Curric Final

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

CURRICULUMUL EDUCAŢIEI COPIILOR DE VÎRSTĂ TIMPURIE ŞI PREŞCOLARĂ (1-7 ANI) ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Chişinău 2006

Coordonatori: Eugen Coroi, dr. în pedagogie, Aglaida Bolboceanu, dr. habilitat în psihologie, Stela Cemortan, dr. habilitat în pedagogie, Valentina Botnari, dr. în pedagogie Recenzenţi:

Autori: A. Bolboceanu, dr habilitat în psihologie; Larisa Cuzneţov, dr. habilitat în pedagogie; Stela Cemortan, dr. habilitat în pedagogie; Valentina Botnari, dr. în pedagogie; Maria Pereteatcu, dr. în pedagogie; Galina Chirică, dr. în pedagogie; Eugen Coroi, dr. în pedagogie; Ala Stîngă, dr. în pedagogie; Florica Rusu; Eufimia Musteaţă; Ion Boian, dr. în pedagogie Redactare: Aliona Paniş Tehnoredactare: Tatiana Voinovan Machetare computerizată:

E.Coroi (coord.), A.Bolboceanu (coord.), S.Cemortan (coord.), V.Botnari (coord.), L.Cuzneţov et al., Сurriculumul educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară (1-7 ani) în Republica Moldova, Chişinău, 2006

2

CUPRINS: CADRUL DE REFERINŢĂ.............................................................................................................................4 VÎRSTA 1-3 ANI............................................................................................................................................13 Cunoaşterea lumii, dezvoltarea personală şi socială...................................................................................13 Dezvoltarea limbajului şi a comunicării.......................................................................................................16 Educaţia fizică şi educaţia pentru sănătate..................................................................................................17 Educaţia prin arte...........................................................................................................................................20 VÎRSTA 3-7 ANI.............................................................................................................................................24 Dezvoltarea personală, educaţia pentru familie şi viaţa în societate..........................................................24 Dezvoltarea limbajului şi a comunicării.......................................................................................................28 Dezvoltarea limbajului şi comunicării orale........................................................................................28 Formarea premiselor citirii şi scrierii...................................................................................................30 Ştiinţe, cunoaşterea mediului şi cultura ecologică ......................................................................................32 Formarea reprezentărilor elementare matematice................................................................................32 Educaţia pentru mediul natural şi cultură ecologică............................................................................36 Educaţia prin arte...........................................................................................................................................39 Educaţia literar-artistică.......................................................................................................................39 Educaţia muzicală................................................................................................................................41 Arte plastice.........................................................................................................................................44 Educaţia fizică şi educaţia pentru sănătate..................................................................................................50 Educaţia fizică.....................................................................................................................................50 Educaţia pentru sănătate......................................................................................................................52 Surse bibliografice utilizate în elaborarea curriculumului.............................................................................54 Surse bibliografice recomandate educatorilor pentru realizarea curriculumului.........................................56

3

CADRUL DE REFERINŢĂ

Preambul Curriculumul pentru „Educaţia timpurie” constituie un document de politica educaţională care reflecta concepţia pedagogica asupra educaţiei copilului din Republica Moldova la vîrsta timpurie şi preşcolară, de la 1 la 7 ani. Rolul acestui document este acela de a orienta cadrele didactice în proiectarea, organizarea si realizarea activităţilor educaţionale din perspectiva unei noi viziuni pedagogice asupra copilului şi educaţiei. Acest curriculum este primul document elaborat dintr-un set de documente preconizate pentru educaţia timpurie şi preşcolară: ghidul de implementare a curriculumului, standardele educaţiei, materiale didactice, etc. Implementarea lui se va realiza cu sprijinul materialelor enumerate. Toate cadrele didactice vor aplica curriculumul în acord cu Concepţia educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară revizuită, cu Legea Învăţămîntului din Republica Moldova şi cu Convenţia ONU despre drepturile copiilor. Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la cea de a XXVI-a Sesiune Specială din data de 10 mai 2002 cuprinde principiile care ghidează mişcarea globală internaţională de construcţie a unei lumi demne pentru copii şi care constituie, de asemenea, jaloane pentru construcţia unui sistem de educaţie timpurie a copiilor. Dintre aceste principii următoarele constituie cheia de boltă pentru soliditatea si viabilitatea acestui sistem: • Interesele superioare ale copiilor trebuie sa fie principalul obiectiv pentru toate acţiunile legate de copii. • Investiţia în copii şi respectarea drepturilor lor este una dintre modalităţile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei. • Orice copil este născut liber si egal în demnitate si drepturi. • Copiii trebuie sa aibă parte de un start cît mai bun în viaţă. • Copiii şi adolescenţii sînt cetăţeni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toţi. • Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită reînnoirea voinţei politice, mobilizarea si alocarea unor resurse suplimentare la nivel naţional si internaţional, avînduse în vedere urgenţa si gravitatea nevoilor speciale ale copiilor. • O lume mai bună pentru copii este o lume în care toţi copiii se vor putea bucura de anii copilăriei – un timp al jocului si al învăţării, cînd copiii sînt iubiţi, respectaţi si alintaţi, cînd drepturile le sînt promovate şi protejate, fără nici un fel de discriminare, cînd siguranţa si bunăstarea lor sînt considerate primordiale şi cînd se pot dezvolta în sănătate, pace si demnitate. Curriculumul privind educaţia timpurie şi preşcolară, avînd un puternic caracter inclusiv, se referă la toţi copiii de la 1 la 7 ani din Republica Moldova, indiferent de sex, etnie, statut socioeconomic, religie. 1. Ce înseamnă educaţie timpurie şi preşcolară? Conform National Association for the Young Children (NAYEC), educaţia timpurie este definită ca „servicii destinate copiilor de la naştere la 7/8 ani în cadrul diferitelor tipuri de programe (normal, prelungit, etc.) oferite în creşe, acasă, în grădiniţe şi şcoli primare, precum şi în cadrul programelor de recreaţie”1. Educaţia timpurie vizează atît acţiunile desfăşurate în cadrul serviciilor 1

National Association for the Education of Young Children, Early childhood teacher education guidelines, Washington DC, 1982 apud Seefeld, Carol, Barbour, Nita, Early Childhood Education. An introduction., 3rd ed., Macmillan College 4

oferite de instituţii cît şi a celor oferite de familie şi pentru familie, de aceea este foarte importantă asigurarea unei pregătiri a părinţilor, îndeosebi a celor care nu apelează la servicii instituţionale, în privinţa modului în care ar trebui să acţioneze ca instanţă educaţională. Curriculumul educaţiei timpurii şi preşcolare, bazîndu-se pe periodizările efectuate de J. Piaget, E. Erickson, D. Elconin, J. Bruner, A. Freud ş. a., vizează 2 perioade de vîrstă: copilăria timpurie – 1-3 ani; perioada preşcolară – 3-7 ani. Educaţia în aceste perioade presupune: - asigurarea unui mediu securizant fizic şi afectiv, stimulativ din punct de vedere cognitiv şi social pentru toţi copiii indiferent de sex, etnie, mediu de provenienţă, apartenenţă religioasă; - considerarea particularităţilor de vîrstă şi individuale ale copiilor pentru a asigura atingerea maximumului de potenţial de dezvoltare de care dispune fiecare copil; - existenţa unui curriculum care să pornească de la cunoaşterea profundă a copilului pentru a asigura progresul acestuia în toate domeniile dezvoltării; - asigurarea pregătirii tuturor celor care participă direct la educaţia copilului pentru a oferi coerenţă, consecvenţă şi unitate influenţelor educaţionale; - asigurarea unui parteneriat între toate instituţiile care oferă servicii copiilor de la naştere la 7 ani; - conştientizarea importanţei determinante pe care o are această perioadă de vîrstă pentru întreaga dezvoltare de mai tîrziu a copilului, prin aceasta oferind servicii de educaţiei de calitate. 2. De ce un nou curriculum? Necesitatea dezvoltării unui nou curriculum este determinată de: redefinirea rolului educaţiei timpurii în formarea personalităţii individului; noile rezultate ale cercetărilor privind educaţia timpurie; redefinirea rolului educaţiei în viaţa individului din perspectiva educaţiei permanente; schimbările economice şi sociale din Republica Moldova şi din lume. Cercetările psihologice, pedagogice, antropologice recente schimbă viziunea asupra copilului şi rolului lui în propria educaţie. În prezent, copilul este tratat ca subiect, ceea ce presupune participarea lui activă în procesul de formare a propriei personalităţi din momentul naşterii. Lumea din jur, evenimentele, fenomenele sînt percepute, trăite şi însuşite de copil prin prisma propriilor trebuinţe, necesităţi fiziologice şi psihologice care se manifestă din primele zile de viaţă. Această nouă viziune, precum si schimbările care se produc la ora actuală atît în Republica Moldova cît şi în lume, necesită o reconsiderare a curriculumului pentru educaţia timpurie şi preşcolară din perspectiva asigurării tuturor condiţiilor pentru dezvoltarea integrală, normală şi deplină a copilului în funcţie de potenţialul de care dispune. Centrarea pe copil reprezintă o cerinţă esenţială a dezvoltării unui curriculum actual. a) b) c) d)

3. Noua perspectivă asupra copilăriei şi copilului Subiectualitatea copilului în perioadele timpurii se manifestă în activismul lui cognitiv şi motor, în trebuinţe şi tendinţa de a le satisface, în emoţii şi impulsuri, în selectivitatea atenţiei, perceperii, memoriei. Cercetările recente în domeniul psihologiei demonstrează importanţa deosebită a perioadelor timpurii din viaţă pentru formarea personalităţii. Cu cît copilul este mai mic cu atît este mai mare receptivitatea faţă de influenţele spontane sau special organizate ale mediului şi cu atît sînt mai durabile efectele acestor influenţe. Din acest punct de vedere primele perioade din viaţă sunt deosebit de valoroase pentru constituirea personalităţii. Copilul trăieşte primele experienţe de interacţiune cu oamenii, natura şi obiectele, cunoaşte cultura şi valorile umane. În Publishing Company, New York, 1994, pag. 13. 5

această perioadă se pun bazele formării personalităţii şi a individualităţii copilului, a sănătăţii fizice şi psihice. Multe cercetări au indicat importanţa decisivă pe care o au intervenţiile asupra copilului încă din perioada prenatală, continuînd apoi cu naşterea, primii trei ani de viaţă, pînă la finalul copilăriei timpurii. Etapele parcurse de copil în aceasta perioadă pun bazele dezvoltării lui ulterioare şi sînt cruciale. Teoreticieni precum Dewey, Vîgotsky, Piaget, Erickson prin teoriile lor asupra dezvoltării copilului, au contribuit la conturarea unei viziuni integrale asupra educaţiei acesteia, în care copilul este autorul propriei lui învăţări parcurgînd mai multe stadii de dezvoltare. Sursa învăţării lui o constituie diversitatea experienţelor (cognitive, sociale, emoţionale, fizice) pe care copilul le trăieşte. De aceea este foarte importantă încurajarea trebuinţelor naturale ale acestuia de explorare, de experimentare, a curiozităţii, a dorinţei de a comunica şi de a relaţiona. Asemenea viziune asupra copilului modifică şi concepţia asupra esenţei procesului educaţiei, care, şi în perioadele timpurii, trebuie considerată o interacţiune între subiecţi, între două părţi active, nu doar influenţa educatorului asupra copilului educat. Centrarea pe copil a atras atenţia asupra considerării tendinţelor naturale care există în copil, pe care educatorul şi părintele trebuie sa le urmeze, sa le stimuleze si sa le valorifice in construirea contextelor şi situaţiilor in care copilul învaţă. Prezentul Curriculum al Educaţiei Timpurii valorizează perioadele copilăriei timpurii şi preşcolare, apreciază importanţa lor pentru formarea unei personalităţi armonioase, promovează abordarea holistică a dezvoltării şi egalitatea şanselor în conjugare cu respectul autonomiei copilului, a nevoilor lui personale. Principii care au stat la baza elaborării curriculumului Actualul curriculum a fost elaborat pe baza noilor perspective asupra copilului şi a copilăriei şi, totodată, a unei educaţii care promovează valorile societăţii secolului XXI. Viitorii cetăţeni ai societăţii moldoveneşti au nevoie de competentele necesare adaptării la noile schimbări de ordin social, economic, cultural. Aceste competente se construiesc începînd cu copilăria timpurie. De aceea respectul pentru unicitatea fiecăruia, pentru nevoile şi interesele fiecăruia, acordarea de oportunităţi egale de acces la educaţie şi dezvoltare, precum şi formarea unor personalităţi autonome, capabile de a alege şi a decide, tolerante, responsabile, creative şi flexibile reprezintă repere esenţiale în construirea acestui curriculum. Principiile enumerate mai jos indică valorile fundamentale care au stat la baza elaborării Curriculumului educaţiei timpurii şi preşcolare: o Principiul educaţiei centrate pe copil (respectarea şi valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor, trebuinţelor şi caracteristicilor acestuia) o Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la educaţie, dreptul la liberă exprimare etc.) o Principiul învăţării active (crearea de experienţe de învăţare în care copilul este autorul propriei învăţări) o Principiul dezvoltării integrate (printr-o abordare integrată a activităţilor, transdisciplinară) o Principiul interculturalităţii (cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea valorilor naţionale şi ale celorlalte etnii) o Principiul echităţii şi nondiscriminării (dezvoltarea unui curriculum care să asigure în egală măsură oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie sau statut socio-economic) o Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi copilul educat (dependenţa rezultatelor educaţiei de ambele părţi participante în proces, de individualitatea copilului, cît şi de personalitatea educatorului/părintelui). 4. Ce aduce nou acest curriculum? 6

-

Acest document se distinge printr-o nouă perspectivă asupra: rolului acordat copilului în propria sa devenire; importanţei acordate dezvoltării personale a copilului şi educaţiei pentru sănătate; rolului primordial acordat jocului, în special, jocului cu subiect pe roluri în învăţare; rolului personalităţii educatoarei în procesul de învăţare, în interacţiunea cu copilul; modului în care situaţiile şi experienţele de învăţare trebuie construite în spaţiul instituţiei de educaţia timpurie, acordînd libertate de manifestare copilului; modului în care mediul educaţional necesită a fi organizat; rolului important pe care îl deţine parteneriatul real şi deschis între educatori si părinţi.

Cuvintele-cheie privind învăţarea în perioada timpurie şi preşcolară sînt: stimulare senzoriomotorie (în special pentru copiii sub 3 ani), explorare, experimentare, socializare, rezolvare de probleme. Principiile aplicării Curriculumului educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară sînt cele care orientează practica didactică a educatoarelor din instituţiile de educaţie timpurie şi preşcolară. Acestea sînt principii care stau la baza opţiunilor metodologice ale educatoarei, a organizării tuturor activităţilor în sala de grupă. În strînsa corelaţie cu valorile promovate de acest curriculum, aceste principii sînt: - principiul individualizării (organizarea activităţilor ţinînd cont de ritmul propriu de dezvoltare a copilului, de nevoile şi interesele sale, asigurîndu-se libertatea copiilor de a alege activităţi şi sarcini în funcţie de interesele şi nevoile sale), - principiul învăţării bazate pe joc (jocul este activitatea fundamentală a copilului între 1-7 ani prin care acesta se dezvoltă natural; jocul, toate tipurile (jocuri didactice/jocuri spontane, jocuri practice, jocuri manipulative, jocuri simbolice) trebuie să stea la baza conceperii activităţilor didactice de toate tipurile), - principiul diversităţii contextelor şi situaţiilor de învăţare (oferirea de către educatoare în mediul educaţional de contexte şi situaţii de învăţare cît mai diverse, care să solicite implicarea copilului sub cît mai multe aspecte: cognitiv, emoţional, social, motric), - principiul alternării formelor de organizare a activităţii: frontal, în grupuri mici, în perechi şi individual şi a strategiilor de învăţare, - principiul parteneriatului cu familia şi cu comunitatea (este necesar ca între educatoare şi familie să se stabilească relaţii de parteneriat care să asigure continuitate şi coerenţă în demersul educaţional; familia trebuie considerată un partener activ, nu doar receptor al informaţiilor furnizate de educatoare referitoare la progresele realizate de copil; totodată e importantă înţelegerea valorii educaţiei în perioadele timpurii şi preşcolare pentru comunitate şi participarea comunităţii) Strategii de predare-învăţare Cadrul didactic dispune de libertatea de a alege strategiile didactice care răspund cel mai bine exigentelor educaţiei centrate pe copil. În acest sens, respectarea particularităţilor individuale, a ritmului propriu de învăţare şi valorificarea potenţialului fiecărui copil reprezintă cerinţe de baza. Strategiile pe care le aleg cadrele didactice trebuie să se sprijine pe principiile metodologice de aplicare a curriculum-ului enumerate mai sus. Recomandările metodologice privind aplicarea acestui curriculum vizează, în special, următoarele aspecte: - Dezvoltarea integrală a copilului necesită un mod integrat de abordare de către cadru didactic a activităţilor desfăşurate în creşe şi grădiniţe. Jocul, modul natural de a învăţa al copilului, reprezintă un exemplu concludent de activitate integrata, interdisciplinară. - Un alt mod de a integra experienţele de învăţare ale copiilor corespunzătoare diferitelor domenii de dezvoltare îl constituie activităţile tematice. Proiectarea unor astfel de activităţi constituie 7

-

un sprijin pentru copil în înţelegerea integrata a lumii înconjurătoare. Învăţarea bazată pe proiect (metoda proiectului) reprezintă un mod de proiectare a unei activităţi tematice şi constituie o modalitate prin care copilul participă la o mare diversitate de experienţe de învăţare şi care sprijină integrarea achiziţiilor de diferite tipuri dobîndite de copil. Învăţarea prin cooperare (utilizarea grupurilor mici de 3–5 copii şi a învăţării in pereche) reprezintă un mod natural prin care copiii învaţă unii de la alţii şi prezintă un mare avantaj din punct de vedere al dezvoltării socio-emotionale a copilului.

Noi roluri ale cadrului didactic Educatorul trebuie sa fie un colaborator, un partener al copilului în interacţiunea acestuia cu mediul, în scopul de a-l însuşi, de a-l stăpîni şi transforma. El trebuie să asigure şanse egale pentru toţi copiii, să respecte drepturile lor personale şi sociale, să le asigure confortul emoţional, protecţia vieţii şi sănătăţii lui. Principalele dimensiuni ale rolurilor şi cerinţelor îndeplinite de educator: -

facilitator al învăţării: creează contexte de învăţare cît mai variate, cît mai stimulative, cît mai adaptate particularităţilor individuale ale copiilor, oferind copiilor opţiuni diferite şi lăsîndu-i pe ei să aleagă între ocazii şi materiale diverse; fin observator al progresului copilului, luînd în consideraţie particularităţile lui individuale, interesele şi nevoile lui; reflexivitatea şi empatia cadrelor didactice, pentru a considera şi reconsidera permanent rezultatele observărilor asupra copiilor, a analiza cu atenţie şi a lua decizii adecvate; adoptarea de către cadrul didactic a unor atitudini flexibile şi creative în faţa rezolvării problemelor educaţionale cu care se confruntă; acceptarea noului, a soluţiilor variate şi flexibile, care să corespundă nevoilor diverse ale copiilor; flexibilitatea în planificări, decizii şi activităţi; partener real al părinţilor prin schimbarea informaţiilor despre copil pentru a construi o imagine cît mai fidelă despre progresul acestuia, vizite acasă, schimb de experienţe şi practici; parteneriatul cadrului didactic cu colegii, cu specialiştii şi cu membrii din comunitate care îi pot sprijini efortul educativ.

Rolul familiei ca prim educator al copilului şi partener în educaţia copilului •

• •

Statutul familiei ca prim educator al copilului reprezintă un factor important în stabilirea parteneriatului între instituţiile de educaţie timpurie şi familie. Eforturile depuse de părinţi şi educatori trebuie să se bazeze pe un schimb bogat de informaţii, de experienţe şi pe colaborare in asigurarea celor mai bune condiţii de creştere şi dezvoltare ale copiilor. Familia reprezintă mediul socio-cultural în care copilului s-a născut şi în care creşte şi de aceea este foarte important respectul pentru moştenirea culturală a fiecărei familii şi valorificarea acesteia în spaţiul grupei. Părinţii trebuie să regăsească un sprijin în instituţia de educaţie timpurie, să se simtă bineveniţi pentru a colabora cu educatorii şi a participa la orice activităţi realizate cu copiii. Aici ei trebuie să fie familiarizaţi cu: o informaţii privind particularităţile de vîrstă ale copilului, o importanţa intervenţiilor educaţionale, o rolul important al mediului stimulativ cu care copiii interacţionează o necesitatea asigurării protecţiei şi securităţii fizice şi emoţionale a mediului o activităţile care se desfăşoară în instituţia de educaţie timpurie 8

•

Cooperarea dintre părinţi şi educatori este esenţială pentru a asigura coerenţa şi consecvenţa acţiunii educaţionale a celor doi factori de educaţie asupra copilului, precum si a celor doua medii in care copilul trăieşte cea mai mare parte din perioada lui timpurie.

