Cristi Mirea - Hieroglife Ale Sufletului

hieroglife ale sufletului 1

cristi mirea hieroglife ale sufletului

Editura UNICON Timişoara 2000

1. Cuvintele îmi curg necontrolat De parcă nici nu aş exista. Stau ascuns după o perdea Şi sper să nu rămân blocat

cristi 2 mirea

Între gânduri fără viaŃă, Într-o lume imaginară În care viaŃa atârnă de un fir de aŃă. Şi parcă mă trezesc, ca pentru întâia oară, Dintr-un somn adânc Şi urlu de disperare. Sunt singur şi plâng Într-o tristeŃe fără hotare. 2. Singur, căŃărat pe ruinele unei iluzii, AgăŃat de rădăcinile noduroase ale unui copac putrezit: decor într-o fotografie evaporată. Privesc în jos, spre haosul de pietre şi moarte, iar prăpastia marilor speranŃe se măreşte. Mă înghite. 3. Franjuri de materie roiesc în jurul oaselor. Celule fără minte într-un haos organizat, bine planificat şi vapori de suflet. Curbe şi extremităŃi. 4. Frânturi de fericire şi exaltări episodice se revarsă asupra ecuaŃiei de plăcere şi teamă. Un fir de speranŃă prelingându-se printre pietre ascuŃite, sângerând şi urlând. Sclav al dorinŃelor spontane, dependent de aroma pericolului iminent, Trebuie să plec; să mă eliberez de obsesia fanteziilor carnale, de lichide şi piele.

hieroglife ale sufletului 3

În adâncul mişcărilor extatice stă ascuns germenele nebănuit, plin de durere şi ură, egoist al propriilor priorităŃi. 5. Un ultim gând de fericire. O ultimă silabă de gingăşie. Ascuns sub roua cristalină Privesc culorile spectrale Ale ultimei dimineŃi milenare. Mă tăvălesc prin iarba grasă Gândindu-mă la culoarea preferată, Zâmbind pentru mine. Aud vuietul apropiindu-se Şi un val de inspiraŃie mă cuprinde, Încătuşându-mă. Un simplu moment de puritate Între multe gânduri implantate. Expir şi un abur se desprinde De trup şi suflet şi oseminte. 6. Noaptea în care ne-am iubit A fost noaptea în care nu ne-am întâlnit. 7. căprioare şi felinare idei împletite şi gânduri izgonite puncte luminoase şi roiuri puturoase sârme ruginite împletite şi răsucite graŃii imaginare căprioare şi felinare. 8. Printre jurăminte,

cristi 4 mirea

DespărŃirea de viaŃă Se apropie şi nu poŃi opri Valul rece care te cuprinde. Gândul gol care te striveşte. Printre îmbrăŃişări Rosteşti cuvinte reciclate. Deschizi ochii şi vezi Ceea ce nu vezi. Auzi ceea ce nu auzi. Neologisme senzoriale Te duc spre nimic. Spre camera cu draperii Cu franjuri purpurii. Ucenic al eternului Te strecori printre voci Până ce ajungi de unde pleci. 9. Sudoare, Frisoane involuntare. Trup fragil tremurând. Ochi disperaŃi căutând. Ruşine şi disperare. O singură scăpare: RenunŃare. 10. Încă mai respir, Continui să gândesc; Clipesc şi privesc. Inspir şi expir. Cu îndeletniciri mărunte Îmi testez memoria căruntă Brăzdată de spasme Curmată de instincte. Inspir. Pur anatomic şi banal Fără motive însemnate Sau intenŃii contemplate. Mânat de ezitări ciclice:

hieroglife ale sufletului 5

Expir. 11. Vânat de viitor încerc să alerg printre oameni de carton într-o permanentă coliziune cu fragmente. Viitorul care mi-a fost trecutul preferat mă aşteaptă la portiŃa din dos, îmi face cu ochiul şi vânătoarea continuă. Mă izbesc de zidurile putrezite şi pline de igrasie ale amintirilor stelare. O voce sacadată mă îndeamnă spre casa profesorului, Spre locul unde adevărul s-a cuibărit Între coperŃile uzate ale prezentului trecut. 12. Ciudată, se rostogoleşte şifonând cearşaful, zâmbeşte. Aroma extazului pluteşte, pe buzele-i se despleteşte. Înfocată se târăşte, doritoare mă priveşte, cu unduiri mă ispiteşte, în adâncu-i mă doreşte. 13. nu voi mai dansa nu voi mai atinge pământul fiecare pas va fi aşa de uşor iar gândurile vor pluti puf şi zâmbete piruete vaporoase într-o împletire caldă trupurile atingându-se ochii devorându-se buze apropiindu-se

cristi 6 mirea

14. apari şi dispari fără să observi tresar sunt speriat mă vezi? m-ai uitat? aştept şi aştept, iar tu taci şi… pleci 15. Erau şi cabluri întinse şi uleioase. Erau şi ierburi înalte şi luxoase. Erau şi lespezi grele şi murdare. Erau şi oase proaspăt devorate. 16. s-a terminat. Acum sunt singur şi rece printre gunoaie căutând, văd gânduri fumegând. Ploi murdare se revarsă peste jarul ascuns sub carnea arsă. Flori uscate şi parfumate: incendiate de mine. Ferestre sparte De plăceri clandestine, toate spulberate, toate uitate înainte de a fi create. Nimicuri azurii şi melodii demodate. łipete ascunse după dorinŃe murdare.

hieroglife ale sufletului 7

Mânat de obsesii ireale, dau interviuri imaginare. Cuvinte pripite Dezastre contopite, De sânge stropite. 17. Oboseli caniculare şi frisoane celulare. Imagini defazate printre convorbiri uzate. BraŃe-ncrucişate cu polen presărate. Fluturi dionisiaci cu strămoşi de draci. Cuvinte răsturnate de fraze întortocheate de flăcări uscate şi de nimburi iluminate . 18. Sunt un vânător mânat de ritmurile alerte ale turmei de demoni. Pot mirosi duhoarea singuratică a fiarelor vânate şi a formaŃiunilor ciudate. Sânge gros curge din rănile arse ale prăzii singuratice, iar misiunea e pe cale să fie încheiată când gloanŃele sunt epuizate şi doar lama cuŃitului te mai călăuzeşte în crima divină spre potolirea demonilor şi învierea morŃilor.

cristi 8 mirea

19. Voi pretinde că nu vreau mai mult. Voi spune că tot ceea ce aştept e aici. Dar, Niciodată nu va fi; căci nu voi privi spre locul potrivit la timpul potrivit. Iar, şansa va pieri cât aş clipi. 20. De fapt suntem nişte dughene, Pline de defecte Privind spre zburătoare Cu aripi şi pene. Ne pierdem în praful încăperii Pe podeaua căreia ne-am trântit Privind spre flori în putrefacŃie Şi gratii pe care le-am iubit, CulcaŃi în plapuma moale de betoane prefabricate. Un puf de pană se ridică şi vrea să se sinucidă. Trezit complet de ciripituri Sau de gânduri obsedante, Te strecori printre crengi şi ierburi Şi rădăcini aeriene: Te plimbi printre şiruri perfecte: Pepinieră cu arbori mărunŃi şi uscaŃi. De fapt suntem nişte zei, LipsiŃi de orice puteri; Stăpâni pe nici o situaŃie, Crezând că pururi vom domni,

hieroglife ale sufletului 9

Sperând că vom schimba ceva: Un lux ce nu se va întâmpla. De fapt ne merge bine Cât timp mai respirăm, Căci albul nu va mai fi alb Când sângele se va închega În vine întortocheate, Pe drumuri pavate Cu clinchet de copite Şi mirosuri limpezite. De fapt suntem animale Cu dorinŃe primare Şi aspiraŃii pătimaşe Pline de vorbe uriaşe. 21. plutesc printre sculpturi de ceară dezbrăcat şi ruşinat o privire amară mă orbeşte obsedant simt cum devin obiect neînsemnat savurez din plin cum sunt înmormântat. 22. Ochi şi buze. Apropieri distante. Rece şi cald Linişte şi pace. Priviri căutând. Ochi văzând. Imagini legănate de lacrimi udate. 23. Nu mă vede prin mulŃime; După stânci false şi Lumânări arse.

cristi 10 mirea

Doar umbra se prelinge Peste nisipul rece, Filtrată de lumina nocturnă. Paşii dispar în apă. Urmele se nivelează. Umbrele se retrag. Apa se răceşte, De mine se izbeşte Dar nu mă zăreşte. 24. Amintiri cernute Prin site mărunte. Vise ciudate: Bronzate. Frunze migratoare Spre destinaŃii terestre Cu dansuri amăgitoare În loc de zestre. 25. Noaptea, Când îngerii urlă Şi lacrimile se adună; Atunci îŃi simt lipsa În timp ce privesc patul: Mare şi gol. Ating perna pe care o atingeai. Mă întind pe plapuma pe care te întindeai. Atunci când voi stinge luminile Voi fi singur. Doar eu cu lacrimile. Doar eu cu gândurile Pierdute printre rafturi, Printre sunete dragi Şi melodii vagi. RenunŃ la atingerea ta Deoarece ştiu că nu o pot avea. Adorm sau sunt treaz? Visez sau nu?

