Maria cu mâinile ei ca buturile de porc!... A= fi ]nchis ochii... =i eah! (scoate limba) =i n-ajungeam s[ jelesc pe bun[tat’ de domn prin v[g[unile s[cuie=ti”... GENUNEA: Om de credin\[ =i credincios... SCENA II OANA, GENUNEA, HÂREA, logof[tul BALO+ =i MOGÂRDICI.

MOGÂRDICI: Sosir[m =i noi... Eu cu c[u=ul gol =i marele logof[t cu ciutura plin[... LOGOF{TUL BALO+: Pân[ i-am luat-o din mân[... A trebuit s[-i spui c[ eu sunt logof[tul Balo= =i el Mogârdici... MOGÂRDICI: Mia=ul Mogârdici, st[pâne... +i d-a veni iar domnul de colo... maic[, maic[! LOGOF{TUL BALO+: Ar fi v[rsat-o pân-aici... MOGÂRDICI: De ce? LOGOF{TUL BALO+: De... +i el abia-=i târ[=te piciorul... MOGÂRDICI: +i care osta= se \inea dup[ mine? LOGOF{TUL BALO+: Da, da, dar pe cal... MOGÂRDICI: Este!... }... c[ m[ f[cu mama ]ntr-o doar[... Doarme domnul?... S[ doarm[... ]i face bine... C[ de m[ f[cea mama deplin, ]ntreceam =i pe Groza... Ea, ca femeie, s-a zgârcit d-un crac... Doarme domnul?... Las’ s[ doarm[... A mai dormit domnul cu capul pe piatr[, dar când se de=tepta se sim\ea domn... S[ nu se de=tepte... (Se dezbrac[ d-o hain[.) Ia s[ =ezi dumneata, jupâneas[ Oan[, pe sucmanul [sta... c[ de odihne=ti oleac[, ]mi trece =i mie... OANA: Mul\umim, Mogârdici... MOGÂRDICI (se dezbrac[ =i de a doua hain[ =i r[mâne ]n

248

c[ma=[): +i dumneata, Nunea mo=ului, p-ast[lalt[... GENUNEA: Mul\umim, Mogârdici, nu... Dumneata s[ r[mâi ]n c[ma=[? MOGÂRDICI: De câte ori n-am r[mas eu =i f[r[ c[ma=[... =i-mi era bine!... +ezi, te rog, c[-mi ia cu mâna... A=a... Uite, Nunea, când ne prinde din senin aceea=i pei=te, ne facem mai buni, mai deopotriv[, ca ni=te fra\i, =i ajutorul oricui ne mic=oreaz[ necazul... GENUNEA (ar[tând lâng[ ea): +i dumneata colea... MOGÂRDICI: Acolo, Nunea, acolo? GENUNEA (]i arat[ poala): +i s[ pui capul aici... MOGÂRDICI: Eu s[ pui capul acolo? GENUNEA: Nu ne sim\im ca ni=te fra\i? MOGÂRDICI (=i râde =i se uit[ la Balo=): De... LOGOF{TUL BALO+: De ce nu? MOGÂRDICI: Vrei s[ r[mân ]ntr-o ureche? Hârea: Te ]ntorci =i p-ailalt[... MOGÂRDICI: A=a... s[ nu mai aud de nici una... Ce s[ facem? S[ zicem c[ glumim =i noi... OANA: Da, Mogârdici, da... MOGÂRDICI: C[ de s-o de=tepta domnul ca ieri... ne trimite la urma noastr[... +i frigurile nu-l mai las[... GENUNEA: Ieri n-a dormit... =i de patru zile ]n =ir... MOGÂRDICI: Nu ]nchidea ochii, Nunea? GENUNEA: Ba da... ca s[ dormim noi... MOGÂRDICI: +i eu, care dormeam dus... Se cunoa=te \[ranul... OANA: |[ran, boier, un suflet este... MOGÂRDICI: Dac[ n-ai abur ca câinele de Mihu... OANA: Dumnezeu s[-i ierte p[catele... MOGÂRDICI: Dumnezeu s[ fac[ una ca asta?... He, d-a veni iar domn... [la de colea... Adu-l, Doamne... S[ m[ v[z iar c[lare... =i de l-a= ierta... s[ fiu eu Mihu =i el Mogârdici. (Petru Rare= se-nvârte=te =i scoate un geam[t.)

OANA: Ia!

(Sar ]n picioare =i se apropie de Rare=.) 249

GENUNEA: Viseaz[... A=a striga pe Cirimu=... OANA: Omul de fapte cu visele s-a ales... }nainte, ce visa de=tept i se izbândea, acum, ce viseaz[ ]n somn doar ]n somn s[ i se izbândeasc[... LOGOF{TUL BALO+: Se scutur[... Hârea: Se de=teapt[... MOGÂRDICI: Haiti! PETRU RARE+ (se de=teapt[ =i se uit[ ]n toate p[r\ile): Unde sunt! MOGÂRDICI: St[pâne... PETRU RARE+: Eu, st[pân?... O, nu mai st[pânesc nimic!... +tiu unde sunt... Repede se-ntoarce fa\a visului, de te prigone=te urgia cereasc[!... Ce pu\in dur[ ar[t[rile ]nchipuirii ca =i domnia mea... Mi-e sete... o sete care nu se potole=te... OANA: Poftim, frate, c[u=ul cu ap[ proasp[t[. PETRU RARE+ (f[cându-se c[ glume=te): Nu tu, Oan[, paharnicul Mogârdici... MOGÂRDICI: M[ f[cu=i paharnic?... (Aparte.) S-a odihnit... S[ vedem... |ine, doamne, potirul s[pat ]n argint, cu o mireas[ adormit[ =i c-un drac de copila= =iret s[getând-o, pe care \i-l trimise Ferdinand, craiul Ungariei =i fratele chezarului Carol... PETRU RARE+ (ia c[u=ul =i soarbe): Ap[ rece, vorbe calde, inim[ bun[... Stai, Balo=... LOGOF{TUL BALO+: S[ stau, m[ria-ta. PETRU RARE+ (sup[rat): H], m[ria-ta!... Nunea, ce frumoas[ e=ti! NUNEA: A=, zici, m[ria-ta... PETRU RARE+: +i tu? GENUNEA: Ce, m[ria-ta? PETRU RARE+: Ce urât[ e=ti, Nunea! GENUNEA: Dac[, =i sunt roaba m[riei-tale! PETRU RARE+: Nu mai sunt robi de când m-am dezrobit de domnie... MOGÂRDICI: Iar se-ncurc[ i\ele... S[ m-amestec... Dormi=i olecu\[... 250

PETRU RARE+: Dormii =i-mi pare r[u c[ n-am adormit... MOGÂRDICI: H]-h]... cum nu? (}ncet.) Ce uit[tur[ are, =i ce glas, ca =i cum ar ie=i dintr-o pe=ter[... M[ z[p[ce=te... (Tare.) Cerul f[r[ pic de nori... PETRU RARE+: Eu f[r[ pic de putere =i tu f[r[ pic de minte... HÂREA: Cu Mogârdici ai dreptate, cu m[ria-ta... PETRU RARE+: M[ria-ta, Hâreo! LOGOF{TUL BALO+ (lui Hârea): D[-te la o parte... OANA: Mai odihne=te-te, frate... Drum lung =i greu... MOGÂRDICI: +i opincile, sparte... De dou[ zile m[ rog s[ le schimbe cu ale mele... PETRU RARE+: De mi le-ai da f[r[ s[ le sco\i din picioare, bine... MOGÂRDICI: S[ \i le dau cu picioarele... PETRU RARE+: +i mâinile, =i capul... S[ fiu Mogârdici sadea... N-a= mai avea vedenii... Ce striga b[trâna Docla când p[r[sii castelul? LOGOF{TUL BALO+: Nu =tiu, m[ria-ta. MOGÂRDICI: O vrai=te, c[ nu se mai auzea nimic... Eu, c[lare, cu sabia scoas[... “Loc, loc, dobitoacelor, c[ trece vod[“... PETRU RARE+: C[ fuge vod[... ah! GENUNEA: Când trecui pe lâng[ ea, striga, ca scoas[ din fire... PETRU RARE+: E, e... GENUNEA: ...”N-am s[ mor pân[ nu s-o ]ntoarce... }l scap[ pescarii, c[ e d-ai lor”... PETRU RARE+ (repede): S[ ]ngriji\i de Docla... S[ n-o doar[ nimic! MOGÂRDICI: N-ai grij[, m[ria-ta... Ce s-o mai doar[? PETRU RARE+: N-a zis ea, acum patru ani, c[ “m[ voi ]ntoarce =i biruitor =i biruit?” MOGÂRDICI: A=a e... PETRU RARE+: Tu nu erai acolo... MOGÂRDICI: A... a... A=a e... OANA: Parc-a zis... 251

GENUNEA: Da... da... PETRU RARE+: Voi era\i acolo... +i cum m[-ntoarsei de pe Cirimu=?... O! dar e mai u=or s[ ghice=ti nenorocirile celui ma norocos om decât o clip[ de fericire a celui b[tut de urgia soartei!... Sunt o amintire din ceea ce am fost, =i-n curând se va =terge din minte orice amintire... Nu sunt pe munte, ci ]n fund, la poalele muntelui... Nu-l urc, c[ci m-am rostogolit din vârful lui... Am fost om, =i norocul m-a f[cut =i mai om... M[ dor mâinile, picioarele, fruntea... Mâinile ]mi tremur[, picioarele abia m[ mai \in =i sub frunte nu mai am nimic! GENUNEA: D-atâtea zile de când umbli prin mun\i... PETRU RARE+ (]l tremur[ frigurile): Mai mult voi sim\i\i greutatea trupului meu... O! d-a\i cunoa=te =i pe aceea a sufletului meu!... Când pustiul m[ ]mpresur[, eu nu mai eram!... Strânge\i-v[ ]mprejurul meu, umple\i golul, ]nmul\i\i-v[, c[ vin vedeniile de=arte =i m[ turtesc f[r[ mil[!... Nunea, adu mâna ta... GENUNEA: P-amândou[, m[ria-ta... PETRU RARE+: +i tu, Oan[... OANA: |i-a= da fiin\a mea ]ntreag[ dac[ a= =ti c[ din nimicirea ei ai afla vro slab[ mângâiere! PETRU RARE+: +i p-a ta, Mogârdici... MOGÂRDICI: A mea? E cam roas[, =i cu b[t[turi... PETRU RARE+: De mult ce-ai b[tut cu ea... (}i cat[ ]n palm[.) Tu ai s[ mori de moarte bun[... MOGÂRDICI: Cu sabia-n mân[ =i pe cal... H]-h]... S[ m[ slujeasc[ vl[dica din Vad... +i s[ m[ plâng[ Maria din Feldioara, dac[ n-or fi jelit-o al\ii pe ea... PETRU RARE+ (Genunii): Tu ai s[ te m[ri\i c-un sp[tar... GENUNEA: Ca +andru?... Oh!... PETRU RARE+: Ba nu... c-un mia= de viteji... GENUNEA: O! bietul Corbea! PETRU RARE+: O, biat[ Nunea! +i l-ai fi iubit? GENUNEA: L-a= fi iubit! PETRU RARE+: Cât de mult? GENUNEA: Cât iubea el pe domn =i pe \ar[! 252