Noi cerinţe faţă de mediul educaţional Specificul dezvoltării în perioada timpurie şi în cea preşcolară solicită organizarea atentă a mediului de învăţare – o condiţie esenţială pentru stimularea dezvoltării copilului în această perioadă. • Mediul de învăţare în instituţiile preşcolare va fi organizat astfel, încît să stimuleze activitatea şi creativitatea copiilor, dorinţa de a se implica în activităţi, să sugereze şi să motiveze comportamente cognitive, de colaborare, de participare şi de cultură igienică. • Materialele cu conţinut demonstrativ-stimulativ se vor expune la nivelul cîmpului vizual al copiilor, fiind schimbate periodic în dependenţă de obiectivele la zi. • Copiii vor avea acces la produsele activităţii lor; la îndemînă li se vor pune, în cantităţi suficiente, diverse materiale şi jucării care să le stimuleze ideile şi acţiunile. • În creşe şi grădiniţe, în camerele de grupe şi pe teren se vor amenaja diverse zone pentru jocurile şi activităţile independente sau în grup ale copiilor: jocuri dinamice, zonă cu apă şi nisip, zonă de construcţii, zonă de familiarizare cu natura, zona de interacţiune cu cartea şi imaginile, zonă pentru jocuri de rol, zonă pentru jocuri de masă, manipulative etc. • Obiectele ce formează mediul educaţional vor fi adecvate particularităţilor psihologice şi de vîrstă, vor răspunde cerinţelor estetice şi sanitare. O nouă perspectiva asupra evaluării copilului Evaluarea progresului realizat de copilul preşcolar în dezvoltare presupune determinarea posibilităţilor tranziţiei copilului mic la noile condiţii de viaţă (cele din grădiniţă), a nivelului de formare a conduitelor socială, afectivă, cognitivă, verbală, motrice la finele perioadei timpurii şi la finele preşcolarităţii. Rezultatele evaluării vor fi utilizate pentru a preciza trebuinţele de dezvoltare a fiecărui copil pe parcursul vîrstei şi a efectua corectările de rigoare în ceea ce priveşte strategiile didactice. Evaluarea nivelului performanţelor copiilor de diverse vîrste, inclusiv a celor de vîrstă timpurie are un rol esenţial, întrucît constituie o modalitate obiectivă de punere în evidenţă a progresului realizat, reprezintă rezultatele procesului educaţional, care trebuie şi pot fi obţinute prin diverse tehnologii pedagogice în baza cerinţelor curriculare. Evaluarea furnizează totodată şi informaţia necesară pentru implementarea unor procedee de formare continuă şi stabilire a continuităţii în procesul de educaţie a copiilor. Pornind de la particularităţile de vîrstă ale copiilor şi de la faptul că ei nu pot citi şi scrie, considerăm necesar a elabora instrumente simple cu ajutorul cărora în formă de joc s-ar putea efectua evaluarea principalelor conduite ale personalităţii în devenire şi, totodată, s-ar determina gradul general de dezvoltare a personalităţii copilului. Deoarece evaluarea vizează eficienţa educaţiei prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de copii în activităţile lor, pedagogii vor urmări consecinţele acţiunii întreprinse în vederea formării personalităţii copilului în ansamblu. Astfel vor fi preconizate activităţi de evaluare care se vor realiza de către educatori prin strategii didactice adecvate, încheindu-se cu aprecieri asupra funcţionării interne a acţiunii educaţionale şi anume evaluarea cunoştinţelor, a conduitelor obţinute de fiecare copil la finele fiecărui an, cît şi a atitudinilor formate. E necesar să se utilizeze cele trei tipuri de evaluare: iniţială, curentă (formativă) şi finală (sumativă). Aceste tipuri de evaluare trebuie promovate pe parcursul anului, deoarece fiecare dintre ele îşi are scopul şi rolul său. 9

Evaluarea iniţială se va face în lunile septembrie, octombrie pentru a evidenţia nivelul de dezvoltare iniţială a copiilor. În procesul educaţional o atenţie deosebită se va acorda evaluării formative. Ea se va realiza în funcţie de obiectivele-cadru şi a celor de referinţă, prevăzute de Curriculum. Înregistrarea progresul copilului se va raporta la performanţele lui anterioare de atingere a obiectivelor cadru şi de referinţă şi nu la performanţele obţinute de alţi copii sau de grup. Educatorii vor efectua evaluarea într-o atmosferă constructivă şi binevoitoare fără a-i stresa pe copii. Realizarea evaluării va fi supusă următoarelor cerinţe: o Evaluarea se va promova pe un fond afectiv pozitiv, fără a provoca copilului emoţii negative, consolidîndu-se încrederea în sine şi dorinţa de a persevera. o Obiectul evaluării va fi conduita copilului, acţiunile, produsele activităţii sale într-o situaţie concretă, copilul ca personalitate fiind tratat permanent cu respect şi dragoste. o Copiii se vor implica în procesul de evaluare, fiind încurajaţi să-şi analizeze şi să-şi aprecieze propriile performanţe. o Comparaţiile se vor referi la rezultatele precedente şi cele actuale ale copilului, şi nu la diferenţele dintre copii. o Educatorul va observa şi va încuraja succesele fiecărui copil, fără a trece pe cineva cu vederea. Educatorii sînt liberi în alegerea metodelor şi modalităţilor de evaluare şi apreciere. Important este ca evaluarea să aibă pentru cadrele didactice un rol proiectiv, iar pentru copii - o funcţie constructivă, de încurajare şi să nu constituie un factor de inhibiţie, refuz sau blocaj. Dintre metodele care pot fi utilizate, din punctul de vedere al specificului de vîrstă şi al obiectivelor educaţiei preşcolare, sînt: observaţia, convorbirea, probele practice, portofoliul şi testarea. Observaţia curentă are un caracter permanent şi permite educatorilor să-şi culeagă informaţii despre progresul fiecărui copil în parte, dar şi al întregului grup de copii. Cu ajutorul observaţiei educatorul poate urmări sistematic comportamentul copilului pe tot parcursul zilei, de la venirea în instituţie pînă la plecare: în momentele de început al zilei, în timpul activităţilor frontale, de grup sau individuale, al jocurilor spontane sau organizate, la masa, în momentele de tranziţie de la o activitate la alta, la baie, la finalul programului. Educatorul trebuie să urmărească progresul copilului sub toate aspectele dezvoltării sale cognitiv, socio-emotional, motric: - cunoştinţe, deprinderi, abilităţi; - atenţie, memorie, gîndire, limbaj; - interese, aptitudini, motivaţie; - relaţiile cu copii de aceeaşi vîrstă, cu copii de altă vîrstă, cu adulţii - dezvoltare motrică. Chestionarea orală se efectuează în formă de conversaţie, joc. Ea permite educatorilor să verifice cum au însuşit copiii anumite cunoştinţe despre un anume fenomen, obiect, calitatea lui; despre deprinderile care s-au format; capacitatea de a opera cu reprezentările formate şi informaţia însuşită; priceperea de a le aplica şi transpune în jocuri şi alte activităţi. Chestionarea orală este o metodă reuşită pentru studierea individualităţii copilului preşcolar şi a nivelului obţinut în dezvoltarea sa. Probele practice (prin jocuri, exerciţii) permit verificarea aplicării cunoştinţelor acumulate. Prin intermediul acestei metode se pot verifica cunoştinţele şi competenţele preşcolarilor în dezvoltarea vorbirii, matematică, ştiinţele naturii, desen, literatură, muzică, educaţie fizică şi alte domenii de cunoaştere. Testarea. Această metodă de evaluare are structură şi caracteristici specifice. Testul oferă posibilităţi de măsurare mai exactă a performanţelor obţinute de copii; are însuşiri de investigaţie experimentală, permite să se verifice mai precis nivelurile obţinute; conţine un grad sporit de 10

obiectivitate în apreciere. Se va evita cu desăvîrşire crearea unei atmosfere tensionate la aplicarea testului. El trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă destinsă de joc. Portofoliul este o metodă ce constă în colectarea intenţionată şi sistematică a produselor activităţii copilului, precizînde-se pe produse data realizării lor, cu comentariile educatorului referitor la succesele acestuia vizavi de obiectivele educaţionale şi la reflectarea progresului copilului în documentele colectate. Metoda portofoliului permite să obţinem indicatori clari (ilustrate, documente) ai dezvoltării copilului într-un interval de timp, gradul implicării copilului în activitate şi particularităţile dezvoltării lui individuale. Portofoliul reprezintă un instrument util de cunoaştere a copilului şi pentru părinţi, care pot observa studiindu-l evoluţia copilului de-a lungul anilor de educaţie timpurie şi aprecierile educatorului în raport cu aceasta. Aprecierea rezultatelor evaluării se efectuează, de obicei, în instituţiile preşcolare prin calificative de tipul: "foarte bine", "bine", "suficient", "nu este de ajuns" etc. Educatoarea mai poate aprecia prin cuvintele "m-ai bucurat mult" sau "sunt sigură că data viitoare vei reuşi mai bine", "sunt mîndră de lucrarea ta" ori „trebuie să mai lucrezi un pic şi va fi foarte bine” etc. Utilizarea corectă a acestor calificative contribuie la: - cultivarea motivaţiei copiilor faţă de învăţătură; - oferirea unor repere de autoapreciere, autoevaluare; - formarea maturităţii şcolare; - exprimarea aprecierii rezultatelor; - constatarea nivelului individual de dezvoltare a fiecărui copil. Evaluarea va fi realizată şi în formă de jocuri didactice, mobile, exerciţii practice, activităţi colective în sala de grup, la plimbare, în excursii. Nu vor fi utilizate aprecieri ale copiilor între ei, ci încurajări ale copiilor între ei. De asemenea, părinţilor li va explica necesitatea ca aprecierile propriilor copii să se raporteze întotdeauna la etapele anterioare de realizare de către aceştia a unor activităţi, sarcini şi nu la performanţele altor copii. Criteriul principal al succesului copilului în dezvoltarea sa va fi diferenţa dintre rezultatele ultimei şi penultimei evaluări. 5. Obiectivele generale pentru educaţia timpurie (1-7 ani) vizează: -

dezvoltarea integrală normală şi deplină a copilului, valorificîndu-se potenţialul fizic şi psihic al acestuia, respectîndu-se ritmul propriu de dezvoltare a acestuia, nevoile sale afective şi specificul activităţii sale de bază – jocul; dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi mediul pentru a dobîndi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi. Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor şi experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare; descoperirea de către fiecare copil a propriei indentităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive; sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.

6. Structura programelor ariilor curriculare Obiectivele majore ale educaţiei preşcolare au fost specificate, stabilind obiective generale pentru educaţia copiilor de vîrstă timpurie (1-3 ani) şi a preşcolarilor de la 3 la 7 ani. o o o o

Pentru perioada de 1-3 ani au fost stabilite următoarele arii curriculare: Cunoaşterea lumii, dezvoltarea personală şi socială Dezvoltarea limbajului şi a comunicării Educaţia fizică şi pentru sănătate Educaţia prin arte 11

o o o o o

Ariile curriculare pentru educaţia copiilor de vîrstă preşcolară (3-7 ani) sînt: Dezvoltarea personală, educaţia pentru familie şi societate Dezvoltarea limbajului şi a comunicării Ştiinţe, cunoaşterea mediului şi cultura ecologică. Educaţia fizică şi pentru sănătate Educaţia prin arte

-

Fiecare arie curriculară conţine: obiective-cadru obiective de referinţă exemple de activităţi de învăţare exemple de conţinuturi şi mijloace de realizare a activităţilor.

Pentru realizarea obiectivelor stipulate, educatorul va utiliza conţinuturile educaţionale exemplificate, selectîndu-le în raport direct cu particularităţile grupului de copii şi obiectivele educaţionale la zi, luîndu-se în consideraţie nivelul dezvoltării ştiinţifico-tehnice al societăţii, vîrsta copiilor, nevoile lor de dezvoltare, capacitatea de achiziţionare şi solicitările realităţii actuale. Un criteriu de selecţie va fi capacitatea conţinuturilor de a fi utile pentru atingerea obiectivelor. Acelaşi conţinut poate fi utilizat pentru atingerea mai multor obiective de referinţă. Domeniile de cunoaştere, de care ţin conţinuturile, sînt sănătatea şi cultura fizică, eu-l, societatea şi familia, mediul natural şi cultura ecologică, artele şi ştiinţele. Obiectivele educaţionale incluse în curriculum sînt distribuite convenţional pe arii curriculare, pentru a accentua importanţa unor acţiuni, informaţii, aspecte ale dezvoltării. Ele se vor realiza însă, în dependenţă de caz, uneori integrat, transdisciplinar, iar alteori monodisciplinar. Cadrele didactice sînt chemate să organizeze procesul educativ astfel încît obiectivele prevăzute în cadrul diferitor module să se intercaleze atît pe orizontală cît şi pe verticală.

12

EDUCAŢIA COPIILOR DE VÎRSTA TIMPURIE (1-3 ANI)

13

Stimularea dezvoltării emoţionale. Comportamentul adecvat al adulţilor. Programa oferă mult spaţiu pentru creativitatea educatoarei. Situaţia/contextul educaţional este creat în fiecare zi, determinat fiind de parametrii „aici” şi „acum” ai copiilor concreţi. Educatoarea se conduce de următoarele valori: • dragoste şi respect pentru copii şi familiile acestora; • schimbare continuă; • deschidere. În grupele de creşă o atenţie deosebită i se acordă dezvoltării emoţionale. De la vîrsta cea mai fragedă copiii încearcă sentimente de bucurie şi dragoste, de supărare şi frustrare, de tristeţe şi ruşine, frică şi îngrijorare, încredere şi satisfacţie, recunoştinţă şi mîndrie. Educatoarea realizează faptul că nu există sentimente corecte sau incorecte, ele toate fiind semnificative. Lucru şi mai important, ea le spune copiilor şi îngrijitorilor cum se simt aceştia. Dorind să canalizeze dezvoltarea emoţională a copiilor într-o direcţie potrivită, educatoarele trebuie: Să accepte fobiile copiilor şi să nu-i impună să facă lucruri de care se tem. Atunci cînd adulţii nu reacţionează la semnalele emoţionale ale copiilor, aceştia îşi creează impresia că sentimentele lor nu contează sau sunt greşite. Cînd copilul este forţat, încrederea lui de sine suferă o lovitură dureroasă. Educatoarele recunosc temerile-fobiile copiilor şi le lasă să treacă cu timpul. Să accepte sentimentele copiilor şi să nu le nege. Uneori adulţii nu acceptă unele sentimente, ba chiar le interzic: „Nu te teme“, „Nu-i frumos să te superi“, „Zîmbeşte“. Cu fraze de tipul acestora atît educatoarele, cît şi membrii familiei le dau de înţeles copiilor că sentimentele lor sunt greşite şi trebuie evitate. Toţi educatorii copiilor sunt încurajaţi să accepte sentimentele acestora aşa cum sunt şi să le explice de ce trebuie să se poarte într-un fel sau altul. Sentimentele copiilor nu trebuie să fie luate în derîdere sau să fie subapreciate. Copiii se simt ofensaţi cînd adulţii le zic: „Nu fi mic“ sau „Doar nu vrei să-i spun bunicii că eşti rău“. Copiii care sunt ruşinaţi devin necrezători, nesiguri, se simt inferiori. Acestea nu contribuie deloc la un comportament mai bun sau la starea de bine a copiiilor. Dacă nu vrem să ofensăm sentimentele copiilor mici, vor reţine că sentimentele lor sunt foarte sincere şi legitime. Să recunoască situaţiile dureroase şi să nu ascundă realitatea. Deseori, vrînd să-i protejeze pe copii de trăiri puternice, adulţii nu spun ceea ce aşteaptă copilul. Înţelegînd cît de importante sunt sentimentele copiilor mici, educatoarea va zice: „Ştiu că eşti trist fiindcă mama pleacă, dar ea se va întoarce curînd“. Adevărul spus în cuvinte simple permite să se evite o miciună. Să fie consecvenţi şi să nu-şi schimbe brusc comportamentul. Deseori copiii nu se miră de acţiunile adulţilor, deoarece aceştia nu rareori se comportă inexplicabil. Totuşi, o schimbare bruscă a dispoziţiei – cînd bucuria trece în supărare sau atenţia în indiferenţă – trezeşte la copii teamă şi rezistenţă. Trebuie neapărat să le explicaţi copiilor ce vreţi să faceţi şi comportamentul dumneavoastră să fie credibil şi predictibil. Să vorbească cu copiii despre sentimentele lor. Întrucît mai înţelese sunt propriile sentimente trăite, cel mai bine este ca ele să fie numite şi caracterizate atunci cînd apar. De exemplu, dacă educatoarea, văzînd că Tincuţa este supărată, zice: „Tincuţa, îmi pare că eşti supărată“, ea face legătura între sentimentul trăit şi conceptul de supărare. Adultul demonstrează că starea poate fi exprimată prin cuvinte. Iar dacă sentimentele sunt discutate, copiii le înţeleg mai uşor şi le pot stăpîni. Să-i observe cu atenţie pe copii. Fără contextul situaţiei este greu să-i înţelegi sensul. Trebuie să fie urmărite cu atenţie expresia feţei copilului, tonul vocii, mişcările corpului, precum şi 14

tot ce spune copilul. Se întîmplă să fie manifestări mai vehemente şi mai moderate, emoţii pozitive şi negative, dar toate trebuie discutate. Să nominalizeze emoţiile. Numiţi scurt ce simte copilul. Exprimaţi-vă simplu: „Arăţi cam trist“ sau „Pari mulţumit“. Să descrie cît mai divers emoţiile. Prin cuvinte cît mai variate esprimaţi gama largă de sentimente. Începeţi de la emoţiile de bază: fericit, supărat, trist şi speriat. Treptat treceţi la noţiuni înrudite: mulţumit, nemultumit, plictisit, mişcat. Prin intermediul corpului, feţei şi a vocii încercaţi să exprimaţi mai clar sensul cuvîntului necunoscut. Printr-o propoziţie suplimentară explicaţi cuvîntul utilizat: „Ionel, pari trist. Nu merge ceva“. Chiar dacă micuţii n-o să înţeleagă sensul fiecărui cuvînt care le descrie sentimentele, îi veţi obişnui că fie mai atenţi. Pe măsură ce copiii vor creşte, cuvintele vor căpăta mai mult sens şi îi vor ajuta să-şi înţeleagă mai bine sentimentele. Să-i ajute pe copii să observe emoţiile altora. Pentru ca să se înţeleagă bine cu alţii, copiii trebuie să ştie cum se simt alţi oameni în diverse situaţii. Această deprindere se educă treptat, educatoarea singură demonstrînd-o şi cultivînd-o la copii. Vorbiţi-le copiilor cum se simt alţii. Atenţionaţi-i la semnele comportamentale concrete tipice pentru o stare emoţională sau alta şi numiţi-le: „Anişoara rîde. Ea este fericită” sau „Ştefănel plînge, probabil e trist”. Atenţionaţi-i pe copii la evenimentele care provoacă un sentiment sau altul: „Mama Soficăi vine astăzi să ne citească poveşti. Sofica este foarte bucuroasă”. Să-i ajute pe copii să-şi verbalizeze emoţiile. Copiii mici consideră eronat că ceilalţi înţeleg imediat cum se simt ei într-o situaţie sau alta. De aceea adulţii urmează să-i încurajeze şi să-i ajute să-şi exprime emoţiile prin cuvinte. Să vorbească despre emoţii. Întrebaţi-i pe copii ce emoţii le provoacă nişte evenimente cotidiene: „La gustare vom avea mere. Cui îi plac merele?”. Să-i ajute pe copii să-şi exprime sentimentele, emoţiile verbal.. Trebuie să începeţi cu întrebări simple, care solicită răspunsul „da” sau „nu”, dar care îi fac pe copii atenţi la emoţii: „Cornel ţi-a luat pensula. Maria, ţi-a plăcut că a făcut aşa?”. Răspunsul Mariei îi va sugera lui Cornel că trebuie să se gîndească mai bine şi să ţină cont de sentimentele altora. Să accepte sentimentele copiilor şi să prevină comportamente negative. Mai întîi nominalizaţi ce simte copilul: „Eşti foarte supărat”. Apoi continuaţi gîndul: „Toţi ne supărăm cîte odată, dar eu nu pot să-ţi permit să te baţi. Doar pe Alecu îl doare cînd îl loveşti”.

15

CUNOAŞTEREA LUMII, DEZVOLTAREA PERSONALĂ ŞI SOCIALĂ Obiective cadru: • Dezvoltarea comunicării şi constituirea sistemului de atitudini emoţionale faţă de membrii familiei, alţi copii şi persoane adulte • Formarea imaginii pozitive despre sine, dezvoltarea autonomiei • Dezvoltarea bazei senzoriale, stimularea interacţiunii cu mediul, a cunoaşterii şi a activismului cognitiv • Formarea reprezentărilor generale şi a abilităţilor elementare de orientare în mediul natural şi social Obiective de referinţă Să identifice numele şi prenumele propriu, unele însuşiri fizice, psihice, de gen ale altor persoane.

Să manifeste atitudini pozitive faţă de membrii familiei şi faţă de persoanele din ambientul apropiat Să aplice regulile elementare de comunicare cu membrii familiei, rudele, persoanele din ambientul apropiat

Să participe la activităţile practice de menaj (adunarea jucăriilor, aranjarea mesei, curăţenia curentă, etc.)

Exemple de activităţi de învăţare Exercitarea adresării pe nume a membrilor familiei şi a altor persoane, a reacţiei adecvate la propriul nume Jocuri orientate spre memorizarea şi reproducerea adresei unde locuieşte, a creşei/grădiniţei Discuţii despre membrii familiei şi activitatea lor, Identificarea şi descrierea unor însuşiri ale obiectelor personale, ale jucăriilor, ale persoanelor apropiate Ghicitori-descrieri ale părţilor corpului Formularea răspunsurilor la întrebări despre exteriorul, activităţile, dorinţele şi jucăriile proprii, despre viaţa în creşă Recunoaşterea vocii proprii, a rudelor, a membrilor familiei la banda de magnetofon Participarea împreună cu părinţii, bunicii la activităţi în curte, grădină, la amenajarea odăii sale, a sălii de grup Observări asupra conduitei altor persoane şi verbalizarea impresiilor Conversaţie despre casa părintească, locul de trai Dialog despre emoţiile proprii, emoţiile altor copii şi adulţi în activităţile întreprinse împreună cu aceştia Exerciţii de dialog şi jocuri privind regulile de conduită Relatările educatorului şi demonstrarea ilustraţiilor despre activitatea în creşă, magazin, alte localuri publice Observări asupra activităţii oamenilor în casă, în curte, în sala de grupă Conversaţii pe baza unor imagini despre sărbători Participarea la pregătirea şi desfăşurarea zilelor de sărbătoare împreună cu rudele Jocuri cu subiect „Mama, tata şi eu”, „Familia mea”, „De-a creşa” Realizarea de activităţi practice de menaj în sala de grupă (pregătirea mesei, aranjarea jucăriilor etc.), în curtea grădiniţei, acasă împreună cu părinţii Jocuri împreună cu educatorul, părinţii, bunicii, alţi copii privind activităţile de menaj

16

Să identifice însuşiri ale obiectelor: culoarea, forma, dimensiunea, temperatura, gustul, etc.

Jocuri de recunoaştere a culorilor, formelor, dimensiunilor, temperaturii, gustului prin explorarea obiectelor din sala de grupă şi a obiectelor din natură, din parc, de pe terenul de joacă etc. Jocuri de construcţii, construirea unor obiecte simple Compunerea grupurilor din obiecte separate şi descompunerea în elementele lor Jocuri: „Dulce – mistreţ”, „Cald – rece” Tablouri cu imagini din natură

Să opereze gruparea obiectelor, seriere, distribuire, selectare, în baza diverselor însuşiri ale obiectelor Să aprecieze global cantitatea: unul, mult, puţin

Selectarea obiectelor mari, mici, multe, puţine, albe, roşii, etc. din sala de grupă Acţiuni cu obiecte de culori contrastante: roşie-albastră; galbenăverde Gruparea obiectelor, după culoare (roşie, galbenă, albastră, verde, etc.) Jocuri didactice „Jucăria pierdută”, „Găseşte cubul mare”, „Dă şoseta roşie”, „Găseşte păpuşile îmbrăcate în rochiţe galbene” Distribuirea jucăriilor, a tacîmurilor, a hăiniţelor pentru păpuşi Explorarea în grup sau individual a unor imagini despre oameni, animale, plante şi discuţii pe baza ilustraţiilor Observări asupra obiectelor şi fenomenelor naturii: ploaie, vînt, ninsoare Observări asupra procesului de îngrijire a plantelor de cameră Examinarea florilor, a arborilor, a ierbii, a animalelor Jocuri didactice: ”Cine înfloreşte, cine zîmbeşte”, „Ghiceşte culoarea”, ”Floare, frunză” Observări asupra obiectelor naturale din zona naturii din sala de grupă, de pe teren, stradă, parc. Observări asupra muncilor agricole ale adulţilor.

