Curente Si Miscari In Artele Plastice

Curente si miscari in artele plastice Arta biopticã oferã posibilitatea reluãrii unor mijloace de exprimare cunoscute în arta modernã, folosind introducerea în compozitii a stimulilor binoculari diferentiati, fapt ce conduce la stiluri derivate, dar si la extinderea interpretãrilor creatiilor controversate ale marilor artisti din ultimul secol. În tabelul alãturat prezint o inventariere a curentelor si miscãrilor mai importante (denumire, principali precursori si promotori), cu definitii simplificate chiar si fatã de acelea ale dictionarelor (din care de fapt au fost extrase47)) pentru a face posibilã o parcurgere rapidã a lor, în scopul observãrii unor trãsãturi generale, dar si a unor particularitati ce ar justifica reluarea lor în cadrul bioptic. În acest fel poate cã apar mai explicite enunturile despre "aleatoriul si inflatia de idei" sau despre succesiunea util, trebuintã, saturatie (satietate) pe care le dezvolt în aceastã carte. Compozitiile din artele plastice ale secolului XX, pe lângã interesul provocat de stranietatea lor, au valente în decorativ. Suprafaþa tabloului abstract întrerupe, prin disonante, ordinea, uneori, obositoare a interioarelor. Comunicarea cu creatorii de artã abstractã, prin expozitii, este limitatã de insuficienta mijloacelor de redare a stãrilor de inspiratie. Prezint mai jos principalele curente si miscãri artistice începând cu impresionismul pentru a evidentia posibilele aplicatii ale mijloacelor bioptice ce le propun asa cum rezultã din testele DR1,DR2,DR3,DR4,DR5,DR6,DR7,DR8,DR9,DR10a,DR10b,DR10c,DR11, Stilurile artei abstracte pot deveni elemente de structurã în arta biopticã, fãrã a produce oboseli eclectice (eclectisme saturante), dimpotrivã vor face posibile nebãnuite transferuri ale stãrilor de inspiratie artisticã.

Curente si miscari artistice secolul XIX Denumire, deceniu (d), reprezentanti

Idei principale

IMPRESIONISM d. VIII-IX Precursori: E. De- lacroix,, C. Corot,, E. Manet; C. Monet; C. Pissaro.

La originea denumirii se aflã tabloul lui C. Monet,, Impresie,, rãsãrit de soare. Impresionistii recurg la culorile pure (direct din tub). În miscarea ochiului culorile se amestecã (tonuri sintetizate de retinã). Cel mai puternic efect de luminã îl creeazã complementarele juxtapuse. Fiecare culoare rosu,, galben,, albastru cheamã în ochi complementara ei: verde,, violet,, portocaliu. O altã caracteristicã este actiunea aspectului pasager din natura înconjurãtoare cu estomparea formelor.

NEOIMPRESIONISM d. IX, G. Seurat; P. Signac

Divizarea prin tuse mici a suprafetelor colorate asigurând prin contrast simultan amestecul colorat,, sustinând cã prin aceasta se asigurã maximum de luminozitate. Tehnica tuselor divizate - divizionismul - se accentueazã pânã se ajunge la puncte colorate. Seurat lanseazã succesiv "contraste de tente,, contraste de ton,, contraste de linie.

SIMBOLISM d. IX,, P. Puvis de Chavannes; G. Moreau; Odilon Redon.

Domeniul deplin de afirmare pentru simbolism l-a constituit literatura Ch. Baudelaire,, A. Rimbaud s.a. În picturã simbolismul este o replicã datã pozitivismului impresionist opunând lumii exterioare universul interior. Aceastã miscare esteticã a introdus ideea consonantelor si sinesteziilor,, a posibilitãtii de transcriere a unei arte în termenii alteia: literaturã picturalã,, picturã literaturizatã etc.

Curente si miscari artistice secolul XX STILUL 1900 d. I: Gustav Klimt; Toor; P. Bonnard; Toulouse- Lautrec

Arta 1900 derivã din tipul linear-vegetal ca în Italia. A fost în multe cazuri tratatã ca un stil exclusiv decorativ datoritã caracterului pregnant ornamental. Se remarcã aplicatiile din arhitecturã.

FOVISM (fauvism) d. I; Precursori: V. van Gogh; P. Gauguin. Inovatori: H. Matisse; A. Derain

Miscare picturalã francezã care se remarcã prin orchestrarea îndrãzneatã a culorilor pure. Cultivã culoarea vie strãlucitoare pusã direct din tub (strãzi cu steaguri).