PETRU RARE+: O! l-ai fi iubit mult... Hârea, un c[u= de ap[... HÂREA: Poftim, doamne... PETRU RARE+ (dup[ ce bea): Mul\umim... =i s[ mul\ume=ti =i tu maic[-tei c[ te-a f[cut om de credin\[... E=ti ca un palo= bun care nu cade din mâna pe care-a ]nc[put... Balo=... (}l tremur[ frigurile.) LOGOF{TUL BALO+: M[ria-ta? PETRU RARE+: Ce vrei? LOGOF{TUL BALO+: Ce vrea m[ria-ta. PETRU RARE+ (se ridic[ pe coasta din dreapta): Eu?... Nimic... Ce vreau nu se poate =i ce se poate nu vreau... Vezi tu colo, departe, departe... cât cuprinzi cu ochii... =i mai departe... unde joac[ zarea =i s-amestec[ fa\a cerului cu a p[mântului... =i mai departe... dincolo de Siret =i de Prut, pân[-n malurile Nistrului?... LOGOF{TUL BALO+: V[d, m[ria-ta... PETRU RARE+: Ce vezi? LOGOF{TUL BALO+: Trâmbe de dealuri =i câmpii ce se pierd ]n pustiet[\i... PETRU RARE+ (]l zguduie frigurile): Eu v[d cet[\i, ora=e =i sate, dealuri =i v[i, =i p[duri =i codri, =i livezi =i ape prinse ]n opusturi1, =i râuri slobode curgând ]n mare... =i cor[bii cu catarguri ]nalte =i ascu\ite, =i furnicai de oameni... =i de vite... =i, peste toate, soarele, apunând, ]ntinde poleiul s[u u=or =i nem[rginit! (Oana =i Genunea pleac[ capul =i plâng.) V[d Moldova, Balo=, pe care am iubit-o, am ap[rat-o, am slujito, am ]n\eles-o ]n ce-a fost =i ce va s[ fie, c[ci sunt copilul unui viteaz z[mislit ]n clipele de iubire cu Maria, so\ia majerului Rare=... }n mine sunt spetele Mu=atinilor =i spetele norodului topite ]ntruna... }n mine au fost... Nu vezi un mormânt? }ncotro te ui\i?... La mine?... Aci e sicriul gol... Acolo e sufletul meu, =i peste el toarn[ \[rân[ =i-l acoper[ de veci!... Oh! da\i-mi-l pe el =i m[ lua\i pe mine! Din el a\i mâncat, v-a\i ad[pat =i v-a\i ]mbog[\it, pentru ce v[ lep[da\i de el =i pentru ce-l batjocori\i?... Ce-a fost lumin[, =i putere de jertf[, =i de ‘n[l\are, ce-a fost vecinic acolo a r[mas, ]n 253

prada n[imi\ilor, ce e sl[biciune, putregai =i trec[tor adusam cu mine pe vârfuri de piatr[ uscat[... +i nu mi-a\i l[sat decât amintirea frumoas[ a vremurilor mari, pentru ca s[ simt cât e de cumplit[ ru=inea c[derii! OANA: M[ria-ta! GENUNEA: M[ria-ta! MOGÂRDICI (dându-=i cu pumnii ]n cap): Mai bine m[ strângea de gât Maria... LOGOF{TUL BALO+: Olecu\[ de ap[, m[ria-ta... PETRU RARE+: Acum ]mi dai ap[? Dup[ ce m-am mistuit? Ce-a r[mas din mine? Câteva grinzi negre... }ncolo, scrum... |i se pare c-ar mai ie=i fum? E cenu=[ ]nvârtit[ de vânturi... Am cap ca s[ port p[l[rie, iar nu coroan[; am ochi ca s[ plâng, nu ca s[ v[d; am mâini ca s[ mi le frâng, iar nu s[ poruncesc; am picioare ca s-alunec, iar nu ca s[-ncalec; am umeri ca s[ anin sucmanul acesta, iar nu s[ port mantia domneasc[; vorbesc ca s[-mi povestesc nenorocirile, iar nu ca s[ cârmuiesc o=tile =i norodul; =i am sabie nu ca s-o trag, ci ca s[ sprijin pe ea hoitul netrebnic al copilului lui +tefan cel Mare. MOGÂRDICI: Las[-te jos pu\intel, m[ria-ta... PETRU RARE+: Nu sunt destul de jos? Cât s[ m[ pogor? C[ d-ar ]nc[leca mun\ii unii peste al\ii =i eu a= ]nc[leca pe deasupra lor, tot m-a= sim\i adâncit ]n p[mânt, cât ar fi de la p[mânt pân[ la vârful mun\ilor! MOGÂRDICI: S[ te odihne=ti, m[ria-ta... PETRU RARE+: S[ se odihneasc[ cine tr[ie=te, mor\ii nau nevoie de odihn[!... (Genunea, plângând, ]i s[rut[ mâinile.) Tu?... S[ru\i ]nchipuirea ta s[rutând mâinile care ]mp[r\eau pieirea =i binefacerile! GENUNEA: +-acum m[ mângâie ca =i alt[dat[... PETRU RARE+: Crezi tu? GENUNEA: Cum cred ]ntr-unul Dumnezeu cel de o fiin\[ =i nedesp[r\it[! PETRU RARE+ (iluminat): C[ci eu purced de la tat[l, =i cine e ]mpotriva mea ]mpotriva lui este, =i tat[l e viu, =i cine m[ izbe=te, izbe=te pe tat[l, =i cine izbe=te pe tat[l ridic[ mâna ]mpotriva neamului, =i mâna i se usuc[ =i cade-n \[rân[... 254

ta!

LOGOF{TUL BALO+ (cu lacrimile ]n ochi): Stai, m[ria-

PETRU RARE+: Cum de nu s-au uscat mâinile lor ridicate ]mpotriva mea, =i-a tat[lui meu, =i-a str[bunilor mei?... Oh! am friguri, Oan[... Friguri, Genunea... Aici ne vom desp[r\i... MOGÂRDICI: +i eu s[ r[mân singur? PETRU RARE+: Cine? tu sau eu? MOGÂRDICI: +i eu, =i m[ria-ta... +i unde s[ m[ duc =i un’ s[ te duci? PETRU RARE+: Tu ]ncolo =i eu ]ncoace... Tu-n Moldova =i eu ]n secuime. Tu s[ m[nânci azim[ cald[, fr[mântat[ cu ap[ de la fântâna din Suceava, =i eu, de-oi mai fi, s[ rod pâinica uscat[ a str[inului, muiat[ cu lacrimile mele amari! GENUNEA: S[ m[ despart? Niciodat[!... Când te-i desp[r\i m[ria-ta de sabie... (Petru Rare= o prive=te lung =i face o mi=care din cap ca =i cum ar zice “bine”.)

PETRU RARE+: Uf! mi-e cald!... V[ sunt domn or umbra caraghioas[ a fostului domn? LOGOF{TUL BALO+: Ne-ai fost, ne e=ti, ne vei fi! Petru Rare=: A=a.. Suntem la sfat... Tu, Balo=, ce s[ fii? Ce e=ti, afar[ dac[ nu mi-ai lua locul... A! grozav te-ai p[c[li!... Tu s[-mi fii sp[tar... MOGÂRDICI: Eu? Sp[tar =chiop? PETRU RARE+: Tu, Oan[, vornic... Tu, Genunea... logof[t e tat-t[u... s[ fii hatman =i portar al Sucevei... GENUNEA: }n locul lui... PETRU RARE+: Da... GENUNEA: Mai bine osta= ca hatman... PETRU RARE+: Osta=ii nu intr[-n Sfat... GENUNEA: Paharnic... PETRU RARE+: Prea bine, paharnic... }nainte de Sfat... Paharnice, d[-mi un pahar de Tokai... GENUNEA (]i d[ cu mil[ c[u=ul cu ap[): Poftim, m[ria-ta! PETRU RARE+ (gust[): Vinul t[u e ap[ goal[, =i paharul t[u e de lemn scobit ca jghiabul din care s-adap[ vitele. Apa ta e vie =i r[coritoare =i c[u=ul miroase a brad proasp[t de 255

lâng[ Suceava! Niciodat[ apa n-a fost mai bun[ ca cel mai bun vin, =i c[u=ul mai frumos lucrat ca cornul de aur al chezarului, c[ci nici un st[pânitor al p[mântului n-a fost slujit de un paharnic c-o inim[ mai bun[, c-un chip mai luminos =i c-o mân[ mai fermec[toare... Ah!... e cald... am c[ldur[... GENUNEA (rug[tor): Spal[-te pe obraji, m[ria-ta... eu ]\i torn... PETRU RARE+: Tu?... Toarn[-mi... (Se spal[.) GENUNEA: +i pe gât, pe dup[ urechi... a=a... PETRU RARE+: D[-mi, paharnice, un =tergar cu marginile alese-n fir de aur... GENUNEA (caut[): Nu g[sesc, m[ria-ta... PETRU RARE+: Nu e un =tergar ]n tot castelul Sucevii? GENUNEA (]=i ia broboada de la gât): A! am g[sit! PETRU RARE+ (se =terge): Nici smirna, nici t[mâia din Arabia n-ar mirosi a=a de aromitor ca =tergarul t[u, paharnice... Miroase a fân cosit... Ah! miroase a Moldova! (}l trec lacrimile.) (To\i plâng.)

GENUNEA: Fie-\i mil[... PETRU RARE+: A= vrea s[ v[ fac s[ râde\i... O! mi-e mil[ de voi! Soarta nemiloas[ m[ face c[ oriunde m-oi ]ntoarce s[ storc lacrimi... De n-a\i fi aici, din stâncile reci ar \â=ni lacrimi fierbin\i!... S[ deschidem Sfatul... Despre ce e vorba? OANA: S[ fim cu tine, frate, ori s[ te l[s[m singur ]n pustiet[\ile acestea? PETRU RARE+: A! da! Sfatul a ]nceput... V-a\i spus p[rerea... S[ mi-o dau =i eu p-a mea... Balo=, ca mai mare =i mai vechi ]n Sfat, ce trage p[rerea domnului? LOGOF{TUL BALO+: E hot[râtoare. PETRU RARE+: }n orice pricin[? LOGOF{TUL BALO+: Totdeauna. 1 Josean — locuitor al |[rii de Jos, dup[ vechea ]mp[r\ire administrativ[ a Moldovei.

256

PETRU RARE+: A\i auzit? (To\i pleac[ capul ]n jos.) S-apuca\i ]ncolo =i ]ncoa!... A! s[ mai v[d Moldova o dat[ ]nainte d-a m[ desp[r\i... (Se ridic[ mai sus.) Da, v[d fumurile din hornurile colibelor ]n[l\ându-se spre cer, aud doina spus[ din frunz[ =i talanca turmelor ce se ]ntorc de la p[=une, dar nici s[biile s[ lumineze ca fulgerul, nici s[ge\ile s[ piuie aruncate din arcuri, nici l[ncile grele ale iunacilor, nici coasele gloatelor amor\ite nu mai aud!... Pei=tea s-a ]ntins ]n locul strig[tului de biruin\[!... C[ci mi-a\i umilit Moldova s[ n-o mai cunosc!... Care din dou[ m[ zguduie a=a de stra=nic: râvna de a domni, ori iubirea de \ar[?... Ah! a= vrea s[ fiu vornic, sp[tar, c[pitan, suta=... osta= s[ fiu, numai s[ fiu ]n Suceava!... +i nu sunt nimic... nimic... nimic!... Un biet b[trân cer=ind ad[post mun\ilor, o podoab[ ]nchipuit[ de om ]n care s[l[=luia un suflet tare, ce r[t[ce=te pe trâmbele alb[strii =i se pierde-n pâclele pustiet[\ilor! ...D-acum, Doamne, f[ ce vrei cu mine! (Cade ]n genunchi, =i to\i ceilal\i. Se roag[ ]ncet.) Scula\i-v[. Am zis rug[ciunea, mul\umind Celui-De-sus de harurile ce-a trimis asupra noastr[... +i buzele au min\it, obi=nuite s[ spuie adev[rul... +i tu (]=i ia sabia), care ai desf[cut calea biruin\ei sub trei domnii (o s[rut[), piei ]n pr[pastie, slug[ credincioas[! (O arunc[ ]n pr[pastie.) Din negurile unde te-ai dus va \â=ni apa bolborosind pove=tile trecutului, =i urma=ii, auzindule, vor crede c-aud basme!... S-a dus =i ziua de azi, =i nu ne-a fost mai u=oar[ ca ziua de ieri... Soarele a apus... }ntunericul se las[... S[-mi iau r[mas bun de la voi... S[ m[ ierta\i... O! O! Oan[! Nunea! Ce, plânge\i?... Ah! veni\i ]ncoa... s[ v[ s[rut. (}l trec lacrimile.) E, e... va trece... (Le s[rut[.) OANA: S[ te duci s[n[tos =i s[ te-ntorci s[n[tos, frate! PETRU RARE+ (s[rutând pe Genunea): Cum, tu nu-mi spui nimic? GENUNEA (o ]neac[ plânsul): Nu pot... oh! c[ nu pot... PETRU RARE+ (l[crimând): Ar trebui s[ fiu de piatr[... Balo=... (}l s[rut[.) S[ ne vedem s[n[to=i dac[ ne vom mai vedea... 257