Formarea reprezentărilor despre diversitatea obiectelor naturii vii şi nerte Evidenţierea omului din mediul ambiant Formarea unei atitudini pozitive faţă de oameni, plante şi animale

Exemple de conţinuturi2 Eu, familia mea şi societatea. În familie omul se simte bine. Membrii familiei. Numele şi prenumele propriu, al mamei, tatălui, fraţilor, bunicilor. Ocupaţia părinţilor, bunicilor. Relaţiile familiale: dragoste, stimă, grijă, ajutor reciproc. Localitatea şi cartierul nostru. În societate trebuie să fii om educat. În Moldova, acasă lîngă mama şi lîngă tata. Casa este locul de trai al omului. În curte, pe stradă. În localitatea şi ţara noastră. Amenajarea casei. Munca de menaj casnic. Eu merg la grădiniţă. În familie şi grădiniţă cresc copiii mari. Comportarea frumoasă: ce e bine şi ce e rău. La grădiniţă am mulţi prieteni. Eu, familia şi grădiniţa de copii. Viaţa şi comportarea în familie şi societate. Regimul zilei în familie. Regulile de comportare în familie. Bucuria comunicării cu mama, tata, fraţii. Munca în familie. Odihna în familie. Jocuri în familie. Bunătatea şi dragostea în familie şi societate. Comportarea în societate. Moldova este ţara mea dragă. În ospeţie la bunici. Bunicul şi bunica. Nepoţii. Relaţiile de dragoste şi stimă faţă de bunici. Cu bunica la biserică. Ocupaţiile bunicilor. Poveştile bunicilor. În curte la bunici. Anul Nou şi Crăciunul în familie. Pregătirea familiei de Anul Nou. Bradul de Anul Nou. Jucăriile de brad. Moş Crăciun şi Alba ca Zăpada. Cadourile de Anul Nou. Crăciunul în familie. 2

Notă: Nu toate conţinuturile prezentate în acest curriculum sunt obligatorii. Ele servesc doar la atingerea obiectivelor cadru şi de referinţă. De aceea, recomandăm cadrelor didactice să selecteze şi să utilizeze doar acele conţinuturi care ajută cel mai mult la atingerea obiectivelor vizate în cadrul activităţilor desfăşurate, în funcţie de particularităţile grupului de copii şi al particularităţilor individuale ale copiilor din grupă. 17

Sfintele Paşti în familie. Pregătirea familiei de Sfintele Paşti. Curăţenia, amenajarea casei. Masa de Paşti: cozonacii, ouăle încondeiate. Aprindem candela la icoană. Obiceiurile de Sfintele Paşti. Însuşiri şi relaţii între obiecte. Însuşirile senzoriale ale obiectelor. Dimensiuni (mare-mic), forme (rotundă, pătrată, triunghiulră). Culori contrastante: roşie-albastră; galbenă-verde. Gruparea obiectelor după culoare (roşie, galbenă, albastră, verde). Obiecte de culori contrastante: roşiealbastră, galbenă-verde. Figuri geometrice: cerc, pătrat, triunghi. Omul. Corpul omenesc după înfăţişare, acţiuni. Alte corpuri ale naturii. Înfăţişarea oamenilor. Stări fiziologice (foame, sete, somn) ale sale şi ale altor persoane. Obiecte de uz personal şi elemente de utilizare a acestora. Denumirea unor mijloace de transport şi locomoţie, a sunetelor emise de ele. Părţile corpului omenesc; înfăţişarea şi funcţiile organelor. Sesizarea unor procese fiziologice (foame, sete, căldură, frig, durere, odihnă, somn). Reguli de conduită civilizată în parc, pădure, faţă de plante şi animale. Activitatea omului: casnică, profesională. Natura. Pămîntul, Soarele, apele, nisipul, unele însuşiri ale lor. Soarele încălzeşte, bate vîntul, plouă, ninge. Arbori, plante cu flori. Fructe şi legume, calităţile lor gustative. Animale, părţile corpului lor, sunetele emise de ele, acţiunile lor. Frumuseţea plantelor: culori, mirosuri, dimensiuni. Pămîntul, apa, nisipul, lutul, soarele, luna şi unele însuşiri ale lor (nisipul şi lutul umed poate fi modelat, soarele luminează ziua, luna noaptea etc.). Arbori, plante cu flori, ierbacee, denumiri de fructe, legume, calităţile lor.

18

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII

Obiective cadru: • Susţinerea dorinţei copiilor de a comunica, înţelege, învăţa • Încurajarea copiilor de a se „juca cu limba”, să descopere şi să-şi clarifice sensul cuvintelor • Sensibilizarea copiilor faţă de frumuseţea limbii: cîntînd, potrivind rime, recitînd poezii declamînd poezii, spunînd poveşti, citindu-le copiilor Obiective de referinţă Înţelegerea vorbirii Să reacţioneze adecvat la cuvinte şi fraze simple, ce exprimă situaţii cotidiene, procese, acţiuni de joc, oameni, animale, plante, obiecte din mediul imediat, proprietăţile şi destinaţia acestora, la unele contexte exprimate prin prepoziţii şi adverbe; să realizeze sarcini propuse de către adult, compuse din două acţiuni legate semantic. Să poată stabili raport elementar între limbagul scris şi limbajul oral Vorbirea activă Să manifeste dorinţa de a vorbi şi a învăţa sunete, cuvinte şi expresii noi Să se adreseze verbal adulţilor şi covîrstnicilor cu diferite ocazii, să pună întrebări.

Jocuri şi exemple de activităţi de învăţare Convorbiri emoţionale ale adultului cu copilul asupra ilustraţiilor şi acţiunilor copiilor, adulţilor Rostirea, repetarea cuvîntului, explicarea sensului cuvîntului Povestirea explicativă Observări şi dialoguri în sala de grup, pe terenul de joc Efectuarea sarcinilor practice: „Adă obiectul”, „Găseşte obiectul”, „Construim piramida” – însoţite de comentarii verbale, pronunţarea cuvîntului Răspunsuri la întrebări, formularea întrebărilor Utilizarea cărţilor cu poveşti pentru dialoguri despre personaje, despre obiectele din imagini; corelarea limbajului scris cu cel oral. Microînscenări cu jucării şi verbalizarea acţiunilor. Jocuri libere individuale, în perechi sau grupuri mici cu încurajarea comunicării.

Să exprime doleanţele şi necesităţile sale în formă verbală.

Jocuri „Cu ce vrei să te joci?”, „Care jucărie îţi place cel mai mult?”, „Cine vrea să.....?”

Să utilizeze cuvinte ce definesc vîrsta şi genul anumitor persoane, obiecte apropiate şi îndepărtate, nume de persoane, plante, produse alimentare, vestimentaţie, mobilă, animale domestice şi puii acestora, jucării, părţi ale obiectelor (volan, scaune, roţi etc.), ale propriilor mişcări şi acţiuni cu jucăriile.

Jocuri – activităţi de explorare a obiectelor, a jucăriilor: „Cum este obiectul?”, „Ce face?”, „Ce să fac cu acesta?”, a tablourilor („Săculeţul fermecat”, „Cine trăieşte-n căsuţă?”, „Scăldatul păpuşii”, „Ursuleţul ia dejunul”, etc.). Jocuri cu obiectele. Comentarea verbală a acţiunilor proprii şi a celor executate de către adult Jocuri-acţiuni „Cum face automobilul?”, „Trenuţul”, „Vîntul”. Comentarea acţiunilor de joc împreună cu adultul Prezentarea modelelor de vorbire corectă. Repetarea modelelor noi de vorbire Activităţi de explorare a cărţilor şi a altor forme scrise din încăpere.

Să coreleze cuvintele “a scrie ”, “ a citi ”cu obiectele şi acţiunile corespondente

19

Comentarea pozelor din cărţi. Funcţiile şi formele vorbirii Să se includă în comunicarea nesituativă, dialoguri referitoare la teme ce ţin de experienţa de viaţă a copilului, viaţa animalelor, transport. Structura gramaticală a vorbirii Să utilizeze în comunicare părţile de vorbire şi formele gramaticale frecvent întîlnite în vorbirea cotidiană Să alcătuiască propoziţii simple si dezvoltate. Cultura sonoră a vorbirii Să pronunţe corect sunetele vocale şi consoanele mai simple Să manifeste activitate verbală independentă în cadrul exerciţiilor, jocurilor verbale, acţiunilor de joc, acţiunilor cu obiectele

Demonstrarea materialelor ce reactualizează anumite experienţe de viaţă ale copilului Dialoguri pe baza pozelor copiilor, a membrilor familiei, a persoanelor cunoscute Jocuri de prezentarea modelelor de vorbire corectă din punct de vedere gramatical Jocuri de intonaţie a formelor gramaticale noi şi dificile. Exerciţii verbale: „Unul - multe”, „Ea este – el este”, „Cine - cui” Exersarea rostirii cuvintelor, exerciţii de pronunţie corectă a cuvintelor-activităţi individuale şi în grup Demonstrarea pronunţiei corecte a sunetelor Jocuri didactice şi amuzante: „Vorbim tare – vorbim încet” Recitarea poeziilor Jocuri de recunoaştere a animalelor, a personajelor după imitarea sunetelor produse de ele.

Exemple de conţinturi şi modalităţi de dezvoltare a limbajului Vorbire lentă şi articulată. Educatoarea îl ajută pe copil să înţeleagă mai bine şi să memoreze cuvintele noi. Cuvinte, propoziţii simple despre vestimentaţie, veselă, legume, fructe şi acţiuni cu ele Adverbele: „aici”, „acolo”, „acum”, „atunci”, „bine” Prepoziţii: „pe”, „sub”, „dup㔄lîngă” Pronume personale, posesive Substantive ce reflectă obiecte ale naturii vii şi nerte, mijloace de transport în mişcare Substantive, verbe, adjective ce marchează acţiuni cu jucării şi obiecte, însuşiri ale acestora Sunete, cuvintele onomatopeice Vorbire pe rînd. E o modalitate prin care educatoarea reacţionează verbal la „propriul limbaj” al copilului. De exemplu, copilul spune ceva în limba lui, iar educatoarea confirmă: „Vrei ursuleţul acesta?” Copilul se bucură, iar educatoarea spune: „ Îţi place ursuleţul acesta etc.” Vorbire paralelă şi numirea obiectelor. Copilul trebuie să coreleze cu propria activitate cuvintele educatoarei :”Învîrte-te roticică, învîrte-te”. Copilului care se caţără pe scăunel educatoarea poate să-i spună: ”Alecu vrea să se aşeze pe scaun” Extinderea şi dezvoltarea gîndului. Atunci cînd copilul spune“ lampa“, educatoarea poate să adauge fraza „Da, aceasta e lampă“, după care poate urma: “Da, aceasta e o lampa mare“. Explicaţii. Copiilor trebuie să li se vorbească cît mai mult. „Acum mergem să ne spălăm mînuţele“. Copiii încep să înţeleagă şi să memoreze ce trebuie să facă.

20

Întrebări şi răspunsuri deschise. Întrebările şi răspunsurile deschise dezvoltă la copil deprinderea de a vorbi. Cînd copilul constată ceva educatoarea, prin întrebări deschise susţine convorbirea şi îi oferă copilului posibilitatea să răspundă. Graţie întrebărilor deschise copilul este încurajat să se perseapă ca persoană. De exemplu, întrebînd „Cine rîde?“, educatoarea îl ajută pe copil să realizeze ceea ce face. Atunci cînd copilul o întreabă pe educatoare „Ce-i asta?“, educatoare, la rîndul său, îl întreabă „Da tu ce crezi?“, dîndu-i copilului posibilitatea să vorbească despre frunze, păsărica din copac sau alte lucruri. Spre desosebire de întrebările care solicită răspunsul „da“ sau „nu“, întrebările deschise au mai multe răspunsuri, ele stimulează dezvoltarea limbajului şi cea cognitivă. Stimularea. Educatoarea stimulează activismul copilului implicîndu-l într-un joc preferat, de exemplu „Tăpuşele, tăpuşele“. Ea se joacă cu copilul, iar cînd acesta scapă cîte un cuvînt, i-l spune. Sau ea se poate opri la ultimul verset, lăsîndu-l pe copil să-l spună.

21

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE Obiective cadru: • Antrenarea întregului corp, a muşchilor mîinilor şi a încheieturilor • Satisfacerea cerinţelor crescînde de mişcare în spaţii limitate şi mari • Cultivarea plăcerii mişcării şi a încrederii în sine Obiective de referinţă Să antreneze mişcările degetelor şi a încheieturii mîinii Să perfecţioneze abilitatea de a utiliza diverse obiecte – să bea din căniţă, să mănînce cu furculiţa, să folosească şerveţelul, să folosească căldăruşa, căuşul, să apese cuişoarele de mozaic.

Jocuri şi exemple de activităţi de învăţare Trage şi împinge. Jucării pe roţi pe care le poţi trage sau împinge. Acţiuni cu obiecte şi jucării care necesită să bagi, să scoţi, să treci ceva prin ele. Tobogan, pantă. Scăriţă pentru căţărat. Diverse jocuri pentru dezvoltarea motricităţii fine ca mozaicul cu cuişoare, lucruri care pot fi dezlegate şi legate. Jocuri şi exerciţii de examinare şi numire a obiectelor (utilajelor) utilizate în procesul activităţii motrice

Să poată efectua mişcările fizice de bază mers, alergare, căţărare, aruncare, prindere, escaladare, sărituri, tîrît

Executarea variatelor forme de deplasări, treceri peste obstacole, a urcărilor şi coborîrilor de pe diferite obiecte, a diferitor forme de mers, alergări, sărituri Exerciţii fizice de forţă, viteză de deplasare şi coordonare a mişcărilor, simţului echilibrului

Să manifeste dorinţa şi interesul de a practica activitatea motrică, de a acţiona

Stimularea emoţiilor pozitive, a interesului şi curiozităţii în cadrul activităţii motrice prin exerciţii fizice, jocuri de mişcare, exerciţii-imitaţii, jocuri amuzante

Să manifeste dorinţă şi implicare în vederea menţinerii şi consolidării sănătăţii fizice şi psihice

Jocuri didactice: „Cald-rece”, „ În vizită la medic”, „Ce facem cu asta” Discuţii despre sănătate, pericole, servicii si persoane de ajutor. Simularea unor situaţii corecte/incorecte, exersarea acţiunilor corecte

Să respecte regulile igienicosanitare Să manifeste deprinderi de igienă individuală

Exerciţii de argumentare a importanţei respectării regulilor de igienă. Numirea şi exersarea a regulilor igienicosanitare Joc didactic :”Să învăţăm păpuşa să se spele” Jocuri didactice de tipul „Aşa da! Aşa nu!” Joc didactic :”Anotimpuri şi hăinuţe” Identificarea obiectelor de igienă personală Exersarea regulilor de igienă individuală, a unor reguli de alimentare Implicarea copiilor la aranjarea mesei Acceptarea ajutorului medicului şi a acţiunilor necesare tratamentului Convorbire:”Creştem mari şi sănătoşi” 22

Să manifeste sentimente şi emoţii pozitive, în raport cu sine şi cu alte persoane, tendinţe de cooperare

Exprimarea dispoziţiei proprii, reproducerea diferitelor strări emoţiionale Joc didactic :”Cum să-l ajutăm pe Dănuţ?”, „Cum trece strada Dănuţ”, „Cine-l va ajuta pe Dănuţ să traverseze strada?” Exersarea abilităţilor de cooperare în procesul jocurilor şi activităţilor pe tot parcursul zilei. Exemple de conţinuturi

Părţile componente ale corpului uman. Obiecte de igienă personală. Îngrijirea vestimentaţiei şi încălţămintei, curăţarea şi păstrarea lor în ordine. Reguli de igienă corporală. Deprinderi de igienă colectivă în familie, stradă, mediu, grădiniţă. Păstrarea în ordine şi curăţenie a jucăriilor, bunurilor personale şi colective. Elemente de autoservire în familie, sala de grupă, vestiar, dormitor (pieptănat, folosirea săpunului, batistei, etc.). Elemente de igiena a alimentaţiei. Deprinderea de a mînca fără ajutor din partea adultului. Reguli de igienă privind servirea mesei. Alimentaţie sănătoasă. Elemente de prevenire a accidentelor casnice, a accidentelor în mediul natural, a accidentelor rutiere. Jocuri de mişcare Adă păpuşa; Vino spre mine; Aproprie-te de masă; În ospeţie la păpuşă; La plimbare; Păşeşte peste pîrîiaşe; Urcă pe ladă; Păşeşte peste punte; Nu călca florile; Transportă săculeţul; Merge ursul prin pădure; Încet ca şoricelul; Nu atinge clopoţelul; Treci prin portiţe; Treci peste banca de gimnastică; Urcă pînă la jucărie; Strînge şi pune în coş baloanele; Rostogoleşte baloanele pe podea; Aruncă mingea în coş; Aruncă mingea peste bancă; Creştem mari; Adă jucăria; Ajunge mingea; Transmite mingea; Ajunge căţeluşul; Ascundem jucăria; Copacii se leagănă; Trenul; Soarele şi ploiţa; Trenul vesel; De-a prinselea; Iepuraşii veseli; Iepuraşul şi vulpea; Puişorii beau apă; Suntem mici – creştem mari; Prinde mingea; Păsărelele şi automobilul; Cloşca şi puii; Treci printre scaune; cuburi, popice; Transmite obiectul; Ridică picioarele mai sus; Treci prin portiţe; Tragerea de sfoară a automobilelor Exemple de exerciţii şi jocuri de dezvoltare fizică generală Toate exemplele recomandate, adică exerciţiile de dezvoltare motorie, trebuie să fie încorporate în joc. Copiii nu trebuie să simtă că sunt învăţaţi. Jucîndu-se, ei se transformă în iepuraşi, maimuţele, în sportivi etc. Prin joc copiii vor dezvolta mişcarea şi nu se vor teme că îndeplinesc ceva greşit. Copiii sunt diferiţi prin constituţia lor, prin gradul de mobilitate, activism, temperament şi fiecare copil va îndeplini aceeaşi mişcare în mod diferit, dar principalul este că ei vor simţi bucuria mişcării. Exemplele de mai jos trebuie să fie utilizate ţinînd cont de posibilităţile fiecărui copil. Mişcări cu braţele, picioarele, corpul, întoarceri în diferite direcţii; exerciţii cu bastonul de gimnastică, cu mingea, cu coarda; activităţi individuale şi în grup în procesul activităţii motrice Mers în grup, cu păşire peste obstacole, cu ocolirea obiectelor; mers pe sprijin îngust; mers tîrîinduse unul după altul Alergare după educator şi de la el; alergare după obiectul care se rostogoleşte; alergare pe suprafaţă limitată

23

Sărituri pe ambele picioare (pe un picior); sărituri în lungime pe loc; sărituri cu atingerea obiectului suspendat; sărituri peste obiecte Deplasare pe palme şi genunchi; tîrîre pe sub obiect; trecere peste obstacole; căţărare pe tobogan, pe scăriţă; trecere prin cerc. Mers pe suprafaţă înclinată; păşire peste obiect; rostogolirea obiectelor Păşirea peste funie, baston situate la înălţime de 15-20 cm de la sol Tîrîre în diferite poziţii şi direcţii Executarea exerciţiilor (elementelor) de dans; jocuri şi exerciţii fizice în apă Plimbare pe bicicleta cu trei roţi Jocuri şi exerciţii fizice executate sub acompaniament muzical (mers, pas cu săritură, pas de caracter, bătaia în palme, pas cu bătaie pe loc etc.) Aranjări în coloană, în cerc, cîte doi, unul după altul, în linie pe un rînd; mers, alergare şerpuită Exerciţii fizice pentru formarea ţinutei corecte (mers pe vîrfuri, rotirea trunchiului, mers cu picoarele goale, tîrîre pe sub obstacole, exerciţii de dans, sărituri ca iepuraşii, mers pe sfoara pusă pe podea etc.) Jocuri şi exerciţii fizice executate la semnale Aruncarea diferitor obiecte (mingi, săculeţe cu nisip, popice)

24

EDUCAŢIA PRIN ARTE Obiective cadru: • Dezvoltarea percepţiei şi a receptivităţii faţă de frumos • Stimularea dorinţei de a participa la crearea frumosului prin activitatea artistică • Explorarea şi aplicarea unor procedee specifice simple de creaţie artistică • Dezvoltarea motricităţii fine, a expresivităţii motrice şi a coordonării psihomotorii Obiective de referinţă Să identifice unele materiale, însuşirile lor şi instrumente de lucru pentru activitatea plastică (creionul, carioca, creta, foarfeca, lopăţica, lutul, hîrtia, cartonul, materialul de construcţie) Să aplice unele reguli simple (să lucreze la masă, să nu împrăştie materialul, să folosească şorţul) Să redea în desen imitîndu-l pe adult, pete, urme, puncte, linii şi să aplice tehnici specifice modelajului

Să reacţioneze emoţional la perceperea operelor de artă demonstrate de adult (fragmente muzicale, texte artistice, opere de artă plastică) şi la propunerea adultului de a se implica în activităţi artistice Să identifice mijloace şi instrumente specifice muzicii, dansului şi literaturii artistice

Exemple de activităţi de învăţare Demonstrarea acţiunilor de desen cu creionul Explorarea instrumentelor şi materialelor Acţiuni de experimentare ale copilului cu instrumentele şi materialele pentru activitatea plastică

Exersarea unor deprinderi de lucru prin participarea la activităţi de desen, lipituri, modelaj, construcţii etc. Urmărirea acţiunilor educatorului şi exersarea acţiunilor grafice cu creionul carioca, creta, etc. Exersarea acţiunilor de rupere, frămîntare, alipire Realizarea unor construcţii simple: „Podişor”, „Cărăruşă” Umplerea cu culoare a unor contururi desenate Dialoguri despre impresiile, emoţiile copiilor la activităţile de artă plastică Ascultarea dezmierdărilor, cîntecelor de leagăn, a poezioarelor amuzante, de mic volum Asocierea efectelor plastice, a formelor spontane, elaborate prin tehnici specifice picturii, cu obiecte din jurul său Expunerea lucrărilor, comentarea lor Încercări de îngînare cu vocea, prin gesturi, exclamaţii, prin cuvinte Experimentarea mişcărilor de dans, recitarea poeziilor Exersarea mişcărilor de dans, recitarea poeziilor Exerciţii de diferenţiere a sunetelor şi zgomotele produse de diferite surse sonore Exerciţii de diferenţiere a înălţimii, intensităţii şi duratei sunetului Exercitarea diferitelor moduri de obţinere a sunetului: ciupire, percuţie, suflare etc. Audierea melodiilor, a cîntecelor Reproducerea independentă a unor îmbinări de sunete, cuvinte, îmbinări de cuvinte, versuri din textele audiate Experimentarea cu obiecte şi jucării muzicale, imitarea interpretării la instrumentele cunoscute (tobă, fluier etc.) Interpretarea cîntecelor cu contraste dinamice Întelegerea textului după imagini, modelarea şi desenul după 25