hieroglife ale sufletului 11

Îngerii nu mai urlă Şi lacrimile se usucă. 26. Clipele mărunte contează când sfârşitul te onorează. SecvenŃe de realitate se strecoară Printre ritmuri violente; Iar izbânda flăcării, care se zbate, Devine ireală sub ploaia neagră. Şi momentele importante Devin neînsemnate, Detaliile fiind ignorate; Cu extirparea esenŃialului Şi gustarea idealului. 27. Lacrimi se desprind din ochii injectaŃi de oboseli cotidiene: de imagini preambalate şi amintiri manipulate. Circuite geometrice se preling spre flori metalice cu polen de pilitură şi mireasmă obscură. BeculeŃe colorate pe tablouri virtuale: sentimente explicitate şi gânduri înseriate; Lacrimi prefabricate. 28. Aripi şi pene Gânduri şi dileme Panglici acoperind gene Funingine Petale ofilite Iluzii şifonate Foşnete alterate…

cristi 12 mirea

29. Preziceri demodate şi spasme policrome. Hiene înfometate cu instincte autonome. Grămada închisă în camera stinsă. Printre halucinaŃii Se strecoară IncitaŃii. E închisă iarăşi Uitată de soare, Printre străzi pustii.

30. O stare ciudată De indispoziŃie totală Mă pândeşte. Mă stăpâneşte. O presimŃire bizară Într-o viaŃă amară Mă ispiteşte. Remuşcări şi temeri Îmi dau târcoale Iar cu stomacul rău prevestitor Simt că sunt muritor. 31. Acum, când am închis uşa, Nimeni nu va mai intra, Doar tu eşti în mintea mea. Nu voi mai deschide uşa, Căci nimeni nu va mai vrea Dragostea mea. Dar poate vei veni; Într-o zi, mă vei ispiti, Până când voi muri.

hieroglife ale sufletului 13

32. şi alerg printre sprâncene negre şi lipicioase. şi mă zbat să nu mă-nec printre lacrimi şi salive. şi mă trezesc într-o baltă de sudoare a unei realităŃi subconştiente. 33. O somnolenŃă plăcută Se aşterne peste trupul obosit. O adiere înmiresmată Se prelinge spre asfinŃit. Legănat de ştreanguri împletite Mă cufund între noduri potrivite, Iar durerea plăcută Se contopeşte cu extazul.

34. Umbre pierdute Pe pereŃi decojiŃi. Flori ofilite Pe podele murdare. Vântul apare, Cu puterea-i spulberă Gânduri şi voci. DespărŃiri imaginare Purtate în minte De parcă ar fi reale. 35.

cristi 14 mirea

Şi privesc spre uşa încuiată. Şi privesc spre fereastra murdară. Şi astept să apară cineva. Aştept să fiu îmbrăŃişat. Aştept să aud ceva. Aştept vocea deja eronată. Vocea care m-a călăuzit. Vocea care m-a alintat. Vocea pierdută. Pierdută printre foşnete minore. Pierdută printre ecouri. Pierdută şi uitată. Şi… 36. Mă întorc şi râd la noapte. Îi râd în faŃă, tot mereu. Îngân ale ei şoapte De mă simt un semizeu. Ochii îmi râd de bucurie. Fericit că trăiesc Încep un dans nebunesc Cu piruete pline de euforie.

37. Se plimbă pe străzi mizere Ducând conversaŃii imaginare Cu interlocutori mentali CreaŃi de o minte însingurată. 38. Şi privesc spre fereastra Închisă şi mată, Dorind să nu mai privesc, Dorind să nu mai gândesc. Libertatea cotidiană o dată E îngrădită de teamă,

hieroglife ale sufletului 15

De lipsa de sinceritate Şi de gusturi sărate. Simt îmbrăŃişarea Cea plină de agonie Ce mă-ndeamnă Spre o orgie. Şi vreau să mă eliberez Din îmbrăŃişarea strâmtă A cămăşii de forŃă. 39. Dau perdeaua la o parte, O rază de soare atinge betonul, Un norişor de praf creşte în lumină, O urmă de pantof în spotul incandescent: Semn al unui pas imaginar. Sosia unei persoane o dată existente Se iveşte şi iar mă părăseşte. Privesc din ascunzişul meu, Inspirând aroma perdelei învechite. Lăsându-mă sedus de acest clişeu, Încep să aud o melodie în surdină. Un vârtej de imagini instantanee, roind, Lacrimi şiroind Chipuri şi gânduri. Clipesc. Las draperia să cadă. Nu mai gândesc. 40. Doar un cuvânt de ai spune; Ceva care să-mi demonstreze că trăieşti. De ce stai aşa cuminte şi mă priveşti? Îmi îngâni cuvintele fără a răspunde la întrebări Mă priveşti de parcă m-ai şti Cu toate că eu nu te cunosc. De nu mi-ai fi imaginea în oglindă Aş sta singur şi aş vorbi în gol, Aşa măcar suntem doi.

cristi 16 mirea

41. Să nu te mişti. Exact aşa să stai, Ca o stană de piatră Sculptată cu neîndemânare, Cizelată la întâmplare. Nici nu clipi, Doar priveşte în gol Cum faci deobicei Şi nu mai zâmbi.

42. Ne plimbam. Cică era vară (dar eu nu cred) Treceam printre pietre funerare. Era plăcut şi liniştit Printre morŃi şi marmură. Citeam nume de pe cruci Şi râdeam cu lacrimi, Ştiind că acolo ne ducem Când preotul va spune Amin. 43. Îi privi trupul. Întinsă pe masa de inox: Goală. O pace confortabilă plutea, Iar el se minuna: Frumoasă. Îi mângâie curbele: Reci. Sânii frumoşi: Reci. (părul care şi-a pierdut elasticitatea) O sărută pe buzele inerte:

hieroglife ale sufletului 17

Reci. (privi spre bisturiu, fierăstrău, foarfecă) FrumuseŃea cadaverică se ofilea, Iar interiorul i se deschidea: Plin de organe şi secreŃii: Moarte. 44. Privea apa cristalină, Asculta zumzetul ei atingând pietrele. Urmări dâra de sânge Cum lua un curs haotic, Învârtită şi diluată de vârtejuri. Dâra roşie se răspândea, Iar ea privea: Cum pulsa din braŃ, Cum se prelingea Şi se contopea cu apa. 45. O flacără fugară. Nimic deosebit. Ceva ce luminează altceva. O văpaie brăzdând smoala Şi arzând mocnit. O ating şi simt durerea. Se plimbă peste palma fragilă Şi arde pielea. Doare, Dar nu mă opresc. Tortura se prelungeşte, Palma se roteşte. Mirosuri ciudate, De păr şi piele: Incendiate. 46. Vroiai o scurtă călătorie, Ceva spontan.

cristi 18 mirea

M-ai invitat fără să ştii Şi am rămas surpins Cum de am acceptat Să te însoŃesc, Neştiind unde vom merge, Aflând când vom ajunge, Colindând împrejurimi (fantezii despre destinaŃii şi gânduri despre inhibaŃii) Sedus de traseu, Visând la destinaŃie. Stop. 47. La fel de neagră Era noaptea. La fel de nemiloasă Era soarta. Cu ochii înceŃoşaŃi Priveam în întuneric, Apropiindu-mă tot mai mult De marginea bordurii. (judecând tot mai puŃin) Vântul mă surprinse În timp ce săream. Cădeam şi zâmbeam (am făcut-o) AgăŃându-mă de crengi, ÎnŃepându-mă de spini, Lovindu-mă de pământ. Nu mai zâmbesc.

48. Efecte şi defecte. Efecte cauzate de defecte. Efecte ale unor defecte. Efecte întărite de defecte. Defecte fără efecte.

hieroglife ale sufletului 19

49. Hieroglife ale sufletului Tatuate pe pielea deshidratată Prind viaŃă Sub blestemul iadului. 50. Ar fi precis mai bine Să plec Şi să nu mă mai întorc. VoinŃa înfrângerii urla Şi mă îndemna Să renunŃ , să fug. Printre lenjerii luxoase Zăresc o oglindă. Mă privesc. Nu mă recunosc: Haine pe care nu le port, Camere în care nu locuiesc, Tablouri pe care nu le suport. Ce fac aici? Unde sunt? Privesc spre noptieră Şi observ banii. Apoi, Se întoarce. Aceeaşi figură: Necunoscută. Mă ridic Şi Plec. 51. Oscilând într-un vis: Plutesc. Alunecând într-un abis, Fumegând. Nu te apropia.

cristi 20 mirea

Nu mă atinge. Lasă-mă să cad. Să zbor. Să mor. 52. Acasă, În patul moale, Mă strecor Între cearşafuri de petale. Vise despre ploaie. Vise despre apă. Vise despre petale plutind Sub cerul brăzdat De fulgere – o văpaie. Vise despre înot, Despre plutiri şi unduiri Între cearşafuri de petale. Mă strecor În patul moale, Acasă.