LOGOF{TUL BALO+ (plângând): Ne vom vedea, ne vom vedea, m[ria-ta... PETRU RARE+: Hârea... Mogârdici. (}i s[rut[.) MOGÂRDICI: (]=i =terge lacrimile): Poi, poi, pe mine nu m[ iei?... S[ se duc[ ei ]ncolo =i noi ]ncoace... Da, da, m[riata, c[ tot arunca=i sabia ]n pr[pastie... S[-\i fiu eu sabie... De ce nu?... C[ mie mi-a spus o \iganc[ din ghioc... “Ei, c[ tu ai s-ajungi sabia domnului”... PETRU RARE+: Ai s-ajungi, dar n-ai s[ fii, ai ajuns, dar nu e=ti... MOGÂRDICI: Noapte... scorburi... cerbi... ur=i... =i ursul e-al dracului, de=i e fecior de pop[... PETRU RARE+: Ei, =i dac[ ar fi ur=i? MOGÂRDICI: M[ria-ta te-ai face mort =i eu viu... Ursul nu m[nânc[ mort[ciuni... PETRU RARE+: Mort sunt ]ntre vii... Destul, Mogârdici... (}l s[rut[.) MOGÂRDICI: P[i, p[i, eu nu te-am s[rutat... PETRU RARE+: S[rut[... Nu miros a p[mânt?... Vecinica mea pomenire! GENUNEA (o podide=te plânsul): Ah! m[ria-ta... PETRU RARE+: Nunea, ce e, Nunea? GENUNEA: Când s-o cr[pa de ziu[ =i s-or stinge stelele, voi pândi luceaf[rul meu de diminea\[ =i-l voi ruga s[ nentoarc[ printre stelele noastre pe luceaf[rul nostru d[t[tor de via\[ =i de lumin[... PETRU RARE+: }n genunea apelor ]ntinse =i f[r[ fund se frânge fa\a luceaf[rului scânteietor... Vin vânturile, =i apa se ]ncre\e=te, =i fa\a luceaf[rului tremur[, se rupe-n jos =i se duce, se duce nesfâr=it... Apa se tulbur[, talazurile cresc, =i luceaf[rul nu se mai vede... D-a= fi stat eu oglindit ]n inimile tuturor ca ]n inima ta, Genunea, nici o vijelie nu m-ar fi smuls din inima Moldovei (O s[rut[.) Du-te... Duce\i-v[... +i lua\i seama la brazii pe care i-am ]nsemnat eu... S[ nu v[ pierde\i... Logof[tu Balo=: De noi te ]ngrije=ti? PETRU RARE+: Eu sunt pierdut. (Se despart =i pleac[.) 258

SCENA III PETRU RARE+, singur.

PETRU RARE+ (pleac[ ]ncet): Se rupse =i firul de paianjen care m[ mai lega de Moldova... Singur, singur[t[\ii... Descurca-voi drumurile ce duc la Ciceu?... +-acolo ce m-a=teapt[?... Doi copii mici =i biata mea so\ie... Cum ridici =i pogori, Doamne, din nimic la m[rire =i din trufie la umilin\[! (S-aude un zgomot.) A!... Cru\[-m[, mântuitorule, s[ nu simt frica de oameni =i de fiare! Sunt f[r[ ap[rare... Pe palo=ul b[trânului +tefan nimeni nu va mai pune mâna... A!... Da... mi-e fric[... mi-e fric[... cu toate c[ nu mai am la ce s[ mai \in... +-a= fi jurat c[ nu voi cerca aceast[ ru=ine... (Se n[ruie pietrele-n dep[rtare.) Ce-o fi?... A, orice-ar fi... (Punând piciorul p-o piatr[, alunec[ =i cade. Nu se mai vede. S-aude dintre brazi.) O! mi-e fric[ =i s[ tac, =i s[ strig! (Vine repede pe al doilea picior de munte.) Cine e? Ce vre\i?... Aud =oapte!... SCENA IV PETRU RARE+ =i cinci pescari.

}NTÂIUL PESCAR: Cine e=ti? +i ce vrei? PETRU RARE+ (sp[imântat): Tu ce vrei? Tu cine e=ti? }NTÂIUL PESCAR: Om bun... (Se apropie.) PETRU RARE+: Po\i s[ fii bun =i de departe... }NTÂIUL PESCAR: Cum tremur[!... N-am la mine decât cu\itul [sta... De ce te sperii? PETRU RARE+: Cu\itul?... }n mâinile tale ar fi o primejdie, ]n mâinile mele, un fir de iarb[... }NTÂIUL PESCAR (i-arunc[ cu\itul): Na, \i-l dau dac[ \ie fric[... PETRU RARE+: Mi-l dai?... Se vede c[ e=ti om bun... }NTÂIUL PESCAR: Nu \i-am spus?... Dar tu cine e=ti? PETRU RARE+: Sunt o pâlpâire din soarele Moldovei, care s-a stins... o surcea care n-a s[rit departe de bu=tean, un biet cre=tin care a fost un st[pân stra=nic... 259

}NTÂIUL PESCAR: Aveai voloace =i m[ji multe... PETRU RARE+: Ce m[ji?... Sunt maje, =i mama a avut multe maji... }NTÂIUL PESCAR: Pe legea mea... nu ]n\eleg nimica, veri=cane. PETRU RARE+: Nici eu nu-n\eleg... De ce m[-ntrebi de m[ji? }NTÂIUL PESCAR: De, ca pescarul... }n ce-a= pre\ui st[pânirea pe care ai pierdut-o? PETRU RARE+ (]ncremenit): Tu e=ti pescar? }NTÂIUL PESCAR: Da, pescar... De ce te minunezi?... Suntem aci vro cinci... PETRU RARE+: Sunte\i pescari? }NTÂIUL PESCAR: Suntem, vezi bine... PETRU RARE+: Dac[ sunte\i pescari, ce c[uta\i pe vârful muntelui? }NTÂIUL PESCAR: P[i, aci, pu\in mai la vale, e un iezer ]n munte, =i pescium =i noi mrene =i \ipari... PETRU RARE+ (cu bucurie): Sunte\i pescari?... O, Dolca, =i eu niciodat[ n-am crezut ]n vedeniile tale! }NTÂIUL PESCAR: Ce bucurie te prinse f[r[ veste... Ciudat om trebuie s[ fii!... O! =i e=ti sângerat la mân[, =i lovit... Cine s[ fii dumneata? PETRU RARE+: Sunte\i moldoveni? }NTÂIUL PESCAR: Dup[ lege =i dup[ limb[ tot aia am fi... dar noi suntem ardeleni... Iac[ crucea... O facem ca ei... PETRU RARE+: Cheam[-i ]ncoa... }NTÂIUL PESCAR: S[-i chem... M[!... uiu-iu... Veni\i ]ncoa... cu d-ale gurii... m[... PETRU RARE+: Da, c[ sunt h[mesit de foame... }NTÂIUL PESCAR: {i mânca ce-om mânca =i noi... pit[ rece... pe=te fript... PETRU RARE+: Ce-o da Dumnezeu... }NTÂIUL PESCAR: Ei, c[ dup[ ve=mântul [l de desupt... ai fi om de obraz... PETRU RARE+: Am fost! (Vin =i ceilal\i patru pescari cu merindele pe care le a=eaz[ jos.) 260

}NTÂIUL PESCAR: Iac[, m[, un om r[t[cit pe munte... AL DOILEA PESCAR: Bun[ seara, vere... PETRU RARE+: Mul\umim dumneavoastr[, vere. AL TREILEA PESCAR: Mâine, când s-o albi de ziu[, ne-o fi =i el de vrun ajutor... AL PATRULEA PESCAR: Stai jos, ce nu stai... AL CINCILEA PESCAR: Iac[, a=a, ca mine... PETRU RARE+: Cam ce s[ prinde\i voi pe pe=te? }NTÂIUL PESCAR: E, acolea, ni=te oameni s[rmani... Cât s[ ne ]n\olim =i noi... mai cu coatele rupte, mai cu opincile sparte... Ce s[ facem? PETRU RARE+: +ti\i voi cât face un galben? AL DOILEA PESCAR: Ei, =tim... Da’ dracu l-a v[zut? PETRU RARE+: }l cunoa=te\i dac[ l-a\i vedea? (Pescarii fac ochii mari.)

AL DOILEA PESCAR: Eu, nu... AL PATRULEA PESCAR: Eu, m[... c-am v[zut, patru, lalde popa Dima din V[rc[u\i... PETRU RARE+: Era ca ista? AL PATRULEA PESCAR: Ca [sta... tocmai... leit-poleit! }NTÂIUL PESCAR: S[-l v[d =i eu... AL TREILEA PESCAR: +i eu... AL DOILEA PESCAR: Ad’ =i mie... }-]... frumos ban... =i e de aur! PETRU RARE+ (scoate o pung[): A voastr[ e toat[, de m[-\i trece, f[r[ s[ m[ simt[ nimeni, pân[ la castelul baronului Feldici... Sunt =aptezeci... (Pescarii r[mân cu gurile c[scate.)

}NTÂIUL PESCAR: +aptezeci? AL PATRULEA PESCAR: Doamne, Doamne, Doamne... (Se ]nchin[.) PETRU RARE+: Oameni buni, eu sunt Petru Rare=, pân[ ieri voievodul Moldovei =i-al secuimii. }NTÂIUL PESCAR: Petru-voievodul? AL DOILEA PESCAR: Cel care sp[imânt[ Bra=oul? AL TREILEA PESCAR: Cel care... (Pescarii cad ]n genunchi 261

]naintea lui Petru Rare=.) }NTÂIUL PESCAR: Iart[-ne, m[ria-ta, iart[-ne... PETRU RARE+: Nu mi-a\i gre=it cu nimic... De ce s[ v[ iert?... }ntâiul pescar: Te trecem, =i n-are s[ =tie nici cucul... Te dezbr[c[m pe tine (arat[ p-al treilea pescar) =i ]mbr[c[m pe m[ria-sa... }i punem ]n spinare o maje... +i-l trecem... PETRU RARE+: Mul\umescu-\i \ie, }mp[rate ceresc, c[ ai aprins soarele, s[ se coac[ grâul... luna, s[ str[batem c[r[ru=ile... stelele, s[ ]mpodobeasc[ cerul... =i o raz[ de n[dejde ]n sufletul oropsitului t[u rob Petru, feciorul R[re=oaiei =-al lui +tefan cel Sfânt! Cortina

262

CUPRINS

SULT{NICA I

lui Dinu Radu Golescu*

D-a stânga Râului Doamnei, razna de satul Domne=ti, s[ vede o cas[, alb[ ca laptele, cu ferestrele ]ncondeiate cu ro=u =i albastru. Pervazurile u=ei — curate ca un pahar; prispa din fa\[ — lipit[ cu p[mânt galben; pe creasta casei, d-o parte =i de alta, scâr\âie, la fitece b[taie de vânt, dou[ limbi de tinichea, a=ezate pe dou[ goange cât gâgâlicea. Curtea, ]ngr[dit[ cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite =i grajd pus la p[mânt pe patru t[lpoaie groase. {st c[min fusese odinioar[ cu rost pe când tr[ia jupân Kivu. Fusese chiabur r[posatul, dar biata Kivuleas[, r[mas[ singur[, ca femeia, a luptat cu inima, iar nu cu gândul. S-a pr[p[dit cu firea, c[ Sult[nica ajunsese fat[ mare. Dar când e s[-i mearg[ r[u omului, pe orice-o pune mâna s[ sparge. De câte ori n-o podideau lacr[mile pe biata b[trân[, privind acareturile mari, dar pline de s[r[cie =i de pustiu... Nu cerea de poman[... da‘ =i via\a de azi pân[ mâine via\[ e, or foc? Doi junc[na=i, o vac[, doi cârlani, zece oi, =-un berbec e s[r[cie lucie la o vatr[ de care alt‘dat[ \ineau opt perechi de *Coleg de liceu cu care Delavrancea a locuit ]n aceea=i cas[ la Paris. Dinu Golescu este fiul lui Radu Golescu-Catan[ — la rândul s[u — fiul lui Iordache Golescu, fratele lui Dinicu Golescu. Iordache Golescu are meritul de a fi contribuit la ]ntemeierea =colii lui Gh. Laz[r de la Sf. Sava. 263

