Dacia Literara., Lapusneanuldocx.docx

Revista Dacia literară. Articolul Introducţie Alexandru Lăpuşneanul, Costache Negruzzi Romantismul romanesc este promovat de revista Dacia literară, aparută în anul 1840, la Iaşi, iar articolul intitulat Introducţie ( publicat în primul număr), apartinand lui Mihail Kogălniceanu, reprezintă programul acestui curent literar, fiind expresia ideologiei paşoptiste. Ideile directoare ale articolului-program ilustrează viziunea de ansamblu a mentorului, care doreşte formarea unui spirit critic obiectiv, bazat pe principiul estetic. Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Al doilea doilea principiu promovat de Mihail Kogălniceanu este realizarea unităţii limbii şi a literaturii române: ..românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi. Al treilea punct al programului constă în combaterea imitaţiilor şi a traducerilor mediocrte, deoarece...omoară în noi duhul naţional...Traducţiile însă nu fac o literatură. Un accent deosebit se pune pe cultivarea unei literaturi originale, care să reflecte specificul naţional, în conformitate cu estetica romantică. In acest sens, autorul articolui propune tinerilor scriitori români următoarele orientări estetice, concretizate prin: valorificarea istoriei medievale (ca model de vitejie, eroism şi patriotism etc), descrierea naturii autohtone, cultivarea unei tematici de inspiraţie folclorică şi mitologică, valorificarea limbajului popular şi a culorii locale: Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. Nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul scrisă de Costache Negruzzi apare în primul număr al revistei Dacia literară (1840), fiind totodată cea dintâi creaţie romantică de inspiraţie istorică din literatura română. Nuvela ilustrează interesul pentru redescoperirea trecutului naţional, respectiv Moldova medievală, potrivit recomandărilor lui Mihail Kogălnicenu, din articolul-program, Introducţie. Sursa de inspiraţie o reprezintă cronicile cărturarilor Grigore Ureche şi Miron Costin, pentru a înfăţişa cea de-a doua domnie a lui Lăpuşneanul. Autorul respectă, în general, adevărul istoric, deşi se abate de la datele reale, referitoare la boierii Moţoc, Spancioc, Stroici, care nu mai trăiau în momentul revenirii domnitorului la tronul Moldovei. Tema nuvelei, în concordanţă cu estetica romantică, ilustrează un moment tensionat din istoria medievală a ţării. Creaţie epică, conține un mesaj transmis indirect, cu ajutorul unui narator obiectiv, omniscient, ubicuu, şi al personajelor implicate într-o acţiune prezentată cronologic, iar modul dominant de expunere este naraţiunea obiectivă, care alternează cu pasajele descriptive, pentru a surprinde culoarea locală, sau cu dialogul, care conferă dramatism, evidenţiind climaxul evenimentelor. Titlul conține numele domnitorului ce și-a pus amprenta adânc asupra conștiinței poporului său, devenind astfel personaj eponim și prefigurându-se tema istorică. Distinctiv la acesta se remarcă "-l" din finalul patronimului, care evidențiază factura nobilă a personajului. Perspectiva narativă a textului este obiectivă, naratorul heterodiegetic prezentând evenimentele sobru, detașat, la persoana a treia, cu o viziune auctorială. Sunt inserate totuși

