Criminologie - Ion Anghel

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ CONSTANłA DISCIPLINA - CRIMINOLOGIE CONDUCĂTOR DISCIPLINĂ: LECTOR UNIV. DR. ION ANGHEL ASISTENT DISCIPLINĂ: LECTOR UNIV. DRD. BOGDAN GHIłULESCU ADRESĂ E-MAIL: [email protected] PROGRAMUL ORELOR DE CONSULTAłII: marŃi-vineri - în intervalul 08-12

PROBLEMATICA CURSULUI DE CRIMINOLOGIE A. PREZENTAREA CURSULUI DE CRIMINOLOGIE : Oferă cunoştinŃe aprofundate privind cauzele criminalităŃii şi strategia de prevenire a acesteia. În acest sens, în cadrul cursului de criminologie sunt prezentate apariŃia şi constituirea acestei discipline ca ştiinŃă autonomă, de sine stătătoare, aflată în inter-relaŃie cu alte discipline ştiinŃifice, perspectiva specifică de abordare de către aceasta, a fenomenului social al criminalităŃii, evoluŃia demersului explicativ în domeniu, respectiv principalele modele explicative care au dominat orientările teoretice, interpretative, privind fenomenul criminalităŃii în evoluŃia sa. Scopul cursului de criminologie este acela de însuşire a unui număr de cunoştinŃe privind obiectul de studiu, consultarea bibliografiei de specialitate, participarea la cursuri şi seminarii în vederea fixării unor cunoştinŃe şi clarificării unor noŃiuni, idei, puncte de vedere contradictorii cu privire la unele probleme actuale de criminologie.

B. PREZENTAREA SEMINARIILOR DE CRIMINOLOGIE :

Se va urmări în principal, fixarea şi clarificarea cunoştinŃelor şi informaŃiilor dobândite de studenŃi la audierea cursului, studierea bibliografiei prin discuŃii, testări de cunoştinŃe şi întocmirea unor referate din problematica cursului şi bibliografiei, soluŃionarea unor speŃe concrete, cazuistică.

SINTEZA CURSULUI:

CURSUL NR. 1 - INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA CRIMINOLOGIEI : CONCEPTUL ( DEFINIłIA ) CRIMINOLOGIEI : „Reprezintă ştiinŃa care studiază fenomenul social al criminalităŃii, în scopul prevenirii şi combaterii acestuia ”.

OBIECTUL CRIMINOLOGIEI : Constă în studiul fenomenului criminalităŃii, având ca scop de cercetare: •

fenomenul social;

•

fenomenul juridic;

•

fenomenul antisocial;

•

fenomenul unitar;

•

fenomenul repetabil şi persistent;

•

fenomenul numeric şi statistic;

•

fenomenul calitativ - negativ şi periculos;

•

fenomenul care nu poate fi studiat şi analizat.

DOMENIUL CRIMINOLOGIEI : Individualizează: •

faptele prevăzute de legea penală (art.17 din Codul Penal);

•

faptele care deşi sunt prevăzute de legea penală, nu constituie

infracŃiuni, în sensul legii penale, cum ar fi: legitima apărare, constrângerea fizică sau psihică, minorii sub 14 ani, alienaŃii mintali etc...

CONCEPTELE DE BAZĂ ALE CRIMINOLOGIEI : Conceptul de criminalitate constând în totalitatea faptelor antisociale comise nîntr-un loc şi timp determinat, are 3 subconcepte:

•

structura criminalităŃii;

•

starea şi dinamica criminalităŃii;

•

etiologia criminalităŃii.

Conceptul de criminal are 2 subconcepte: •

infractor;

•

delincvent.

Conceptul de crimă: fapta antisocială. Conceptul de victimă: ştiinŃa victimologiei. Conceptul de reacŃie socială: •

măsuri preventive;

•

măsuri represive.

CLASIFICAREA CRIMINALITĂłII : •

criminalitatea reală;

•

criminalitatea descoperită sau aparentă ;

•

criminalitatea ocultă sau cifra neagră;

•

criminalitatea legală.

CURSUL NR. 2 - RELAłIA CRIMINALITĂłII CU : I.

ŞTIINłELE JURIDICE PENALE:

•

DREPTUL PENAL - izvoarele criminologiei se află în dreptul

penal material; lupta contra criminalităŃii se face cu mijloace de drept penal; •

DREPTUL PROCESUAL PENAL - modelarea procesului penal

în funcŃie de starea criminalităŃii; •

CRIMINALISTICA - îşi oferă date în mod reciproc privind

evoluŃia stării infracŃionale, natura faptei, studierea criminalului, etc...

II.

ALTE ŞTIINłE SOCIALE ORI CU CARACTER JUDICIAR :

•

SOCIOLOGIA

GENERALĂ

şi

JURIDICĂ

-

studiul

fenomenului criminalităŃii din punct de vedere juridic şi social; sociologia juridică derivă din cea generală; •

PSIHOLOGIA - criminologia psihologică derivată din psihologia

criminală ( cunoaşterea personalităŃii criminalului), a structurii sale psihice şi psihologice ; •

STATISTICA

-

investigarea

criminologică

presupune

cu

necesitate domeniul statistic destinat observării, prelucrării şi analizei statistice a criminalităŃii . •

BIOLOGIA

- această relaŃie este prezentă în curentele

criminologice de orientare biologică: teoria lombrosiană, eredităŃii criminale, constituŃiei delicvente, biotipurile criminale etc...

CURSUL NR. 3 - FUNCłIILE CRIMINOLOGICE ŞI CONCEPTELE OPERAłIONALE ALE FUNCłIILOR: FUNCłIA DESCRIPTIVĂ (FENOMENOLOGICĂ) : Constituie primul vector al cunoaşterii fenomenului infracŃional-constând în esenŃă, în studiul (demersul) statistic al stării şi dinamicii fenomenului infracŃional şi se referă la : •

volumul criminalităŃii întimp şi spaŃiu;

•

structura criminalităŃii contra persoanei, contra proprietăŃii, libertăŃii vamale, infracŃiunii economice etc.;

•

felurile criminalităŃii, etc...

CONCEPTELE OPERAłIONALE : •

Mediul

(geografic,

social,

general,

ocazional,ales); •

Terenul ereditar (de natură biologică);

individual,

familial,

•

Personalitatea (temperamentul, caracterul, inteligenŃa);

•

SituaŃia (împrejurarea specifică-nespecifică, periculoasă - amorfă, riscantă-neriscantă );

•

Actul penal (actul criminal).

FUNCłIA EXPLICATIVĂ : Continuitatea funcŃiei descriptive, prin care se explică natura şi esenŃa fenomenului infracŃional.

CONCEPTELE OPERAłIONALE : •

Conceptul de „factor criminogen” (adică elementul de determinare a

•

Conceptul

actului criminal); de

„criminogeneză”

(cauzele

care

determină

şi

Conceptul de „factor criminogen-mobil” (conduita subiectivă

a

împrejurările sau condiŃiile care favorizează fapta antisocială); •

individului în comiterea actului criminal); •

Conceptul de „indice criminogen” (acel „simptom” ce poate permite

un diagnostic criminogen privind un individ); •

Alte concepte (personalitate, criminodinamica, situaŃia, împrejurarea şi

loc de comitere)etc..

