Curs Modele Psihopedagogice De Comunicare Petsm.doc

MODELE PSIHOPEDAGOGICE DE COMUNICARE COMUNICARE 2.1. Definire. Premise, repere și principii în comunicare 2.1.1. Definiție. Premise ale comunicării Relația consilier - consiliat este o relație care are ca și premisă, cadru și efect comunicarea. În contextul consilierii, înțelegem comunicarea ca și act relațional în timpul căruia se produce o intersecție de repertorii cognitive, afective și atitudinale și care are ca finalitate modificarea comportamentală. A comunica este mai mult decât a transmite, mai mult decât a vorbi, mai mult decât a asculta. A comunica înseamnă să împărtășești semnificația semantică a aceleași realități și să reglezi comportamentul în concordanță cu decodificarea acestei semnificații. Această idee se desprinde și din definiţia dată de Cosmovici şi Iacob (Cosmovici, A., Iacob, L.,,1998, p.182), conform cărei comunicarea este văzută ca o relaţie bazată pe co-împărtăşirea unei semnificaţii. În cadrul actului de comunicare, informaţia este premisa absolut necesară, dar nu este şi suficientă, pentru că, dacă apare neînţelegerea informaţiei şi a cadrului relaţional care îi ghidează şi fixează sensul şi semnificația „starea de comunicare” se anulează. Această relație este cadrul în care un emițător și un receptor împărtășesc, prin intermediul unui canal și cu ajutorul unui cod, un mesaj care se reglează prin feedback. În ceea ce privește actorii comunicării, Tatiana Slama – Cazacu reprezintă modelul comunicării umane care subliniază reversibilitatea relaţii (receptorul poate oricând să devină emiţător, ceea ce reprezintă esența comunicării: dialogul). (Slama – Cazacu, T., 1959, p.221) Teoriile actuale din comunicare aduc nuanțări în sensul explicării mai clare a rolurilor în timpul actului de comunicare – rolurile nu sunt doar interșanjabile la modul succesiv ci sunt simultane – o persoană este în același timp și emițător și receptor. Comunicarea are loc prin intermediul unui canal de comunicare. Ceea ce se transmite între parteneri nu este informaţia, ci mesajul, care constituie de fapt un ambalaj codificat care conţine informaţia, dar trebuie obţinută prin descifrarea mesajului. Mesajul poate fi perturbat, distorsionat în timpul comunicării datorită factorilor din exterior. Comunicarea are loc pe baza mecanismelor de codare, prin care o anumită informaţie este transpusă într-un sistem de semne şi simboluri purtătoare de semnificaţie: limba, mimica, gestica, semne, desene, etc. Codul este un sistem exterior partenerilor, dar şi internalizat, constituind sistemul lingvistic individual. Codul este instrumentul cu valori virtuale ale comunicării, el dă posibilitatea de a se materializa informaţia, de a o face să circule şi mai ales de a o decoda, a putea face să coincidă ceea ce emiţătorul introduce în canal cu ceea ce se realizează la capătul receptor; el oferă baza comună pentru înţelegere. Inexistenţa acestei baze comune face imposibilă comunicarea. În ceea ce priveşte efectul comunicării este important de ştiut că există mai multe trepte de efectivitate (2001, Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ, p.55): 1. Receptarea comunicării: pentru ca profesorii din şcoală să poată desfăşura o activitate planificată trebuie, în primul rând, ca directorul să aibă grijă ca datele despre acea activitate să ajungă la cei implicaţi – pe diverse canale. 2. Înţelegerea mesajului: odată receptat mesajul, este bine ca directorul, prin diferite proceduri de feed-back, să se asigure că a fost înţeles conţinutul lui. 3. Acordul referitor la conţinutul comunicării. Este vorba deja de un răspuns mai complex. Pentru aceasta este necesar ca scopul comunicării să fie clar formulat – mai ales dacă este vorba despre o activitate importantă. 5

4. Schimbarea (în cunoaştere, atitudini, comportament) produsă la receptor este efectul cel mai important al comunicării. Când aceasta are loc se poate vorbi de o înaltă eficienţă a actului comunicaţional. Indiferent de tipul și scopul consilierii, în timpul relației de comunicare se activează rolurile acesteia (Moldovan, Ignat, Balas-Timar, 2014):  descoperirea personală (în timpul comunicării învăţăm despre noi şi despre alţii, ne descoperim, mai ales prin intermediul comunicării sociale, care constă în raportarea la alţii şi, în final, în propria noastră evaluare);  descoperirea lumii externe (comunicarea dă o mai bună înţelegere a realităţii exterioare, a obiectelor şi evenimentelor);  stabilirea relaţiilor cu sens (prin comunicare dobândim posibilitatea de a stabili şi a menţine relaţii strânse cu alţii, deoarece ne place să ne simţim iubiţi şi plăcuţi de alţii);  schimbarea atitudinilor şi comportamentelor (comunicarea, mai ales cea realizată prin consiliere, excelează în schimbarea atitudinilor şi comportamentelor noastre şi ale altora);  joc şi distracţii (comunicarea este mijloc de destindere, de a face glume, de a ne simţi bine). În încercarea de explicare a conduitei de comunicare o perspectivă importantă este și cea a influenței forțelor interne care acționează asupra unei persoane la un moment dat. (Abric, 2002, p.17) Aceste forțe sunt de două tipuri: forțele pozitive – corespund nevoilor de perfecționare, de realizare a unor obiective, de autodezvoltare și care generează tensiuni pozitive traduse în comportamentul de apropiere - și forțele negative – corespund nevoilor de a ocoli, de nu lua în considerare, de a nu stabili contact și generează tensiuni negative traduse în comportamentul de evitare. Având în vedere acest principiu putem să încercăm să explicăm de ce anumiți actori ai comunicării în anumite situații încearcă să își apropie ceva sau, dimpotrivă, să evite ceva. Relațiile de influență din cadrul grupului sunt o altă serie de factori ai comunicării în grup pe care consilierul îi poate valorifica în demersul său educațional. Caracteristicile acestora sunt (după Egerău A., 2014, p.32): - Interacțiunile din cadrul grupului sunt mutuale, fiecare membru asimilează și utilizează valorile promovate de grup; - Grupul stimulează comportamentul conformist dar și pe cel de tip creator; - Este o structură deschisă care permite într-o mai mică sau mai mare măsură influența factorilor sociali externi; - Favorizează experiențe de învățare complexe dacă sunt deschise și dezvoltate calitativ; - Vine în întâmpinarea nevoilor pe care elevii nu și le pot satisface singuri. Organizarea consilierii de grup se bazează pe câteva principii ale comunicării, derivate din determinarea ei socială (Ilica, 2008, p.49). Este vorba despre: - Proximitate – oamenii aflați în apropiere sunt pasibili la a comunica mai rapid și mai consistent; - Similaritate – cei care împărtășesc aceleași interese, care desfășoară activități similar, care dispun de același împrejurări sociale sunt mai deschiși spre comunicare; - Apartenență la grup – sunt stimulate interacțiunile deoarece în interiorul grupului fluxul de comunicare este mai dens și mai stimulativ; - Implicare emoțională – împărtășirea unor sentimente , implicarea afectivă în păstrarea culturii grupului social stimulează comunicarea.

6

O dimensiune importantă a comunicării este asertivitatea. Dacă definim această trăsătură ca și capacitate a persoanei de a se afirma așa cum este ea, cu trăsăturile ei funcționale și disfuncționale, cu recunoașterea propriilor limite, dar și a resurselor necesare depășirii acestora atunci se subînțelege rolul major al asertivității atât pentru consilier cât și pentru consiliat. Consilierul este cel care trebuie să ia inițiativa, să identifice punctele forte și nevralgice ale demersului de dezvoltare personală, ori acest lucru nu poate fi făcut ezitând ci doar îndrăznind, cu curaj și încredere în propriile forțe. Consiliatul, pe de altă parte este în această situație datorită unui fond generic descris de deficitul privind imaginea și încrederea în sine. Prin consiliere acesta dobândește cu efort propriu capacitatea de a acționa autonom în sensul dezvoltării și afirmării propriului eu, reușește să adopte un comportament de tip asertiv. Caracteristicile comportamentului asertiv sunt (după Ștefan, C., Kallay, E., 2007): - Exprimarea este directă, clară, nelăsând loc ambiguităților; - Sunt exprimate clar și în mod direct emoțiile, sentimentele, gândurile; - Sunt respectate emoțiile și gândurile celuilalt, interlocutorul fiind tratat cu empatie și respect; - Se ajunge, prin negociere, la o situație din care să câștige fiecare interlocutor; - Comunicarea nonverbal este flexibilă și adaptată permanent nevoilor interlocutorului; - Are un grad ridicat de acceptabilitate socială. Aceleași autoare enumeră și consecințele comunicării asertive: - Asigură respectul și deschiderea spre comunicarea celorlalte persoane, ducând la stabilirea unor relații interumane stenice, de durată; - Comportamentele asertive au valențe puternice de repere; - Asigură un oarecare control asupra comunicării, oferind și un sentiment de confort interlocutorilor. Comportamentul asertiv, ca și rezultat manifest al consilierii este descris de Rene de Lassus (2000, pp.112 -113) în termeni de injoncțiuni – mesaje interzise - și permisiuni – ca principii de relaționare cu ceilalți, INJONCŢIUNI PERMISIUNI cu lumea (mesaje interzise) în general. Nu exista Nu fi tu însuţi Nu fi puternic

privim

Există, Îndrăzneşte să fii tu însuţi, Fii asertiv, Fii puternic conform împrejurărilor Îndrăzneşte să acţionezi, Asumă-ţi riscuri bine gândite, Ia iniţiative Să reuşeşti în ceea ce întreprinzi

Nu acţiona Nu-ţi asuma riscuri Ia cât mai puţine iniţiative Nu reuşeşti Nu trebuie să gândeşti Nu gândi singur, conformează-te Gândeşte singur, îndrăzneşte să ai modelelor propriile idei Nu te maturiza, nu-ţi asuma nici o Maturizează-te, ai curajul să-ţi asumi răspundere, să nu ai încredere în responsabilităţi, analizează-ţi modelele ceea ce ţi-au spus ceilalţi pentru a păstra doar ceea ce este bun Să nu ai încredere în nimeni, oamenii Să ai încredere, tu ştii să apreciezi ceea sunt periculoşi, nu autoriza pe ce este demn de încredere şi ceea ce nu altul, controlează tu totul este, autorizează pe alţii Nu relaţiona cu ceilalţi, păstrează Interesează-te de ceilalți, fii apropiat de distanţa semenii tăi Nu fi ceea ce eşti, fii ca tatăl tău, ca Creează-ţi propriul tău stil, fii original fratele tău, ca celălalt 7 Nu fi sensibil, nu fii emotiv, să nu ai Să simţi lucrurile şi oamenii, să ai sentimente încredere în emoţiile tale şi în intuiţia ta Nu face pe copilul Fii vesel şi spontan, Fii serios (cât mai des cu putinţă) Poţi să te distrezi