mărci ale subiectivității, precum epitetele dezaprobatoare "mârșavul curtean", "mișelul boier", "urâtul caracter". Structura narativă este simetrică, deoarece nuvela este alcătuită din patru capitole, precedate de câte un motto semnificativ: I.Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau...Acesta este răspunsul domnitorului, atunci când boierii îi spun să se întorcă şi să renunţe la tronul ţării. II.Ai să dai samă, Doamnă!, reprezintă replica unei văduve al cărei soţ a fost ucis de Lăpuşneanul, adresându-se doamnei Ruxanda, soţia despotului. III.Capul lui Moţoc vrem... – strigă mulţimea adunată la Curtea Domnească, pentru a se plânge de asuprirea boierească, de foamete, de sărăcie, de viaţa grea. IV De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...Aceste cuvinte aparţin lui Lăpuşneanul, ameninţându-i pe cei care-l călugăriseră, deposedându-l astfel de însemnele şi prerogativele puterii politice. Elementele romantice, prin care nuvela menţionată se circumscrie spiritului promovat de revista Dacia literară, sunt: tematizarea istoriei medievale, tipologia despotului, antiteza între sângerosul tiran şi angelica sa soţie,doamna Ruxanda, scena terifiantă a uciderii celor patruzeci şi şapte de boieri, descrierea cetăţii de scaun, într-un cadru nocturn, culoarea locală (peisaj, obiceiuri, prezentarea interioarelor), moartea prin otrăvire a tiranului. Deşi este o nuvelă care ilustrează estetica romantică, se pot repera şi elemente aparţinând clasicismului (structura echilibrată, simetrică), dar şi elemente ce aparţin realismului, cum ar fi reconstituirea veridică a epocii istorice respective, detalii privind interioarele, vestimentaţia. Creaţie epică de factură romantică, nuvela are o acţiune care se desfăşoară potrivit momentelor canonice ale subiectului. Incipitul prezintă sosirea lui Alexandru Lăpuşneanu, însoţit de ajutor turcesc, pentru a-l înlătura pe Tomşa-Vodă. Este întâmpinat de boierii Moţoc, Veveriţă, Spancioc, Stroici, care-i spun că poporul nu-l vrea. Intriga o reprezină implacabila hotărâre de a reveni la tronul Moldovei, în ciuda oricărei opoziţii politice. Diegeza conţine înscăunarea voievodului, pedepsirea unor boieri şi confiscarea averilor, iar momentul cel mai intens îl reprezintă uciderea celor 47 de boieri şi imginea terifiantă a piramidei de cranii, dispuse ierarhic, pentru a-i oferi soţiei un leac de frică, aşa cum îi promisese, în mod cinic, atunci când aceasta îl rugase să oprească vărsarea de sânge. Temându-se de poporul răsculat, boierul Moţoc îi cere lui Vodă reprimarea mulţimii, spunând că sunt nişte proşti, la care domnitorul îi dă o replică, devenită celebră: Proşti, dar mulţi. Folosindu-se de prezenţa oportunistului boier, despotul se salvează pe sine,dându-l mulţimii înfuriate, care se răzbună în acest fel. Pentru prima data în literatura română, este schiţat portretul colectiv, reacţiile mulţimii, fapt ce ilustrează teza paşoptistă a demofilismului (interesul pentru popor). În finalul operei sunt prezentate următoarele secvenţe epice: revenindu-şi din boală, domnitorul se vede îmbrăcat în haine monahale şi ameninţă cu moartea pe cei din jur. Temânduse pentru viaţa fiului său, doamna Ruxanda accepă sfatul boierului Spancioc şi îi pune otravă în băutură lui Lăpuşneanul, care sfârşeşte în chinuri, secvenţă ce ilustreză motivul literar al asasinării asasinului. Portretul despotului, al tiranului medieval este realizat prin caracterizare directă, dar mai ales prin cea indirectă, reieşind din fapte, limbaj, relaţii cu celelalte personaje: este ambiţios, viclean, ipocrit, cinic, sângeros, aşa cum rezulta din scenele următoare: apelul la ajutor turcesc, scena din biserică, a împăcării aparente, scena ospăţului, unde comandă uciderea

boierilor. Dorinţa de putere îi alterează conştiinţa, făcându-l să-şi ameninţe propriul fiu, Bogdan, succesorul său. Acesta este personajul principal, rotund, eponim, negativ, fiind prezentat în antiteză cu doamna Ruxanda. Având trăsături preponderent romantice, Alexandru Lăpuşneanul reprezintă personajul excepţional, aflat în împrejurări deosebite. În opinia mea, revista Dacia literară a influenţat evoluţia ulterioară a literaturii şi a culturii române, impunând un program estetic şi ideologic, în conformitate cu ideile epocii paşoptiste. Referitor la creaţia lui Costache Negruzzi, aceasta răspunde dezideratului romantic, cel de a contribui la fundamentarea unei literaturi naţionale.