FUNCłIA PREDICTIVĂ (PREVIZIONALĂ): destinată anticipării stării, evoluŃiei şi dinamicii fenomenului infracŃional .

CONCEPTE OPERATIONALE : •

Prezentul (starea fenomenului infracŃional în timp şi spaŃiu);

•

Viitorul (probabilitatea stării infracŃionale în perspectivă);

•

Riscul (factorii care pot favoriza trecerea la actul criminal în anumite

•

Prognosticul criminogen (este derivat din prognosticul social,

condiŃii);

ipoteza comportamentelor viitoare ale unor indivizi);

FUNCłIA PROFILACTICĂ : remediul acŃiunii antisociale care se reflectă în aplicarea politicii penale adecvate în cadrul cunoaşterii fenomenului infracŃional . CONCEPTE OPERAłIONALE : • prevenŃia generală (definirea unor măsuri de natură educaŃională, economică, socială, penală pentru restrângerea criminalităŃii); • prevenŃia specială ( măsuri concrete, individuale de prevenire a unor fapte antisociale ); • combaterea criminalităŃii : a).forma forma represiunii penale (pedepsirea vinovaŃilor pe baza legilor elaborate); b).măsurile măsurile de siguranŃă (pentru persoanele cu tulburări de comportament în vederea resocializării);

CURSUL NR. 4 - METODE-MIJLOACE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE ÎN CRIMINOLOGIE: I. METODE GENERALE:

A. METODA STATISTICĂ : Metoda demersului statistic pentru stabilirea volumului (mărimea), dinamica, întinderea în spaŃiu a criminalităŃii şi numărul persoanelor angrenate în criminalitate . Mijloace şi tehnici de investigare : •

statisticile oficiale ale poliŃiei, parchetelor, Ministerului JustiŃiei;

•

statistici ştiinŃifice ale cercetătorilor ştiinŃifici, organizaŃii sociale, etc...

•

se folosesc formulare speciale care apoi se centralizează şi se prelucrează .

B. METODA SOCIOLOGICĂ (prin observaŃie ): •

observaŃia spontană (în cadrul practicii profesionale -procurorii, judecătorii, în cazurile concrete);

•

observaŃia organizată-sistematică (perceperea nemijlocită şi reŃinerea unor aspecte importante, cantitative şi calitative) prin următoarele :

Mijloace, instrumente şi tehnici de investigare : •

chestionarul – aprecierile unor persoane prin sondaj cu privire la o faptă sau persoană care a comis acea faptă;

•

interviul – o „anchetă” individuală aplicată succesiv, privind date despre infractor, despre victimă, etc...

C. METODA PSIHOLOGICĂ : Se referă la analiza psihologică a criminalului, din punctul de vedere al motivelor (mobilul) care l-au determinat să comită fapta (resentimente, ură, răzbunare, duşmănie, dorinŃa de îmbogăŃire, etc., prin următoarele: Mijloace şi tehnici de investigare : •

chestionare şi interviuri care se referă la aspectele psihologice de criminogeneză;

•

observaŃia prin chestionare şi interviuri privind: memoria, inteligenŃa, caracterul,funcŃiile psihice prin diferite metode clinice şi paraclinice de cunoaştere psihologică .

II. METODE SPECIALE : METODA STUDIULUI DE CAZ - descrierea completă a fiecărei fapte şi făptuitor (locul şi timpul comiterii, mijloace şi mod de săvârşire, aspectele sociale şi medicale ale autorului faptei ). METODA TIPOLOGICĂ - pentru cunoaşterea anumitor „tipuri” de criminal („tipul agresiv”, „tipul pervers”, „tipul pasional”, etc.); METODA STUDIILOR RELUATE - prin studierea aceluiaşi delincvent sau grupuri de delincvenŃi la anumite intervaluri de timp (3-5 ani) pentru a se studia evoluŃia sau „cariera criminală” a unor delincvenŃi.

METODA MONOGRAFICĂ - studierea unor „tipuri” de criminali (asasini, hoŃi, minori, recidivişti) sau „tipuri” de infracŃiune (omor, viol, tâlhărie, furturi, etc.) în anumite regiuni, localităŃi etc. METODA COMPARATIVĂ - se referă

în principal, la studiul

comparativ al unui grup de delincvenŃi în altul de nedelincvenŃi pentru dezvăluirea unor factori ai criminalităŃii.

CURSUL NR. 5 - APARIłIA ŞI EVOLUłIA ISTORICĂ A CRIMINOLOGIEI I. ORIGINI ISTORICE : A. în epoca primitivă - nu se poate pune problema criminalităŃii ca fenomen . B. În societatea antică - criminalitatea apare în forme variate, în Grecia, India, China, Egipt, Roma, ceea ce a impus apariŃia primelor norme juridice coercitive . C. în societatea feudală - apar primele preocupări pentru cunoaşterea acestui fenomen, prin studii ce aparŃin lui Toma D'Aquino, Francis Bacon, Giordano Bruno, Tomas Borus, B.Spinoza, Emanoil Kant-filosofi şi gânditori umanişti care susŃin că ordinea socială trebuie apărată prin legi care să incrimineze faptele antisociale. D. în perioada apariŃiei apariŃiei şi consolidării societăŃii burghezoburghezo-capitaliste: - apar noi studii şi cercetări sub influenŃa iluminiştilor din sec. XVIII: •

opera lui Montesquieu „Despre spiritul legilor”;

•

opera lui Cesare Beccaria „Despre delicte şi pedepse ”;

•

opera lui Jeremy Bentham „Introducere în principiile morale ale legislaŃiei” etc...

II. ÎNTEMEIEREA CRIMINOLOGIEI ROMÂNEŞTI : A. în epoca cetei primitive - nu existau legi şi o autoritate publică pentru măsuri coercitive ; B. în epoca societăŃii antice antice (sclavagiste) apar primele incriminări ale unor fapte, instituite de rege şi marii preoŃi geto-daci („Belagines”, iar în timpul ocupaŃiei romane sunt impuse legile Imperiului Roman, aplicate de guvernatorul Daciei („Jus-gladii”) .

C. în epoca societăŃii feudale - după retragerea romanilor - apar voievodatele şi cnezatele, apoi statele feudale - Tara Românească, Moldova, Voievodatul Transilvaniei când se formează sistemul dreptului cutumiar „Legea łării” sub forma „ Pravilelor” „ Trădarea Domnului” „ Osluhul” „Omuciderea” „Legiuuirea Caragea” „Indreptarea legii a lui Matei Basarab” - care incriminează mituirea, furtul, crima, tâlhăriile - cu pedepse grave, inclusiv pedeapsa cu moartea.