Chiar dacă actul de

comunicare ca fiind un flux de informație care are un traseu circular între cei doi actori ai comunicării, nu putem exclude analiza feedbackului ca element important în consiliere. Denaturarea lui la nivelul formei și a conținuturilor este deseori o sursă de neînțelegeri sau chiar conflict. Preocuparea pentru feedback a consilierului este una dintre priorități nu doar la activitățile de grup ci la cele individuale. Feedbackul presupune de fapt transmiterea unui mesaj prin care să exprimăm atât faptul că am înțeles mesajul interlocutorului, cât și emoțiile generate de acest mesaj. Fiind un comportament de comunicare social, capacitatea de a oferi feedback este una dobândită prin educare în acest sens, pe lângă abilitatea formată în mod natural prin interacțiunile sociale. Feedbackul este de trei tipuri (Marțiș, T., 2013, p. 482):  Feedback evaluativ – reprezintă emiterea de aserțiuni cu valoare de judecată în legătură cu ceea ce a fost observat sau recepționat. Este important să sesizăm când cineva, prin acțiunile sale deranjează o altă persoană, dar trebuie avut în vedere faptul că acest tip de feedback ia destul de frecvent forma etichetării, ceea ce îl face indezirabil în activitatea de consiliere.  Feedback prescriptiv – presupune formularea de prescripții, ceea ce adresantul ar fi putut sau ar putea să facă. Oricât de bune ar fi sugestiile oferite, genul acesta de intervenție este ineficient în consiliere deoarece, prin anticiparea sau anularea explorării alternativei, reduce din autonomia și libertatea beneficiarului de a decide pentru propria persoana prin efort și implicare personale.  Feedback descriptiv – face referire la comportamente specifice și la efectelor lor asupra celorlalți sau asupra comunicării. Componentele sale - observarea comportamentului, descrierea lui, enunțarea presupunerilor observatorului și descrierea impactului produs – fac din acest tip de feedback cea mai eficientă formă, recomandabil să se utilizeze și în comunicarea curentă, cu atât mai mult în cea profesională. Avantajele utilizării lui rezidă în consolidarea relației de comunicare, reducerea reacțiilor defensive ale receptorului, fluidizarea fluxului informațional, centrarea pe mesaj și pe schimbarea comportamentală vizată prin actul de comunicare. Condițiile pentru ca un feedback în consiliere să fie eficient sunt următoarele (după Marșieu, 2005): - se va focaliza pe aspectele pozitive, fiind astfel constructiv; - să fie specific și concret, focalizat pe un comportament specific și nu pe unul general; se evită exprimările vagi sau indirecte; - să fie descriptiv nu evaluativ sau prescriptiv; - trebuie oferit pentru acele comportamente și atitudini care pot fi schimbate; - să ofere alternative comportamentale; - trebuie oferit imediat pentru întărirea comportamentului; - să facă referire la comportamentul persoanei și nu la persoană în general. 2.1.2. Repere și principii în comunicare a. Repere pentru intervenții eficiente în comunicare: - Păstrează discuția pe subiectul abordat de interlocutor; - Fii atent la modul de a vorbi (tonul vocii, expresia facială, gestică etc.). - Fii calm, arată politeţe şi răbdare în intervențiile tale; - Intervenția ta trebuie să stimuleze dialogul; - Dovedeşte respect pentru sentimentele şi demnitatea celeilalte persoane; - Nu presupune că celălalt te înţelege corect. Verifică dacă celălalt te-a înţeles corect; - Nu încerca să-ţi impui propriile tale opinii şi valori! Fii onest, direct, oferind ideile şi sentimentele tale asupra problemei discutate. 8

- Oferă-ţi punctele de vedere ca informaţie şi nu ca lege generală; - Accentul trebuie pus pe furnizarea de informaţii şi pe primirea acestora pentru a rezolva problema. b. Repere pentru o ascultare eficientă: - Ascultă, arată interes, acordă celui care îţi vorbeşte toată atenţia ta; - Pune întrebări pentru a verifica dacă ai înţeles corect, fără a transforma dialogul întrun interogatoriu; - Oferă interlocutorului ocazia să termine ce are de spus înainte de a-ţi spune punctul de vedere; - Stimulează interlocutorul să exprime și să argumenteze propriile idei și trăiri; - Arată empatie și receptivitate față de ideile și trăirile celuilalt; - Menține contactul vizual cu interlocutorul; - Mimica și postura să denote deschidere față de interlocutor; - Folosește atunci când e cazul aprobarea, încuviinţarea; - Utilizează reformulările pentru a dovedi celuilalt că ai înțeles mesajul transmis de el; - Centrează conversaţia asupra comportamentului şi nu asupra persoanei evitând afirmațiile cu tentă critică, de etichetare sau moralizatoare. c. Principii pentru organizarea comunicării eficiente în grupul școlar (Schwartz, Kelemen, Moldovan, 2007): 1. Criterii dinainte stabilite pentru formarea grupurilor – trebuie să fie clare: fie asigurarea unor grupe eterogene, care să cuprindă diferite tipuri de elevi, fie realizarea unor grupuri pe nivele diferite, între care vor diferi sarcinile și modalitățile de interacțiune promovate; 2. Continuitatea interacțiunilor în grup – este util ca grupurile să nu interacționeze doar în cadrul unei sarcini ci în mod repetat, în situații și sarcini diverse pentru a consolida structura de comunicare a grupului; 3. Interdependența membrilor grupului – sarcina este de dorit să implice realizarea unui produs finit comun, iar realizarea rolului fiecăruia să depindă într-o oarecare măsură de realizarea sarcinilor altor membri ai grupului. Este încurajată astfel responsabilitatea fiecărui membru în parte față de rezultatele în urma comunicării întregului grup. 4. Responsabilitatea fiecăruia pentru activitatea proprie – pentru a nu favoriza procesul delegării responsabilității față de ceilalți membri ai grupului ar trebui ca în produsul finit să poată fi identificată contribuția fiecărui elev și membrii grupului să poate fi evaluați diferențiat în funcție de implicarea lor. 5. Atenție explicit acordată formării de abilități sociale – elevii vor fi îndrumați pentru a-și forma abilitățile de comunicare în grup utilizând atât elemente de limbaj verbal cât și nonverbal. 6. Consilierul este un facilitator al interacțiunii – oferă sugestii și nu soluții. d.Principii de comunicare în relația cu persoanele cu dizabilități ( după Disability Education and Training, THE DISABILITY DISCRIMINATION ACT (DDA), Standards Australia, 1992) Relaţionarea cu persoane cu dizabilităţi şi interacţiunea cu acestea sunt pentru mulţi oameni experienţe neobişnuite şi uneori, neplăcute. Poate să apară un comportament evitant care poate fi depăşit prin formarea în acest sens a personalului care lucrează cu aceşti oameni. 9

Interacţiunea cu cei cu dizabilităţi necesită sensibilitate şi un bun simţ comun. Câteva puncte clare în acest sens se pot evidenţia: - e nevoie de profesionalism în servicii: ascultare activă, orientarea pe servicii şi munca orientată pe rezultat; - gândeşte-te la persoană mai întâi apoi la dizabilitate; referirea trebuie făcută la „persoane cu dizabilităţi” nu la „persoane handicapate”; - acceptă persoana cu dizabilităţi ca individualitate; dizabilitatea poate fi aceeaşi la mai multe persoane, dar acestea vor reacţiona în mod diferit; nu se generalizează la toţi oamenii cu dizabilităţi cunoştinţele dobândite deja din experienţa anterioară; - ascultă ce spun oamenii nu presupune că tu ştii ce vor sau ştii ce e mai bine pentru ei; oamenii cu dizabilităţi nu sunt mai puţin capabili să gândească pentru ei decât ceilalţi; e posibil să aibă dificultăţi în a-şi exprima nevoile, dar este mai neplăcută presupunerea că nu pot decide asupra nevoilor lor; - fii tu însuţi, fii natural, nu afişa un entuziasm forţat; nu fii exagerat de solicitant; - o dizabilitate nu este neapărat o boală; nu trataţi persoanele cu dizabilităţi ca şi cum ar fi bolnave; trataţi-i ca indivizi sănătoşi; cercetările arată că persoanele cu dizabilităţi îşi iau concedii medicale la fel ca ceilalţi angajaţi; deficienţa creează inconvenienţă sau dizabilitate în anumite arii de activitate numai rareori fiind total disfuncţională; - trataţi persoanele cu dizabilităţi potrivit vârstei lor; nu este potrivit să vorbiţi acestor persoane ca şi cum ar fi copii; termeni ca „băiete” sau „fetiţo” sunt total nepotriviţi pentru adulţii cu dizabilităţi; - vorbeşte direct persoanei, nu însoţitorului sau unei terţe persoane; oamenii cu dizabilităţi au deseori însoţitori, aceştia trebuie trataţi în mod specific, nu trebuie să presupunem că ei sunt purtătorii de cuvânt ai persoanelor cu dizabilităţi; este insultător să vorbeşti la persoana a treia despre o persoană prezentă; - dacă o persoană cu dizabilităţi are probleme de comunicare, în mod obişnuit va da de înţeles acest lucru şi va atrage atenţia asupra celei mai bune modalităţi de comunicare; - o dizabilitate este o inconvenienţă în anumite situaţii, dar nu este în mod necesar o tragedie care să domine viaţa persoanei sau care să împiedice împlinirea personală. Asistarea persoanelor cu dizabilităţi Cea mai mare dificultate în a lucra cu persoanele cu dizabilităţi este atitudinea negativă şi percepţia altor persoane. Uneori aceste atitudini sunt doar prejudecăţi inconştiente care generează acţiuni nepoliticoase sau negândite făcute de oameni de altfel bine intenţionaţi. Sugestii generale: ˗ Nu presupuneţi că persoanele cu dizabilităţi au nevoie de ajutorul vostru! Întrebaţi înainte de a acţiona. ˗ Luaţi contact vizual şi vorbiţi direct persoanei nu însoţitorului! ˗ Evitaţi acţiuni sau cuvinte care pot sugera că persoana trebuie tratată diferit! ˗ Trataţi persoanele cu dizabilităţi cu acelaşi respect ca pe orice altă persoană! ˗ Prezentaţi informaţia de bază în format accesibil – caractere mari, Braille sau format electronic. ˗ Oferiţi o prezentare orientativă a facilităţilor importante aşa încât persoanele cu dizabilităţi să se familiarizeze cu acestea. Orientarea trebuie să vizeze şi identificarea oricăror posibile obstacole sau pericole. 10