boi ungure=ti, =ase vaci cu ugerul cât c[ldarea, nou[ cai iu\i =-o turm[ de oi, ce umplea valea râului de beh[it când coborau dinspre munte. II E ]nceputul lui decembrie. A dat Dumnezeu z[pad[ nemiluit[; =i cade, cade puzderie m[runt[ =i deas[, ca f[ina la cernut, vânturat[ de un criv[\, care te orbe=te. Mu=celele dorm sub z[pad[ de trei palme. P[durile, ]n dep[rtare, cu tulpini fumurii, par cercelate cu flori de zarz[ri =i de corcodu=i. Vuiet surd se ]ncovoaie pe dup[ dealuri =i se pierde ]n v[i adânci. Cerul e ca le=ia. Cârduri de corbi, prididite de vânt, cronc[ie, c[utând spre p[duri. Viscolul se ]nte\e=te. Vârtejele trec dintr-un colnic ]ntr-altul. +i amurgul s[rei se ]ntinde ca un z[branic sur. Râul Doamnei, umflat, curge repede, cu un vâjiit mânios ]necat ]n glasul vântului, =i izbe=te sloiuri mari de ghea\[ =i butuci gro=i de meterezele podului. Arar se vede pui de om trecând prin sat. Pârtia e acoperit[. Abia se z[resc poteci ca de l[\imea unei lope\i. Cea mai ]ngrijit[ leag[ cârciuma de prim[rie. Lumini g[lbui de v[pai\[ joac[ prin geamurile câtorva case. Vremea rea a amor\it satul, ]ndeob=te zgomotos. Numai ]n b[t[tura Hanului Ro=u ham[ie r[gu=it doi dul[i de câini. }n cârcium[ e arababur[ mare. Firitiseal[ nepomenit[ \ine nea Nicola Grecul, cu frunta=ii satului, de ziua sa. O dat[ pe an e Sf. Nicolae. }n u=a pr[v[liei st[ un \[ran nalt, sp[tos, cu fa\a conabie ca sfecla; uneori scutur[ din cap, râde =i ]ndrug[ singur. — A=a e omul... un ciocan, ]nc[ unul =-al treilea, pân[ ajungi la tinichea... d-acolo-ncolo... Dumnezeu cu mila... torni, parc[ torni ]ntr-o pârnaie... Dar Sanda ce-o s[ zic[... C[ mi-a dat Sfântul muiere harnic[, dar rea, topenia p[mântului!... }nl[untru s-aud ciocneli de pahare, bu=eli de c[lcâie =i 264

zbârnâitul otova al cobzarului. Tr[geau chindia de curgea \[râna din pod. Apoi, când s[ mai muia jocul, numai ce-i auzeai pe to\i, care mai de care: — Hai s[ ne fie de bine, nea Nicola... La mul\i ani cu spor =i s[n[tate... Cinstit socru mare... — Suge, suge, c[ doar nu te-a ]mb[trânit calea bisericii... — Mai trage-i, p[rin\ele, o leturghie... — S[ te v[z, logofete, care pe care... Fitecine cu ale lui. La nea Nicola veselie, la al\ii obide. Unii abia a=teapt[ Ignatul s[-=i taie gr[sunul cât malul, al\ii abia au m[lai de gur[. C[ cine a f[cut lumea, cu de=ert[ciunile ei, la unii tun[ =i fulger[, iar pe al\ii ]i ]nbuib[ cu norocul, ca pe curcani cu nuci. III A=a ]n\elenise, de pustia de vreme, mai tot satul; =i a=a, hangiul venetic, bogat putred, ser[sfoia ]n duhoarea de \uic[ =i vin, pe când mama Stanca Kivuleasa sta mâhnit[ la gura sobei, mâng[indu-=i odorul pe obraji. Sult[nica a\ipise cu capul ]n poala m[-sei. Odaia e deretecat[ de \i-e drag s[ te ui\i la ea. Pe pat o scoar\[ aleas[ ]n fel de fel de mig[lituri. Pernele, cu fe\e de cuadrilat. Pe lacra de sub icoane, dou[ plap[mi groase. Spre r[s[rit, trei icoane musc[le=ti, ro=ii ca para focului. To\i sfin\ii se aseam[n[ ca dou[ pic[turi de ap[. To\i au ochii din trei linii, nasul dintr-una =i gura din dou[. Cât despre sf. Gheorghe, c[lare p-un cal cu gâtul de cocostârc, tot omoar[ =i nu mai omoar[ un balaur de pe t[râmul cel[lalt. Mai jos de icoane arde candela. Toate cele sfinte sunt ]nconjurate cu m[nunchi de busuioc =i siminoc, din Vinerea Patimelor, strâns legate ]n vl[star de salcie de la Florii. Focul pâlpâie. Câteodat[ pocne=te de-arunc[ spuza ]n sus. +i Sult[nica deschide repede ni=te ochi ca pruna de mari. +i mama Stanca, ferind-o de scântei, ]i zice ]ncetinel: “Dormi, puiul mamei, dormi!” 265

Sult[nica strecur[, printre genele ei de catifea, dou[ lacrimi. Una se ]ntinse pe obraz, iar alta ]i ]ncre\i gura. Fata Kivului e cum arar se mai afl[ sub soare. Chipul ei parc-ar fi zugr[vit: alb =i cu dou[ r[suri pe obraji. Ochi negri ca mura, frumo=i de pic[, dar când ]i ]ncrunt[, te sperie cantunericul. P[rul lins, cu unde alb[strui. S[ poart[ cu tâmple. A=a a apucat de la m[-sa, =i m[-sa de la m[-sa, obicei adus de pe obâr=ia Ialomi\ei, unde nu se =tia de cre\uri =i col\i=ori. Sult[nichii ]i este drag[ cur[\enia ca lumina ochilor, c[ chiar de n-ar avea sprincenele trase ca din condei =i buze rumene ca bobocul de trandafir, tot n-ar da cu foi\[ =i cu muc de lumânare. Când merge, salt[ pu\in =i se ml[die. Trup omenesc de nar fi, s-ar frânge. Multe capete a sucit. Mul\i ochi au jinduit-o. }n hor[ fur[ toate privirile, =i ea s-aprinde d-ai crede c[ se tope=te. +i ce vâlnic, =i ce nafram[, =i ce c[ma=e de borangic, galben[ ca spicul =i sub\ire ca pânza p[ianjenului, ]ncât i se simte tot sânul, pietros ca poama pârguit[, cum se bate când abia r[sufl[ de osteneal[. S[ crape de c[ldur[, nu-=i sumete mânicu\ele ]n fa\a fl[c[ilor. S[ se ]mbrebeneasc[ ea cu g[lbenele =i bujori, cu crei\e =i cu ochiu-boului? Nu scrie la dânsa a=a \ig[nie. He, arareori, numai ce-o vezi cu câte-o brându=e ]n p[r, ori cu doi-trei didi\ei ]ntre betele ce-i ]ncol[cesc mijlocul de patru ori. La =ez[tori s-a dus o singur[ dat[ de când e fat[ mare, dar de atunci s[ nu-i mai pomene=ti: “Cui ]i arde de zbenguit e s[ritoare pentru a=a treab[“. C[ pân[ se coace dovleacul ]n sob[, câ\iva fl[c[i dau iama prin fete. Le mai ciupesc, le mai s[rut[ de le scot ruji ]n obraz. Ba unora le ia or betele, or spilca, or n[frama, =i duminica, la hor[, pân[ s[ li le dea, le snopesc o toan[ pe dup[ =ura din spatele hanului. Unii mai ]mpeli\a\i numai ce-i auzi: “S[ri, cut[ri\[, de sufl[ ]n [l foc!” +i când biata fat[ st[-n genunchi, suflând din b[irile inimii, odat[ ]i d[ brânci =i cade pe spate. 266

Sult[nica e leit[-poleit[ r[posatului. Când se aprinde, nu te po\i apropia cale d-o po=tie. Când vrea ceva, vrea, nu se ]ncurc[. De s[ mânie, nu mai vede ]naintea ochilor. }ntr-o zi, la sapa porumbului, cine =tie ce i-a n[z[rit c[, cu toate rug[ciunile m[-sei, n-a voit s[ m[nânce din zori pân[ la amurg =i n-a l[sat sapa din mân[ pân[ n-a c[zut rupt[ de osteneal[. A dus-o biata b[trân[ mai mult moart[ decât vie acas[. A doua zi, când s-a dezmeticit =-a v[zut pe mama Stanca la capul ei, galben[ ca turta de cear[, cu p[rul alb =i ciufulit, cu ochii tra=i de durere, a s[rit la gâtul ei =i, f[r[ s[ zic[ nici pis, a ]nceput s-o s[rute =i p-o parte =i pe alta, pân-a podidit-o un plâns d-a muiat un =tergar ]ntreg]ntregule\. Unele mai iste\e din sat au ]mpr[=tiat zvonul c[ ar cam suferi de vrun farmec. De harnic[, harnic[, n-are cum mai fi! Unde pune mâna, Dumnezeu cu mila! Sare din vârful stogului =i cade ca un fulg. }n argea nu i se v[d mâinile. Când toarce, m[nânc[ caierul. De cinstit[, nu e obraz mai curat. Când Ioni\[ Rotarul, om chipe= =i hazliu, s-a ]ncercat s-o s[rute, a s[rit parc-ar fi c[lcat pe coad[ de =arpe =i, ]n mijlocul fl[c[imii, ia strigat: — Mi-a= t[ia obrazul, dar \i-a= t[ia buzele! IV Ce punea satul ]n nedumerire, =i mai vârtos p-ale ce cat[ nod ]n papur[, e când apuc[ lumea ]n cap =i trece nou[ hotare. Numai ce-o vezi, la rev[rsatul zorilor, c[ o ia rara-rara, prin fânea\[. Galben[, cu cearcâne vinete ]n jurul ochilor, merge ce merge, =i se opre=te la vrun deal, la vrun pâr[u. Ascult[ neclintit[ un ceas, dou[. Vântul bate holdele. Izvoarele dau d-a dura petricelele din matc[ =i le sun[ ca pe

267

ni=te zurg[lii auzite din dep[rtare. Apoi culege flori =i le azvârle, pân[ ce i se aprind obrajii =i se treze=te ca dintr-un somn adânc. Ochii ]i sclipesc ca o\elul ]nvârtit la soare. Joi\a Baciului ar fi v[zut-o la un apus de soare cu capul rezemat de crucea din cre=tetul mu=celului ce desparte apa Vâlsanii de Râul Doamnei, privind, ca dus[ de pe lume, la ro=ea\a apusului. Obosit[ de gânduri, se ]ntorcea spre cas[ cu c[ut[tura-n jos, cu un nod ]n gât, cu gura fript[ de sete. +i de ]ntâlnea vrun izvor, bea pân[ i se oprea r[suflarea. Apoi, f[când mâinile c[ld[ru=e, le umplea cu ap[ rece ca ghea\a =i limpede ca diamantul, pe care =-o arunca ]n obraji. Da‘ s[ te fereasc[ Cel-de-sus de gura satului =i de pizma celor vinova\i =i r[i! N-avea s[ scoat[ capul ]n lume Sult[nica, ea, care, de bun[ ce era, =-ar fi dat =i dumicatul din gur[, c[ ]ncepeau =u=uitul =i ponoasele. Câte-n lun[1 =i-n soare-i scorneau. — Sult[nica, frumoas[? Aida-de! Mai bine ]=i pune gâtul pe t[ietor Ilinca, ciupita de v[rsat. — E o fudul[, o luat[ din Iele, n-are toate sâmbetele. Când umbl[, calc[-n str[chini. Numai nevast[ ca toate nevestele n-o s[ fie Sultana aia, zicea la fântân[, la hor[, la =ez[tori fata Ciau=ului. Ce are neica de nu i-a primit pe\itul? Au nu e voinic? Or e be\iv, stric[tor de case, zurbagiu? Au nare de pe ce bea ap[? He, he, fata proast[ =i \âfnoas[ d[ norocului cu piciorul. Da‘ de, om s[rac =i cu nasul ]n sus... +tie Dumnezeu ce face! +i fl[c[ii, mai to\i, o luaser[ ]n nume de r[u. Nu, c[ de ce s[ fie a=a de mut[? De ce s[ fug[ de to\i parc-ar fi râio=i? O fat[ mare se mai las[ ba la un s[rutat — c[ d-aia are gur[ dulce — ba la un giugiulit — c[ d-aia are sân cu dr[g[nele. +i =tii, cum e omul, din una ]ntr-alta, se ]ngroa=e gluma, =i c[p[tuiala vine, c[ mo= popa ce-a=teapt[? S[ dezlege dorul 1