III. EVOLUłIA ISTORICĂ A CRIMINOLOGIEI ROMÂNEŞTI : Apărute în procesul general european de dezvoltare, principiile criminologiei îşi fac apariŃia şi în Ńara noastră prin cercetătorii şi savanŃii români : A. Miron Costin - care evaluează în mod corect , mobilurile ce determină criminalitatea („goana după înavuŃire” ); B.

Prof.Vasile Conta - în tratatul său „Teoria fatalistului”- care

consideră că cel care comite crima trebuie pedepsit ; C. Prof.IonTanoviceanu - doctor în drept, creatorul operelor fundamentale de drept penal şi drept procesual penal şi studii în criminologie ; D. Prof. Vintilă Dongoroz - profesor de drept, continuator al lui I.Tanoviceanu şi care elaborează Tratatele de Drept Penal şi de Procedură Penală şi cu preocupări în criminologie .

IV.CRIMINOLOGIA ROMÂNEASCĂ DUPĂ 1944: După 1944 apare studiul lui Petre Pandrea „Dialectica criminală”, sub influenŃa ideologiei marxiste „a luptei de clasă”, susŃinând că societatea burghezo-capitalistă generează criminalitatea „. După 1968, apar unele studii în cadrul unor instituŃii-Academia Română, Centrul de prevenire al Tineretului fără semnificaŃii profunde în studiul criminalităŃii. După 1989, apare un număr important de studii, cursuri şi tratate de criminologie, această disciplină fiind predată şi în universităŃile particulare şi de stat, aprofundându-se studiul ştiinŃific al criminalităŃii în Ńara noastră .

CURSUL NR. 6 - APARIłIA ŞI EVOLUłIA CRIMINOLOGIEI MODERNE PRINCIPALELE ŞCOLI PÂNĂ LA ÎNCEPUTUL SEC. al - XIX - lea :

•

Scoala geografică (sau cartografică), reprezentată de belgianul Lambert Quetelet şi

francezul Michel Guerry, primul accentuând importanŃa educaŃiei morale şi a instrucŃiei şcolare, iar al doilea susŃinând influenŃa mediului fizic, geografic asupra individului. •

Şcoala lyoneză - reprezentată de Alexandre Lacasagne de la Universitatea din Lyon,

care pune accentul pe factorii sociali ai criminalităŃii. •

Şcoala socialistă - reprezenattă de Karl Marx şi F. Engels care pune accentul pe

faptul că inegalitatea economică şi societatea capitalistă naşte criminalitate, aceasta fiind expresia socială a „luptei de clasă”. •

Şcoala interpsihologică - reprezentată de Gabriel Tarde (francez) care pune accentul

pe elementul „stradă” şi „imitaŃie” ce generează criminalitatea „comportamentul criminal este un comportament imitat ”. •

Scoala sociologică - reprezentată de Emil Durkheim-care introduce termenul de

„anomie” în societate „fără lege” sau „slăbirea normelor sociale”, ce creează polarizarea societăŃii, pe de o parte cei care au idealuri de confort şi le pot realiza, iar alŃii nu au şi pentru a şi le apropia încalcă normele legale. •

Scoala „Uniunii InternaŃionale de Drept penal”- reprezenattă de Van Hamel,

Adolph Prins şi Franz Von Himst-care susŃin că actul infracŃional este un produs atât al factorilor individuali, cât şi al celor sociali, de aceea criminalii sunt fie ocazionali, fie din obicei, iar sancŃiunile penale trebuie raportate la gravitatea faptei dar şi la „starea periculoasă a infractorului” .

CURSUL NR. 7 - FONDATORII CRIMINOLOGIEI-ŞCOALA POZITIVISTĂ ITALIANĂ I. CESARE LOMBROSO- 1835-1909 - în studiul său criminologic „OMUL CRIMINAL” ajunge în esenŃă la următoarele concluzii :

• În lanŃul filogenetic la omul criminal se constată un „atavism” (oprirea dezvoltării) trăsăturilor craniene pe care le numeşte „stigmate” şi care caracterizează omul criminal „teoria antropologică a criminalităŃii”; • De asemenea, existenŃa unor malformaŃii de natură degenerativă din componenŃa psihică umană determină existenŃa „criminalului născut”. •

ExistenŃa „epilepsiei” ca fiind una din psihozele cele mai atavistice şi nucleul tutror

degenerescenŃelor la fiinŃa umană, generează criminalitatea. În esenŃă, el afirmă că „criminalitatea reprezintă o anormalitate biologică bazată pe atavism organic şi psihic şi pe o patologie epileptică ”. II. RAFAELE GAROFALO- 1851-1934: lucrarea sa fundamentală este „ Criminologia” în care afirmă, în esenŃă, următoarele concepte criminologice . • DiferenŃa dintre „delictul natural” care se bazează pe „simŃul moral” al unei colectivităŃi şi „delictul convenŃional” care sunt creaŃii ale legiuitorului, fiind variabile în timp şi spaŃiu. • Orice societate, toate popoarele, au două sentimente constante, invariabile şi anume : mila şi probitatea sau cinstea; astfel „actul criminal” este un”act dăunător” şi „imoral” ; • .În cadrul tipului criminal general - care trebuie căutat nu în „tipul antropologic” al lui C.Lombroso, ci în zona „ simŃului moral” sau „a anomaliilor morale”

el distinge

următoarele categorii : a.-asasinii (criminalii în sensul real); b.-violenŃii (agresivii); c.-necinstiŃii (incorecŃii); d.-cinicii (inafectivii ). • Introduce noŃiunea de „ periculozitatea infractorului” care trebuie să stea la baza criteriului de proporŃionalitate a pedepsei şi de aceea trebuie efectuată o „anchetă socială” cu privire la criminal. III. ENRICO FERRI (1856-1929) Creatorul „Teoriei anormalităŃii bio-psiho-sociale”, având la bază următoarele concepte criminologice : •

Tipologia criminală din care rezultă :

•

Clasificarea criminalilor : a).criminali nebuni (cazuri patologice);

b).criminalii născuŃi ( stigmatele antropologice ale lui C.Lombroso); c).criminalii obişnuiŃi ( slăbiciune morală, stimulaŃi de circumstanŃe sau mediul corupt); d).criminalii de ocazie (determinaŃi de mediul fizic sau social în care trăiesc ); e).criminalii din pasiune ( temperamentali, sangvini, nervoşi). Pe baza tipologiei criminale, stabileşte : A. FACTORII CRIMINOGENI, ANTROPOLOGICI care concură în comiterea crimei : •

constituŃia organică a criminalului (anomalii ale craniului, creierului,

viscere,activităŃi reflexe ); •

constituŃia psihică a criminalului (anomalii ale inteligenŃei, sentimentelor,

simŃului moral ori social); •

caracteristici personale ale criminalului (rasă, vârstă, profesie, stare civilă,

domiciliu, etc... B. FACTORII FIZICI-CRIMINOGENI : •

mediul fizic(clima, natura, succesiunea nopŃilor şi zilelor, anotimpurile);

•

condiŃiile meteo - temperatura, condiŃiile atmosferice, etc... C. FACTORII SOCIALI CRIMINOGENI :

•

mediul social;

•

mediul familial;

•

mediul educaŃional; Concluzia: „crima ca fenomen individual este determinată de factorii

concurenŃi de natură biologică-psihologică şi socială.

