Corina Bistriceanu - Sociologia Familiei

LUCRARIAPARUTE iN EDITURA FUNDATIEI RomANIA Aurelian Bondrea ROMANIA LA iNCEPUTUL SECOLULUI XXI.

DE mAINE

STAREA NAllUNII2004 Nicolae Radu, Carmen Furtuna si co lab. PSIHOLOGIE SOCIALA ' Mihaela Minulescu PSIHOLOGIA MODERNA Chestionarele de personalitate Mihai Golu FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI Vol. I ~i II (edilia a II-a) Nicolae Lungu PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA Monica Delicia Avramescu DEFECTOLOGIE~I LOGOPEDIE Gratiela Sion PSIHOLOGIA VARSTELOR loana Orner PSIHOLOGIA MUNCII Matei Georgescu INTRODUCEREiN CONSILIEREA PSIHOLOGICA Nicolae Radu, Laura Goran, Angela lonescu, Diana Vasile PSIHOLOGIA EDUCAllEI

'1m

11imf~llllllll 252050

9"789737

EDITURA FUNDAllEI

ROMANIA DE MAINE

CORINA

BISTRICEANU

SOCIOLOGIA

FAMILIEI

~~-~.

Deserierea Clr a Biblioteeii Nationale a Romaniei BISTRICEANU, CORINA Sociologia familiei / Corina Bistrieeanu - Bueures;ti: . Editura Fundatiei Romania de Maine, 2005 220 p.; 20,5 em. Sibliogr.

-~.~"c,;1

UNIVERSITATEA

SPIRU HARET

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE - PSIHOLOGIE

ISBN 973-725-205-5 316.356.2(075.8)

CORINA

BISTRICEANU

SOCIOLOGIA

© Editura Fundatiei Romania de Maine, 2005

FAMILIEI

EDITURA FUNDA TIEl ROMANIA

DE MAINE

Bucure!7ti, 2005 I

II

~

~~_~_~II

CUPRINS

7

Cuvant fnainte

I. Familia ca institutie universala. Abordarea teoretica a familiei, la interferenta a trei discipline: sociologia familiei, antropologie, istorie sociala

11

2. Perspectiva sociologica asupra familiei

17

3. Familia ca grup de rudenie. Dimensiunile rudeniei: descendenta ~i casatoria

29

4. Tipurile rudeniei: rudenia naturala, rudenia sociaIa, rudenia mitica ...

41

5. Evolutia istorica a familiei. Forme de organizare familiaia in epoca preistorica '" '"

54

6. Modele de organizare a rlldeniei. Institlltia rlldeniei mitice la indo-europeni

56

7. Familia antica in Grecia ~i Roma. Modelul familiei-cetate

'"

61

8. Patriarhalismul familial~i manifestarea sa ritllalica. ClIltUJ stramo~ilor

70

9. Modele de organizare a rlldeniei. Societatea familiala traditionala in China

81

10. Familia cre~tina a EVlIlui Medill

87

II. Familia extinsa in societatile razboinice 12. Institutii familiale ~i sociale. Patriarhalismul familialinitiala a puterii politice 13. Industrializarea familiei. Familia epocii mod erne

102 forma 110 116 5

14. Locuinta - proiectia spatiala a familiei

.

130

15. Cic1ul vietii familiale

.

141

16. Familia - intre tinalitate ~i functionalitate

145

17. Functia de reproducere a familiei sau reproducerea biologica a societatii

.

147

18. Femeia in familie ~i societate

.

155

19. Conceptia Sfintilor parinti ai Bisericii cre~tine asupra reproducerii familiale 20. Functia economid a societatii

a familiei sau reproducerea materiala

168

' .

177

21. Functiile de socializare ale familiei sau reproduce rea culturala a societatii

.

191

22. Functia etico-juridica a familiei sau reproducerea nonnativa a socieUitii

.

199

23. Functia identitara a familiei sau reproducerea sociala a persoanei .. ,

209

Bibliografie

217

Cuvant inainte

Familia face deja parte din categoria institutiilor disputate, controversate, atat in plan etic, moral, juridic, teologic, religios, cat ~i in plan ~tiintific. Care aItul ar fi rostul unor discipline precum istoria familiei, antropologia familiei, sociologia sau psihologia familiei dedit tentativa de a elucida ori de a explica anumite trasiUuri ~i evolutii care starnesc nedumerire ~i care antreneaza consecinte, chiar mutatii grave la nivelul societatii ca ansamblu ~i, implicit, la nivelul individului? Daca inainte de descoperirea problemelor ~i "disfunctional itatilor" aparute in cadrul familiei in efortul ei de adaptare la societatea moderna, parerea generala era ca familia este principala sursa a socialitatii ~i sociabilitatii umane, ca modelul familial este cel care a fost - ~i trebuie, in continuare, sa fie- preluat in organizarea societatii ca ansamblu (vechile societati, ca ~i actualele organizari sociale care se conformeaza inca unui model traditional, pastreaza modele de structuri inspirate de comunitatea familialii), astazi este raspandita ideea anacronismului modului de viatii familial, chiar a familiei ca institutie de sine stiitatoare. Ideea autonomiei familiei fatii de muIte din programele de dezvoItare sociala, capacitatea ei de a J:ntarzia sau chiar de a se opune unora din prevederile acestor programe I, tinde I Cum ar fi, de pilda, prevederile care incurajeaza emanciparea individului de structurile care ii pot afecta libera afinnare personala. Ne referim mai ales la ideologiile care vizeaza emanciparea femeii sau copiilor ~i tinerilor ~i care ataca tati~ structura de baza ~i autoritatea familiei, precum !i'i la proliferarea, in toate domeniile vietii, a paradigmelor individualismului. Ironia este ca emanciparea persoanei de vechile institutii, incomode prin rigiditatea lor !i'i prin fort,a cu care reu~eau sa-!i'i asigure ata~amentul indivizilor, este insotita de incartiruirea acestora in noi forme de socialitate artificiala - organizatii de asistentasociaIa, institutii de ajutor reciproc, societate civila, c1uburi - mai mult sau mai putin abstracte ~i, eel mai important, proiectate ~i 'indeaproape controlate de instantele de conducere sociala.

6

7

evident, sa nemultumeasca arhitectii ~i gestionarii progresului social. Astazi, sociologii cad de acord ca specificul individual al personalitatii ("individualitatea", dupa cum 0 definea Georg Simmel) cre~te proportional cu extinderea mediului social al individului. Concurenta dezvolta specializarea indivizilor pe masura ce ace~tia se Inmultesc, favorizand, In consecinta, diferentierea ~i separarea lor. Este, prin urmare, de a~teptat ca odata cu cre~terea numerica a comunitatilor ~i structurilor de convietuire ~i interactiune umana sa creasca ~i predispozitia de retragere In sinele individual a oamenilor. Conform lui Simmel, cu cat grupurile carora Ie apartinem sunt mai mari, cu atat individualitatea noastra va avea mai mult spatiu de dezvoltare; Insa, ca elemente ale acestui ansamblu largit, yom avea mai putini'i specificitate, caci, spre deosebire de grupurile mici, marile ansambluri sociale tind sa se diferentieze foarte slab unele de celelalte. Cu alte cuvinte, odata cu cre~terea taliei grupului caruia apartinem, ne manifestam cu un tot mai pronuntat deficit de identitate sociala. La Simmel, exista 0 variatie invers proportional a Intre identitatea sociala sau culturala (data de apartenenta la un ansamblu social cu un grad mare de specificitate) ~i identitatea individuala. Conform sociologului german citat, singurul grup care poate favoriza tendinta spre individualizare este tocmai familia, a~ezata In antinomie cu societatea: "Individul este dezarmat In fata societatii Intregi; doar acordand 0 parte a Sinelui sau absolut altora ~i legandu-se de ei i~i mai poate salva sentimentul individualitatii ... ,,2. Paradoxal pentru teoria expusa mai sus, familia este adapostul in care individul i~i poate afirma mai puternic individualitatea, dar ~i grupul care il integreaza cel mai strans. Acest dublu rol al familiei (extensia personalitatii individului dar ~i precizarea, definirea ei specifica In deosebire cu personalitatile celorlalti) determina "ambiguitatea sociologica a familiei": ea poate fi interpretata atat ca unitate, cat ~i ca grup. Acest paradox se datoreaza, Insa, constructiei moderne a explicatiei, tributara influentei paradigmelor individualismului despre care aminteam. Numai de curand familia ~i societatea au intrat in antinomie, numai de curand individul ~i grupul sunt, de asemenea, notiuni distincte sau chiar opuse. Noi sustinem Insa ca pentru explicatia sociologica trebuie sa pornim de la legatura organica, indisolubila intre individ ~i 2 Georg Simmel, Sociologic. Etudes sur les formes de la socialisation, Presses Universitaires de France, Paris, 1999, p. 694.

8

grup, intre familie ~i societate. Personalitatea, ca ~i identitatea sunt notiuni prin definitie culturale, a~adar sociale. Oricat de mare ar fi pretentia la individualitate, identitatea se define~te - chiar ~i etimologic - prin faptul de a fi identic cu ceva, de a urma un model anteindividual ~i, desigur, supraindividual. Prin urmare ea nu poate fi un efect aI delimitarii persollale de influenta vreunui grup, ci prin revendicarea apartenentei la acest grup. Invocam, In sprijillul acestei demonstratii, argumentele oferite de ilustrullingvist Emile Benveniste. In istoria termenului de "libertate", de venit slogan al programelor de individualizare, de "iluminare" individuala odata cu Renascentismul, intervine polaritatea extrem de interesanta om libel' - sclav. Corespondenta intre lat. tiber ~i gr. eleutheros, tradus ca ~i "cre~tere, dezvoltare din aceea~i radacina", pune in lumina ca originea Ilotiunii de libertate provine de Ia notiunea socializata de "cre~tere", adica de afirmare a unei categorii sociale, de dezvoltare a unei comunitati. Toti oamenii proveniti din aceea~i spita (trunchi sau radacina - denominative care pastreaza, ~i In romana, sensul initial de cre~tere vegetal a) au calitatea de a fi eleutheros sau tiber.3 Conform lui Benveniste, in latina, ca ~i In greaca, apar toate acceptiunile cuvantului "Iiber" (omulliber al cetatii sau cel eliberat de vreo suferinta). Conform analizei lingvistice, acest concept are 0 origine clar sociala: "Intelesul dintai nu este, cum am fi ispititi sa credem (~i cum obi~nuim sa-I definim astazi - n.n. - C.B.) acela de «scapat de ceva», ci cel de «apartenenta la 0 stirpe etnica», desemnata printr-o metafora de cre~tere vegetala. Aceasta apartenenta confera un privilegiu pe care strainul ~i sclavul nu-l cunosc niciodata.,,4 In cultura latina, liberi a ajuns sa desemneze descendentii Iegitimi ai unei familii, adica acei copii care, nascuti in cadrul unui grup de rudenie, aveau garantata situatia de om liber, de cetatean.s Ca urmare, libertatea constituia, initial, apartenenta legitim a la un grup cu specificitate pronuntata. Cu atat mai mult identitatea este generata de 0 conformare similara la modelul cultural dominant intr-un asemenea grup. La romani, Liber era 0 divinitate a vegetatiei, identifieat ell Bacchus. Emile Benveniste, Vocabularul institutiilor indo-europene, Editura Paideia, Blieure~ti, 1999, p. 271. S Conform formulei eitate de Benveniste, prin care eel care I;;i dadea fiiea In easatorie 0 Ineredinta viitorllilli sot liberorum quaesundorum causa, "spre a dobandi copii legitimi". 3

4

9

Istoria familiei ilustreaza evolutia acestei institutii de la grupul social larg, cuprinzator al tuturor aspectelor vietii individuale, societate in sine, pana la familia ca grup restrans, ca unitate a unui plan ce 0 inglobeaza (societatea extinsa). Tendinta de miqorare a ariei ;;i influentei sociale a familiei a lasat mult loc de manifestare "libera" (aici in sensu I de lipsita de constrangere) individului. Transformarea ei in unitate pare astazi, mai curand dedt a constitui 0 reduta de construire integrata a personalitatii individuale (cum 0 vede Simmel), sa fie perceputa ca 0 etapa spre desfiintarea ei ca structura autonoma, constrangatoare. Tot sociologii sunt cei care ii anunta sfiir;;itul: "ea (familia - n.n. - C.B.) nu mai fumizeaza individului nici un rol ;;i nici un statut cristalizat, susceptibil sa-i asigure identificarea familiala sau sociala,,6. "intarzierea culturala" a familiei fata de restul societatii, dominata de rationalitatea economica, este invocata astazi ca argument al pronuntarii falimentului definitiv al acestei institutii. Definitii precum cea a Iui Reuben Hill, conform careia familia este doar 0 compozitie sociala bizara, neeficienta ca grup de lucru, de planificare, de comunicare sau de distractie, sunt ilustrative pentru aceasta directie "inovatoare", conform careia vechile institutii sociale trebuie substituite cu alte noi, adaptate dinamicii Iumii moderne. Scopul intregului curs este de a incerca un raspuns la dilema intuita inca din paradoxul lui Simmel: este familia 0 unitate ce poate inca genera baza unor structuri sociale largite, caz in care tendintele de emancipare individuala ;;i eficienta economica a functionalitatii sociale trebuie partial sacrificate, sau este 0 institutie depa;;ita deja, neproductiva, caz in care va disparea insu;;i modelul dezvoltarii sociale integrate, organice? in orice caz insa, intentia noastra este de a urmari nu un obiect inert de studiu apatic ;;i contemplativ, ci un subiect cu viata proprie ;;i eu ratiuni de existenta proprii. De aici VOl' veni ;;i dificultatea, dar;;i frumusetea studiului propus in paginile de fata.

6 Andree Michel, "Familie, industrializare, locuinta", in Socia/agia franceza contemporana, Editura Politica, Bucure~ti, 1971, p. 642. 10

1. Familia ca institutie universaIa. Abordarea teoretidi a familiei, la interferenta a trei discipline: sociologia familiei, antropologie, istorie sociaIa

Familia ca prototip al societatii Familia face parte din categoria realitatilor primare sau fundamentale, fiind 0 institutie universal umana. Ca ;;i societatea sau natura comunitara a omului, familia se poate constitui ca nucleu de intelegere ;;i explicare a realitatii. Tematica de studiu specifidi nu poate fi incadraHi unei singure discipline; ea se plaseaza la raspantia mai multor ;;tiinte socio-umane: sociologia, antropologia, psihologia, istoria, etnologia, demografia au, toate, capitole consistente privind problematica familiei. Sociologia familiei nu se delimiteaza foarte net in spatiul acestor studii; familia este privita, in acest cadru, ca entitate eminamente sociala aflata in raport nemij locit ;;i esential cu societatea totala. Mai mult, ea constituie chintesenta insa;;i a sociabilitatii, a carei consistenta concreta este trecuta cu vederea in desele ocazii in care se pune sub semnul indoielii natura sociala a omului. Paradigma individualista moderna "investigheaza", adica arunca umbra indoielii asupra valentelor socia Ie ale personalitatii umane. Sociologia c1asica porne;;te, dimpotriva, tocmai de la datul naturii sociale umane. Familia consacra categoria primara a socialului, cea substantiala. Ca fiinta biologica, omul se plaseaza intr-un grup de rudenie, adica de consubstantiali, de indivizi a caror omogenitate ;;i interdependenta tine de chiar constitutia lor fizidi. Este de neconceput 0 perceptie individualista, a omului izolat, a carui structura genetic a este "curatata" de orice contaminare de grup, adica de rudenie. Nici chiar cazul "copilului salbatic", rupt de la na;;tere de societatea umana nu poate fi explicat printr-o izolare totala de aceasta, prin lipsa oricarei solidaritati cu semenii umani: de;;i lipsit de relatiile colaterale, cu indivizi de aceea~i rasa coexistenti lui, copilul respectiv este solidar cu genitorii ;;i descendentii sai. El este integrat socialului prin insa;;i na;;terea sa, are 11

identitate umana prin consubstantialitatea de sange cu antecesorii sai, cel putin. Este insa foarte important sa subliniem ca, pe hinga substanta fizica pe care oamenii 0 imparta~esc intre ei, in cadrul grupurilor familiale, prin insa~i constitutia lor biologica, exista ~i un patrimoniu moral, unul intelectual, un aItul religios sau cultural care ii integreaza magmei socialului supraindividual, adica 0 consubstantialitate spirituala ~i morala care ii identifica. In lumina acestor argumente, sociologia familiei este un domeniu de sociologie pura sau fundamentala. Debutul intelegerii societatii se afla in explicarea familiei, ca tip social primal'. Cele dintai preocupari in aceasta directie se regasesc in vestul continent!;'lui, in Franta ~i Anglia ~i apar spre sfar~itul secolului al XVIII-lea. Intre cei ale carol' lucrari au avut relevanta deosebita in aceasta directie sunt de mentionat: Rene Villerm6, Auguste Comte, Frederic Le 'Play, Emile Durkheim, Talcott Parsons, antropologii A.R. Radcliffe-Brown, Claude Levy Strauss ~.a. 1. Abordarea

antropologica

Poate ca din cauza caracterului "natural" al familiei, ea s-a bucurat In primul rand de atentia antropologilor. Nume celebre, precum Alfred R. Radcliffe-Brown, Claude L6vi-Staruss, Marcel Mauss, Edward E. Evans-Pritchard ~i-au orientat cercetarile inspre aspecte ale familiei ~i rudeniei. In special mariajul ~i sistemele parentale au constituit obiectul predilect de investigatie antropologidi. DateJe rezuItate in urma cercetarilor au dus la consolidarea unei baze de cunoa~tere consistente, mai consistenta poate decat cea oferita de studiile sociologice. Aceasta poate fi 0 cauza pentru care definitiile antropologice date familiei constituie punct de reper ~i in abordarea sociologica. Cele mai cunoscute ~i mai uzitate definitii ale familiei au, de regula, doua acceptiuni: 'y cea restransa, conform careia familia este un grup social format dintr-un cuplu casatorit ~i copiii acestuia (definitie care se bazeaza, observam, pe casatorie ~i cuplu, ca institutie generatoare a vietii fami liale, conceptie discutabila, dupa cum yom constata in capitolele urmatoare); 'y cea largita, care identifidi familia cu grupul social ai carui membri sunt legati prin raporturi de varsta, casatorie sau adoptiune, care traiesc impreuna, coopereaza sub aspect economic ~i au grija de copii (George Peter Murdock). 12

In corespondenta cu definitia antropologului mai sus citat, Enciclopedia Britannica descrie familia prin trei caracteristici principale: locuinta comuna a membrilor, cooperarea economica ~i reproducerea biologica. 2. Abordarea

istorica

Tot In Marea Britanie a luat na~tere un domeniu special, denumit istoriafamiliei. Rel~vanta studiilor istorice asupra familiei, argumentata ~i in sociologie de Emile Durkheim, se sustine prin datele comparative furnizate. Poate cea mai generoasa cale de cunoa~tere a unei realitati eminamente traditionala, cum este familia, istoria sociala ~i a mentalitatilor furnizeaza material de cercetare atat antropologiei, cat ~i sociologiei familiei. In cercetarile speciali~tilor britanici in istoria famiIiei (ca disciplina autonoma de studiu), investigatiile acestei institutii s-au concentrat pe unul dintre urmatoarele trei aspecte (cf. Michael Anderson): a) Dimensiunea afectiva (avand ca obiect de referinta relatiile conjugale sau parentale, atitudinile sexuale, practicile premaritale etc.); teza cercetarilor fntreprinse pe aceasta directie este ca schimbarile socio-culturale majore injluenleaza profilul afectiv al familiei. Contraproductiva este dificultatea depistarii ~'iunei relative cuantificari a indicatorilor specifici. b) Dimensiunea demografica (are ca obiect de studiu gospodariile, numarul de botezuri, casatorii, inmormantari, iar baza de cercetare 0 constituie registrele civile). Aceasta abordare este mai apropiata de :jtiintele naturii, oferind informatii verificabile, cu grad mare se exactitate. c) Dimensiunea economico-gospodareasca (se refera la relatiile economice dintre membrii familiei, relatii de mo:jtenire, de proprietate, de succesiune a titlurilor :ji privilegiilor etc.). Aceasta este, pana astazi, cea mai fructuoasa directie de cercetare a domeniului. 3. Abordarea

sociologica

Familia este, prin urmare, cea mai pura forma de manifestare a socialului uman, cea care da profilul celor dintai forme de convietuire colectiva. Primele comunitati umane, clanurile, triburile sau hOal'dele primitive nu constituiau altceva dedit structuri familiale largi, grllpllri de rudenie in care endogamia era garantul solidaritatii (In prillllli rillill 1\

fizice, de consaguinitate) grupului. Ele suprapuneau structuri, roluri ~i relatii familiale structurilor, rolurilor ~i relatiilor societiitii sau grupului global. Multii vreme, de altfel, familia a constituit baza ~i modelul dupii care societatea era construita. Pomind de la aceastii intelegere, avem tipologii ale comunitatilor umane precum cea mcutii de sociologul german Ferdinand Tonnies in lucrarea sa de ciipiitai, Gemeinschaft und Gesellschaft: pomind de la cele trei tipuri de relatii familiale - materna, conjugala ~i fraternii - sociologul german contureaza cele trei tipuri comunitare dominante: rudenia (comunitatea de sange, asimilabila relatiei de descendenta), veciniitatea (comunitatea spatiala, asemanatoare relatiei de colaborare conjugalii) ~i prietenia (comunitatea spirituala, similara relatiei fraterne, bazata pe impartii~irea acelora~i valori). Extinse de la nivelul familiei la cel al comunitatii liirgite, ele definesc specificul sociabilitiitii umane. Mai atenti uneori la contextul paradigmatic deciit la consistenta subiectiva ~i obiectiva totodata a familiei, sociologii i~i incadreaza studiile in cele trei mari perspective teoretice: functionalismul, conflictualismul ~i interactionismul7. Conform perspectivei func{ionaliste, familia este 0 institutie sociala care, asemenea tuturor celelalte institutii sociale, exista in virtutea exercitarii un or anumite functii. Tipurile generale de functii familiale identificate sunt: reproducerea (producerea unui numar suficient de urma~i pentru a garanta perpetuarea comunitatii ori a societatii respective), socializarea (transmiterea catre copii - dar nu exclusiv catre ace~tia - a modelelor culturale dominante), ingrij irea, protectia ~i afectiunea, identificarea (conferirea unui status identitar ~i social prin legitimarea apartenentei la un anum it grup de rudenie) ~i reglementarea comportamentului sexual. Pespectiva conflictualista concepe familia ca un sistem de permanente conflicte, negocieri ~i armistitii. Daca Marx ~i Engels considerau ca familia reproduce, la scara mica, conflictele care au loc la scara mare, intre c1asele sociale, sociologii americani - preluand oarecum traditia lui Freud - sunt cu mult mai specifici, rezervand familiei 0 conflictualitate de tip aparte: Randall Collins (1975) interpreteaza raporturile conjugale ca pe 0 pennanentii confruntare intre sotul-gangster ~i sotiavictima, in vreme de Jetse Sprey (1979) considera conflictul ca 0 parte a tuturorsistemelor ~i interactiunilor, inclusiv sistemele familiale ~i interactiunile maritale; in pofida constrangerii de a coopera pentru a 7 Cf. Gitalin Zamfir, Lazar Vlasceanu (coordonatori), sociologie, Editura Babel, Bucure~ti, 1993. 14

