Cum Poate Fi Evaluata Forma Sportiva

  • Uploaded by: Cryssu
  • 0
  • 0
  • May 2020
  • PDF

This document was uploaded by user and they confirmed that they have the permission to share it. If you are author or own the copyright of this book, please report to us by using this DMCA report form. Report DMCA


Overview

Download & View Cum Poate Fi Evaluata Forma Sportiva as PDF for free.

More details

  • Words: 598
  • Pages: 2
Cum poate fi evaluata forma sportiva Criteriile de apreciere a formei sportive se clasifică în criterii obiective şi criterii subiective. a) Obiective Starea de sănătate perfectă - care poate fi evaluată prin examene complexe de ordin clinic (buna funcţionare a aparatelor şi sistemelor, starea de nutriţie sau cele de ordin stomatologic, oftalmologie, etc.), paraclinic (dinamometrie, viteză de reacţie, etc.) şi de laborator. Starea de sănătate perfectă are o influenţă majoră asupra formei sportive, întrucât orice apariţie a unei dereglări funcţionale sau a unui focar infecţios produce efecte nedorite ce pot merge până la pierderea stării optime de pregătire. Probele de control, identice sau similare cu mijloacele principale ale antrenamentului sportiv şi standardizate în interiorul diverselor ramuri sau probe sportive, au baremuri precis determinate în funcţie de probei şi de obiectivele care se urmăresc. Astfel, în haltere, specialiştii au stabilit o corelaţie între performanţa maximă la genuflexiuni cu haltera şi cea potenţial a fi realizată la cele două stiluri: 82% pentru aruncat şi 65% pentru smuls. Cu alte cuvinte, un sportiv capabil să efectueze o genuflexiune cu 20O kg. (mijloc de antrenament) poate realiza 165 kg. la aruncat şi 130 kg. la smuls. în atletism, săritura în lungime fără elan, mijloc principal de ameliorare a detentei şi a detentei în regim de rezistenţă ( 25- 30 sărituri efectuate cu intensitate mare şi pauză 5 secunde între repetări) devine probă de control pentru verificarea detentei prin repetarea de 4- 6 ori cu pauză de un minut între repetări fj. Tatu, 1981, citat de A. Nicu, 1993). Indicatorii biologici cuprinzând indicatorii funcţionali cardiorespiratori (bazali — clinostatic şi ortostatic, în efort şi dinamica revenirii) analizaţi în strânsă legătură cu specificul probei sau ramurii sportive, indicatorii musculari (tonusul muscular în repaus şi în contracţie), indicatorii sistemului nervos reacţia metrică, dinamica reflexului clinoortostatic, etc.) şi indicatorii biochimici şi hematologici (nivelul pH-ului sanguin, nivelul lactatului, cantitatea de hemoglobina, etc). Rezultatele obţinute în concursuri reprezintă, fără îndoială, principalul criteriu obiectiv de apreciere a nivelului formei sportive, fiind de aceea necesar ca, înaintea concursurilor principale, sportivul sau echipa să participe la un număr sporit de competiţii, unele dintre ele urmând a fi abordate fără pregătire prealabilă, tratate deci ca mijloace de antrenament şi verificare. b) Subiective Criteriile subiective includ acele informaţii care nu pot fi precis măsurate şi evaluate,

privind comportamentul, nivelul conştiinţei de sine, capacitatea de integrare în mediu, etc, fiind mai ales de natură psihică şi socială. 0 pearte dintre aceşti indicatori pot fi evaluaţi prin teste psihologice standardizate, altă parte putând fi determinaţi prin observaţii sau convorbiri directe cu sportivul, iar alţii prin autoevaluare psihică sau pe baza caietului de antrenament: - nivelul proceselor şi al fenomenelor' psihice poate fi determinat prin teste psihologice, oferind informaţii cu privire la capacitatea de performanţă psihică a sportivului (nivel al psihomotricităţii, raport excitaţie - inhibiţie, capacitate mentală, reactivitate complexă); - autocontrolul şi încrederea în forţele proprii apreciată lucid şi cu simţul realităţii, ele putând fi determinate atât prin convorbiri directe cu sportivul, cât şi prin studierea caietului de antrenament care, în starea de formă sportivă, reflectă creşteri ale tonusului de lucru, reacţii adecvate la eşec, etc.; - comportamentul de ansamblu al sportivului caracterizat, în starea de formă sportivă, printr-o anumită ţinută, mimică, verbalizare, etc. strict individualizată, dar posibil de cunoscut de către antrenor; - dorinţa de antrenament şi concurs, urmare directă a acumulărilor din antrenamente, a stării fizice foarte bune şi a tonusului psihic generat de această stare de bine şi de armonizare cu mediul; - capacitatea de refacere foarte bună evidenţiată de cantitatea şi calitatea somnului, de o reacţie optimă la administrarea susţinătoarelor de efort, etc.

Related Documents


More Documents from ""