Cristyntz Mesterul Manole Drama

Mesterul Manole – drama A aparut la Sibiu in 1927, iar la 6 aprilie 1929 are loc premiera piesei la Teatrul National din Bucuresti. Aceasta drama se inscrie in literature moderna interbelica.Drama lui L. Blaga se inspira din mitul popular al jertfei pentru creatia pe care insa scriitorul filozof il intelectulizeaza adancindu-l in intelesurile lui cele mai profunde cu instrumentele teatrului modern ale curentului literar numit expresionism.Expresionismul este un current artistic aparut in Germania la inceputul secolului XX a carei conceptie artistica reflecta raportarea lucrurilor, la absolute printr-o noua expresie a spiritualitatii umane.Trasaturile expresionismului sunt expresia pura a trairilor sufletesti; imagini puternice, violente pentru a exprima nelinistea existentiala, idealul intoarcerii la sufletul primar; personajele sunt figuri generice, reprezentative pentru o intreaga categorie fiind mai mult simboluri ale unor idei sau concepte decat individualitati umane.Titlurile pieselor expresioniste au valoare de symbol prin cufundarea in mitologie si a temporalitatii, prin intoarcerea la mit si la legenda.Limbajul este metaforic potentand astfel misterul prefacandu-le in misteruri si mai mari.Piesa Mesterul Manole este o drama de idei care are la baza itul estetic, al creatiei realizata prin jertfa si suferinta fiind imbogatit cu profunde idei filozofice in perspetiva expresionista. Drama are 4 acte: fiecare fiind structurat in scene; relatiile spatiale sunt complexe regasindu-se in aceasta drama spatial real si deschis al rezidirii Manastirii Argesului, dar mai ales spatial inchis, psihologic al protagonistului. Relatiile temporale reliefeaza in principal perspective continua, cronologica a evenimentelor care duc la destinul tragic al personajului. Personajele dramei sunt: Voda, Manole, Mira, Staretul Bogumil, Gamani, iar cei 9 mesteri mari sunt numerotati; doar primii 4 pot fi indentificati dupa succinte precizari biografici. Sunt enumerate si personajele secundare ale dramei intre care se afla boeri, calugari, femei, norod. L. Blaga specifica locul actiunii adica pe Arges in jos, iar timpul este mitic romanesc. Expozitiunea este prezenta in actul I si incepe prin prezentarea camerei de lucru a lui Manole iar decorul camerei sugereaza o stare de meditatie profunda si in acelasi timp totul este invaluit de mister. Lucruri sugerate prin existenta unor lumanari aprinse peste tot. Pe masa de lucru se afla machete manastirii, in camera se mai afla si Manole aplecat peste planes care tot masoara si masoara dar nu ii iese planul. Staretul Bogumil si Gaman cu o barba lunga si impletita doarme si scoate sunete caudate. Manole este tulburat timp de 7 ani, zidurile manastirii se prabusisera de 77 ori, iar Bogumil descifreaza in calculele lui Manole semnificatii satanice, deoarece “numai in iad se socoteste, pe cand in imparatia lui D-zeu este un pacat a socoti”, asa ca unica solutie ramane injertfirea unui suflet de om in zidurile manastirii pe care mesterul o respinde cu fermintate”A fost sapat in piatra sa nu ucizi si alt fulger de-atunci nu a mai cazut sa stearga poruncile”. Bogumil raspunde la intrebarea “cine se opune zidirii?” prin doctrina jertfei sau bogulism care considera ca doar sufletul unui om cladit in zid ar putea tine laolalta incheieturile lacasului pana in veacul veacului, asadar solutia staretului este ferma ca numai o jertfa foarte mare poate sa ajute. Manole este cuprins de indoieli, deoarece crede ca D-zeu nu poate cere asa ceva, iar satana nu o poate pretinde pt ca biserica se inalta impotriva lui,

asadar doctrina bogomista imprima idea echilibrului universului ca este dat de cele doua forte puternice bine si rau. Bogumil ii propune lui Manole sa-l jertfeasca pe el dar Manole gaseste o solutie surprinzatoare aceea de a unii jertfa si zidirea de persoana sa. Intriga se declanseaza in scena a 4 a primului act cand mesterii vor sa abandoneze construirea bisericii crezand ca au cladit pe pamant saravit, desi ei si-au facut datoria cu iubire, si nu vor sa se mai intoarca la locrul prapadului. Voda ii da lui Manole un ultimo termen care era initial de 2 ani sin u de 7 in ce nu se asezase nici macar temelia. Manole mai cere un ragaza de 3 zile si hotaraste ca biserica se va ridica. Desfasurarea actiunii. Mesterii se revolta impotriva lui Manole pt ca a luat aceasta decizie si Manole ii anunta ca sacrificial trebuie sa fie la fel de mare precum cladirea ce urmeaza a se ridica si anunta pe mesteri ca la temelia bisericii trebuia jerfita o viata de om. Semnificativa este scena juramantului, prin care li se cere sa nu anunte pe nimeni din familia lor ca urmeazasa fie jertfita o viata de om. Mesterii se invinuiesc reciproc de incalcarea juramantului iar Mira se ofera sa fie zidita, Manole o convinge sa plece dar zidarii il constrang sa o zideasca. Punctul culminant il constituie momentul zidirii Mirei care acum nu mai este nici caprioara, nici izvor ci altar. Aceasta este partea cea mai fericita a dramei., Manole gasind in sacrificial celei mai iubite finite o forma a jertfirii de sine. Manole si Mira sunt uniti in moarte asa cum fusesera si in viata, deoarce numai impreuna au reusit sa desavarseasca miracolul zidirii. Deznodamantul cuprinde rasplatirea lui Manole impotriva faptei cumplite si vrea sa sparga zidul pentru a-si elibera iubita. Este obsedat de vaietul, ce razbeste din zidurile bisericii. Manole rosteste un bluestem dureros si crud insistand asupra vinovatiei tuturor celor care au zidito pe Mira. Ultima dorinta a lui Manole este aceea de a trage el clopotul bisericii intaia oara. Reapare Bogumil care marturiseste providential “Unii mor tineri, altii mor batrani”, iar Gama amplifica conflictul dramatic si prevesteste gestul lui Manole care urma sa se infaptuiasca. Voda a venit sa se inchine la noua biserica dar preotii si boierii lau sfatuit sal judece pe Manole, pt crima. Multimea adunata in jurul bisericii il apara pe Manole strigand ca mesterul trebuie sa traiasca , insa Manole s-a urcat in turnul bisericii, a tras clopotul si apoi s-a aruncat in gol. Mesterii raman dezorientati fara Manole, iar noaptea tragica a lui Manole simbolizeaza idealul pentru care a trait adica iubirea si creatia. Manole cladeste din iubire cu iubire