FUTURISM d. II Manifestul futurismului (F.T. Marinetti),, e preluat în artele plastice: G. Balla,, U. Boccioni,, C. Carra,, M. Duchamp

Acest curent adoptã notiunile cheie ale modernitãtii (dinamism,, vitezã,, masinism) declarând totodatã cã este împotriva oricãrei institutii a trecutului: muzee,, academii de artã,, moralã sau politicã. În picturã se remarcã prin repetarea în translatie a formei sugerând miscarea. Exemplu: Nud coborând scara de M. Duchamp

EXPRESIONISM Începând cu d. I - o primã etapã 1885-1900 Van Gogh; Gauguin; E. Munch; J. Ensor. Apoi: Ch. Soutine; A. Modigliani; G. Rouault,, M. Chagall

Compozitie caracteristicã (simbol) litografia Strigãtul de Eduard Munch. Un peisaj - podul,, apa,, colinele - este realizat în tãieturi largi cu linii dure, ce îmbinã contrastul violent dintre alb si negru cu dinamica agitatã a petelor. Marcheazã o desprindere de impresionism mutând accentul pe expresionism.

CUBISM d. I-II Pablo Picasso; G. Braque; J. Gris

Cubismul analitic preconizeazã redarea totalã a formei,, cuprinderea aspectelor unei figuri într-un singur tablou (bidimensional). Artistul face înconjurul unui obiect si rabate (suprapune) în tablou aspectele principale pe care le vede. Cubismul sintetic dezvoltã forme depãrtate de realitate,, dar în acelasi timp introduce o realitate concretã prin colaje (fragmente din hârtie,, de ziare,, bucãti de pânzã etc.). Remarc faptul cã în cele din urmã,, modalitatea rabaterii nu se adreseazã rationalului,, plusului de informatie,, ci afectivului fiind un pretext pentru a dezvolta un nou fel de a organiza forme inedite în câmpul tabloului.

ARTA ABSTRACTÃ d. II; W. Kandinsky; P. Mondrian

Se remarcã prin compozitii ce nu trimit la realitate (artã nonfigurativã). Petele de culoare si liniile, prezentate într-un mod mai mult sau mai putin organizat,, oferã în multe cazuri complemente decorative

DADA d. II; Tristan Tzara; H. Arp

Miscare în cultura modernã ce neagã în mod absolut toate valorile creatiei inclusiv ale acelora ce vin din interiorul acestei orientãri. Pictorul sau sculptorul,, în viziunea dadaistã trebuie sã renunte la ambitiile de a reprezenta ceva,, de a folosi procedeele cunoscute pentru compozitiile plastice. I se recomandã "sã fabrice" compozitii folosind fragmente din realitate culese la întâmplare. La fel,, oricine doreste sã scrie o poezie poate folosi cuvinte decupate din ziare orânduite arbitrar prin extragere dintr-o cutie. Vezi în acest volum: Aleatoriul si inflatia de idei si Unele reflectii de antropologie

PICTURA METAFIZICÃ d. II-III; Giorgio de Chirico; C. Carra

Miscare ce se vrea ca o reactie împotriva futurismului. Apare în atmosfera creatã de studiul Introducere în metafizicã de H. Bergson. Lumina vine din surse nedefinite sau multiple dând impresia de suprarealitate cu efecte de simultaneitate zi-noapte. În interioare sunt prezente manechine în forme simplificate cu atitudini spre viu

Creatia lui K.M.,, suprematismul este considerat ca fiind revolutia esteticã cea mai radicalã a secolului XX. Picturalul nu mai este o reflectare a naturii,, el este însãsi natura. K.M. îsi dezvoltã ideile SUPREMATISM d. II; Kazimir Malevici în lucrarea Suprematismul ca model al nonreprezentãrii. În seriile Negru pe alb sau Alb pe alb pictorul pune accentul pe o limitã a depãrtãrii de concret

DE STIJL (STILUL) NEOPLASTICISM d. II-III; P. Mondrian; Th. von Doesburg

Revistã si grupare artisticã în Olanda. "Scopul naturii este omul,, scopul omului este stilul." Ca mijloace se preconizeazã: planul sau prisma dreptunghiularã,, de culoare primarã (rosu,, albastru,, galben) si de nonculoare (alb,, negru,, gri); echilibrul dintre culoare si nonculoare; linia dreaptã; se exclude orice simetrie s.a

RAIONISM d. II; M. Larionov; N. Goncearova

Miscare artisticã initiatã în Rusia în anii 1910-1914,, M.L. pretinde cã este o sintezã între cubism,, futurism si orfism. Raionismul se depãrteazã de prezentarea lumii concrete; retine reflexele luminoase,, traiectoria în spatiu a undelor luminoase,, ajungând la un arabesc de vectori luminosi

ORFISM (SINCRONISM d. II; R. Delaunay; S. Delaunay-Terk

Orientare artisticã ce se remarcã prin compozitii mai îndepãrtate de geometrismul rigid al cubismului,, propunând corespondente între culori si sunetele muzicale