Dictionar de

supravietui~ sotii concureaza intre ei pentru autonomie, autoritate ~i privilegii8• In sfiir~it, perspectiva interac{ionista (reprezentata de Peter Berger, Sheldon Stryker ~.a.) intelege familia ca pe 0 entitate dinamica, in care persoanele i~i modeleaza continuu existenta ~i i~i definesc relatiile. Casatoria, chiar ~i na~terea copiilor, implica modelarea unor noi definitii; procesul este cu atat mai complicat cu cat acestea trebuie sa construiasca 0 sub-lume, un fel de sera in care sotii, doua persoane cu biografii diferite ~i separate, sa poata coexista ~i interactiona. lata ca, in sociologie, familia este privita ca institutie cu oarecare utili tate, ca mediu conflictual sau ca inventare a unei biografii comune de catre indivizii care 0 compun. In aproape toate cazurile - oarecare diferenta mcand-o prima abordare - familia este subordonata intereselor sau bunastarii individului. Din aceasta pricina nu se intalnesc, poate, conceptii sociologice unitare ~i cu adevarat relevante in ceea ce prive~te familia ca atare, nu subordonata individului sau intereselor de clasa. Eficienta de cunoa~tere a sociologiei poate fi, din acest punct de vedere, neclara. Chiar ~i in ceea ce prive~te definirea familiei din punct de vedere sociologic, ea este inca, din punctul de vedere al rigorii ~tiintifice, tributara antropologiei. Definitii stranii, care tradeaza superficialitatea studiilor sociologiei mod erne (interactioniste) asupra realitatii perene a familiei, intalnim astazi in tratate de specialitate ale unor autori consacrati: "Compozitia bizara in ceea ce prive~te sexul ~i viirsta 0 face (pe familie - n.n. - C.B.) sa fie un grup de lucru neeficient, un slab comitet de planificare, un grup de distractii incomod ~i un grup incert de comunicare spirituala. Conducerea ei e asumata de doi amatori, relativ lipsiti de experienta, nepregatiti pentru rolurile de sot, sotie, parinti" (Reuben Hill). De~i, in mod evident, autorul citat se focalizeaza asupra ipostazei familiei contemporane, pronuntarea falimentului acestei institutii, echivalentul falimentului bazei sociabilitatii umane implica 0 mare doza de risco Ea denota, lucru la fel de gray, 0 prima tentativa sociologica de abandonare a unei teme perene de meditatie. Pentru restabilirea unei abordari "cIasice" a familiei, propunem, ca incercare personala de definire a obiectului studiului nostru, 0 raportare extinsa la grupul familial ca grup de rudenie ~i 0 definitie ce 8 Este de prevazut di evolutia recentaa interpretarilor familiei va lua 'in calcul emanciparea tot maimare a indivizilor de mediul traditional al grupului de rudenie, in sensul ca familia nu va mai fi neaparat 0 solutie de supravietuire. Din asemenea perspectiva, ea se va manifesta exclllsiv ell medill conflictual, Tara sa mai ofere compensatia de a fi unica - sall Illlklll cea mai buna - sollltie de convietllire sociala.

vizeaza nu functionalitatea, ci finalitatea acestei institutii. Astfel, familia este un grup social cubaza biologica sau sociala, a carui trasatudi fundamentala consta in identitatea substantiala a membrilor sai. Termenul de identitate substantial a se refera atat la relatiile de sange stabilite Intre membrii unui grup familial (consubstantialitatea fizica, trad usa In consanguinitate), cat ~i la Impalia~irea unei aceleia~i "substante" morale, culturale, religioase, etice etc., a~adar la conturarea unei identitati complexe. Un al doilea repel' fundamental al familiei ca obiect al reflexiei sociologice este finalitatea. Din acest punct de vedere, completam definitia familiei distingand-o ca grup a dirui finalitate consta in preluarea, pastrarea, sporirea ~i transmiterea unui patrimoniu genetic (biologic), economic (avere mobila ~i bunuri imobile), moral (norme ~i valori), religios (ritualuri ~i credinte), cultural (traditii ~i cutume) ~i social-identitar (patronimul ca semn al unei identitati sociale legitime). Accentuam In aceasta definitie - ~i 0 yom face ~i In continuare - caracterul de continuitate ~i deci dimensiunea descendentei familiale ca principal factor modelator ~i explicativ totodata al profilului sau social. Adaugam ca subordonam familia categoriei socialului supraindividual, ireductibilla suma indivizilor care 11 compun la un moment dat sau a intereselar lor. Spre deosebire de socialul manifest In grupurile In care oamenii, urmarind anumite scopuri sau interese, se asociaza pentru a ~i Ie atinge, social a carui existenta se Iimiteaza la manifestarea respectivelor interese asociative, socialul supraindividual exista indiferent de interesul sau vointa celor care Ii apartin. EI se manifesta prin ace~tia, tara a fi reductibil la ei. Genereaza, de obicei, forme puternice de apartenenta exclusiva ~i neelectiva, cum sunt familia, rasa, etnia sau religia. Ca atare, formele sale, printre care ~i familia, nu sunt creatii ale gandirii ~i conceptiei umane, oricat de inteligenta se poate dovedi aceasta. Ele sunt date dincolo de controlul voin!ei ~i ratiunii umane9, iar existenta lor se supune altar legi decat cele imaginate de om. Ne yom apropia, a~adar, cu sfiala cuvenita de aceste teme de reflectie, nu pentru a Incerca sa identificam solutiile de "adaptare" a lor nevoilor ~i trivialitatii existentei noastre singulare, ci pentru a Ie urmari ~i Intelege - In masura posibilitatilor noastre sensurile profunde. 9 Sau sunt, conform terminologiei propuse de profesorul Ilie Badescu, cadre noologice. Vezi Ilie Badescu, Noologia, Editura Valahia, Bucure~ti, 2002.

16

2. Perspectiva sociologidi asupra familiei

Auguste Cornte ~i cornunitatea rnoraHi Forta sociala, cea care tine laolalti'i indivizii, care Ii coaguleaza In cadrul societatii~i a carei expresie este socialitatea are trei componente: forta materiala, forta intelectuala ~i cea morala. La randul sau, natura umana este structurata pe trei dimensiuni simetrice, ~i anume: activitate, inteligenta ~i sensibilitate. Corespondentele Intre componentele sociabilitatii, pe de 0 parte, ~i dimensiunile naturii umane, pe de alta patie, constituie cele trei forme fundamentale de existenta sociala: proprietatea (care traduce corespondenta dintre forta materiala ~i activitate), limbajul (materializat la confluenta dintre forta intelectuala ~i inteligenta) ~i familia (concretizarea corespondentei dintre forta afectiva ~i sentiment). Dintre acestea, cea mai importanta pentru Intelegerea constitutiei societatii este familia. La Comte, unitatea de baza a societatii este familia ~i nu individul (ca la i1umini~ti, de pilda). De~i autor al unui sistem de filosofie pozitiva, Comte recupereaza astfel dimensiunea comunitara (familiala) a omului, In defavoarea celei rationale. Cu toate ca, In formula legii preponderentei sociale a fortei materiale, el reia apasat principiul conform caruia fenomenele cele mai nobile sunt subordonate fenomenelor celor mai grosolane, prin teoria asupra familiei of era calea de recuperare a sensibilitatii ca modalitate structuranta a vietii colective. Forta materiala se intelectualizeaza ~i se moralizeaza treptat, pana la transfigurare, cand manifestarile morale sau intelectuale ajung la existente de sine statatoare. De altfel, atunci cand se refera la religie ca modalitate sintetica de asigurare a statomiciei socieHitii, Auguste Comte 0 define~te ca "stare de deplina armonie a existentei umane, individuale sau colective, la care se poate ajunge atunci ~and toate partile componente ale societatii sunt perfect coordonate". In acest punct am Incerca 0 ipoteza complementara teoriei comteiene, anume aceea a alltonomizarii existentei morale In paralel cu existentamateriala ~i nu inglobata acesteia. Exista voci, mai 17

ales dinspre etnologie sau antropologie care sustin ca fonnele gandirii magice sau religioase s-au dezvoltat independent, concomitent sau chiar anterior structurilor materiale. Din acest punct de vedere, yom putea pleda pentru existenta unoI' trasaturi morale ale organizarilor familiale 'inca din epoca preistorica. Revenind la Comte, el spune ca "prin familie, individul incepe a ie~i din personalitatea sa ~i 'invata a trai in celalalt", baza organizarii familiale fiind, a~adar, altruismul sau sociabilitatea primara. Ca institutie, familia se explicii prin exercitarea autoritatii naturale, adica prin subordonarea sexelor (in etapa de fonnare a familiei) ~i a varstelor (in etapa mentinerii familiei). Aceasta structura a autoritatii, de~i naturala, nu este exclusiv fizica, deoarece, chiar daca putem vorbi despre 0 superioritate fizica a barbatilor asupra femeilor sau a adultilor asupra copiilor ~i batnlnilor, aceasta nu ar explica persistenta grupului familial ca atare. Din punct de vedere biologic, femeia se afla intr-o "stare de copil, 'indepiirtata de tipul ideal al rasei", adica 'in inferioritate materiala. In ceea ce prive~te forta intelectuala, ea este, de asemenea inferioa~a datoritii propoqiei mai sciizute a activitatii cerebrale, speculative. In schimb, "femeile sunt, 'in general, superioare barbatilor printr-o mai mare dezvoltare a simpatiei ~i sociabilitatii, dar Ie sunt inferioare 'in privinta inteligentei ~i ratiunii. Astfel, functia lor 'in familie ~i deci 'in societate este de a modifica, prin exercitarea mai energica a instinctului social, directia ratiunii prea reci sau prea grosolane a biirbatului." Femeia este, a~adar, agentul sensibilitatii ~i ordinii in planul familial, iar barbatul al inteligentei ~i ordinii 'in planul istoric concret. Impreuna, cele doua categorii, afectul ~i inteligenta, genereaza puterea spirituala care, in familie, este dominata de factorul afectiv, iar 'in societate de eel rational. Rostul puterii spirituale este de a regIa viata interioara, de a solidariza indivizii, de a consacra, modera ~i limita puterea temporala. in anumite epoci, asimilate de Comte cu faza teologica a dezvoltarii societatii, puterea spirituala domina chiar domniile temporale, ordinea sociala logica, a~a cum se mai 'intamplii 'inca ~i astazi 'in anumite comunitati tradition ale, cum ar fi cele rurale. lutr-un asemenea orizont, divortul, ca ruptura 'intre cele doua dimensiuni, masculina ~i feminina, 'intre forta spiritualii ~i cea materiala, 'intre familie ~i societate, este similar spiritului anm'hic, dezorganizarii sociale. In aceasta conceptie, Comte face, 'insa, dovada unei diferentieri prealabile, de substrat, 'intre familie ~i societate, a~a cum distinge foqa spirituala de cea materiala sau afectivitatea de intelect. 18

Distantarea intre cele doua forme de structurare a socialului s-a produs 'insa relativ tarziu 'in istoria umanitatii, mulUi vreme familia suprapunandu-se - ca structura, rationalitate, functionare etc. - societatii globale ca atare. Chiar ~i astazi, in comunitati tarane~ti, religioase sau 'in orice grup care pastreaza 0 baza traditionala de organizare, relatiile sociale sunt asimilabile celor familiale.

Frederic LePlay ~i abordarea monografidi a familiei in desta~urarea cercetarilor de sociologie, mai ales 'in perioada marilor ambitii pozitiviste ale acestei discipline, preocuparea principa}a a fost gasirea unei metode cat mai exacte de descriere a socialului. In acest curent s-a inscris ~i ~coala Le Play, care a consacrat metoda monografica drept fundamentala in cunoa~terea societatii. Asemenea luiAuguste Comte, Frederic Le Play porne~te de la familie 'in demersul sau de cercetare, considerand ca toate relatiile sociale, politice, morale sau economice ale unei societiiti pot fi regasite ~i 'in familie. Conform principiului omologiei structurale, familia reproduce astfel toate caracteristicile empirice, substantiale ale societatii globale. In aplicarea tara rezerve a acestui principiu al omologiei structurale intre familie ~i societate se poate regasi, de altfel, ~i marea slabiciune a sistemului lui Le Play. Altfel, Le Play intuie~te importanta fundamentalii a combaterii individualismului prin cultivAareaforme lor fundamentale de apartenenta, printre care ~i familia. " ... lntinderea domeniului individual este mai degrabii una aparenta decat reala. Pretutindeni unde individualismul devine preponderent in raporturile sociale, oamenii coboara rapid inspre barbarie; acolo unde, dimpotriva, societatea este 'in progres, indivizii cauta cu insistenta legaturile familiei ~i renuntii tara ezitare la independenta autorizata prin rigoarea legii sau a naturii lucrurilor." Familia este, a~adar, unitatea sociala elementara ~i fundamentala; fundamental a fiind, inseamna ca transformarile ei conduc la transformarea "tipului social", adica a societatii. Pentru evaluarea functionalitatii ei, Le Play recomanda, ca instrument de investigatie asociat metodei monografice, bugetul de familie, investit, astfel, cu puterea de analiza a 'intregii societati. Modurile de asociere umana sunt c1asificate pe trei niveluri: comunitati (societatile traditionale), corporatii (asociatii cu 1'01moral sau social) ~i asociatii profesionale, Sistemul familial este cel mai puternic, a~a cum se poate biinui, in cadrul organizarilor comunitare, traditionale, iar sistemele corporatist ~i asociativ sunt 19

'lU

proprii societatilor moderne. Familia este, Intr-un asemenea cadru conceptual, 0 institutie eminamente traditionala. Studiind structurile de rudenie in corelatie cu starea sau tipul societatii umane, Le Play intreprinde 0 cercetare comparativa asupra a 45 de familii europene, de la societati pastorale, seminomade (bakiri) pana la familii tipice societiitilor occidentale, acoperind intreaga gama a organizarilor familiale, de la cele foarte stabile din estul ~i sudul Europei pana la cele instabile, caracteristice mai ales, spune el, societatii franceze, in care Revolutia a dislocat traditia ~i bazele securitatii comunitare, determinand aparitia a trei fenomene principale: prabu~irea comunitatii paterne, ruperea legaturiiintre familie ~i traditie ~i afirmarea ideologiilor individualiste. lncercand sa ridice cercetarea la nivelul organizatiilor ce depa~esc familia, cercetatorii ~colii au constatat insuficienta metodei monografice. De fapt, chiar la nivelul familiei exista fenomene ce nu pot fi analizate prin bugetul de venituri ~i cheltuieli (functia morala, afectiva, etica etc.). Solutia gasita la acest impas a fost Nomenclatorul social, un soi de inventar al realitatii sociale ce avea pretentia de a epuiza, in categoriile sale, toate formele ~i manifestarile societatii. Cele 25 de diviziuni urcau, gradual, de la descrierea familiei (localizarea familiei, ocupatiile familiale, proprietate etc.), la investigarea vecinatatii, parohiei, ora~ului, provinciei, statului, societatii ~i chiar la raporturile cu societatile straine. Complemental' acestui inventar metodic, conceput de abatele Henri de Tourville, Edmond Demolins a formulat teoria spatiului fiZ1c, III speta a drumului ca factor cu influenta determinanta asupra aparitiei unui tip specific de familie ~i, deci, de societate. Spatiul, fie ca este stepa, tundra, padure, fiorduri sau campie, detennina un anumit profil al ocupatiilor specifice; aceste ocupatii determina, la randul lor, adoptarea unuia din cele patru tipuri familiale principale: familia patriarhaHi, familia tulpina (jamille souche), familia particularista ~i familia instabiBi. Suprapunerea intre harta spatiilor ~i cea a tipurilor familiale a dus teoreticienii ~colii Le Play la postularea fonnulei de articulare a tipurilor sociale majore. Nu rasa, abilitatile biologice, ci locul sau drumul parcurs ~i tipul familial fac specificul unei populatii. Familia patriarhaHi este proprie populatiilor de stepa ~ide camp~e, a carol' ocupatie principal a este agricultura ~i cre~terea animalelor. In cadrul acestor familii, definitorie este exercitarea autoritatii traditionale a tatalui nu numai asupra fiilor ~j fiicelor sale biologice, ci ~i asupra celorlalti membri ai grupului de rudenie. Dincolo de rolul 20

"procreator", termenul de "tata" desemneaza un tit]u ierarhic, 0 funetie sociala; echivalentul sau este acela de patriarh ("cel mai batran tata"), pozitie care reune~te rolurile de magistrat suprem (el judeca pricinile ~i pedepse;;te membrii familiei), preot (sluje~te altarul familial) ~i rege (conduce domeniul familia], administreaza in regim de indiviziune resursele, stabile~te aliante ~i asigura proteetia in fata du~manilor). Copiii depind intru totul de comunitatea familiala condusa de patriarh, astfel ca situatia lor economica, pozitia sociala, sistemul etico-moral caruia i se sup un, religia pe care 0 respecta sunt definite In acest cadru. Fami]iile pe care, la randul lor, ~i Ie VOl'intemeia, se VOl'subordona suveranitatii patriarhului pana la inlocuirea acestuia cu un alt membru al familiei. Intr-un asemenea sistem familial in care toti membrii, casatoriti sau necasiitoriti, sunt tinuti laolalta, fie pentru a munci impreuna, fie pentru a lupta impreuna (pentru ca, pe ]anga populatiile agricole, ce]e care adopta acest model familial sunt ~i comunitatile razboinice, societatile vendette i) este lesne de priceput ca initiativa personala este subordonata riguros dominatiei conducatorului; simetdca acestei trasaturi este aceea a ]ipsei responsabilitatii individuale: pacatu] sau gre~ea]a unui membru apartine intregii familii, este asumata ~i trebuie ispa~ita de aceasta ca atare. Un subtip al familiei patriarhale mult discutat de Edmond Demolins este acela al familiei patriarhale sHibite sau mixte. Acest tip este caracteristic mai ales societatilor agrare sedAentare,cum sunt ce]e balcanice ~i societatea taraneasca romaneasca. In acest tip de fami]ii, de;;i traditia este la fel de puternica in reglementarea vietii grupului de rudenie ca ~i in cele patriarhale, autoritatea tatalui (a tipului "abrahamic" pur, dupa formula lui Hie Badescu) este limitata de autoritatea unui "consiliu" al comunitiitii familiale. Mode]ul discutat de socio]ogi este acela al familiei sarbe~ti, zadruga. Capul acesteia este numit gospodar (domatchin sau starchina; sotia sa se cheama domatchitza); el administreaza bunurile familiei, 0 reprezinta in fata strainilor, a instantelor superioare, este responsabil de bunastarea membrilor fami]iei. Ascendentu] sau - daca este acela al biitranetii - este amenintat, insa, de scaderea fortei de munca, la mare pret in aceste societati agrare, in care subzistenta este asigurata prin truda. Autoritatea patriarhului va fi, astfe], completata de aceea a altoI' membri ai familiei, in principal a biirbatilor in putere, cei care asigura resursele de hrana. De~i autoritatea ]01' nu mai este abso]uta, asemenea autoritiitii monarhice cu care regimurile patriarhale sunt adesea asimilate, biitranii nu I~i pierd 21

prestigiul; ei continuii sii fie respectati in virtutea experientei, adica a intelepciunii. Sursele prestigiului nu se schimbii, ci se diversificii: pe langa varstii, vrednicia este un atribut al respectului in societiitile traditionale. Familia tulpina este familia patriarhaJa, traditionalii, asupra ciireia intervin agenti disolutivi, externi, cum ar fi urbanizarea, industrializarea. Mai cudind decat un tip natural, ea constituie 0 solutie, in viziunea lui Frederic Le Play, la destriimarea tipului patriarhal. Fatii de familia patriarhalii, familia tulpina se deosebe:;;te prin aceea cii descendentii nu riiman 'impreunii In aceea:;;i gospodiirie, :;;iuneori nici In aceea:;;i comunitate. Ei sunt liberi sii pIece, adesea chiar obligati la aceasta de putiniitatea resurselor familiale, Insii piistreazii obligatia de a mentine legiitura permanentii cu familia de origine :;;ichiar de a 0 sustine material. Acordarea "recunoa:;;terii" familiale unui membru plecat depinde de aceastii sustinere a familiei-matcii. Cel mai "tipic" exemplu de instaurare a unui model familial tulpina este cellntalnit la populatiile din teritorii necultivate sau neocupate Incii: avand mult spatiu la dispozitie, tinerii se griibesc sii piiraseasdi locuinta piirintilor de Indatii ce pot intruni capitalul necesar stabilirii unei noi rezidente. Defri:;;area Ie oferii acestor familii mijloacele de prosperitate :;;i de perpetuare. Acestea sunt conditiile intalnite, de pildii, de pionierii stabiliti in America de Nord :;;icare au asigurat acestui stat timp de doua secole 0 dezvoltare atat de acceleratii. Dezvoltarea socialii este, in cazul societiitilor care oferii conditii propice familiei tulpinii, conform lui Le Play, sustinutii de dezvoltarea famiJialii, incepand cu cea demografica. Abundenta spatiului detenninii un surplus al fortei de muncii ce i:;;igiise:;;tedebu:;;eul in noi ocupatii al ciiror obie~tiv este perfectionarea materialii, intelectualii :;;imoralii a societiitii. In final, acest surplus demografic se va indrepta ciitre noi zone de colonizare, emigratia constantii fiind - sustine autorul - un simptom al oriciirei nationalitiiti aflate In progreso De:;;i imaginata ca solutie la sufocarea demograficii din Europa Occidentalii, familia tulpinii :;;i-acreat spatiu de afirmare in zone mai traditionale, cum ar fi Europa Centralii sau Estica. Ilustrative sunt cazurile emigrantilor sarbi, unguri, polonezi, care i:;;isubordoneazii veniturile personale administratiei familiei de origine. Cei care refuzau acest suport material erau excomunicati. Conform tipologiei lui Frederic Le Play, Intre cele douii forme polare ale familiei - familia patriarhaJa :;;icea instabilii - se plaseazii, 22

ca medie fericitii sau cel putin preferabilii, familia tulpinii. In opinia autorului, aceastii formuJa familialii contribuie la cre:;;terea puterii statului :;;ila expansiunea rasei. Ea satisface cele doua directii principale ale umanitiitii moderne, anume asocierea :;;ilibertatea. De asemenea, ea garanteazii interesul public deopotrivii cu cel individual: degreveazii statuI de povara asistiirii socia Ie, care se transfera serviciului familial. Familia particularista, al treilea tip familial identificat de ~coala Le Play, este familia occidentului european medieval :;;imodern. Ea este caracteristica mai ales societiitilor scandinave :;;ianglo-saxone, iar zona de plasmuire este Norvegia :;;icampia saxona dintre Elba :;;i Rhin. Odin :;;icaravanele sale de piistori au venit din Turkestan pana in Baltica :;;iau trecut in Norvegia, parcurgand, dupa cum spune Demolins, "drumul fiordurilor". Acest drum a transformat tipul patriarhal de stepii in tipul famiJiei particulariste. In zona fiorduriJor, agricultura este posibilii numai pe terenurile care despart muntii de tarm. In consecintii, regimul ocupatiilor este unul mixt, care combina pescuitul cu agricultura. Apare, ca forma de locuire, fenna individualii, denumita gaard, compusa din rezidenta familialii :;;i cliidirile de exploatare. Conform lui Demolins, "haf-ul german :;;i hame-ul englez nu sunt decat reproduceri ale acestui gaard norvegian". Tinerele menaje din societatea suedezii traditionaJii i:;;iIncepeau, in general, viata familialii prin a defri:;;a un colt de piidure intr-un astfel de fiord, construirea unui adiipost :;;ia drumurilor de acces. Caracteristicile acestei gospodiirii sunt locuirea izolatii (nu exista sate, ci fenne distantate unele de altele) :;;i familia redusii la menajul simplu, compus din parinti :;;i copiii necasiitoriti. Tinerii casatoriti parasesc gospodaria parintilor pentru a:;;iintemeia propria familie, iar patrimoniul acestora este preluat doar de un singur descendent, tara a fi impiirtit. Poate fi inteleasa :;;ica un tip de familie tulpina, dar cu 0 influenta mult diminuata a familiei de origine asupra familiilor lastar, caci In cadrul acestui sistem familial "particularul nu mai poate conta decat pe sine insu:;;i. EI se bazeaza pe propriile-i forte :;;ipe initiativa personalii". Familia instabila a aparut in urma influentei unui alt tip de spatiu, anume piidurea. Ea caracterizeaza unele societati europene moderne (inclusiv pe cea franceza). Trasiitura sa cea mai importantii consta in educatia nedirectionala pe care 0 ofera copiilor. Ace:;;tia nu sunt nici orientati spre preluarea :;;irespectul autoritatii :;;itraditiilor (ca in familia patriarhalii), nici pregiititi pentru 0 creatie independenta, ca 23

in cazul familiei particulariste. Calitatea subordonarii ~i cea a initiativei sunt egal absente ~i, conform teoreticienilor Scolii Le Play, individul, nepregiltit, incapabil de orientare devine "prada statelor ~i guvernelor". Locul familiei este luat de societate ~i de viata publica. La fel ca in padurile triburilor de vanatori din America de Nord, in societatea in care predomina familia instabila varsta tanara devine, in acest caz, superioara celor inaintate, gratie adaptabilitatii mai mari la sistemele publice. De asemenea, prin procesul concurentei, stimulat de limitarea mijloacelor de existenta, individualismul se accentueaza ~i duce la afirmarea spiritului anarhic. Dintr-un deficit de solidaritate, acest tip de organizare familiala lasa tara adapost batranii, copiii, bolnavii. "lndivizii conserva numai raporturile de rudenie absolut indispensabile pentru conservarea rasei" (Frederic Le Play, L'Organisation de la famille). Tipologia Scolii Le Play este una din cele mai importante realizari din sociologie, in general ~i in special din sociologia familiei. Tipurile formulate contureaza nu numai 0 harta spatial a a tipurilor ocupationale, sociale ~i familiale dominante, ci contin ~i 0 posibila harta cronologica de evolutie a familiei, de la formele extinse, predominant patriarhale, pana la cele instabile, caracteristice celor mai moderne societati. Caracterizarea tipurilor face referire la trasaturile cele mai importante prin care se poate defini 0 structura familiala, contine elementele fundamentale ale unei discutii generale asupra familiei: distributia autoritatii, ierarhiile familiale, structurile de statusuri ~i roluri, dimensiuni, locuinta, stabilitate/instabilitate etc. Cel mai important, insa, este ca Le Play pleaca in formularea teoriei sale asupra familiei de la premisa ca, in pofida atacurilor la care poate fi supusa, familia este una din temele majore de meditatie: ea este "poate singura institutie care, considerata in elementele sale esentiale, nu a fost contestata formal in numele ~tiintei, justitiei sau dreptului natural I 0. Familia se impune, in orice organizare obi~nuita, intr-un 10 Familia este, astazi, contestata, atat din punctul de vedere al dreptului modern, care respinge supravietuirea cutumelor traditionale de mo~tenire, loialitate etc., cat ~i din perspectiva drepturilor naturale ale individului, ce vizeaza emanciparea acestuia de constrangerile vechilor cadre traditionale, ~i a ~tiintei, care inoveaza alte ~i noi moduri de substituire a familiei ~i a functiilor ei cu institutii "profesionalizate" de asistenta familiala, sociala sau individuala. 24

mod chiar mai imperios decM proprietatea. Consider, a~adar, stabilit ca, in~i~i aceia care refuza sa conceapa familia ca 0 creatie directa a lui Dumnezeu, trebuie sa ii acorde macar consecinta necesara a legilor naturale pe care ea Ie instituie."ll