Sugestii de relaţionare cu persoane cu dizabilităţi specifice: a. deficienţa vizuală - Fii descriptiv! Când ajuţi o persoană cu deficienţă de văz trebuie să-i faci cunoscut ceea ce urmează – dacă este în mers spune-i că urmează o treaptă în urcare sau coborâre, anunţ-o că urmează o uşă la stânga sau la dreapta şi avertizeaz-o asupra pericolelor neprevăzute; - Nu trebuie să vorbiţi tare cu persoanele nevăzătoare, majoritatea vă aud foarte bine! - Dacă vi se cere să ghidaţi o persoană nevăzătoare, oferiţi-i braţul nu o trageţi de mână sau nu o împingeţi! b. deficienţa auditivă - Staţi cu faţa înspre persoana cu deficiență de auz când îi vorbiţi pentru a putea să vă citească pe buze. - Vorbiţi cu un ritm mai scăzut. - Măriţi volumul vocii atunci când e nevoie. - Comunicaţi în scris dacă este necesar. c. deficienţa fizică - Încercaţi să staţi pe scaun sau la acelaşi nivel cu persoana din scaunul cu rotile atunci când îi vorbiţi. - Nu manevraţi scaunul unei persoane cu deficienţă fizică fără sa aveţi permisiunea ei – este spațiul său personal. Aşteptaţi să vi se ceară ajutorul. - Fiţi atenţi la ce este accesibil şi la ce nu unei persoane în scaun rulant. d. deficienţa mentală - Nu presupuneţi că persoana nu vă ascultă doar dacă nu vă dă un răspuns vizual sau verbal; întrebaţi dacă înţelege sau dacă este de acord cu ceea ce spuneţi. - Nu presupuneţi că trebuie să explicaţi totul unei persoane deficiente mental; e posibil ca aceste persoane să nu aibă probleme generalizate în a înţelege informaţia. - Oferiţi materiale de citit când este posibil şi necesar.

11

2.2. Exemple de aplicații și exerciții care facilitează comunicarea Atunci când ne propunem să lucrăm în cadrul grupului cu exerciții de comunicare este important să cunoaștem și să respectăm câteva principii de organizare a acestor exerciții (adaptate după Maneș S., 2008): - se acordă o mare atenție dispunerii participanților în cadrul grupului - se explică participanților frontal sau individual atunci când e cazul care este scopul și modul de organizare a exercițiului; - se echilibrează aspectele referitoare la omogenitatea și eterogenitatea grupelor; - consilierul trebuie să aibă în vedere particularitățile individuale psiho-fizice ale participanților, adaptând rolul și sarcina din exercițiu acestora; - se evită crearea sentimentului de izolare, excepție făcând exercițiile care presupun intervenția asupra acestui aspect; - consilierul va avea în vedere echilibrarea expectanțelor participanților față de exercițiu cu realitatea acestuia; - este esențial ca amplasarea participanților să permită contactul vizual cu toți ceilalți; - pe parcursul derulării exercițiului este important să fie stimulată participarea fiecărei persoane, într-o manieră personalizată cel puțin; - atunci când exercițiile presupun și implicare corporală sau mișcare trebuie organizat mediul fizic astfel încât să nu existe riscul rănirii; - când jocurile sunt propuse de consilier este important ca în sală să nu fie alte persoane neparticipante la exercițiu; - în cazul refuzului de participare nu este recomandat să se insiste în direcția aceasta, dar se impune rămânerea în sală; - trebuie evitate comentariile descurajante sau cele critice, participantul la activitatea de grup fiind lăsat să se exprime în felul lui personal care trebuie valorizat, potențat și împărtășit; - se oferă feedbackuri constatative și constructive; - în analiza exercițiului se vor avea în vedere trei aspecte: rezolvarea sarcinii; experiența cognitivă și emoțională personală; dinamica grupului – interrelaționarea. Exercițiile pe care le propunem fac parte dintr-o serie de exerciții utilizate deja în activitatea de consiliere cu elevi, studenți sau grupuri profesionale precum și în activitatea de formare inițială sau continuă. Ele pot fi adaptate și utilizate în diverse cadre de formare atât formală cât și non-formală, rămânând la latitudinea consilierului educațional alegerea cadrului și a tipului de activitate în care să poată fi utilizate. Pentru o mai bună orientare am împărțit exercițiile în cinci categorii: exerciții introductive, exerciții pentru autocunoaștere, pentru dezvoltarea diverselor tipuri de comunicare, pentru stimularea interrelaționării și exerciții pentru energizare. 2.2.1. Exerciții introductive - icebreaking NOI ŞI BUNE (adaptat după Brandes, D., Howard, Ph., Gamesters handbook) Obiectiv: stimulează exprimarea emoțiilor; deschiderea către grup. Structura grupului: 15-20 copii, peste 7 ani Durata: 5-10 minute Descrierea exercițiului: 12

Fiecare membru al grupului va trebui să continue următoarea propoziție “Cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în această săptămână a fost .....” Subliniaţi că poate fi ceva mare şi atractiv sau ceva unic şi plăcut. ACADELE Obiectiv: stimulează luarea de contact cu ceilalți membri ai grupului; creează o atmosferă destinsă. Structura grupului: 15-20 persoane, peste 7 ani Durata: 15-20 de minute Descrierea exercițiului: Un participant va pune la dispoziția celorlalți un coș cu bomboane. Fiecare participant își va lua câte bomboane dorește. După ce fiecare participant a luat bomboane (poate fi orice alt obiect) discuțiile încep și fiecare participant va trebui sa relateze aspecte proprii – trăsături, întâmplări, în funcție de numărul bomboanelor pe care le are. S-ar putea ca jocul să dureze foarte mult, însă va fi foarte distractiv. DIVERSITATE ȘI UNITATE Obiectiv: favorizează autodezvăluirea și cunoașterea celorlalți Structura grupului: 15-30 de persoane, peste 7 ani Durata: 20 de minute Descrierea exercițiului: Toți participanţii vor sta într-un cerc mare - la o distanță de cel puţin un braţ unul de altul fiecare participant. De-a lungul cercului fiecare jucător va trebui să spună un lucru despre el, o experienţa unică care a avut-o. Dacă nimeni din grup nu are aceeaşi experiență/caracteristică atunci povestitorul va face un pas înainte; daca cineva are aceeaşi experienţă, povestitorul va rămâne la locul său. Se continuă acţiunea de-a lungul cercului de câteva ori, până când majoritatea jucătorilor sunt aproape de mijlocul cercului. Valoarea exerciţiului se află în desfăşurarea de la sfârşit. Mulţi oameni spun ceea ce gândesc - și ceea ce mulţi dintre noi ar gândi - lucruri care sunt experienţe unice, tocmai pentru a afla că există oameni care au aceleaşi experienţe unice. Acest joc arată nu numai cât de diferiţi sunt oamenii între ei și cum diferenţele dintre noi pot îmbogăţi coeziunea grupului. De asemenea se vor descoperi lucruri pe care oamenii le au în comun, lucruri la care nu ne-am aştepta. TURUL NUMELUI Obiectiv: favorizează cunoașterea celorlalți; stimulează contactul cu grupul; Structura grupului: 15-30 de persoane, peste 7 ani Durata: 10 de minute Descrierea exercițiului: Fiecare jucător va sta în cerc. Unul din jucători va începe prin a spune "Numele meu este…". Jucătorul de lângă el continuă prin a spune "Salut! Numele meu este …iar persoana care stă lângă mine este…". Acţiunea va continua de-a lungul cercului până când ultimul jucător se prezintă și va trebui să prezinte întreg grupul. Este o bună modalitate de a învăța numele participanţilor din grup. Se pot adăuga elemente caracteristice fiecărei persoane la numele acesteia (o trăsătură care să înceapă cu inițiala numelui)

13

ZIARUL Obiectiv: favorizează contactul cu membrii grupului, colaborarea Structura grupului: 15-30 de persoane, peste 7 ani Durata: 5 minute Descrierea exercițiului: Toata lumea va atinge un ziar în acelaşi timp. Se rupe ziarul în două și se repetă acţiunea. Se continuă împărţirea ziarului până când acesta va deveni foarte mic. CERCUL CUNOAȘTERII Obiectiv: favorizează contactul cu membrii grupului Structura grupului: 16-30 de persoane, peste 7 ani Durata: 5 - 10 minute Descrierea exercițiului: Participanții sunt așezați în două cercuri concentrice, față în față. cei din cercul exterior se vor mișca înspre dreapta după ce vor răspunde la fiecare cerință împreună cu cel ce se află în fața lor. - prezentarea fiecăruia - unde locuieşti? - unde te-ai născut? - cât de mare este familia ta? - care este sportul tău preferat? - care este emisiunea ta favorită la TV? - care este mâncarea ta preferată? - care este culoarea ta preferată? - de câte ori ai fost în tabără? - ai un animal de casă? Ce fel? Numele? - care este muzica ta preferată? Formaţia? - care este cartea ta preferată? - ce anume speri tu să înveţi din această întâlnire? - spune un singur lucru pe care ai dorit să-l faci dintotdeauna și nu ai avut curaj să încerci niciodată? PERSONAJUL FAIMOS Obiectiv: favorizează contactul cu membrii grupului Structura grupului: 15-30 de persoane, peste 7 ani Durata: 15 minute Descrierea exercițiului: Fiecare persoană va avea lipit pe spate o poza sau un nume al unei persoane faimoase. Fiecare participant va pune întrebări celorlalţi, aceștia putând răspunde doar cu "da" sau "nu". Scopul este ca fiecare participant să afle ce este scris pe spatele lui.

14

CUMPĂRĂ DE LA MINE! Obiectiv: favorizează contactul cu membrii grupului, capacitatea de persuasiune Structura grupului: 15-30 de persoane, peste 10 ani Durata: 15 minute Descrierea exercițiului: Participanții vor sta în cerc. Un participant va sta în centrul cercului și va încerca să vândă o păpușă – un alt membru al grupului - membrilor grupului. Vânzătorul de păpuși va alege un participant pe care îl va întreba "Doreşti să-mi cumperi păpușa?". participantul va trebui să răspundă pe un ton serios, "nu mulţumesc". Vânzătorul va spune: Păpușa mea poate face lucruri ca…". Păpușa va trebui să facă lucrurile pe care vânzătorul spune că le poate face (să danseze, să țopăie, să cânte un cântec, etc.). Participanții din cerc vor trebui să spună "nu mulţumesc" fără să râdă. Dacă o persoană râde, ea va deveni păpușa, păpușa va deveni vânzătorul, iar vânzătorul va intra în cerc. 2.2.2. Exerciții pentru autocunoaștere Autocunoașterea o definim ca și capacitate a persoanei de a-și identifica și evalua propriile trăsături de personalitate, pe care și le manifestă în diverse contexte existențiale și în diverse forme. Este important pe parcursul acestui proces de autocunoaștere să existe o atitudine cât mai obiectivă, chiar daca este eminamente o experiență subiectivă, să aibă repere clare în ceea ce privește perspectiva la care se raportează și domeniul existențial în care sunt mai mult sau mai puțin active aceste trăsături. De aceea considerăm necesară crearea și oferirea unor cadre diverse pe parcursul consilierii în care persoana să poate experimenta cogniții, emoții și acțiuni variate ce să faciliteze o autocunoaștere complexă. “CINE SUNT EU?” (adaptat după Gheorghe Daniela Maria și Mastan Bruno, 2009) Obiective Este un exerciţiu de autocunoaştere, de dezvoltare a creativităţii şi a capacităţii de exprimare verbală şi nonverbală a sentimentelor, trăirilor. Totodată ajută persoana în stabilirea limitelor între spaţiul personal şi cel social; să manifeste respect faţă de colegii de grup și să conştientizeze nevoia de apărare şi autoapărare. Structura grupului: 15-20 de persoane, peste 8 ani Materiale necesare Coli de hârtie Tablă sau flip-chart Creioane colorate sau creioane carioca Acuarele şi pensule Cd-player Etapele de desfășurare Etapa 1: "Tufa de trandafiri" Pentru buna desfăşurare acestui exerciţiu, este bine să aveţi un spaţiu bine aerisit, muzică de relaxare. Apoi, îi rugaţi pe copii să închidă ochii, să se proiecteze în propriul spaţiu (univers) şi să-şi imagineze că sunt tufe de trandafiri.