}n textul de baz[: lume; corectat cf. ed. anterioare 268

dup[ pofta inimii. Altfel1 cânt[ cucul pe fat[ b[trân[ =i r[mâne mo=oroi f[r[ soboli. V S-auzea, ]n dep[rtare, chiuit de dan\ =i pocnete de pistol la nea Nicola Grecul. Vântul vuia de te lua groaza. M[z[richea r[p[ia ]n fereastra mamei Stanchii. Sult[nica ridic[ capul din poala m[-sei. Se alipi de b[trân[. O cuprinse pe dup[ gât cu bra\ele rumenite de dogoarea focului =i privi lung ]n chipul ofilit al b[trânii. Buzele mamei Stanchii tremurau. Multe ]i treceau prin cap =i multe prin inim[ când grecoteiul se desf[ta. — Mam[, mam[, gr[i b[trâna, mo= popa, când spune din Vanghelie, cic[ s[ rabzi =i iar s[ rabzi... A=a e, p[rin\ele... a=a e... c[ Mielu=elul Domnului a r[bdat scuipat, b[taie =i r[stignire... Dar când m[ gândesc la r[posatul =-auz chiuitul ca\aonului, m[ podidesc lacr[mile, Sult[nica mamei, =i blestem din suflet, doar[ de l-o ajunge mânia Domnului! Sult[nica strânse v[traiul de-i zbârnâi ]n mân[. — Nu mai pot, gr[i iar b[trâna, nu mai pot s[-mi târ[sc zilele, când m[ uit la tine =i nu =tiu pe ce mâini o s[ cazi... Aveam =i noi, pe vremea Kivului, rod =i vite cu duiumul; p[tulele gemeai de pline; b[t[tura nu mai ]nc[pea de vite =i lighioi. Mugeau de zguduiau casa vacile. +i ce te pomeneai c[ se aruncau pe r[sf[\. Rupeau p[mântul cu fuga, de la un gard la altul, cu coada ]n sus, clet[nat[ ca o m[ciuc[. +ase arga\i nu le da de cap pân[ nu se potoleau de bun[-voie =i nu c[tau spre obor, dând din cap =i b[gând limba =i p-o nare, =i pe alta. Bietul tat-t[u se uita mândru la bog[\ia lui cinstit[. Parc[-l v[z, c-o mân[ ]n =erparu-i civit, alergând de colo-colo. Ce h[rnicie de om! Tot satul nu-i \inea piept. Când punea mâna pe plug, trosneau coarnele. Când da cu sapa, intra cu muchie cu tot. Coasa ]n mâinile lui r[dea ca briciul. 1

}n textul de baz[: astfel; corectat cf. ed. 1885. 269

Tu erai mic[ =i nebunatic[. Cum te z[rea c[-i ie=i ]nainte, cu mânu=i\ele pline de noroi, cre=tea inima ]n el =i se topea da-n picioarele. — Bietul tata!... Focul pâlpâia ]n gura sobei. Mu=celele alburii abia se mai z[reau prin geamuri. — }n toiul verii, ]ndat[ ce venea rupt de osteneal[, ne osp[tam bine, apoi ne odihneam pe prisp[. Pe tine te-a=eza ca p-o lai\[ pe genunchi, =i te juca, =i spunea, =i râdea, =i tui b[gai mâna ]n barb[. Uite a=a ne-apuca miezul nop\ii. }l luam cu d-a sila la culcare. Auz =-acum glasul lui: “S[ mai st[m, f[ Stanc[, f[, c[ parc[ m[-ngra= când m[ uit la voi!” Era rai, nu via\[, pân[ se prip[=i, ca pomojnic, pe plaiurile noastre, iuda de ca\aon. +i a sosit ]ntr-un ceas r[u. L[custe erau, secet[ era, vitele boleau =i mureau p-un cap[t. Dar ce s[ mai ]ndrug, Sult[nica mamei... }ntr-un an, a f[cut ce-a f[cut, lipitoarea, l-a b[gat ]n judec[\i =i l-a l[sat s[rac lipit. Kivu era iute =-avea =-un bete=ug de tuse. S-a luat la contr[ =i, de mâhnire, s-a-mboln[vit. Când =-a dat sufletul, m[ strângea de mâini ca c-un cle=te =i te chema, ars d-un foc nestins. “}nc[ doi ani... S[ nu v[ las pe drumuri”... a zis =i i-am ]nchis ochii. Pe mama Stanca o podidir[ lacr[mile; curgeau pic[turi mari pe vatra de c[r[mizi calde, =i de unde c[deau se ridicau aburi ]nghi\i\i de gura sobei. — Nu mai plânge, mam[, zise Sult[nica s[rind ]n sus. }i dau foc... s[ arz[ ca =oarecii... Doar nu s-au stins to\i ai Kivului! Mama Stanca ]nghe\[ v[zând pe Sult[nica n[prasnic[ la corp =i cu ochii ca doi c[rbuni aprin=i. Dup[ câteva clipiri dese, zise cu mare evlavie: — F[-\i cruce, fata mea, f[-\i cruce, avuse=i un gând r[u... Necuratul a trecut pe lâng[ noi... B[trâna =opti de trei ori, plecând fruntea ]n jos: “Numele Tat[lui, =-al Fiului, =-al Sfântului Duh, amin”. Se lini=tir[. Sult[nica arunc[ o buturug[ ]n sob[. B[trâna turn[ untdelemn ]n candel[ =i-=i =terse pe frunte de=tile 270

atinse de paharul ce ardea la sfintele icoane. — Am s[-\i fac o rug[ciune, mam[. Iac[, ast[zi fuse S-tul Niculae, vreau =i eu s[-ncerc mila cerului. S[ stau la privighere pân[ la cântatul coco=ilor d-a treia oar[. Poate s[ ne arunce cuviosul Niculae vro pung[ cu bani, c[ v[duva din carte avea trei fete, =i pe câtetrele le-a c[p[tuit... Mama Stanca, cu tot amarul de care era covâr=it[, zâmbi. — De, maic[, s-a cam umplut lumea de rele, d-aia =i milostivul nu mai face minuni. Ei, odinioar[ a fost cum a fost, dar acum e prea de tot... O s[ ne apuce judecata d-apoi... O s[ plou[ foc =i pucioas[... +i ]ngerii Atot\iitorului vor buciuma: “Scula\i, mor\i, din morminte!...” Domnul =-a ]ntors fa\a de la noi, p[c[to=ii... — S[-mi ]ncerc =i eu norocul... — Bine, Sult[nico, fie =-a=a, r[spunse Kivuleasa =i, f[când trei cruci c[p[tâiului, se vâr] ]n plap[m[. Mama Stanca sfor[ia dus[. Din vreme ]n vreme ofta, ]nghi\ind ]n sec. VI Fitece oftare, n[bu=it[ ]n plap[m[, sugruma pe Sult[nica. Gândul ei era ne]ndurat. Amestecase cele sfinte cu cele lume=ti. Cine pe lume a sc[pat de chinul din care izvor[=te omenirea cu bunele =i relele ei? To\i trec p-acolo, oricât s-ar ru=ina. Sult[nica r[t[cea ca o umbr[, nu de vrun farmec; ci, când e s[ te biruie dragostea, s[ te pui ]n cruci= =i-n curmezi=, s[ te tai =i s[ presari sare pe crest[turi, spuz[ s[ pui pe piept, tot degeaba. Toate durerile trupului le ui\i pe lâng[ focul dragostei, de este foc cu adev[rat. +i a=a fusese s[ fie cu Sult[nica, c[ nu era d-alea ce pun pe ele carnea cu lopata =i trece prin toate =i buture de rovin[ r[mâne: bâzâie f[r[ s[ ia foc. C[ dup[ cum sim\ea Sult[nica... de s-ar fi vârât ]n gaur[ de =arpe =i s-ar fi dat vântului turbat... era ceva din altul ]n ea... un chip... ni=te ochi... un s[rutat ce-o tot s[ruta ]n acela=i 271

loc... =i o fura, =i o ducea, legat[-ferecat[, acolo unde numai foc=orul ei =tia... Se pr[p[dea dup[ Dr[gan C[prarul. VII C[prarul, sc[pat de milit[rie, cu una, cu alta, mai cu ce avea de la p[rin\i, scoase ap[ din piatr[ =i ajunsese a fi jinduit de multe fete ]n sat. Unii ]l f[ceau, nu e vorb[, pi=icher, papugiu de Bucure=ti, dar cum ziceau al\ii din prietenii lui: “A=a e moara trândavilor. C[\[ie, c[ nu \ine parale. Pân[ o pune C[prarul mâna ]n chica vrunui, s[-i fac[ mori=c[ de vânt”. Cârd[=ia lui era din fl[c[i de munc[ ca Voicu Ciau=ului (ce nu se prea uita cu ochi buni l-alde Kivu1, ca Ioni\[ Rotarul =i al\ii. Nu-l vedeai umblând pe dou[ c[r[ri. R[mânea p-oricine la prinsori. Prindea arm[sarul din herghelie cu din\ii de n[rile nasului. Frumos, chipe=, avea o uit[tur[ vie =i cam ascuns[, de nu-l ghiceai ce-ar vrea =i ce n-ar vrea. Must[\i negre =i dese. De le netezea, pleca pu\in capul =i p-o mân[, =i pe alta. C[ma=a pe el, ca floarea. C[ciula \urc[neasc[, trântit[ p-o ureche, ]l prindea ca p-un haiduc. Era vesel =i glume\. Dar de prin priar se schimb[ Dr[gan al nostru. }ncepu s[ dea târcoale Sult[nichii. Când ]l c[tai, de era =i Sult[nica la hor[, el sta de-o parte mâhnit, privea gale=, r[sucind vrun pai ]n mân[. D-o ]ntâlnea la ad[patul vitelor, i-ajuta cu drag[ inim[, apoi ]ntreba ]ncetinel de mama Stanca. +i când zicea “mama”, i se lipeau buzele, ca unse cu miere. De-i ajuta s[ puie ]n spinare cobili\a cu cofele, s[ n-o fi atins de mân[, c[ pleca ochii ]n jos ru=inat. Azi a=a, mâine a=a, c[ Sult[nica, când prinse de veste, p[ru a=a de veche treab[, c[ d-ar fi fost de când lumea ar fi fost mai de curând. 1

}n textul de baz[: Kiva; corectat conf. contextului 272

I se f[cu fric[. Ba se hot[r] s[ nu mai dea ochii cu dânsul. Trei s[pt[mâni ]l ocoli, =i fur[ trei veacuri. }ntr-o zi o lu[ razna p-un piept de mu=cel, f[r[ s[ =tie ]ncotro. Fânul ]i trecea de mijloc. Ar=i\a ]ncepuse de diminea\[. Cântau p[s[rile de te sl[veau. L[custele zbârnâiau =i tot a bine =-a duios spuneau =i ele. Florile ]\i luau ochii =i teadormeau cu mirosul. Sult[nica c[ta alinare, =i, ]n de=ert, alinare nu g[sea. Toate o munceau s-o r[puie. C[ d-o supunea fr[mântarea, d-o muia dorul =i sângele de-i n[v[lea ]n colcote la cap, s[ trântea cu fa\a la p[mânt =i s[ruta florile, pân[ ce o piroteal[ pl[cut[ o f[cea nici s-a-doarm[, nici de=teapt[ s[ fie. +i sim\ea ]n ast[ zi de pribegie o nedormire, c[ suia c[tre culmea dealului, f[r[ s[-i pese de ciulinii =i rugii ce-i t[iau picioarele ca un her[str[u. Plaiul, cu podoaba lui, o ame\ea ]ntr-un vârtej de ]ntristare. Când ajunse ]n vârf, p[mântul i se ]nvârti supt t[lpi; mintea i se cl[tin[ de spaima ce te cuprinde când te pr[bu=e=ti ]ntr-o vultoare... La umbra unui p[ducel, Dr[gan sta p-un buture de stejar. Dr[gan arunc[ ghioaca cu care b[tea p[i=ul, r[sturn[ o tivg[ cu lapte b[tut =i strig[ ca scos din fire: “Sult[nico, m[ pr[p[de=ti!” Cum, ce fel, de ce... se trezir[ strângându-se ]n bra\e, c[ bra\ele le curma trupul. Din acest ceas se ]ntâlneau pe ascuns de lume. Sult[nica bolea. Nu adormea decât despre ziu[. Vise urâte ]i turburau odihna. VIII +-acum, ]n noaptea de S-tul Nicolae, era vorba s[ se vaz[. Mama Stanca dormea. Sult[nica sufl[ ]n v[pai\[ =i c[zu la icoane. Galben[ ca turta de cear[, d[ s[ se roage, =i nu poate s[-=i adune gândurile risipite. O sudoare rece ]i brobon[ fruntea. }=i acoperi 273