Emile Durkheim ~i familia ca istorie In buna traditie a sociologiei durkheimiene, distingem intre societilti organizate (de tipul state lor modern e) ~i societati neorganizate, amorfe (carora Ii se subscriu majoritatea formelor istorice ale societatii umane, de la hoarda la cetate). Celor doua tipuri de structura sociaUi Ie corespund, dupa cum ~tim, doua tipuri de solidaritate: una care se datoreaza identitatii con~tiintelor, comuniunii ideilor ~i sentimentelor (solidaritatea mecanica), cealalta provenind din diferentierea functionala ~i din diviziunea muncii. Analiza formelor concrete de socialitate porne~te, in mod firesc, de la cel mai simplu ~i mai vechi grup al istoriei umanitatii - familia. Dimensiunile ce trebuie luate in considerare atunci dind se studiaza familia sunt, conform lui Emile Durkheim: a) relatia dintre persoane ~i bunuri, b) structurile de rudenie, legaturile rezultate din mariaj ~i descendenta ~i c) relatia cu statui, cu societatea globala. Pentru buna intelegere a acestor trei tipuri de structuri, Durkheim analizeaza cutumele, moravurile, dreptul, distingand in aceste practici regulate ~i con stante, in sistemul normativ in general ceea ce este comun ~i statornic in toate conduitele individuale. Cutuma este "un mod de a fi nu numai obi~nuit, ci obligatoriu pentru toti membrii societatii". Semnul sau distinctiv este sanctiunea. Spre deosebire de moravuri, care sunt norme difuze, instabile, dreptul este cel mai c1ar sistem de norme, care i~i are asociat un sistem de sanctiuni materiale, concrete, exact stabilite. Sursele cunoa~terii in sociologia familiei sunt, conform sociologului francez, etnografia, istoria ~i demografia. Metoda considerata optima ~i folosita de Durkheim in cercetarea sa asupra familiei este studiul istoric al formelor familiale. "Formele vietii domestice, chiar ~i cele mai vechi ~i mai indepartate de obiceiurile noastre, nu au incetat complet de a exista; ceva din ele se mai pastreaza in familia contemporana",

II In Frederic Le Play, Textes choisis par Louis Baudin, cap. VI, "La Famille", site-ul Universitatii Quebec, "Classiques _ des_sciences _sociales". 25

argumenteaza Ourkheim apelul neincetat pe care 11 face la istorie. Argumentul sau, de~i gray, nu este chiar complet. lstoria nu numai ca presupune 0 continuitate a devenirii, 0 supravietuire a vechilor forme in sedimentele pe care se consolideaza noile forme. Ea este ~i cea mai importanta verificare pe care 0 putem face validWitii unei teorii, a unei paradigme, a unui mod de cunoa~tere. Istoria este cea mai con creta perceptie pe care 0 putem avea asupra timpului. Ca imensitate, ca eternitate, in lipsa sensului dat de conventia unei masuratori a devenirii, timpul ne-ar anula, ne-ar reda staturii unor efemeride. Ca istorie, iluzia unui minim control asupra timpului devine posibila. In ceea ce prive~te studiul familiei, ca institutie universala, el nu se poate realiza in afara istoriei formelor de rudenie. Chiar daca familia contemporana se dore~te opusul acestor formule trecute, ea Ii se raporteaza, ba mai mult, este produsul devenirii lor, in general, al degradarii lor. Pentru a intelege structura naturaJa a familiei trebuie sa ii cunoa~tem antecesorii. Oaca ne intereseaza numai domeniul efemer al familiei actuale, el poate fi abordat in afara acestei probleme, de vreme ce presupune doar 0 orientare aplicativa. Astazi, sociologia ~i psihologia familiei se preocupa nu de cunoa~terea acestei forme de convietuire umana a~a cum este ea, ci de eficienta pe care ea 0 poate aduce in viata umana sau sociala. Prin urmare, este valabila astazi abordarea operationala, functionaIa ~i, pana la urma, artificiala a familiei, in dezinteres fata de realitatea sa naturala.12 Prin "legea concentriirii progresive", Ourkheim sustine dependenta formei familiei moderne de conditiile fundamentale ale evolutiei istorice. Odata cu modernizarea sociala, cu urbanizarea, cu cre~terea importantei mijloacelor de comunicare, indivizii sunt eliberati de constnlngeri ~i de dependenta fizica a unora fata de altii. Comunitatea, inclusiv cea familiala pierde teren, iar cauzele acestei evolutii sunt de regasit, pe de 12 Astfel, preocuparile pentru evolutia diferitelor rate demografice, a divortialitatii, problema feminista, homosexualitatea, familia monoparentaJa sau uniunea consensuaJa nu reprezinta dedit abordari superficiale ale unor aspecte particulare ale familiei. Ele sunt artificiale intrudit sunt promovate intentionat, prin discursul ideologic ~i ~tiintific, pentru reinventarea ~i redefinirea familiei ca structura slaba, incapabila de adaptare la dinamica societatii moderne, mult inferioara noilor structuri de tip rational. Logica rationalitatii economice invadeaza ~i redefine~te spatiul actual al ~tiintelor socio-umane, supunandu-Ie imperativului aplicabilitatii, al cunoa~terii eficiente. 26

o parte, in adoptarea, tot mai generala, a unui sistem de valori care promoveaza autonomia individuala ~i a conditiilor obiective (legale, materiale, culturale etc.) care fac posibila aceasta autonomizare. La Durkheim, beneficiul abordarii istorice este ~i unul metodologic: " ... diferitele specii de familii care s-au format succesiv apar ca parti, madulare ale familiei contemporane, pe care istoria ni Ie ofera ( ... ) natural disociate". Oincolo de aceasta "descendenta" se poate intreziiri optimismul evolutionist allui Durkheim, care concepe familia moderna ca ~i incununare a devenirii progresive a formelor familiale. Complexitatea familiei moderne este atat de mare incat ea Ie include pe toate celelalte. Dimpotriva, familia moderna, a~a cum se precizeaza astazi, la mai bine de un secol dupa Durkheim, este 0 saracire, 0 atrofiere a formelor traditionale. Avantajul metodologic se pastreaza, insa nu aHit ca posibilitate a "disecarii" structurii familiale, ci ca efort comparativ. Conform teoriilor sociologului francez, familia moderna este compusa din cuplul conjugal ~i copii, care constituie zona centrala a acestui grup, inconjurata de mai multe zone secundare, din care fac parte ascendentii ~i descendentii. In urmarirea cadrului juridic ce define~te familia moderna, Durkheim remarca 0 evolutie paradoxala a normelor de drept care protejeaza spatiul intimitatii familiale, gran ita dintre acesta ~i spatiul public, dar ~i a celor care permit, ba chiar conditioneaza familia de atenta supraveghere ~i posibilitatea directa de interventie a statului. Familia modema, tot mai "privata", ~i, totodata, tot mai "publica", este pusa sub urmarire de legile care, din secolul al XX-lea, urmaresc limitarea manifestarii formelor de autoritate familiala traditionala ~i substituirea lor cu forme de control public (tribunale ale copiilor, organizatii ale femeilor, serviciile guvernamentale sau neguvemamentale de asistare a persoanelor varstnice, institutiile de socializare extrafamiliala etc.). In general, interesul pentru copil, devenit slogan al imperialismului social al statului inca din timpul Revolutiei Franceze, ~i noile mi~cari de emancipare feminista sunt cele care servesc de justificare interventiilor statului in familie. Indivizii iau act de capacitatea lor de autonomizare, de emancipare de structurile traditionale ~i reactioneaza fata de familia nucleara prin refuzul institutiei casatoriei ~i prin critica adusa diviziunii muncii intre sexe. Daca cea dintai atitudine nu este in masura sa ameninte familia, 0 structura sociaJa 27

anterioara :;;isuperioara casatoriei, cea de a doua, care cunoa:;;te astazi manifestari aberante13, poate desfiinta nu numai bazele uniunii conjugale, dar :;;ilogica asigurarii biologice a descendentei legitime prin familie. Stergerea discriminarii sexelor :;;iideologia "politicii corecte", lansata In urma cu mai bine de zece ani In Statele Unite, au ca efect interzicerea oricarei diviziuni sexuale a muncii familiale, egalizarea statutelor :;;irolurilor in cadrul cuplurilor conjugale. Consecintele acestei "democratizari" sunt Insa nefericite la nivelul familiei: instabilitate (datorata perpetuarii disputelor de statut :;;i aIternarii exercitiilor de autoritate, a scaderii solidaritatii :;;i coeziunii familiale), ineficienta (din cauza impreciziei definitiilor de rol :;;i incapacitatii In determinarea unor sarcini :;;iresponsabilitati specifice) vulnerabilitate (In lipsa unui sistem propriu de norme :;;ivalori, familia devine permeabila influentelor externe) :;;i,In ultima instanta, disolutia grupului familial.

13 In Statele Unite se manifesta 0 adevaraHl isterie a nediscriminarii sexuale: Inca din manulalele pentru ~colari se elimina sintagme precum "om de zapada" (snowman) pentru a nu favoriza genul masculin, fiind prefenlt neutrul "persoana de zapada" (snowperson), iar desenele care InIati~eaza femei ~i barbati au grija de a desena siluete de Inaltimi egale, pentru a nu sugera vreo posibila slabiciune fizid sau de statut a populatiei feminine.

28

3.

Familia ca grup de rudenie. Dimensiunile rudeniei: descendenta, si , disatoria

Familia, la 0 prima :;;isuperficiala vedere, pare a fi un grup cu baza biologic a; solidaritatea membrilor sai este determinata, In primul rand, prin legaturi de sange. Toate celelaIte raporturi familiale (alianta, rudenie spiritual a) sunt asimilate acestor legaturi de consubstantialitate primm"a. Termenul generic prin care se define:;;te acest tip proximitate biologica :;;i sociala a indivizilor este acela de rudenie. In fapt, rudenia, ca :;;i familia, nu presupun cu necesitate :;;i nici exclusiv legaturi biologice Intre membri. Dupa cum yom vedea, exista fornle ale rudeniei care fac abstractie totala de Inrudirea biologica, cum ar fi cele pur sociale (adoptia), cele spirituale (na:;;itul) sau cele miticoreligioase (ascendentele divine). Rudenia poate fi, conform definitiilor acceptatel4, 0 apropiere Intre oameni realizata pe criterii biologice sau spirituale :;;irecunoscuta social. Ea este 0 forma primara de convietuire sau de societate. Din acest punct de vedere, rudenia desemneaza raporturile de consanguinitate (rude Intre care exisHi legaturi de sange), de afinitate sau alianta (care apar in unna casiitoriei Intre familiile sotului :;;i sotiei), dar :;;ipe cele de comuniune spirituaIa, consacrate de regula In unna unui ritual de Inrudire. La vechile societati :;;iIn cazul formelor traditionale de organizare sociaIa care mai supravietuiesc :;;i astazi (cum ar fi cele tarane:;;ti sau cele religioase), rudenia se suprapunea aproape peste intregul corp social. Ea este, a:;;adar, definita astfellncat sa acopere atat dimensiunea verticala, a descendentei, a perpetuarii (materiale, biologice, culturale etc.) societatii sau neamului, cat :;;ipe cea orizontala, reprezentata In primul rand prin legiiturile frateme sau cele derivate din fratemitate, care stau la baza solidaritatii prin comuniune, :;;iIn al do ilea rand prin relatiile de alianta ce se stabilesc In urma unei uniuni conjugale, care stau la baza solidaritajii prin cooperare. 14 Catalin Zamfir, Lazar Vlasceanu sociologie, Editura Babel, Bucure~ti, 1993.

(coordonatori),

Dic{ionar

de 29

Rudenia se structureaza pe doua dimensiuni fundamentale, descendenta sau dimensiunea verticala, de continuitate ~i perpetuare sociala, ~i casatorie sau dimensiunea orizontala, de stabilitate sociala. Fraternitatea este subordonata descendentei, fiind consecinta acesteia. eel mai mare interes I-a suscitat, in cercetarile ~tiintifice efectuate asupra rudeniei, cea de a doua dimensiune, casatoria, de~i in perceptia comuna ~i in alte domenii de afirmare a spiritului uman (religie, cuItura, drept) criteriile descendentei par a se afinna cu mai multa forta.

Descendenta Descendenta inseamna succesiunea generatiilor unei comunitati de neam. Este reprezentarea finalitatii sociale ~i familiale care consta, conform definitiei propuse familiei intr-unul din capitolele anterioare, in preluarea, pastrarea, sporirea ~i transmiterea patrimoniului genetic, material, cultural al unui grup de rudenie. Descendenta este definita ca grup de filiatie, ai carui membri sunt prin~i in relatii genealogice care ii leaga pe unii de altii ~i pe toti de stramo~ul fondator15, Intaiul, intemeietorullantului generational. Avand un sens mai specific decat descendenta, filiatia desemneaza legatura de rudenie dintre un copil ~i parintii sai. Cel mai adesea, filiatiei ii este asociat statutul de legitimitate. Vnii autori (Malinowski, Radcliffe-Brown), acordand importanta primordiala relatiei juridice ~i evocand "principiullegitimitatii", definesc filiatia pornind de la institutia casatoriei. Confonn acestei pozitii, numai disatoria poate defini statutul parental sau filial in adevaratul sens al termenilor. Considerata universal ca biliniara, aceasta legatura este supusa diferitelor modele culturale ce guverneaza reproducerea sociala ~i socializarea indivizilor. In functie de aceste contexte, filiatia, ca ~i descendenta, poate fi matrilinara sau uterina (fiind considerati consangeni sau consanguini cei care provin din aceea~i mama) ~ipatriliniara sau agnatica (sunt rude cei proveniti din acela~i tata). Este foarte important de retinut ca descendenta nu are sens exclusiv biologic, ea nu se materializeaza exclusiv prin legaturi de sange intre genitor ~i progenitor. Exisffi descendente pur sociale (cazul adoptiilor) sau spirituale 15 Vezi definitia lui J. Bouju din Dictionarul pologie, Pierre Bonte, Michel Izard (coordonatori), 1999, p. 191. 30

de etnologie §i antroEditura Polirom, Ia~i,

(descendenta divina, a anumitor persoane sau a tuturor oamenilor din zei). Mult timp, descendenta sau filiatia biologica a fost considerata dominant matriliniara (aportul biologic al mamei in reproducere fiind evident ~i incontestabil, muIt inainte ca aportul biologic al tatalui sa fie detectat), iar cea sociala ca predominant patriliniara. Copilul este dependent biologic in primul rand de mama, iar social in primul rand de tata. In acest sistem de inrudire, solidaritatea are extensie preponderent longitudinala, raporturile de succesiune fiind acelea care asigura coeziunea comunitatii. Legiiturile fraterne sunt expresia similaritatii traseelor succesorale ~i con sacra solidaritatea transversala. Intrucat decurge din descendenta com una, relatia fraterna are, fata de legiitura de filiatie, rang secundar. Notiunea de descendenfCt a fost folosita initial cu referire la gens, grupuri de filiatie patriliniara care ar fi reunit, prin intermediul unor descendente presupuse sau fictive, familiile suverane din vechea Roma. Antropologul Lewis H. Morgan a precizat apoi sensul descendentei ca ~i criteriu de afiliere ce permite integrarea indivizilor in grupuri (gentes) diferite, cu frontiere sociale bine delimitate. Grupul de descendenta, al carui sens este unul preponderent cultural ~i care este reprezentat, de multe ori, ca filiatie mitica ~i ca celebrare a unui cult al originii sacre, poate avea ~i trasaturile unei entitati socia Ie discrete, atunci cand societatea utilizeaza aceasta reprezentare culturala pentru a organiza interactiunea indivizilor in vederea atingerii unor obiective precise. In general, insa, ne yom referi la descendenta ca modalitate primara de perpetuare sociala ~i familiala, ca raport fundamental de structurare a rudeniei, a relatiilor familiale ~i ca prim criteriu al sociaIitatii. De altfel, a~a cum yom avea ocazia sa discutam pe larg, fata de complexitatea indusa in organizarea rudeniei de catre relatia de descendenta, casatoria ocupa 0 pozitie secunda. Abia de curand ea a capatat importanta pe care i-o acordam astazi, ca institutie centrala in cadrul grupurilor de rudenie. Edificarea acestui statut a inceput In perioada consolidarii dominatiei bisericii cre~tine. Abia atunci familia incepe sa fie definita preponderent prin dimensiunea sa orizontala, adica prin relatia conjugala. Pana in acel moment, familia desemna continuitatea pe verticala generationala a unui anumit grup de rudenie. Diferenta este una cruciala, caci de la acest moment, intreaga perceptie umana asupra lumii ~i societatii se va limita la 0 temporalitate totmai ingusta. 31

Casatoria. Formele casatoriei Departe de a nega casatoriei importanta structuranta din punctul de vedere al legitimarii raporturilor de filiatie/paternitate ~i de fraternitate, pastram 0 anumita rezerva in a acorda relatiei conjugale in sine un statut crucial. Aceasta atitudine este, de altfel, sprijinita de perspeetiva antropologica asupra rudeniei. In studiile de paleoantropologie fizica, a retinut atentia stare a de totala dependenta a copilului fata de parinti (mai cu seama fata de mama, in conditiile in care, din pricina unei alimentatii saracacioase, alaptarea se putea prelungi 3-4 ani). Consecinta directa a acestei situatii a fost formularea unui principiu de mare importanta pentru explicarea chiar sociologiea a primelor forme de structura sociala: "prima categorie de persoane diferentiate functional in sanul turmei au fost mamele. Aparea prima idee directoare, capabila sa polarizeze ~i sa sistematizeze organizatia sociala ~i cultura spirituala a omenirii: ideea de mama", preeiza Traian Herseni.16 Referitor la aceasta etapa initiala de coagulare a forme lor de convietuire sociala, Herseni precizeaza, bazandu-se pe faptele antropologice: "Rudenia de sange, care devine un principiu primitiv de organizare a vietii sociale, are ca baza exclusiva, in aceasta faza a omenirii, femeia in calitatea ei de mama"l7. Primul principiu al rudeniei a fast astfel sintetizat de Robin Fox in formula "femeile au copii". Evidenta prime lor fapte cunoscute slujea a~adar nu unei complementaritati conjugale intre sexe, ci a unei diferentieri, functionale sau nu, intre femei ~i barbati.18 Abia in al doilea rand, ~i muIt mai tarziu in plan cronologic, se va apliea eel de-al doilea prineipiu identificat de Fox in formula "barbatii fertilizeaza femeile", formula care sta la baza relatiei conjugale. Al treilea principiu, "barbatii exercita, in general, controlul" este unul menit sa sublinieze preponderenta sociala generaJa - nu totala - a barbatului. Prefen'ind termenul de "familie conjugala" celui de "familie nueleara", Robin Fox argumenteaza ca acest tip de formatie de rudenie nu este primordiala, preeum eea care contine raportul de descendenta primara mama-copil. 16 Traian Herseni, Forme stravechi de cultura poporana romaneasca, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1977, p. 291. 17 Ibid., p. 292. 1 S Dupa cum yom vedea curand, intaia forma de descendent~ naturaIa a fast matriliniara, in timp ce prima forma de descendentil mitica a fast patriliniara. 32

In vreme ce aceasta din urma este inevitabila ~i data ca atare, uniunea barbat-femeie variaza in timp ~i spatiu. Chiar ~i inaintea epocii moderne, cand familia conjugala sau menajul conjugal cunoa~te cele mai inedite evolutii, formele de casatorie se diferentiau substantial: uniunea conjugala putea aduna in aceea~i structura familiala un barb at ~i mai multe femei (poliginie), 0 femeie ~i mai multi barbati (poliandrie); mai multe femei ~i mai multi barbati (poligamie) sau un barbat ~i 0 femeie (monogamie). Pe langa acestea, exista fotme derivate sau preferentiale de casatorie, care se deosebesc de casatoria "primara" prin faptul ca presupun existenta unei uniuni conjugale anterioare pe care se grefeaza. Dintre aceste forme "privilegiate" sau derivate sunt de mention at leviratul, in care vaduva este luata in casatorie de fratele sotului decedat, sororatul, prin care un barbat vaduv se casatore~te cu sora sotiei decedate ~i casatoria avunculara, dintre unchiul patern ~i nepoata sau dintre matu~a materna (sora mamei) ~i nepot. In sistemul rudeniei, in care, dupa cum am constatat, solidaritatea are la baza consubstantialitatea, adica faptul de a fi identic din punct de vedere substantial cu celalaIt, relatia dintre barbat ~i femeie nu este una prioritara. Uniunea conjugala se sprijina pe legaturile intre grupurile familiale ale sotilor, care vizeaza, de fapt, 0 descendenta comuna intarita ~i legitima. De altfel, este graitor faptul ca cercetarile antropologice asupra unor populatii izolate, primitive, arata clar ca raporturile de afinitate sau de alianta se stabilesc in afara relatiei conjugale, prin mijlocirea descendentilor acestuia. Abia prin copiii care se nasc in urma unei legaturi conjugale se definesc relatiile de aljanta. Odata cu aparitia generatiei urmatoare, relatiile conjugale ~i chiar cele fraterne se transfigureaza prin intermediul relatiilor de descendenta, iar un rol foarte important il au, in aceste civilizatii primare, nOl"mele care reglementeaza relatiile intre nepoti ~i unchi, respectiv matu~i. (Astfel, la latini, de exemplu, fratele tatalui este "aproape tata" (patruus), iar sora mamei este "aproape mama" (matertera)].