15

Pe fondul unei muzici de relaxare, le oferim copiilor mai multe situaţii, ei alegând ceea ce li se potriveşte mai bine. De exemplu: "Ce fel de tufă de trandafiri eşti tu? Eşti una foarte mică? Eşti una mare? Eşti înflorită? Sau poate doar îmbobocită? Ai frunze? Ce fel de frunze? Cum arată rădăcinile tale? Sau poate nu ai rădăcini ? Dacă ai rădăcini, acestea sunt lungi, drepte? Sunt foarte adânc înfipte? Ai spini? Unde te afli? Într-o curte? Într-un parc? Într-un oraş? În mijlocul oceanului? Eşti într-un ghiveci sau creşti în pământ? Ce este în jurul tău? Mai sunt alte flori sau eşti singură? Cum este să fii o tufă de trandafiri? Cum supravieţuieşti? Are grijă cineva de tine? Copiii nu vor verbaliza răspunsul la aceste întrebări. Apoi, le cerem copiilor să deschidă ochii când sunt gata. Le oferim câte o foaie de hârtie şi creioane colorate şi îi rugăm să-şi deseneze tufa de trandafiri. După terminarea desenelor, copiii sunt rugaţi să-şi prezinte tufa de trandafiri şi să povestească despre ea. Puteţi utiliza din nou întrebările de mai sus pentru a ajuta copilul în expunerea sa. Etapa 2 “Scutul de apărare” Pe tablă sau pe flip-chart veţi desena un scut (asemănător cu cel folosit în lupte de soldaţi). Acest scut este desenat apoi de către fiecare copil pe câte o coală de hârtie A4. Se explică grupului că acest scut îi apăra pe soldaţi de duşmani şi le salva viaţa. Ca să-l poată utiliza, erau bine antrenaţi şi în special îşi cunoşteau foarte bine acest scut. De aceea, ce vor face acum, este important. A te cunoaşte cât mai bine este important pentru a putea depăşi greutăţile şi obstacolele vieţii. Acest scut este împărţit în patru, iar în mijloc are un cerc, “ţinta”. Ei trebuie să completeze aceste părţi şi mijlocul. Iată ce puteţi scrie în cele 4 părţi: Ce-mi place. Cine sunt prietenii mei. O amintire plăcută. Care sunt calităţile mele. În centru este “Talentul meu ascuns”. După ce fiecare copil şi-a construit scutul, îl poate prezenta în faţa grupului. Dacă unul dintre copii nu poate desena scutul este bine să-l ajutaţi . Puteţi chiar să le oferiţi tuturor scutul gata desenat. Etapa 3 “Cine sunt eu?” După ce şi-a desenat “Tufa de trandafiri” şi “Scutul de apărare” copilul este rugat să facă un desen şi, apoi, o compunere cu tema “Cine sunt eu”. Această compunere va fi alcătuită conform următorului plan: Ciorna 1 Copiii sunt rugaţi să scrie pe o foaie A4 sau pe un caiet de clasă, cât mai multe cuvinte, care le vin în minte în acel moment şi care se referă la propria persoană. Acestea pot fi scrise cu litere mari sau mici, fără a respecta o anumită aşezare în pagină şi fără a avea o legătură unele cu altele. Timpul de lucru îl puteţi stabili în funcţie de programul copiilor şi de vârsta lor. De obicei 20-25 de minute sunt suficiente pentru a scrie aleator câteva cuvinte. Ciorna 2 După ce au terminat de scris cuvintele pe Ciorna 1, sunt rugaţi să scrie pe o altă coală A4 sau pe caiet, câteva propoziţii utilizând aceste cuvinte. Nu sunt foarte importante: aşezarea în pagină, ortografia sau semnele de punctuaţie. Vor alcătui propoziţii simple, care nu trebuie să aibă o legătură între ele.

16

Ciorna 3 Pe o altă coală A4 sau pe caietul de clasă, copiii vor utiliza propoziţiile în alcătuirea unei compuneri. Abia acum este important să-şi aranjeze în pagină textul, să facă legături între aceste propoziţii, să respecte semnele de punctuaţie. În această etapă puteţi să corectaţi împreună cu el textul, pentru a deveni conştient de propriile greşeli şi a le corecta. Astfel va utiliza constructiv ajutorul dumneavoastră şi îl veţi motiva. Compunerea propriu zisă După ce compunerea este gata, este corectată, copilul o poate transcrie pe caiet sau pe o coală A4. Aceasta va fi compunerea pe care o poate prezenta în clasă sau o poate duce acasă. Cu siguranţă părinţii vor fi foarte mândri de reuşita lui şi vor vedea numai rezultatele pozitive nu şi pe cele negative (greşelile). Uneori este bine şi pentru copil şi pentru părinţi să primească doar informaţii pozitive. Fiecare copil îşi citeşte compunerea iar ceilalţi îl ascultă cu mare atenţie. Nu sunt permise criticile la adresa colegilor sau a lucrărilor. Recomandări În cadrul acestui exerciţiu, copilul se descoperă pe el şi universul în care trăieşte. Unii copii nu vor fi dispuşi să comunice ceea ce simt sau să se dezvăluie aşa cum sunt în faţa grupului ; de aceea nu este bine să-i forţăm. Dacă nu doresc să-şi arate « tufa de trandafiri », compunerea sau « scutul » este bine să nu-i obligaţi. Îi puteţi ruga să vi le arate doar dumneavoastră în pauză sau în altă zi. Unii copii vor spune că nu ştiu să deseneze trandafiri, este bine să-i lăsaţi să deseneze orice floare şi să-i încurajaţi. Nu contează cum desenează, important este să deseneze. Calităţile descoperite sunt cele care îl vor ajuta să-şi depăşească defectele şi problemele. Un reportofon sau o cameră video pentru înregistrarea exerciţiilor ar fi foarte utile. AUTOPREZENTARE (Maneș, S. 2008) Obiectiv: evidențierea trăsăturilor personale care individualizează persoana Structura grupului: 15 – 30 de persoane, de la 8 ani Durata: aproximativ 15 minute Desfăşurare: Toţi participanţii grupului sunt aşezaţi în cerc. Conducătorul se va prezenta primul, şi îi va invita pe ceilalţi să facă acelaşi lucru. Va trebui ca aceştia să îşi spună adevăratul nume şi diverse informații despre ei: vârstă, locul de muncă, starea civilă, semnul zodiacal, activităţile preferate... Odată terminată autoprezentarea, va rămâne de văzut ce aşteptări are fiecare în legătură cu activitatea ce urmează să înceapă şi eventual, ce idei, gânduri sau preocupări a avut înainte de a ajunge la prima întâlnire. Conducătorul ar putea să îi mai întrebe pe participanţi dacă poziţia scaunelor aşezate în cerc le provoacă vreo amintire sau emoţie anume. AUTOPORTRET (Maneș, S. 2008) Obiectiv: Identificarea și exprimarea caracteristicilor de personalitate dominante Structura grupului: 15 – 30 de persoane, de la 8 ani Durata: aproximativ 50 de minute Desfăşurare: Conducătorul distribuie fiecărui participant o foaie şi un creion. Cerinţa este crearea unui desen sau scrierea unei fraze care, într-un fel, va folosi la prezentarea fiecăruia, va descrie modul propriu de a fi sau de a simţi. 17

Textul scris poate fi chiar şi titlul unui film, a unei poezii, a unui roman, o strofă dintr-un cântec sau orice alt lucru care exprimă cum se percepe fiecare în momentul respectiv. Elaborarea va fi anonimă şi reală; conducătorul va aduna toate lucrările, care vor trece, pe rând, la fiecare participant. Fiecare îşi va spune părerea în privinţa caracterului şi personalității autorului. După ce toate lucrările au fost comentate, fiecare va trebui să spună care text ii aparţine şi ce a vrut să exprime. PORTRETUL MEU (Maneș, S. 2008) Obiectiv: să depășească dificultățile în analizarea propriei persoane şi să îşi exprime opiniile asupra sa şi a celorlalţi, să accepte criticile altora Structura grupului: 15 – 30 de persoane, de la 8 ani Durata: aproximativ 30 de minute Desfăşurare: Conducătorul distribuie tuturor participanţilor câte un stilou şi o foaie de hârtie. Fiecare trebuie să îşi personalizeze foaia, scriindu-şi mai întâi numele şi apoi toate informaţiile pe care le poate da despre el pentru a le comunica celorlalţi propriile capacităţi, interese, dorinţe, aspiraţii, activităţi sportive şi recreative, raporturi cu alţii, într-un cuvânt, propriul portret. Odată ce prezentarea a fost terminată, fiecare trebuie să atârne foaia pe perete şi să se oprească să le citească pe ale celorlalţi. La sfârşit conducătorul îi va invita să comenteze în grup prezentarea fiecărui participant. Va fi evident felul în care fiecare şi-a completat foaia (dacă are multe de spus despre el, sau dacă întâmpină dificultăți să vorbească despre propria persoană, dacă îi este ruşine să îşi arate sentimentele, dacă a folosit mult spaţiu sau puţin în elaborarea prezentării, dacă scrisul este mic, sau mare, etc.) Coordonatorul va nota pe cine a întâmpinat dificultăţi majore în propria analiză. Îi va invita pe aceştia să aprofundeze şi să se manifeste, într-un mod mai amplu, subliniind laturile pozitive, informaţiile despre sine. PERSONAJUL MEU (OGLINDA MEA) Obiective : - autocunoaștere, auto-observare, dezvoltarea imaginii de sine Structura grupului: 15 – 30 de persoane, de la 8 ani Durata: aproximativ 30 de minute Descrierea exercițiului : Fiecare copil își va alege un personaj preferat (din desene animate, din filme etc.), si va „cere” personajului respectiv să scrie 4-5 caracteristici ale sale (ale copilului) pe care să le și justifice. Chiar dacă în prima faza vor fi descrise probabil caracteristici fizice, instrucțiunile vor viza intrarea mai în profunzime, spre caracter, aptitudini, calități personale, comportament. Într-o altă variantă sau într-o fază ulterioară a exercițiului copilul va primi instrucția să își aleagă o persoană (reală) din anturajul său și să-și imagineze cum l-ar caracteriza aceasta. Observații Exercițiul presupune o explorare a propriei persoane, realizată într-un mod indirect, prin intermediul personajului preferat, determinându-o la o auto-observare „din exterior”. Această aparentă detașare de propria persoană poate ușura atât identificarea și verbalizarea unor caracteristici, comportamente sau calități, în special la copiii de vârstă școlară mică, cât și perceperea mai bună a modului in care sunt „văzuți” de cei din jur.