53. Cred că era la fel de cald. Sau era frig? Mă plimbam - ca de obicei. Ascultam – ceea ce auzeam. M-am oprit, deoarece transpiram, Sau pentru că visam. Şoseaua nu exista. Sunetul mi-l imaginam. Eu dispăream Între cearşafuri ale minŃii Nici viu, nici mort, Treaz sau adormit. Smuls din vis, Adormit de moarte. Curând am realizat: Fiecare trezire e o moarte.

hieroglife ale sufletului 21

54. Să vii şi să pleci, Să priveşti. Aici sau acolo. Aproape sau departe. Să gândeşti Înainte să îndrăzneşti. 55. -Eşti frumoasă şi moartă. Palidă şi încă perfectă, Exact cum te ştiam. Te ating. Te mângâi ca de obicei, Dar nu tresari. Nu zâmbeşti. Te sărut şi te părăsesc. -Eşti frumos şi mort. Te privesc şi mă minunez. Te ating şi mă înfior. ÎŃi mângâi părul Îmi trec degetele prin el. Te ating şi plec.

56. Pietrificat. Lipsit de viaŃă Privesc în gol. Smoala Fierbinte atinge statuia: O atracŃie de lichide şi solide, De intimităŃi stupide.

57.

cristi 22 mirea

Lipit de cruce. Înfipt în cuie. Spinii străpungând pielea. Sângele Ńâşneşte. Divinitatea se risipeşte.

58. Sânge. Lipicios şi cald. Picură, Spre gânduri negre. Te îndeamnă spre idealuri ale suferinŃei, Spre o eternitate extracarnală. Inexistentă Şi totuşi prezentă.

59. Parfum. O adiere de vânt Dinspre locul postum. O strângere de mână, Uitată, dar subestimată. Ochii licărind în lumină PierduŃi în spatele halucinaŃiilor Dar ŃintuiŃi asupra esenŃialului. Vegetez. Noaptea uriaşă Se prelinge printre oameni: Negri. Se înfige în suflet. Apoi se zbate. Privesc spre fotoliul în penumbră, spre amprenta unui trup: dorit. 60. Despre nemurire vorbeam.

hieroglife ale sufletului 23

Despre stele: multe şi mărunte. Despre lacrimi. Am făcut şi planuri. Am văzut cum s-au spulberat. Despre oameni visam. Despre ceea ce nu facem. Despre lucruri abandonate În mijloc de drum, În praf şi pulbere. Despre jurăminte supreme discutam. Apoi stăteam puŃin: Singuri. Ne priveam, dar nu vorbeam. Plângeam şi ne îmbrăŃişam. Despre mine era vorba. Cum cad. Despre flăcări fierbinŃi. Valuri înspumate şi sărate. Despre locuri fără nume, Uitate pe veci – dar îndrăgite. Despre priviri reci, Despre dispreŃuire şi ură, Despre viaŃă şi moarte. Am căzut şi m-am rănit. Nu voi mai cădea de bună voie. Nu voi mai pluti. Nici măcar nu voi mai zâmbi Fără vreun motiv. Simplu şi pur. Lipsit de logică, Mânat doar de instincte. De suflet. Un suflet pierdut. Uitat. Înfometat.

61. CeaŃa se prelinge, Rece şi umedă Printre oase şi suflete.

cristi 24 mirea

Se strecoară. Se răspândeşte. Coboară şi nimiceşte. Mă sărută. Mă străpunge. Mă ucide. Rece şi lăptoasă Mă părăseşte.

62. Mierea seducătoare a morŃii. Fierea preferată a sorŃii. De cârcele injectat Mă târăsc prin iarba grasă, Umedă şi slinoasă. Mă desprind de suflet, De principii învechite Şi iluzii prăfuite. 63. Spaime încâlcite Pe coridoare prăfuite. De flăcări împrejmuit Şi lupi hăituit, Mă ascund în ruinele unei amintiri. Captat de păienjenişul speranŃei, Dezamăgit de banalitatea situaŃiei Mă las păcălit De halucinaŃia spaimei.

64. Noaptea care mă-nconjura Se spulberă, iar din ea łâşni un strop fugar De sânge dulce-aromat, Iar când momentul dispăru

hieroglife ale sufletului 25

Şi simŃul se prefăcu, Stăteam la fel de neclintit Cu Ńeava armei spre asfinŃit.

65. Peste stratul de neplăceri, De vise, cancer şi dureri S-a aşternut calmul total Al unui pact etern. Reflectam spre abisul Unui trai de mult ucis, Dar încă mai speram Şi mereu îmi spuneam Că am avut şi plăceri (sculpturi din oŃel). În timp ce priveam spre cer Mă cufundam în imens Şi stelele mă-nconjurau În timp ce mă ucideau Cu vraja lor eternă O căldură maternă.

66. Şi fiara urla în adâncul trupului asediat. Durerea şi foamea trebuiau potolite. Lăcomia pentru suflete inocente creştea, Drumul spre pradă nefiind uitat; Totul era la fel de real ca în zilele trecute Când viaŃa altora era tot ce-şi dorea.

67. Cerşetori nativi Intonând nume biblice Se tăvălesc pe trotuare Late şi prăfuite. Insomniaci ai sorŃii

cristi 26 mirea

CălăuziŃi de frig Se chircesc Sub mila trecătorilor demonici Cu gânduri dispreŃuitoare Şi gheare însângerate: Ucigând din priviri. Ignorând. Uitând. 68. Arhangheli prăbuşindu-se În tufe cu spini, ZgâriaŃi de gheare demonice Şi lanŃuri metalice. De oameni bătuŃi Şi animale hăituiŃi, Se ascund de soare şi lună, De ploaie şi furtună. Cu penele zdrenŃuite Şi tălpile bătătorite Se îndreaptă spre casa dărâmată A spiritului uman. 69. Te urăsc de atâta vreme. Te urăsc din tot sufletul, Încât cred că te iubesc Pentru faptul că mă urăşti. Te priveam când mă priveai. Te răneam când mă răneai, Dar ceva tot nu s-a schimbat În acest răstimp, Pierdut în ani simpli şi confuzi: Mă vedeam: singur, Proptit de un zid umbrit de viaŃă, Dorind o atingere fragilă, Dorind o iluzie inutilă. Dar mă răneai iar şi iar, Eu acceptam şi te iertam. Nu te-a interesat că nu ne-am apropiat

hieroglife ale sufletului 27

În toŃi aceşti ani, Cu toate că ştiam Cum va fi când voi plânge Iar tu nu mă vei atinge, Hoinărind pe alte străzi, Poposind în alte gări. Te ascunzi în baruri mizere, Arătându-mi spatele Mă îmnebuneşti. Te urăsc aşa de mult Încât cred că te iubesc. Nu vreau să te mai privesc.

70.

-Hei tu, Om sărman care colindă străzi fără nume. Pot simŃi golul care te înconjoară. Da, tu. Cu tine vorbesc, Copil pierdut în labirintul vieŃii Fără un scop anume. Nu vrei să te salvezi? Nu vrei să scapi de durere? -Nu mai am putere să mă salvez. Tu străin Care mă înŃelegi şi şti, Spune-mi de ce nu pot Trăi liniştit fără să gândesc, Să nu mai aud Ńipetele, Să nu mai văd suferinŃa. Spune-mi! Cum aş putea uita sângele? Aşa roşu şi cleios. Nu pot uita. Nu vreau să uit, Sunetul cald al pianului Care-şi presară notele în noapte. Cum aş putea uita melodia Care mi-a alinat sufletul?

