Curs 13 - Iertarea

Cursul 13 Iertarea 1. Cât de cuprinzătoare a fost jertfa Domnului Isus pe cruce? „Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.” (Romani 5:18). „Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” (Romani 3:21-24). 2. Care este oferta de iertare pe care Dumnezeu o face oricărui suflet din această lume? Cât de amplă este aceasta? „Dacă ai păstra, Doamne, aducerile aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.” (Psalmii 130:3,4). „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18). „Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate… Nu ne face după păcatele noastre, nu de pedepseşte după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât de mare este bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” (Psalmii 103:8-13). „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţinemânia pe vecie, ci Îi place îndurarea” El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.” (Mica 7:18,19). 3. Ce trebuie să se întâmple înainte ca cineva să poată fi iertat, scăpând astfel de osânda la moarte? „…dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca ă ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). „Doresc Eu moartea păcătosului? Zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?... Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu şi veţi trăi.” (Ezechiel18:23,32).

4. Ce se întâmplă atunci când un om este iertat? „Se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie, şi-i dă înapoi nevinovăţia.” (Iov 33:26). 5. Ce responsabilitate îi revine celui care a fost iertat? Cum dovedeşte el că apreciază darul iertării? „Atunci S-a ridicat în sus şi când n-a mai văzut pe nimeni, decât pe femeie, Isus i-a zis: ‚Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?’ ‚Nimeni, Doamne’ I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: ‚Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.’” (Ioan 8:10,11). „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” (Ioan 5:14). 6. Ce se întâmplă dacă, după ce a fost iertat, omul continuă să repete acele fapte de care se făcuse vinovat până atunci? „…Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea luişi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la neleguire şi la păcat; de aceea va muri în ele.” (Ezechiel 18:24). „…Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege. Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit – dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvârşeşte neleguirirea, atunci toată neprhănirea lui se va uita şi el va muri din pricina neleguirii pe care a săvârşit-o… Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!” (Ezechiel 33:12,13,18,19). 7. Ce fac de fapt acei care consideră că Dumnezeu îi va mântui în timp ce ei refuză schimbarea vieţii şi continuă să trăiască în păcat? „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare… Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă u veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei spre nenorocirea voastră, numai aşa vă văi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri din veşnicie în veşnicie. Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, care nu slujesc la nimic. Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi!... Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: ‚Suntem izbăviţi!’… ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni!” (Ieremia 7:3-10).

8. Cine este responsabil pentru soarta acelora care procedează astfel? „În zilele acelea nu se va mai zice: ‚Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au sterpezit dinţii’, ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui.” (Ieremia 31:29,30). „Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău şi să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.” (Ieremia 2:19). 9. Cât de gravă poate fi continuarea intenţionată în păcat după ce omul a primit oferta iertării? „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.” (Evrei 10:26,27). 10. În contrast cu aceasta, care este experienţa acelora care, în urma iertării lor, aleg să-i rămână credincioşi lui Dumnezeu? „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ‚Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!’ Şi tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:1-5). „Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice: ‚Am păcătuit, am călcat dreptatea şi n-am fost pedepsit după faptele mele; Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul din groapă, şi viaţa mea vede lumina!’” (Iov 33:27,28).