18

SENTIMENTE Obiective : - identificarea, exprimarea sentimentelor (verbal / nonverbal), descrierea sentimentelor; dezvoltarea capacității de cooperare ; Structura grupului: 15 – 30 de persoane, de la 8 ani Durata: aproximativ 60 de minute Descrierea exercițiului : Participanții sunt împărțiți în patru grupe, după care li se vor prezenta patru categorii de sentimente. Fiecare grupă va avea în vedere una din cele patru categorii de sentimente, având două sarcini de lucru: găsirea cât mai multor situații în care fiecare membru al grupei a simțit sentimentul respectiv, iar apoi realizarea unui joc de rol care să transpună una dintre aceste situații.

19

2.2.3. Dezvoltarea diverselor tipuri de comunicare POVESTE... (preluat din Herlo D., coord., 2006) Obiectiv: dezvoltarea comunicării nonverbale şi paraverbale ; stimulează exprimarea emoțiilor. Structura grupului: 15-20 copii, peste 7 ani Durata: 15-20 de minute Descrierea exercițiului: Copiii sunt introduşi în atmosfera în care se va desfăşura povestea. Propunătorul va porni de la o temă şi o va dezvolta pe măsură ce se înaintează în firul epic al poveştii. Copiii vor executa mişcările cerute de întâmplările desfăşurate în poveste, vor fi parte a acestei poveşti, punându-şi imaginaţia la bătaie. Exemplu: „Suntem în gară. Ne pregătim cu toţii să mergem la bunici. Avem în spate bagaje, care pentru unii sunt mai grele, iar pentru alţii mai uşoare (vor mima nerăbdarea aşteptării, faptul că bagajele sunt grele). Vine trenul (emit sunetele scoase de tren). Ne urcăm cu toţii în tren (mimăm urcarea în tren, unii îi ajută pe alţii). Ne aşezăm pe locurile noastre şi începem să discutăm. Trenul nu ne duce până la destinaţie. Peste o oră de mers, coborâm (mimăm coborârea). Avem de mers o bucată de drum pe jos. La un moment dat, după ce pornim, încep să ne doară picioarele (mimăm această senzaţie, ne descălţăm, simţim pietricelele care ne lovesc picioarele, ne oprim să ne odihnim). Facem un popas, ne oprim pe o pajişte. Stăm la umbra unui copac. Se aud păsărele care cântă, auzim susurul unui izvor şi ne apropiem să bem puţină apă. Din pădure se apropie un câine care latră. Ne este frică, strigăm după ajutor, dar ne dăm seama că a fost o simplă sperietură, deoarece câinele este al unui cioban. Acesta se apropie, ne linişteşte, ne serveşte cu un pahar de lapte (îl bem pe tot cu poftă, ne ştergem la gură, mulţumim şi mergem mai departe). Pornim la drum şi mai avem puţin până la casa bunicilor. Îl vedem pe bunicul în depărtare. Nu suntem siguri că este el şi ne punem mâna la ochi pentru a fi siguri. Suntem fericiţi pentru că îl recunoaştem. Ne recunoaşte şi el. Începem să alergăm pentru a ajunge mai repede. Dar, ne împiedicăm şi cădem. Ne doare, ne este ciudă pentru că ne-am julit. Bunicul se apropie, ne strânge în braţe şi ne curăţă rana cu batista. Şchiopătând, pornim mai departe, spre bunica. Pe drum, povestim câte ceva cu bunicul. Aproape de casă, simţim un miros îmbietor de prăjitură. Bunica a pregătit ceva pentru noi. Ce bine miroase! Bunicul deschide poarta care scârţâie puţin. Intrăm în curte, iar Lăbuş, căţelul credincios al bunicilor, latră de bucurie. Ne sare în braţe. Bunica iese în prag şi ne zâmbeşte cu drag. O îmbrăţişăm, iar ea ne invită înăuntru. Ce bine e aici! Ne aşezăm obosiţi pe un scaun, timp în care bunicul pregăteşte apă pentru a ne spăla. Ne spălăm pe mâini, pe faţă, ne ştergem şi ne aşezăm la masă. Bunica ne pregăteşte de mâncare. Mâncăm cu poftă, dar ne sclipesc ochii la vederea plăcintei cu brânză. Servim o porţie, iar apoi ajutăm la spălatul vaselor. După ce povestim bunicilor prin câte am trecut, ne aşezăm pe un leagăn în curte, unde adormim. Variante: povestea poate continua, în funcţie de imaginaţie. 20

Se poate lucra şi pe o altă temă, în funcţie de anotimp, dispoziţie, necesităţi. Se poate desfăşura în sala de clasă sau în curte, în parc. Observații : Elevii nu vor fi obligaţi să se desfăşoare la fel. Fiecare va reacţiona în funcţie de propria personalitate, de starea de moment. Nu li se va impune un anumit comportament, nu vor fi atenţionaţi atunci când reacţionează diferit faţă de ceilalţi. CARIOCA (adaptat după Plăcintar, 2008) Obiectiv: dezvoltarea încrederii în celălalt și a capacității de comunicare non-verbală. Structura grupului: 10-20 participanți, peste 7 ani Durata: 15 minute Descrierea exercițiului: Participanților li se solicită să se grupeze câte 2, alegând de preferință o persoană din grup cu care se cunosc cât mai puțin. Unul dintre parteneri alege să fie A, unul B. Partenerii stau în picioare, față în față, fixând foarte bine între degetele arătătoare o carioca, cu mâinile situate la nivelul bărbiei fiecăruia. Urmând instrucțiunile consilierului, fiecare diadă începe să miște carioca în ritmuri diferite, începând mai lent, apoi din ce în ce mai repede. După ce s-au obișnuit cu acest lucru, adaugă la mișcarea cariocii și mișcarea lor. Persoana care este A va fi inițiatoarea mișcării, iar B încearcă să se armonizeze cu mișcările lui A. Rolurile se schimbă, scopul fiind menținerea cariocii între degete, căderea ei însemnând ieșirea perechii din joc. ÎNTÂLNIRI FĂRĂ CUVINTE (adaptat după Brandes, D., Howard, Ph., Gamesters handbook) Obiectiv: stimularea utilizării elementelor nonverbale în comunicare și a exprimării nevoilor personale. Structura grupului: 10-20 participanți, peste 7 ani Durata: 15 minute Descrierea exercițiului: Jocul trebuie să decurgă în liniște absolută. În grupuri de 2 și 4 persoane ( 2 observatori pentru fiecare 4) se pun în practică diferite moduri de a strânge mâna: distrat, cald, agresiv etc. În cadrul grupului mare, participanții care doresc vor exprima o nevoie nematerială pe care o au în acel moment (afecțiune, liniște, suport etc.). Participantul va fi scos din sala, timp în care grupul va găsi o modalitate să satisfacă simbolic, nonverbal acea nevoie prin gesturi, postură, atingere etc. Participantul este rechemat în cadrul grupului, iar acesta îl include în manifestarea nonverbală aleasă. Se discută percepția participantului, dar și a altor membri ai grupului. LICITAŢIE DE IMAGINI (adaptat după Brandes, D., Howard, Ph., Gamesters handbook) Obiectiv: dezvoltarea asertivității prin exprimarea valorilor personale și prin întărirea încrederii în sine.. Structura grupului: 20-30 de participanți, peste 7 ani Durata: 15 minute Materiale: Un carton sau o bucată de hârtie pentru fiecare persoană şi pixuri Descrierea exercițiului:

21

Liderul ţine un pachet de cărţi, fiecare având o imagine. Prima oară se citesc toate figurile, apoi fiecare imagine este scoasă la licitaţie. Fiecare persoană poate cheltui 100 puncte şi nu le poate depăşi. Când licitaţia este gata, oamenii explică de ce tocmai imaginea lor este importantă şi în ce fel le afectează viaţa. O foaie de hârtie ar trebui rezervată ca să se noteze cu câte puncte s-a vândut fiecare imagine. Acesta este şi modul în care se poate verifica, câte puncte a cheltuit fiecare. Lista de imagini poate fi adaptată în funcție de grupul cu care se lucrează și de tema formării. Oferim câteva exemple: copii mici , câini, vandalism, bebeluş şezând, soare, teatru, țigări, bani, dansuri, cinema, mâncare pentru şcoală, dentişti, sporturi,violenţă, părinţi, pisici, televiziune, şcoală, fraţi, cărţi, poliţişti, haine, club de tineri, bunici, cumpărături, vacanţe etc. PROVERBE (adaptat după Brandes, D., Howard, Ph., Gamesters handbook) Obiectiv: stimularea combinării elementelor verbale, paraverbale și nonverbale pentru codificarea și decodificarea unor mesaje. Structura grupului: 10-20 participanți, peste 10 ani Durata: 25 minute Descrierea exercițiului: Fiecărui grup i se oferă un proverb ca pornire, pentru o improvizare contra cronometru. Liderul ar trebui să discute interpretarea cu fiecare grup, înaintea înmânării. Improvizarea poate fi la propriu sau la figurat, de asemenea mimată sau orală. Exemple de proverbe Dacă tăceai, filosof rămâneai. O mână spală pe cealaltă și amândouă obrazul. O pasăre în mână, valorează cât două în tufiş. Un om ce se îneacă se va agăţa de o piatră. Un prieten la nevoie e un adevărat prieten. O cusătură la timp salvează nouă inşi. Absenţa face inima să devină mai duioasă. Acţiunile (faptele) sună mai tare decât cuvintele. Nu tot ce străluceşte e aur. Totul e cinstit în dragoste şi-n război. Mai bine mai târziu decât niciodată. Păsările unui stol zboară împreună. Sângele e mai gros decât apa. Caritatea începe de acasă. Nu pune toate ouăle într-un coş. Nu-ţi număra puii înainte de a fi clociţi. Nu spune poveşti în afara şcolii. Vasele goale fac mai mare zgomot. Fiecare nor are un curcubeu. Cel prevenit este cel înarmat. Există un vânt neprielnic ce n-aduce nimănui beneficii.