cristi 28 mirea

-Tu, trecător cu suflet sălbatic. Nu te mai întreba de ce. Încearcă să savurezi fiecare eveniment Care te înconjoară. Fără a gândi. Evitând a pune întrebări fără răspuns. Trăieşte. Pur şi simplu. 71. Zâmbete de politeŃe pline de tristeŃe se ofilesc în noapte când se iveşte în zare silueta fragilă dintr-o amintire tactilă. Izbit de zidurile mucegăite ale unei imagini pierdute mă desprind de stele şi mă julesc de nuiele 72. Nu ştiu ce să-Ńi spun acum. Să pleci şi să nu te mai întorci? Şi dacă vei alege acest drum Capul îmi va fi plin de voci Care mă vor certa şi huidui Pentru dorinŃa mea nebună De a nu te avea şi a te iubi Încât crezi că totul e doar o glumă. Dar într-o bună zi vei reveni Ca dintr-un vis frumos şi uitat. Bucuros şi speriat te voi privi Şi voi spune: ce ciudat. 73. TolăniŃi pe scaune, AdormiŃi de noapte, TreziŃi de situaŃie Ne ameŃim cu fraze

hieroglife ale sufletului 29

Simple şi fără importanŃă, Totul mascând oboseala lupŃii Şi banalitatea morŃii, Dorind să trăim ÎncolăciŃi ca nişte şerpi. Sărutând crucifixe În baruri cu lumini stinse; Mângâind gene De lacrimi umezite; Ne lăsăm duşi de ochi Şi atingeri mediatice. Totul fiind atât de bine plănuit Mă las chinuit De distanŃa care îngheaŃă SperanŃa. O privire inocentă E răspunsul la întrebări, Înlăturând incertitudini, Declanşând plăceri la diferite altitudini Şi înceŃoşând temeri. Trăim. 74. Soarele se revarsă Peste gheaŃă, Îndulceşte albul Şi topeşte neantul. Se proiectează pe suflete Şi uluieşte. Mă străpunge privind Cum fără milă Luminează totul Înlăturând umbrele preferate Şi deconspirând lacrimi uscate. Mă obligă să gândesc Şi să cântăresc. Să nu mă las sedus De noapte. Să nu mă las păcălit De şoapte. Mă obligă să văd Totul clar şi confuz

cristi 30 mirea

Fără favoruri şi excepŃii. Mă ascund în umbrele grave Ale după-amiezii glaciare Pentru a simŃi Şi a nu mai gândi. 75. Nu voi Ńipa Când voi muri. Nu voi plânge Când voi pleca. Nu voi fi bun Când va fi necesar. Nu voi dormi Când îmi va fi somn. Nu voi dansa Când voi dori. Nu voi ucide Când voi simŃi nevoia. Nu voi cânta Când voi amuŃi. 76. Rătăceai pe coridoare Reci şi afumate. Priveai prin vitrine Jegoase şi aburite. Mă zăreai: Obosit şi adormit, Aşteptând să treci. Nu mai dormeam. Dorind să pleci Te ignoram. Din minte te alungam, Dar reveneai cumva; Mă loveai cu propriile-mi arme Şi mă dezamăgeai La fel ca ceilalŃi, Apoi părăseai acele coridoare Lăsând o dâră de ceaŃă,

hieroglife ale sufletului 31

De incertitudini şi speranŃă.

77. Colindam străzi îngheŃate În lumini scăldate De lămpi stelate în noapte Şi căutând acele dulci şoapte. SecvenŃe ale spiritului Se tăvălesc prin cristale de gheaŃă Şi nu mă părăsesc, Simt că înebunesc Când mă eliberez De gânduri protejate De ziduri foarte înalte Şi mă bucur că aud Din când în când O voce din pământ, Săpată foarte adânc, Încă fumegând, Netezindu-mi simŃul. Mă aştept să mai aud GheaŃa cum se crapă Sub tălpile de odinioară Protejat de râsete simple Şi plimbări nocturne.

78. Unde e acea nemurire, Prinsă între ghearele utopice ale edenului, Violată de inocenŃa îngerilor, ÎncolŃită de aspiraŃii pitice ale unui gând fugar, Sau arsă de flăcările stacojii ale sfârşitului.

cristi 32 mirea

79. Vocea ta rostindu-mi numele Cu mici defecte de intonaŃie, Dar presărată cu imaginaŃie. Mă surprindeai cu nimicuri. Mă uitai, apoi mă redescopereai: Uitat în colŃul unei încăperi TapiŃată cu nume şi adrese. Mă priveai fără să-Ńi reaminteşti de mine, Neştiind ce nume să-mi atribui. Dorind să-mi vorbeşti Te poticneşti, Iar din politeŃe Mă uiŃi în acelaşi colŃ. Poate mâine mă vei regăsi În acelaşi loc, Plin de nume şi notiŃe, De vieŃi şi destine.

80. Cu degetele îngheŃate Culeg flori betonate Din grădina pavată. Cu pălmile însângerate Smulg nuiele cu spini Stropite cu otravă. Cu ochii înceŃoşati Fac buchete de betoane şi otrăvuri. Le sărut şi le dăruiesc. Le distrug şi le mărunŃesc. Las ca vântul să le ducă Spre grădina îngheŃată, Acolo unde simŃurile dorm Şi visele mor.

hieroglife ale sufletului 33

81. Cu hainele smulse de pe trup Mă aventurez într-o Combustie spontană a simŃurilor. Mă izbesc de piele Şi sărut pleoape. Mă tăvălesc pe petale de sticlă Şi ating fluturi nou-născuŃi. Cu degetele încleştate Mă cufund între pene (cenuşă vulcanică). Mereu mă lovesc de umbre. Mereu îmbrăŃişez fantasme. De atâtea ori atins. De atâtea ori ucis. Fug prin deşertul minŃii Spre oaza morŃii.

82. Te uram dimineaŃa Când mă trezeam singur. Te uram pe stradă Păşind pe lângă nimeni. Te uram când nu te vedeam. Te uram când mânat de motive şterse Te jucai cu alŃii. Te uram că mă ucideai Cu lipsa de interes. Te uram când mă priveai. Te uram când mă ignorai. Te uram deoarece Mă făceai să te urăsc.

cristi 34 mirea

83. Nu mai vreau să mă aventurez spre plaiuri însorite. Sunt sătul de atâtea încercări neobosite. Ce rost mai are să privesc spre soare, Când orice mic efort doare? Îmi jur pentru a nu ştiu câta oară Să fiu mai atent, să nu mă rănesc, Dar nu pot scăpa de ceea ce îmi este scris. Pot lupta oricât de tare, Când soarta se înfurie nu mai am nimic de zis Şi nu există scăpare. 84. Mă afund în plapuma durerii Tot mai mult şi mai adânc. Aş vrea să mai simt sărutul plăcerii, Dar nu mai pot, şi-ncep să plâng. Simt cum sfârşitul se apropie, Dar nu sunt pregătit – urlu şi mă zbat, Dar monstrul se apropie şi ştie Că de multe ori l-am invocat. Mai o clipă să mă laşi, să mai zâmbesc, Să descopăr ce nu voi mai avea, Dar nu mă lasă şi de nervi începeam să-l lovesc Cu pumni şi cu picioare, dar nu murea. Era mort deja. 85. Inorogi în flăcări Galopează pe străzi părăsite, Mărginite de clădiri utopice. Dispar spre soarele care apune După orizontul de flăcări îngheŃate.

hieroglife ale sufletului 35

86. şi demonii urlau sub cerul dezlănŃuit; cu ghearele zgâriau uşile de lemn; pe noi ne căutau, să ne elibereze de dureri şi plăceri; deja vedeau cum carnea ne-o spintecă; deja ne simŃeau sângele pe limbă: se îmbătau cu chinurile noastre; şi încă-i aud zgâriind pe la ferestre.

87. Niciodată nu am văzut. Niciodată nu am simŃit. Niciodată nu am auzit. Mereu pluteam şi visam la: Soare, Atingeri, Sunete. Niciodată n-am îmbrăŃişat. Niciodată n-am avut fantasme. Niciodată n-am dorit. Mereu cu capul în nori visam la: Trupuri, Iluzii, Idealuri.

88. Rădăcini noduroase

cristi 36 mirea

Înfipte în stânci calcaroase Se strecoară în creier. Smulse apoi de buldozere imaginare. Transpus într-o comă artificială, Plutesc printre cărămizi Şi poposesc pe spini. Mă tăvălesc prin mişcări mentale Pe patul însângerat Şi mă înec În propria-mi sudoare. 89. Mi-am ucis ultimul vis. L-am sufocat sub plapuma realităŃii. L-am suprimat aşa de tare, încât doare. Am uitat chipul acela, Personaj într-un vis îndrăzneŃ, Erou al unei fantezii, Plăsmuire a unei minŃi Ce fuge după iluzii. Recunosc părul, trupul, Dar unde este chipul? E şters şi dispare. Mă zbat – disperare. Visare şi uitare.

90. Încercam să zgârii umbrele de pe pereŃi; Încercam să alung acele nuanŃe cenuşii: Forme hidoase într-o continuă metamorfoză, Demonii noştrii interiori, ProiecŃii de lumină atotvăzătoare. Poate voi putea fugi. Poate nu mă vor urmări.

91.

hieroglife ale sufletului 37

Priveşte-mă cu atenŃie În timp ce te îndepărtezi. Aşa am fost mereu. Aşa am gândit de când mă ştiu, Şi nimic nu se va schimba Când vei pleca. De aceea priveşte Încă o dată spre mine Să vezi ceea ce nu vei mai vedea, Să simŃi ceea ce nu vei mai simŃi: Căldura unei îmbrăŃişări; DulceaŃa unei sărutări. M-ai privit destul. Te-ai săturat de această epavă Scufundată în mlaştina simŃurilor. PoŃi pleca cu inima împăcată Şi cu fruntea înălŃată. Nu mă mai privi Cum mă chircesc într-un vis Din care mă voi trezi când pleci. Priveşte-mă bine Înainte de a-Ńi întoarce spatele Şi dispari în mulŃimea anonimă Ce inundă străzile înguste Ale unei existenŃe lacustre. 92. Bântuit de himere, Ispitit de speranŃe matematice, Sting lumina. Mă târăsc pe trupuri despuiate Ce lucesc în noapte. Respirăm acelaşi aer În timp ce murim îmbrăŃişaŃi Privind spre aceleaşi stele.