CURSUL NR. 8 - TEORII ŞI CURENTE CRIMINOLOGICE CONTEMPORANE I. TEORII DE NATURĂ BIOLOGICĂ: A.CURENTUL BIO-TIPOLOGIC: reprezentat de psihiatrul german Ernest Kretschemer şi americanul W.Scheldon care -în esenŃă- susŃin relaŃia dintre diferite tipuri

morfologice şi anumite tulburări psihice, iar în funcŃie de constituŃia corporală se pot distinge diferite tipuri de indivizi : picnic, astenic, atletic, displastic, care comit anumite genuri de infracŃiuni. B.CURENTUL INADAPTĂRII BIO-PSIHICE sau BIO-MORALE: reprezentat de criminologul suedez Olof Kinberg care susŃine existenŃa a două elemente principale ce trebuie avute în vedere la analiza szructurii bio-psihice şi anume : - nucleul constituŃional( capacitate, validităŃi, stabilitate şi soliditate); - funcŃia morală a individului (cunoştinŃe morale sumare, general acceptate, modificate, afectivi), iar prin combinaŃia acestor 2 elemente - pot rezulta indivizi inadaptaŃi ce intră în conflict cu legea. C.TEORIA

SAU

CURENTUL

CONSTITUłIEI

CRIMINALE:

reprezentat de criminologul italian Benigno di Tulio, care în esenŃă, consideră că factorii care conduc la formarea „personalităŃii criminale” sunt : ereditatea, disfuncŃionalităŃile cerebrale ori hormonale, vârsta, legate de pubertate sau îmbătrânire. D.TEORIA

GENETICĂ

(CURENTUL

ABERAłIEI

CROMOZOMICE): care, în esenŃă, susŃine că, prin modificarea carotipului masculin : 46 xy sau feminin 46 xx, în sensul apariŃiei unui cromozom tip „x” sau tip „y”, apar anomalii ce pot conduce la criminalitate .

II. TEORIILE CRIMINOLOGICE DE TIP SOCIOLOGIC - CURENTE ŞI TEORII PSIHO-SOCIALE: A. TEORIA ASOCIAłIILOR DIFERENłIATE: aparŃine criminologului american Edwin Sutherland care susŃine, în esenŃă, că actul criminal se „învaŃă” după anumite „modele” şi tocmai aceste diferenŃe de „modele” constituie „principiul asociaŃiilor diferenŃiate”, în sensul că rata criminalităŃii este expresia unei organizări diferenŃiate a grupurilor umane, iar indivizii pot deveni criminali în funcŃie de grupurile la care ei aderă sau se asociază. B. TEORIA CONFLICTELOR DE CULTURI: aparŃine criminologului american Thorsten Sellin-care susŃine că într-o societate există diferenŃe etnice, sociale, profesionale, religioase, obiceiuri tradiŃionale, etc. care antrenează diferenŃe de reguli şi valori morale, care pot intra în conflict cu alte culturi, în sensul că, un individ respectând

normele morale din grupul din care face parte, riscă să încalce o altă normă morală din alt grup cu care intră în contact ( vezi cazul imigranŃilor ). C. TEORIA ANOMIEI - TEORIA FUNCTIONALISTĂ: reprezentată de sociologul american Robert K.Morton care, preia termenul de „anomie” de la sociologul francez Durkheim şi-l aplică la societatea americană, afirmând, în esenŃă că, în societate există un set de valori fundamentale dominante (prosperitate, libertate, posibilitatea achiziŃionării unor bunuri) dar mijloacele de realizare nu sunt la dispoziŃia tuturor membrilor societăŃii, ceea ce dă naştere unui tip de relaŃii dezorganizate, alterate „anomie” şi în aceste condiŃii categoriile defavorizate recurg la mijloace ilegale de realizare (delicvenŃă, criminalitate). D. TEORIA APĂRĂRII SOCIALE - apare în 1945, la Geneva, în cadrul „Centrului de Studii privind Apărarea Socială”, care susŃine în esenŃă : înlocuirea măsurilor specifice dreptului penal (renunŃare la termenii de pedeapsă, infracŃiune şi infractor, omul delincvent) şi înlocuirea prin noŃiunea de „indice antisocial”, măsuri de prevenire, şcolarizare, în afara justiŃiei penale. E. TEORIA „NOII APĂRĂRI SOCIALE” - apare în 1954, la Anvers, din iniŃiativa magistratului francez Marc Ancel - care susŃine, în esenŃă , cunoaşterea criminalului, unificarea pedepselor cu măsurile de siguranŃă, recunoaşterea drepturilor delincventului, asigurarea asistenŃei medicale şi educative criminalul fiind „ o fiinŃă bolnavă” . III.TEORIILE PSIHO-MORALE - DE FACTURĂ PSIHANALITICĂ : A. TEORIA FREUDIANĂ - reprezentată de psihanalistul Sigmund Freud care operează cu anumite concepte de psihanaliză: •

forŃele pulsionale fundamentale ale omului sunt : a) erosul - instinct al vieŃii şi dragostei; b) tanatos - instinct distructiv, al urii şi morŃii;

•

în veşnic antagonism, în conflict, ce pot explica crima, existenŃa a trei instanŃe

ale vieŃii psihic umane : a) Eu-l (EGO)-conştiinŃa de sine;

b) Supra-eul (SUPER-EGO)-conştiinŃa morală în raport de mediul social ( relaŃia morală dintre individ şi societate ); c) Sinel (ID) - depozitarul tendinŃelor instinctive predominant agresive când apar stări tensionale între cele 3 instanŃe psihice – cele 2 instanŃe ( eul şi supraeul) nu mai pot controla „sinele” şi se comite crima. d) Complexul ”Oedipian” -atracŃia sexuală a individului în primele faze ale copilăriei faŃă de părintele de sex opus ( Legenda lui Oedip); e)„Complexul de vinovăŃie”- mărturisirea crimei datorită sentimentului insuportabil al vinovăŃiei . B. TEORIA CRIMINALULUI NEVROTIC - teoria freudiană a sentimentului culpabil-împarte criminalii în : organici (bolnavii mintali); normali şi nevrotici-aceştia din urmă acŃionând în funcŃie de mobiluri inconştiente în care”sinele” depăşeşte „eu-l” şi „supraeul”, comite crima şi apoi datorită sentimentului de vinovăŃie, recunoaşte fapta şi simte pedeapsa ca o uşurare morală.Teorie preluată de criminologii Fr.Alexander şi H.Staub. C. TEORIA INSTINCTELOR- aparŃine crimnologului Etienne de Greef care susŃine că” structura afectivă” a unui individ se „degradează într-un proces lent” ce îl conduce la comiterea actului criminal, datorită „indiferenŃei afective a individului”. D.