22

PERSONAJUL DIN DESENE ANIMATE (Maneș, S. 2008) Obiective. Stimularea autopercepției, a stimei de sine și a exprimării metaforice Structura grupului: 15 - 20 de persoane – peste 10 ani Durata: aproximativ 60 – 80 de minute Materiale: nu e cazul Descrierea exercițiului Consilierul invită fiecare participant să se gândească la un personaj din desene animate sau din povești de care s-a simțit foarte atașat sau a fost preferatul lui. Când toți au individualizat personajul, vor fi invitați să descrie pe scurt o secvență, o poveste din care face parte acest personaj și care să pună în evidență caracterul acestuia. În acest punct, fiecare este invitat să interpreteze personajul ales vorbind la persoana I. Apoi toți participanții sunt invitați să dialogheze din rolul acestor personaje ca și cum ar participa la un singur film de desene animate. Se face o pauză de 5 minute după această secvență, apoi fiecare va exprima verbal trăirile avute și caracteristicile exprimate. LINIA Obiective. Stimularea imaginației, a capacității de exprimare metaforică și de cooperare Structura grupului: 15 - 20 de persoane – peste 10 ani Durata: aproximativ 60 de minute Materiale: Foi de hârtie albe și creioane Descrierea exercițiului Consilierul va pregăti pentru fiecare participant o foaie de hârtie complet albă în mijlocul căreia este desenată o linie orizontală. Se împarte o foaie la 2 participanți și se cere fiecărei perechi să realizeze propriul desen pornind de la elementul dat. Cei doi trebuie să participe simultan la realizarea desenului. Se discută cu tot grupul semnificația desenului și modul în care a fost realizat.

2.2.4. Exerciții pentru stimularea interrelaționării ÎNTÂLNIREA(Maneș, S. 2008) Obiective. Stimularea inetracționării cu ceilalți, intercunoașetre și a deschiderii față de grup Structura grupului .15 - 40 de persoane – peste 7 ani Durata: aproximativ 20 de minute Materiale: nu e cazul Descrierea exercițiului Consilierul așează scaunele în formă de cruce, unul în fața celuilalt și împarte participanții în grupuri de câte 4. După ce participanții se așează. Consilierul va adresa o întrebare la care trebuie să răspundă fiecare membru al grupului. Aceștia răspund la întrebări prompt și spontan; nu se fac comentarii referitoare la răspunsurile celorlalți. Exemple de întrebări, la care se pot adăuga altele: Care este numele tău? Care este ultima carte pe care ai citit-o? Care este jocul tău preferat? Ce post de televiziune urmărești frecvent? Care este sărbătoarea ta preferată? Care este felul tău de mâncare preferat? Care este hobby-ul pe care îl practici cel mai des? 23

Spune un moment care te-a făcut să râzi! Relatează despre un moment trist din viața ta! Care este dorința ta cea mai mare? Ce aspect îți place cel mai mult la tine? Ce nu îți place? Ce îți apreciezi cel mai mult la ceilalți? OBELISCUL ZIN Obiective. Acest exercițiu este foarte util în evidențierea limitelor privind comunicarea și lucrul în echipă, a capacităților de decodificare a mesajului, de luare a deciziilor și de rezolvare a problemelor. Structura grupului .15 -30 de persoane – peste 14 ani Durata: între 45 – 60 de minute Descrierea exercițiului Grupul este împărțit în subgrupe cărora li se distribuie aleatoriu un număr egal de bilete pe care sunt trecute date necesare rezolvării sarcinii. Le este enunțată problema și cerința. Sunt invitați să rezolve problema, dar să și observe procesul rezolutiv din perspectiva dinamicii grupului. Datele şi cerinţa problemei În străvechiul continent Atlantida se construiește un obelisc rectangular numit Zin în onoarea zeiţei Tina. Sarcina voastră este să aflaţi în ce zi a săptămânii se termină construcţia ştiind că lucrul începe în prima zi a săptămânii şi durează mai puţin de două săptămâni. Răspuns: Neptiminus Datele de pe bilețele Fiecare bloc măsoară 30 dm cubi. Un singur grup lucrează la construcţia obeliscului. Un decimetru este a zecea parte dintr-un metru. Ziua a patra se numeşte Mermaidday. 30 dm cubi înseamnă 0,03 metri cubi. Săptămâna în Atlantida are doar 5 zile. Principala unitate de măsură a timpului în Atlantida este de o zi. Într-o zi de muncă fiecare muncitor se odihneşte timp de 16 Ponks. Un Cubitt este un cub ale cărui laturi măsoară fiecare 1 yard megalitic. Volumul unui paralelipiped dreptunghic este Lxlxh. Lucrul începe în prima zi a săptămânii. Se lucrează duminica? Un yard megalitic este egal cu un metru. Câte un membru al fiecărui grup are îndatoriri religioase şi astfel nu aşează blocuri. În orice moment al lucrului există la locul respectiv un grup de 9 oameni. Într-un Schlib sunt 8 Ponks. Verdele are semnificaţie religioasă în Mermaidday. Înălţimea obeliscului este de 30 metri. Lungimea obeliscului este de 10 metri. Lăţimea obeliscului este de 5 metri. Nu se lucrează în Daydoldrum, ziua a cincea. Zin e construit din blocuri verzi. Ce este un Cubitt? 24

Obeliscul este construit din blocuri de piatră. O zi este împărţită în Schlib şi Ponks. Ziua a doua se numeşte Neptiminus. În fiecare grup există şi două femei. Ziua de lucru are 9 Schlibs. Ziua a treia se numeşte Sharkday (Ziua Rechinilor). Muncitorii aşează fiecare 150 de blocuri într-un Schlib. Ziua a cincea se numeşte Daydoldrum. Ziua întâi din săptămână se numeşte Aquaday. Ce puteţi analiza/Fişa observatorului - Cât de repede a înţeles grupul care este obiectivul; - Dacă şi-a definit grupul o strategie; - Care au fost activităţile care au ajutat grupul să îndeplinească sarcina; - Care au fost activităţile sau momentele care au împiedicat grupul să îşi îndeplinească sarcina; - Asumarea rolul de lider - Liderul a impus propria strategie sau a implicat şi grupul; - Cum au comunicat membrii grupului; - Gradul şi modul de implicare a persoanelor; - Ce sugestii face grupul pentru îmbunătăţirea performanţei. DESCOPERITORII: Obiective. Stimularea interacționării cu ceilalți, intercunoaștere și a deschiderii față de grup. Întărirea coeziunii grupului. Structura grupului .15 -30 de persoane – peste 14 ani Durata: aproximativ 30 de minute Materiale: un număr de fişe de căutare egal cu numărul de participanți Descrierea exercițiului Propunătorul elaborează o fișă cu sarcini care presupun identificarea unor anumite caracteristici la ceilalți membri ai grupului. Participanții sunt încurajați să găsească cea mai mare parte a trăsăturilor indicate, manifestate de un anumit număr de persoane. Nu contează ordinea completării fișei ci gradul de completare a ei. Exemple de caracteristici trecute pe fișă: 4 persoane cărora le place sportul, 4 persoane care au citit o carte in ultima lună, cu care ați putea lucra la un proiect, care au aceeași preferință culinară sau muzicală, etc. Vor fi analizate apoi reacțiile participanților la interpelările reciproce. PIERDUT ÎN LARG Exercițiu preluat din Peretti, A., Legrand, J-A., Boniface, J., (2001) Obiective. Stimularea abilităților de negociere și d eluare a deciziilor în cadrul grupului; formularea clară a mesajelor; dezvoltarea abilităților de ascultare. Structura grupului: între 15 și 30 de persoane, peste 16 ani. Durata: între 45 – 90 de minute Desfășurarea exercițiului Grupului format din 15-30 de studenți i se prezintă următoarea situație: 25

„Sunteți pe un vas de lux în Pacific. La bordul vasului izbucnește un incendiu. Reușiți să va salvați pe o barca de salvare fără motor și fără vâsle. Vasul se scufundă și rămâneți în larg în sudestul Pacificului la 3000 de mile distanță de cel mai apropiat țărm. În buzunare aveți un pachet de chibrituri, un carnet de file cec și un pachet de țigări. Mai aveți în barcă câteva obiecte trecute pe lista ce ați primit-o deja. Sarcina voastră este faceți un clasament al acestor obiecte de pe listă în funcție de importanța lor pentru salvarea voastră.” Se lucrează în prima fază individual, apoi în grupe de 4-5 studenți, urmând ca la final să se lucreze cu tot grupul. Se analizează: - Raportarea la sarcină a membrilor grupului: implicare, asumare, indiferenţă, renunţare, observare, expectativa etc. Până la realizarea ei completă sau nu; - Apariţia şi menţinerea unui lider sau a unor grupuri de influenţă, reacţia grupului la aceştia; - Eficienţa grupurilor, modul de lucru, principiile după care au lucrat; - Apariţia şi depăşirea unor conflicte; - Rolurile cheie apărute şi menţinute în cadrul grupurilor şi a grupului mare; - Modul în care negociază membrii grupului. E important să se urmărească grupul şi apoi să fie lăsat să analizeze ce s-a întâmplat. Soluția: În clasamentul făcut de marinari din Marina SUA au fost plasate pe primele locuri mijloacele de semnalizare, apoi apa si alimentele, apoi obiectele necesare securității fizice. Pe ultimele locuri sunt obiectele de orientare. NR. OBIECTE EU GRUP GRUP CRT. MIC MARE 1. Un sextant 2. O oglindă de buzunar 3. Un bidon cu douăzeci şi cinci de litri de apă potabilă 4. O plasă de apărare contra ţânţarilor 5. Un set de sufertaşe cu hrană 6. Hărţi ale Pacificului 7. O pernă plutitoare 8. Un bidon de zece litri cu amestec de ulei şi benzină, pentru un motor în doi timpi 9. Un mic receptor radio cu tranzistori 10. O bombă antirechin 11. O folie de plastic, subţire, opacă, de aproximativ de 5 mp 12. Un flacon cu un sfert de litru de rom de 80 13. Cinci metri de frânghie de nailon 14. Două cutii cu batoane de ciocolată 15. Material de pescuit

LUMEA MEA

26

Obiective : - dezvoltarea capacității de exprimare în grup a unor nevoi, dorințe, aspirații personale; dezvoltarea creativității. Structura grupului: între 15 și 30 de persoane, peste 16 ani. Durata: între 45 – 90 de minute Desfășurarea exercițiului Fiecare persoană va fi îndemnată să încerce să-și imagineze și să descrie o lume nouă căreia săi dea un nume, să o populeze și să o construiască astfel încât aceasta să reflecte dorințele și reprezentările sale ideale. Participanții pot fi direcționați spre o anumită tema – organizarea școlii, învățarea, profesorii, relațiile dintre copii,mediul, construcțiile. Fiecare participant va prezenta apoi lumea sa grupului. Observații Se poate lucra și pe grupe. Un astfel de exercițiu ajută la exprimarea opiniilor legate de diferite aspecte in mod indirect, cu o mult mai mare libertate decât in cazul unor întrebări sau discuții directe. De aceea este indicat să se ofere o libertate cât mai mare în crearea lumii noi și să se evite judecarea critica a prezentărilor.