93. După lentile colorate

cristi 38 mirea

Se ascund lacrimi posedate De demoni uzuali. Încerc să le protejez de trecători Translucizi şi infiniŃi, Cu ochi albicioşi Şi buze cusute.

94. Nu va ploua la nesfârşit. Odată se va termina, Nu vom mai fi uzi. Ne vom dezbrăca de hainele Muiate în apa cerului. Vom fugi prin ierburi înalte Spre locul unde cerul se crapă. Vom fugi cu toŃii, Lăsând pălmile să atingă Ierburile încâlcite. Ne vom pierde în lanurile interminabile. ForŃaŃi de soare Ne tolănim în covorul viu Şi privim cum norii se destramă.

95. De 10 ori am plâns. De 9 ori am sărutat. De 8 ori m-am răzbunat. De 7 ori am respirat. De 6 ori am minŃit. De 5 ori am sperat. De 4 ori am visat. De 3 ori am urlat. De 2 ori am adormit. O singură dată am murit.

96.

hieroglife ale sufletului 39

Cu dureri de cap permanente Mă cufund în scaunul generic. Înotând prin smoală Mă îndrept spre muzeul de figurine Conservate şi uitate. După furtuni acide Mă privesc în oglinzi zgâriate Plângând. Rugăciuni inutile Lansez spre arbori Şi mă consolez cu oboseli învechite.

97. Vreau acasă; Să mă ascund sub masă, Să dorm ghemuit, Şi să mă trezesc dezvelit. Vreau să închid pleoapele, Să nu mai gândesc, Să ameŃesc, Să mă trezesc, Acoperit.

98. câteodată vrem să murim câteodată vrem să iubim câteodată vrem să vorbim câteodată vrem să dansăm câteodată vrem să plângem câteodată vrem să tăcem câteodată vrem să trăim

cristi 40 mirea

câteodată

99. Libelulele urlau în amurg. Se zbăteau în apa fiartă. Cu capul plin de sunete Fug prin roiul de zgârieturi. Alerg spre întuneric Pentru a mă ascunde. Îmi acopăr faŃa cu pălmile Pentru a mă apăra De păsările nebune. Lovind aerul cu pumnii Înlătur îngerii Care Ńipă de durere Şi lipsă de putere. 100. Ştiu cine sunteŃi. Vă urmăresc şi vă cunosc. Pe voi vă creionez Când visez. Nu veŃi scăpa, Deoarece am văzut ce vine, Şi nu puteŃi fugi, Căci vă va prinde Şi vă va ucide.

101. Deci, Despre asta era vorba. Asta spuneau toŃi Cei cu sufletul extirpat Când se refereau la gol. Un imens nimic Începe să împrejmuiască FiinŃe prostite de cuvinte;

hieroglife ale sufletului 41

Înghite naivi Cu suflet nobil Şi zâmbet pe buze. Golul se aşterne peste tot Veştejind lumina. Nimeni nu mai vorbeşte În timp ce ascultă sunetele Finale ale unei simfonii mute Cântată de pe portative nude. Cu vinovăŃia bine ascunsă Trec printre monoliŃi cenuşii Şi mă îndrept spre altarul Sacrificiului suprem Fără a mă opune Sfârşitului pentru care m-am născut. 102. Fachir al simŃurilor Mă las străpuns de ace, Mă las dus de durere. Mă afund tot mai adânc În cuie ordonate. Doar veninul plăcerii lipsea Pentru a încorona suferinŃa. Continui să mă tăvălesc Pe patul de ace, Dorind ca tu să fi cearceaful, Ca sudoarea ta să fie veninul.

103. Cred că azi voi muri, Aşa cum am murit deja De atâtea ori, În fiecare clipă care a trecut. Nu plângeŃi când trec. Nu fiŃi trişti când nu mai respir, Deoarece veŃi continua Să vă trăiŃi viaŃa Exact ca înainte

cristi 42 mirea

Şi totul va fi uitat Odată ce am plecat. Totul va fi ca un cer înnorat Ce va pluti Cândva Deasupra unor amintiri învechite Şi un zâmbet trist Va rămâne pe faŃa voastră Când vă veŃi aminti De ceea ce am fost Înainte de a muri Şi nu mai reveni.

104. acesta este ultimul cuvânt pe care-l rostesc. acesta este ultimul moment în care vorbesc. acesta este ultimul meu dans. aceasta este ultima şansă de a spune ce simt. aceasta este ultima clipă în care respir. acesta aş vrea să-mi fie ultimul gând.

105. Ascultând discuri zgâriate, Îmi alint urechea Obosită de foşnetul cotidian. Mă proptesc de balustradă Şi privesc în noaptea rece Cu cerul înstelat Şi aer prea curat Pentru a fi savurat. Mă trezesc în aceeaşi încăpere Cu pereŃi zgâriaŃi Şi mirosuri de mucegai. Mai simt groaza coşmarului Din care tocmai am evadat Şi sunt fericit În microcosmosul meu ferit De teroarea acestui vis cumplit,

hieroglife ale sufletului 43

Bucuros în mizeria mea reală Fără a mă lăsa păcălit De frumuseŃi trecătoare, Şi coproducŃii ereditare, A două persoane unite Prin trup şi suflet. 106. Euforic şi flatat Încet m-am scufundat În nisipuri mişcătoare, Fără cale de scăpare. Efervescent ca o idee m-a străpuns o viziune despre poduri suspendate şi ploi drogate. Şerpuind printre castele Din nisip şi nuiele Am distrus zăcăminte: O carte fără cuvinte. Am clipit îndelungat Când un gând m-a fulgerat Şi fără a mă trezi din reverie Nisip am inspirat.

107. Şi soarele s-a ascuns Când a apărut din adâncuri. Doar norii au rămas Să privească paşii în flăcări Lăsând urme ale suferinŃei Şi fragmente de moarte. În mersul său profetic Îşi legăna pletele demonice Şi îşi flutura paltonul Împrăştiind ispite virtuale, În timp ce ofilea flori Şi usca pomi. A venit să privească

cristi 44 mirea

în adâncul oamenilor. A venit să afle cât să mai aştepte.

108. Zbori spre ceruri însetate După suflete zdruncinate. Eliberează-te de material Şi dispari între nori, Lăsând în urmă durerea Şi părăsind plăcerea. Acum nu-şi mai au rostul Şi totul pare aşa de normal Când îŃi iei zborul Spre acel loc eternal.

109. …pentru cei cu inima curată care privesc spre orizont dorind să înoate prin noroaie şi care se lovesc de stânci subacvatice, în timp ce plutesc printre nori îndepărtându-se tot mai mult de ceea ce erau, eliberându-se de ceea ce au fost, planând spre ceea ce vor fi, trezind ceea ce au uitat şi adormind ceea ce sunt, salvează ceea ce a mai rămas înainte să mă nasc.

110. Geniu însângerat Alergând printre copaci nuzi; Alergând spre stânca eliberării, Spre locul unde nu mai există trup şi carne;

hieroglife ale sufletului 45

Acolo unde doar sufletul mai pluteşte Ca un abur pe cale se dezhidratare; Acolo este locul unde credinŃa geniului Se încarnează pentru a fi eliberată.

111. Mi-e teamă să respir aerul care m-ar readuce la viaŃă, când tot ce vreau e să dispar în umbra cactuşilor mexicani fiind biciuit de vânturi deşertice şi apusuri edenice. Mi-e teamă să respir, deoarece ar trebui să trăiesc când eu vreau să mor, să vegetez între pereŃi cubici, adormind lângă lumini artificiale, mâzgălind foi şifonate, citind versuri disperate, silabisind cuvinte sofisticate din dicŃionare prăfuite. Fiind la un pas de delir mi-e teamă să respir.

112. Câteodată te Ńin de mână În timp ce mă plimb. Altădată te îmbrăŃişez Fără să scot o vorbă, Te strâng aproape de mine Şi nu te mai las să pleci. Atunci te zbaŃi, Deoarece nu vrei să fi aici. Nu vrei să fi atinsă. Încerci să scapi de sărutul morŃii Împotrivindu-te sorŃii. Nu vrei să înŃelegi Că nu ai unde să pleci.

cristi 46 mirea

Eşti al meu Pe veci. 113. Încerci să te lipseşti De tot ce te înconjoară Şi te aventurezi în subconştient, Spre o călătorie prea lungă Pentru a avea o destinaŃie, Explorând amintiri, Descoperind temeri. Continui traseul, Depăşind dureri Te îndrepŃi spre adevăr, Spre ceea ce eşti, Şi apoi te trezeşti. 114. Nu mai vorbim. Ne cufundăm într-o tăcere opacă Pendulând între priviri Şi vorbe nerostite. Comunicăm prin semne Şi prin scrisuri, Dorind să auzim ceva, Un sunet care Să spargă tăcerea Acestei generaŃii amuŃite De gălăgia gândurilor Goale şi evaporate. 115. Câtă risipă de materie Gravitează în jurul minŃi. Mult nimic Născut din alt nimic. Ne pierdem în detalii infime, Supraevaluând banalul, Venerând carnalul

hieroglife ale sufletului 47

Şi uitând umanul. Deschişi spre intimităŃi mediatizate, Suntem admiraŃi Pentru aparenŃe cizelate Şi nu vrem să fim uitaŃi, Ignorând semnele diagnostice Ale unei societăŃi egocentrice.