Teoria schimbului matrimonial. Endogamie ~i exogamie Claude Levi-Strauss, studiind schimburile matrimoniale din perspectiva teoriei limbajului, considera normele casatoriei ~i sistemul inrudirii drept 0 structura de comunicare, iar femeile, mesajul destinat sa circule intre clanuri, neamuri sau familii. Conform autorului citat, 33

rolul esential in realizarea aliantelor revine barbatilor (tatalui sau fratilor femeii), care angajeaza relatii de schimb cu barbatii din alt grup, obiectul schimbului constituindu-I femeile. Rolul acestei circulatii sau schimb de femei intre grupurile conduse de barbati este substituirea unor relatii de consanguinitate, de ordin biologic, cu relatii de alianta, de ordin sociologic. Aceasta teorie a schimbului matrimonial se bazeaza pe cercetarile mai vechi ale lui Bronislaw Malinowski ~i, mai ales, pe teoria darului ca mod de solidarizare a indivizilor formulata de Marcel Mauss. Perspectiva antropologica porne~te, dupa cum se observa, de la necesitatea perceputa de a explica originile solidaritatii sociale prin nevoi a carol' rezolvare integreaza explicatia unor abordari functionaliste. Astfel, indiferent de natura darurilor bunuri, femei, servicii - finalitatea lor 0 constituie coeziunea sociaJa. Este, a~a cum da de inteles antropologia, societatea conditionata de schimburile dintre indivizi? Ce s-ar intampla in absenta practicii darului? Cum se explica, in teoria schimburilor matrimoniale, legatura dintreYlembrii grupurilor de descendenta? In stabilirea aliantelor matrimoniale, exista doua modele generale, anume: endogamia ~i exogamia. Endogamia este obiceiul selectarii partenerilor conjugali din interiorul aceluia~i grup de rudenie. Intr-un societate endogamica, cum sunt, de obicei, comunitatile traditionale, relatiile de afinitate sau alianta nu sunt, a~adar, decat 0 consecinta a rudeniei biologice: oamenii se casatoresc intrucat sunt inruditi prin ascendenta com una. Casatoriile erau reglementate de parinti ~i controlate riguros de grupul de rudenie. Finalitatea strategiilor matrimoniale endogame era pastrarea puritatii neamului ~i a integritatii patrimoniului. Solidaritatea ~i coeziunea unor asemenea grupuri era maxima. 0 ramura de neam Indepartata putea fi recuperata printr-o casatorie ~i reintegrata neamului. Solidaritatea era astfel remcuta. In literatura se citeaza foarte adesea sistemul castelor din India, ca pilda a unei societati endogame. Constituit pe principiul puritatii starilor, acest sistem interzice casatoria In afara castei, intrucat intruziunea unui individ provenit dintr-o clasa inferioara ar impieta asupra armoniei castei In care ar intra. In plus, legalizarea unoI' casatorii exogame ar fi imposibila, de vreme ce fiecare casta I~i are propriile norme ~i ritualuri. In acest caz, endogamia face parte din definitia sociologica a castel or, constituite ca grupuri ierarhizate, bazate pe 0 apartenenta ereditara ~i care i;;i pastreaza identitatea nepermitand 34

schimburi de persoane cu alte grupuri. 0 situatie asemanatoare 0 constituie toate organizarile cu baze traditionale (cum ar fi aristocratiile), care exclud orice posibilitate de intinare a puritatii neamului ~i care pornesc de la premisele nobletei originare. Totu~i, chiar ;;i in aceste cazuri, se creeaza anumite "supape" care permit casatoriile in afara grupului. Uniunile prin care un barbat dintr-o casta inferioara se casiitore;;te eu 0 femeie din casta superioara (sau invers), schimbandu-;;i statutul social, dobandit prin ereditate pOalia numele de hipergamii ;;i iau, de cele mai multe ori, forma unui schimb aparte, a statusului pentru avere sau pentru alt tip de servicii sociale. De la criteriul inrudirii, endogamia s-a extins la ace lea ale teritorialitatii, socio-economice (ocupatie, avere), etnico-religioase sau rasiale. Pentru satele traditionale, de pilda, universul endogamic inseamna comunitatea taraneasca respectiva, apoi ;;i satele invecinate. Astazi, acela~i univers se poate Intinde, in spatiul urban, la intregul teritoriu etnic. Pentru evrei, spatiul endogamic, care initial se suprapunea peste cel etnic, coincide astazi numai cu cel religios, fiind acceptate pentru disiitorie persoane de orice etnie care au adoptat credinta ~i cultul mozaice. Exogamia este fenomenul invers fata de endogamie, cel care spargesolidaritatea grupurilor de rudenie prin impunerea casatoriilor intre palieneri apartinand unoI' grupuri de rudenie, locale, etnice etc. diferite. Regula exogamiei, a casiitoriei In afara grupului de apartenenta (sau de descendenta) se explica foarte coerent prin teoria asupra schimbului matrimonial, alegerea unui paliener dintr-un grup exterior crescand aria aliantelor ;;i a serviciilor sociale. Schimbul matrimonial exogamic leaga oamenii intre ei prin alte mijloace decat cele ale Inrudirii prin descendenta comuna ~i suprapune legaturilor naturale de rudenie legaturi artificiale sau sociale.]9 Cu cat reteaua de relatii sociale este mai larga, cu atat ea sluje;;te mai bine intereselor de aparare sau de prosperitate materiala a societatii respective. (Observam ca teoria schimbului matrimonial are la baza 0 conceptie utilitarist-materialista asupra "beneficiului social"). S-a spus ca, daca regulile de descendenta caracterizeaza raporturile dintre oameni in interiorul grupurilor de rudenie, regula exogamiei reglementeaza raporturile dintre aceste grupuri. In ciuda avantajelor functionale pe care circulatia "totala ~i continua" a femeilor Intre grupuri Ie prezinta In flexibilizarea 19 Din acest motiv, relatii1e de alianta se sustrag categoriei rudeniei biologice, in care sunt incadrate de regula. 35

~i cre~terea ariei contactelor sociale, exista totu~i multe elemente care, limiteaza aceasta circulatie. Printre aceste limite sunt de mentionat cele spatiale (distanta fizica), culturale (imposibilitatea comunicarii) sau chiar rasiale. Distinctia intre noi ~i ei, intre universul uman acceptat sau dezirabil ~i cel strain, du~manos, era operata dintotdeauna ~i a ramas operationala ~i astazi. Exogamia este limitata la marginile universului cunoscut, chiar daca uneori acestea nu depa~esc intinderea unui sat, caci, chiar ~i in interiorul unor comunitati stabile ~i unitare cum sunt cele tarane~ti, functioneaza departajari clare intre grupuri apat'ent nediferentiate Uosenii ~i susenii, cei din satul nou sau din satul vechi, ba~tina~ii ~i veneticii). Concluzia unor asemenea constatati este cea formulata de Claude Levi-Strauss, anume ca orice societate este, in acela~i timp, endogama ~i exogama. Pentru intelegerea mai buna a limitei intre spatiul permis pentru schimbul matrimonial ~i cel interzis, discutia trebuie completata cu abordarea incestului.

Incestul sau prohibirea consanguinWitii conjugale Interdictia incestului se plaseaza simetric prescriptiei exogamiei. De~i recent studiat sistematic, in cadru ~tiintific, incestul a cunoscut reglementari ~i definitii implicite in aproape toate societatile. Mai curfmd forma de reglare a raporturilor conjugale ~i familiale, in general, decat institutie in sine, incestul a starn it, in epoca modern a, interesul atat al psihologilor, cat ~i al antropologilor, biologilor sau sociologilor. Primele preocupari sistematice in ceea ce prive~te definirea ~i 0 oarecare "institutionalizare" a sa au avut insa loc in perioada de afirmare a cre~tinismului. De altfel, dupa cum yom vedea, incestul este, in general vorbind, 0 categorie ce tine mai mult de inrudirea spirituala sau mitica, deci de legaturile familiale consacrate religios, dedit de acceptiunea sa biologica sau chiar antropologica. Definitia antropologica a incestului nu poate face abstractie de reperele culturale sau sociale ale contextului acestui fenomen: "stabilirea unei legaturi conjugale ilicite intre persoane aflate intr-un raport de rudenie de sfmge sau prin alianta, intr-un grad interzis de lege" este 0 definitie suficient de generala pentru a Jasa spatiu liber variatelor formule de rezolvare a prohibitiilor conjugale specifice fiecarei societati, fiecarei culturi familiaJe. Daca exista 0 oarecare nicidecum totala - concordie in ceea ce prive~te incestul vazutca relatie conjugala intre rude Ie de gradul I (deci care fac parte, la nlndul lor, din aceea~i familie conjugala), cum ar fi legaturile dintre parinti ~i 36

copii, nu s-a stabilit, nici pe departe 0 unanimitate de pared in ceea ce prive~te un tipar general sau 0 finalitate generala a acestui tip de interdictie matrimoniala. Incestul este 0 forma conjugala prohibita, dar care se manifesta diferit la nivelul fiecarei societati concrete. Ceea ce pare sa intruneasca acordul mai multor cercetatori este esenta cultural a a definirii incestului. Sigmund Freud spunea ca "a trebuit sa devenim nonincestuo~i pentru a deveni umani", iar Claude Levi-Strauss afirma ca "prohibirea incestului este cultura insa~i". S-a sustinut indeosebi ca incestul se refera la incruci~area relatiilor in interiorul grupului familial conjugal, in forme diferite de cele recomandate ~i recunoscute social. Conform lui L. Levy-Bruhl, el nu a fost insa definit ca atare - ~i nici in vreo aM forma - de populatiile primitive. La aceste populatii, incestul este ceva care nu se intampla ~i nici nu se poate intampla, este, in cel mai rau caz, absurdul accidental, monstrum. Etimologiile tennenului ar sustine aceasta definire negativa ~i imprecisa a incestului. Astfel, incest, cuvant comun celor mai cunoscute limbi europene (engleza, franceza, spaniola, italiana) deriva din latinescul castum (pur, cast), reprezentand 0 negare a acestei stari de curatenie, de armonie. In chineza, termenul indica dezordine in relatiile sociale, avand 0 tenta socio-culturala ~i mai clara, in timp ce in indoneziana, termenul pentru incest, suprapus celui de adulter are atat 0 conotatie social-moral a, de impropriu, repugnant, cat ~i una estetica, de ceva neplacut, dizgratios. a) Teorii biologice finaliste Explicatiile care au fost formulate pentru explicarea prohibitiei incestului nu au tinut intotdeauna seama de acest context cultural. Prima categorie de intetpretari, cele mai simple ~i mai la indemana, a fost cea oferita de biologie. Conform acesteia, interzicerea incestului are ca scop prevenirea efectelor negative ale incruci~arii rudelor apropiate. Explicatia a fost criticata, de vreme ce ea atribuia tuturor societatilor 0 viziune eugenica, 0 interpretare genetic a ce nu a putut fi atinsa decat in urma progreselor ~tiintelor naturale. Pe de alta parte, chiar geneticienii atrag atentia asupra dublului efect pe care relatiile in interiorul familiei, intre rude apropiate Ie pot avea: atat consecinte negative, degenerescente (fertilitate redusa, speranta de viata limitata, slaba rezistenta la boli etc.), cat ~i pozitive (pastrarea ~i perpetuarea trasaturilor genetice pozitive, eliminarea celor negative, a celor straine). o aM explicatie a fost aceea care piasa cauzele prohibirii incestului in 37

comportamentul psihologic ~i in fiziologia umana. Conform acestor teorii, exista 0 aversiune naturala, instinctiva a oamenilor fata de asemenea relatii; cu alte cuvinte, intre cei inruditi Indeaproape nu se manifesta atractie sexuaJa. Daca asemenea aversiune sau blocaj ar exista intr-adevar inscris intre datele naturale, biologice umane, ar fi evident inutila 0 lege care sa 0 repete. b) Teorii sociologice finaliste Spre deosebire de aceasta pozitie conform careia incestul ar fi un fapt opus naturii omului, Sigmund Freud ~i unii dintre continuatorii sai considera ca toti oamenii sunt confruntati cu dorinte incestuoase, pe care ~i Ie reprima. La originea acestei porniri (denumita de medicul vienez "complexul lui Oedip") sta totu~i un fapt social negativ, uciderea tatalui, masculul cel mai batran al hom'dei, singurul care avea acces la to ate femeile, de catre fiii sai. Culpabilitatea uciderii parintelui se va opune, insa, In incon~tientul acestora, insotirii cu nevestele celui rapus, posibile mame ale fiilor sai. Teoria freudiana a fost amendata chiar de catre unii din continuatorii ~colii sale de psihanaliza. lung este printre cei care neaga existenta unui instinct al incestului, a~a cum neaga ~i existenta generala a unui imbold criminal. Ceva mai plauzibila pare a fi teoria conditionarii demografice. Deoarece oamenii primitivi traiau relativ putin (35 de ani), pubertatea era tarzie (in jurul varstei de 15 ani), fertilitatea femeilor era lil11itata de perioade lungi de alaptare ~i de alil11entatia saracacioasa, erau practic imposibile relatiile intre parinti ~i copii: la varsta cand cei din urma erau l11aturi sexual, parintii erau batrani sau deja morti. Cu timpul, institutiile rudeniei bazata pe cuplarea in afara grupului familial primar avea sa dezvolte un set de norme ~i roluri care ordonau viata comunitara. Aceste norme ~i roluri VOl' trebui protejate ulterior prin illterdictia incestului, caredevenea 0 posibilitate de luat In seama. In antropologie, continuand teOlia beneficiului social al exogamiei, a fost formulata de catre Claude Levi-Strauss ipoteza ca incestul, demers fundamental care marcheaza trecerea de la natura spre cultura, de la hoar9a spre societate, nu este dedit reflexul negativ al prescriptiei exogame. Inrudirea intre cei care sunt deja apropiati ar avea, in conceptia autornlui citat, dezavantajul de a ignora caile aliantei intergrupale. Interzicerea incestului, opunandu-se tendintelor separatiste ale consanguinitatii este conditia realizarii in exterior a schimbului de femei care atrage dupa sine afinitatea ~i cooperarea. Teoria sociologica a lui 38

Claude Levi-Strauss a ramas una dintre cele in general acceptate. Ea se bazeaza, la fel ca teoria schimbului matrimonial, pe conceptul de utilitate ~i beneficiu social. Singura rezerva care poate aparea fata de acest tip de explicatie este data de evidenta dominantei mitice a gandirii umane in primele etape ale articularii societatilor, ~i nu a celei economice sau social politice, forme care vor aparea mai tarziu. Conform acestui mod al gandirii mitice sau religioase, incestul nu este altceva decat incalcarea unor prohibitii sacre, a unei ordini date. Pastrarea interdictiei incestului nu este atat un calcul de profitabilitate social a, cat supunerea In fata imperativului acestei ordini. A~a cum reiese ~i din. schemele etimologice mai sus mentionate, incestul este generator de confuzie ~i dezordine, de perturbarea structurii grupurilor de rudenie. Asemenea adulternlui, care ameninta puritatea descendentei, incestul duce la suprapunerea rolurilor familiale, la amestecarea treptelor filiatiei, la imprecizia definitiilor legitimitatii. Am spune chiar ca reglementarea incestului se bazeaza pe intersectarea ~i chiar subordonarea principiilor matrimoniale ratiunilor pastrarii structurii corecte (dezirabile social, conform a modelului cultural general acceptat) a descendentei. Tragedia lui Sofoele, Oedip Rege, este istoria exemplara a incestului involuntar. intreaga (esaturel a piesei sta sub semnul condamnarii divine a neamului incestuos. Consecin(a pacatului este tulburarea ordinii cosmice, deopotriva cu cea sociala, aglindita in confilzia rolurilor: ,,0 nunta, nunta, / Mi-ai dat viata ~'i dandu-mi via(a, iara!ji / Ai semcmat acea saman(a :ji-ai dat lumii / Parin(i, frati cu capiii lor, femei ce sunt / Si mame !ji neveste acelora!ji copii, / Si tat ce paate fi mai rU:jinospe !zone. " (Sofoele, Oedip Rege, in traducerea lui Dan Batta). Cea mai grava pedeapsa este blestemul cazut asupra urma:jilor casatoriei incestuoase, mai cu seama asuprafiicelor: "Si cand ve(i fi ajuns la varsta-n floare a nuntii / 0, cine-ar fl, 0, cine-ar cuteza, copile, / Sa ia asupra sa rU:jinea care fi-va / Napasta alor mei :ji-a celor ce-i ve(i na!jte? / Cad ce lipse~'te-obidei voastre? Tatal vostru / A ucis pe tatal sau !ji s-a-nsurat cu muma~sa, / Cu cea ce I-a facut :ji-n pantecele-acela, / Din care s-a nascut v-a zamislit pe voi. / A:ja or sa va-nfrunte! Cine-are sa va ia? / Nici unu, niciodata, copile! Ci voi, sterpe / Si nenuntite va trebui sa lancezi(i. " 39

De altfel, cele mai puternice instante de control al legaturilor incestuoase riiman cele religioase. Religiile invoca, in afara incestului primar (intre rude de sange) forma incestului secundar, care se poate produce intre rude prin alianta. Un caz cunoscut este interdictia "celor doua surori", care se refera la casiitoria cu sora sotiei sau cu sotia fratelui. Aceasta interdictie apare, cu variante diferite, in Levitic, in Coran ~i, desigur, in cultura cre:;:tina europeana. Biserica cre~tina a motivat aceasta interdictie (care, conform canoanelor existente pana in 1983, se perpetua ~i dupa moarte - femeia vaduva nu se putea casatori cu fratele sotului decedat) prin faptul ca sotii formeaza un singur trup (una caro). Formand 0 fiinta unica, impalia~ind aceea~i substanta, consanguinii unuia devin ~i consanguinii celuilalt, fratii unuia devin ~i fratii celuilalt. Casiitoria intre cumnati devine, a~adar, casatorie incestuoasa intre frati. Pe langa interdictia referitoare la surori, mai sunt cunoscute cele care se opun raporturilor cu mama ~i fiica sau celor paralele intre mai Illulte rude (doi frati nu se pot casiitori cu doua surori). Varietatea situatiilor de incest prohibite de religie este mult mai mare decat cea reglementata de legislatiile civile, iar acesta poate fi un argument pentru esenta culturala, ~i nu biologica sau psihologica a incestului.

4.

Tipurile rudeniei: rudenia naturala, rudenia sociaIa, rudenia mitica

Am constatat ca cele doua principii de organizare a rudeniei sunt descendenta (sau solidaritatea verticaJa) ~i casatoria (sau alianta). lntre identitatea substanfialLl presupusa de legiitura de descendenta, de reproducere ~i diferenfierea Junc/ianalLl care se poate finaliza in complementaritatea conjugala (insu~i conceptul de alianta presupune 0 diferentiere prealabila a termenilor care VOl' deveni aliati, fiind diferita de solidaritate20), fraternitatea con sacra solidaritatea orizontala prin asemanare substantiala ~i functionala. Baza solidaritatii in cadrul grupurilor de rudenie 0 constituie consubstantialitatea membrilor, care poate fi biologica, dar ~i spirituala. Cu alte cuvinte, rudenia se atesta prin identitatea substantei corporale sau a celei spirituale. De~i s-ar putea crede ca, in timpuri mai vechi, oamenii se concentrau ~i se orientau preponderent pe baza observarii empirice a evidentei propriei corporalitati, 0 istorie a relatiilor familiale atesta, dimpotriva, 0 concentrare pe categorii spirituale ale rudeniei, in defavoarea neta a celor biologice. Initial, oamenii au extins rudenia dincolo de hotarul care separa lumea naturala de cea supranaturala. Oamenii erau creatii divine, mai muIt, erau descendenti ai zeilor. Existau dinastii care se originau intr-un stramo~ divin ~i care pastrau, prin endogamie, substanta aleasa a genitorului lor. Aveau loc casiitorii "mixte", hierogamii, in care pamantenii ~i zeii se nunteau ~i creaudescendente care innobilau rasa umana. Acest tip de organizare preponderent religioasa, spirituala a grupurilor familia\e constituie ceea ce denumim rudenie mitidi. Apoi, rudenia s-a concentrat pe spatiuI societatii 20 Legiltura conjllgala sall de a1iantase apropie mai curand conceptullli durkheimian de solidaritate organica, deoarece se bazeaza pe 0 completare, pe o colaborare a unoI'entitati diferite structural $ifunctional. Dimpotriva, tipul solidaritatii stabilite prin descendenta se apropie conceptului de solidaritate mecanica, prin maxima asemanare - pana la identitate - a termenilor.