Să coordoneze mişcările corpului sau părţile corpului cu ritmul muzicii audiate, cu ritmul poeziilor Să comunice despre preferinţele, necesităţile, dorinţele în legătură cu arta plastică, literatura artistică, muzica şi activităţile artistice Să participe cu plăcere, curiozitate, iniţiativă pentru pentru activitatea artistică

textele şi muzica audiată Cînt şi dans liber Executarea mişcărilor ritmice simple de unul singur sau în comun cu alţi copii, în concordanţă cu caracterul şi ritmul muzicii sau al textelor artistice audiate Recitarea poeziilor în grupuri mici, dezlegarea ghicitorilor simple Alegerea în funcţie de dorinţă a participării la una dintre activităţile artistice desfăşurate în grupuri mici: desen, modelaj, cîntec, dans, recitări, reproducerea din proprie iniţiativă, a sunetelor, onomatopeelor, produse de fiinţele, obiectele, fenomenele din viaţa înconjurătoare Exersarea în modelarea independentă a unor obiecte simple Utilizarea elementelor însuşite la ornamentarea obiectelor de joc Îngînarea, fredonarea melodiilor cunoscute Audierea unor fragmente muzicale, contemplarea operelor de artă plastică din propria iniţiativă Desenare, modelaj, construcţie la dorinţa proprie Exemple de conţinuturi

Artele plastice Instrumente şi materiale pentru artele plastice (carioca, creion, creioane colorate, vopsele nontoxice, creta, pînza, lutul, plastelina, coca, etc.). Poziţia corpului faţă de suportul de lucru Modalităţi de redare în desen a punctelor, petelor, urmelor: trasarea cu creionul, pensula, degetul tec într-un spaţiu dat (orizontal, vertical, concentric) Obiecte de artă plastică: sculpturi, tablouri, reproducţii, ilustrate Vopseaua, procedee de utilizare Obiecte de ornamentare, procedee de ornamentare Proprietăţile materialului pentru modelaj (moale, plastic, poate fi rupt, din el se pot modela obiecte) Procedeele de modelaj: frămîntare, rupere cu mişcări liniare şi circulare, reguli elementare de modelare Modalităţi de aplicare a materialului din natură (seminţe, pomuşoare uscate, frunze uscate) pe obiectele modelate Literatura artistică Poezii din folclorul pentru copii, Operele scriitorilor M. Eminescu, I. Creangă, V. Romanciuc, G. Vieru, L. Deleanu, S. Vangheli, O. Cazimir, T. Arghezi, E. Farago. Texte de diverse specii literare: cîntece de leagăn, dezmierdări, poezii, poveşti, povestiri Cîntece de leagăn (pentru băieţei şi fetiţe): Nani, nani puiul mamei, Hai liuliuţu cu mama, Dormi, adormi etc . Dezmierdări (pentru băieţei şi fetiţe): Băiatul mamei, băiat, Să creşti mare puişor, Feticafloricica, Joc etc. Poezii amuzante: Tăpuşele, tăpuşele, Huţa, huţa, Degeţele, Gîdilici, etc. Poezii despre animale, păsări, jucării, din folclorul pentru copii: Cine şi cum strigă, Gîşte, gîşte, În curtea de păsări (folclor); Căţelul, Cine ce vrea de I. Filip, Maşina, Ursuleţul de G. Vieru, Pisica, Grivei, Căluţul, Car, car, Căţeluş cu părul creţ, Raţa, Pisicuţă pis, pis, pis, Apuşoară

26

(folclor), Picioruşe de I.Filip, Balonaşul de P.Cărare, Mingea de A. Barto, Trenul, Mama, Tata, Bunica de G. Vieru etc. Poezii cu diverse teme: Mama mi-a luat creioane de P. Cărare, Creionaşul roşu de D. Matcovschi, Mingea de G. Vieru, Mingea lui Ionel de G. Malarciuc, Mama mea e doctoriţă de G. Vieru, La medic de Iu. Nicuţă Poveşti: Găinuşa porumbacă, Ridichea (folclor), Capra cu trei iezi de I. Creangă, Trei urşi de L.Tolstoi, Ţapii încăpăînaţi (folclor), Ursul păcălit de vulpe de I. Creangă Povestiri: Guguţă de S. Vangheli, Ursulică de V. Prohin, Mingea lui Ionel de G. Malarciuc, La vie Iu. Nicuţă, Mîinile, Toamna de S. Vangheli Educaţia muzicală Înregistrări cu sunetele naturii sau auzirea lor din realitatea înconjurătoare; Cîntece, poezioare din folclorul copiilor: “Legănuş, mititel” , “Melc,melc,cotobelc” , “Iepuraş”, “Grivei”, “Lică, lică, lică”, “Hai să ne jucăm” Cîntece pentru audiere, interpretare: “Sîntem mititei” – muz. de V.Vilinciuc, “Frumuşelul mamei”- din folcl. cop., îngrijit de A. Tamazlîcaru, “Noapte bună, păpuşico”- muz. de D.Voiculescu, “Mama”- muz.de I. Macovei, “Tăpşele” – muz. de I.Macovei, “La moară” – prelucrare de D.Blajinu, “Căţeluşul cel fricos” - muz. de A.Matcovschi Jocuri muzical-didactice şi distractive: “La plimbare”, “Mirosim florile”, “Ursuleţul-Păsărică”, “Cine cîntă mai tare?”, “Umflă balonul”, “Punguţa cu instrumente”, “Cuşma lui Guguţă”, “Facem hora mare”, “Dans în cerc”, „Vrabia şi vrăbiuţele”, „Cloşca şi puii”, „Mîţa şi şoarecele”, „Jocul degetelor” Repertoriul a fost selectat din: „Muzica în grădiniţa de copii” de E.Coroi, „Voie bună la cei mici” de M.Ungureanu, „Exerciţii muzical-ritmice, jocuri şi dansuri pentru preşcolari” de E.Coroi, N.Şevciuc, „Să creşti mare” de G.Vieru, „Primul ghiocel” de D.Blajinu.

27

EDUCAŢIA COPIILOR DE VÎRSTĂ PREŞCOLARĂ (3-7 ANI)

28

DEZVOLTAREA PERSONALĂ, EDUCAŢIA PENTRU FAMILIE ŞI VIAŢĂ ÎN SOCIETATE

• • • •

Obiectivele cadru: Dezvoltarea imaginii de sine pozitive, a încrederii în sine, dezvoltarea independenţei, a respectului de sine şi faţă de alţii, a emoţiilor şi sentimentelor pozitive faţă de alţii Formarea abilităţilor de comunicare eficientă, a atitudinilor de cooperare şi participare, a conduitei civilizate Formarea atitudinilor pozitive faţă de familie, de rolurile familiale şi faţă de modul sănătos de viaţă în familie Cultivarea valorilor moral-spirituale prin prisma relaţiilor familiale şi sociale Obiective de referinţă

Să manifeste încredere în sine şi independenţă Să manifeste abilităţi iniţiale de identificare şi aplicare a resurselor personale Să formeze atitudini pozitive faţă de familie, viaţa familială şi realizarea rolurilor familiale

Să formeze abilităţi şi deprinderi de comunicare familială eficientă şi de comportare civilizată în mediul familial şi cel social

Să respecte personalitatea umană, să respecte drepturile altor copii şi persoane mature, obligaţiile şi drepturile proprii Să identifice particularităţile de gen/sex şi rol în cadrul relaţiilor dintre persoane

Exemple de activităţi de învăţare Exerciţii de cunoaştere a particularităţilor propriei persoane Exercitarea acţiunilor de autoservire (îmbrăcare/dezbrăcare, aşezarea lucrurilor personale, luarea mesei, utilizarea toaletei, utilizarea jucăriilor şi instrumentelor de lucru etc) Exercitarea luării deciziilor referitor la activităţile curente Autoevaluarea acţiunilor şi actelor de conduită, evidenţierea succeselor şi a posibilităţilor Exerciţii de descriere a relaţiilor dintre sine şi membrii familiei în diverse momente ale zilei sau la anumite evenimente, în realizarea anumitor sarcini şi responsabilităţi. Caracterizarearea părinţilor (exteriorul lor, ocupaţiile lor, relaţiile cu copiii) Realizarea picturilor, a povestirilor, a poeziilor despre casa parinţilor, a bunicilor, despre Patrie, plai natal Exersarea prin joc a regulilor de conduită, a formulelor de politeţe în ospeţie, la rude, în comunicarea cu membrii familiei şi cu persoanele din jur Discuţii pe baza unor povestiri despre diverse conduite ale membrilor familiei, ale altor adulţi şi copii şi asupra propriei lor conduite în diverse situaţii (la magazin, la medic, la teatru, la biserică, în vizită etc.) Convorbiri, vizionarea filmelor, audierea muzicii, a operelor literare despre legătura dintre familie, localitate şi ţara natală Reproducerea sfaturilor bunicilor, a personajelor din poveştile acestora Poveşti, povestiri, poezii, cîntece despre copii şi adulţi care promovează respectul reciproc şi respectarea drepturilor fiecăruia. Activităţi cu caracter intercultural – jocuri, cîntece, cuvinte, poezii aparţinînd altor etnii. Respectul pentru cultura altor etnii. Cunoaşterea caracteristicilor fizice de gen, a rolurilor persoanelor din familie, a relaţiilor de rudenie şi enumerarea celor mai apropiate rude 29

Să identifice, să accepte şi să respecte un stil de viaţă familial sănătos Să manifeste interes şi tendinţe de participare permanentă în familie, grădiniţă, comunitate Să împărtăşească valorile moral-spirituale familiale şi sociale

Participarea la munca familiei în grădină, în livadă şi în casă Relatări despre relaţia cu familia, cu rudele Diferenţierea regimului copiilor şi al adulţilor (programul zilei, activităţi zilnice, responsabilităţi) Acţiuni de identificare a calităţilor pe care trebuie să le posede un creştin Convorbiri despre sărbătorile tradiţionale ale familiei Participarea la sărbătorile tradiţionale (bradul de Anul Nou, urarea, ouă încondeiate, etc.); interpretarea urărilor, felicitărilor de Sfintele Paşti, Anul Nou Vizite la biserică; reproducerea rugăciunii “Tatăl nostru” Discuţii despre valorile sociale şi etice indiferent de credinţă Serate şi sărbători împreună cu părinţii şi bunicii, cu alte rude Exerciţii de identificare a ţării, capitalei, localităţii în care trăieşte, activităţi de familiarizare cu simbolica statului, capitala Moldovei Elaborarea unor propuneri, acţiuni de colaborare între etniile Moldovei Proiecte tematice finalizate cu portofolii: „Fratele şi sora”, „Rudele noastre”, „Albumul familiei”, „Sărbătorile familiale”, „Familia armonioasă”, „Familia şi ocrotirea naturii”, „Familia şi comunitatea”, „Sănătatea familiei”, „Tradiţiile neamului şi ale familiei” Excursii în locurile pitoreşti ale Moldovei Excursii la policlinică, spital Organizarea de şezători, clăci împreună cu părinţii, bunicii şi alte rude. Exemple de conţinuturi

Eu îmi iubesc familia. Eu sînt om şi am o personalitate. Eu sînt membru al familiei mele şi cetăţean. Mama şi tata. Bunicii. Fraţii. Surorile. Familia - colectivitate de persoane ce trăiesc împreună, sînt uniţi şi se iubesc. Sentimentele ce le manifestă membrii familiei unul faţă de altul. Conduita în familie şi societate. Părinţii mei. Mama şi tata sînt părinţii mei. Relaţiile de stimă, dragoste, ajutor reciproc şi colaborare între părinţi. Particularităţile de gen şi de rol ale părinţilor. Familia - un model pozitiv de comportare în societate. Egalitatea şanselor pentru băieţi şi fetiţe, bărbaţi şi femei în familie şi societate. La noi acasă. Acasă mă simt bine. Casa noastră este frumoasă, este locul unde trăieşte familia mea. Localitatea şi ţara mea. Dragostea de casă. Interiorul casei. Odăile şi destinaţia lor. Albumul familiei noastre. Noi sîntem creştini. Biblia pentru copii ne învaţă Binele. Credinţa şi iubirea de aproapele tău. Bunicii o comoară de înţelepciune. Bunica şi bunicul sînt părinţii mamei şi ai tatălui. Nepoţii. Relaţiile dintre bunici. Casa bunicilor. Ocupaţiile bunicilor după pensionare. Calităţile pe care le posedă bunicii. Comportarea, relaţiile bunici-nepoţi. Sfaturile şi poveştile bunicilor. În ospeţie la rude. Rudele noastre: unchii, mătuşile, verişorii, străbunicii. Relaţiile cu rudele. Rudele care locuiesc în oraş şi la ţară. În ospeţie la rude. Dragostea şi stima faţă de rude. Jocurile cu verişorii. Comunicarea cu rudele. Viaţa şi comportarea. Regimul zilei şi al vieţii în familie. Regulile şi normele de comportare civilizată. Comunicarea cu membrii familiei: mama, tata, fraţii etc. Comportarea adulţilor şi comportarea copiilor. Trebuie să ne purtăm frumos în familie şi în societate. 30

Sărbătorile tradiţionale în familia mea şi la alte popoare. Sărbătorile: Crăciunul, Anul Nou, Sfintele Paşti, Mărţişorul, Ziua mamei - 8 Martie etc. Pregătirea către sărbătorile tradiţionale. Masa de sărbătoare şi obiceiurile de Crăciun, Anul Nou, Sfintele Paşti. Salutul, urarea, felicitarea la sărbătorile tradiţionale. Cultura şi tradiţiile altor popoare. Etica creştină şi familia. Ce înseamnă a fi creştin. Biblia – cartea cărţilor. Biblia pentru copii ne vorbeşte despre Dumnezeu. Sfînta cruce. Omul credincios este un om blajin, mărinimos, care se conduce de Poruncile lui Dumnezeu. Rugăciunile “Tatăl nostru”, “Crezul”, “Către îngerul păzitor”. Sărbătorile religioase. Frecventarea bisericii. Credinţe şi religii în cadrul societăţii. Albumul familiei. Albumul familiei – istoria neamului, familiei, părinţilor, copiilor. Fotografia familiei în diferite perioade ale vieţii: nunta, naşterea copiilor, copiii pleacă la grădiniţă, la şcoală. Fotografia bunicilor, rudelor. Sănătatea şi familia. Sănătatea – patrimoniu personal, familial şi social. Regimul zilei. Însemnătatea somnului, odihnei, culturii fizice pentru sănătatea omului. Igiena personală şi cultura familiei. Igiena muncii. Natura şi sănătatea. Ocrotirea naturii. Călirea organismului şi factorii naturali. Plimbarea în aer liber. Alimentaţia raţională. Scăldatul. Sportul. Ocrotirea naturii şi familia. Noţiunea de ecologie, faună, floră. Noi iubim natura. Munca în natură. Familia la odihnă în mijlocul naturii. Natura Moldovei: cîmpie, pădure, lac, rîu, livadă, vie. Plantele care cresc la noi în grădină. Îngrijirea şi ocrotirea naturii. Părinţii mei iubesc natura. Eu voi ocroti natura. Familia, natura şi societatea. Familia - o părticică din Patria mea. Ţara noastră se numeşte Republica Moldova. Chişinău – capitala Moldovei. Sărbătorile naţionale. Valorile poporului meu sînt şi valorile familiei mele. Familia mea este o părticică din Patria mea. Moldova – ţară a livezilor şi viilor. Oamenii locuiesc în oraşe şi sate. Locuitorii Moldovei sînt de diferite etnii. Poporul băştinaş al Moldovei – moldovenii. Locurile pitoreşti ale Moldovei. Toate popoarele ce locuiesc în Moldova sînt deschise spre colaborare. Toţi copiii din lume să fie fericiţi. Copilul trebuie să se simtă cu adevărat fericit în familie lîngă părinţi, fraţi, surori, bunici. Noţiunile: lume, pace, război, cataclisme naturale. Valorile universale: Adevăr, Bine, Frumos, Sacru, Toleranţă. Valorile naţionale: limba maternă, istoria neamului, tradiţiile şi obiceiurile moldovenilor şi ale altor popoare. Fenomenele negative: foamea, copiii orfani, “copiii străzii”, criminalitate, război, terorism etc. Toţi oamenii din lume trebuie să respecte Drepturile omului şi ale copilului. Visul fiecărui om este să-şi creeze o familie bună, trainică, armonioasă. Ce înseamnă a avea o familie bună. Armonia în familie. Înţelegerea între părinţi, părinţi şi copii. Solidaritatea şi ajutorul reciproc. Calităţile unui tată bun. Mama - cea mai bună fiinţă din lume. Să ajutăm pe cei ce sunt în dificultate. Să nu fie copii orfani. Fiecare dintre noi îşi va crea o familie frumoasă. Relaţia familiei cu alte instituţii sociale. Grădiniţa de copii în viaţa familiei şi a copiilor. Policlinica pentru copii. Medicul familiei şi sănătatea copiilor. Biserica în viaţa familiei. Colaborăm cu instituţiile sociale şi cu alţi oameni.

31

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII ORALE Obiective cadru: • Dezvoltarea comunicării şi a vorbirii coerente • Dezvoltarea lexicului • Formarea structurii gramaticale a vorbirii • Formarea culturii sonore a vorbirii Obiective de referinţă Satisfacerea necesităţii copiilor de a comunica Să-şi exprime gîndurile, dorinţele, sentimentele, a emoţiile prin cuvinte. Să înţeleagă că atât comunicarea, cât şi forma de comunicare depind de situaţie, locul şi timpul comunicării. Să extindă înţelegerea copiilor despre comunicarea orală, scrisă, prin intermediul semnelor, desenelor, mimică, prin limbajul gesturilor şi altele. Să povestească, să descrie, să discute, să clarifice, să adreseze şi să răspundă la întrebari. Dezvoltarea vorbirii coerente. Funcţiile şi formele vorbirii Să manifeste competenţe primare de vorbire dialogată şi polilogată, să respecte regulile de comunicare cu alte persoane; să manifeste competenţe de adresare politicoasă (rugăminte, recunoştinţă, plîngere, nemulţumire, supărare) Să posede competenţe de vorbire monologată: să-şi exprima opiniile în formă de text laconic, să exprime verbal conţinutul operelor artistice, al tabloului, impresiilor din experienţa de viaţă proprie şi imaginată în formă narativă, descriptivă, raţionament. Vocabularul Să utilizeze cît mai puţine barbarisme, jargon. Să valorifice în vorbire cuvinte ce desemnează:

Exemple de activităţi de învăţare Povestiri şi jocuri cu cuvinte „Ce vrei să faci, poate să te ajut?”. Întrebări deschise: „Cum te simţi?”, „Ce dispoziţie ai?”, „Îţi place cărticica aceasta?”. Precizarea cuvintelor, a propoziţiei sau a gândului copilului. Convorbiri şi conversaţii individuale şi colective în timpul jocului, spălatului, în timpul mesei, la plimbare etc. Dialoguri cu educatoarea, cu alţi câţiva copii, în grup mare. Conversaţii diverse în timp ce răsfoiesc o carte, discută ilustraţiile, prezintă noutăţile cele mai interesante, antrenaţi în jocuri de masă. Deosebit de utile sunt interacţiunile, activităţile cu alţi copii şi adulţi când se urmăreşte un scop sau rezultat comun. Să povestească împreună o poveste cunoscută, o poveste sau istorie inventată, despre cele văzute sau auzite. Prezentarea modelelor de povestiri: - după senzaţii şi percepţii: jucării, obiecte naturale, tablouri şi seriale de tablouri (colective) - din memorie: pe teme din experienţa de viaţă proprie şi individuală, compunerea scrisorilor - după imaginaţie: un început, sfîrşit dat, cuvinte-cheie, un plan propus, la tema liberă Repovestiri Jocuri simbolice pe teme alese de copii: „De-a doctorul...”, „De-a constructorul...” etc.

Activităţi de cultivare a limbii, de exemplu: emisiuni improvizate „Cuvinte frumoase şi plăcute”, în care copiii să fie crainici radio sau TV. Explicarea, tălmăcirea, sensului şi semnificaţiei cuvintelor. 32

- denumiri de obiecte, denumiri de fiinţe şi habitatul lor (pămînt, apă, aer); - fenomene vitale, fenomene ale naturii (frig, umed, însorit etc.), - părţi ale obiectelor, organismelor vii; - materiale din care sunt confecţionate obiectele: (pînză, hîrtie, lemn, cauciuc etc.); - culorile şi nuanţele lor; - calităţi gustative, însuşiri şi grade (mai moale, mai luminos, mai gros, mai tare etc.); - generalizări de specie şi gen (jucării, veselă, animale, plante etc.); - reprezentări şi conduite socialmorale. Structura gramaticală a vorbirii Să însuşească şi să utilizeze corect în comunicare părţile de vorbire specifice limbii materne şi formelor gramaticale.