116. ÎmbrăŃişaŃi, Ne privim şi povestim. ÎncolăciŃi Ne confesăm şi ne sărutăm, Ne mângâiem sufletele Îndurerate şi îndepărtate. Chiar ne atingem Dacă ne străduim Să ne reamintim Cine suntem Şi de unde ne cunoaştem. Tresărim Când realizăm Că nu ne ştim. Suntem doar oameni Ce s-au întâlnit din întâmplare.

117. Aşa de senzual şi trist łi se leagănă trupul Proiectând umbre pe pereŃi. Dansezi singură În camera aproape goală Gândindu-te la un partener imaginar. Te privesc la fel ca în fiecare seară Şi te zăresc în camera ta De pe cealaltă parte de stradă.

cristi 48 mirea

Aşa frumoasă şi vulnerabilă În mişcări precise, AmeŃeşti după o piruetă interminabilă Şi cazi pe podeaua de lemn. [Îmi creez poveşti legate de tristeŃea ta, bazate pe mişcări fragile, lipsit de dovezi tactile îndrăznesc să-Ńi descriu pielea - mătăsoasă şi rumenă – te gândeşti la el? la cel cu care te iubeai în nopŃi fierbinŃi; te gândeşti la singurătatea care s-a aşternut cu plecare lui] Oricât mi-aş imagina Tot nu voi afla Ce se întâmplă în mintea ta În timp ce păşeşti elegant Prin încăperea de vis-à-vis Şi eu te privesc surprins Cum în fiecare seară Dansezi pe aceeaşi melodie Pe care o ascult în surdină Din solidaritate sau curiozitate. Te sărut de la distanŃă Când stingi lumina Şi mă părăseşti În plină noapte. Aştept următoarea seară În care te voi vedea Plutind prin cameră Pentru a mă fascina.

118. În timp ce te odihneai După o ploaie senzorială ÎŃi mângâiam părul Decolorat de soare.

hieroglife ale sufletului 49

ÎŃi conturam curbele Cu degetul arătător. În timp ce în pace dormeai Cercetam proeminenŃe Şi exploram adâncuri. Buimacă – te trezeai Şi nu erai sigură Dacă visai sau chiar trăiai Acele atingeri învechite Ale unei amintiri prăfuite.

119. Muream, exact cum am plănuit: erou al unui somn prelungit, păşind între lumi, fără a simŃi plăceri, doar amintiri despre tot şi toate, despre lacrimi pictate pe tablouri cenzurate. Mor, fără să observ că nu mai respir, fără să sesizez că nu mai gândesc. fără să simt că nu mai sunt. 120. Nu mai există uşi Care să ne izoleze. Nu mai există clipe Care să se dezintegreze. Vroiam să mă trezesc Din somnul lung. Vroiam să mă scârbesc De tot ce mă-nconjoară, Dar nu pot scăpa De imaginea ta:

cristi 50 mirea

Cum mă dispreŃuieşti Şi mă urăşti, Deoarece mă las dus De dorinŃe nude, Atingeri sincrone Şi sărutări obsedante.

121. Erau vremuri când stăteam încremenit. Priveam spre direcŃii încrucişate Şi mă cutremuram. Apoi au venit alte vremuri, Când privirea mi s-a direcŃionat Spre un obiect codificat. M-am învârtit în jurul lui Dorind să-i descopăr misterul, Să-i descifrez parola. Apoi am obosit. Am renunŃat la obiect. Am renunŃat la trecut. Am renunŃat la ceva important: La dorinŃa de a deŃine ceva, Ceva preŃios şi unic. Am urmat un scenariu pescris Şi m-am împotmolit În locul unde autorul nu a mai scris, Lăsat baltă de inspiraŃie.

122. Poate mă voi răzgândi. Mă voi biciui Cu cuvinte eronate. Voi ajunge să nu mai rostesc Fraze fără sens, Ci voi privi mai intens, Observând subtilul Ce se strecoară între cuvinte rimate,

hieroglife ale sufletului 51

De oameni uitate, În morminte îngropate.

123. mă-nvârt în acelaşi cerc vicios de atâŃia ani şi sper că o dată voi scăpa de speranŃe nefondate şi nu voi mai tinde să mă las sedus de priviri furate în treacăt. vreau, o singură dată să savurez totalitatea plăcerii, cum se revarsă peste epava mea personală, de atâta vreme ascunsă sub zâmbete şi gânduri zdrenŃuite. 124. Atinge-mă, Cu pasiunea clipelor trecute. Atinge-mă, Aşa cum o făceai în visul meu. Prosteşte-mă Cu dorinŃa ta nebună. Fă să-mi pierd minŃile În timp ce mă atingi.

125. Mi-au rămas doar clipele Care despart ziua de noapte;

cristi 52 mirea

Clipe care îmi provoacă fiori Ori de câte ori deschid ochii; Clipe care îmi provoacă Stări de slăbiciune atipice Unui comportament echilibrat. Măcar există aceste clipe, Care îmi dau putere Pentru a supravieŃui Luptei permanente, Care se dezlănŃuie Când mă izolez de restul lumii În interiorul minŃii. Aştept cu nerăbdare Momentul ce schimbă totul Şi de fiecare dată Mă minunez De puterea incontestabilă A unui surâs sincer La momentul potrivit, La locul potrivit.

126. Tu nu şti cum e Când îŃi doreşti ceva aşa de mult Încât doare, Când vezi clipa cum moare Înainte de a se crea În imaginaŃia ta (căci nu despre chestii reale vorbesc). Tu nu sesizezi Cum fiecare atingere accidentală Mă înfioară Şi mă îndeamnă să ucid Încă o dorinŃă subită.

127.

hieroglife ale sufletului 53

Cu sânge am scris aceste cuvinte Pe propria-mi piele. Oscilând între contradicŃii Mă las sfâşiat De ghearele animalelor Ce mişună şi urlă. Cu lacrimi am scris aceste cuvinte, Ca pe o rugăciune ÎnălŃată spre statui de calcar Ce se deformează Sub ploaia torenŃială Ce inundă simŃurile Şi îneacă gândurile.

128. Mă plimbam Pe aceeaşi stradă De mult decedată. SimŃeam cum totul se frânge În mine şi în jur, Cum nimeni nu mai plânge Că zilele s-au scurs. Trezit în mijlocul unei conversaŃii Încerc să supravieŃuiesc unei situaŃii Ce mă determină să-mi imaginez Că există şi cotodian Printre pagini murdărite, Cu ură mâzgălite. În timp ce cei din jur vorbesc Simt cum mă îndepărtez De ceea ce era clar odată, Nu mai aud despre ce grăiesc Şi mă înfiorez Când realizez că acolo voi rămâne, Îngropat între cărŃi de altădată Savurate şi uitate. Iar când pielea de hărtie (cenuşă arsă de demult) Se împrăştie în zare Totul dispare

cristi 54 mirea

Ca o lacrimă pustie: Rodul unui gest de simpatie. 129. dorim să fim atinşi în timp ce stăm întinşi pe patul de petale. vrem să savurăm din plin pacea filiformă ce se dezintegrează.