40

41

profane. Familia ~i rudenia erau organizate asemenea comunitatilor Iargite, ba, de multe ori, se suprapuneau acestora (c1anurile ~i triburile). Familia era asemenea unei cetati, cuno~tea ierarhizarea rolurilor, reglementari normative proprii, sisteme de valori specifice. Ea cuprindea pe toti cei care se supuneau autoritatii conducatorilor ~i care se integrau sistemului sau, chiar daca nu aveau relatii de sange cuace~tia. Rudenia era organizata asemenea unei unitati cvasipolitice, In forme bine definite din punct de vedere social. De aceea, 0 numim rudenie sociala. Abia In ultima vreme, In ultimele doua secole, mai cu seama, rudenia a Inceput sa fie perceputa ca modalitate de relationare biologica. Progresul biologiei, dar mai cu seama al geneticii a condus spre Intelegerea aprofundata a proceselor de reproducere ~i a modului de relationare parentaIa sau conjugala din perspectiva strict naturala. Pe baza acestui tip de cunoa~tere exacta a substratului material al rudeniei ~i familiei definim rudenia naturala ca cea care include persoane intre care se stabilesc relatii naturale, de consanguinitate sau conjugale (sexuale). a) Rudenia naturala Rudenia naturala include, conform demersului teoretic inaugurat de Lewis H. Morgan (1871), consanguinitatea (existenta unoI' grupuri de rude alcatuite din totalitatea persoanelor ce au eel putin un stramo~ comun) ~i afinitatea (grupuri sau categorii de rude reunite In urma casiitoriei membrilor lor). De~i ambele sunt subsumate unoI' comportamente naturale (de reproducere, In speta), exista deosebiri Intre cele doua categorii, chiar dacaar fi sa ne referim numai la faptul ca unele pot fi reduse la legaturabiologica, corporal a, iar altele nu. Distinctia clara Intre cele doua tipuri de Inrudire care, de~i ambele subsumate rudeniei naturale, sunt re,glementate separat ~i au evolutii diferite, trebuie a~adar, mentinuta. Indeob~te, clasificarile cunoscute identifica, In scopul organizarii cunoa~terii ~tiintifice In acest domeniu, afinitatea ~i filiatia. Pe de alta parte, exista societati care nu recunosc unlll sau nici unul din cele doua modele de Inrudire naturala. Consanguinitatea se circul11scrie domeniului clasic al relatiilor parentale, avand a relatie directa cu reproducerea biologica. Ea a fost studiata In cadrul teoriilor numite "ale filiatiei" (reprezentate de studiile unor autori precum Alfred R. Radcliffe-Brown, Meyer Fortes). Apartenenta la 0 anumita colectivitate consanguina se exprima In maniera cea mai evidenta acolo unde filiatia sau descendenta define~te 42

identitati colective reciproc exclusive. Este yorba desocietatile In care functioneaza regulile descendentei uniliniare (patriliniare sau matriIiniare), conform careia apartenenta consanguinica a copiilor este determinata prin referire la doar unul din cei doi parinti. Alte societati cunosc Insa filiatia nediferentiata, biliniara sau cognatica, In care apa!tenenta la grupul de consanguinitate se transmite prin ambii parinti. In star~it, unele societati definesc comunitatile consanguine nu prin grupuri constituite de descendentii' unui aceluia~i stramo~, ci prin totalitatea persoanelor care au 0 ruda com una. Relativitatea acestor definitii dau 0 idee asupra gradului de imprecizie care apasa chiar ~i asupra unei categorii biologice aHit de concrete cum pare a fi cea de consanguinitate, dar care este supusa definitiilor culturale ale societatilor. teorie unitara pare, de aceea, dificil de construit. Astazi, problt:;,matinde a fi rezolvata cu mijloacele exacte ale ~tiintei geneticii. In vreme ce consanguinitatea sau rudenia de sange este tot mai sigur atestata prin noile practici de observatie genetica, alianta este supusa instabilitatii ~i impreciziei care rezulta din 1110bilitatea ~i diversitatea formulelor de alianta conjugala cunoscute de-a lungul timpului (ca sa nu mai punem la socoteala formele inedite de menaj experimentate sau adoptate de populatiile moderne). In istoria familiei, afinitatea ~i alianta au constituit unul din cele mai importante resorturi de organizare sociala a comunitatilor ~i au reprezentat masura capacitatii de afirmare publica a grupurilor de rudenie. Principalele modele explicative In acest domeniu au fost furnizate de teoriile aliantei, formulate de autori precum Claude Levi-Strauss, Louis Dumont, Rodney Needham. Au fost studiate regulile matrimoniale corespunzatoare schimbului matrimonial, prescriptiile ~i prohibitiile de uniune conjugala, repartitia universului social In functie de categorii complementare de consanguini ~i afini. In epoca actuala, data fiind instabilitatea familiei conjugale ~i delimitarea tot mai rigida a spatiului familialitatii de eel publ ic, al socialitatii (distinctie artificial operata), legaturile de afinitate (dintre sotie ~i familia ei ~i familia sotului, pe de o parte, sau dintre sot ~i familia lui ~i familia sotiei pe de alta parte) tind sa se estol11peze. Reteaua cOl11plexade relatii ~i roluri rezultate In url11acasatoriei (care include, pe langa legaturile primare dintre sot ~i sotie, parinte ~i copil, dintre frati ~i pe cele cu definitii mai complexe, precum legaturile dintre nora/ginere ~i soacra/socru, dintre cumnati, dintre cuscrii ~.a.) pierde din importanta In fata ratiunilor delimitarii celulei conjugale de familia extinsa.

0

43

Rudenia naturala, fie ca se refera la relatiile de sange, fie la cele conjugale (cu derivatele lor), se bazeaza pe constrangeri evidente ~i, ca atare, naturale, cum ar fi concepti a bisexuaJa (care implica un tennen matern ~i unul patern) sau reproducerea biologica. Cel mult, ea mai poate Iua in considerare anumite contexte sociale specifice, cum sunt cele care reglementeaza excluderea sistematica a unor parteneri sexuali, adica incestul. Inrudirea nu este, insa, numai expresia unor legaturi naturale. Integrate unor sisteme conceptuale, culturale deosebite, relatiile de rudenie reprezinta, inainte de toate, 0 realitate sociala ~i culturaJa, care poate fi abordata din diferite unghiuri, intre care Ie deta~am pe eel social-normativ ~i pe cel mitico-simbolic. b) Rudenia socialii Rudenia sociala denume~te un tip special de relatii de tip familial, care nu se intemeiaza pe legaturi de sange sau de afinitate, dar al caror rost poate fi, in mai mare masura chiar decat in cazul rudeniei biologice sau naturale, solidarizarea unei comunitati. Menirea sa principala este de a integra social, prin subordonarea la un set social de prescriptii, membrii pe care ii include. Aceasta integrare poate implica, dar poate face ~i abstractie de inrudirea naturala a celor pu~i in relatie. De~i se poate crede ca, pentru reglementarea formelor rudeniei sociale a fost nevoie de 0 evolutie mai indelungata a socialului. lucrurile nu stau neaparat astfel. Societatile in care rudenia spirituala functioneaza sunt cele traditionale, ~are pastreaza cadre stravechi de definire a solidaritatii ~i socialitatii. In anumite cazuri, rudenia sociala este reglementata legal cu mare rigoare, putand fi definita drept rudenie legalii. Cea mai bine cunoscuta forma de rudenie sociala ~i legala totodata este adoptia, consacrata ~i reglementatajuridic inca din antichitate. Adoptia inseamna integrarea in grupul de filiatie a unui membru care nu face parte din grupul de rudenie biologica (de consanguinitate). De regula, se practica in cazul parintilor lipsiti de mo~tenitori, dar ~i in situatia in care mo~tenitorii naturali se dovedesc nepotriviti cu sarcina preluarii patrimoniului ~i sunt, din acest motiv, repudiati sau dezmo~teniti. Adoptia este unul din resorturile principale de functionare ~i reglare a descendentei. Importanta ei cre~te odata cu semnificatia sociala acordata familiei ~i grupului de filiatie care instante identitare primare. Dimpotriva, importanta aEioptiei scade 0 data cu atentia pe care societatea 0 acorda descendentei. In reglementarea 44

sociaJa a adoptiei se are in vedere, de aceea, succesiunea, adica transmiterea patrimoniului de la parinti spre succesori. Esenta adoptiei consta in aceea ca urma~ului adoptat i se confera, pe langa responsabilitatea patrimoniaJa, identitatea patronimica a parintelui adoptiv. De aceea, esentja! este ro~ul)parintelui social, adica al tatalui. Preluam termenul de parmte soctal- sau legal pentru a desemna responsabilitatea integrarii socia Ie a copilului, dincolo de cea a asigurarii existentei lui biologice. In cele mai multe societati, cel care avea sarcina acestei integrari, acestei recunoa~teri a descendentului de catre comunitatea largita era tatal. In societatile cu descendenta matriliniara, adoptia este un caz mult mai rar, din pricina coincidentei dintre parintele social ~i cel biologic. Cu alte cuvinte, adoptia ,este legatura dintre parintii sociali ~i descendentii lor recunoscuti. In societatile moderne, in care descendenta ~i succesiunea patrimoniala au pierdut mult din importanta pe care 0 aveau, ea tinde sa capete un aspect pur legal, limitandu-se la a reglementa temporar relatiile dintre parintii adoptivi ~i copiii adoptati. Un alt tip de rudenie sociaHi - nelegala, adica nereglementata prin coduri de Iegi scrise - este rudenia spiritualii. Definita, de obicei, tot ca 0 relatie de tip conventional, ceea ce 0 apropie formei legale, rudenia spirituala corespunde altui tip de criterii, anume cele reprezentate in plan social de simboluti. Rudenia spirituala instituie ~i con sacra in cadrul comunitatii legaturi de tip familial intre persoane intre care nu exista relatii de consanguinitate. Recunoa~terea sociaJa a acestor legaturi nu este impusa prin lege, ci prin cutuma ~i prin anumite simboluri sociale. Pentru ca simbolurile imbraca adesea haina ritualurilor, preferam denumirea de rudenie spiritual a, ce face trimitere la formula inrudirii religioase, tara a se suprapune, insa, peste aceasta, dupa cum yom vedea in continuare. Forma cea mai cunoscuta a acestui tip de legatura familiala este institutia na~'iei. Asemenea adoptiei, na~ia este substitutul pur social (sau spiritual) al unei relatii de filiatie; na~ii tuteleaza 0 casatorie nu pentru a se ingriji doar de cei doi soti, ci mai ales de fiii acestora. Un 21 Astazi, acceptiunea calitatii de parinte social este construita in opozitie cu aceea de parinte biologic - ~i ne referim mai cu seama la cazurile mamelor sociale, 0 adevarata institutie de asistenta publica, remunerata ~i profesionalizata. Anterior acestei acceptiuni, rolul de parinte social nu se opunea ~i nici macaI' nu se diferentia foarte precis de cel natural, avand aceea~i indreptatire ~i acelea~i functii fata de cre~terea copiilor.

45

copil este botezat de na~i, adidi este integrat, prin ace~tia, unui alt grup social ~i de rudenie, similar familiei - grupul religios. Numirea, adica identificarea sociala a copilului nou-nascut a fost dintotdeauna unul din momentele cele mai importante in viata individului. EI consacra, de fapt, adevarata na~tere, cea prin care copilul este integrat unei comunitati, unei culturi anume, este conformat unei identitati sociale - ~i evident familiale - aparte. OdaHi cu primirea numelui incepe existenta efectiva, ca persoana, a individului. In cele mai multe cazuri se face 0 distinctie clara intre numele dat copilului inainte de botez - un nume generic, adesea secret, necunoscut uneori niei chiar de mama - ~i numele de botez. Riturile de acordare a numelui, asimilate de catre antropologi riturilor de integrare, se materializeaza in cazul botezului cre~tin, de pilda, prin scaldatul simbolic al copilului (lustratio). Acest simbol traduce separarea de lumea dinainte, profana sau impura, ~i integrarea noului nascut in lumea curata, luminata. De aceasta "mica mantuire" sunt responsabili na~ii. Pe langa parintii biologici, copilul dobande~te protectia superioara a unoI' membri de frunte ai grupului de rudenie extins. Intre na~i ~i fini se instituie 0 legatura la fel de trainica precum aceea dintre parinti ~i fii. Ea va fi sprijinita ~i reglementata printr-un set de drepturi ~i obligatii, de servicii ~i contraservicii care fac parte din sistemul de nonne al colectivitatii respective. Conform lui Henri Stahl, care a cercetat indeaproape "relatia spirituala din na~ie" in cadrul cercetarii monografice din Dragu~, "na~ul nu este numai 0 persoana care apare, cu un anumit 1'01ritual, la un botez sau 0 cununie, ci 0 persoana legata statornic de 0 serie de acte rituale, care formeaza intre ele un sistem. ( ... ) Na~ia capata deci un caracter de relatie permanenta care leaga doua grupe familiale intre ele, iar sistemul de rudenie spirituala izvorat din na~ie ajunge sa reglementeze sfere cu mult mai largi ~i cu totul altfel decM cum prevad canoanele biserice~ti, cu privire la botez ~i la cununie."n Daca se mai intampla ca na~ia - sau mo~itul, 0 alta reJatie importanta in familia romaneasca traditionala - sa se suprapuna uneori peste relatii de consanguinitate mai apropiate sau mai indepartate, alte forme de inrudire spirituala sunt cu totul lipsite de asemenea suport natural, de~i, prin ritualudle de consacrare, il mimeaza. FraJiile de cruce, infratirea sau insuratirea, confreriile de tineri stabilite pe criterii 22 Vezi Rudenia spirituala din na~'ie fa Dragu:j, in "Sociologie romaneasca", anull, nr. 7-9,1936.

46

de exclusivism sexual se realizeaza in interiorul claselor de varsta. Ele imprumuta trasaturi ale rudeniei biologice, de vreme ce fartatii se supuneau unoI' ritualuri de amestecare a sangelui, a substantei ingerate (prin comensualitate, consumul comun de mancare ~i bautura, prin care se realiza uniformitatea substantiala) sau, macaI', prin schimbul de daturi - alimente, obiecte de uz personal (podoabe, imbracaminte, atme), gesturi. Conform lui Arnold van Gennep, prin aceste schimburi se realizeaza un transfer de personalitate, simbolizat in alaturarea fiziea sau acoperirea cu aceea~i haina sau panza. Schimbul de sange are, conform antropologului citat, aceea~i semnificatie cu schimbul unei parti din imbracaminte, al unui inel sau al unui juramant. Transferul nu are, insa, ca scop, substituirea a doua individualitati distincte, ci are, ca toate formulele de consacrare a rudeniei, un sens integrator. "Fratii" sau "surorile" nu i~i pastreaza personalitatile distincte, chiar daca "schimbate" intre ele, ci preiau, toti, 0 personalitate comuna, asimilata tipului identitar dominant, arhetipului uman (~i divin. totodata, cad, de cele mai multe ori, acest model era de provenienta sau de inspiratie divina) al carui model structureaza grupul respectiv. Un alt tip deosebit de inrudire social a, ate stat in dreptul cutumiar romanesc, de pilda, dar ~i in alte societati tarane~ti sunt cele care se raporteaza la specificul ocupatiilor ~i proprietatii rurale: fraJia de mo,}'ie, in civilizatiile agrare, ~i biiciile de rand, in civilizatiile pastorale. Fratia de mo~ie se bazeaza pe comunitatea de proprietate. Pamantul sau mo~ia, in acceptiunea de "pam ant mo~tenit de la un mo~", are semnificatia comunitatii de origine a unui grup familial (a spita de neam intemeiata prin descendenta din acela~i stramo~) ~i cansacra, in acest sens, comunitatea de pasesie asupra pamantului, tradusa prin formula cansacrata de Henri Stahl ca praprietate devalma~a. In ab~tea devalma~a, puterea de stapanire a unui om era data de puterea lui de munca, masurata prin suprafata pe care a putea curata sau pe care a cuprindea prin "aruncatul cu securea". lntavara~irile agricale fie intareau a legiltura de rudenie preexistenta, fie stabileau asemenea legaturi intre persaane care nu -raceau parte din acela;;i neam, fiind intiiriteprin zapise ari prin confirmarea martarilar sau a preatilor. Fratia de ma~ie, na~ia de ma;;ie sau cuscria de ma;;ie sunt tipuri de coaperare care se refereau la schimbul de servicii (intrajutorare) in activitati specifice cum ar fi curatatul padurii, destelenitul sau gunoitul ogarului. Numele sub care erau cunoscute asemenea schimburi de servicii sunt: sambra (sambria), invaiaJa, insatire, ortacieetc. Fratiile i [ r

Jt-----

47

se puteau lega, in functie de caracterul muncilor care urmau a fi impartite, pe miri~te, pe ogor sau pe islaz sau, in functie de sezonul desm~urarii acestor munci, se incheiau tovara~ii de primavara, de vara sau de toamna. In anumite cazuri, fratia de mo~;je avea ca scop punerea in comun a averii - a pamantului in primul rand - care se transmitea in conformitate cu regulile de mo~tenire aplicate fratilor adevarati. In societatile pastorale, unul dintre principiile dreptului cutumiar era principiul legiiturilor apropia~e, de sange sau alianta intre proprietarii de turme ~i cei de mo~ii. In cazul inexistentei unei asemenea legiituri, ea trebuia suplinita de 0 inrudire conventionala. Adesea, intre proprietarii de turme din pastorituJ sedentar, functionau "baciile de rand" sau impartirea responsabilitatii in conducerea stanei ~i supravegherea turmelor. c) Rudenia mitica Anterior fata de formele rituaJizate sau legale ale rudeniei sociale ~i inaintea atestarii ~tiintifice a criteriilor rudeniei biologice a existat ~i s-a manifestat ca mod de structurare a societatii umane un alt tip de inrudire, rudenia mitica. Rudenia mitica este prima perceptie a identiUitii substantiale in cadrlll grupurilor umane ~i totodata eea care atesta cea mai nobila forma de consubstantialitate: inrlldirea avea la baza legatura intre oameni dar ~i dintre ace~tia ;;i zei, prin imparta~irea substantei divine. Aceasta consacrare a omului - saeralitate a fiintei umane - este cea care sta la originea sentimentului primar al solidaritatii organice23. Solidaritatea primitiva i;;i avea temeiul in asemanarea fizica a indivizilor. Conform acestei perceptii imediate, cel dintai ,?riteriu de structurare a grupurilor sociale pare a fi fost eel sexual. In virtutea asemanarilor anatomice, femeile constituiau un grup distinct de acela al barbatilor. Aceasta identitate anatomica era inteleasa ca descendenta 23 Dam aici acestei expresii un sens cu totul opus celui pe care i-I atribuie Emile Durkheim. in sistemul durkheimian, solidaritatea organica era cea care se realiza pe masura ce indivizii se diferen!iau ~i apareau premisele colaborarii intre specializari diferite; solidaritatea definita prin asemanarea indivizilor, cum este cea la carene referim in discutia de fata, era numita de Durkheim mecanica. lndraznim sa rasturnam terme~ii clasici, dat fiind ca ne referim la rudenie ~i la solidaritatea intemeiata pe descendenta com una, chiar daca este mitica. 48

comllna dintr-un prototip mitic original'. Astfel, toate femeile societatilor primitive descindeau din aceea;;i stramoa;;a mitica, iar barbatii erau toti reproducerile unui aceluia;;i stramo;;. Identici fiind, solidaritatea insemna chiar consubstantialitatea lor, avand natura organica. Chiar ;;i in sistemul formelor elementare ale gandirii religioase (studiate ;;i interpretate de Emile Durkheim), sistemul organizarii totem ice presupunea inrudirea tuturor membrilor unei comunitati cu spiritul totemic prin descendenta. Membrii clanului erau fiii zeului, iar relatia de consubstantial itate presupusa de descendenta se reafirma, in rastimpuri consacrate, prin consumarea totemului, adica prin ingerarea substantei originare a zeului parinte. 0 interpretare sociologidi a acestuisistem de filiatie mitica releva 0 anumita structura a acestor societati preponderent religioase, a~ezand la baza explicarii socialului relatia fraterna, insa nu pe cea de consanguinitate, ci fraternitatea miticiL Biologia se supune, in aceasta ordine de intelegere a lumii, mitologiei, a;;a cum a mcut-o multe mii de ani. Socialitatea este forma pe care 0 imbraca in planul comportamentelor ;;i atitudinilor concrete reprezentarea colectiva a identitiltii tuturor membrilor unei societati, in virtutea descendentei sau originii comune. Despre sistemul de gandire durkheimist s-a spus, in randuri repetate, ca este unul sociologist, care absolutizeaza, a~adar, in interpretarea umanului, dimensiunea sociala. Socialul nll este, insa, ~i nu poate fi separat de cultural, antropologie, istoric, economic, psihologic etc., intrucat el tine de datul fundamental al existentei umane, al1L1Inecon~tiinta unei comunitati - in sensu I unei existente comune - inerente manifestarii umanului ca atare. Solidaritatea ~i sociabilitatea se manifesta nu numai in planul coexistentei, al suprapunerii ~i interactiunii celor care convietuiesc, ci ;;i in planul ceJor care se continua. Prin descendenta, suntem solidari cu inainta~ii ~i cu urma~ii no;;tri. 0 fiinta umana extrasa din societatea convietuitorilor ei inca de la na~tere24 nu poate inceta de a fi umana ~i nici sociala, caci, de~i sustrasa soJidaritatii coexistentei, ea nu se poate sustrage solidaritatii descendente. Neintegrata societatii timpului sail, ea este integrata - chiar ~i numai genetic - unei societati verticale, ce 0 include alihuri de ascendentii ;;i de descendentii sai. In lumina principiului dublei sociaJitati - orizontale ~i verticale~i a intaietatiisistemului rudeniei mitice asupra celei biologice yom intelege de ce raporturile care structureaza, din punct de vedere sociologic, 24

Vezi cazurile copiilor salbatici, crescu!i in afara oricarui contact uman. 49

grupurile de rudenie sunt, In prim\!1 rand, cele de ascendenta ~i descendenta ~i nu cele conjugale. lnaintea stabilirii unoI' linii de descendenta biologiea, umana, au existat liniile de descendenta mitica: primii oameni sunt creatii divine, sunt c6pii sau reproduceri ai zeilor Intemeietori. Ei sunt, astfel, datori sa conserve aceasta legi'itura de descendenta divina, ~i tocmai aceasta este cauza ~i finalitatea care stau la baza casatoriei, ca institutie de legitimare a descendentei. Confreriile, adiea fratiile spirituale extinse, erau supuse protectiei unei divinitati care devenea antecesorul, parintele ezoteric al tuturor membrilor cetei. Ele se subsumeazii tipului rudeniei mitice, mai degraba decat celei sociale, Intrucat au 0 {)ermanentii raportare la substratul divin, mitologic al organiziirii 101'.25 Asemenea organizare pe baza indistinctiei Intre membrii grupului ~i totodatii pe baza exclusivitatii grupului respectiv (erau admi~i numai 0 anumitii categorie de membri, mai cu seamii tineri nedisiitoriti, lipsiti de alte tipuri de legiituri familiale -In special de cele conjugale -, gata sa se dedice In Intregime rudeniei spirituale fraterne) se Intalne~te mai ales In cazul organ iziirilor militare sau paramilitare (ordine cavalere~ti, cete de luptatori etc.). in socieNitile tradition ale, principala resursa a securitatii ~'i, deci. grupul cu cea mai mare valoGl'e pentru asigurarea protec(iei comunitare erau tinerii razboinici. Organiza{i in grupuri in care nu se accedea decat prin initiere, slujind unor divin ita(i cu evidente atribute de agresivitate, supunandu-se unor canoane stricte, menite sa-i fereasca de contagiunea cu pGl'tea slaM, pa~nidi a vietii (in care intrau femeile ,'ji cop iii, adicci via(a familiata) :ji sa-i familiarizeze cu duritatea traiului razboinic, tinerii duceau 0 existenla deosebita de a celorlalli membri ai comunita{ii. Renunfand, in mare masura, la viafa familialci corljugata sau doar amanand cascitoria, ei se integrau grupului de rudenie al confreriei. Astfel este:ji cazul "cetelor" feciore~ti din satul romanesc, care pastreaza urmele ancestrale ale organizarii de confrerie: cetele de colindatori dar mai cu seamacele cu caracter clar 25 In timp ce fratiile de cruce, de pilda, dqi putemic ritualizate ~i ele, nu mai pastreaza referinte explicite la un model divin pe care il reinstaureaza respectivul ritual. Cel mult, juramintele sau blestemele cu care se garanteaza transcendent soliditatea legaturii pot aminti de originea lor.ca ritual religios. 50

razboinic, pre cum calu~arii sau junii bra:joveni. Specificul acestor obiceiuri, acestor mistere la care nu accedeau dedit cei cu 0 foarte buna pregatire fizica ~i care initial nu numai ca exclude au, de buna seama, participarea feminina, ci impuneau castitatea participanfilor, ne sprijina la formularea ipotezei ca ace~·tia erau ale~i dintre tinerii necasatorifi. Ele nu includeau, lucru important, toti tinerii satului, a~'a cum se intampla cu ceata fecioreasca, tot 0 organizare cu caracter paramilitar, dar care era supusa autoritaJii sfatului Mtranilor; in cetele junilor sau calu,'jarilor nu accedeau decat cei care aveau calitaJi fizice ,'jimorale deosebite :ji, mai ales, cei care erau iniliali in misterul cultic - al zeului cabalin, Calu~ul, in primul caz sau al zeului lycantrop, Cateaua, in cazuljunilor bra~ovenP6. De aici caracterul de confrerie secreta cu cm"acter militar, caci atat calul, cat :ji lupul sunt, dupa cum am vazut, divinita(i zoomorfe protectoare ale razboinicilor. Cele doua obiceiuri au a structura asemanatoare de desfa.'jurare :ji chiar un timp apropiat: calu:jarii i:ji venereazci zeul in saptamana Rusaliilor, la 50 de zile dupa Pa~te, iar junii, de~i intregullor ceremonial se desfa~oara astazi intre Blagove~tenie ~'i Duminica Tom ii, obi~nuiau sa conduca ob:jtea pe muntele Postavarul in Ziua Rusaliilor, unde a:jteptau rasaritul soarelui. La acel ceas, toJi aruncau cu ce aveau in mana spre soare, pentru a goni "varcolacii,,27. Si un ritual §i celalalt se leaga, a:jadar, ~'ide cultul soarelui. Accederea la tainele acestor dou(l confrerii se face numai dupa depunerea unui juramant in condifii ezoterice, in locuri consacrate, nici acum deplin cunoscutede neiniJiati. Jurdmantul membrilor cetelor se face numai dupd aparifia divinitdfii ~i este primit de substitutul sau reprezentantul acesteia, vataful sau Mutu/. Zeul protector al confreriei mai este fntruchipat, simbolic, 26 Astazi nu se mai pastreaza decat amintirea jocului Catelei, care avea loc noaptea, in casa vatafului ~i in care junii se dezbracau pana la brau ~i se bateau cu ciomegele. Dupaaprecierea lui Alexandru Surdu, dansul era legat de retragerea solomonarului in pe~tera sa subterana, iar dezbracarea rapida era legata de lepadarea ma~tilor in care erau transfigurati. (apud. V. OItean, Junii bra,Joveni ,Ji troitele lor din Scheii Bra,Jovului, Editura Semne, Bucure~ti, 2000, ~. 93-94). _7 V. Oltean, op. cit., p. 16-17.