fa\a cu amândou[ mâinile. Socotise c[ icoanele s-au cletinat, voind s[ se ]ntoarc[ de la dânsa. }ncet-]ncet, ca o stafie, s[ târ] pân[ la gura sobei. La lumina focului parc[ murise =i ]nviase. “}n=el pe mama, necinstesc curatele sale b[trâne\i, ]n=el cele sfinte!” De-o dat[, lumina ochilor ]i sc[p[r[. Gura sobei se l[rge=te, buzele-i de p[mânt se ro=esc, rânjesc, se ]ntind ca un gâtlej de balaur; fl[c[rile sunt limbi de foc ce se r[sucesc =i se desf[c; duduitul dinl[untru se porne=te ca un potop de jale. Sult[nichii, privind la vâlv[t[ile din sob[, i se p[ruse c-a v[zut gura =i muncile Iadului. Speriat[, se repezi din nou la icoane =i d[du-n genunchi. Se rug[, morm[i: “}mp[rate ceresc, mângâitorule...” }ndurarea se cobor] pe chipul ei. Vedeniile o p[r[sir[. Fa\a i se lumin[ =i c[zu cu fruntea la p[mânt. +i de ce mila de sus s[ n-o ajute? Nu s-a grijit la Pa=te =i la Cr[ciun? Cine, ca dânsa, a mai atins Sfântul Potir cu atâta evlavie? +i dac[ dragostea curat[ e p[cat neiertat, cum de atâtea fete mari fug cu fl[c[ii, =i unele neveste se dau afund cu târgove\ii, =i tot bine, tot vesele, tot zile albe duc? Ispita ei e mai afar[ din cale? Un s[rutat o arde trei zile =i fitece b[l[rie o amenin\[ s-o dea de gol satului. Dup[ ce vede pe Dr[gan, vestmintele o doboar[ ca ni=te piei de plumb. }ndat[ ce scap[ din bra\ele lui, e ceva care o ]ncinge =i-i zdrobe=te oasele. N-o s[-i mai vie minte la cap. Dar fi de \â\[, =i tot n-ar fi a=a de proast[ =i de capie. Vezi bine... nu se poate... Ce e de la ea nu e... nu e dup[ cum vrea, ci dup[ cum ]i e scris s[ vrea... Cine ne-a dat inima s[ nu ne fi ]nfipt dorul =i dragostea ]n ea... Sult[nica strânse pumnii de-i trosnir[ de=tele. }n u=a tinzii se auzi cioc[nind ]nceti=or. Sult[nica abia-=i st[pâni r[suflarea. }=i netezi p[rul. }=i a=ez[ fusta ]naintea icoanelor. Vru s[ mearg[ =i se cleten[. }i amor\ise un picior. Apoi ie=i ]n vârful degetelor, aruncând o c[ut[tur[ speriat[. Tr[sese z[vorul prea repede. 274

Mama Stanca doarme ]nvârtindu-se =i p-o parte, =i pe alta. Chipul ei, zbârcit, uscat =i luminat de candel[, parc-ar fi chip de moa=te. Viseaz[... Ar voi s[ scape de vro primejdie... Se-ntunec[... IX Se crap[ de ziu[. O f[=ie de lumin[, ca un brâu de argint, se ]ntinde spre soare-r[sare. Codrii fumurii parc[ plutesc ]n dep[rtare =i ogr[zile sunt albe de z[pad[. Sult[nica gâfâie, sco\ând, pe gur[ =i pe nas, aburi gro=i ce-i c[run\esc p[rul =i genele. Picioarele i se scofund[ pân[ la glezne. Nasul ei e ro=u-vân[t. Lacr[mile i-au ]nghe\at pe obraz. Se lumineaz[. Ea vrea s[ mearg[ mai iute =i cade. Se scoal[ repede =i iar[=i cade. Speriat[, prive=te ]n toate p[r\ile. Se t[iase ]n ghea\[. Câteva pic[turi de sânge c[zur[ pe z[pada alb[. Un vânt u=or scutur[, din ramurile pomilor, o puzderie de ninsoare. Sult[nica apuc[ o pârtie acoperit[ cu z[pad[ m[runt[, ce sare ca praful sub pa=ii ei pripi\i. }n dreptul morarului, pune capu-n p[mânt, furi=ând o uit[tur[ numai cu coada ochilor. Un mârâit de câine o face s[ tresar[ =-un \ip[t de gâscan i-arunc[ inima din loc. }=i ]ncordeaz[ puterile =-o rupe la fug[. Case, plute b[trâne, troieni cât dealurile, ogr[zi de pruni, toate fug =i s-afund[ ]n urma ei. }ntr-o clip[ trece podul de peste Râul Doamnei. Nu s-ar mai uita ]napoi s-o poleie=ti cu aur. A ajuns acas[. L[bu=, câinele cur\ii, cu p[r ca de lup, ]ncepe a l[tra =-a se gudura pe lâng[ dânsa. Sult[nica pune mâna pe clan\[1, dar nu ]ndr[zne=te nici s[ deschiz[, nici s-o trag[ ]napoi, ars[ de ger. Pielea degetelor i se prinse de clan\[. — O n[luc[, mam[, a sfântului Nicolae m-a f[cut s[ alerg, s[ caz, \iindu-m[ ]ntruna dup[ acel mo= cu barba alb[, 275

]n sfintele od[jdii... B[trâna, cu frica Domnului ]n sân, crezu. Se sperie v[zându-=i fata sângerat[. }i leg[ mâna ]n cârpe curate. Nu =tia ce s[ mai fac[ ca s-o opreasc[ din plâns. Atât odor mai are Stanca. Atâta n[dejde. }n fa\a ei vede pe Kivu, vede bel=ugul d-odinioar[, zilele senine ]n nop\ile petrecute pe prisp[ afar[. }n fa\a ei vede c[minu-i cum era când era. O durere d-a Sult[nichii ]i curm[ via\a ce abia se mai \ine ]ntr-o a\[. Un dor, o ]nduio=are, când se zugr[ve=te ]n chipul fetei, face pe b[trân[, de=i ve=tejit[ =i uscat[ ca o frunz[ de brumar, s[-=i ]nvieze ]n adâncul ei ceea ce a sim\it când a dat ochii cu Kivu pentru ]ntâia=i dat[. D-ar fi dup[ gândul ei, Sult[nica, “pl[pând[ =i frumoas[ ca o cocoan[“, ar trebui s[ fie =i mai =i decât nevasta arenda=ului. I-ar da cale=ti cu telegari, po=talioane cu opt cai bidivi =i câte-n lun[ =i-n soare. Da` s-ar robi turcilor, numai s-o =tie bine. +i când s[ gânde=te c[ nu poate nici pe sfert de sfert din ce ar dori, ]i vine s[ se dea cu capul de pere\i, s[ intre ]n p[mânt de vie. — Odorul mamei, odorul mamei! ]ngân[ mama Stanca, leg[nând capul fetii pe pieptul ei m[luros =i mort. Sult[nica sughi\[. Pe umerii obrajilor ]i joac[ =i se schimb[ dou[ pete ca ni=te nisfele de rumeneal[. Privirile-i ascu\ite, sc[pate din umezeala ochilor, trec prin geamuri =i se ]neac[ ]n zarea zilei. Gura-i pare mai mare ca de obicei, mai r[sfrânt[. Buzele, aprinse, le simte calde de s[rut[ri. Sfârcurile urechilor ]i ard. P[rul e mototolit supt marama ce cade pe spate. Rochia, sucit[ pe trup. N[ji\ele opincelor, dezlegate. Se pip[ie. }=i ]ncheie c[ma=a la gât. Clipe=te zorit. +-ascunde ochii ]n um[rul osos al mamei Stanchii. Dac[ ar putea s[ se arunce la picioarele m[-sei! S[-i s[rute t[lpile =i s[ m[rturiseasc[ tot...! Dac[ s-ar arunca ]n râu...? Dac-ar lua lumea ]n cap =i =-ar pierde de urm[...? — Odorul mamei, odorul mamei! ]ngân[ mama Stanca, leg[nând capul fetei pe pieptul ei m[luros =i mort. 1

}n textul de baz[: cla\[; corectat cf. ed. 1885. 276

Pe Sult[nica o t[ie aceast[ mângâiere curat[. S[ri din bra\ele m[-sei =i s-arunc[ ]n pat, cu fa\a ]ntr-o pern[, coprins[ d-o jale cu lacr[mi care ard pe unde pic[. X Dr[gan C[prarul câ=tigase r[m[=agul cu Ion al Ciua=ului c[ va veni de hac Sult[nichii. Un junc mai mult =i fala fl[c[ilor. Cum o s[-=i r[suceasc[ musta\a de grozav printre tineret! O s[ calce din pod. Cât[-i curtea hanului de mare, ca p-o beizadea n-o s[-l mai ]ncap[ locul! Leicu\ei i-a f[cut r[va= de drum. B[rba\i sunt =i pentru ale s[race. Fiecare cu norocul ei. Dac[ i-a pl[cut, a vrut. +i ce, nu e tot ea? Multe a v[zut, multe a prefirat el prin [l Bucure=ti! Doar[ n-a t[iat câinilor frunz[! Spor[v[ia, la cazarm[, Nego\oi, vistavoiul, =i de cocoana dlui maior. C[ n-o s[ caz[ el, C[prarul, ]n patarama d-lui sublocotenent. Doamne, ce b[taie, i-a tras \iitoarea! A doua zi, la “rivizie”, era cu ochii ca fundul c[ld[rii. Olio-lio! greu i-a fost lui s[ fac[ ce-a f[cut, c[ d-aci ]ncolo merge g[itan. Pentru o cotoroan\[ =-o pitpalac[, un pumn, =i le-a luat miru!... XI Mitrana T[lug[ a Tu\uenilor are =ez[toare, nu glum[! Dou[ lumân[ri de seu ard p-o mas[ rotund[ cu trei picioare. Nu e nici un fl[c[u. Altfel, nu e chip s[ ai la =ez[toare nici pe fata popei, nici pe fata primarului. Fitece nevast[ tineric[, fitece fat[ mare =-au f[cut poala mald[r de fuioare. Da‘ mai ]ncurc[ lumea câteva feti=cane ce nu s-au prins ]n hor[ =i li se scurg ochii s[ fie =i ele printre cele mari. Fusele zbârn[ie alene ]ntr-un râs cu hohote. Un pisoi, cu cercei ro=ii, cu ochii ca dou[ scântei, sare de la un fus la altul =i parc[ le cânt[re=te ]n labele lui neastâmp[rate. Doi copila=i, cu chica ciuf, a=teapt[ s[ scoa\[ daica Mitrana cartofii din spuz[ =i dovleacul din c[ldare. +i s[ tot =terg la nas când le vin aburi dulci cu miros de godin[. 277

— A=a, soro, zise Ciau=anca, a ]nceput s[ cârcâie fata Kivului. Vezi unde au dus-o gândurile, c-o s-o ia Dr[gan... E ]mpeli\at C[prarul, nu-i dai de fund. Cu r[m[=agul i-a p[pat neichii juncul cel mai gras. — Iat[ colo, strig[ Mitrana, de umplu casa, fitece pas[re m[iastr[ ]=i g[se=te vân[torul. M[car de =-ar cl[di cuibul ]n clopotni\[ ori sub strea=ina prim[riei, tot o s[ cânte, c[ nu se poate: Dar un ho\ de vân[tor Smulse trei fire de p[r, Le f[cu un l[\i=or +i mi-l puse de picior.

— De, dad[ Mitran[, gr[i Marica, fata primarului, dând ghies fetei popii, cic[ =i vân[torul ]i zice m[iestrei: Cânt[-\i, puic[, cântecul C[ mi-e drag ca sufletul.