130. N-am simŃit pericolul Care s-a strecurat între noi. N-am observat lipsa De cuvinte care ne-au sufocat. Am aşteptat să păşesc Seducător prin faŃa ta Şi să te oblig să mă priveşti, Să mă doreşti. Am uitat de ceea ce mi-am jurat În timp ce mă jucam Cu lama ascuŃită pe pielea catifelată. Am uitat ce am învăŃat : Că prezenŃa ta mă otrăveşte Obligându-mă să vreau să continui Ce nu a încetat În mintea mea. Dacă nu m-ai privi, aş reuşi. Aş fi terminat şi aş fi deja uitat. Dar mă bazez pe licărirea specială Care apare în privirea ta Când te-am revăzut Doar pentru a fi sigur Că nu greşesc, Că nu aiuresc. Dar am uitat de cei cu inima de piatră Care îmi Ńipă în faŃă Ce să fac şi ce nu.

hieroglife ale sufletului 55

Dar şi-au arătat vreodată afecŃiunea? Şi-au lepădat amărăciunea, Pentru a privi dincolo de umbre Şi a înŃelege că totul se termină Cu sau fără mine. Dar ei nu privesc şi nu doresc Ceea ce eu privesc şi doresc. Mă vor călăuzi până la sfârşit Cu explicaŃiile raŃionale

131. Îmi lipsesc cuvintele. Le-am uitat acolo unde Le-am ascuns de mult. Încep să vorbesc într-un grai Perfect necunoscut mie Doar pentru a nu tăcea. DesfiinŃat de lipsa de importanŃă Fredonez o melodie inventată Din lipsă de preocupare. Încep să dansez pe cioburi Pentru a scoate o vorbă oarecare, Un cuvânt cunoscut Dintr-un trecut pierdut. Ating hârtia presărată cu mâzgălituri Adâncite cu voinŃă Pentru a mă obliga să descifrez Acele iscălituri De provenienŃă arabă sau sanscrită. Îmi doream să mai vorbesc PuŃin din când în când Înainte să uit că am şoptit Ceva ce şi alŃii înŃelegeau, Ceva ce şi alŃii iubeau. O melodie de sunete Aşa frumos aranjate Într-o frază mută. Doar linii şi curbe Au rămas după trezire, Şi nimic nu va mai exista

cristi 56 mirea

Dincolo de versurile Neisprăvite şi pline de rezonanŃă Tatuate postum Pe trupul uscat de soare Ce se priveşte în oglinda apei Care i-ar înlătura deshidratarea. Cuvinte cunoscute Dar parcă special răsucite Pentru a nu le divulga Secretul pentru care au fost înfipte Sub pielea uitată. Ating oglinda lichidă Şi totul dispare în valuri Preferând să se destrame La mal, lângă alaiuri Ce păşesc oarbe pe lângă Omul care a ştiut mai mult Decât a crezut.

132. Parcă timpul s-a oprit Când ceasornicele au încremenit, Şi am rămas uimit De gravitatea situaŃiei ce s-a ivit. În miezul zarvei Am uitat să respir, Iar unda de realitate M-a lovit direct în faŃă; Cu ghearele-i însângerate Mi-a sfâşiat carne Şi golit de speranŃe În balta de sânge m-a lăsat, În care nud mă zbăteam Şi de teamă tremuram. 133. Surprins de căldura spontană Ce iradia din marea stea,

hieroglife ale sufletului 57

m-am simŃit cutreierat de torente senzoriale. Speriat de simplitatea situaŃiei, m-am refugiat înapoi în carapace şi am aşteptat ca vremea să treacă precum o vijelie peste o situaŃie promiŃătoare şi să mă transpună în ceea ce cunosc aşa bine. Dar nimic nu s-a întâmplat când căldura continua să curgă şi să se reverse peste muchiile unei concepŃii, încercând să desfigureze etalonul de fericire la care m-am plafonat, evitând pericolul unei apropieri ce ar duce spre neplăceri. Şi nimic nu m-ar salva din flăcările fragmentate, exact pentru a răni cu siguranŃă ceea ce a mai rămas în viaŃă. Pe care le strecoară între fraze banale, Dorind să schimbe ce e scris. Tot ei vor fi cei ce te vor ucide Cu vorbe şi ameninŃări Despre viitor şi amenajări Nocturne lipsite de fantezie. Tot ei vor fi cei care vor şti totul Şi tot ei vor fi cei care ne vor părăsi Atunci când vom muri.

134. Şi toate lacrimile plânse se usucă. Şi toŃi îndrăgostiŃii se contopesc. Şi toate momentele îndrăgite Dispar şi nu mai contează În final. O aud Ńipând în noapte după mine, Dar nu o ajut.

cristi 58 mirea

O las să-şi găsească drumul. Poate nici nu o aud. Poate doar îmi imaginez cum o îmbrăŃişez, Cum povestesc şi aiurez. Şi toate visele s-au spulberat Când nu mai ai dreptul să visezi. (nici florile nu mai au strălucire fiind lipsite de mireasmă) Când timpul a venit să dau drumul, Îngenunchez şi plâng Că am rămas singur În mijlocul încăperii Care creşte cu fiecare respiraŃie, Mă obligă să mă simt Nimic. Mic şi gol de simŃuri În împărăŃia Ta Pe care o aşteptăm Şi pe care o urăsc În timp ce mi-o doresc. 135. Am încetat să număr MorŃii ce mă-nconjoară Când închid pleoapele Şi nu pot adormi De dorul unor clipe fericite Presărate de trilogii divine. Dar vreau să mă pierd, Şi să cad fără să gândesc Că nu mă voi trezi Când golul de sub mine se va sfârşi. Nu mai alerg de mult Prin labirintul unei existenŃe postume Ce parcă învăluie tot ce prinde Între ghearele-i gigantice Şi nu lasă loc luminii Să mă atingă, Şi mă îndeamnă Să nu mai simt Doar din adâncul sufletului,

hieroglife ale sufletului 59

Trecând la extreme Ale unei supravieŃuiri spontane Datorate laşităŃii Ce se agaŃă de o speranŃă Şi trimite impulsuri electrice La creierul înceŃoşat, Obligându-mă să atârn De ceva aşa ireal, Aproape banal prin simplitatea sa. Şi, cred că va trebui Să ascult ce toŃi îmi spun, Despre lucruri codificate În limbaje prea simple Pentru a fi înŃelese De o minte exersată Să gândească prea mult, Excluzând posibilităŃi Ce ar duce la fericiri spontane Camuflate de carnal. Continui să mă trezesc Singur între morŃi, Uitând că trăiesc, Simt că înnebunesc. 136. Clipeam din când în când În timp ce mă legănam În interiorul încăperii mobile. Luai viraje pufoase Pe străzile pustii şi întunecate. Din când în când Priveam spre tine, Doar pentru a fi sigur că nu visez, Dar ceea ce vedeam era real, La fel era şi oboseala. Mă lăsam lovit de pereŃi invizibili Cu speranŃa ca tu să apari Şi să mă eliberezi Din centrifuga simŃurilor Punând punctul pe i Şi explicitând ceea ce simt

cristi 60 mirea

Când plâng în mine, Declanşând o tornadă de sentimente Care ecplisează tot ce cunoşteai. Fascinat de oboseală Încerc să rezist somnului Care m-ar îndepărta De scurta noastră apropiere. De n-aş şti mai bine Aş spune că nu-Ńi sunt indiferent, Dar raŃiunea mă pălmuieşte Cu cruda realitate Ce înlătură mierea Care pentru o secundă imaginară Mi-a îndulcit viaŃa.

137. Ia-mi durerea ce o simt. Nu mai am nevoie de ea. Cum întunericul m-a cuprins, Încep încet să zbor Şi nu mai are rost să mint, Aşa cum mă minŃeam cândva, Căci ştiu ce sunt şi ce voi fi Când ziua se va termina. Cred că mă desprind De lucruri dragi odată, Presărate cu zâmbete Dar umbrite de tristeŃe. Mi-e dor de vântul ce adie Şi-mi usucă lacrimile. Mi-e dor de o strângere de mână Ce-mi vindeca odată sufletul. Mi-e dor de oamenii Ce mă-nconjoară. Nu mai vreau să-mi trag viaŃa Pe acorduri de chitară, Să cad între nisipuri, Valurile să mă lovească, Algele să mă-nvelească. Dă-mi plăcerea libertină

hieroglife ale sufletului 61

Despre care tot visez. Dă-mi o dragoste divină Să mă minunez. Vreau ca tot ce mă-nconjoară Să încremenească odată, Ca să pot păşi în grabă Printre statuete de piatră. Să le ating corpul rece Ce nu simt şi nu ştiu Că am vrut doar o şansă Pentru a supravieŃui o speranŃă, Ce demult m-a păcălit Spunând că nu mai e nimic de iubit. Şi cum tot ce mi-am dorit Nu s-a îndeplinit, Văd cum timpul se scurge Fără ca cineva să-mi spună Că e mai bine să nu ştiu Ce era în mintea lor Când de prezenŃa mea se bucurau, Sau doar se prefăceau, Şi de fapt nu mă iubeau.