de steai8, obiect rilualic cu mare indirditura sacra, aidoma vechilor stdlpi totemici, care, pe toata durata obiceiului, nu avea voie sa fie inclinat. Caderea sau prabu!jirea steagului era sinonima cu prabu!jirea sau moartea divinitalii. Calu$arii mai pastreaza, ca efigie a zeului cabalin, Ciocul Calu,~ului, descris de 1011 Ghinoiu astfel: "Ciocul Calu!jului este un ciudat totem facut de Mut sau Vataf dintr-un lemn rasucit sau cioplit informcl de cioc ~'igat de pasare de balta, de cap $i gat de cal, de cap de lup, de bot de caine $i cap de om, imbracat intr-o piele de iepure, impreuna cu diferite plante de leac"29. Aceasta divinitate avea putere deplina asupra celor care 0 slujeau $i care ii incredinlau sufletele lor, caci masura calu$arilor, luata pe fire de ala, era .fie insemnata pe prajina steagului, fie purtata in traista de Mut. Inilierea feciorilor se facea prin mimarea trecerii in spa!iul sacru, fie prin aruncarea "in !ol ", la inal!imi impresionante, in cazuljunilor bl'a~'oveni, sau prin "Sclritul Ccllu~'ului" sau trecerea pe sub steagul Ccllu$ului de ccltreceatafeciorilor-cai, ccllu~'arii, care, cu aceastd ocazie, i$i iau nume sacre, de cai: Cal, Ccllucean, Cdlut etc. 30 Ie~'irea lor din aceastcl ipostazd se fdcea odatcl cu savdr,}'irea ceremonialului funerar de ingropal'e a divinitdtii moarte: ingropatul vatafului sau spartul Ccllu~'ului. Caracterul militar al acestor cete nu este dat numai de prC!filul divinitcljii protectoare, ci $i de fapte cu mult mai evidente. Feciorii ~'i pclrdsesc casele !ji locuiesc in com un, mdndnccl impreuncl, dorm laolaltd, in regim cazon, ca "Scl preintdmpine pericolul catastrofal al impurificdrii sacrului prin atingerea de jemei"3!, dar ~'ipentru prezervarea virilitcljii, asemenea tinerilor luptcltori din societdfile antice $i medievale. Ei se supun fclrd a cdrti vdtafului ales $i oriee abatere de la poruncile acestuia este sanc!ionatcl cu asprime, prin pedepse corporale dureroase. Cdlu$arii sunt inarmati cu sabii de lemn, cu bete (bate), iar divinitatea veneratd, intruchipatcl de cel mai misterios personaj 28

evidenta.

al cetei, Mutul, poate avea chiar arc cu sclgep, topor sau garbaci, arlna periculoasd a celui obi$nuit sd mane caii. La rdndul lor, junii, toti cdlare pe cai voinici, au, ca armcl specificcl, buzduganul, pe care il arunccl in sus, .incercand apoi sd il prindcl in mdnd, intr-o intrecere voiniceascd de mclsurare a puterii. Jocurile in hord incheiatcl (la ccllu$ari) sau neincheiatcl (lajunii bra$oveni), in care mi!jcdrile acrobatice, care dovedesc curajul, mcliestria $i forla fizicd a executantilor, se fmpletesc cu aldturarea in forma/iuni compacte a jldcdilor sunt, de asemenea, indicii pentru caracterul inifial rclzboinic al acestor ritualuri.

Ne amintim de stindardul dacie, draco, a carui conota!ie totemic a era

29 Ion Ghinoiu, Obiceiul'i popula~e de peste an. Dictional', Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucure~ti, 1997, p. 44. ~o Idem, p. 39.. 31 Idem, p. 40. 52

53

5. Evolutia istoridi a familiei. Forme de organizare familiala in epoca preistoridi

Preistoria - era familiei universale Cele trei varste ale epocii preistorice sunt cele in care se a~eaza bazele mitice ale organizarilor familiale. Acum se nasc marile sisteme de reprezentari sociale ~i se precizeaza rolurile sexuale. Paleolitic. De aceasta epoca se leaga descoperirea unOf a~ezari de forma dreptunghiulara, impartite in doua jumatati ~i avand inventare care tradeaza repartitia lor pe sexe, incaperea din dreapta fiind rezervata barbatilor, iar cea din stanga femeilor. Din acest specific al locuirii, interpretabil ca proiectie spatiala a structurii familiale, precum ~i prin interpretarea simbolica a un or reprezentari miticoreligioase (idoli feminini, in locuinta femeilor sau masculini, in cea a barbatilor), s-au tras doua concluzii principale: una este cea a complementaritatii valorilor masculine ~i feminine in aceasta epoca, iar cealalta se refera la existenta unor menaje poligamice (convietuirea unui grup de barbati cu un grup de femei). A~adar, este epoca de aur a convietuirii - de~i separate - a zodiilor femininlmasculin, in care se precizeaza forma elementara a solidaritatii umane, anume cea sexuala. Nu putem vorbi inca de preponderenta social a a unuia dintre cei doi actori conjugali ~i nici de familie ca uniune de cuplu sau ca sistem ereditar, succesional. Poligamia presupune cre~terea in comun a copiilor ~i 0 reproducere "comunista" a grupului, asemanatoare celei propuse de Platon. Astfel, competitia masculina este redusa ~i cooperarea cetelor de vanatori este asigurata. Mezolitic. Este epoca in care familia se 1arge~te dincolo de hotarele vietii ~i mortii. Apare ideea descendentei viilor din morti, prin fecundarea femeilor de spiritele celor defuncti ~i mo~tenirea trupurilor (este prima reprezentare a reincarnarii). Fiecare nou nascut este astfel 54

intruparea unui stramo~ mitic. Conform lui Emile Durkheim, numarul sufletelor "alocate" unui trib (unui grup familial sau clan) este fix; na~terile trebuie sa echilibreze numarul mortilor. Cultul stramo~i1or incepe sa se impuna ca ~i cult familial ~i de clan. Ca ~i in paleolitic, rudenia atinge proportii cosmice, caci obiectele sacre (arbori, stanci, animale) sunt pastratoare ale sufletelor sau divinitati in sine. Neolitic. Este cel mai important interval inaintea antichitatii. Are loc revolutia agrara, cand, pentru prima data, pamantul este cultivat ~i animalele sunt domesticite. Cultivarea solului revine femeilor care, ca ~i acesta, cunosc taina germinatiei ~i a na~terii (aparent, tara aportul barbatului). Este era matriarhatului, in care femeia, oficianta a cultului pamantului fecund (Zeita Mama primordiala), devine inti:iia putere in plan social ~i familial. Fertilitatea femeilor, ca ~i a Zeitei Mame, era independenta de virilitatea masculina (partenogeneza); se credea ca pruncul patrunde direct in pantecul femeii in urma atingerii unui obiect sau animal din spatiul inconjurator. Parintele nu este tata al copiilor sai decat in sens social, nu ~i biologic.32 EI asigura, cel mult, integrarea ~i securitatea copiilor, tara a diferentia foarte clar intre proprii descendenti ~i cei ai altora. Tatal legitima, din punct de vedere social, copiii, prin ritualuri care aveau toate caracteristicile adoptiunii. Putem, astfel, accepta ipoteza inexistentei sentimentului de procreator biologic al parintilor. Paternitatea era un concept anterior ~i superior acceptiei sale biologice, moderne. Din punct de vedere substantialist, oamenii erau, a~adar, legati intre ei numai prin mame, ceea ce poate anunta 0 anumita precaritate a organizatiei familiale, insa numai din punct de vedere biologic. Caci, din perspectiva rudeniei mitice, ei sunt oameni aiunui anum it loc, crescuti, inainte de a ajunge in pantecul matern, in pamant, in ape, in stanci, solidari in virtutea acestei filiatii cosmice.

32 Mircea E1iade, Istoria ideilor :ji credintelor religioase, vol. I, Editura $tiintifidl, Bucure~ti, 1991.

55

6. Modele de organizare a rudeniei. Institutia rudeniei mitice la indo-europeni

Tiparul familiei europene i~i are originea in vechiul sistem al rudeniei indo-europene. Studierea structurilor indo-europene de rudenie nu se poate face tara cunoa~terea termenilor indo-europeni care desemneaza principalele grade ~i functii familiale. Emile Benveniste, ilustru lingvist ~i filolog, remarca faptul ca termenii indo~europeni referitori la inrudire se afla printre cei mai statornici ~i mai bine stabiliti in cadrullimbilor vechi, de vreme ce sunt reprezentati in mai to ate limbile. Studiul lingvistic a fost completat de cel etnologic ~i antropologic in conturarea unor teorii asupra structurilor familiale sau de rudenie indo-europene. Concluziile lingvi~tilor ~i antropologilor preocupati de investigarea aeestor structuri sunt ca, pe de 0 parte, structura familiei, schitata prin mijlocirea vocabularului veehi, este aceea a lInei societati patriarhale intemeiata pe filiatia patriliniara ~i inchegand tiparul familiei mari (care mai supravietuie~te in societatile traditionale, razboinice sau tarane~ti33). Structura clasiea a acestui grup familial este fixata de un strabun In jurlll caruia se grupeazatoti coboratorii sai de sex barbatesc, eu familiile lor restranse. Pe de aM parte, termenii indo-europeni care descriu relatiile de rudenie se refera mai ales la barbat, iar cei care privesc femeia sunt putini la numar, nesiguri ~i cu forme adesea sehimbatoare. Astfel, eel mai important termen, cel in jurul earuia se construie~te un Intreg sistem de rudenie, este cel de tatel. Eehivaientul indo-european al cuvantului tata era pater (skr. pitar, gr. pater, got. fadar), a carui utilizare dominanta era aceea mitologica. Jupiter, conducatorul marelui panteon grec, este un nume proven it dintr-o designanti'i familiala, anume Dyes Pater sau Zeus Pater. Acest termen nu se referea In primul rand la descendenta fizica, biologica, ei are sens

56

33

Vezi wdruga sarbeasca, studiata I'n sociologie din secolul al XIX-lea.

cultural, social, ilustrat, dupa cum am aratat, in plan mitologic. De la sensul de "intemeietor, civilizator" al lui pater a plecat familia termenilor patrius (forma adjectivaIa care se refera la ceea ce tine de lumea tatalui), patria (Ioc stramo~esc, patrie), care desemneaza spatiul cultural, social, aflat sub jurisdictia tatalui (nu au existat, de pilda, derivati asemanatori de la mater). Pentru a desemna sensul familial al descendentei exista termenul aUa (gr. aUa, got. aUa, v. s1.otici), forma care a dat In limbile vedica, greaca, latina ~i romana cuvantul tata, formula de adresare copilareasca, afectuoasa. Sensul acestui term en era de "tata care hrane~te, care cre~te" copilu\. Societatile care nu au cunoscut sensul termenului pater nu au avut niciodata 0 mitologie dominata de un zeu tata (ex.: dificultatea melanezienilor in a asimila cre~tinismul, de a con cepe divinitatea ca pe un Zeu- Tata), nu au cunoscut niciodata organizarea de tip patriarha\. Pentru mama, indo-europenii foloseau mater (skr. matar, gr. meter, v. s1. mati) care i~i avea, de asemenea, un corespondent familiar - ~i familial - in anna (gr. annis, lat. anna). Aceasta dualitate poate sluji ipoteza ca a existat ~i 0 ipostaza mitologica materna (asemenea celei paterne, patriarhale), insa cu mult mai veche ~i aproape ~tearsa in vocabularul indo-european. Un alt argument in acest sens ar fi termenul cu care erau desemnati in greaca fratii - adelph6s sau homogasterios - literal co-uterini. Fratia era garantata de provenienta nu din acela~i tata, ci din acela~i pantece matern, ceea ce tradeaza 0 filiatie straveche dominant matriliniara. Dupa cum am mentionat deja, mater nu cun~a~te derivati echivalenti celor de patrius sau patria. Conform lui Emile Benveniste, exista, totu~i, cel putin un tip de derivare comun celor doua functiuni familiale, anume cel format in -monium, care se asociaza mai ales tennenilor cu sens juridic. Matrimonium, In acest context, insemna literal "starea legala de mater", a~a cum patrimonium desemna, din punct de vedere juridic, proprietatea familiala, transmisibila de la tata la fiu. Nu exista nici 0 similitudine intre cele doua constructii, ci 0 diferenta fundamentaIa: daca patrimoniu se referea la 0 realitate sociala, juridica, formala, matrimoniu se circumscria vietii familiale riguros delimitata, mai exact trecerii femeii de la statutul de fecioara la cel de mama. Ulterior, in limbileromanice (printre care, evident, ~i romana), matrimonium a capatat intelesul general de "casatorie". o alta categorie importanta era aceea a fraternitatii (baza solidaritatii orizontale, a generatiilor convietuitoare). Fratii (IE bhrater, 57

skr. bhratar, gr. frater, lat. frater, got. brothar) nu erau neaparat cobonltori din aceea~i parinti, ci cei Intrecare exista 0 Inrudire ~nistica, descendenti dintr-un stramo~ mitic comun (un zeu tata). Inainte de a atesta 0 stare sau 0 evidenta biologica, fraternitatea a Insemnat 0 stare sociala, spiritual-culturaJa, un statut social derivat din apartenenta la 0 fratrie.34 Rolul biologic al tataJui fiind dominat de rolul sau social, nu este de mirare ca descendenta dintr-un tata comun era 0 trasatura mai degraba spirituala dedit biologica. Numai pentru descendentii aceleia~i mame era evidentiata apropierea materiala, biologica Intre frati. De aceea, In comunitatile religioase, care se bazeaza pe descendenta dintr-un tata mitic, 0 divinitate masculina, a fost preluat modelul fratiei spirituale dintre membri. Pentru sora exista un termen generic (IE swesor - skr. svasor, lat. soror, got. swistar, v. s1. sest~a).' care desellll1a, indistinct, t?ate ~~mei~e ~upului de apartenenta ~l care reunea un tennen al unel relatll soelale-- (swe-) cu un element lingvistic arhaic ce denumea femininul (-sor). In cadrul acestor grupuri de rudenie largi, principiu] dominant era acela al endogamiei. Fratele bunicii era, In general, acela~i cu tata] tatalui, ceea ce denota obiceiul casatoriei Intre veri. Numai casatoria Intre veri, care suprapune tatal tatalui eu fratele mamei mamei, expliea suprapunerea avus-avunculus, adiea a denominativului pentru bunic eu eel pentru unehi, sau eoincidenta Intre nepotul de unehi ~i eel de bunie (ambii denumiti eu termenul nepos, In romana, nepot)36. 0 ilustrare fidela a aeestui principiu al endogamiei, adiea a] suprapunerilor lingvistiee In diseutie gasim In romane~te, unde mo§ inseallll1a atat "strabun", "bunic", cat ~i "unchi" ~i unde, de asemenea, nu exista distinetie lingvistiea Intre nepot (de bunic) ~i nepot (de unehi). Re]atia privilegiata Intre unehi ~i nepot, ~i mai eu seama aeeea dintre bunic ~i nepot, atestata la popoarele euro-asiatiee dar ~i ]a populatiile africane sau indo-amerieane, reprezinta reluarea eiclului rudeniei, atestarea finala a descendentei. 34 Tn greaca, se Tacea distinctia neta Intre categorii]e biologica ~i sociala de fratie; astfel, pentru "membrul unei fratrii" a fost pastrat phrater, iar pentru "frate]e de sange" a fost alcatuit un nou term en, adelphos ("nascut din ace]a~i pantece"). Tn latina, pentm fr~tele de sange se foloseafrater germanus sau, pur ~i simplu, germanus. (Vezi Emile Benveniste, op. cit., p. 181-183). 35 Relatia sociala ]a care se refera acest termen este, se pare, una de colaborare, de ~lianta (inclusiv familiala), de Inrudire, de prietenie. 36 Vezi Emile Benveniste, "Principiul exogamiei ~i aplicatiile sa]e", in Vocabularul institu{iilor indo-europene, Editura Paideia, Bucure~ti, 1999. 58

Intr-un asemenea sistem, intalnit i)'ial alte populatii dedit indo-europenii, este Wior de imaginat ca aetivitati/e de ere§tere §i de edueare a eopiilor aveau loe in eadrul grupuri/or sexuale, de femei, pana la 0 anumita varsta, de bCirbati, odata depa§it pragul eopi/ariei. Cereetarile unoI' antropologi amerieani (Lewis H Morgan) asupra triburilor de iroehezi au aratat ea eei eare sunt naseuti din doi frati sau din doua surori i§i spun "frati", in vreme ee naseutii din 0 sora §i unfrate i!ji spun" veri". Aeest fapt atesta inea 0 data anterioritatea §i importanta mai mare a solidaritatii sexuale in fata eelei de sange; aeeasta intaietate a apartenentei la grupuri omogene sexual despartea fratele de sora §i sotul de sotie, integrandu-i in grupuri separate. Dovada este §i faptul ea fratele mamei §i sora tatalui aveau statute diferite de eele ale parintilor. Cereetarile antropologiee din Africa de Sud eu aratat ea sora tatalui este ruda eea mai respeetata §i mai aseultata; in multe eazuri, nepotul trebuie sa se eomporte fata de sora tatalui eu mai mult respect ehiar deeat fata de tata. De asemenea, el trebuie sa fie foarte respeetuos eu sora sa §i sa nU-i)'ipermita!amiliaritatifata de ea, mai ales daea ii este inferior ea varsta. In eeea ee if prive§te pe unehiul dupa mama, el avea 0 relatie eomplementara fata de eea a tatalui eu fiul surorii sale. Daea tatal era sever, rolul unehiului era de aft bland; invers, blandetea tatalui era eompensata de un eomportament mai dur din partea fratelui mamei. In anumite triburi, fratele mamei avea 0 autoritate mai mare deeat tatal, avand ehiar put ere de viata §i de moarte asupra nepoti/or. In eeea ee prive~te easatoria, nu exista, In sistemul indo-european, 0 reeunoa~tere ]ingvistica a acestei institutii, care s-a precizat mult mai tarziu. Casatoria era 0 actiune, nu 0 institutie In sine. Ca actiune, implica doi termeni specializati: barbatul ~i femeia. Pentru barbat - ~i starile corespondente aeestuia - au fost atestati termeni verbaJi, iar pentru femeie, termeni nomina]i. Partea maseulina este, a~adar, conform acestor eonstruetii lingvistice, cea care aetioneaza, partea dinamica, In vreme ee termenii feminini sunt cei care identifiea actiunea suportata de femeie. Barbatu] "I~i ia sotie", iar aceasta actiune a sa este numitii, In indo-europeana, wedh. In latina va aparea un nou verb cu ace]a~i sens, anume ducere - respectiv uxorum ducere (a lua in casatorie). Tatal fetei - sau, in Jipsa acestuia, fratele ei - 0 59

incredinteaza mirelui: nuptum dare. Cat despre participarea feminina la actul dinamic al disatoriei, savar~it intre barbatii familiei sale de origine ~i sot, ea nu este redata de nici un verb. Latinescul nubere (luarea valului ritualic de pe cre~tetul sotiei) este mai degraba un verb poetic; uzuale raman cele deja mentionate. Femeia este a~adar, conform acestor argumente lingvistice37, obiectul pasiv, care nu initiaza ~i nu Indepline~te nici 0 actiune, care da consistenta - nominal a ~i substantiala - actiunii savar~ite de barbat. Ea materializeaza initiativa acestuia prin schimbarea statutului sau, de la conditia de tanara fata la starea legala de mater (term en cu conotatie juridica). Barbatul, cel care este partea dinamica a casatoriei, nu sufera 0 schimbare fundamental a de statut. De aceea, el este important ca factor declan~ator, dar mai putin ca factor de materializare a casatoriei. In cele din urma, consumarea casiltoriei, adica procrearea, se va desavar~i ~i va deveni evidenta prin femeie. Expresiile actuale din limbile europene pentru casatorie sunt, toate, creatii secundare: franceza - mariage (sau engleza - marrige) sunt derivate ale latinescului maritus, care desemna pe cel care avea 0 mari, adica 0 fata tanara, de maritat, sau 0 tanara sotie. In indo-iranica, marya Insemna barbat tanar, aprig, curajos, luptator; ca termen colectiv, el desemna 0 intreaga clasa de tineri razboinici. In greaca ~i latina, cuvantul s-a specializat pentru sensul de "fata tanara". ~i in alte limbi avem acceptiuni derivate ale casiltoriei: in german a, ehe inseamna lege, accentuand caracterul normativ al relatiei; termenul rusesc brak inseamn~ "a lua", adica a imbogati neamul cu un capital reproductiv pretios. In romana, casatorie are ca radacina casa, locul de Intemeiere a unei familii, proiectia spatial a a acesteia.

37

60

Pentrumai l11uIte referinte,vezi EmileBenveniste,op. cit., Carteaa II-a.