Toat[ pas[rea pe glasul ei piere. D-ta spui una, eu alta, cum o taie capul pe fiecare... Marica e un boboc de fat[. Cam pu\intic[, dar ce s[-i faci, când omul e nurliu, duce ziua dup[ el. Marica, de râde, \iarat[ dou[ =irule\e de m[rg[ritar. E prelung[ la chip, codalb[, cu ochii viorii, =i se strecoar[ printre surate ca un prichindel. +i gluma cu glum[ bate =i spune basmele =i snoavele b[trâne=ti cu atâta limbu\ie, c[ parc-ar citi pe slove. Mitrana sim\i cuvintele Marichii ca =i cum o piersicase cu urzici. Tu=i, cânt[ ceva pe nas, apoi se duse s[ ia aminte de mezelic, cum se cuvenea dup[ bunele datini. Safta lui nea Ghi\[ aduse iar vorba: — O s[ se duc[ vestea ca de pop[ tuns. Ce mai cinste =i pe Sult[nica! Obraz smerit, suflet ascuns... Nu sfâr=i cuvântul, =i Catrina Pârvuleasa =opti la urechea Mirei, mai la o parte de celelalte: — Uite, soro, ce \i-e cu omul! Auzi colo la Safta... +i ea 278

are un copil ce se face m[ricel. {st copil l-a n[scut patru luni ]n urma m[riti=ului cu nea Ghi\[. }n curând o s[ aib[ doi, =i, de, se cam zic multe... Altfel, nea Ghi\[ e omul lui Dumnezeu, ce-are el cu gura lumei?... Pân[ nu vede, nu crede... Dac[ o crede =-atunci... — +i eu, lele Saft[, gr[i Ilinca Ciupita, =i eu dam cu gândul c[ Sult[nica n-o s[ sfâr=easc[ cu bine. Acum s[-=i mute gândul la mo=ii [i verzi c[ nimeni n-o s-o ridice din gunoi. Mai bine s[-=i lege o piatr[ de moar[ de gât =i s[ s-arunce ]n râu decât s[-=i târasc[ zilele ]nc[rcate de a=a p[cat... — Nu spui eu, Mir[, =opti iar Pârvuleasa, pe când celelalte dau prin ciur =i prin dârmon pe Sult[nica, nu-\i spui eu c[ naiba când n-are de ce râde face pe ho\ judec[tor... — Ai gur[ de aur, surat[ Catrin[, r[spunse ]ncet Mira. Auzi d-ta cum sporov[ie=te Ilinca Ciupita, =i ea a ]mb[trânit fat[ mare. Se d[ ea pe lâng[ mul\i, =i mul\i se dau pe lâng[ ea, c-ar avea bune p[r[lu\e. Da‘ ce face, ce drege, c[ n-are lipici. Când merge, s[ zici curat c-ar fi un butuc cu picioare. }ncai când râde, sparge \iple. Pân[ au ]nceput, atât le-au fost mult, c-apoi c[deau claie peste gr[mad[ ponoase, cârtiri, zavistii, ]nv[lm[=ite ]ntr-un hohot gras =i spart. — O s[-i semene C[prarului. — D-o fi fat[, o s-alerge d-a-ncâtelea pe la soare-r[sare pân-o vedea pe dracu la soare-apune. — Frumoas[ zestre d[ruie=te sfântul Niculae! — Zestre cu mâini =i cu picioare. — Ei, ei, guri rele, =i voi a\i ame\it ]n bra\ele fl[c[ilor! Zice\i mai bine Doamne fere=te... — O s[ v[ plac[... — Da‘ nu ca Sult[nichii... — Pentru c[ inima cere, nu-=i pune fata poalele ]n cap. — Vijelia le ridic[. — Nu se ]ngroa=e gluma... Dac[ nu \i le ridici singuric[, fetica mea. +i \ipete, =i râs, =i fr[mântare. Fusele dormea somnul m[tu=ii. Fetele fierbeau de un 279

neastâmp[r cald =i puternic. Sudoarea curgea ]n cârâie pe obrajii lor gra=i =i aprin=i. Unele-=i sumeser[ mânecile chen[ruite ]n stacojiu =i azvârlir[ coadele pe spetele largi. Altele-=i desf[cur[ sânul pietros, care \ipa sub c[m[=ile ]ntinse. Soba dogorea. Feti=canele jinduiau farmecul fetelor mari. Nu ]ndr[zneau, cu tot z[duful, s[ s-arate ]n bun[ voie: abia aveau ca dou[ mere cre\e=ti. Zbenguiala ridica casa-n sus, iar Mitrana, ro=ie ca coaja de rac, sosi cu dovleacul ]ntr-o tav[, spart ]n buc[\i mari =i galbene. Aburii, gro=i =i dulcegi, se ]ncol[cea din tav[ pân[ la grinzi. Lelea Safta, l[sându-i gura ap[, aunc[ marama pe spate =i, de veselie, ]ncepu s[ cânte c-un glas prelung: — Pentr-un m[r de fat[ mare Naiba alearg[ c[lare, Pentr-o mur[ =-o r[sur[ De trei ori s[ =terg la gur[, +i r[za=i cu r[z[=ie, +i ciocoi cu c[ft[nie...

XII Sult[nica nu mai b[ga nimic ]n gur[. Se topea pe picioare. }ng[lbenise, se uscase ca iasca =i-i scoteai vorba cu cle=tele. Ochii ei, dr[g[la=i odinioar[, ]n fiece diminea\[ erau ro=ii. Noaptea, cum sim\ea pe mama Stanca ]n=elat[ de somn, plângea n[bu=it pân[ ce ploeapele ]i zgârâiau luminele. Unde o apuca gândurile, acolo r[mânea, f[r[ a clipi, cu mâinile ]n\epenite ca ni=te be\e. +i dup[ ce se ]ntuneca, pe buzele ei, cr[pate =i acoperite cu pieli\e pârlite, trecea câte un surâs trist =i plin de am[r[ciune. Nu mai =tia de lume, nici de rug[ciunea obi=nuit[. Se mi=c[ ca o vârtelni\[, f[r[ s[ =tie, f[r[ s[ vrea. Când umbla, aluneca u=or, ca umbra ce ]nso\e=te pa=ii omului. 280

A=a se v[d, ]n codrii mu=celelor, mesteac[ni b[l[i, cu frunzi=ul m[runt prin care tremur[ cerul vioriu, =i de-o dat[, ca ar=i de var la r[d[cin[, se scutur[ de frunz[, se cojesc de teaca lustruit[, se-ncovoaie, se usuc[ =i pier pe nesim\ite. Sult[nica, de n-ar piept[na-o m[-sa, nu s-ar mai piept[na. +i când mama Stanca ]i desf[=ur[ valurile de p[r, negru =i des, pieptinele ]i scap[ din mân[ ca la o ciolac[, gâtul nu-i mai \ine capul f[r[ pic de carne =i, cu un glas ce abia se aude, ]i zice: “Spune maichii focul t[u”... Ce nu f[cuse b[trâna?... Colindase, pe furi=, prin satele dimprejur dup[ me=tere =i c[rtur[sese. Unei \ig[nci dase trâmb[ de nou[ c[me=i =pentru] ghicirea soartei pe stele, pe bobi =i pe furtuni... Dar nici leturghiile, nici descântecele, nici vr[jile nu-i sc[p[ copila de ve=tejire. Din zvon aflase c[ ai sc[pa ce \i-e drag dac[ te-ai da ]n munca Ielelor. Nu c-a crezut, dar a ]ncercat. }ntr-o noapte de mar\i, z[rind un cearc[n ]n jurul lunei, s-a strecurat ca o n[luc[ pân[ la biseric[. Apoi s-a ]ntors sub strea=ina casei. +i =-a pres[rat ]n cre=tet p[mânt din trei morminte. A ad[stat toat[ noaptea, dar Ielele n-au venit. }n alt[ zi a ]n=irat toate rug[ciunile, de la mo=i, de la str[mo=i, pân[ a c[zut jos de ame\eal[. Trecu Na=terea Domnului cu s[rb[torile mari, trecu câ=legiul =i cei patruzeci =i patru de mucenici. Vremea d[du ]n cald. Prim[vara mugur[ =i ]ncol\i podoaba plaiului. +i nici-o ]nbunare l-alde mama Stanca. }n diminea\a Floriilor, b[trâna plec[ la biseric[, mânat[ spre loca=ul mântuirii d-o f[râma de n[dejde. Se dete cu inima toat[ cânt[rilor =i evangheliei. La ie=ire, câteva muieri din sat f[cur[ roat[ ]n jururl ei =i ]ncepu vorba despre cele spuse ]n Duminica Floriilor. Soarele =i un vântule\ zbiceau v[ile. Copii descul\i goneau veseli, ]ncin=i cu ramuri de salcie slujit[ de mo= popa. B[trânele, p[=ia-p[=ia, \ineau drumul casei, mestecând anafura sfin\it[. Via\a se de=tepta. Mugurii cr[pau. Vr[biile, stoluri pe moliftul din fa\a bisericii, ciripeau cearta lor obi=nuit[. +i 281

zori\i la trai de aerul c[ldicel, coco=ii s-auzeau cântând s[-=i rup[ beregata. Mu=celele, acoperite d-o pojghi\[ verzurie, abureau un fum ce s[-n[l\a alene, cl[tinat de adiere. — Jupâneas[ Stanc[, gr[i T[lugianca a mare — ner[bd[toare d-a sfâr=i cu cele sfinte — se vorbe=te pân sat c[ Sult[nica merge r[u cu s[n[tatea. Bat-o norocul de fat[, prea e inimoas[! Iac[, n-are cuvânt s[ se p[p[deasc[. E tân[r[, cur[\ic[, harnic[, ce mai vrea? Pentr-o dragoste nu=i r[pune cineva capul. Ce s[-i mai faci? C[ d-ta =tii, nu e ea pentru ]ntâia oar[. S-a ]ncrezut pe mân[ rea, da‘ =i lui Dr[gan n-o s[-i mearg[ strun[. Azi pâng[re=te pe una, mâine p-alta, pân[ =-o g[si st[pânul. Mama Stanca, apucat[ ca de alte alea, f[r[ s[ deschiz[ gura, o rupse la picior, aruncând mirul sfânt ]n noroi. — Pref[c[torii de vulpe b[trân[, ]ngân[ Voiculeasa, plec[ ca o vijelie, parc[ n-ar fi =tiut de patarama Sult[nichii. |and[ra nu sare departe de bu=tean. A=a a ]ncurcat =i ea ]n tinere\e pe Kivu, numai c[ fetei nu i-a fost d-a bun[. Mama Stanca intr[ ]n cas[, trântind u=a de perete. Chipul ei era ca mustul de bozii. Auzul ]i vâjia ca scocul morei. La ]nchietura f[lcilor sim\ea dou[ ghiulele de plumb. Capul ]i era greu. Picioarele-i ]nghe\aser[ pân[ la glezne... +i, ]nvârtind ochii ]n cap, arunc[ un fulger de privire asupra Sult[nichii... — Ai pierdut tot... ai pierdut cinstea casei! Atât ne mai r[m[sese! strig[ Kivuleasa, =i c[zu mototol la p[mânt, bolborosind =i zvâcnind din picioare. Sult[nica ]ncepu s[ \ipe. Se plec[ asupra m[-sei, ce ]n de=ert se-ncerca a mai vorbi. B[trâna o apuc[ de gât. “Tot... tot... tot!” mai izbuti s[ zic[... =-o s[rut[ cu focul cel din urm[... Satul ]ntreg ]i trecea pe dinaintea ochilor ei orbi =-o ar[ta cu degetul. }n urechile-i surde auzi strigându-i: “Unde \i-e fala?... Credeai c-o s[ \ie cât lumea bel=ugul f[r[ c[p[t[i?... N-a fost curat[ starea d-odinioar[... S[r[cia te-a pedepsit o jum[tate de via\[ =i necinstea te cotrope=te la moarte”. 282

XIII La trei duminici dup[ Sân-Petru, soarele poleia lumea ]n aur cald =i tremur[tor. Z[pu=eala, ]n loc d-a da lenei vie\uitoarele, le zorea, le fierbea ]ntr-o mi=care vesel[ de s[rb[toare. Bel=ugul ]mpr[=tia cheful pretutindenea. Porumbi=tile prim[v[ratice erau o podoab[. Iarba se strecura =i pe potecile b[t[torite. Ogr[zile de pruni =i mere se ]ndoiau sub greutatea pometului. Vrejurile de dovleci se ]ncol[ciser[ unul peste altul, acoperind gardurile cu foi \epoase =i mai late ca foile de lipan. Era un an cât cinci. S[turase orice râvn[. C[ din vreme veche nu se pomenise atâta prisos de bucate. Ai fi zis c[ fitece bob se ]nsutise. }n fa\a Hanului Ro=u se ]ncinsese o hor[ stra=nic[, de s[reau scântei de subt c[lcâie. }n vârtejul jocului, salbele de galbene ]mp[r[te=ti =i icosari turce=ti zorn[iau la gâtul celor avute. Vâlnecele, cu fluturi sclipitori, zburau când la dreapta, când la stânga. Suratele, ]mpodobite cu floridomne=ti, râdeau izbind p[mântul dup[ hih[itul fl[c[ilor pleto=i, rumeni de z[duf =i de sânurile durdulii. Se ml[diau rotund trupurile, dârdâind pe picoarele lor sprintene, parc[ naiba gâdila ast[ tinerime plin[ de foc, =-o arunca ]n sus ca p-o minge. Trei \igani — dou[ cobze =-o l[ut[ — tr[geau “m[run\ic[ craiului”, ]n=irând, din când ]n când, chiote ]ntocmite din senin. L[utarul se pr[p[dea cu firea, trântind capul =i p-un um[r, =i pe celalt, mai ales când z[rea ulcica, plin[ pân[-n buze cu vin ro=u, sub\ire =i ]nspumat. Fruntea horii era Dr[gan C[prarul. Cu mijlocul ]ncol[cit ]n bete, c-un mald[r de ciucuri pe =oldul drept, cu p[l[ria pe ceaf[, =-ascundea mândria sub ni=te sprincene ]mbinate. Se sim\ea ]n lauda lumei. Se r[sf[\a ]n atâtea priviri dr[g[stoase. Femeile ]n vârst[ nu se mai s[turau privindu-=i mândre\ele, ]ndrugând mai una, mai alta, s[ le treac[ vremea, lipite p[mântului. — Numai biata Stanca se stinse a=a cum cu gândul n-ai fi 283

