Curs 3 - Conceptul De Existenta

Conceptul de existentă Existenta este in calitate de concept fundamental al ontologiei, cel mai larg ca sfera dar si cel mai sărac in conţinut . Existenta fiin un concept de maxima genralitate e succeptibil de interpretări din cele mai diferite . Asfel ea a fos interpretată într-un mod idealist obiectiv(Platon , Hegel) fie într-un sens materialist sau realist(Aristotel) . Existenta este o unitate in diversitate . Diversitatea ei este de structură , de nivel , de relaţie şi proprietaţi , dar ea ramâne unitara ca existentă . Domeniile fundamentale ale existenţei sunt :  Natura care cuprinde universul fizico-chimic  Domeniul biologic – viaţa  Universul socio-uman , om-societate Natura este anterioara si independentă de om , necondiţionata de realitate , infinită în timp şi spaţiu . Viaţa , ca nivel al existenţei , este intermediara intre universul fizico-chimic si cel socio-uman . Omul , ca existentă este în acelaşi timp si natura biologică , dar îşi depăşeşte o asemenea condiţie comună cu celelalte specii tranformând natura , modul său de viaţă , din obiect în sine în obiect pentru sine , în obiect al acţiunii şi cunoaşterii sale . Omul modifică mediul ambiant si creează , pornind de la acesta , o altă lume , un nou nivel al existenţei , constând din unelte , tehnica , ifrastructură , organizaţii si relaţii sociale. Omenirea instituie societatea si toate creaţiile ei ca o a doua natura care nu mai e propriuzis natura . Un biolog si filosof american clasifică sistemele care compun existenta în :  Sisteme materiale care sunt la rândul lor naturale si artificiale  Sisteme ideale care sunt produsul activitaţii spirituale a omului (ştiinţa , cultura , valorile , legile etc.)  Sisteme mixte care sunt şi materiale şi ideale , şi naturale şi artificiale in acelaşi timp . Omul şi societatea sunt astfel de sisteme mixte . Omul ca fiinţa ideologica , in acelaşi timp dispune şi de mecanisme ereditare de stocare şi transmitere a informaţiilor , dar adaugă acestora sisteme inteligibile , tradiţii , obiceiuri , norme , cunoştinte care îl diferenţiază de celelalte specii . Graţie conştiinţei si celorlalte sisteme ideale , activitatea umană de orice fel , inclusiv cea economică , capăta finalitate bazată pe scop si pe idealuri . Datorită conştiinţei , omul capătă atributul reflexivităţii , adică se ia pe sine însuşi ca obiect de reflexie , ajungând la conştiinţa de sine . Omul a fost definit adeseori ca o fiinţă ambiguă , prin excelenţa , deoarece e si natură si cultură , şi fiinţa biologică şi socială , fiind dotat şi cu instincte şi cu conştiinţa şi raţiune . Ambiguitatea fiinţei umane are şi un sens negativ , adica ea poate da calitate şi unor construcţii false , neautentice , îmbraţişând nu numai adevarul ci şi minciuna , uneori interesată ; nu numai valorilor ci şi nonvalorilor ; nu numai moralităţii ci şi ipocrizei.

Filosofia existentialista ca ontologie a umanului Creatorul ei este Socrate in antichitate . Dictonul său a fost “cunoaşte-te pe tine însuţi” . Filosofia existenţialistă s-a cristalizat abia in secolul XX , in Germania si Franţa . Existenţialismul , reformulează in spirit socratic problematica ontologiei , dezvăluind structurile fundamentale ale ştiinţei , pornind însă de la fiinţa umană. Pentru Haydegger intrebarea asupra fiinţei rămâne tema centrală a filosofiei , dar el pleacă de la fiinţa umană , care e fiinţa a fiinţarii . Existenţialismul ca filosofie e în acest timp şi ontologia umanului , dar şi antropologie . Fiinţa umană e mereu în definire si autodefinire . Concepţii ale gânditorilor români despre existenţa Concepţia lui D.D. Roşca care consideră că existenţa in ansamblul ei se poate dezvălui pornind de la existenta care suntem noi , oamenii . Roşca pune accentul pe analiza lumii valorilor şi a culturii , care îl defineşte pe om in ceea ce are el mai esenţial . Constantin Noica . În filosofia românească Noica a fost cel mai pasionat apărător al ontologiei , eforturile sale si-au gasit încununarea în lucrarea fundamentală “Devenirea intru fiinţă”. El credea ca filosofia începe si se sfârşeşte cu dezlegarea problemei “ce este fiinţa?” .