TEORIA

„PERSONALITĂłII

CRIMINALE”

sau

„TEORIA

CURENTULUI CLINIC” - aparŃine renumitului criminolog francez Jean Pinatel -care susŃine, în esenŃă, că anumite trăsături psihologice ale unui individ alcătuiesc „nucleul central al personalităŃii criminale” (egocentrismul, agresivitatea, labilitatea, indiferenŃa afectivă, instabilitatea morală) care poate demonstra capacitatea criminală a individului şi „starea periculoasă”, acestea putând fi depistate prin teste, aparatură medicală, etc...

CURSUL NR. 9 - FACTORII INDIVIDUALI DE CRIMINALITATE : A. FACTORII DE NATURĂ BIOLOGICĂ (Scoala lombrosiană): •

anomaliile (stigmantele) anatomice;

•

inferioritate biologică (anomalii de natură fiziologică, biologică, psihologică,

constituŃională).

B. FACTORI DE NATURĂ EREDITARĂ (Studiul lui J.Lange): actori de natură biopsihologică:

•

a) bioconstituŃionali; b) patologici; c) biotipuri criminale. factori de natură biologică-criminogenă:

•

a) de natură patologică; b) dereglarea zestrei genetice. C. FACTORI DE NATURĂ PSIHOLOGICĂ: •

factori de natură psihologică-din punctul de vedere al Teoriei freudiene;

•

factori psihologici din punctul de vedere al variantei personalităŃii criminale; a) degradarea personalităŃii(Etienne de Greef); b) capacitatea criminală („constituŃia de factori” - Jean

Pinatel); •

factori de natură psihiatrică (psihopaŃii delincvenŃi): a. tulburări mintale de durată : - înapoiere mintală; - imbecilitate; - debilitate mintală; - demenŃă. b. maladiile mintale evolutive :

•

psihozele : a - intense (maniile); b - cronice (paranoia, schizofrenia);

•

nevrozele : a-isteria isteria; isteria b-fobia fobia (angoasa).

•

dezechilibrele psihopatice : -tulburări de sensibilitate ; -tulburări de caracter ;

-tulburări de personalitate . D. FACTORI CAUZALI DUPA VÂRSTĂ SEX-RASĂ: 1. DELIMITĂRI DUPĂ VÂRSTĂ : a. delincvenŃa juvenilă : - minorii; - adolescenŃii; - tinerii ; b. delincvenŃa adulŃilor: 35-45 ani c. delincvenŃa vârstelor critice ( persoanele în vârstă: datorită modificărilor andropauza, menopauza, scleroza- peste 50 ani 2. DELINCVENłA DUPĂ SEX: diferenŃieri de criminalitate datorită destinului biologic şi social al femeii, ceea ce determină un raport de diferenŃiere în sensul că femeia este mai puŃin criminală decât bărbatul. 3. DELINCVENłE DUPĂ RASĂ: Factorul criminogen determinant nu este rasa ci rasismul (exacerbarea factorului biologic specific unei rase dar cu origini tot în mediul social). E. ALCOOLISMUL: Factor criminogen care favorizează faptele penale: omoruri, tâlhării, incendii, accidente rutiere, violenŃe în familie:: a - alcoolismul acut : - beŃia uşoară; - beŃia gravă; b - alcoolismul cronic - modificarea fundamentală a individului, degradarea sa fizică şi morală cu consecinŃe infracŃionale. F. ALTE TOXICOMANII : •

consumul de droguri – factor criminogen de agresivitate, degradare psihomorală-fizică, trecerea la fapte penale grave pentru obŃinerea mijloacelor de satisfacere a viciului.

•

dopajul - conduce la modificări de comportament-cu tendinŃe agresive ;

•

forme de intoxicare culturală: a) .toxicomania cinema - video (erotism, violenŃă, orori);

b) intoxicarea muzicală - poate conduce la devieri comportamentale în special asupra copiilor, adolescenŃilor şi tinerilor.

CURSUL NR. 10 -FACTORII DE MEDIU SAU SOCIALI AI CRIMINALITĂłII I. FACTORII DE MEDIU UMAN : A. MEDIUL INELUCTABIL (INEVITABIL, DE NEÎNLĂTURAT): 1.FAMILIA DE ORIGINE : a) STRUCTURA SI NATURA FAMILIEI - poate constitui un prim element de inadaptare socială, îndeosebi dacă în acea familie conduita antisocială a membrilor ei este dominantă; b) NIVELUL MATERIAL ŞI SOCIAL AL FAMILIEI - în care nivelul accentuat de sărăcie şi nevoi materiale pot determina conduite antisociale; c) COMPOZIłIA FAMILIEI - poate fi o conduită favorizantă în formarea unui caracter dominant în viitor B. MEDIUL OCAZIONAL: a). SCOALA - poate inocula sau stabiliza unele date de comportament social şi de caracter (disciplină, muncă, civism, cultură,etc.); b) EXECUTAREA UNOR SERVICII OBLIGATORII - serviciul militar: disciplina militară, raporturi de subordonare, viaŃa de cazarmă, situaŃiile periculoase pot forma caracterul unui individ. c) MEDIUL SOCIAL din care face parte : •

mediul propriei familii - distincŃia dintre celibatari şi căsătoriŃi,

influenŃa ascendenŃilor, concubinajul- pot constitui factori favorizanŃi ai delincvenŃei; •

mediul profesional - profesii cu factori de risc: şoferii, barmanii,

muncitorii necalificaŃi, corupŃia şi funcŃionarii publici, etc. •

mediul creat de preocupări „hobby” sau pasiuni distracŃii diverse,

nocturne, practicarea sporturilor, etc...

•

mediul creat de condiŃiile meteo (frigul sau căldura excesivă) - pot

constitui factori favorizanŃi de criminalitate; •

mediul urban - marile oraşe- conŃin factori criminogeni superiori faŃă

de mediul rural.

II. FACTORII DE NATURĂ ECONOMICĂ: A. FACTORII ECONOMICI PERSONALI - criminologii au ajuns la concluzia că factorii economici personali nu explică în mod singular actul criminal; B.FACTORII ECONOMICI SOCIALI SAU COLECTIVI - sunt dependenŃi de perioada de avânt economic sau de crize economice, de recesiune, inflaŃie care determină o rată mai mare a criminalităŃii.

III. INFLUENłA CRIMINOGENĂ A MEDIULUI POLITIC: •

mediul politic intern - fraudele electorale, corupŃia, acŃiuni de

destabilizare a regimului politic; •

mobiluri politice - terorismul;

•

mediul politic extern - politica internaŃională agresivă.

IV. INFLUENłA CRIMINOGENĂ A MASS-MEDIEI ŞI A MEDIULUI INTELECTUAL: A. INFLUENłA MASS-MEDIEI - prin prezentarea unor cazuri concrete de infracŃiuni (omoruri, spargeri, escrocherii, violenŃe,imagini imorale, etc.); B. INFLUENłA MEDIULUI INTELECTUAL - prin publicaŃii de subcultură, literatura poliŃistă submediocră, literatura erotică în diferite variante ( sexiporno), spectacole (teatru, cinema, concerte) discutabile sub aspectul cultural, intelectual .