Să poată exprima relaţiile dintre obiecte şi fenomene complicînd structura enunţurilor de la propoziţii simple (nedezvoltate şi dezvoltate), la fraze (compuse prin coordonare şi subordonare)

Cultura sonoră a vorbirii Să manifeste atenţie auditivă şi auz fonetic în situaţiile solicitate Să pronunţe corect şi clar toate sunetele limbii materne Să vorbească clar, cu tempou şi cu intensitate medie a vocii Să regleze conştient şi intenţionat expresivitatea intonaţională a vorbirii (tempoul, timbrul, intensitatea, înălţimea)

Jocuri de demonstrarea obiectelor, acţiunilor, calităţilor, însuşirilor, materialelor etc. însoţite de modelul pronunţiei corecte a cuvîntului Jocuri de descifrare a sensului cuvîntului după context. Jocuri lexicale: „Spune invers”, „Spune altfel”, „Ce poate face vîntul, soarele, viforul ...?”, „Continuă şirul cuvintelor”, „Cine poate fi uşor, greu, bun, vesel ...?”. Exerciţii didactice de selecţie a acţiunii către obiect şi obiectului către acţiune, de selectare a cuvintelor cu sens opus şi apropiat Jocuri lexicale: „Ziua şi noaptea”, „Iarna şi vara” Jocuri populare: „Culorile”, „De-a pietricelele”, „Telefonul stricat” etc. Crearea situaţiilor ce solicită creativitatea verbală: „experimentări” cu lexemele Organizarea şezătorilor, seratelor, matineelor cu valorificarea diferitor specii ale folclorului: frămîntări de limbă, proverbe, zicători, poveşti, ghicitori. Recitarea poeziilor, repovestirea operelor artistice Înscenări, jocuri – dramatizări pornind de la teme propuse de copii Exerciţii didactice :„Eu spun mare – tu spui mic”, „Continuă propoziţia”, „Pentru ce îţi trebuie...?” Compunerea scrisorilor Sarcini verbale: „Întreab-o pe veveriţă despre urechi, coadă, bot ...”. Citirea scrisorilor de la Neştiilă , “nimerite sub ploaie” etc. „Dezmierdăm cuvintele”, „Eu spun una – tu spui multe” Completarea frazelor cu lacune Alcătuirea compunerilor comune Jocul didactic „Cuvintele vii” Situaţii de „vorbire scrisă” (copilul dictează, iar adultul scrie povestirea) Situaţia alcătuirii comune a enunţurilor (adultul începe propoziţia, iar copilul o finalizează) Selectarea cuvintelor cu un sunet dat, a cuvintelor ce rimează, diferenţierea sunetelor asemănătoare după articulare şi la auz Jocuri didactice: ”Ghici cine te-a strigat”, „Al cui e glasul?” „Cine-i mai atent?”, „Ce, pentru ce?” Recitarea poeziilor Jocul didactic: „Pronunţă corect”, „Găseşte cuvîntul”, etc. Jocuri – dramatizări, spectacole Demonstrarea modelelor de articulare corectă a sunetelor, de tempou şi intensitate diferită Înscenări ale diverselor situaţii cotidiene: „Rugăminte”, „Admiraţie”, „Bucurie”, „Tristeţe” etc. Exerciţii didactice: „Găsesc sunetul” ş.a 33

Evidenţierea intonaţională a unui sunet Reproducerea textelor didactice, ce conţin cuvinte onomatopeice Recitarea poeziilor, frămîntărilor de limbă Repovestirea operelor literare ce solicită eforturi în modificarea diferitor aspecte ale laturii sonore a vorbirii Exemple de conţinuturi Părţi de vorbire ce desemnează obiecte din realitatea imediată a copilului, jucării, plante, fructe, legume, mobilă, veselă, vestimentaţie, părţi constituente ale obiectelor, acţiuni şi stări. Cuvinte ce desemnează fenomene, stări, relaţii spaţiale, însuşiri. Antonime: mare-mic, puternic-slab, deştept, înţelept-prost; sinonime: pisică-mîţă; iepure-urechilă Sensuri conotative şi denotative ale cuvintelor ce definesc acţiuni de cercetare pentru identificarea calităţilor şi însuşirilor obiectelor (a mirosi, a netezi, a ridica, a sufla, a împinge, a strînge, etc.) Forme gramaticale şi construcţii ce desemnează relaţii de cauză-efect, temporale, spaţiale. Modele de substantive la numărul singular şi plural, de variate genuri, la deverse cazuri, verbe la deverse timpuri şi moduri, propoziţii şi fraze cu subordonate temporale, cauzale, finale. Mijloace gramaticale (desinenţele substantivelor specifice flexionării în dependenţă de caz, sufixele: -ţel, -işor, -uţă etc. în cazul “creaţiilor” de cuvinte) Cuvinte polisemantice (ochi, leu) etc. Comparaţii, epitete, cuvinte compuse. Sunetele vorbirii. Intonări diferite. Recitarea cu intonaţie. Rime. Povestiri narative, descriptive, repovestirea cu imagini. Cuvinte-reprezentări generale (gen-specie), de genul „jucării”, „vestimentaţie”, „mobilă”, „fructe”, „legume”, „veselă” Cuvinte de politeţe în comunicare cu semenii. Reguli de conduită în comunicarea cu alte persoane

34

FORMAREA PREMISELOR CITIRII ŞI SCRIERII Copiii nu încep să citească şi să scrie la fel de firesc ca cum încep să vorbească, de aceea la grădiniţă, pe căi indirecte (astfel încât copilul să vrea şi să se străduiască singur), se va căuta să-i fie stimulată necesitatea de a citi şi scrie. Grădiniţa constituie doar o etapă de pregătire. Această etapă este foarte importantă pentru pregătirea de scris, întrucât motricitatea fină a copilului, coordonarea ochi-mână încă nu sunt suficient de dezvoltate pentru ca acesta să poată scrie cu litere mari şi mici şi în special „pe linie”. Înţelegând aceasta, educatoarele trebuie să stimuleze activismul copiilor, interesul pentru cărţi, pentru textul scris şi încrederea în forţele proprii. Formarea motivaţiei pentru învăţarea citit-scrisului: − este interesant, aduce plăcere, poţi afla multe lucruri noi; − poţi să-ţi înscrii propriile cuvinte şi cuvintele altora; − poţi să-ţi notezi gândurile, dorinţele; − poţi scrie scrisori, poţi învăţa cum să te foloseşti de poşta electronică etc. Obiective cadru: • Să trezească dorinţa copiilor să înveţe să citească şi să scrie • Să formeze la copii necesitatea de a asculta texte citite si a crea singuri • Să-i încurajeze şi să-i susţină pe copiii care imită scrisul • Să dezvolte coordonarea ochi-mână, motricitatea fină Obiective de referinţă

Exemple de activităţi de învăţare Formarea premiselor citirii

Să recunoască textul scris oriunde îl întîlneşte. Să înţeleagă că există legătură între textul scris şi înţelesul acestuia.

Să recunoască unele litere şi cuvinte simple în situaţii comune. Să identifice literele alfabetului (de tipar).

Activităţi de explorare a cărţilor şi identificare a textelor scrise, diferenţierea lor de imagini. Identificarea scrisului în spaţiul clasei, al grădiniţei, al mediului înconjurător. Jocuri de asociere a obiectelor cu numele scris al acestora. Activităţi de citire a unei cărţi de poveşti, după imagini. Exerciţii de modelare, construire a cuvintelor din diverse materiale (ex.: beţişoare, ceară, plastelină, hîrtie colorată, boabe etc.) Jocuri de comunicare prin gest, mimică, pantomimică şi cuvinte; de surprindere a sunetelor din mediul ambiant, din vorbire; de dezvoltare a auzului fonematic; de evidenţiere, prin pronunţie, a sunetelor în cuvinte; Jocuri de recunoaştere a cuvintelor care incep sau se termină cu aceeaşi literă. Recunoaşterea propriului nume si formarea lui din literele unui alfabetar. Familiarizarea cu literele alfabetului românesc prin cîntec, poezie, poveşti sau manipularea unor obiecte cu forma literelor. 35

Să manifeste dorinţa de a citi independent

Jocuri, exerciţii, antrenări în construirea, modelarea literelor (din beţişoare, aţe, ceară etc.); înlocuirea semnelor convenţionale prin litere (includerea literelor învăţate în schemele cuvintelor modelate). Jocuri de rol în care să recunoască denumirea unor nume, produse, etichete, indicatoare etc. Activităţi individuale sau în grupuri mici de răsfoire a cărţilor cu discuşii despre conţinutul acestora (personaje, evenimente, obiecte, trăiri etc.) Alegerea cărţilor preferate care doresc să le fie citite şi discuţii pe marginea subiectelor lor. Convorbire privind regulile de folosire a unei cărţi, îngrijirea ei şi păstrarea ei în bune condiţii. Jocuri de recunoaştere a cărţilor din biblioteca clasei: coperta, titlu, autor, text scris, mărimea literelor, imaginile.

Formarea premiselor scrierii Să utilizeze comunicarea grafică în diverse forme pentru exprimarea gîndurilor, emoţiilor. Să-şi dezvolte flexibilitatea mâinii, a încheieturii mîinii

Să realizeze corespondenţa între limbajul oral şi cel scris exersînd pregrafismele, elementele premergătoare scrierii. Să manifeste dorinţa de a scrie independent Să respecte regulile igienice la scris

Redarea emoţiilor prin intermediul desenelor, semnelor, literelor, prin încercări de a tipări etc. „Animalele dragi”, „Povestea mea cea mai îndrăgită” etc. Explorarea paginii de hîrtie prin mişcări înainteînapoi (cu creionul, pixul) Activităţi de identificare a diverselor tipuri de linii şi redarea lor în desen. Exersarea trasării corecte a liniilor, a semnelor grafice. Exerciţii de desenare a ornamentelor (pe foi, pe tablă) Activităţi de colorare şi haşurare a obiectelor conturate, desenat, unirea liniilor punctate Umplerea desenelor din cărţile de colorat utilizînd diverse materiale. Observarea conturului literelor, pentru a le „construi” sau „modela”. Să scrie unele pregrafisme – elemente ale literelor de tipar, de mînă (la dorinţă) Realizarea de mici cărticele de poezii sau povestiri cu imagini, desene şi (pre)grafisme. Scrierea de scrisori, anunţuri, afişe, felicitări pentru anumite evenimente (lucru individual, în perechi sau în grup) Jocuri de rol pentru încurajarea comunicării în scris Exersarea scrierii numelui propriu, a numelui celor din familie, a altor cuvinte îndrăgite, alese de ei. Imitarea scrisului unor cuvinte care există în cărţi, 36

etichete, anunţuri, a unor personaje preferate. Explorarea literelor mici şi mari de tipar. Recunoaşterea altor forme scrise: note muzicale, cifre. Necesitatea de a învăţa să citească şi scrie, începutul, tempoul şi durata acestui proces este diferit la diferiţi copii (precum este diferită şi memoria auditivă şi cea vizuală). De aceea deprinderile acestea se formează şi sunt formate individual. Copiii vor trece prin etapa aceasta cu atât mai uşor, cu cât mai sistematic, mai calificat li se va acorda susţinere, cu cât mai bogat va fi vocabular folosit de educatoare şi de cei apropiaţi; cu cât mai dezvoltată le este expresivitatea (grafică, muzicală), cu atât mai bogată este experienţa copiilor. Cititul şi scrisul sunt interdependente şi se bazează pe deprinderi de comunicare – prin vorbire, audiere, cântare, desen; de aceea nu trebuie să se acorde atenţie doar unui domeniu – copiii trebuie să fie încurajaţi să vorbească, să deseneze, să cânte, inclusiv la instrumente muzicale, să scrie. Copiii de grădiniţă trebuie să ştie despre carte că ea are început şi sfârşit, că cititul furnizează informaţie, că începem să citim sus în partea stângă a paginii; că citim de la stânga la dreapta, de sus în jos; că intervalele între cuvinte şi propoziţii sunt importante; că ilustraţiile clarifică şi completează textul. Copiii trebuie să ştie despre scris că există diverse semne, nu doar litere (cifre, note muzicale); că literele pot fi mari şi mici; că scrisul poate fi divers (de mâna, de tipar, trafaret, scrisul orbilor (Brail); cuvintele sunt alcătuite din litere, că literele în diferite limbi sunt diferite; că ceea ce adulţii citesc este text scris. Exemple de conţinuturi pentru formarea premiselor citirii şi scrierii Cuvîntul, amplasarea corectă a cuvîntului în propoziţie, cuvinte scurte şi lungi Propoziţia, cuvîntul, silaba, sunetul Pronunţia corectă. Dicţia, deprinderea de a pronunţa corect sunetele în cuvinte şi propoziţii Tehnica vorbirii (inspirarea şi expirarea corectă) Sunetul. Diversitatea sunetelor (unele se pronunţă uşor, pot fi cîntate, altele se pronunţă mai greu); Structura sonoră (fonetică) a cuvîntului. Evidenţierea locului sunetului în cuvînt (la început, mijloc, sfîrşit). Succesiunea sunetelor în cuvînt (primul, ultimul) Vorbirea. Comunicarea. Cartea Analiza fonetică. Discriminarea cuvintelor, „înscrierea”, „modelarea” lor. Litera – semn grafic prin care poate fi înscris sunetul Discriminarea (împărţirea) propoziţiilor în cuvinte, cuvintelor în silabe, a silabelor în sunete Alcătuirea cuvintelor din silabe, a propoziţiilor din cuvinte, a unui text de volum mic din propoziţii Literele alfabetului. Corespondenţa sunetului cu litera Linia în mediul ambiant: verticală, orizontală, curbă închisă, curbă deschisă etc. Dactilopictura Literele de tipar (mare, mică). Construirea unor litere de tipar din beţişoare. Modelarea literelor din ceară, plastilină; scrierea pe fişe Pregrafismele. Scrierea unor pregrafisme Reproducerea unor modele, structuri grafice. Imitarea pregrafismelor. Literele de tipar, de mînă, elementele componente ale literelor

37

ŞTIINŢE, CUNOAŞTEREA MEDIULUI ŞI CULTURA ECOLOGICĂ FORMAREA REPREZENTĂRILOR ELEMENTARE MATEMATICE Obiective cadru: • Dezvoltarea bazei senzoriale a cunoaşterii prin acţiuni directe de observare, explorare, experimentare, acţiuni cu obiecte, jucării, imagini; • Formarea capacităţilor de soluţionare a problemelor cotidiene, operînd cu obiecte şi cu grupuri de obiecte, cu însuşirile lor; • Formarea reprezentărilor despre măsură, număr/cifre şi numeraţie în limitele 1-10(20); • Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire şi utilizare a formelor geometrice • Dezvoltarea operaţiilor gîndirii (analiza, comparaţia, clasificarea, serierea), a calităţilor gîndirii (corectitudinea, promptitudinea, independenţa, flexibilitatea, reversibilitatea operaţiilor intelectuale) Obiective de referinţă Să evidenţieze relaţii cantitative dintre două grupuri de obiecte cu ajutorul cuvintelor „mult”, „cîte unul”, „tot atît” „mai multe” obiecte şi cu „un singur obiect”; compararea cantităţilor care diferenţiază între ele cu 1 şi 2 unităţi Să efectueze operaţii cu obiectele, orientîndu-se la însuşirile lor (formă, culoare, dimensiune, temperatură,etc.)

Să identifice relaţiile spaţiale dintre diferite grupe de obiecte în raport cu sine, apoi un obiect faţă de altul şi să utilizeze adecvat prepoziţiile şi adverbele spaţiale determinînd poziţia obiectelor în spaţiu

Exemple de activităţi de învăţare Exerciţii de apreciere globală a cantităţii, de depistare a grupurilor egale sau inegale Jocuri didactice: „Ce sînt multe, ce sînt cîte unul?”, „Mingile la coş”, „Grădina zoologică”, „Te rog să-mi dai tot atîtea jucării, „O păpuşă, mai multe păpuşi”, „Mai multe jucării, mai puţine”, „Grădina de flori”, „Ne jucăm cu jetoane”, „Şerveţele colorate”, „Spune ce avem cîte unul şi ce avem mai multe”, „Trenuleţul” Exerciţii de grupare, de identificare a cercului, pătratului, triunghiului, dreptungiului, de comparare a obiectelor de dimensiuni contrastante şi dimensiuni egale după lungime, lăţime, grosime Jocuri didactice: „Cine aşează mai bine?”, „Unde este locul meu?”, „Repartizează în cutii”, „Ce ştii despre mine”, „Să alegem fructe”, „Să hrănim iepuraşii”, „Să servim urşii cu miere”, „Caută cercul”, „Caută pătratul”, „Aşază-mă la căsuţa mea”, „Spune ce sunt şi cum sunt”, „Săculeţul fermecat”, „Caută triunghiul”, „Construim căsuţe”, „Găseşte căsuţa ta” Jocul dinamic „Pisica şi şoriceii” Exerciţii de identificare a poziţiei unui obiect sau a mai multor obiecte în spaţiu. Utilizarea expresiilor pe - sub, jos - sus, în faţă - în spate Determinarea sensului mişcării unui obiect în raport cu sine Aranjarea grupurilor de obiecte într-un sens precizat: de jos în sus, de la sine înainte spre un reper fix, de la stînga la dreapta Jocuri didactice: „Aşează obiectele şi spune unde le-ai aşezat”, „Unde şi ce se află”, „Unde se află ursuleţul”, „Încotro se îndreaptă vrăbiuţa”, „Să scăldăm păpuşa”, „Ziua noastră”, „Cine va găsi locul corect”, „Automobilele”, „Desenăm iarba” 38

Să identifice şi să verbalizeze adecvat părţile zilei: ziua, noaptea, dimineaţa, seara, să identifice succesiunea zilelor (ieri, azi, mîine) şi succesiunea evenimentelor, consecutivitatea zilelor săptămînii, anotimpul curent, luna curentă, lunile anului şi calendarul Să identifice numerele naturale în concentrul 1-5, apoi în concentrul 1-10-20 şi să diferenţieze aspectul cardinal şi ordinal al numărului

Să măsoare dimensiunile unor obiecte şi a capacităţilor unor vase aplicînd măsuri nestandardizate a lungimii, lăţimii, a corpurilor friabile şi a lichidelor

Să ordoneze obiectele în şir crescător şi descrescător după diferiţi parametri ai dimensiunii

Să diferenţieze mişcările şi acţiunile după viteză (repede, încet) Să divizeze întregul în părţi egale şi să reconstruiască întregul din părţile sale Să diferenţieze formele spaţiale şi plane: ovalul, sfera, cubul, conul, cilindrul şi proprietăţile lor

Jocuri didactice: „Cînd are loc aceasta”, „Continuă”, „Numeşte cuvîntul omis”, „Ziua şi noaptea”, „ Părţile zilei”, ”Ce a fost, ce este şi ce va fi”, „Ieri, azi, mîine”

Acţiuni de raportare a numerelor la cantitatea obiectelor şi invers, de compunere şi descompunere a numerelor, de identificare a cifrelor în limitele 1-10-20, de identificare a numărului 0, de denumire corectă a numerelor ordinale în aceleaşi limite Sarcini-problemă de identificare a cifrelor în limitele 1-5 Rezolvarea problemelor cotidiene de tipul „Căte scaune mai trebuie” Exerciţiu de distingere a locului fiecărui număr în şirul numerelor de la 1-5 Jocuri didactice: ”A cîta jucărie lipseşte”, „Al cîtulea fluture a zburat” Dramatizarea poveştii „Ridichea Aplicaţii practice: ex: utilizarea unei unităţi de măsură, precum o bucată de frînghie sau un beţisor, o fîşie de hîrtie în măsurarea lungimii/lăţimii obiectelor din sala de grupă (măsuţele, covoraşele, dulapurile), utilizarea unui vas mic (o ceşcuţă) pentru măsurarea volumului unui vas mai mare. Exerciţii de comparare a două obiecte prin intermediul celui de al treilea – măsură convenţională Jocuri didactice: „Păpuşile se duc în ospeţie”, „Aşezăm beţişoare”, „Ghiceşte cum este”, „Găseşte o panglică la fel ca lungime” Exerciţii de aranjare în ordine crescătoare, descrescătoare, după înălţime, mărime, grosime, etc. Jocuri pe grupuri mici cu material didactic distributiv manipulativ Jocuri didactice: „Matrioştele la gimnastică”, „Găseşte locul potrivit” Exerciţiul „Căsuţa zilelor” Jocul-dialog „Cine se mişcă mai repede” Probleme – glume Jocuri de împărţire în grupuri mici de trei sau patru copii sau în perechi a diverselor obiecte (fructe, plastilină, făşii de hîrtie colorată etc) Puzzle cu imagini Alcătuirea compoziţiilor şi construcţiilor din figuri şi corpuri geometrice Jocuri didactice: „Domino cu figuri”, „Ce figură nu cunoaştem?”, domino „Forma şi obiectul”, „Ce s-a schimbat”, „ Mozaic geometric”, „Loto geometric” 39

Jocuri didactice: „Unde sunt piticii?”, „Ştii ce se află în jurul tău?”, „Ce s-a schimbat?”, „Jucăriile buclucaşe” Să efectueze operaţii simple de Probleme în situaţii concrete (la magazin, la piaţă, la bancă etc.) adunare şi scădere cu 1-2 unităţi şi Probleme după date desenate să recunoaşcă simbolurile Probleme după imagini matematice: plus, minus, egal; să Probleme din viaţa copiilor identifice soluţia unei probleme pe Jocuri didactice: „Cine compune problema mai repede”, „Hai să baza condiţiilor date în formă socotim” intuitivă Să măsoare cu măsuri Utilizarea centimetrului, a cîntarului în măsurarea obiectelor standardizate lungimea, lăţimea, Excursie la magazin înălţimea, grosimea, masa Jocuri didactice: „Panglici pentru păpuşi”, corpurilor friabile şi a volumului „ Să servim păpuşile” lichidelor cu ajutorul măsurilor standardizate: metru, centimetru, kilogram, litru Să identifice clepsidra, ceasornicul Joc didactic „Ceasul”, exersare în determinarea orei exacte şi funcţiile lor Aplicaţii practice, exersarea simţului timpului prin realizarea activităţilor practice Intuirea duratei timpului: 1-5 minute Exemple de conţinuturi Însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor. Procedee de explorare a obiectelor şi fenomenelor. Grupuri de obiecte şi operaţiile cu ele: grupare, seriere, ordonare, comparaţii în funcţie de un criteriu Figuri şi corpuri geometrice (cubul) Spaţiul, mişcarea şi orientarea în spaţiu. Locul şi poziţia obiectelor în spaţiu Timpul (scurgerea şi ireversibilitatea lui). Viteza mişcării (lentă, rapidă, fulger) şi perceperea scurgerii timpului (ca o clipă, cît o veşnicie) Unităţile de măsurare a timpului (zi, săptămînă, lună, anotimp, oră, minută, secundă) Succesiunea timpului (azi, ieri, mîine) şi a evenimentelor (întîi, după, apoi, dimineaţa, seara, ziua, noaptea, etc.). Obiectele (calendarul, clepsidra) şi aparatele (ceasul) de măsurare a timpului. Întregul şi împărţirea lui în părţi egale, reconstruirea lui din părţile componente. Procedeele de măsurare a obiectelor după parametrii: lungime, lăţime, înălţime, grosime. Unităţile de măsurare nestandardizate şi standardizate . Procedeele de măsurare a corpurilor solide, lichide şi friabile (pulverulente). Unităţile de măsură nestandardizate şi standardizate. Şirul natural de numere. Noţiuni de număr şi cifră. Număratul în limita 1-5. Numere ordinale şi cardinale. Număratul în limita 1-10. Consolidarea numerelor ordinale şi cardinale. Descompunerea şi compunerea numerelor. Număratul în limita 10-20. Consolidarea numerelor ordinale şi cardinale. Descompunerea şi compunerea numerelor. Simbolurile matematice (semne de operaţie +, ; semne de relaţie =, <, >) Adunarea numerelor cu 1-2 unităţi. Scăderea numerelor cu 1-2 unităţi Compararea numerelor şi determinarea valorii lor numerice. Aplicarea semnelor de relaţie la compararea lor (2 > 1; 2 = 2; 9 < 10) Compararea grupurilor de obiecte prin stabilirea valorii lor cantitative. Aplicarea semnelor de relaţie la compararea lor. Rezolvare de probleme cu obiecte în situaţii concrete. Compunere de probleme simple în limitele 11-10, utilizînd obiecte.