2.2.5. Exerciții pentru dinamizarea comunicării și energizare (UNICEF, 2006,pp.115-117) Obiective: stimularea interrelaţionării în cadrul grupului, când aveţi timpi morţi pe parcursul atelierelor sau pur şi simplu atunci când simţiţi nevoia să destindeţi atmosfera. Acestea au atât rol de energizare, cât şi un rol educaţional, vizând aspecte comunicaţionale, afective etc. ADUC O SCRISOARE PENTRU... Materiale: scaune mai puţine decât numărul participanţilor Timp: 5-10 minute Mărimea grupului: 20-30 Instrucţiuni: 1. Aranjează scaunele în formă de cerc. 2. Participanţii să stea pe scaune, iar cei care nu au unul să stea în mijloc. 3. Persoana din mijloc să spună ceva de genul: „Aduc o scrisoare pentru aceia ce… poartă ochelari (au făcut un duş în dimineaţa aceea…, poartă pantaloni…, pentru aceia care poartă ceas, sau orice, în funcţie de imaginaţia lor. ) 4. Toţi cei care poartă ochelari trebuie să schimbe scaunele, în timp ce persoana din mijloc foloseşte această oportunitate ca să aducă un scaun pe care să stea. 5. Persoana care e în mijloc să aducă altă scrisoare. 6. Opreşte jocul după 5, 10 minute sau când toată lumea a vorbit şi când toată lumea a schimbat locul. CINE A INCEPUT? Materiale: - spaţiu gol - ceas sau un cronometru Timp: 10-15 MINUTE Mărimea grupului: 10-20 Instrucţiuni: Facilitatorul cere ca un voluntar să părăsească încăperea. Restul grupului va sta în cerc, facilitatorul hotărând cine va fi conducătorul. Conducătorul va avea sarcina de a începe o acţiune 27

(să-şi scarpine burţile, să facă din mână, să-şi mişte capul, să simuleze cântatul la un instrument (...), iar ceilalţi vor face la fel. Facilitatorul va spune conducătorului să schimbe acţiunea des, restul grupului având sarcina de a-l limita. Voluntarul va intra din nou în încăpere, se va aşeza în mijlocul cercului şi va trebui să ghicească cine e conducătorul. Are 3 minute şi 3 încercări. Dacă nu reuşeşte, trebuie să facă ceva distractiv. Dacă voluntarul ghiceşte, persoana care a fost conducătorul părăseşte camera şi grupul caută un nou conducător. Şi tot aşa până la sfârşitul jocului. EXCURSIA AUTO Jucătorii stau în cerc şi le sunt atribuite nume de părţi componente de automobil (capotă, volan, uşă etc.). Naratorul spune o poveste despre o excursie cu automobilul. În timp ce naratorul spune povestea, părţile menţionate se ridică şi îl/o urmăresc. Când povestitorul strigă „Pană” fiecare jucător se urcă/caţără pe un loc. Jucătorul care rămâne pe dinafară devine narator. SPATE ÎN SPATE Jucătorii stau perechi, cu excepţia unui singur jucător „special”. Când el strigă „Spate-n spate! ” jucătorii trebuie să se aşeze în spatele partenerului (perechii).Când el striga „Faţă în faţă” partenerii trebuie să se întoarcă unul spre celălalt şi să-şi strângă mâinile. La următoarea strigare „Spate-n spate!” şi de fiecare dată după aceea, toţi jucătorii trebuie să-şi schimbe partenerii. Jucătorul „special” încearcă să-şi găsească un partener în timpul jocului. Jucătorul rămas pe dinafară devine noul jucător „special”. VACA OARBĂ Cerinţe: clopoţel şi oameni legaţi la ochi. Toţi jucătorii stau în cerc cu faţa spre centru. O persoană este legată la ochi şi ea este „Vaca oarbă”. „Vaca oarbă” este învârtită şi apoi adusă în centrul cercului. Clopoţelul este pasat de-a lungul cercului şi tot timpul scuturat. „Vaca oarbă” va urma sunetul clopoţelului. Liderul jocului arată unde se va opri clopoţelul. „Vaca oarba” trebuie să ghicească la cine s-a oprit clopoţelul (arătând, indicând). Dacă persoana este cea corectă atunci ea va deveni „Vaca oarba”. Dacă greşeşte, jucătorul va continua să fie „Vaca oarba” până când va reuşi să ghicească persoana corectă. INSULE Cerinţe: ridicături sau mici părţi de teren. Câteva „insule” sunt alese pe teren. Când muzica se opreşte sau când liderul se opreşte din cântat, toată lumea trebuie să stea pe insule fără a atinge pe altcineva din grup (sau nu neapărat). De-a lungul jocului sunt eliminate insule până când rămâne una singură. Variantă: JOC MUZICAL CU FRÂNGHII SAU CERCURI Cerinţe: muzică. Jocul acesta este asemănător cu jocul muzical al scaunelor, dar nimeni nu este eliminat. Se împrăştie un număr de cercuri şi frânghii în spaţiul de joc. Numărul frânghiilor sau al cercurilor va varia în funcţie de numărul celor care participă la joc. Muzica va fi dată destul de tare, în aşa fel încât fiecare să o audă, şi jucătorii vor fi instruiţi să se mişte în diferite moduri (săritură, trecere, alergare etc.). Când muzica se opreşte, grupul va trebui să fie situat pe frânghii sau pe cercuri. De fiecare dată când muzica se opreşte, se va înlătura o frânghie sau un cerc până când toată lumea va sta pe/sau într-un cerc sau frânghie.

DEGETE LIPICIOASE

28

Toţi jucătorii vor trebui să-şi caute un partener. Un jucător în fiecare pereche va fi liderul, iar celălalt va fi cel care ascultă. „Ascultătorul” va trebui să-l urmeze pe lider cât mai aproape posibil, fără a-l atinge. Liderului i se dă posibilitatea de a alege modalitatea de locomoţie, cum ar fi: târârea, săritura, mersul piticului etc. „Ascultătorul” va trebui să urmeze întocmai modul de mişcare al liderului. Va fi foarte distractiv când liderul se va opri brusc. NUMELE RIMĂ Toata lumea va sta în cerc. Liderii vor avea un rol principal în acest joc, deci trebuie contat pe participarea lor. Obiectivul jocului este de a învăţa numele celorlalţi, inventând pentru fiecare nume o rimă prostească. De-a lungul cercului fiecare jucător va trebui să inventeze o rimă haioasă cu propriul său nume. De îndată ce un jucător a spus o rima, toată lumea o va repeta. Între timp, liderii de joc vor trebui să inventeze o a doua replică la rimă. NUMĂR ŞI SPORT Toţi participanţii stau în picioare. Animatorul spune un număr şi un sport, iar participanţii trebuie să formeze grupuri cu numărul de membri spus de animator şi să mimeze gesturile specifice sportului numit. Astfel: 1 – golf: 2 – sumo; 4 – tenis de câmp pe perechi; 6 – volei; 8 – formula 1; 12 – rafting. La ultimul număr/sport animatorul îi stropeşte cu apă pe participanţi, pentru a crea atmosfera râului. JOCUL EVOLUŢIEI 4 faze: amoeba (se deplasează prin mişcarea vălurită a mâinilor şi picioarelor); dinozaurul (se deplasează greoi şi cu mare tam-tam); maimuţa (se scarpină în cap şi se deplasează prin sărituri) şi homo sapiens (merge drept, mândru). Când facilitatorul spune „Start”, toţi participanţii sunt amoebe şi se comportă ca atare. Ei încep să joace între ei „Piatră, foarfece, hârtie” pentru a evolua la stadiul de dinozauri. Cei deveniţi dinozauri joacă cu alţi dinozauri acelaşi joc pentru a evolua la stadiul de maimuţe ş.a.m.d. E important ca fiecare participant să se comporte ca animalul din stadiul în care este pentru a putea fi recunoscut de ceilalţi. Câştigă cel care ajunge primul homo sapiens. La final se vor număra câte amoebe sunt, câţi dinozauri etc. TURNUL Echipe de 8-10 persoane primesc câte 60 coli A4/80 gr (pentru copiator). Fiecare echipă trebuie să ridice, în 5 minute, un turn din toate cele 60 de coli. Au la dispoziţie 2 minute să stabilească strategia, după care, timp de 5 minute, cât durează construcţia, nu au voie să vorbească. Turnul trebuie să reziste 30 de secunde fără a fi susţinut. Primesc puncte echipele ale căror turnuri au rezistat 30 de secunde sau mai mult. BAM! BUM! Participanţii sunt aşezaţi în cerc, jos sau în picioare. Unul dintre ei începe să numere normal de la 1. Există două reguli care trebuie respectate: la cifra 7 şi la toate numerele multiple de 7 (14, 21, 28 etc.) se zice Bum! Iar la cifrele care conţin cifra 7 (17, 27 etc.) se va spune Bam! Dacă cineva greşeşte, următorul participant va porni iarăşi cu 1. Se va număra până la 100. Pentru a fi probă de concurs, acest joc se joacă pe rând de către toate echipele participante sau în acelaşi timp, dar în încăperi diferite. Vor câştiga cei care reuşesc fie să se încadreze într-un timp stabilit de animatori, fie cei care ajung cel mai repede la 100, fie cei care au cele mai puţine greşeli.