SUPRAREALISM d. III; A. Giacometti; V. Brauner; S. Dali

O definitie a miscãrii a dat-o A. Breton (primul manifest al suprarealismului - 1924). Automatism psihic pur,, prin intermediul cãruia se propune exprimarea în diverse moduri,, functionarea realã a gândirii. Dictat al gândirii în absenta unui control exercitat de ratiune. La început s-a manifestat în literaturã si apoi în artele plastice,, unde se cultivã straniul,, insolitul,, neprevãzutul,, fantasticul,, adãugând la realitate visul

GESTUALISM (ACTION PAINTING d. V ; J.Pollock; W. de Kooning

O miscare ce se caracterizeazã ca o directie a expresionismului. J.P. renuntã la sevalet,, asternând pânza pe podea si lãsând sã se scurgã culori direct din diferite recipiente pe care le miscã cu rapiditate în scopul de a picta nu ceea ce vede,, ci ceea ce simte,, tabloul traducând prin trasãri alambicate nelinistile sale,, în ritmul unor descãrcãri de energie

Directie în arta modernã care introduce miscarea în artele vizuale. Se remarcã si în acest caz o deplasare a interesului CINETISM d. VI; N. Gabo; A. Pevsner; pentru obiectul estetic spre experienta esteticã. Se introduc în V. Vasarely; A. Calder compozitii piese în miscare actionate mecanic sau prin forte naturale (vânt),, cu echilibre precare ce conduc la succesiuni aleatorii,, proiectii de fascicole luminoase ritmice s.a HAPPENING d. VI; A. Kaprow; C. Oldenburg; J. Dine

Miscarea urmãreste micsorarea distantei între realitate si artã prin interferenta mai multor forme de artã: plasticã,, teatru,, film,, fotografie etc. Cu orientãri dadaiste de sfidare a conventiilor,, practicã spontaneitatea si improvizatia trecând valoarea artisticã de la obiectul de artã la actul artistic

POP ART (termenul POP de la popular) d. VII; R. Hamilton; E. Paolozzi; R. Smith

Miscarea se bazeazã pe referiri la concret,, la valorile continute în cele mai banale lucruri din mediul înconjurãtor,, fiind o reactie împotriva disparitiei imaginii lumii vizibile. Se dezvoltã si o directie mecanomorfã,, reprezentându-se organismele masinilor si automobilul fiind în acest sens un simbol. Asamblarea de "deseuri",, "noile antichitãti"

COMPUTER ART (artã executatã la computer) d. VII; W. Fetter; M. Schroeder; S. Schmitt

Artisti si ciberneticieni realizeazã programe care introduse în calculator genereazã forme inedite din trãsãturi succesive de linii.În mãsura în care nu intervine artisticul,, compozitiile sunt plasate în tehnologie

OP (OPTICAL) ART d. VI; Vasarely; B. Aceastã artã se remarcã prin multiplicarea unor forme tip cerc,, Riley; J. Steele semicerc,, cu distributii pe curbe care creeazã iluzii optice de deformãri în spatiu. Provoacã socuri vizuale folosite în afise si îsi

extinde aria de aplicare în domeniul decorativ Teoreticienii si artistii acestei miscãri considerã cã pe primul plan ARTA CONCEPTUALÃ (artã analiticã) se situeazã ideea,, conceptia,, procesul operei. Artistul expune d. VII; I. Burn; M. Ramsden; J. Kosuth; lucrarea sa în fazã intermediarã,, transmitând etapele inspiratiei J. Collins sale beneficiarului de artã si nu doar opere finite Miscare artisticã care îsi propune sã meargã în directia extremã a artei realiste,, accentuând desprinderea de realismul continut întro mãsurã mai micã sau mai mare în impresionism,, pictura metafizicã,, suprarealism etc. Ceea ce se oferã nemijlocit HIPERREALISM d. VII; Ph. Pearlstein; observatiei sau aparatului de fotografiat trebuie sã fie în centrul P. Sarkisian; D. Hanson de interes al artistului plastic.Realul nu trebuie interpretat,, ci doar reprodus. Artistul intervine decupând din realitate acele pãrti pe care le gãseste interesante si le reproduce cu maximum de minutiozitate ARTÃ MINIMALÃ d. VII; B. Newman; K. Noland; F. Stella

Compozitia reprezintã în sine obiectul de contemplat,, eliminându-se orice referire la lumea înconjurãtoare pentru a elimina orice evocare. Orice trimitere iconograficã,, sau aluzie la materialitate poate declansa sentimente si asociatii parazite care împiedicã prin impurificare,, receptarea operei de artã

Dictionnaire de peinture et de sculpture. L'art du XXe siècle, Larousse, 1992; Dictionnaire de la peinture, Larousse, 1991; Constantin Prut, Dictionar de artã modernã, Bucuresti, Editura Albatros, 1982.) 47