40

EDUCAŢIA PENTRU MEDIUL NATURAL ŞI CULTURA ECOLOGICĂ Obiective cadru : • Dezvoltarea reprezentărilor elementare despre interacţiunea dintre om şi natură; • Stimularea curiozităţii de a explora mediul înconjurător şi interacţiunea omului cu mediul; • Încurajarea respectării regulilor de conduită în natură; • Formarea conduitei moral-afective faţă de natură, axată pe cultura ecologică. Obiective de referinţă Să precizeze aspectele distinctive ale omului ca organism viu (înfăţişare, ambianţă, relaţii, conduită, stare)

Să relateze despre trebuinţele omului, despre modalităţile adecvate de satisfacere a lor Să distingă interacţiunea omului cu mediul natural

Să explice noţiunea de natură şi să reproducă componentele mediului natural

Să caracterizeze grupurile de obiecte vii şi nerte din natura înconjurătoare

Exemple de activităţi de învăţare Observarea corpului uman, descriera verbală, prin desene, aplicaţii a omului Exerciţii de stabilire a corespondenţei între organele de simţ şi funcţiile acestora Exerciţii de descriere a modului de viaţă a omului Activităţi de comparare a oamenilor după anumite repere (înfăţişare, vîrstă, limbă, port, ocupaţii) Exerciţii de identificare a caracteristicilor comune fiinţei umane Colectarea informaţiilor , imaginilor despre viaţă, ocupaţiile oamenilor de la sate, oraşe Discuţii, povestiri, poezii, cîntece despre senzaţiile şi trebuinţele omului: frig, foame, sete etc. Exerciţii de autoobservare şi autodescriere a conduitei sale în natură Expoziţii cu obiecte confecţionate de copii Jocuri didactice:” Ce face mama?”, ”Dulăpiorul păpuşii”, „În vizită la medic”, „Cu ce ne deplasăm?” Vizionarea unor emisiuni tv, a unor casete video, audiere, individual şi în grup a unor emisiuni radio şi a unor casete despre om şi natură; Observări asupra activităţilor omului în funcţie de anotimp Exerciţii de diferenţiere a muncii oamenilor de la oraşe şi de la sate Filme didactice, televizate despre natură Descrierea verbală, prin desene, aplicaţii ale corpurilor din mediul apropiat (formă, culoare, mărime) Jocuri-descrieri ale animalelor şi plantelor, utilizarea imaginilor din cărţi, enciclopedii Exerciţii de comparare şi clasificare a corpurilor (vii, nerte, naturale, artificiale) Observări în natură şi înregistrarea rezultatelor în zona din sala de grupă rezervată cunoaşterii şi conservării naturii Descrierea corpurilor cereşti, a vehicolelor cosmice Exerciţii de comparare a corpurilor cereşti după aspectul mărimii, formei, modului de deplasare

41

Să identifice cele patru anotimpuri şi fenomenele specifice lor

Să specifice particularităţile de adaptare ale unor grupuri de animale şi plante la mediul de trai, la schimbările sezoniere, la succesiunea zi-noapte.

Să evalueze influenţa factorilor ecologici, abiotici şi biotici asupra organismelor vii

Să manifeste atitudine grijulie participativă în natură

Joc didactic: ”Ce anotimp este?”, „Cînd are loc?” Observări asupra schimbărilor din viaţa omului, plantelor, animalelor în funcţie de anotimp Exerciţii de identificare a lunilor anului Povestiri despre anotimpuri create de copii; Exerciţii de recunoaştere a fenomenelor naturii (vînt, viscol, ploaie etc.) în momentul producerii lor Efectuarea de măsurări ale unor fenomene naturale (ploi, schimbări de temperatură, direcţii ale vîntului etc.) Vizionarea emisiunilor , consultarea enciclopediilor la tema „Anotimpurile” Discuţii despre succesiunea anotimpurilor, schimbarea vremii, migrarea păsărilor, pregătirea animalelor către perioada de iarnă etc. Demonstrarea succesiunii zi-noapte; a anotimpurilor, a lunilor anului Demonstrarea ilustraţiilor, imaginilor atractive pentru a trezi interesul copiilor faţă de diferite aspecte ale obiectelor din natură Excursii în natură şi agricole Munca agricolă pe teren, în zona de cunoaştere şi conservare a naturii Exerciţii de stabilire a legăturilor între organismul viu şi mediul de viaţă Dramatizări pe baza textelor literare cunoscute ”Codrule codruţule”, „Mîndre păsări călătoare” Experimentarea îngrijirii a plantelor şi discuţii despre îngrijirea animalelor în baza unor imagini, cărţi, reviste, enciclopedii Alcătuirea compunerilor despre animale, plante Realizarea lucrărilor artistico-plastice despre plante şi animale în diferite anotimpuri Exerciţii de stabilire a mediilor de viaţă ( acvatic, aerian, terestru) Jocuri privind respectarea regulilor de conduită în mediul înconjurător (la munte, în pădure, în parc, la ţară, la mare) Activităţi de constatare a efectelor intervenţiei pozitive/negative ale omului în natură Activităţi practice de îngrijire, ocrotire şi protejare a plantelor, animalelor, mediului Jocuri didactice, discuţii la tema „Ce face natura pentru mine, ce fac eu pentru natură?” Exemple de conţinuturi

Omul - parte a naturii Omul - fiinţă vie: se naşte, respiră, se nutreşte, creşte, se reproduce, îmbătrîneşte, moare. Caracteristicile şi însuşirile omului: - se deosebeşte după aspect fizic, sex, vîrstă, rasă; - posedă raţiune, limbaj articulat , conduită, memorie; - aude, vede, gîndeşte, iubeşte, inventează; - activitatea de muncă, activitatea de învăţare, odihnă; 42

Elemente caracteristice figurii umane (aspecte multirasiale), aşezarea lor spaţială şi funcţiile diferitor organe externe şi interne. Senzaţii provocate de diverse procese fiziologice. Necesităţile omului şi utilizarea igienizată a diferitor obiecte de uz personal. Alimentele consumate de om şi rolul lor în creşterea şi dezvoltarea organismului. Eu şi alte persoane.Conduita civilizată (salutul, relaţiile copil-copil, copil –societate). Relaţiile: om-natură-societate. Activităţile omului în dependenţă de anotimp. Vestimentaţia în diferite anotimpuri. Mijloacele de transport moderne şi problemele de protecţie a mediului înconjurător. Natura şi oamenii Natura: cerul, aerul, pămîntul, apele, cîmpiile, dealurile, munţii, pădurile, animalele, oamenii. Pămîntul, apa, soarele, aerul, focul - baza integrităţii naturii. Elemenele principale ale universului (luna, soare, planete, Pămînt, vehicole cosmice ). Asemănări, deosebiri. Recunoaşterea fenomenelor naturii ( vînt, viscol, ploaie, ninsoare, îngheţ, grindină, fulger, furtună, trăsnet, tunet) în momentul producerii lor. Obiecte vii: respiră, se hrănesc, se mişcă, cresc, se înmulţesc, se adaptează la condiţii. Obiectele nerte: nu respiră, nu se alimentează de sini stătător, nu cresc, nu se înmulţesc. Patru anotimpuri, succesiunea şi fenomenele specifice lor. Modalităţi de adaptare a organismelor vii la schimbările sezoniere din natură: scăderea temperaturii, intensităţii luminii, ofilirea vegetaţiei, dispariţia insectelor, migrarea păsărilor călătoare ş.a. Particularităţile de adaptare la mediu ale plantelor: rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, moduri de înmulţire, importanţa în natură şi în viaţa omului: Particularităţile de adaptare la mediu ale animalelor (peşti, păsări, mamifere, insecte). Plantele ca organisme vii, structura lor, rădăcina, tulpina, frunza, floare, seminţa; caracteristici, medii de viaţă, nutriţie, importanţă. Plantele de cameră. Animalele, ca fiinţe vii, pot fi din diferite grupuri: insecte, peşti, amfibii, păsări, mamifere; caracteristici, medii de viaţă, hrană, importanţă, viaţa lor în natură şi întreţinerea în captivitate. Activitatea omului în natură. Creşterea şi îngrijirea plantelor şi animalelor de către om, condiţiile lor de viaţă: aer, lumină, căldură, apă curată, hrană, sol, adăpost. Aplicarea măsurilor de ocrotire a naturii şi de protejare a mediului înconjurător. Conduită civilizată în natură.

43

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

EDUCAŢIA FIZICĂ Obiective cadru: • Dezvoltarea calităţilor motrice şi funcţionale, a coordonării mişcărilor, a echilibrului, a capacităţii de orientare în spaţiu; • Formarea deprinderilor de organizare, susţinere şi colaborare, a spiritului de iniţiativă şi perseverenţă în atingerea scopului; • Formarea sentimentului de a trăi succesele şi insuccesele colegilor, de a dezvolta relaţii umane pozitive cu semenii. Obiective de referinţă Să formeze deprinderi motrice de bază: mers, alergare, sărituri, căţărare, aruncare, prindere, escaladare Să manifeste interes pentru activitatea motorie

Să manifeste calităţile moral-estetice şi conduita civilizată în activitatea motrice

Să-şi dezvolte coordonarea mişcărilor, orientarea în spaţiu, simţul ritmului şi al echilibrului Să dezvolte calităţile

Exemple de activităţi de învăţare Mers şi alergare lentă, ritmică, păstrînd ţinuta corectă şi tempoul. Jocuri şi exerciţii de deplasarei cu diferite mişcări ale braţelor, picioarelor, corpului; mers, alergare în diferite direcţii; rostogolirea mingii mari; exerciţii cu mingea mică; deplasări pe mîini şi picioare; exerciţii fizice cu bastonul de gimnastică; coarda, exerciţii fizice pentru formarea labei piciorului; căţărare pe peretele de gimnastică, pe scîndura pusă oblic; pe otgon; escaladarea obstacolelor; tîrîre pe mîini şi picioare; pe sub obstacole; tîrîre pe abdomen pe banca de gimnastică. Mers cu ocolirea obiectelor; mers în perechi în cerc; mers cu săculeţul de nisip pe cap; mers pe bicicleta cu trei roţi; paşi alăturaţi; mers păşind peste obstacole; apucarea obiectelor puse pe podea cu degetele piciorului; mers pe bicicletă; mers cu picioarele goale pe prundiş; mers pe sprijin îngust; mers pe vîrfurile picioarelor; mers pe partea internă (externă) a tălpii; rostogolirea mingii cu talpa; mers pe bastonul pus pe podea. Discuţii privind exteriorul corpului, corectitudinea executării exerciţiilor fizice: mersului, alergării, căţărării, exerciţiilor de front şi formaţie, săriturilor, aruncărilor, escaladării obstacolelor, exerciţiilor de echilibru; ţinuta corpului; conduita în timpul jocului, spiritul de echipă; denumirea corectă a exerciţiilor fizice şi a utilajului sportiv folosit la ocupaţie. Activităţi de formare a trăsăturilor de conduită civilizată, a calităţilor de personalitate; acţiuni motrice de educaţie a tendinţei, a perseverenţei, a curajului în condiţii securizante pentru atingerea rezultatului scontat. Păstrarea ţinutei corecte în procesul de activitate motrice Executarea exerciţiilor fizice sub acompaniament muzical: mers, pas cu săritură, pas de caracter, bătaie în palme, mişcări în circuit în perechi; dansul „Hora mică”, „Sîrba”, dansul iepuraşilor. Băi cu aburi; băi de apă; băi de soare; duş; spălarea, udarea picioarelor. Executarea exerciţiilor fizice la diferite semnale (vizual, auditiv). Dezvoltarea vitezei, forţei, rezistenţei, îndemînării, detentei, 44

motrice, îndemînarea, viteza, forţa, mobilitatea, detenta

coordonării, simţului echilibrului. Aruncarea – prinderea mingii; prinderea – transmiterea mingii; aruncarea mingii (altui obiect) în ţintă verticală (orizontală). Alergare lentă şi de viteză; cu ocolirea obstacolelor, trecere peste obstacole; alergare la deal – la vale; alergare ridicînd sus genunchii; alergare în coloană; alergare „şerpuit”. Sărituri pe ambele picioare, în lungime de pe loc (cu elan); sărituri cu ajungerea obiectului suspendat; sărituri din cerc în cerc; sărituri de la înălţimi cu aterizare moale pe saltea; sărituri de pe un picior pe altul. Să manifeste emoţii pozitive Utilizarea corectă a terminologiei exerciţiilor fizice executate şi curiozitate în cadrul jocurilor de mişcare În centrul atenţiei educaţiei fizice a copilului trebuie să fie nu doar îndeplinirea cu precizie a unor exerciţii şi dezvoltarea deprinderilor motorii, ci însăşi copilul şi necesităţile lui de mişcare şi de expresie creativă. Adulţii, cu multă responsabilitate, trebuie să se îngrijească şi să fortifice sănătatea fizică a copilului. Pentru aceasta ei trebuie să: Înţeleagă dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, posibilităţile lui; Să diferenţieze posibilităţile fizice ale băieţilor şi fetiţelor; Să selecteze diverse modalităţi de mişcare pentru a garanta dezvoltarea fizică a copilului; Pentru dezvoltarea motorie să apeleze la joc ca metodă universală de dezvoltare. Copilul îşi exprimă impresiile, trăirile prin mişcări spontane ale corpului (mimica feţei, gesticularea cu mâinile şi picioarele, sărind în sus etc.). Copiii trebuie să fie lăsaţi să încerce cum „vorbeşte” corpul: Cum se mişcă corpul (încet, repede, greu, uşor etc.) Încotro se mişcă (în sus, în jos, înainte, înapoi etc.) Cum se mişcă diferite părţi ale corpului (mâinile, picioarele, gâtul etc.) Cum se poate mişca corpul ritmic (bătând un ritm) Cum se mişcă corpul cu un obiect (cu o minge, cordă) Mişcare stând locului, şezând, culcat etc. Mişcare cu muzică, redând caracterul muzicii Improvizarea „dansului”, redând ritmul şi caracterul dansului Cu ajutorul „limbajului” corpului să redea bucuria, tristeţea (unui personaj concret) într-o situaţie concretă Copiilor trebuie să li se creeze condiţii pentru a se transforma prin joc într-o plantă, pasăre, vietate, maşină. Expresivitatea motorie trebuie să fie însoţită de sunete, plastică, dramatizare. În dezvoltarea culturii corpului educatoarele trebuie să evite extremele şi să caute să respecte un ritm anume: să combine activităţile dinamice cu cele liniştite, în aer liber şi în încăpere; să evite muştruluiala, comenzile stricte etc. Dacă este cazul, exerciţiile de cultură fizică (în mod firesc încorporate în joc) pot fi organizate de 23 ori pe săptămână; să aibă grijă ca necesităţile de mişcare ale copilului să fie satisfăcute pe parcursul întregii zile (şi nu doar prin exerciţii). Jocuri de mişcare Jocuri de mişcare: „Găseşte-ţi căsuţa”, „Pisica de pîndă”, „La vînătoare”, „Tîrîie-te pînă la jucărie”, „Nu călca pe linie”, „Fii atent”, „Maimuţele”, „Mingea în cerc”, „Ţinteşte în portiţe”, 45

„Căluşeii”, „Prinde ţînţarul”, „Vînătorul şi iepuraşii”, „Nu uda picioarele”, „Prinde-mă”, „Copiii şi mîţîşorii”, „Lupul şi iezişorii”, „Puişorii în cuib”, „Mingea în cerc”, „În sus – în jos”, „Furnicile harnice”, „Găseşte-ţi steguleţul”, „Limuzinele”, „Transportă săculeţul”, „Alb – negru”, „Petişoare”, „Alergare în perechi”, „Caraşii şi ştiuca”, „Vulpea şireată”, „Locul gol”, „Iepuraşii”, „Cine mai bine a sări”, „Undiţa”, „Cine a executat mai puţine sărituri?”, „Urşii şi albinele”, „Ţinteşte în cerc”, „Mingea conducătorului”.

46

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE Obiective cadru: • Cunoaşterea şi respectarea regulilor igienico-sanitare; • Formarea deprinderilor de igienă individuală şi colectivă; • Dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de aplicarea regulilor igienico-sanitare; • Cunoaşterea şi respectarea regulilor de protecţie a vieţii proprii şi a altora. • Să le ofere copiilor cunoştinţe elementare despre comportamentul sănătos. Obiective de referinţă Să caracterizeze persoane şi să se autocaracterizeze după aspectul fizic, vîrstă, gen, conduită, gînduri, preferinţe

Să respecte regulile de igienă personală şi colectivă

Să identifice factorii ce menţin sănătatea, acţiunile pe care le poate întreprinde personal pentru a fi sănătos

Exemple de activităţi de învăţare Jocuri didactice de descoperire a părţilor componente ale corpului uman, utilizînd mulaje, planşe, imagini, şi prin studiul propriului corp. Observări asupra exteriorului diferitor persoane. Jocuri: „Tu şi eu suntem la fel, dar diferiţi”, după vizitarea bunicilor – convorbiri pe teme de etică, lecturi; desenele mamei, tatii, a prietenului, autoportret Corelarea experienţei proprii cu alte surse de informaţii utilizînd cărţi, lecturi literare, casete video, audio, ilustraţii, reviste , emisiuni radio şi tv Realizarea albumelor, desenelor, cărţilor despre prieteni, persoane cunoscute Discuţii despre sănătate,utilizare a vocabularului specific educaţiei pentru sănătate Reprezentarea prin desen a componentelor sănătăţii; Dezlegarea ghicitorilor, proverbelor, zicătorilor privind sănătatea şi redarea lor prin desen, modelaj, pictură, construcţii, colaje Descrierea (verbală sau prin desene, aplicaţii etc.) acţiunilor ce ţin de igiena personală sau colectivă; Exerciţii de aplicare a regulilor de igienă corporală şi a vestimentaţiei prin simularea unor situaţii Experimente simple de corecţie a ţinutei vestimentare; Exerciţii-joc de prezentare a unor articole vestimentare; Dezbaterea unor norme de conduită şi compararea unor conduite observate şi imaginate Stabilirea asemănărilor şi deosebirilor cu privire la igiena locuinţei şi a sălii de grupă Expoziţii ale lucrărilor realizate Observarea şi descrierea influenţelor mediului înconjurător asupra sănătăţii Exersarea deprinderii de a păstra în ordine şi curăţenie jucăriile, obiectele şi bunurile personale şi colective, din familie, mediu Studii de caz privind igiena personală, protecţia organelor de simţ Activităţi practice în grup, comentarii, explicaţii de preparare a unor bucate 47

Exerciţii de grupare a alimentelor în: legume, fructe, produse din carne, lactate, peşte etc.; de respectare a regulilor sanitar-igienice (spălatul pe mîini, spălatul fructelor, legumelor) Discuţii dirijate privind rolul unei alimentaţii corecte, importanţa cunoaşterii şi respectării regulilor de conduită în timpul mesei Activităţi practice în grup de menţinere şi efectuare a ordinii şi curăţeniei,utilizarea corectă a veselei, tacîmurilor Vizionarea emisiunilor, desenelor animate etc. Să argumenteze necesitatea de Studii de caz vizavi de alimentaţia sănătoasă. alimentare corectă şi să relateze Simularea (joc de rol) a unor situaţii corecte/incorecte în despre alimentaţia corectă legătură cu regimul de activitate şi odihnă, comentarea Să aplice reguli sanitar-igienice în acestora, stabilirea unor concluzii. timpul servirii mesei Poezii şi povestiri privind alimentaţia şi programul zilnic Să determine elementele principale sănătos. ale unui regim al zilei pentru sine, Participare la aşezarea mesei şi aplicarea regulilor sanitaralternarea perioadelor de activitate igienice în timpul mesei. cu odihnă Analizarea efectelor influenţei mediului înconjurător asupra sănătăţii individului şi a grupului Exerciţii în grupuri mici de elaborare corectă a programului zilnic Să identifice elementele unui mod Exerciţii de descriere a situaţiilor de risc, de elaborare a sănătos de viaţă, situaţiile de risc regulilor de prevenire, comportare în situaţii de risc pentru sănătatea personală şi a Desprinderea unor mesaje ce se referă la din proverbe, altora zicători, filme privind modul de viaţă sănătos Organizare de întîlniri cu persoane din comunitate Confecţionarea unor materiale necesare acordării primului ajutor Elaborarea schemei-desen a surselor, persoanelor care ajută în diferite situaţii Exerciţii de autoevaluare a propriei conduite în raport cu fortificarea sănătăţii; Jocuri şi convorbiri la tema „Omul vesel – omul trist”, Redarea emoţiilor în desen, Convorbire: „Muzica şi emoţiile”; Formarea unor deprinderi de Discuţii şi jocuri de orientare într-un mediu social nou: securitate socială şi fizică grădiniţă, policlinică, teatru, în vizită etc. personală Jocuri de rol/povestiri pentru recunoaşterea semnificaţiei culorilor semaforului, traversarea străzii, comportarea pe stradă; găsirea de soluţii pentru a se adresa cuiva dacă se pierde pe stradă, într-o mulţime de oameni etc.; Reguli de protecţie în utilizarea unor obiecte precum: foarfecele, ciocanul, cuţitul, cu obiectele ascuţite, instrumentele, chibritele. Povestiri privind utilizarea chibritelor, încercarea de alimente necunoscute, interacţiunea cu persoane necunocute. Convorbiri, discuţii, lecturi din literatură, excursii, întâlniri cu lucrători ai poliţiei, medicii, excursii la staţia de pompieri, observaţii: cum merg maşinile, pe care străzi etc. La invitaţia membrilor familiei, excursii la locul de lucru al părinţilor. 48

Să-l încurajeze să fie atent şi să ajute persoanele cu nevoi fizice şi psihice; să-i ajute să înţeleagă că pot fi atât oamenii, cât şi animalele şi plantele; să le educe simţul empatiei, să-i înveţe să aibă grijă şi în caz de nevoie să ofere ajutor. Exemple de conţinuturi Construcţia corpului uman. Unicitatea omului prin corpul său, diferit de altele. Atitudinea grijulie faţă de corpul său. Trebuinţele ( fiziologice, de comunicare, etc.) şi dorinţele omului. Schimbarea lor de la o vîrstă la alta. Corpul sănătos. Importanţa îngrijirii şi protecţiei corpului uman, a organelor de simţ, satisfacerii necesităţilor şi dorinţelor. Ordinea şi acurateţea vestimentaţiei (curăţire, uscare, periere, aranjare pe umeraş, cuier, dulap etc.) Reguli de igienă personală în diferite momente ale zilei. Obiecte de uz personal, obiecte de toaletă în funcţie de modul de utilizare a lor, de necesităţi. Ţinuta vestimentară. Importanţa vestimentaţiei adecvate pentru păstrarea sănătăţii. Igiena locuinţei, sălii de grupă, străzii, mediului natural, familiei. Activităţile gospodăreşti socioutile, socio-familiale, participare. Factori naturali de călire a organismului (apă, aer, soare); educaţie fizică, plimbări în aer liber, sport, mers pe jos, jocuri în aer liber, excursii, înot, scăldat, duşuri, exerciţiile de respiraţie etc. Alternarea perioadei de activitate şi cele de odihnă. Momente de regim şi părţile zilei (dimineaţă, ziuă, seară, noapte). Necesitatea respectării regimului zilei pentru sănătate. Igiena alimentaţiei. Norme de conduită la masă. Obiecte pentru servirea mesei, ţinuta, bunele maniere. Alimentarea corectă, varietatea produselor, modul de preparare a bucatelor. Noţiunea de aliment. Clasificarea alimentaţiei după provenienţă. Alimentele de bază folosite de om, diferenţierea după aspecte, caracteristici (gust, miros, culoare, formă). Locurile de procurare a produselor alimentare, condiţiile de păstrare. Importanţa consumului sării iodate pentru dezvoltarea intelectuală şi menţinerii sănătăţii, pericolul consumului de alcool, dulciuri în exces. Programul de activitate şi odihnă Proporţii adecvate între perioadele de activitate şi odihnă (igiena somnului, mişcare, cultură fizică, plimbări, joc, învăţare). Importanţa respectării regimului zilei. Situaţii de risc pentru sănătate. Infecţii, viroze, gripă, varicelă. Căile de infectare, efectele negative asupra organismului. Căile de răspîndire a microbilor. Măsurile elementare de profilaxie a bolilor infecţioase (evitarea contactului cu oamenii bolnavi, respectarea regulilor igienice, respectarea unui mod de viaţă sănătos etc.). Accidente casnice. Modalităţi de preîntîmpinare, eliminare şi evitare. Reguli de protejare proprie şi colectivă (chibrituri, obiecte electrocasnice, medicamente, obiecte ascuţite, apă fierbinte, deschiderea uşii persoanelor necunoscute, consumul substanţelor periculoase pentru sănătate etc.). Reguli de protejare şi prevenire a accidentelor: în mediul natural, pe stradă, în afara locuinţei, pe terenul de joc cu obiecte admise pentru joacă.Evitarea contactului cu cîinii vagabonzi etc. Accidente rutiere. Consecinţele încălcării regulilor de circulaţie. Conduită civilizată în mijloacele de transport, respectarea normelor morale şi igienico-sanitare în transport. Persoane, surse de ajutorare. Conduită în situaţii de risc. Serviciile telefonice: 911, 903, 902, 901. Elemente de autoapărare. Controlul emoţiilor şi sentimentelor proprii. Stăpînirea de sine.