7. Familia antidi in Grecia si Roma. Modelul familiei-cetate '

Familia extinsa a societatii antice. Structura grupurilor de {udenie In antichitate, familia desemna, dupa Fustel de Coulanges, grupul de oameni adunati In jurul vetrei sau in jurul mormintelor neamului. Este 0 definitie spatiala, dar care se refera la 0 spatialitate sacra, intrucat atat vatra sau altarul casnic, cat ~i mormintele erau locuri sacre. Herodot sau Plutarh au folosit, in scrierile lor, in lac de termenul familie pe acela de casa sau camin (greaca - epistion, ceea ce se afla langa 0 vatra sacra). Vechii greci cuno~teau patru nivele de rudenie: fratria (phrater), c1anul aristocratic (genos), rudenia (anchisteis) ~i locuinta (oikos). Fratria ~i clanul grupau familiile care i~i revendicau inrudire comuna ~i drepturi ereditare comune (in special religioase, adica tinerea cultului acelora~i divinitati protectoare familiale38). Rudeniile (anchisteis) includeau legaturile de sange pana la verii de gradul 11; acesta era cadrul in care era posibila mo~tenirea. Familia romana era 0 unitate economica integrata unui sistem de rudenie patriliniar, condus de unul sau mai multi ~efi, In care ereditatea masculina avea intaietate. Nivelele organizarii familiale erau reprezentate de gentes/curii/triburi. Ginta era forma largita a familiei antice, care avea un cult particular, sarbatori religioase deosebite de ale altor familii, un altar propriu ~i mormant pentru strabuni. Membrii sai puteau prelua, unii de la altii, mo~teniri1e, la fel ca in rudenia greaca (anchisteis). Solidaritatea intre membrii gintilor se baza pe responsabilitatea comuna ~i pe supunerea fata de un ~ef,pater familias, care cumula functiile de magistrat, preot al cultului familial ~i comandant militar. La gred, conducatorul grupului de rudenie se numea arhonte. Un grup de rudenie 38

Vezi referirile anterioare asupra rudeniei mitice. 61

(gens) avea drepturi proprietare funciare comune (care inc1udeau mormintele), care se transmiteau in interiorul gintei, responsabilitate juridica sau sociaIa comuna39, identitate comuna. Obiceiul de a fi numit dupa numele tatalui (sau identitatea patronimica) dateaza tot din aceasta epoca a gintilor. Original', patronimul era numele comun tuturor membrilor unei gens, numele stramo~ului mitic, intemeietor al neamului. Rudenia era, in societatea romana, de doua tipuri: agnatic a ~i cognatica. Distinctia era tacuta de descendenta patriliniara com una, care indrituia numai relatiile agnatice. Acestea se definesc prin legatura dintre persoanele aflate - sau care s-ar fi putut afla - sub puterea comuna a unui singur pater familias ;;i include sotia, copiii, nepotii de fii (nu ~i de fiice), fratii ~i descendentii de frati (nu ~i de surori), precum ~i gentilii, adica fiii naturali nelegitimi, care pastrau, totu~i, un statut deosebit de al celorlalti membri. Cogna1iunea desemna filiatia nediferentiata (atM patriliniara, dit ~i matriliniara) Iegatura dintre cei care, de~i au un parinte comun, nu se mai afla sub autoritatea morala a aceluia~i pater familias, cum ar fi, de pilda, Iegatura dintre frati ;;i surorile casatorite sau dintre descendentii acestora. Termenul de familie, de;;i va Incepe a fi folosit In acceptiunea actuala muIt mai Hirziu, In epoca medievala, deriva din cuvfmtuI Iatin famulus, care denumea servitorii, cei care slujeau in casa. La romani, termenul familia a cunoscut mai multe sensuri distincte: initial, dupa cum am vazut, eI desemna totalitatea sclavilor aflati In stapanirea cuiva; prin extindere, a ajuns sa denumeasca un grup de persoane aflate sub ascuItarea unui conducator, precum ~i totalitatea bunurilor de care acesta putea dispune40• Paterfamilias capata, a~adar, conotatia unui conducator al unui grup de oameni ;;i a unui proprietar, a unui stapan de bunuri. Puterea - observam, de natura sociala sau politica pe care pater familias 0 avea asupra bunurilor ;;i persoanelor era desemnata printr-un singur termen, manus, al carui sens original' Un membru al unci familii care saviir~ea0 crima pedepsita de legile ceta!ii, era 'insotit la tribunal de toti membrii gintii sale; niciodata ace~tia nu puteau depune marturie 'impotriva lui, indiferent de aversiunile personale. Judecata cetatii, publica, era 'insa dublata de tribunalul familial, al carui magistrat era conducatorul grupului. 40 Este forma ini!iala de definire a familiei ca forma de proprietate. Asupra acestui extrem de interesant subiect vezi mai jos, Functia economidi 39

afamiliei -Proprietateafamiliala 62

(p. 177-182).

indica faptul ca romanii nu taceau distinctie Intre familie ca forma de convietuire sociala ;;i familie ca forma de proprietate. Mai tarziu, manus a ajuns sa desemneze inclusiv puterea legitima pe care sotul 0 avea asupra sotiei. Treptat, puterea lui pater familias s-a specializat pe trei dimensiuni, care nu s-au manifestat distinct, ci in cadrul aceleia~i structuri comune familiale: 1) patria potestas era autoritatea absoluta a tatalui asupra descendentilor; 2) dominica potestas reprezenta autoritatea asupra sclavilor, a carei manifestare avea forme foarte asemanatoare cu patria potestas; 3) dominium reprezenta stapanirea asupra bunurilor, proprietatea inalienabiIa (spre deosebirede bona, care se referea la posesiunea asupra bunurilor ce puteau fi instrainate, expropriate).

Patria potestas

o particularitate cu totul deosebita a legii romane era aceea care supunea fii, puberi sau casatoriti, autoritatii tatiilui, pan a in momentul decesului acestuia. Pater familias pana la moarte, tatal era judecatorul natural al fiilor ;;i fiicelor sale, avand dreptul de a-i condamna la moarte printr-o sentinta particulara41• Fiii nu deveneau conducatori de familie, nu puteau semna contracte, nu puteau elibera sc1avi atata timp cand tatal era In vi~ta. De asemenea, tot ceea ce ca~tigau sau mo;;teneau, revenea acestuia. In schimb, putea primi, pI'in bunavointa patriarhului, o alocatie de care dispuneau liberi (peculiu). Aceasta dependenta economica total a de conducatorul familiei ii apropia pe fiii legitimi de conditia sclavilor. Din pricina acestei servituti, n ici nu puteau face cariera publica tara autorizatia parintelui, caci chiar daca In virtutea nobilei lor stirpe erau ale~i senatori, cheltuielile presupuse de exercitare a acestei functii trebuiau neaparat sustinute din averea familiala. Legatura de descendenta ca temei al familiei Descendenta selectiva san adoptia

antice.

Dupa stabilizarea structurilor de rudenie, in epoca marii migratii indo-europene, a antichitatii greco-romane, familia i~i va preciza profilul public, eminamente social. Nici in aceasta epoca nu se ajunge la dominatia structurilor biologice in cadrul familiei. Legaturile familiale erau consacrate inca din punct de vedere cultural, religios (in Antichitate 41 Ultimelecazuri s-au 'inregistrat'intimpul lui Augustus, primul 'imparat roman (27 i. Hr. - 14 d. Hr.).

63

cre~te ~i se structureaza in forme maistabile cultul stramo~ilor), social - ~i doar subsidiar biologic. Chiar ~i na~terea nu este inca translata in acceptiunea sa biologista, ci este un fapt preponderent social. Copiii sunt primiti in cetate ~i in neam numai daca au sustinerea familiala, acordata de conducatorul familiei. Nascuti de mame, ei sunt depu~i de moa~e pe pamant42• De acolo, ei pot fi ridicati de tata sau nu. In primul caz; cel fericit, nou nascutii sunt admi~i ca fi} legitimi in familia tatalui ~i, deci, i~i au viitorul asigurat in cetate. In al doilea caz, cand nu primesc consacrarea paterna, ei VOl'fi expu~i la intrarea casei sau, in vase de pam ant, in locurile publice. De aici ii putea lua oricine; soarta care Ii se rezerva in mod obi~nuit era aceea a cre~terii ~i vinderii lor ulterioare de catre negustorii de sclavi. De regula, copiii expu~i nu erau totu~i, rodul iubirii matrimoniale legitime; de cele mai multe ori, ei erau bastarzi, conceputi de capul familiei cu sclavele caseL sau de matroana in timpul vreunei absente indelungate a sOfului. De altfel, in Tmperiul Roman contraceptia era 0 practica frecventa. Numarul optim de urma~i, in familiile nobiliare, era unul sau doi. Plinius scria ca, odata ce apare ~i al doilea copil, parintele trebuie sa se gandeasca la un ginere sau 0 nora cu avere, pentru ca nimeni nu vroia sa imparta mo~tenirea. Totu~i, interesul cetatii mentinea 0 natalitate ridicata in randul cetatenilor: mamele care na~teau trei copii beneficiau de anumite privilegii legale ~i se considera ca i~i mcusera datoria fata de cetate. A~adar, odata nascuti, copiii trebuiau adaptati de conducatarul grupului pentru a face parte legitim a din familie. Faptul social, tradus ritual, cutumiar sau juridic in prevederile de adoptie primeaza ciaI' in fata faptului biologic43. In general, voce a sangelui era acaperita de ratiunea pastrarii patrimoniului familial, de primatul numelui de familie. Fiii naturali sau ilegitimi nu aveau decM putine ~anse de a fi recunoscuti de tati; ei purtau numele mamelor ~i emu exclu~i de la ma~tenire. In schimb, 0 practica frecventa era adoptiunea sau descendenta selectiva. Un capil erau dat in adaptie chiar de catre proprii parinti, pentru a i se asigura un viitor mai bun, a cariera Vechi ritual ce trimite la credintele neolitice ale maternitatii primorA'" •• ' •• diale a4?amantului. . Acesta este un argument III spnjlllul demersulm 1m EmIle Durkhelm de interpretare a formelor familiale prin studierea eutumelor, moravurilor §i dreptului, ea practiei comune §i constante in toate conduitele individuale, singurele ee pot da seama asupra esentei stabile a institutiei familiei. 64

prestigioasa. De partea cealaIta, parintii mra copii sau care, din diferite motive, i~i dezmo~tenisera proprii fii, doreau sa adopte tineri ai carol' talente, demne de a duce fala familiei adoptive in Senatul cetatii, sa justifice investitia de avere mcuta. Cel mai celebru exemplu este, poate, cel allui Octavianus, fiul adoptiv allui Cezar, devenit apoi, la randul sau, Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus, primul imparat al Romei. Acest prim at al apartenentei legitime la a ramura patronimica, justificabil pI'in criteriul selectarii celor mai buni cetateni (criteriul cetatii), face anumiti autari sa se pronunte dezaprobator asupra familiei antice ca lipsita de fundament natural. Nu putem reduce, totu~i, intelegerea familiei doar la afectivitatea cu baza genetica. Dimpotriva, dincolo de a constitui doar a institutie de natura bialogica, asemenea spetelor animale, familia este, in primul rand, ~i in Antichitate,o institutie sociaJa, culturala, religioasa, a carei impOlianta a egala, de multe ori, pe aceea a cetatii. De altfel, complexitatea relatiilor dinastice a influentat pana tarziu, in Evul Mediu, structura socieHitii globale. Ceea ce noua ni se pare nenatural, era firesc intr-o epoca in care natura se supunea moralei in virtutea unui idealism moral superior, iar familia era unul dintre principalii exponenti ~i responsabili de pastrarea acestui idealism.44

Cuplul conjugal. Casatoria ca instrument de obtinere a descendentei legitime Fata de relatia de descendenta, de paternitate sau de filiatie, relatia conjugaJa pastreaza un rang secundar ~i in Antichitate. La anticii greci sau romani, casataria insa~i, inainte de a fi a institutie in sine, constituia 0 indatorire civica ~i familiala; ea este una din numeraasele hotarari dinastice pe care trebuie sa Ie ia un nabil. Casatoria este instrumentul prin care se realizeaza legatura intre ascendenti ~i descendenti ~i nu are decat impartanta derivata din slujirea acestui scap. Femeia, devenita nubila inca de la 12 ani (cand barbatii incepeau

42

44 Lucrurile nu s-au complicat din antichitate pana la noi, ei, dimpotriva, s-au simplieat, uneori exeesiv. Abandonarea dimensiunii moralitatii ideale in favoarea unor curente precum pozitivismul, materialismul sau naturalismul se poate interpreta ~i ca 0 asumare a uno I' limitari spirituale ee ne plaseaza pe 0 pozitie net inferioara celei ocupate de vechile sisteme de morala, antic a sau cre~tina. 65

sa i se adreseze cu "doamna" - domina, kyria), era considerata 0 natura inferioara celei a barbatului. Legea lui Manu spune ca"Femeia, In timpul copiUiriei, depinde de tatal ei; In timpul tiheretii, de sotu1 ei; daca-i moare sotul, de fiii sai; daca nu are fii, de rudele apropiate ale sotului; caci 0 femeie nu trebuie niciodata sa se conduca dupa bunul ei plac,,4s. In casiltorie, ea se desparte definitiv de familia de origine prin initierea religioasa Intr-o alta forma de cult46 ~i prin supunerea cvasitotal a autoritatii sotului. Dupa cum am amintit, puterea conduciltorului familiei asupra sotiei sale era desemnata, la romani, prin termenul manus, preluat de jurisconsultii lor. De~i multi comentatori fac din acest termen dovada supunerii femeii In fata fortei fizice a barbatului, este mai probabil ca aceasta supunere sa se datoreze, ca Intreg dreptul privat, credintei adanc Inradacinate In superioritatea barbatului. De altfel, de~i casatoria 0 face pe femeie supusa sotului ei, ea Ii confera, In acela~i timp, cea mai Inalta demnitate la care putea aspira, anume aceea de sotie, mater familias, matroana, pe care 0 poate pierde daca W pierde sotu!. Morala casnica recomanda ascultare sotiei ~i putere de comanda sotului, dar ~i respect reciproc. Cei doi nu sunt persoane legate prin sentimente sau interese particulare, ci Impart 0 responsabilitate care ii depa~e~te pe fiecare In parte. Atat sotul cat ~i sotia reprezinta cate un statut important In structura familiala, cate un sacerdotiu chiar. Ei poarta acela~i titlu In familie: pater familias - mater familias la romani, oikodesp6tes - oikodispoina la greci, grihapati ~i grihapatni la hindu~i. Acela~i principiu al legaturii de statut familiala este sugerata ~i In formula pe care 0 rostea femeia romana la casatorie: Ubi tu Caius, ego Caia (unde e~ti tu Caius, eu sunt Caia)47. EI este conducatorul cultului, iar ea este executantul unui mare numar de ritualuri, mai ales al celor care privesc religia casnica. Religia nu acorda femeii un rang egal cu al sotului sau, ea nu este stapana vetrei sacre la care sluje~te. Ea nu detine religia prin na~tere, ci delegat; este initiata In cultul domestic al familiei sotului prin casatorie. Nu ii poate reprezenta Legile lui Manu, V, p. 147-148. Initiere foarte asemanatoare ritualurilor de botez ale religiilor pub lice. Pentru amanunte, vezi mai jos, Functia de reproducere a familiei sau reproducerea biologier, a societiitii - Ciisiitoria (p. 147-153). 47 Fustel de Coulanges, Cetatea anticii, vol. I, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1984, p. 141. 66 45

46

1.~[1

pe stramo~i, Intrucat nu descinde din ei ~i ea Insa~i nu va deveni un stramo~. Totu~i, sotia I~i are propriul sau domeniu ~i drepturi specifice. Unde nu exista sotie, nu exista nici urma~i, iar cultul casnic este insuficient ~i incomplet. Conform lui Plutarh, la romani prezenta sotiei este atat de necesara In savar~irea ritualurilor sacrificiale Incat un preot I~i poate pierde sacerdotiul ramanand vaduv. Cu toate acestea, ea nu era oprimata Intr-o cariera matrimoniala tara cale de Intoarcere, caci nu erau rare cazurile In care sotia divorta spre a se recasatori (caz In care I~i recapilta zestrea) sau savar~ea adulter. Gre~eala ei era, tocmai prin prisma inferioritatii conditiei sale morale, imputata slabiciunii barbatului, care a perm is adulterului sa pilteze viata publica a cetatii48. Adulterul era, de altfel, una din cele mai grele crime care se puteau comite Impotriva familiei. Semnificatia sa nu consta In IncaIcarea fidelitatii afective a sotilor, ci In pericolul Intinarii descendentei prin na~terea de fii bastarzi, descendenti ai altui tata, care, netacand parte din grupul agnatic (lntemeiat de descendenta patriliniara) supus lui pater familias, riscau sa pangareasca religia familiala ~i cultul stramo~ilor. lata de ce legile antichitatii greco-Iatine dadeau tatalui dreptul de a nu recunoa~te copilul, de a-~i judeca sotia ~i de a pedepsi adulterul chiar prin moarte. Mai mult decat dreptul, sotul avea obligatia morala fata de neam ~i fata de cetate sa nu lase nepedepsita 0 asemenea fapta, chiar daca sanctiunea se putea limita la repudierea vinovatei.

Familia de dincolo de moarte. A1ti membri ai familiei: sclavii, libertii ~i clientii Familia antici'i, In care primordiala era legatura de ascendenta (dependenta totala, biologica, sociala, identitara, economica de parinte) ~ultiva cu precadere relatia cu mortii neamului, cu familia de dincolo. In continuitate cu extensia dincolo de moarte a familiei mezolitice ~i, mai ales, neolitice exista convingerea ca stramo~ii fac, In continuare, parte din familia de care au tinut. Prezenta lor era fizica, pentru ca ei 48 In Iliada lui Homer, de pilda, slabiciunea evidenta a Iui Menelaos, la~itatea lui manifesta in timpul razboiului troian, pare a fi unul din motive Ie pentru care Elena cedeaza planului ilicit allui Paris. El nu schiteaza insa nici o tentativa de a raspunde sau de a pedepsi gre~eala femeii. Neamul sau va suferi, de aceea, prin omorarea fratelui sau, Agamemnon de catre sotia acestuia, Cliternnestra, sora Elenei ~i prin declan~area dramei orestiene. 67

erau ingropati in proprietatea familialii, in apropierea domiciliului familial (pana dind, la Roma sau in marile ceUiti s-a interzis, din motive de igiena publica, ingroparea mortilor in incinta cetatii ~i s-au proiectat cimitire comune), dar era mai ales resimtita in plan miticoreligios, dici spiritele parintilor morti deveneau semidivinitati protectoare sau, dimpotriva, razbuni'itoare, in functie de de~otamentul cu care urma~ii in viata Ie respectau sau Ie neglijau cultul. In coerenta cu vechile credinte neolitice, stramo~ii erau cei responsabili de fecunditatea femeilor, dimpului, vite1or. Fustel de Coulanges descrie astfel vecinatatea in care traiau viii (;'imortii aceleia:ji familii: "in afam easei, pe dimpia invecinata, se ajla un mormant. Este cea de-a doua locuinta a familiei. Aici se odihnesc la un loc mai multe generatii de strabuni; moartea nu i-a desparld. in aceasta a doua exi;t~nla, ei ram an impreuna (;'icontinua saformeze 0 familie unda. Intre cei vii §i mortii familiei nu-i decat aqeasta distanta, de ca{iva pa§i, ce desparte casa de mormant. In anumite zile, cei vii se aduna langa strabunii lor. Le aduc pranzul funebru, Ie varsa pe mormant lapte §i vin, depun pdijituri (;'ifruete sau ard pentru ei earnea unei vietime. in sehimbul aces tor ofrande Ie eel' sa-i ocroteasea; if denumese zeii lor (;'i Ie eel' sa fad; astfel ea roadele eampului sa fie imbel§ugate, easa injloritoare, inimile pline de virtute". 49 Pe langa membrii naturali ai familiei (ascendenti, in viata sau morti, ~i descendentii naturaJi sau adoptati), in familia antica mai intrau alte trei categorii: sclavii, libertii ~i clientii. In familiile antice sclavii intrau printr-un ritual ce seman a in mare masura cu cel de adoptie sau de casatorieso. Din momentul integrarii intr-un neam, sclavul asista la acela~i cult cu toti ceilalti membri, iar zeii familiei i~i intindeau puterea protectoare ~i asupra lui. De~i avand, ca ~i femeile, 0 natura inferioara, sau tocmai pentru acest motiv, el va fi iubit ~i ocrotit ~i va avea un loc rezervat in cimitirul familial; sufletul sclavilor este Fustel de Coulanges, op. eit., p. 63. Tot Fustel de Coulanges descrie ciudatul ritual prin care sc1avul intra in familie: ,,1 se spunea sa se apropie de vatra sacra; era pus in prezenta divinitatii casnice; i se turna pe cap apa lustrala; in sfiir~it, selavul impartea cu familia ciiteva turte ~i fructe." (op. eit., p. 161). 68

lipsit de autonomie, ei au nevoie de un indrumator. Sclavia presupune, a~adar, legatura pe viata ~i pe moarte cu familia stapanului, dar, in acela~i timp, ea garanteaza ~i existenta unui statut stabil, a unui forme de apartenenta. Eliberarea nu despartea sclavii de familiile pe care Ie slujeau, caci ar fi fost 0 impietate ca, odata initiati unui cult, sa il abandoneze. Acest lueru nu se putea face fad a atrage mania ~i razbunarea divinitatilor. Fostul sclav devenea libert, ~i era dator sa pastreze legatura cu familia fostului stapan, acum patron, chiar numai in mod simbolic, prin aducerea periodica a omagiilor (obsequium). El va pastra numele familiei. Clientii, autoproclamati ca atare, sunt oameni liberi (sau Iiberti), ce se pun, de buna voie, sub protectia unei familii ilustre. Ei i~i aduc zilnic salutul patronului, in schimbul unui baqi~ simbolic sau unor recompense mult mai substantiale. Clientela se structureaza ierarhic, in functie de statutele membrilor ei, care puteau fi poeti sau arti~ti (Juvenal, Martial), oameni de afaceri, aspiranti la 0 cariera politica etc. Astfel, pater familias prime~te in casa 0 parte semnificativa a cetatii, asupra careia exercita 0 autoritate moralii. De altfel, puterea publica sau politica era, in antichitate, aceea~i cu autoritatea familiala. Multa vreme, in Roma, indatoririle fata de clienti VOl' fi mai importante dedit cele fata de cognati (rude prin alianta). Familia este extinsa la dimensiunile ceti'itii. Cetatea este, in spiritul ~i normele organizarii sale, reprezentata in cadrul familiei. Acelea~i valori domina cele doua tipuri de organizari, inca indistincte. Intre spatiul public ~i spatiul familial este 0 continuitate al dirui garant este pater familias, conducatorul politic al familiei ~i conducatorul moral al cetatii. Aceasta coerenta intre spatiul familial ~i cel public nu se va mai regasi de aici inainte in istoria familiei.

49

50

69

8.

Patriarhalismul familial si , manifestarea sa ritualica.. Cultul stramosilor ,

Dupa cum am subliniat deja, familia depa~ea cu mult, in formele sale traditionale, importanta ~i aria sociala pe careJe detine in prezent. Dadi in perioada preistorica familia s~ suprapunea, intr-o mare masura, cu forma de societatea existenta (hoarda, clan, trib, ginta etc.), in Antichitate ~i chiar la inceputurile Evului Mediu, pfma la definitivarea intluentei cre~tine in ceea ce prive~te impunerea nucleului conjugal ca baza a familiei, descendenta sau filiatia era cea care extindea granitele familiale - pe baza criteriului originii eomune - atilt pe orizontala celor din aceea~i generatie sau din generatii apropiate, cat ~i pe verticala spite10r de neam, incluzand nl;! numai membrii in viata ei ~i - mai ales, uneori - pe cei morti. In cadrul familiilor extinse, familia patriarhala ocupa un loc distinct datorita orientarii specifice a legaturii primordiale a filiatiei: aeeasta acorda cea mai mare importanta antecesorilqr, nu suceesorilor, nici largirii grupului de rudenie con generational. In cadrul acestor familii, definitorie este exercitarea autoritatii tradition ale a tatalui nu numai asupra fiilor ~i fiicelor s~le biologice, ci ~i asupra celorlalti membri ai grupului de rudenie. Intemeietorii, aseendentii, eei care au inaugurat 0 filiatie nobila (de multe ori revendicata din vreo divinitate) sunt cei in jurul earora se artieuleaza familia patriarhala. Ea este, de aceea, strans legata de eultul stramo~ilor mitici ~i se bazeaza, ca mod de eontinuitate ~i de formare a spitei de neam, pe criteriile deseendentei spirituale, a rudeniei mitiee - ~i abia secundar pe acelea ale inrudirii biologiee.