138. Dincolo de prefăcătoria cotidiană Se întinde un teren deschis De o vastitate surprinzătoare La capătul căruia Stă ascuns vlăstarul, Gata să înmugurească, Al sufletului real; Care, înfricoşat de legile morale Şi nepotrivirile sociale Nu depăşeşte inhibiŃia. [Asemenea liniştii de dinaintea furtunii, care va schimba totul odată]

139.

cristi 62 mirea

Trezit în deşertul imens al singurătăŃii Visez la o ploaie caldă de vară Care să revigoreze instincte ruginite Şi să înlăture obiceiuri prăfuite. Fără să vreau Realizez cum imaginea ta, clară odată, Devine transparentă Şi se udă sub ploaia de gânduri Pentru a face loc noilor idealuri Ce răsar din terenul îngrăşat Cu deşeurile unei minŃi arhaice. 140. Cunoşteai textul pederost În timp ce-Ńi interpretai rolul. Totul decurgea conform planului Până am apărut din umbră. [Un mix de dorinŃe şi tristeŃe S-a desfăşurat, acompaniat De trei triluri de sirenă Prevestitoare de rău] Şi ceva inevitabil te-a făcut Să-Ńi doreşti să cobori În pământul proaspăt inundat; Să nu mai vezi lumina Cum cade pe pielea transpirată, Ştiind că nu mai ai timp Să spui ceva Aşa de important odată Dar uitat Doar pentru a evita Ceva aşa de inocent. În timp ce te stingeai Mai vroiai să simŃi ÎmbrăŃişarea caldă a vieŃii, Să o simŃi cum Ńâşneşte Din trupul lipit de al tău. Ştiind că fiorii care te inundă Când mă materializez în faŃa ta Nu vor dispărea niciodată, Îmi dă speranŃă în sfârşitul

hieroglife ale sufletului 63

Care se transformă Într-un marş floral Parcă pentru a venera Ceea ce a plecat Fără a spune ceva Demn de memorat. 141. Vreau să fiu pălmuit De violenŃa cuvintelor Care mă eliberează De demonii domesticiŃi. Vreau să lupt Împotriva duşmanilor imaginari Care imi distrug Structura de rezistenŃă, Dezechilibrându-mi sentimentele. După loviturile violente Aştept îmbrăŃişarea Sărată a lacrimilor Ce îmi reamintesc De scopul incursiunii mele În lumea interlopă A afacerii cu fericirea Ce se evaporă Exact când adopt Unul din zâmbetele prefabricate Care mă îngroapă Tot mai adânc În sistemul de canalizare Al gândurilor originale Care nu se vor contopi Cu acŃiunile mele reale. Izbit de tapeturi prăfuite Simt dâra de sânge Ce Ńâşneşte din mine Şi îmi fură orice speranŃă De a coexista Între cele două personalităŃi Care încep să se lupte În interiorul trupului

cristi 64 mirea

Asediat de toxine sintetice Cu scopuri terapeutice. 142. Tot ce era negru odată, Străluceşte sub privirea ta opală, Căci din neguri de demult A răsărit ceva pierdut Prin teama ce dăinuieşte Şi sufletu-l răneşte. Pierdut eram pe cărări înnodate Când mi-ai întins mâna Şi pe munte m-ai urcat, Lumea mi-ai arătat. Am văzut ce mulŃi nu văd Când se uită îndărăt, Şi doar puritatea ta M-a făcut să vreau ceva Dincolo de mântuire, O secundă de mângâiere Ce din suflet să vină Şi pe mine mă alină, Căci în braŃe Ńi-am căzut, Tu din aripi ai bătut Înlăturând puŃin durerea Ce-mi umplea tăcerea. Doar puŃin să mai stai, O clipă să-mi mai dai Să pot clar vedea Imaginea ce mă tulbura Şi în somn mă vizita Pentru a mă îndemna Să trăiesc în continuare, Încă o zi fără soare, Căci cu toŃii o ştiam Despre ce anume vorbeam Când politicoşi zâmbeam Şi în braŃe ne strângeam. De fapt nu asta era Ceea ce cu adevărat conta Când uitat de toŃi şi toate

hieroglife ale sufletului 65

Inima tot mi se zbate Dorind să se elibereze, Doar puŃin să savureze Ceea ce a însemnat, Ceva de mult uitat: Un sentiment de libertate, Fără acŃiuni coordonate, Ce de fapt nu s-a întâmplat În acest răstimp scurtat De logici morale Şi priviri vulgare, Ce fără a înŃelege, O decizie ar alege Mai simplă pentru propria persoană, Fără a pătrunde vreodată În esenŃa situaŃiei, Ce depăşeşte limita educaŃiei Primite cu îndârjire Despre ceea ce înseamnă iubire.

143. Ne-a lăsat să ne ucidem Sub cerul dezlănŃuit. A plecat şi ne-a părăsit Când aveam mai mare nevoie. Ne priveşte şi ne judecă Fără să ştie cu adevărat, Cum e să te zbaŃi Pentru fiecare clipă trăită, Căci nu şti niciodată Când se va supăra Şi fără a te anunŃa ViaŃa Ńi-o va lua.

144. Cred că am redobândit ceva Din inocenŃa primordială,

cristi 66 mirea

Când deghizat în straie umane, Pentru întâia oară am realizat Că la multe am renunŃat Pentru binele altora, Sau pentru a conserva Un anturaj stabil Şi a evita confruntări Lipsite de substanŃă Urmate de ignorări Din partea persoanelor în cauză. De aceea simt că mă apropii De propriul martiriu, Ce pe baricada speranŃei Este executat Sub ochii trecătorilor LipsiŃi de importanŃă. Pentru a păstra echilibrul primal Mă lupt cu propriile-mi temeri, Ce animate de ceva eternal, Se dizolvă sub ochii severi Ai propriului adevăr Ce nu mă lasă să execut Ceea ce mulŃi au făcut Pentru a ajunge undeva, Prin mijloace cunoscute Dar nerecunoscute, Trecând peste cadavre simbolice, Fără a distinge Lipsa unei conştiinŃe. 145. Când te văd amuzându-te La situaŃia în care m-ai adus Mă faci să-mi doresc Să mă ascund între pietre În adâncul pământului Şi să las ca uitarea Să spele efectele situaŃiei În care m-ai pus. Cu răutatea ta nativă Vrei să-mi distrugi speranŃa

hieroglife ale sufletului 67

În ceea ce demult clădesc: Un gram de fericire, O clipă de dăruire. Dar, tu vii cu puterea demonică Şi fără să iei notiŃe Calci în picioare Un univers întreg. Mai bine ai tăcea Şi m-ai lăsa să respir. Dar nu, tu nu poŃi lăsa Ceva aşa de minunat să apară. Te privesc şi un singur lucru îmi doresc: Să te pălmuiesc neîncetat Pentru că mi-ai înstrăinat Singurul lucru demn de idolizat. Te-aş lovi cu toată puterea Şi aş plânge de nebunie Că nu asta vroiam de la tine. După lupta noastră spontană Te iau în braŃe Şi cu o mângâiere caldă Încerc să readuc la viaŃă Ceea ce mi-ai luat. 146. Nu suntem predestinaŃi eternităŃii Care ne-ar înghite. Trebuie să plutim Printre zile de neuitat Care să ne apropie De idealul infinit Al unei clipe perfecte Pe care o vom despica În mii de fâşii filiforme Pentru a menŃine vraja Ce dispare în surdină Şi fiind doar muritori, Ne stingem fără să facem furori, În anonimatul eternal Al unui vis global.

cristi 68 mirea

147. Obsesii matinale Încremenesc sub privirea de gheaŃă A zburătoarei impresionante, Ce cloceşte ouă de piatră În sufletul secat De clişee divine, Ce după libertate tânjeşte Şi fără să gândească Se lasă dus pe o pajişte, Unde cu străinul se-ntâlneşte. Se privesc pentru o clipă, Şi cu inima curată Se îndepărtează, Cunoscând spontan răspunsul La ceea ce odinioară Constituia o taină. 148. Mă prăjeam În arşiŃa unei zile oarecare. Curând am realizat Că am orbit Privind la soarele Ce răsărea câteodată În preajma mea Şi apoi dispărea În culcuşu-i preferat. Am aşteptat cu nerăbdare Fiecare răsărit Şi mă minunam De frumuseŃea-i ireală, Ca apoi să rămân dezamăgit În umbra norului Care-i interzicea strălucirea. Acum că am orbit, Toate aceste detalii, Importante odată, Se dezintegrează Şi fără a vedea ceva,

hieroglife ale sufletului 69

Aştept răsăritul mult incantat, Pentru a-i simŃi căldura Ce-mi mângâie pielea zbârcită De atâtea expuneri neprotejate. Dar nu mai contează Cum era odată, Căci lucrurile nu vor mai fi la fel Odată ce contopirea e realizată Între mine şi soare. 149. Parc-ar trece direct prin mine Acel roi de albine, Şi de lacrimi şi durere Mă tăvălesc pe covoare De petale ofilite Şi speranŃe nimicite. Simt cum valuri de căldură Şi tristeŃi altoite Îşi fac loc în ceea ce odată Se numea viaŃă. Şi cu inima uscată Vreau să mai strâng în braŃe Ceva cu trăsături umane, Care să-mi amintească De o existenŃă ştearsă Din memoria mea infectată Cu dorinŃe de altădată.

150. minciuni peste tot minciuni noaptea minciuni ziua minciuni în ochii oamenilor minciuni în vorbele lor minciuni în acŃiunile lor minciuni în zâmbetele trecătorilor minciuni în gândurile lor.

cristi 70 mirea

…mulŃumesc celor care au crezut în puterile mele precum şi celor care mi-au luat ambiŃiile drept nişte aberaŃii adolescentine. MulŃumesc celor, care fără să observe m-au inspirat. MulŃumesc familiei, fără de care nu aş fi ceea ce sunt…

ISBN 973-96850-3-X www.cristimirea.go.ro www.poezii-online.go.ro