CURSUL NR. 11 - CATEGORII SI FORME DE CRIMINALITATE I. DUPĂ MOBILUL FAPTEI – răzbunare, ură, duşmănie, cupiditate; II. DUPĂ MODUL DE OPERARE - „Modus operandi”: A.CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ( va fi tratată separat);

B. CRIMINALITATEA NEORGANIZATĂ : Crime contra contra persoanei : - prin violenŃă imediată (împuşcare); - comise în timp (otrăvire); - intoxicări (microbi, viruşi, droguri). Crime contra altor valori : - împotriva justiŃiei; - împotriva siguranŃei statului; - împotriva ordinii publice; - infracŃiuni de corupŃie, etc... III. DELINCVENTA JUVENILĂ - fiind deosebit de importantă se tratează separat . IV. CRIMINALITATEA MASCULINĂ SI FEMININĂ; •

sub raport cantitativ – criminalitatea feminină este mult mai redusă,

reprezentând 10-15 % din ce globală; •

sub raport calitativ – există de asemenea diferenŃe, criminalitatea feminină

având forme specifice : pruncucidere, prostituŃie, escrocherii, fraude fiscale, agresiuni orale sau fizice . V.FORME SPECIALE DE CRIMINALITATE : •

Criminalitatea Criminalitatea de grupgrup- constituită la nivel de stradă, cartier, zonă sau anumit mediu ( „bandă”, „gaşcă”, în special în furturi.

•

Criminalitate juvenilă de grupgrup deosebit de frecventă în cartiere, străzi, cu manifestări agresive, huliganice, ultraje ;

•

Criminalitate în în mediile bogate şi mediile sărace - în mediile bogate apare aşa-zisa

criminalitate a „gulerelor albe” - domeniul financiar-bancar, evaziune fiscală, falimentul fraudulos, escrocherii, corupŃie, etc... •

Criminalitatea mulŃimii (sau spontană de grup) întâlnită frecvent la mitinguri,

adunări publice, greve ilegale, manifestări sportive;

•

Criminalitatea urbană şi cea rurală - cu anumite caracteristici în mediul urban şi

rată mai mare: delicte economice, contra persoanei, droguri, jafuri, iar în mediul rural cu alt specific: infracŃiuni de furt, incendieri, relaŃii interfamiliale tensionate, omucideri, etc... •

Criminalitatea violentă: a). InfracŃiuni de mare violenŃă (omorul cu toate calificările sale,

lovirile cauzatoare de moarte, pruncuciderea, violul, ultrajul calificat, tâlhăria în toate formele ); b).InfracŃiuni de violenŃă medie (propriu -zise) respectiv vătămările corporale, violenŃele comise din culpă, etc.; c).InfracŃiuni de violenŃă redusă: agresiunile verbale (injurii, insulta, calomnia); De reŃinut că societatea umană plăteşte un greu tribut acestei criminalităŃi de violenŃă.

CURSUL NR. 12 - PRINCIPALELE CATEGORII DE CRIMINALI

A. DUPĂ FACTORII PSIHOLOGICI PREDISPOZANłI : •

Criminalii din orgoliu (amor propriu): -fanatismul politic ; -fanatismul religios ;

•

Criminalii complexaŃi: complexaŃi : -complexe de superioritate ; -complexe de inferioritate ;

•

Criminalii cu motivaŃie specială: : -consumatorii de alcool sau droguri; -slăbiciune fizică sau mintală ;

•

Criminalii din avariŃie - dorinŃa nestăvilită de înavuŃire fără scrupule;

•

Criminalii din motive sexuale : -homosexualitatea, pedofilia, gerontofilia, incestul, masochismul; -sadismul - acte de cruzime asupra partenerului;

•

Criminalul pasional - exacerbarea unor sentimente:gelozia, iubirea, fanatismul

religios cu ritualuri, etc... •

Criminali din diferite alte motive : - criminali din invidie; - criminali sinucigaşi:: - criminali spontani, ocazionali

B. CRIMINALUL DIN OBICEI SAU DE PROFESIE: •

Criminalul din obicei - comite acte antisociale mărunte dar frecvente ( hoŃii de buzunare, hoŃii de / din maşini, hoŃii din magazine, etc.);

•

Criminalul de profesie : a) ca individ solitar, izolat (spărgătorii de case de bani, de magazine,

traficantul de droguri, falsificatorul de documente ); b) profesioniştii crimei - organizaŃi în grupuri mafiote pentru traficul de droguri, arme, produse toxice, jocuri de noroc, „spălarea banilor”, etc... C. CRIMINALUL DE OCAZIE: •

Criminalii de ocazie - care comit delicte ocazionale, întâmplător sau din culpă (accidente rutiere, de muncă, etc...

•

Criminalul ocazional: a- delincventul ocazional comun ( comite fapte în anumite împrejurări

favorabile: furturi din magazine; b- delincventul ocazional emoŃional (emotiv) comite fapte înstare emotivă sau provocare ; c- delincventul ocazional - profitor comite fapte profitând de anumite situaŃii: casierii, salvatorii în catastrofe, etc...

CURSUL NR. 13 - ALTE CATEGORII DE CRIMINALI : I. CRIMINALUL DE GRUP: a-delincvenŃa spontană de grup ( la manifestări sportive, politice, religioase, sindicale, etc.);

b-delincvenŃa organizată de grup - asocierea în jurul unor idei politice, religioase, economice, de tip fanatic, paranoic; c-delincvenŃa bandelor de adolescenŃi şi tineri- de tip impulsiv, agresiv, cu înclinaŃii distructive, cu grave deficienŃe educative ; 2.SUPERCRIMINALUL -cu periculozitate maximă care comite : - acte de terorism; - luarea de ostatici şi uciderea lor; - deturnări de nave şi aeronave; - plasarea de bombe, etc... 3.CRIMINALUL DEBIL MINTAL SI CRIMINALUL ALIENAT (mărginiŃii, submediocrii care comit: incendii, furturi, delicte sexuale) : a) criminalul debil mintal : - debilitatea gravă (idioŃii, imbecilii); - debilitatea uşoară b) criminalul alienat (dement) (dement), dement), cu tulburări grave, iresponsabilii penal: -criminalul paranoic ; - criminalul schizofrenic ; - criminalul maniaco-depresiv; - criminalul epileptic; - criminalul toxicoman. ASPECTE CRIMINOLOGICE PRIVIND DELINCVENłA JUVENILĂ: Problematica criminologică a delincvenŃei juvenile se referă la studierea şi analiza fenomenului criminalităŃii în rândul minorilor, adolescenŃilor şi tinerilor, sub aspectul cauzalităŃii acestei delincvenŃe, care constă în : I. DisfuncŃiile în procesul complex de socializare primară care se datoresc următoarelor cauze : •

caracterul deficitar al funcŃiei educative în cadrul familiei de origine -

conflicte familiale, dezorganizarea familiei, lipsa de supraveghere, etc... •

caracterul deficitar al procesului educativ instructiv - în cadrul şcolii;

•

caracterul lacunar, deficitar al educaŃiei sexuale - care duce spre devianŃă;

II. DisfuncŃiile în procesul de integrare socială (lipsa unor calificări profesionale, performanŃe profesionale slabe, consumul de alcool, micromediile sociale, subculturale ocazionale, etc.). III. DisfuncŃiile în procesul de control social (indisciplina la locul de muncă, deficienŃe în activitatea unor organisme şi autorităŃi centrale sau locale privind protecŃia minorilor şi tinerilor,etc...

