Cuvantul - Revelatia Mintii Divine

Cuvântul – revelaţia minţii divine

“El [Isus] era cuvântul lui Dumnezeu - gândul lui Dumnezeu făcut auzit.” HLL, cap. 1 Cum gândeşte Dumnezeu? se aplică şi la El principiul biblic: “din prisosul inimii vorbeşte gura. (Lu. 6:45)”? “Cuvintele sunt mai mult decât un indiciu al caracterului, ele au putere să influenţeze caracterul.” LL 259

Gândurile nu pot să nu fie exteriorizate Fa 4:20 Lu 6:45

…căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit." Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. 2Co 4:13 Însă fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: "Am crezut, de aceea am vorbit!" şi noi credem, şi de aceea vorbim. “Este o lege a lui Dumnezeu, că oricine crede adevărul aşa cum el este în Isus, îl face cunoscut şi altora. Ideile şi convingerile minţii vor căuta să se exprime. Oricine nutreşte necredinţa şi critica, oricine se simte capabil a judeca lucrarea Spiritului Sfânt va transmite şi altora spiritul de care este călăuzit. Tot aşa este şi caracterul necredinţei, al nesincerităţii şi al rezistenţei împotriva harului lui Dumnezeu, el se va face pe sine simţit şi înăbuşit. Nu este uşor lucru a înăbuşi principiile care călăuzesc faptele noastre.” MS 254 Natura conversaţiilor noastre descoperă sfera intimă, ascunsă a lăuntrului nostru, a preocupărilor şi valorilor sufletului . O vorbire lumească, uşuratică, trivială indică o minte de aceeaşi factură ; subiecte elevate, nobile în discuţiile altcuiva, descoperă o minte evlavioasă.