MÂINI ŞI PICIOARE 29

Animatorul explică mersul jocului: el va da startul şi va număra cu voce tare, ceilalţi trebuie să facă aceleaşi gesturi în acelaşi timp. Se porneşte cu 10 bătăi de palme: apoi 9 bătăi de palme una de picior; apoi cu 8 de palme şi 2 de picior ; apoi cu 7 de palme şi 3 de picior ş.a.m.d. Când se ajunge la 10 de picior, se merge înapoi: 9 de picior şi una de palme; 8 de picior şi 2 de palme etc. Dacă un participant greşeşte, se ia de la început. Câştigă echipa care ajunge cel mai repede la sfârşit. Se recomandă ca jocul să se joace pe rând de către echipe sau în spaţii diferite. 2.3. Posibilități de observare și evaluare a conduitei comunicative la copii/elevi Relația cadru didactic elev, relație de comunicare prin definiție, este într-o permanentă schimbare. Adăugând la această dinamică și varietatea comportamentelor elevilor în ceea ce privește comunicarea, este de la sine înțeleasă complexitatea intervenției didactice în sensul obținerii modificărilor comportamentale dezirabile la elevi. Este nevoie de o permanentă conduită observativă și evaluativă care să permită obținerea de date cât mai obiective absolut necesare autoreglării activității pedagogice. Instrumentele prezentate aici au rol de repere în această activitate de observare scopul lor fiind chiar acela de sistematizare a datelor despre cum comunică elevul, cum se raportează la grupul de elevi, fiind oferite si nivele de dezvoltare a acestor deprinderi de comunicare. Grilele propuse sunt rezultat al activităților practice derulate cu studenții pe parcursul activităților de seminar, studenți care lucrează în domeniul educațional. 2.3.1. Fișă de observare și evaluare a comunicării în cadrul grupului Criterii de observare Deseori Uneori Rareori Colaborează pentru a clarifica ideile Se adaptează la rolurile de vorbitor şi ascultător Dă răspunsuri la întrebările puse de grup E capabil să sintetizeze părerile proprii sau ale grupului Se simte confortabil atât în rolul de ascultător cât şi de vorbitor Are curaj şi încredere să vorbească în faţa grupului Îşi susţine argumentat părerile Încearcă să explice ideile organizat şi sistematic Îşi face timp să se asigure că toţi au înţeles problema Foloseşte timpul grupului într-un mod productiv? Oferă susţinere fiecărui membru Decide pentru alegerea unui lider de grup Își asumă rolul de lider în grup

2.3.2. Fișă de evaluare a conduitei de comunicare a grupului de elevi

30

3 Fiecare elev identifică datele problemei, definesc sarcinile de lucru şi schiţează abordări de lucru Fiecare elev pune întrebări, caută date corespunzătoare subiectului, cere clarificări.

2 Unii elevi identifică datele problemei şi definesc sarcinile de lucru

1 Unii elevi definesc sarcinile de lucru

Unii elevi câteodată pun întrebări, caută date corespunzătoare subiectului

Asumarea rolurilor

Fiecare elev îşi Asumă cu responsabilitate rolul în grup

Unii elevi îşi asumă rolul din grup

Unii elevi caută date dar nu întotdeauna corespunzătoare subiectului, pun eventual întrebări Puţini elevi îşi asumă rolul în grup.

Cooperare

Toţi elevii împărtăşesc multe idei şi contribuie cu informaţii adecvate la subiect. Se încurajează între ei ca să- şi expună ideile. Toţi elevii se ascultă şi Încurajează membrii echipei în dezvoltarea ideilor. Sunt preocupaţi de fiecare dată de ideile lor şi ajută la dezvoltarea lor Toți elevii se implică activ în rezolvarea problemelor. Caută soluţii alternative. Identifică posibilităţi de aplicare în viaţa de zi cu zi. Reformulează etapele rezolvării problemei.

Elevii împărtăşesc idei când sunt solicitaţi şi le permit şi altora să o facă.

Elevii împărtăşesc idei ocazional, când sunt solicitaţi Întrerup deseori discuţiile.

Organizarea învăţării

Căutarea informaţiilor

Ascultare activă

Rezolvarea problemelor

Toţi elevii se ascultă între ei Arătă receptivitate faţă de ideile celorlalţi.

Unii elevi se ascultă câteodată. Câteodată iau în considerare ideile celorlalţi Unii elevi se implică în Unii elevi rezolvarea implică în problemelor. rezolvarea Identifică posibilităţi de problemelor. aplicare în viaţa de zi cu zi.

TOTAL

31

se

Punctaj

2.3.3. Fișe de observare a rolurilor de emițător/receptor

Aspecte evaluate prin observare sistematică

Frecvența comportamentului observat Deseori 3

Uneori 2

I. Comportamentul de receptor Este atent la mesajele formulate de cadrele didactice și colegi Execută cerinţele formulate oral Formulează răspunsuri adecvate la întrebările orale ce i se adresează Oferă feedback prin mimică, gesturi sau verbal Sesizează corectitudinea sau incorectitudinea enunţurilor orale ascultate Sesizează cuvintele necunoscute din mesajele orale ascultate Manifestă interes fata de partenerul de dialog: îl priveşte în faţă, îl ascultă cu atenţie, cu răbdare, cu tolerantă Utilizează limbajul nonverbal în exprimarea părerilor, ideilor, sentimentelor, stărilor sufleteşti Total punctaj II. Comportamentul de emiţător Pronunţă corect și clar sunete, silabe, cuvinte Formulează enunţuri logice: întrebări, răspunsuri, tipuri de propoziții solicitate Formulează propoziții corecte din punct de vedere gramatical Compune oral texte scurte, logice, după cerinţe date (relatarea unei întâmplări văzute, trăite sau citite sau după un șir de imagini date) Redă prin cuvinte proprii mesaje ascultate Povesteşte fluent fapte si întâmplări trăite sau imaginate Adoptă în mod adecvat volumul vocii și ritmul vorbirii pentru a fi receptat de ascultători Utilizează elementele de paraverbal conform scopului mesajului Elementele nonverbale sunt în concordanță cu mesajul verbal Privește cu interes partenerul de dialog, utilizând formule adecvate de continuare si de încheiere Participă la dialog în perechi și în grup, folosind un limbaj adecvat temei de discuție Intervine în dialog din proprie inițiativă menținând tema discuției Total punctaj 1.Caractersitici ale vorbitorului Claritate

1

- conținutul comunicat este ușor de urmărit; folosește un vocabular adecvat temei, o pronunțare corectă și completă a cuvintelor;

32

2

3

4

5

Rareori 1

- exprimă sensurile dorite; - utilizează la maxim și complet subiectul de comunicat;

Acuratețe

încearcă să înțeleagă situația interlocutorului, pozițiile din care adopta anumite puncte de vedere, atitudinile, manifestând în același timp amabilitate si prietenie; - evită rigiditatea sau stângăcia, menține o situație naturală de comunicare; – evitarea mișcărilor bruște în timpul vorbirii, a pozițiilor încordate sau a unora prea relaxate, a modificărilor bruște de poziție, a scăpării de sub control a vocii; - menține contactul direct, vizual, fiind o probă a credibilității și a dispozițiilor la dialog;

Empatia

Sinceritatea

Atitudinea

Realizarea contactului vizual Înfățișarea

Postura

Vocea

Viteza vorbire Pauzele vorbire

– reflectă modul în care te privești pe tine însuți: ținuta, vestimentația, trebuie sa fie adecvate la locul si la tipul discuției, la statutul social al interlocutorilor - poziția corpului, a mâinilor, a picioarelor, a capului, a spatelui sunt coerente cu mesajul – urmărește dacă e auzit și înțeles de interlocutori, adaptează volumul vocii la situația de comunicare de Adaptează ritmul vorbirii la specificul auditoriului de - face uz în mod adecvat de pauze în vorbire

Total 2.Caractersitici ale ascultătorului Receptarea Înțelegerea Interpretarea informației receptate Evaluarea

- își orientează atenția pentru a recepta mesajul - decodifică în mod corect mesajul; - acordă sensurile corecte din punct de vedere semantic mesajului receptat - emite judecăți de valoare cu sens si utile pentru continuarea comunicării

33

Receptivitate Interes Respectul Menținerea ideilor principale Ascultarea critică Susținerea vorbitorului

- este deschis și receptiv față de interlocutor; - ascultă astfel încât este evident că cel care vorbește este urmărit; - oferă interlocutorului ocazia să termine ceea ce vrea sa spună; Nu face devieri de la subiect, menține, prin întrebări, tema discuției; Face observații critice asupra mesajului; - Încurajează prin elemente de verbal, paraverbal și nonverbal interlocutorul.

Total

34

2.3.4. Fișă de evaluare a conduitei de comunicare la preșcolari Conduita de comunicare Comportament însuşit Ia parte la discuţii; Întreabă şi răspunde la întrebări simple; Ştie să se prezinte Îndeplineşte acţiuni simple, ca răspuns adecvat (verbal sau comportamental) la ceea ce i se spune; Urmăreşte linia unei poveşti, concomitent cu imaginile din carte, ori ascultând povestea spusă sau citită de educatoare; Manifestă inițiativă în comunicarea orală şi interes pentru semnificaţia cuvintelor; Alcătuiește propoziţii simple despre obiecte şi fiinţe familiare, personaje din poveşti, aspecte ale vieţii sociale etc.. Reţine expresii rimate şi ritmate, recită poezii cu respectarea intonaţiei, ritmului, pauzei, în concordanţă cu mesajul transmis; Realizează mini-dramatizări sau jocuri de rol pornind de la textul unei povestiri sau poezii, utilizând vorbirea dialogată, nuanţarea vocii, intonaţia, cu sprijinul educatoarei şi folosindu-se de indicaţiile sugerate de text; Face legătura între cuvintele pronunţate oral şi imaginile la care acestea se referă; Ascultă când cineva vorbeşte; Utilizează mimica, gestica în exprimarea unor sentimente, a unor gânduri, a unor idei; Menține contact vizual cu interlocutorul; Alcătuiește un text pe baza unor succesiuni de imagini;

ANALIZA SWOT 35

în dezvoltare

absent

Este o modalitate prin care subiecţii sunt puşi în situaţia de a sistematiza avantajele şi dezavantajele pe care le au atunci când sunt confruntaţi cu o situaţie problematică. Se au în vedere aspectele ce ţin atât de mediul intern cât şi de cel extern. Situaţia problematică propusă spre analiză elevilor este cea legată de examenul de capacitate şi de orientarea şcolară ulterioară. Fiecare elev va lucra pe fişa lui individuală unde va completa următorul tabel: Puncte tari (S)

Puncte slabe (W)

Oportunităţi (O)

Ameninţări (T)

Mediul intern Mediul extern

La finalul exerciţiului se vor analiza răspunsurile date de elevi punându-se accent pe utilizarea resurselor interne şi externe pe care elevii le au şi pe gestionarea situaţiilor problematice cu care se confruntă. Bibliografie        

Abric, J.C., (2002), Psihologia comunicării, Polirom, Iași Dughi, T., (2011), Set de valori al părinților și consum cultural propus copiilor, Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad Dughi, T, Roman, A., (2008), Dimensiuni psihologice ale învățării, Editura Universității Aurel Vlaicu Arad Dumitru Al. I., (2008), Consiliere Psihopedagogică, Ed. Polirom, Iași Ilica, A., (2008), Comportament comunicativ și cultură organizațională, Editura Universității Aurel Vlaicu Arad Maneș, S., (2008), 83 de jocuri psihologice pentru animarea grupurilor, Polirom, Iași Moldovan, O., Ignat, S., Balas-Timar, D., (2014), Psihologie generala, Editura Eikon, Cluj-Napoca Peretti, A., Legrand, J-A., Boniface, J, (2001)Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iasi,

36