49

EDUCAŢIA PRIN ARTE

EDUCAŢIA LITERAR-ARTISTICĂ Obiective cadru: • Dezvoltarea interesului faţă de carte, faţă de literatură, faţă de teatrul pentru copii • Dezvoltarea capacităţilor de percepere artistică a textului literar şi a creativitatăţii literare • Familiarizarea şi memorarea unor texte de mic volum din folclorul şi literatura pentru copii • Dezvoltarea capacităţii de a îşi exprima sentimentele prin intermediul creaţiilor literare (povestiri, poezii, dramatizări) Obiective de referinţă Să asculte atent textul prezentat de către adult (recitat, povestit, lecturat) şi să răspundă la întrebări despre mesajul emoţional al unui text literar (poezie, poveste, povestire) Să manifeste dorinţa de a audia poezii, povestiri, poveşti şi a le reproduce/repovesti, să relateze despre emoţiile sale asociate cu personajele şi evenimentele descrise în text

Exemple de activităţi de învăţare Exerciţii pentru dezvoltarea atenţiei auditive; exerciţii de ascultare şi înţelegere a subiectului textului audiat Utilizarea teatrelor de jucării, de imagini, de păpuşi. Jocuri literare, jocuri dramatice Exerciţii de ascultare a textelor literare, de memorizare, de contemplare a imaginilor din cărţile ilustrate pentru copii, de răsfoire corectă a cărţilor Activităţi de lectură, povestire, recitare (exprimarea satisfacţiei, uimirii, bucuriei, utilizînd para-verbalul, mimica, gesturile)

Să identifice personajele şi să aprecieze faptele acestora, să redea în desen unele aspecte, evenimente din poezie, poveste

Exerciţii de evidenţiere a personajului principal din textul audiat Jocuri de asociere a personajului din text cu păpuşa (chipul) respectivă

Să recite expresiv poezii simple, să repovestească, în baza întrebărilor, conţinutul unei poveşti scurte, povestiri

Recitare expresivă cu utilizarea intonaţiei, mimicii, gesturilor ce corespund textului Jocuri-dramatizări, exerciţii de redare a conţinutului textului prin mişcări respective cu utilizarea intonaţiei corespunzătoare Exerciţii de recitare, repovestire în baza imaginilor din cărţile ilustrate Jocuri didactice, exerciţii de utilizare a cuvintelor noi, a însuşirilor. Realizarea de cărticele de poveşti, de poezii create de ei cu desene, imagini decupate.

Să poată compune, cu sau fără ajutorul adulţilor, în baza imaginilor, poveşti scurte, povestiri, ghicitori

Să redea prin mijloace dramatice Jocuri-dramatizări utilizînd costumaţii, spectacole ale conţinutul unor poveşti, povestiri, teatrelor de păpuşi şi de umbre în baza subiectelor îndrăgite istorioare respectînd sau schimbînd firul narativ al textelor. 50

Exemple de conţinuturi Poezii din folclorul pentru copii, texte în versuri, proză (cu conţinut real şi fantastic), literatură pentru copii. Operele scriitorilor M. Eminescu, I. Creangă, V. Romanciuc, G. Vieru, L. Deleanu, S. Vangheli, O. Cazimir, T. Arghezi, E. Farago. Cărţi de diverse tipuri pentru copii: carte cu ilustraţii, carte pliantă, carte-teatru, carte pentru colorat, cărţi de format mare, cărţi de format mic, carte-crestomaţie etc. Texte de diverse specii literare: poveşti, poezii, povestiri, ghicitori, proverbe, snoave, legende, numărători, frămîntări de limbă (vezi cărţile „Copilul şi literatura”, „Literatura în grădiniţa de copii”, „Creşte-n casă scump odor”, Să colorăm” etc.). Poezii Cocoşul de G. Vieru, Cucul de G. Vieru, Piţigoiul de V. Roşca, Am o casă printre ramuri de G. Vieru, Bună vreme, Moş Martine de G. Vieru, Leneşul de V. Roşca, Vine, vine iarna de L. Deleanu, Iese tata la balcon de G. Vieru, Ciuperca de V. Romanciuc, Coţofana de P. Zadnipru, Puii de G. Vieru, Piţigoiul de V. Roşca, Ninge de Cazimir sau Vine, vine iarna de L.Deleanu, Mama de G.Vieru, Mîndre păsări călătoare de P.Cărare, Căţeluşul şchiop de E. Forago, Cireşele de N.Roşioru, Bluza de I. Anton, Rămurica păcii de A.Suceveanu, Costică şi Grivei de P.Cărare, Casa părintească de V. Romanciuc, Moldova de V. Romanciuc, Cît e ora? de L. Deleanu, Spicul cu prietenii lui de I. Filip, Ce te legeni? de M. Eminescu, Ploaia de G. Coşbuc, Somnoroase păsărele de M. Eminescu, Zilele săptămînii de C. Dragomir, Soare, soar,e domn bălai de G. Vieru, Fulg de nea de P. Cărare, Cîte litere ştii de G. Vieru, Revedere de M. Eminescu, Mama de G. Vieru, Cele mai frumoase flori de G. Vieru, Sfîrşit de toamnă de V. Alecsandri. Poveşti Poveşti de mic volum cu utilizarea seturilor de jucării (a teatrului de jucării, de imagini, de păpuşi). Povestea populară nemţească Cucul, Poveştile populare Ciocîrlia, vulpea şi ogarul, Ursul păcălit de vulpe de I. Creangă, povestea populară Ţapii încăpăţînaţi, Avionul de V. Beşleagă, povestea populară rusă Gogoaşa, Povestea populară rusă Ridichea, Capra cu trei iezi de I. Creangă, povestea populară Cizmele ogarului, Scufiţa Roşie de Charles Perrault, Motanul Încălţat de Charles Perrault, povestea populară rusă Foişorul, Povestea populară Ulciorul cu galbeni, Punguţa cu doi bani de I. Creangă, Domniţa de A. Busuioc, Fata babei şi fata moşneagului de I. Creangă, Ridichea fermecată de L. Deleanu, Povestea populară Fraţii. Povestiri Mama de D. Gabe, Mama mea – aroma pîinii de V. Suhomlinski, Doi ursuleţi lacomi, A spus adevărul de L. Tolstoi, Săniuţa nouă de G. Gheorghiu, Motănaşule L. Tolstoi, Mingea de G.Malarciuc, A spus adevărul de L. Tolstoi, Bobocel de I. Druţă, Soră de I. Druţă, Iepuraşii de cîmp de P.Cărare ori Cuşma lui Guguţă de S.Vangheli, Prietenul de la fereastră de S. Vangheli, Pîine cu rouă de G. Vieru, Leul, Girafa, Măgăruşul de A. Scobioală, Copăcelul de S. Vangheli, Drum de ţară de A. Ciocanu, Piticii de la geam de S. Vangheli, Cizmele cocostîrcului de A. Busuioc. Snoave, legende populare Păcală şi Tîndală, Păcală şi zarzărele, Tîndală şi cîrnaţul, Păcală face cumpărături, Tîndală şi luna, Leneşul etc. Legende Ce este mai tare decît cetăţile, Fluierul ciobanului, Baba Dochia, legenda mărţişorului, legenda ghiocelului, Pasărea păcii, Legenda ciocîrliei etc. Balade Mioriţa

51

EDUCAŢIA MUZICALĂ

Obiective cadru: • Dezvoltarea receptivităţii emoţionale pentru muzică • Cultivarea deprinderilor de interpretare corectă a muzicii • Familiarizarea copiilor cu unele procedee elementare de creativitate muzicală în sinteză cu alte arte • Însuşirea unui vocabular elementar necesar pentru caracterizarea muzicii • Formarea şi consolidarea atitudinii pozitive faţă de activităţile muzicale Obiective de referinţă Să manifeste emoţii, percepînd imaginea muzicală a lucrării în legătură cu conţinutul muzicii audiate Să distingă, să compare şi să caracterizeze piesele muzicale

Să interpreteze cîntece cu diferite caractere ţinînd cont de regulile de ţinută, dicţie, articulaţie

Să execute mişcări şi figuri elementare de dans, manifestînd expresivitate corporală în relaţie cu caracterul variat al muzicii

Exemple de activităţi de învăţare Audieri muzicale anticipate de o conversaţie pregătitoare Contemplarea imaginilor, desenelor adecvate mesajului muzical Demonstrarea unor scurte spectacole de acţiune cu păpuşi şi obiecte conform subiectului şi desfăşurării muzicii Desen în baza impresiilor muzicale Audiţii comentate, discuţii cu privire la muzica audiată Rezumarea ideii cîntecului Reproducerea conţinutului versurilor Însuşirea şi explicarea unor noţiuni termeni cuvinte oportune pentru caracterizarea muzicii (utilizarea unor expresii şi cuvinte accesibile vîrstei) Jocuri muzical-didactice de dezvoltare a atenţiei, spiritului de observare şi sesizare a schimbării caracterelor în muzică, jocuri didactice asociative pentru memorarea cuvintelor, expresiilor noţiunilor despre muzică Cîntarea fără încordare într-un registru şi dinamică medie, comodă pentru copil Realizarea unor exerciţii de dezvoltare a dicţiei, articulaţiei, a diapazonului Exerciţii, jocuri pentru dezvoltarea auzului melodic, armonic, timbral Exerciţii muzical-didactice pentru respiraţia corectă; („Mirosim florile ”, „Umflăm balonul ” etc.) Însuşirea, memorarea melodiei, cuvintelor, cîntecelor Reflectarea diferitelor caractere ( duios, săltăreţ, dîrz, etc.) în interpretare Pantomime pe anumite teme şi subiecte în caracterul muzicii audiate Improvizarea scenetelor în baza conţinutului versurilor din cîntece, poveşti utilizînd mişcări ritmice caracteristice personajului Conversaţii despre caracterul muzicii de dans Demonstrarea diferitelor mişcări şi figuri de dans popular, modern, de societate, etc. Exersarea pasului simplu, a pasului cu bătăi, de pe călcîi alăturat, schimbător, de sîrbă, de horă, săltăreţ, fuga uşoară 52

Să recunoască sonoritatea diferitelor instrumente muzicale identificîndu-le la auz din ţesătura muzicală, să povestească cum se produce sunetul, unele amănunte despre întrebuinţarea instrumentului

Să diferenţieze sunetele produse prin mişcări corporale, de suntele produse de obiecte sonore, sunetul vorbit de sunetul cîntat Să exprime, prin mişcări şi sunete caracteristice, conduita unor personaje (fiinţe ) conform conţinutului poveştilor, cîntecelor, poeziilor, etc. Să improvizeze/creeze ritmuri, scurte motive ritmicomelodice, mişcări şi figuri de dans, poezii, povestioare ce reflectă conţinutul muzicii audiate sau al cîntecelor învăţate

Realizarea unor studii coregrafice, studii cu diferite roluri, pantomime pentru dezvoltarea mimicii, a elocvenţei gesturilor şi a expresivităţii corporale Jocuri muzical-didactice: „ Ghici al cui e glasul ? ”, „Cuşma lui Guguţă ”ş. a. Contemplarea imaginilor cu instrumente muzicale Exersarea la instumente muzicale ( fluieraş, tobiţe, tamburine, clopoţei, trainglu, xilafon, etc.) Audierea înregistrărilor cu instrumentele tarafului şi ale orchestrei simfonice Exerciţii de identificare a instrumentelor muzicale la auz Povestiri, legende despre apariţia, crearea instrumentelor Relatări despre specificul sonorităţii instrumentelor şi posibilităţilor de imitare a sunetelor din natură Memorarea poeziilor, ghicitorilor, legendelor despre instrumentele muzicale Jocuri de rol Jocuri muzical-dramatice Scenete muzicale-literare Pantomime Improvizări muzical-ritmice Conversaţii privitoare la conţinutul muzicii audiate şi caracterul personajului

Acompanierea la instrumentele de rit şi la cele cu efecte sonore (bice, clopoţei, harapnice, buhai, toacă etc.) a cîntecelor colindelor Dialoguri/replici ritmico-melodice bazate pe ritmuri cunoscute de dans, marş, cîntec practicate între copil-copil, copil-grup, copil-educator Interpretări în patru mîini la xilofon, pian ş.a. Participarea la jocuri muzical-ritmice, la scenete, pantomime etc. Organizarea orchestrei pentru copii cu diferite instumente la îndemîna lor Exemple de conţinuturi

Audiere şi interpretare “Marşul păpuşilor mecanice” – muz. de V.Dubosarschi, “Hora”, “ Sîrba ”-mel.pop, “Cîntec de leagăn ”- din folclorul copiilor, “Cîntec de toamnă” – muz. M.Ungureanu, “Vals” – muz. E.Mamot“Căluţul” - muz. Z.Tcaci, “Răţoiul” – muz. Gr.Vieru, “Un moş şi o babă sub zăpada” – mel.pop., “Bradule, prietene” – muz. Iu.Ţibulschi, “Iepuraş” –din folclorul copiilor, “Careta cu clopoţei” – muz. de A.Sochireanschi, “Ce bine e” - muz. E.Doga, “Fluturaşul” – muz. S.Maicapar, “Caloianul” – din folclorul cop., “Ciocîrlia” – muz. de A.Tamazlîcaru; “Păsărica” – muz. M.Ungureanu, “Puii”, “Broscuţele” – mel.pop. “Graiul meu” – muz. I.Macovei, “Ce-ti spune muzica” – joc muzical-didactic, “Căsuţa” – joc muzical, “Veveriţa” – joc muzical didactic, muz. de M.Ungureanu, “Cimpoiul” – muz. de W.A. Mozart, “Hora”, “Sîrba” – mel.pop. „Moldovă frumoasă” – muz. Z.Tcaci, „Clovnii” – muz. D.Cabalevski, „Hora fetelor” – muz. V.Rotaru, „Marş” – muz. S.Procofiev, „Casa noastră” – muz. I Macovei, „Ciocîrlia”, „Dimineaţa în sat” – mel.pop., 53

„Fusul” – muz. M.Negrea, „Dansul florilor” – muz. A.Ranga, „Greieraşul” muz. Iu.Ţibulschi, „Cîntă ţapul la ţambal” – muz. C.Rusnac, „Ursul” – muz. Z.Tcaci, „Cîntecul ciocîrliei”, „Păpuşa nouă” – muz. P.Ciaikovski; „Ursul” – muz. Z.Tcaci, „Vals – glumă” – muz. D.Şostacovici”; „Rîndunică, rîndunea” – muz. A.Tamazlîcaru, „Ieduţul”, „Trompeta” – muz. M.Ungureanu , „Vulpea si cocoşul”, „La pădure” – din folclorul. copiilor „Nani, nani”, „Cărăbuş”, „Susai”, „Ceata, ceata”, „O găina cu doi pui”, „Melc, melc, cotobelc” – din folclorul. copiilor, „Toamna” – muz. I.Macovei, „Moşul şi cocoşul” – din folclorul copiilor., „Iepuraşul” – muz. de D.Gheorghiţă, “Limba romînească” – muz. I.Cartu, „Fulguşorul”, „Sorcova” –din folclorul copiilor, „Răsună, codrul iarăşi” muz. I.Chirescu, „Mama” – muz. E.Doga, ”Racheta” – muz. D.Gheorghiţa, „Sosirea rîndunicii” – muz. D.Voiculescu, „Fluturaşii” – muz. Gr.Vieru. „Tricolorul” – muz. de C.Porumbescu, „Marşul soldăţeilor de plumb” – muz. P.Ciaikovski, „Moldova” – muz. M.Ungureanu, „Dimineaţa în sat” – mel.pop., „Dimineaţa” - muz. E.Grieg, „Fusul” – muz. M.Negrea, „Pui de lei” – muz. I.Bratianu, „Oastea lui papuc” – muz. M.Negrea, „Cîntecul ciocîrliei” – muz. P.Ciaikovski, „Cîntec vechi francez” – muz. P.Ciaikovski. „Toamna” – muz. I.Macovei, „Furnicuţa” – muz. D.Radu, „Toamna” – muz. M.Ungureanu; „Ţărişoara mea” – muz. Gr.Vieru, „Moşul si cocoşul”- cînt. pop., „La moară” – din folclorul copiilor, „Casa noastră” – muz. I.Macovei, „Iepuraşul” – muz. D.Gheorghiţă, „Steaua sus răsare”- muz. D.Chiriac, „Moş Crăciun” – muz. D. Chiriac, „Sorcova”, „Căpriţa” – mel.pop., „Cîntec pentru mama” – muz. I.Macovei, „Sosirea rîndunicii” – muz. D.Voiculescu, „Bunicuţa” – muz. D.Radu, „Păsărica” – muz. A.Tamazlîcaru, „Răsuna codrul iarăşi” – muz. I.Chirescu, „Fluturaşii” – muz. Gr.Vieru. „Căsuţa din pădure” – muz. I.Nicolescu, „Bun rămas” – muz. Z.Tcaci, „La scoală” – muz. M.Ungureanu. Analiza şi caracterizarea muzicii: ritm, melodie, tempou, dinamică, caracter, înălţime şi durată a sunetelor. Cuvinte şi expresii de caracterizare a muzicii: vesel, trist, săltăreţ, de glumă, duios, gingaş, visător, liniştit, solemn, de sărbătoare, misterios, ciudat, dîrz, de marş, de dans, liric, cantabil, grăbit, neliniştit etc. Jocuri muzical didactice. “Mirosim florile”, “Cîntă ca mine”etc; “Punguţa cu instrumente”, “Cuşma lui Guguţă”, “Joc Moldovenesc”, “Sîrba” melodii populare în interpretarea orchestrei de muzică populară, “Tobe mari şi tobe mici”, “Ghici al cui e glasul”, ”Vino, vino, ploaie!” – muz. D.Kitenco, „Vulpea si cocoşul”, „La pădure” – din folclorul copiilor „Nani, nani”, „Cărăbuş”, „Susai”, „Ceata, ceata”, „O găină cu doi pui”, „Melc, melc, cotobelc” din folclorul copiilor, „Capra si iezişorii”, „Ecoul” – muz. I.Macovei „Clopiţeii”, „Floarea şi soarele” - muz. De M.Ungureanu, „Ploaia şi soarele” - din folclorul copiilor. Mişcări muzical ritmice şi dansuri: “Uite-aşa” - muz. de M.Ungureanu, “Dans în cerc”, “Dans cu băsmăluţele”, “Dans cu panglici”, “Facem hora mare – din folc.cop., “Sîrba” – mel.pop., “Dans în doi” – mel.pop., “Hora si sîrba” – mel.pop, “Ursul si vulpea” – muz. M.Ungureanu, “La plimbare” – joc.muz.did., “Podul de piatra” - din folclorul copiilor, “Dans vesel” – joc.muz.did pe o mel.pop., “Ursul si ursulică” – muz. de M.Ungureanu, “Mergem vesel şi dansăm”, “Sîrba celor mici” – muz. M.Ungureanu, “Cine-i mai atent” - din folc.cop. „Hora”, „Alunelu”, „Raţa”, „Polca”, „Hora cu bătăi”, „Sîrba”, „Ciuleandra”, „Hostropăţul”, „Hai, Ileană, la poiană”, „Trageţi hora” – mel. pop., „Polca în perechi” – dans popular, „Hora fulgilor” – M.Ungureanu. Interpretare/improvizare coregrafică, la instrumente muzicale, muzical-dramatică, muzicalliterară Exerciţii–jocuri: ”Zborul pasărilor”, „Vesel – trist – vesel”, „Ba la fugă, ba la pas”, „Lanţul”, „Cercul prieteniei”, „Cloşca şi puii”, „Ecoul” – joc cu bătăi din palme, „Vulpea prinde iepuraşul”, ”Cîntec de leagăn”, „Lie, lie, păpădie” – din folclorul copiilor; ”Soarele” – muz. I.Macovei. „Hora”, „Sîrba”, „Hai, Ileană, la poiană”, „Trageţi hora” – mel. pop., „Polca în perechi” – dans popular, „Hora fulgilor” – M.Ungureanu. „Alunelu” mel. pop. „Marş” – muz. Z.Tcaci, „Hora”, „Joc” , “Sîrba” –mel.pop. Repertoriul a fost selectat din: „Muzica în grădiniţa de copii” de E.Coroi „Voie bună la cei mici” de M.Ungureanu „Exerciţii muzical-ritmice, jocuri şi dansuri” pentru preşcolari de E.Coroi, N.Şevciuc „Să creşti mare” de G.Vieru 54