CURSUL NR. 14 - CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ LA NIVEL INTERNATIONAL : A.CONCEPT - criminalitatea organizată se poate descrie ca fiind un organism clandestin ce face parte totuşi din lumea vizibilă, structurată ierarhic, („boss-uri” executanŃii) aând scopul realizării unor profituri considerabile prin utilizarea unor metode ilicite, criminale, controlând întregi secoatre economice. B.FORME DE MANIFESTARE : FAMILIA MAFIEI : cu structuri ierarhice, cod de conduită („legea tăcerii”- OMERTA, organizată îndeosebi în SUA; ORGANIZAłII PROFESIONALE : structurate în una sau două tipuri de activităŃi criminale: trafic de maşini, droguri, falsuri de bancnote, jafuri la bănci, bijuterii, etc. ORGANIZAłII CRIMINALE ETNICE : • „Triadele” - societăŃi criminale chineze; • „Yakusa” - societăŃi criminale japoneze; • „Kastafrris” - societăŃi criminale jamaicane, etc... ORGANIZAłII TERORISTE INTERNAłIONALE : specializate în provocarea de acte teroriste - deturnări de nave, aeronave, asasinate în masă, răpiri, etc... ORGANIZAłII CRIMINALE DE RECICLAREA BANILOR organizarea de reŃele internaŃionale clandestine pentru „spălarea banilormurdari” obŃinuŃi din afaceri ilicite pentru a se sustrage de la fiscalitate ).

CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ LA NIVEL NAłIONAL în România criminalitatea organizată se află în faza de debut, cu manifestări concrete înurmătoarele domenii: •

în domeniul economico - financiar (credite fără acoperire, ipoteci duble, triple cu

mari prejudicii economico-naŃionale şi bancrută frauduloasă ); •

actele de corupŃie-până la nivele cele mai înalte ;

•

contrabanda-frecventă prin folosirea de documente false ;

•

prostituŃia organizată la nivel naŃional şi transfrontalier-cu sprijinul direct al proxeneŃilor;

traficul de autoturisme de lux, furate în occident; •

traficul de stupefiante-care ia o amploare din ce înce mai mare;

•

criminalitatea organizată şi premeditată, împotriva vieŃii unor persoane-tentative, perceperea unei „taxe de protecŃie”.

CRIMINOLOGIE SEMINARUL NR.1 Se vor discuta cu studenŃii următoarele probleme : •

DefiniŃia şi obiectul criminologiei - se va pune accent pe trăsăturile de bază ale

criminalităŃii; •

Domeniul şi conceptele de bază ale criminologiei ;

•

Clasificarea criminalităŃii;

•

RelaŃia criminologiei cu ştiinŃele juridice penale, cu alte ştiinŃe sociale ori cu caracter

judiciar .

SEMINARUL NR. 2 Se vor discuta cu studenŃii funcŃiile criminologiei şi conceptele operaŃionale;

Se va prezenta concret un studiu criminologic care să cuprindă în conŃinut toate aceste funcŃii.

SEMINARUL NR. 3 Se va discuta cu studenŃii problema metodelor, mijloacelor şi tehnici de investigare în criminologie ; Se va prezenta studenŃilor o fişă criminologică dintr-un caz concret ; TEST NR.1. •

Conceptul şi obiectul criminologiei ;

•

Conceptele d ebază ale criminologiei şi domeniul criminologiei ;

•

Clasificarea criminalităŃii.

SEMINARUL NR.4 Vor fi discutate problemele privind apariŃia şi evoluŃia criminologiei moderne, punându-se accent pe fondatorii criminologiei Cesare Lombroso, Rafaele Garofalo, Enrico Ferri.

SEMINARUL NR.5 Se vor discuta cu studenŃii teoriile şi curentele criminologice contemporane ; - teoriile de natură biologică; - teoriile de tip sociologic; - teoriile psiho-morale. Se va pune accent îndeosebi pe explicarea curentului aberaŃiei cromozomice, teoria anomiei, teoria apărării sociale şi noii apărări sociale, teoria freudiană şi teoria personalităŃii criminale. TEST NR. 2 - FuncŃiile criminologice şi conceptele operaŃionale •

FuncŃia descriptivă;

•

FuncŃia explicativă;

•

FuncŃia predictivă şi profilactică.

SEMINARUL NR.6 Se va discuta cu studenŃii problema factorilor individuali de criminalitate, a factorilor de mediu, sociali . În acest sens va fi prezentat un caz concret privind influenŃa acestor factori .

SEMINARUL NR.7 Se va discuta cu studenŃii problematica referitoare la categoriile şi formele de criminalitate, precum şi principalele categorii de criminali, cu sublinieri privind criminalitatea de violenŃă, criminalitatea juvenilă şi criminalitatea debilului mintal . Vor fi prezentate cazuri concrete privind aceste forme de criminalitate şi tipuri de criminali. Se va discuta cu studenŃii problematica privind criminalitatea organizată la nivel naŃional şi internaŃional, prezentându-se un caz de criminalitate organizată pe plan internaŃional - furtul de diamante . TEST NR. 3 - privind aspecte criminologice ale delincvenŃei juvenile : •

în perioada de socializare primară;

•

în perioada de integrare socială;

•

controlul social.

TEME DE REFERAT Se vor întocmi referate de către studenŃi având ca tematică următoarele probleme de criminologie şi penologie: •

Măsurile educative ( pentru minori);

•

Criminalitatea minorilor;

•

Exploatarea şi abuzul sexual al copilului;

•

Drogurile şi delincvenŃa juvenilă;

•

Exploatarea sexuală în scop comercial a copilului;

•

Regimul penitenciar al condamnaŃilor minori;

•

Controlul, prevenirea şi tratarea crimei şi criminalităŃii;

•

Criminalul(crima, criminalitate, criminal);

•

Criminalitatea;

•

InfluenŃa trăsăturilor psihice în activitatea infracŃională;

•

Teorii privind personalitatea criminalului;

•

Dezvoltarea criminalului.

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ: S. Bogdan, Criminologie, Syllabus, Ed. Sfera Juridică,Cluj-Napoca 2005; V.Cioclei, Manual de criminologie, Ed.All, Bucureşti, 1999 sau ediŃiile ulterioare; R. Gassin , Criminologie, Ed. Dalloz, Paris, 2000 sau ediŃiile ulterioare; F. Adler, G. Muller, W. Laufer, Criminology, Ed.Graw-Hill,Inc, N.York, 1995 sau ediŃii ulterioare; C. Beccaria, Despre infraŃiuni şi pedepse, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2001. V. Babu, D. Condulimazi, Criminologie-Penologie, Tipografia Muntenia, ConstanŃa, 2001.