gândit... =opti mor[reasa. Odinioar[, când sosea ]n toiul horei, amu\ea zarva... — Doamne fere=te, gr[i moa=a Safta, cu Sult[nica l[sat[ pe drumuri, n-a avut parte nici de parastasul de trei zile... +i pe dasupra mai va parastase la nou[ zile, la trei =i =ase s[pt[mâni; la trei, la =ase, la nou[ luni: la anu, la anu =i jum[tate, la doi ani, apoi la doi ani =i patru luni. Cine s[ i le fac[? Astea-s capetele cre=tine=ti pentru mântuirea sufletului. +i cine poate, la =apte ani, scoate oasele din sânul p[mântului pentru sfânta molift[. Dup[ =apte ani omul e curat, c[ e \[rân[. +i \[râna cu oasele binecuvântate se vor ]ntrupa ]n ziua d-apoi, mai curate ca lacrima, ]n fa\a tronului de lumin[ ve=nic[. — Iat[ la Dr[gan, zise mor[reasa, ce pro\[pit e! Da, =i joac[, bat[-l pustia, parc-ar trage tighel! O s[ ne nunteasc[ satul cu fata primarului. Da‘ nu ca z[rp[latecul de fi-meu: ]n loc s[ puie =i el ochii pe vruna, d-o vreme ]ncoace umbl[ craun. S[rb[torile, când ]l cau\i, cu hârzobul ]n mân[. Pe cine i-o fi c[=unat nu =tiu, c[ nu spune s[-l tai... — Las[, cuscr[, gr[i Dumitra, femeie de cinci copii, cu ochii c[prui, ce-i juca la fitece cuvânt. {sta s[-\i fie necazul [l mare, c[ n-ai mai vedea fir alb... Brâul r[p[ia pe-ntrecute, c[ fl[c[ii ceruser[ ceva b[rb[tesc. Pu\ine fete-l ]nvârteau, da-l ]nvârteau s[ se duc[ pomena. XIV Pe pieptul mu=celului dintre Domne=ti =i Berivoie=ti, Sult[nica suia, mânând o vac[ b[laie c-un vi\el, ce s[ da pe furi= la uger =i sc[pa, ]n mers, \â\a rumen[ =i asudat[ de lapte. Miercana mugea, ]ntorcând capul cu ni=te ochi negri, blânzi =i geno=i. B[trânul L[bu= ]=i urma st[pâna cu credin\[. Sult[nica, afundat[ pân[ la brâu ]n fânea\[, mergea privind neclintit ]n dep[rtare. Slab[, galben[, cu pielea de pe fa\[ a=a de sub\ire c[-i num[rai vinele alb[strui urzite ]n curmezi=ul tâmplelor. Ochii ei, mari din fire, p[reau mai pre284

lungi decât sprincenele, =i nu spuneau nici dragoste, nici ur[, uitându-se, f[r[ pic de credin\[, la cerul ]ntins ca un z[branic nep[s[tor =i vioriu. P[r[sind vatra p[rinteasc[, pustie de farmecile de odinioar[, tot i se ]nf[\i=a ca o minciun[ de=art[. Luase lumea ]n cap, c[utând drumul muntelui Pop[u, unde tat[l s[u ]=i \inuse la p[=une turmele de oi =i cirezile de vite mari. Voia s[-=i piarz[ urma =i s[-=i adoarm[ inima ostenit[. Fânul, de leandr[, de m[rg[rint[, de trifoi cu vl[stare ]nvoalte, de m[z[riche vârtojit[, se mi=ca ]n valuri u=oare, ca o pânz[ ]nbrebenat[ cu flori. Scânteioarele se ridicau cu vârful ro=u. Dr[gaica stufoas[ r[spândea, pripit[ de soare, un miros ca floarea de tei. Lumân[relele, drepte =i b[\oase, ]ntreceau fânul =i stau de streaje, din pas ]n pas, cu flori galbene =i b[tute p-acela=i picior. Arii de fe\e s[ ]mpreunau ]n toat[ ]ntinderea plaiului, desf[=urat ]n colnice =i v[i, ]nchis, ]n dep[rtare, de ]n[l\imi ]ncovoiate ca ni=te brâie verzi. Peste toat[ aceast[ mândre\e plutea câte un vultur, alunecând ]n largi rotocoale pe aripele ]ntinse ale c[ror sfârcuri abia se mi=cau din vreme ]n vreme. Sult[nica ajunse ]n vârful mu=celului... Privi lung la turla bisericii din sat... +i pieri la vale, ]necat[ ]n fânea\a ce cobora... Miercana mugi, =i mugetul ei se pierdu, ca un glas de jale, ]n adâncimea v[ilor.

285

CUPRINS

REFERIN|E CRITICE “Apus de soare este o capodoper[ a dramaturgiei poetice =i oratorice =i nu mai pu\in o dram[ de observa\ie a tipicului, singura din literatura noastr[ ]n care toate aceste aspecte se unesc armonic.” GEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[ ]n prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 374. “}n cele mai multe din nuvelele sale, chiar ]n acele de tip realist, Delavrancea se reprezint[ pe sine, nareaz[ ]mprejur[ri de-ale sale sau ]ncarneaz[ conflicte suflete=ti proprii. Fondul inspira\iei sale române, deci liric, de=i mijloacele sunt adeseori acele ale analizei =i ale observa\iei obiective. Chiar când i se ]ntâmpl[ s[ pun[ ]n picioare o figur[ cu totul deosebit[ de sine, el o face din punctul de vedere al valorific[rilor personale. }n Sult[nica, ]n Zobie, ]n Milogul participarea ]nduio=at[ a scriitorului la soarta eroilor s[i creeaz[ atmosfera liric[ a nara\iunii. }n Domnul Vucea meschin[ria abuziv[ a institutorului de alt[ dat[ este resim\it[ din unghiul propriei copil[ii care a avut s[ sufere de pe urma ei. Peste o singur[ dat[ Delavrancea a ie=it din sine ]nsu=i, construindu=i povestirea din date exclusiv obiective, f[r[ amestecul materialelor furnizate de sentimentul =i aprecierea sa. }n acel moment Delavrancea =i-a scris capodopera: nuvela Hagi-Tudose. Caracterul eroului este construit din dialogul personagiilor care au de a face cu ei sau din vorbele =i faptele sale. De la Alexandru L[pu=neanul al lui C. Negruzzi nimeni nu mai aplicase cu aceea=i consecven\[ norma impersonalit[\ii. Dar, spre deosebire de Negruzzi =i ]n acord cu noua estetic[ realist[, Delavrancea ]=i vede personagiile ]n atitudini individualizate, pe care le descrie cu minu\ie... Totu=i pictura lucrurilor nu cade ]n minu\ie balzacian[. Omul =i conflictele lui domin[ cu hot[râre ]n Hagi-Tudose, care ]n 1903, data când povestirea apare ]n volum, reprezint[ f[r[ ]ndoial[ punctul cel mai ]naintat al noului realism românesc.” TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1966, vol. I, p. “Urm[ri\i... personajele din schi\ele lui Delavrancea. Nu sunt ele atât de vii, atât de clar fixate, ]ncât vi se imprim[ ]n minte pentru totdeauna? +i nu este oare acesta scopul pe care ]l urm[re=te orice artist? 286

Iat[ Sult[nica, ]n simplitatea ei naiv[, cu mândria ei cast[, c[zând la cea dintâi adiere a iubirii. Urm[ri\i-o pân[ ]n momentul când, palid[ ca o stafie =i sprijinit[ pe-o ramur[ de alun, urc[ pieptul muscelului, p[r[sindu-=i vatra norocului =i a nenorocirii. }n jurul ei — tabloul atât de melancolic, aerul atât de deprimant, ca dup[ o ]nmormântare s[vâr=it[ undeva departe, ]n adâncul unei v[i... +i totu=i figura ei real[ — o muribund[ cu ochii frân\i, aruncând ultima privire spre satul din urma ei. Tot atât de reali sunt acei bursiari =i studen\i universitari, reprezentan\i ai unei genera\ii lipsite de voin\[ =i de energia faptelor. Pe ace=tia autorii ]i studiaz[, ]i disec[ a=a-zicând anatomice=te, nu ]ns[ pentru a-i expune vederii publice, ci totdeauna comp[timindu-i =i tratându-i cu o oarecare iubire... El ]=i deplânge eroii când se coboar[ ]n sufletul lor sau simte un dezgust pentru ]mprejur[rile ce i-au creat. Pe ici, pe colo ]i ]mbrac[ ]n haina umorului, ca pe naivul din Irinel, pe domnul Vucea, tipul dasc[lului unei epoci disp[rute de curând, sau pe HagiTudose, fenomenul de zgârcenie. E mai om cu oamenii, =i de aceea nu e nimic fals, ci totul sim\it ]n personagiile lui, totul adev[rat. “ILARIE CHENDI, Pagini de critic[, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1969, p. 142—143. “Viforul nu e drama lui +tef[ni\[, e drama lui Luca Arbore, lovit de fatalitate sub ]nf[=urarea unui domn nebun =i crud, ca un criminal din na=tere. Arbore trebuia s[ fie eroul piesei, din plin, de la ]nceput la sfâr=it, el trebuie chiar s[ dea numele acestei drame. +tef[ni\[ nu este erou, nu intereseaz[ decât incidental, ca un exemplar patologic. Delavrancea n-a f[cut asta =i toat[ lucrarea se resimte. Au fost suficiente dou[ scene, numai dou[ scene care s[ ne ]nf[\i=eze tragedia m[re\ei figuri de boier, pentru ca piesa s[ ajung[ totu=i la a =aptezecea reprezenta\ie.” CAMIL PETRESCU, Opinii =i atitudini, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1962, p. 307. “Capodopera lui Delavrancea este... trilogia dramatic[ pe teme din istoria Moldovei, alc[tuit[ din Apus de soare (1909), Viforul (1909) =i

287

Luceaf[rul (1910). Cum problemele istorice reale, specifice principatelor române ]n perioada lor medieval[ de ]nflorire sunt aici tratate, pe de o parte, ]n stricta actualitate politic[ de odinioar[ =i, pe de alt[ parte, cu patosul caracteristic oric[rei evoc[ri premonitorii a trecutului, aceast[ oper[ literar[ poate fi socotit[ drept rodul de aur al ]ndeletnicirii oratorice a scriitorului, ]n cadrul voca\iei sale de om politic. Ideile conservatoare ale lui Delavrancea =i-au asigurat astfel un orizont confortabil ]n istoria considerat[ cu venera\ie. Sfâr=itul epocii de integrare european[ a domniei lui Carol I era vrednic de o atare legitimare na\ional[, de o atare pecete autohton[.” ION NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva, Bucure=ti, 1991, p. 133. “De=i nu a avut o ]nclina\ie structural[ spre dramaturgie, totu=i Delavrancea a izbutit s[ creeze câteva piese de teatru care =i-au p[strat valabilitatea ]n confruntarea cu timpul, intrând definitiv ]n repertoriul na\ional. Acestea sunt, evident, primele dou[ p[r\i ale trilogiei istorice, Apus de soare =i Viforul =i, ]ntr-o bun[ m[sur[, comedia Hagi-Tudose. Meritul esen\ial al lui Delavrancea, ca dramaturg, se afl[ ]n domeniul dramei istorice, ]n primul rând ]n Apus de soare. Prin aceast[ pies[ Delavrancea a introdus un element nou ]n drama istoriei na\ionale, inaugurând caracterele dramatice monumentale =i, totodat[, ca modalitate estetic[, poemul dramatic. Voca\ia sa romantic[ l-a condus c[tre realizarea unei coordonate fundamentale a dramei române=ti, =i anume proiec\ia istoriei pe eternul uman. Aceast[ proiec\ie =i mai ales eternul uman pe care se proiecteaz[ datele istoriei nu sunt ]ns[ abstracte, aspa\iale =i atemporale, ci au un profund specific na\ional, ]ntrupeaz[ realit[\i proprii, caracteristice poporului român.” TEODOR VÂRGOLICI, Barbu Delavrancea, dramaturgul, — ]n cartea: Delavrancea, Apus de soare, Editura Minerva, Bucure=ti, 1971, p. XXVII.

288