„Primul ghiocel” de D.Blajinu Rămurele-nemurele. Editura „Lumina”, Chişinău, 1992 „Stupul vesel” de Z.Tcaci, Ed. „Carte moldovenească”, Chişinău, 1968 „Clopoţelul de argint” de D.Radu, Ed. „Făt-Frumos”, Chişinău, 1994 „Metodă de acordion” de D.Chiroşca, P.Neamţu, Ed. „Hyperion”, Chişinău, 1992 „Luci soare luci” de N.Ionescu (folclorul copiilor), Ed. Muzicală, Bucureşti 1981 Manual de muzică pentru clasa I, de E.Coroi, Ed. „Lumina”, Chişinău, 1994 „Cîntece şi jocuri pentru copii” de A.Scornea, Bucureşti Ed. Muzicală, 1986 „Dreptatea izvolului” Culegere de cîntece pentru copii, Chişinău, 1990

55

ARTA PLASTICĂ

Obiective cadru: • Formarea deprinderilor de lucru utilizînd instrumente, tehnici şi materiale diverse în cadrul activităţilor artistico-plastice • Dezvoltarea capacităţii de exprimare a gîndurilor, a emoţiilor şi sentimentelor prin mijloace artistico-plastice • Stimularea creativităţii şi a simţului estetic • Dezvoltarea musculaturii fine a mîinilor Obiective de referinţă Să manifeste interes stabil faţă de arta plastică, dorinţa de a picta, modela, construi, aplica şi a contempla opere de artă

Să redea obiecte diferite ca formă, structură, culoare în desen, modelaj, construcţii, aplicaţii

Să manifeste dorinţa de a participa la activităţi de desen, modelare, aplicare

Exemple de activităţi de învăţare Joc didactic „Căsuţa culorilor” Convorbiri despre interesele copiilor Realizarea de lucrări (desen, pictură, modelaj, construcţii, colaje) la libera alegere, cu instrumentele preferate şi culorile preferate Stimularea experimentelor cu acuarele sau guaşe pentru obţinerea de tonuri şi nuanţe diferite ale culorilor Antrenarea în identificarea diferitor domenii ale artei plastice: pictura, sculptura, arta decorativă aplicată, Demonstrarea obiectelor de artă, relatări despre impresiile copiilor, despre obiectele de artă decorativă aplicată Exprimarea propriilor impresii, emoţii Trasarea siluetelor pe băsmăluţe şi şerveţele. Examinarea obiectelor de artă decorativă aplicată: veselă din lut, port naţional, prosoape, covoare, şerveţele. Analizarea diferenţelor de formă, culoare, structură a obiectelor Executarea aplicaţiilor ornamentale şi a obiectelor Conversaţii despre intenţiile de creaţie a copiilor Selectarea independentă a temelor, mijloacelor de expresie şi procedeelor de redare a mesajului artistic în desen, construcţii, modelaj, aplicaţii Realizarea compoziţiilor plastice prin aplicarea formelor spontane (punct; linii; curbe, spiralate, întrerupte) Observări în sala de grupă Realizarea compoziţiilor plastice prin aplicarea formelor spontane (punct; linii curbe, spiralate, întrerupte) Relatări despre preferinţele proprii în activitatea plastică Executarea lucrărilor de desen pe fondul muzicii Realizarea desenelor, a construcţiilor, modelare după vizionarea spectacolelor, audierea muzicii, excursii în parcul de toamnă, primăvară (lucrări colective, realizate în grupuri mici şi lucrări individuale) Expunerea lucrărilor, examinarea lucrărilor de aplicaţie din grup şi individuale, examinarea propriilor lucrări, contemplarea lucrărilor. Realizarea unor mini-expoziţii tematice cu lucrări realizate prin diferite mijloace artistico56

Să dezvolte spiritul de observaţie, al memoriei imaginative şi motrice

Să realizeze corespondenţe între procedeele de reflectare artistico-plastică a obiectelor din mediul înconjurător, diverse mijloace de expresie (formă, structură, culoare, punctul, linia, ritmul, compoziţia plastică) şi conţinutul operelor de artă plastică

Să manifeste creativitate şi dorinţa de autoexprimare a emoţiilor, gîndurilor prin desen, pictură, modelaj, aplicaţie, construcţie

Să îşi exprime emoţiile faţă de fenomenul, chipul redat, buna dispoziţie cauzată de frumuseţea şi farmecul naturii, al operelor percepute sau create

Să aplice independent şi conştient unele tehnici simple, procedee specifice desenului, modelajului, construcţiei, aplicaţiei, desenului.

plastice (desene, modelaje, colaje etc). Antrenarea capacităţii de orientare pe suprafaţa foii de hîrtie Exerciţii de diferenţiere a formelor şi a culorilor diferitelor părţi ale obiectelor, denumirea lor Modelarea obiectelor de aceeaşi formă cu mărime diferită şi obiecte ce constau din cîteva părţi Expoziţie „Sculpturi în raionul nostru” Convorbire despre emoţiile copiilor şi despre culori preferate Exerciţii de identificare a culorii ca unul din mijloacele de expresie a produselor de artă plastică Identificarea mijloacelor expresive în ilustraţiile din cărţile pentru copii Evidenţierea modalităţilor de aranjare a formelor în spaţiul plastic (lucrări decorative, picturale, sculpturale) Evidenţierea mijloacelor plastice expresive: culori, forme, îmbinări de forme şi culori în natură şi artă Descrierea emoţiilor trăite la activităţile de artă plastică, asociindu-le cu culori şi forme Examinarea tablourilor, analiza mijloacelor plastice de redare a dispoziţiei Selectarea independentă a temelor, mijloacelor de expresie şi procedeelor de redare a unui gînd, emoţii, în lucrări de artă plastică Relatări despre importanţa artelor plastice în viaţa cotidiană Experimentarea utilizării elementelor tehnice specifice modelajului la redarea unor teme plastice şi a elementelor tehnice specifice picturii la redarea unor teme de modelaj, aplicaţie Redarea formelor şi dimensiunilor diferite prin aplicarea unor tehnici alternative Elaborarea compoziţiilor simple, aplicînd materiale diverse Asamblarea ozoarelor din flori şi frunze – „coroniţa” Experimentare în îmbinarea culorilor, elementelor Confecţionarea unor obiecte preferate (la alegerea copiilor) Convorbire „Cum să redăm bucuria” Jocul didactic „Comunicăm prin culori” Relatări ale copiilor referitor la emoţiile trăite în momentul perceperii operelor de artă, al lucrărilor colegilor Asocierea culorilor primare cu emoţiile şi atitudinile trăite în momentul perceperii tablourilor Desenarea unor obiecte din lumea înconjurătoare la dorinţă Asocierea operelor percepute, a personjelor, peisajelor cu versuri şi melodii cunoscute, cu persoane dragi Activităţi individuale, în perechi şi individual în zonele de creaţie Coordonarea mişcărilor ambelor mîini Exersarea liniilor, în duct continuu, din diferite poziţii Experimentarea procedeelor ciupirii, netezirii, a procedeelor elementare de decupare, a procedeului turtirii, a tehnicii mozaicului Exercitarea procedeelor de modelare a mai multor obiecte dintr-o singură bucată 57

Să respecte conştient regulile de utilizare a materialelor şi instrumentelor la activităţile de artă plastică

Să aplice elemente ale limbajului plastic în activităţile de arte plastice şi în situaţii diverse Să aplice procedeele şi instrumentele de desen, modelaj, aplicare, construcţie în activităţile de joc, de educaţie pentru familie, societate, etc.

Să identifice unele lucrări ale pictorilor, meşterilor populari din Moldova, din alte ţări

Să coopereze la realizarea unor lucrări plastice complexe

Completarea independentă prin desen sau pictură siluete, forme tăiate din hîrtie Exersarea procedeelor de lipire a formelor pe hîrtie, realizarea de colaje Temă liberă „Să desenăm din poveşti” Exersarea tăiatului fîşiilor mai late, apoi înguste, crearea din fîşii a imaginii obiectelor şi lipirea lor Explorarea diverselor materiale, instrumente de lucru pentru pictură, modelaj, aplicaţie Discutarea regulilor de pregătire a locului de muncă Aplicarea cleiului pe detalii, forme gata, utilizînd planşeta, muşamaua sau şerveţelul Exersarea modelării cu toată palma şi cu degetele Exersarea utilizării corecte a foarfecelor Utilizarea corectă a expresiilor: „culori vii”, „deschise”, „închise”, culori reci, şi culori calde, „elementul decorativ”, „ozor (motiv)”, „ornament”, etc. Exercitarea expresiilor: „în faţă”, „cîte două”, „la acelaşi nivel” Utilizarea ozoarelor decorative şi a materialelore din natură pentru ornamentarea obiectelor personale, a celor din sala de grup Înfrumuseţarea obiectelor personale cu ornamente populare Utilizarea obiectelor confecţionate în viaţa cotidiană Activitate de arte plastice integrată cu educaţia ecologică Utilizarea obiectelor confecţionate prin modelaj, construcţie, aplicaţie la activităţi de matematică, dezvoltarea limbajului, în jocurile libere Vizionarea operele de artă ale pictorilor, meşterilor populari Excursii la Muzeul de arte plastice, la expoziţii, întîlniri cu meşterii populari Expunerea reproducţiilor, a tablourilor, sculpturilor meşterilor populari Joc didactic „Cine a pictat?” Realizarea unei plăci decorative pentru sala de grup (activitate în grup) Realizarea compoziţiilor colective (o fermă de păsări, o grădină zoologică etc.) Participarea la activităţi colective de modelare Joc didactic „Covoraş”, „Înfrumuseţăm odaia de grup” Exemple de conţinuturi

Desenul Genuri de artă, opere de pictură ce conţin peisaje, portrete, genul social, natura moartă etc. Procedee de desenare a obiectelor de formă rotundă (mari şi mici Modalităţi de compunere a ozoarelor. Elemente simple din tezaurul artei populare moldoveneşti Împodobirea cu trăsături de penel, cerculeţe, dunguliţe, siluetele formelor tăiate din hîrtie Procedee de utilizare a materialelor de lucru şi respectarea regulilor de protecţie a sănătăţii Modele de amplasare a obiectului în pagină Culori primare (roşu, galben, verde, albastru, alb, negru) a nuanţelor lor. Fuziune de culori.

58

Elemente de ozoare caracteristice pentru înfrumuseţarea obiectelor din ceramică: pete colorate, puncte, linii drepte, cercuri, inele. Procedee de alcătuire a ozoarelor pe forme ce redau obiecte uzuale, prin alternări de linii drepte, oblice, curbe, frînte, spiralate întrerupte, puncte, pete. Aşezarea ozorului în funcţie de forma hîrtiei. Reguli de plasare a ornamentului pe margini, în mijloc, pe la capete. Elemente decorative asemănătoare care se repetă, alternarea amplasărilor simetrice, sensurile şi schimbarea inversă a acestora. Ornamentare cu elemente specifice romîneşti. Îmbinarea culorilor, amplasarea elementelor ozorului în obiectele de artă decorativă aplicată. Ozoare ţesute, brodate, vopsite, crestate etc. Tehnica aşezării ritmice a elementelor componente (la mijloc, prin părţi, în colţuri) Procedee de îmbinare a formelor spontane Pictura pe material din natură Instrumente şi materiale Calităţile estetice ale obiectelor, fenomenelor Elemente de limbaj artistic plastic. Culorile cromatice - deosebiri şi asemănări. Mesajul artistic şi culorile Utilizarea materialelor şi a instrumentelor de lucru în exprimarea gestului grafic. Caracteristicile şi transformările materialelor în timpul lucrului (şablon, amprentă, colaj, stropire, haşurare, lipire, îmbinare, amestec, frămîntare, decorare, fuziune de culori) Elemente de analiză a lucrărilor prin examinarea culorilor (primare, reci, calde), a formelor şi liniilor Modalităţi de creare a imaginii plastice prin intermediul punctelor, liniilor, petelor Compoziţii tematice – plasarea elementelor compoziţionale Modelarea Procedee de modelare: mişcarea translatorie a palmelor faţă de planşetă; împreunarea capetelor prin lipire; adîncire, apăsare, turtire, modelarea cu vîrful degetelor; mişcare circulară; aplatizare, mişcări liniare şi circulare ale palmelor. Modelarea vaselor din ceramică Procedee de redare a particularităţilor diverselor obiecte de formă rotundă (mere mari, mici; vişine etc.), procedeul alternării formelor şi culorilor, procedee de unire a detaliilor, procedeul turtirii, procedee de modelare a obiectelor decorative. Procedee de construire a obiectelor din materiale ocazionale Reguli de folosire a lutului, tehnica întinderii lutului la modelarea părţilor mărunte (ciocul păsării), (tortiţa la cănuţa pentru piticul din poveste) Lucrul cu aluatul - împletitul colacilor, sfinţilor, garnisirea bucatelor etc. Tehnica punerii şi procedee de lipire (brăduţul e verde, puişorul e galben etc.), ciupirea şi netezirea Modalităţi de folosire a spatulei, metoda modelării dintr-o bucată şi din bucăţi aparte, folosind spatula Modalităţi de alcătuire a ozoarelor, cu ajutorul modelatorului, la înfrumuseţarea obiectelor. Modalităţi de înfrumuseţare a vaselor şi a siluetelor cu ozoare specifice pictate, crestate, aplicate şi prin alte procedee. Motivele ceramicii populare moldoveneşti şi aplicarea lor Modalităţi de utilizare în lucru a materialelor din natură: scoici, seminţe etc. Tehnici de amplasare a figurilor de oameni, animale, de modelare dintr-o bucată Sculptura Chipuri de animale, oameni, sculpturi monumentale ce se găsesc în localitate Materiale de construcţie, proprietăţile lor Aplicaţia Aplicaţie decorativă. Procedeul amplasării pe foaia de hîrtie Procedee de alcătuire a ozoarelor din figuri geometrice decupate (pătrat, dreptunghi, triunghi, oval) pe suprafaţa obiectelor propuse Denumirea instrumentelor şi a materialelor. Noţiunile „între”, „la aceeaşi distanţă”, „la margine” etc. 59

Lucrul cu cleiul Foarfecele şi perfecţionarea deprinderii de a lucra cu ele Procedee de decupare a hîrtiei după linie, oblic, de formă rotundă. Procedee de decupare din hîrtie, paie şi alte materiale ale elementelor decorative Tehnica de decupare a obiectelor de formă rotundă şi ovală de alcătuire a unor imagini din cîteva părţi; metoda rotunjirii colţurilor Tehnici de alipire a părţilor de diferite forme şi culori Procedee de utilizare în aplicaţia diferitor materiale: textile, piele, seminţe etc. Procedee de alcătuire a ozoarelor din forme vegetale şi geometrice în fîşii, cerc, pătrat, lipindu-le consecutiv Tehnica aranjării imaginii pe părţi, îmbinarea procesului decupării cu cel al ruperii detaliilor Schiţele şi modelele pentru ţesutul şi brodarea băsmăluţelor, a şerveţelelor şi a altor obiecte prin procedee de aplicaţie Procedee de decupare a unor figuri identice din hîrtie, strînse în formă de armonică şi a celor simetrice – din hîrtie îndoită în două Tehnica colajului, structură, culoare, formă, volum, mărime în redarea obiectelor din jur Tehnica mozaicului prin rupere Valorile culturii naţionale, meşteşuguri populare din localităţi, motive populare. Limbaj plastic – vişiniu, roşu, roşu-aprins, portocaliu etc.

60

Standardele implementării curriculum-ului educaţiei timpurii şi preşcolare

Succesul implementării unui curriculum educaţional centrat pe copil va fi determinat de respectarea de către cadrele didactice a următoarelor standarde: Individualizare Bazîndu-se pe cunoştinţele teoretice despre dezvoltarea copiilor, precum şi pe experienţa interacţiunii cu copiii şi cu familiile acestora, cadrele didactice apreciază specificul fiecărei grupe de copii şi ţin cont de nevoile unice şi de potenţialul de dezvoltare al fiecărui copil. Mediul stimulativ Cadrele didactice creează un mediu securizant, stimulativ şi incluziv, organizîndu-l astfel încît copiii nu se tem de riscuri în propria învăţare, se comportă în mod democratic, învaţă să lucreze în cooperare şi independent. Participarea familiei Cadrele didactice stabilesc parteneriate cu familiile copiilor în scopul asigurării unui sprijin optimal învăţării şi necesităţilor de dezvoltare ale acestora. Strategii didactice care stimulează învăţarea semnificativă Cadrele didactice elaborează şi aplică diverse strategii didactice care stimulează înţelegere conceptuală, creativitate, independenţă în descoperirea cunoştinţelor, cooperare şi socializare, înţelegerea interdependenţei lucrurilor. Planificarea şi evaluarea Cadrele didactice planifică procesul educaţional respectînd standardele naţionale, scopurile instituţiei educaţionale, nevoile individuale ale copiilor şi rezultatele observările lor permanente, precum şi metodele moderne de evaluare. Dezvoltarea profesională Cadrele didactice îşi evaluează permanent calitatea şi eficienţa lucrului şi tind să le îmbunătăţească continuu, conlucrînd cu colegii, perfecţionînd programele şi metodele utilizate destinate copiilor şi familiilor acestora. Incluziunea socială Cadrele didactice modelează şi încurajează incluziunea socială reieşind din respectul pentru valorile bazate pe drepturile omului, principiile unei societăţi democratice deschise, formînd astfel toleranţă pentru ce este diferit, acceptarea divesităţii.

61

De la grădiniţă la şcoală..... Reieşind din specificul dezvoltării copilului, a tempoului şi ritmului său individual de creştere, din modul prin care el cunoaşte lumea, pornind de la abilităţile, necesităţile, caracterul, temperamentul, cultura copilului, se va face tot posibilul ca de la grădiniţă copilul să vină în clasa întîi cu: O înţelegere generală despre sănătate, modul sănătos de viaţă, igiena personală, nutriţie, o recunoaştere a posibilităţilor fizice ale propriului corp şi a capacităţii de a se autoexprima prin mişcare; copilul va cunoaşte unde şi la cine să se adreseze după ajutor în caz de accident sau o nenorocire în caz că alături nu sunt adulţi; va respecta copiii şi adulţii care sunt diferiţi, au probleme de sănătate, de locomoţie; va fi conştient de limitele propriilor posibilităţi, după putinţă va avea grijă de propria securitate şi de securitatea celorlalţi. Anumite deprinderi de ordin socio-emoţional: autopercepţie şi respect de sine, capacitatea de a convieţui, comunica şi colabora cu alţii, simţul responsabilităţii, deprinderi elementare de autocontrol şi stăpînire de sine; capacitatea de a-şi controla adecvat emoţiile, de a-şi exprima propriile simţiri şi trăiri; respectîndu-i pe alţii, să-şi exprime verbal sau în alt mod propria opinie, drepturile sale, intenţiile şi aspiraţiile. Deprinderi şi abilităţi cognitive caracteristice unui copil de şase ani care: explorează activ şi se interesează de lumea ce îl înconjoară, este curios; reieşind din posibilităţile individuale; studiază lumea din jur (prin simţuri, observare, punînd întrebări, experimentînd, soluţionînd probleme, căutînd informaţii în cărţi, auscultînd istorisiri, lecturi, sunetele naturii şi ale muzicii); manifestă deprinderi incipiente de gîndire critică şi de soluţionare de probleme; poate aplica cunoştinţele căpătate în activitatea cognitivă cotidiană (să observe asemănările, să compare, grupeze, să ordoneze, să măsoare obiecte şi persoane); să îndeplinească sarcini simple de adunare şi scădere folosind diverse obiecte; să recunoască şi să folosească după posibilităţi calculatorul. Deprinderi de comunicare, capacitatea de a-şi verbaliza emoţiile, gîndurile şi de a le împărtăşi pe înţelesul altora; capacitatea de a asculta cele spuse de prieteni, de educator, de a recepta şi a înţelege informaţia comunicată, de a întreba ce nu este clar, de a ruga să fie repetat, de a-şi exprima părerea; în măsura posibilităţilor, de a vorbi coerent, corect, clar; de a fi sigur pe sine cînd îşi exprimă gîndurile în felul său anume; de a povesti, întreba, răspunde, declama, versifica, a se juca cu cuvintele şi sunetele în felul său individual. Copilul de şase ani va manifesta interesul cultivat pentru carte, dorinţa de a citi, interesul pentru simbolurile grafice (litere, cuvinte, texte, notiţe etc.); va încerca să le cunoască şi să le recunoască, se va juca cu ele, va încerca să le producă singur; va fi capabil să le utilizeze în activităţi diverse; după posibilităţi şi reieşind din propriile capacităţi, va încerca să imite scrisul (prin litere modelate, desenate, scrise, prin îmbinări de litere sau cuvinte); va avea deprinderi etice de bază pentru comunicarea orală (în vocabularul activ va avea cuvinte de politeţe ca „poftim”, „mulţumesc”, „vă rog”, „mă iertaţi”); va fi capabil să-l asculte şi să-l audă pe vorbitor, va fi tolerant faţă de modul de a vorbi al altor persoane (de exemplu, în altă limbă, alt dialect, alt mod de a vorbi etc.). Creativitate, diverse deprinderi şi abilităţi elementare legate de activitatea artistică (lucrări de artă, dans, muzică, literatura artistică, dramatizare); copilul va avea o atitudine pozitivă faţă de activitatea artistică şi faţă de artă, va cunoaşte sentimentul de bucurie, 62

satisfacţie şi realizare artistică; în dependenţă de capacităţi, va avea dezvoltate imaginaţia şi autoexpresia în cadrul diverselor activităţi artistice; prin intermediul variatelor mijloace artistice – sunet, voce, cuvînt, mişcare, linie, culoare, formă – va putea crea şi autoexprima în mod individual şi unic; copilul va poseda deprinderi artistice elementare – de a desena, picta, modela, construi, precum şi capacitatea de a crea, reda în plan şi în spaţiu, lucruri importante pentru sine – nuanţe emoţionale, obiecte, reprezentări, lucrări etc.; copilul va avea experienţa unei activităţi artistice variate şi a utilizării diverselor mijloace, materiale şi tehnici artistice. Predispoziţie pozitivă şi pregătit pentru a deveni elev, exprimate în: dorinţa de a merge la şcoală, curiozitate şi sete de cunoştinţe, creativitate, autoexpresie, deprinderi elementare de gîndire critică, independenţă, deprinderi de soluţionare a problemelor, de experimentare, interesul pentru cărţi, pregătire pentru scris, reprezentări matematice elementare, o apreciere pozitivă a propriei persoane şi a propriilor posibilităţi, încredere în propria reuşită.

63