100 DE ÎNTREBĂRI LA CRIMINOLOGIE 1. 2. 3. 4.

Prin ce se manifestă interesul şi importanŃa în studierea Criminologiei? Ce reprezintă conceptul de Criminologie? Criminologia, reprezintă sau nu o ştiinŃă de sine stătătoare? Criminologia, studiază starea, dinamica, legităŃile cauzale şi condiŃiile socio-umane ale criminalităŃii? 5. Obiectul criminologiei îl constituie?

6. Totalitatea crimelor reprezintă o realitate obiectivă şi observabilă? 7. Criminalitatea esste un fenomen unitar? 8. Criminalitatea, ca fenomen este repetabil? 9. Criminalitatea, ca fenomen poate aduce atingere relaŃiilor sociale? 10. Din punct de vedere obiectiv, criminalittatea se imparte în 2/3/4 categorii ? 11. DefiniŃia criminalităŃii reale? 12. DefiniŃia criminalitaŃii descoperite? 13. DefiniŃia criminalitaŃii oculte? 14. Ce reprezintă criminalitatea legală? 15. Care este domeniul criminologiei? 16. DefiniŃi conceptul de criminalitate? 17. DefiniŃi conceptul de infractor? 18. DefiniŃi conceptul de crimă? 19. DefiniŃi conceptul de victimă? 20. DefiniŃi conceptul de reacŃie socială? 21. Care este relaŃia Criminologiei cu Dreptul Penal? 22. Care este relaŃia Criminologiei cu Criminalistica? 23. Care sunt funcŃiile Criminologiei? 24. Ce reprezintă funcŃia descriptivă? 25. Cum mai este definită funcŃia descriptivă? 26. Care sunt conceptele cu care se operează în criminologie în cadrul funcŃiei descriptive? 27. Care este clasificarea mediului personal? 28. Ce reprezintă situaŃia sau imprejurarea din perspectivă criminologică? 29. Definiti conceptul criminologic de act penal? 30. În ce constă funcŃia explicativă? 31. Conceptul de criminogeneză se referă la? 32. Ce înŃelegeŃi prin noŃiunea de cauză a unui act infracŃional? 33. Ce reprezintă indicele criminogen? 34. DefiniŃi funcŃia predictivă? 35. DefiniŃi funcŃia profilactică? 36. De unde derivă forma represiunii penale? 37. La ce se referă forma prevenŃiei speciale? 38. În ce constă metoda statică? 39. În ce constă metoda sociologică? 40. În ce constă metoda pshologică? 41. Metoda studiului de caz constă în? 42. Metoda tipologică constă în În ce constă metoda statică? 43. În ce constau metodele generale de investigaŃie ale criminologiei? 44. Care este perioada istorică unanim acceptată a aparitiei fenomenului de criminalitate? 45. Creatorul criminologiei intuitive a fost?

46. Belgianul Lambert Quetelet a fost reprezentant al şcolii geografice? 47. Karl Marx a fost un reprezentant de marcă al şcolii lyoneze? 48. A existat în evoluŃia istorică a Criminologiei o şcoală socialistă? 49. Emil Durkheim a fost reprezentant de marcă al şcolii sociologice? 50. DefiniŃi curentul bio-tipologic? 51. În ce constă curentul inadaptării bio-psihice? 52. În ce constă teoria sau curentul constituŃiei criminale? 53. Aşa-numita teorie genetică este specifică criminologiei sau criminalisticii? 54. Teoria freudiană este specifică filosofiei juridice sau Criminologiei? 55. Conform teoriei criminalului nevrotic, criminalitatea poate fi clasată în 2/3/4 categorii? 56. Teoria personalităŃii criminale aparŃine criminologului Etienne de Greef? 57. În ce constă teoria instinctelor? 58. DefiniŃi noŃiunea criminologică de egocentrism? 59. DefiniŃi noŃiunea criminologică de labilitate ? 60. DefiniŃi noŃiunea criminologică de agresivitate? 61. DefiniŃi noŃiunea de indiferenŃă afectivă? 62. Geacomo Canepa a fost reprezentantul curentului clinic neoclasic? 63. Care sunt factorii de natură biologică? 64. Care sunt factorii de natură psihologică? 65. Care sunt factorii de natură psihiatrică? 66. Psihozele intense se regăsesc în criminologie sub forma? 67. Psihozele cronice se regăsesc în criminologie sub forma? 68. Analizate criminologic, nevrozele se clasifică în 2/3/4 forme? 69. Potrivit opiniei criminologilor delincvenŃa juvenilă cuprinde? 70. Din punct de vedere criminologic, vârsta cea mai periculoasă pentru săvârşirea infracŃiunilor este între? 71. Ce reprezintă factorii individuali din perspectiva delincvenŃei juvenile? 72. Ce reprezintă factorii de mediu din perspectiva delincvenŃei juvenile? 73. Ce vizează delimitările cauzale după sex? 74. În ce constau deliimitările cauzale după criteriul rasial? 75. Din punct de vedere criminologic alcoolismul este sau nu responsabil de comietrea unui număr mare de fapte penale? 76. Ca factor criminogen starea alcoolica este influenŃată în mod direct de temperamentul individual psihotic sau nevrotic? 77. Care sunt cele două stări fundameentale ale alcoolismului? 78. Consumul de droguri poate sta la baza apariŃiei factorului criminogen de agresivitate? 79. Intoxicarea muzicală cauzată de multiplii decibeli poate genera apariŃia factorului criminogen de agresivitate? 80. În ce constă mediul ineluctabil? 81. În cee constă mediul ocazional?

82. În ce constă mediul ales? 83. Factorii economici personali contribuie la? 84. Factorii economici sociali sau colectivi contribuie la? 85. Care este ponderea impactului influenŃei criminogene a mediului politic? 86. În ce constă influenŃa mediului politic? 87. În ce constă influenŃa stării politice internaŃionale? 88. În ce constă influenŃa mass-mediei? 89. În ce constă influenŃa mediului intelectual? 90. Ce reprezintă modus operandi? 91. Criminalitatea organizată reprezintă? 92. Criminalitatea neorganizată reprezintă? 93. Din perspectivă criminologică aşa-numitele crime împotriva persoanei vizează? 94. Din perspectivă criminologică aşa-numitele crime împotriva altor valori vizează? 95. Care este diferenŃa criminologică între criminalitatea masculină şi cea feminină? 96. Ce reprezintă criminalitatea de grup? 97. Ce reprezintă criminalitatea juvenilă de grup? 98. DefiniŃi noŃiunea de criminalitate a mulŃimii? 99. Cum poate fi descrisă criminalitatea organizată la nivel internaŃional? 100.Ce reprezintă OMERTA?