Cultul stramo~ilor ~i importanta lui in organizarile £amiliale patrilinare Cultul stramo~ilor este alteeva deeat cultul mortilor. Daca, de pilda, occidentul cre~tin i~i cinste~te mortii (dintre care unii, sanctifieati, pot deveni obiect de cult), asta nu inseamna ca defunctii intervin in vreun fel in viata celor vii, ca aee~tia ii invoca pentru a-I implica in 70

existenta lor. In schimb, in societatile care cunosc cultul stramo~ilor, ace~tia se constituie ea 0 autoritate divina, care i~i judeca descendentii in functie de capacitatea aeestora de a pastra ordinea data a lucrurilor. Nu toti cei care mol' devin stramo~i. Doar mortii care devin obiect al veneratiei eelor rama~i in viata, care inaugureaza un cult sau se integreazaunei forme de cultinchinata lor pot fi considerati ca atare. In numeroase societati, cercetarile antropologice audescris aeeasta transformare a mortilor in stramo~i ca avand doua etape, a~a cum arata practica dublei inmormantari: prima este eonsacrata ingrijirii cadavrului ~i poate deschide 0 perioada nefasta, in timpul careia spiritul celui raposat se manifesta rauvoitor fata de eei rama~i in viata; cea de-a doua, con stand in ritualuri speeifiee care sugereaza integrarea raposatului in grupul stramo~ilor, este cea care marcheaza metamorfoza aeestui spirit in divinitate. Pentru grupul de rudenie, stramo~ul este 0 fiinta sacra, la care trebuie sa se raporteze in actiunile cele mai importante intreprinse ~i care trebuie onorata (venerata) prin ritualuri specifice, care au dubla menire de a nu-i atrage razbunarea (in cazul abandonarii cultului, a tulburarii puritatii descendentei sale etc.) ~i de a-I solicita interventia binemciitoare sau protectia. Dupa cum am mentionat, "adoptarea" unui stramo~ sau pozitia pe 0 ocupa in cadrul unui grup de rudenie poate sa fie definita printr-o relatie genealogica reala cu de1'cendentii sai, sau printr-o genealogie simbolica, mitologica, fictiva. In primul caz, cultul prive~te 0 unitate familiala mica, de multe ori 0 singura unitate domestica; in al doilea caz, cand este yorba despre stramo~ii mitici, ei sunt revendicati ca fondatori de structuri de rudenie largite, ginti, clanuri, triburi sau grupuri etnice. De cele mai multe ori figuri transcendente, stramo~ii mitici pot fi identificati cu anumite animale totemice (cum este cazul triburilor australiene sau indo-amerieane), eu eroi (oameni cu destine ~i calitati exceptionale care, datorita meritelor lor au fost divinizati) sau chiar cu zei. Adesea, insa, intre stramo~ii "naturali", cei apropiati ~i stramo~ii mitici exista 0 legatura bazata pe continuitatea gene alogica, ce tine cont atilt de istoria recenta a neamului, cat ~i de originea aeestuia, printr-o raportare permanentii la scenariul intemeierii sale. Opinia antroplogilor moderni este ca, de fapt, descendentii sunt cei care "il fac" pe stramo~, astfel incat, la moarte, existenta unei descendente este singura eonditie care poate garanta transformarea defunctului in stramo~. Crearea unei descendente este, insa, una din cele mai de seama - daea nu chiar cea mai importanta - din datoriile pe care stramo~ii Ie impun unna~ilor. Stingerea neamului este cea mai 71

mare nenorocire Intrucat presupune stingerea cultului; totu~i, dadi oprirea succesiunii este vina urma~ilor, pastrarea ei este meritul stramo~ilor. Este impropriu, a~adar, ~i Impotriva oricarei logici sa vedem In succesori pe adevaratii creatori ai neamului; ei VOl' deveni astfel numai prin metamorfozarea, la randullor, In stramo~i. in lumea antica, familia se compunea din unul sau mai multe nuclee care includeau tati, mame, copii ~i sclavi. Autoritatea ii revenea tatalui sau celui mai biHran membru. Totu~i, el era numai reprezentantul, "delegatul", purtatoruJ unei puteri care Ii era conferita de dincolo de sine, de dincolo de existenta sa lumeasca limitata. Puterea pe care 0 avea asupra celorlalti (de viata ~i de moarte) avea conotatie sacra ~i nu se justifica prin meritele sau. calitatile sale personale. Adevarata sursa a autoritatii sale era zeuJ suveran al religiei casnice, pe care grecii 11 invocau prin vatra sfiinta (estia despoina), iar romanii prin Lar familiae pater (Land, tatal familiei). Acesta nu era, de cele mai multe ori, decat un stramo~ mitic, Intemeietorul In plan sacru al neamului respectiv, un zeu, un semizeu sau un erou divinizat. Inainte de a fi conducatorul neamului de aici, patriarhul era succesorul strihl1o~ilor mitici ~i viitorul stramo~. EI trebuia sa slujeasca ~i sa vegheze ca cei de aici sa. nu coboare sub demnitatea antecesorilor. EI era cel care raspundea de slujirea focului sacru, era pontiful religiei neamului. Dupa cum am mai amintit, dincolo de rolul sau de "procreator" (in sens social ~i religios mai mult decat in sens biologic), termenul de tata desemneaza un titlu ierarhic, 0 functie social a; echivalentul sau este acela de patriarh ("cel mai batran tata"), pozitie care reune~te rolurile de magistrat suprem, conducator militar, rege ~i preot. Fustel de Coulanges descrie astfel exercitarea acestei din urma functii a patriarhului, pe care el 0 vede ca cea mai importanta in cadrul familiei antice: in toate ceremoniile religioase el este cel ce indepline~te cea mai inaltafunctie; taie animalul pentru sacrificiu; gura sa roste.Jte formula de ruga ce trebuie sa atraga asupra sa ~'i asupra a lor sai protectia zeilor. Familia ~i cultul continua prin el; el reprezinta prin sine insu~i intregul ~ir al descendentilor. Cultul casnic se bazeaza pe el; aproape c-ar putea spune precum hindusul: Eu sunt Zeul. Cand va veni moartea, el vafi 0 .fiinta divina pe care urma~ii 0 VOl' invoca? 51

72

Fustel de Coulanges, op. cit., p. 126.

Modelul societatii patriarhale chineze in China, pietatea filiala a constituit temeiul moralei domestice ~i civice. in Intreaga societate chineza, respectul autoritatii paterne reprezinta cea mai importanta obligatie sociala. Conform opiniei lui Marcel Granet, marele pasionat al civilizatiei chineze, in aceasta societate morala domestica este determinata de 0 anumita moral a civica. Cu toate acestea, legatura este inversa: nu familia urmeaza modelul formalizarii ~i ritualizarii societatii, ci societatea preia formulele de organizare familiala. Conform primelor modele anuntate de stmcturile familiale neolitice, ca ~i in familia antica, rudenia, inainte de a se rezema pe criteriile descendentei biologice ~i al afectiunii care leaga, in virtutea acesteia, parintii de copii sau sotii intre ei, este sustinuta de descendenta mitica ~i de relatiile de natura spirituala dintre membrii grupului. Deoarece inainte de a se cunoa~te exact contributia fiziologica, biologica parintilor in procreatie, prima lor responsabilitate era.de a integra social, cultural ~i religios descendenta in cadrul societatii, ~i rudenia a capatat importanta sociala, culturala sau religioasa inainte de a capata importanta biologica. in Antichitate acest primat al rudeniei mitice s-a mai atenuat, dar nu a disparut: de aceea, fiii adoptivi erau plasati in acela~i plan al importantei cu descendentii naturali sau biologici; tot din aceasta cauza ritualul adoptiei (inteleasa, de fapt, ca integrare sau initiere in comunitatea familiala, aidoma integrarilor sau initierilor in anumite grupuri religioase) era - in linii mari - acela~i pentru toti membrii grupului familial, sotie, sclavi sau copii. Ceea ce este important de retinut in organizarea grupurilor familiale vechi sau a celor traditionale este ca, avand caracter cultural, social sau religios, rudenia era reglementata formal ~i ritualic din aceste perspective, ~i nu din cea biologica sau psihologica (al carei accent cade pe afectiune). Intimitatea nu i~i avea, in cadrul rudeniei miticesau spirituale, rost, de vreme ce exista 0 similaritate aproape deplina intre ritualurile de natura familiala ~i cele de natura sociala, culturala sau religioasa care organizau viata societatii. intre familie - grupul de rudenie spirituala sau sociala - ~i cetate exista 0 continuitate deplina. in concluzie, suntem indreptatiti sa consideram familia nu 0 institutie mimetica a organizarii institutional-formale a societatii, ci, dimpotriva, 0 sursa de inspiratie, un model pentru societatea globalii. Extinse la nivel general, relatiile familiale sunt cele care structureazii, initial, societatea. A~a se explicii gradul superior de coeziune al 73

familiilor fata de societate. Abia ulterior familia pierde teren in fata societatii, care preia ~i rafineaza aproape toate tipurile de structuri familiale. A~a s-a intamplat ~icu structurile patriarhale, a caror origine familiala este evidenta, darcare. au generat,la nivelul societatii, fOflllulele conducerii $1 puterii politice. Astiizi, familia, retrasa eu totul in spatiul intimitatii, este aproape artulata ca importanta fata de societate, iar intre cele doua s~au creat bariere ~is-a iscat 0 contrarietate care tinde sa fie rezolvata in defavoarea celei dinHH. In orice caz, atunci cand se discuta - fortand oarecum explicatia - despre 0 relatie de determinare intre morala civica ~i cea domestica in spatiul societatilor traditionale, precum cea chineza, sensul corect este cel dinspre familie catre societate~i nu invers. Tipul familiei nobile chineze cuprinde, pe Hinga grupul descendentilor unui singur parinte, ~i pe rudele colaterale; toti se afla, insa supu~i autoritatii unui singur conduciitor-patriarh. In cadrul nuc1eelor familiale (formate dintr-un cuplu conjugal ~i descendentii sai), autoritatea tatalui este limitata de cea a unchiului mai mare (fratele cel mai mare al tatalui) ~i, desigur, de aceea a conduciitorului grupului de rudenie. Organizarea familiala are ca dimensiuni esentiale: a) comunitatea de nume (tong xing), cea care structureaza rudenia ~i sta la baza unei cOl11unitatiindivize ~i b) comunitatea de cult (tong zong), 0 comunitatea ierarhizata, care determina organizarea domestica (de rezidenta cOl11una).Se observa ca ambe]e criterii de definire a grupului familial (cultul sau numele) sunt de natura sociala, culturala sau religioasa, criteriul biologic fiind, inca 0 data, secundar. Rudenia este separata de organizarile domestice ("colegii cultua]e"), prin aceea ca cele din url11areunesc rudele legate printr-un stral11o~comun, caruia ii ce]ebreaza, unitar, cultul. Diferentierea este ~i una cantitativa, grupuI de rudenie fiind, evident, unul mult mai mare decat diferitele ramuri care pot intemeia, fiecare, un colegiu cultual, adica pot ce]ebra, separat de cele]alte rude, un stral11o~comun. La baza organizarilor domestice sau cultuale sta, dupa cum observam, rudenia l11itica, a~adar criteriu] religios. Comunitatea de cult - sau orice grup familial - este impartita in patru eolegii cultuale eu ramuri inegale: - ce] dintai este grupul fratilor care celebreaza cultu] tatalui defunct; ei sunt condu~i de cel mai mare dintre frati: "Un fiu care nu este principalut mo~tenitor at tatalui sau defunct nu poate, cu de la 74

sine putere, sa-i aduca ofrande: el ia pur ~i simplu parte la ofrandele facute de fratele sau mai mare;,,52 - un aIt grup, condus de ce] mai mare dintre unchi, ii aduna pe toti descendentii aceluia~i bunic; comunitatile fraterne sunt inglobate in aceasta comunitate superioara ~i ierarhizate dupa rangul conducatori]or lor (grupu] fraWor mai mari sunt mai importante decat grupurile conduse de fratii mai mici); - urmeaza grupuri]e formate de descendentii aceluia~i strabunic, ierarhizate, de asemenea, dupa rangurile conducatorilor grupurilor fraterne sau ale unchilor ~i descendentilor lor; - in sfar~it, ultimul nivel este constituit de organizarea ierarhica a descendentilor aceluia~i stra-strabunic. Pentru celebrarea cultului unui stramo~ ~i l11aiindepartat, se reunesc grupuri sau co]egii analoge, care l11aipastreaza acela~i cognomen. In acest tip de organizare de tip agnatic, care se structureaza in functie de descendenta pe linie masculina dintr-un stramo~ COl11un (rudenia patriliniara), familia este 0 religie: apartenenta ]a un grup agnatic inseal11na apartenenta la un colegiu cultual, adica la un grup religios, condus de un ~ef-preot, care simbolizeaza centrul eultului, prin care familia se exalti'i, ~i, dupa expril11area lui Granet, "pare sa capete un caracter august ~i sublim".53 Comunitatea de nume este cu mult mai larga, incluzand pe toti purtatorii ace]uia~i nume, adica pe toti membrii tuturor spitelor desprinse, la un moment dat, dintr-un grup cultual comun. Numele de familie este un criteriu social sau cultural, care, daca se acorda unui strain, ii asigura acestuia, asemenea ritualurilor de adoptie ale Antichitatii europene, apartenenta ]a neamul respectiv.54 Rezulta, a~adar, ca ~i norme de definire a grupuri]or familiale in societatea traditionala chineza, criteriul religios (rudenia mitica) ~icriteriul socia] (identitatea patronimica). 52

Marcel Granet, Civilizatia chineza, Editura Nemira, Bucure~ti, 2000,

p.307. Idem, p. 307. Exista, Insa, doua exceptii notabile de la aceasta regula a definirii identitare, prin nume a familiei: sotia, odata intrata In cultul familiei sotului I~i pastreaza, totu~i numele neamului din care provine. La fel ~i orfanul care poate deveni mo~tenitorul cuItual al tatalui sau vitreg, dar nu ~i mo~tenitorul numelui acestuia. Aceste exceptii pot indica 0 posibila slabiciune a rudeniei sociale, patronimice fata de cea cultuata, de sorginte mitica. In arice caz, ele atesta separarea grupurilor legate prin alianta conjugala, adica distinctia care se face intre familia conjugala ~icea agnatica, de descendenta sau de origine. 53 54

75

Succesiunea este asigurata pe calea primuluinascut. Autoritatea cultuala (sacerdotala, a ~efului unui colegiu cultural asupra celorlalti membri ai famiIiei) sau senioriala se mo~tene~te de intaiul nascut, tara a fi impartita cu nimeni altcineva.55 Un fiu mai mic nu are cum sa dobandeasca 0 asemenea autoritate in timpul vietii sale. Abia dupa moalie cap,ata dreptul de a ti venerat ca stramo~ de toti descendentii sai. In viata fiind, el ~i toti ai lui sunt supu~i liniei de descendenta reprezentata de fratele sau mai mare; de pilda, el nu are dreptul de a-~i trata fiii - nici chiar pe cel mai mare dintre ei - altfel decM i~i trateaza nepotii, ba chiar este dator cu un respect suplimentar fiului cel mai mare al fratelui cel mai mare. "Ierarhia care caracterizeaza familia nobiliara are drept principiu stabilirea cultului stramo~ilor ~i nu 0 autoritate naturala, rezultand din faptul paternitatii".56 Autoritatea paterna se baza, a~adar, a~a cum am precizat deja cu referire Ja familia patriarhala in general, pe sacralitatea pe care tatal, viitor stramo~, 0 va primi dupa moarte, dar din care se imparta~e~te ~i pe timpul vietii. Conform modelului gandirii religioase chineze, el este cerul, principiul suveranitatii absolute ~i are dreptuI de a comanda fiiIor sai a~a precum yang ii comanda lui yin. Tatal ~i fiul cel mare, succesorul sau, se crede ca sunt inzestrati cu genii diferite; exista 0 distanta care ii separa ~i care se datoreaza, in opinia lui Granet, supravietuirii vechiului principiu uterin, care il face pe fiu descendentul de sange aJ mamei sale ~i fiul ritual sau formal al tatalui sau. Asemenea ritualurilor de adoptie formala, prin care tatal familiei romane i~i recuno~tea fiul ca descendent, in familia chineza exista anumite formule care corespund adoptiei. Ca ~i la romani sau la greci, copiii nefa~ti erau expu:ji .}'i se intalnea chiar obiceiul a~ezarii copilului pe pamant in primele trei zile de via{a, 0 reminiscen{a a vechilor credin{e neolWce coriform carora pClmantul, mama primordiala, are puterea de a recunoa~te :ji de a intari constitu{ia celor ce ii erau astfel incredin{a{i ca proprii sai copii. "Copiii nefa~ti erau expu~i in camp: Ii se intampla sa jie lua{i ~i alapta{i de un animal salbatic, atat de evidenta era virtutea lor animala pe 55 La fel, ne ammtlm, era reglementata nobile 56ale AntichitiUii europene. ' . , Marcel Granet, op. elt., p. 311. 76

succesiunea

~i In familiile

care cercetarea ce Ii se facuse in primele zile 0 scosese la iveala in ei. Mamele erau prime Ie care cereau expunerea noilor nascu{i marcati cu vreun semn funest; uneori tatalui ii era greu sa Ie invinga voin{a. Fara indoiala ca numai de mama depindea, In vechime, expunerea copilului. Aceasta corespundea, mai degraba, unei ordalii decat unei condamnari la moarte. Noul nascut, abandonat pe pamant, strigand cat il tinea gura [. ..], forta uneori simpatia oamenilor, dupa ce 0 cucerise pe a animalelor. Atunci, mama illua de pe camp ~i-i dadea un nume: aceasta a fost soarta lui Hou-zi, stramo~ul regilor Zhou. Chiar :ji in cazul unei na~teri normale, copilul trebuia sa petreaca; fara hI' ana, primele sale trei zile pus pe pamant, caci «spiritul vital ~i suflul copilului sunt fara forta» :ji numai in contact cu Pamantul-muma via{a poate sa se conjirme in el. Pentru fete (care nu s-au desprins niciodata complet de dependenta materna), expunerea pe pam ant pare sa jie 0 incercare sujicienta. Baietii, ca prim rit de apropiere, prima abilitare succesorala, mai trebuie expu:ji ~i pe patul patern. Cu aceasta ocazie, ei sunt ridicati de la pamant de un vasal al tatalui :ji la ordinul acestuia. ,,57 Din punctul de vedere al obligatiiIor impuse, aceste ritualuri de recunoa~tere sau de respingere a fiului par sa intemeieze 0 relatie mai asemanatoare cu ceea ce cunoa~tem despre institutia vasaIitatii decat cu ceea ce ne imaginam noi a fi relatia de filiatie. Paternitatea simpla, lipsita de aceasta ceremonie a adoptarii pubIice a fiuIui cel mare, nu este, prin ea insa~i, generatoare de vreo legatura diferita de cea care il leaga pe tata de oricare din descendentii spitelor grupului de rudenie din care face parte. Ceremoniile de intalnire intre tata ~i fiu se supun caracterului ritualic aI relatiei, definit de Granet ca "inrudire artificiala", iar de noi ca inrudire socialii sau spirituala. 0 parte a ritualului de recunoa'~tere a fiului era "oferirea sufletului", ~i tinea de logica razboinica a timpului: pentru a putea oferi un nume copilului sau, tatal trebuia sa ucida tin du~man, al carui cap il ingropa sub u~a. Numele victimei (~i sut1etul, vlaga acesteia) trecea la noul nascut care, odata ce a primit acest dar din partea tatalui, ii apartinea in calitate de fiu; din acel moment, drepturile materne ramaneau in umbra celor paterne: 57

Idem, p. 314.

77

1111111111111

dadi mamei i se datora materia, tatal era cel care 0 Insufletise. Ca $i In civi.liza~iile europene, tatiil a~ea Arolul P!i~cipal ~e pa~inte spiri~~al ~j social, m vreme ce mama ramanea parmtele biOlogic al coplllor: Educatia urma sa se desm$oare, pana la majorat, sub directa influenta a femeilor $i sa fie completata de instruirea $colara sau de 0 ucenicie In casa unchilor materni. Odata cu atingerea pragului de varstii care despartea copilaria de maturitate, tanarul primea un nume de barbat, iar numele personal prim it la trei luni ramanea secret. Mama era paras ita, iar educatia era preluata In Intregime de tata. Cea mai importanta $coala urmata de tineri era omagierea parintilor $i pregiitirea pentru moartea lor. Citam, din nou, din Marcel Granet: Fiul mai mare, primul vasal al tatalui Sent, Si sotia sa, prima vasala a mamei, conduc, ca un cuplu ministerial, aceasta curte de vasale ~'ivasali, formata din fii §i nurori. Datoriile lor sunt ace lea pe care Ie au la Curte fidelii: aeestea sunt omagiul, sfatul ~'iserviciul. lnfamilie, ea Si la Curtea senioriala, omagiul, refnnoit in fieeare zi, consta fn salutul matinal Si salutul de seara. Din obligatia omagiului deriva regulile de tinuta si de euratenie; fiii ~'inurorile se spala ~'ise impodobese pentru aface onoare parintilor. La cantatul eoeo~'ilor,fiii ~'inurorile iSi spala mainile, uji clatesc gura, l!)'ipiaptana parul, it ruleaza pe 0 bentita de stofa, barbatii periindu-~'i eu grija parul care Ie ramane liber la tample si fixandu-~'i bine pe cap tiehiile cu pangliei ce atarna. (...) Femeile nu uita sa-si atarne un saeulet eu parfum. Toti L'ji aranjeaza cu grija .}'ireturile pantofi/or. Frumoasa lor tinuta ~ste, in sine, un omagiu. Ea va valora ca 0 ofrand a de respect. In fata parin{ilor, gravitatea se impune: se evita, deci, ragditul, tusea, cascatul, scuipatul sau suflatul nasului. Orice expectoralie ar risca murdarirea sfinteniei paterne. A lasa sa se zareasca partea de dedesubt a imbracamintei ar.ft un adevarat atentat. Pentru a dovedi tatalui ca este tratat ca un sef, fiii Si nurorile trebuie sa ramana mereu in picioare fn prezenta sa, cu privirea drept fnfata, cu corpul bine sprijinit pe picioare, fara a fndrazni vreodata sa se sprijine de vreun obiect, nid sa stea inclinati sau pe un singur picior. As((e! cu vocea umila Si 58 Tatal, se spunea, este eel care i~i invata copiii sa rada ~i Ie ofera sufletul superior (hun), care se adauga sufletului inferior (po) eu care se nasc, sufletul sangelui.

78

blanda ce se cuvine unui fidel, ei merg dimineata Si seam sa-i adudi omagiul. Dupa care sunt asteptate ordinele. Nu se pot sustrage executar;; acestora, dar sunt indreptati{i sa-si dea cu parerea. Fiul, ca Si vasalul, trebuie sa-Si dea sfatul cu toata sinceritatea si nu trebuie sa ezite sa adreseze mustrari; numai ca trebuie sa pastreze un ton plin de bldndete, figura amabila Si aerul modest, orice s-ar fntampla. Daca parintii se incapataneaza fn dedzia lor, copiii nu au decat sa-si dubleze bldndetea, cu scopul de a Ie intra in gratii, cad vor putea atund sa-si refnnoiasca avertismentele. Loviti pana la sange, ei nu resimt nici indignare, nid resentiment, Si se supun, fara sa ezite, de exemplu, daca este vorba despre propriul lor menaj, s-o favorizeze pe aceea dintre sotWe lor care este pe placul tatalui, mai curand decat pe aceea pe care 0 gasesc ei agreabila. Aseultarea se impune atat fn lucrurile mid, cat si in cele mari Si chiar serviciul fiului consta mai degraba fn a face mid servicii: prin acestea se arata adevaratul respect. Fiii cer permisiunea sa earpeasca hainele parintilor imediat ce zaresc 0 gaurica. (oo.) Dar, daca un sef de cult trebuie sa fie cur at, un viitor stramos trebuie sa fie bine hranit. Prima datorie a pietatii filiale este de a veghea la asigurarea hranei care imbogateste substanta parintilor. Un fiu bun, a spus Zeng zen, "vegheaza ca nimic sa nu lipseasca din dormitorul parintilor si sa Ie procure hrana Si bautura cu 0 afee{iune sincera". Elle preparcl manearurile care, condimentate cu grija, sunt potrivite cu diferitele anotimpuri Si diversele varste ale vieth eu cat parin{ii sunt mai in vdrsta, cu atdt mai rafinate trebuie sa fie alimentele care li se ofera: la ,'japtezeci de ani, ei au constant nevoie de alimente delicate si, la optzed de ani, de dulciuri. (oo.) Fiul mai mare ,'jisolia sa (nora mai mare) asista, dimineala si seara, la mesele parin{ilor, dar numai pentru a-i fncuraja sa manance bine. Resturile, in schimb, sunt pentru ei (asa cum sunt pentru vasal resturile de la masa seniorului), cu exceptia, totusi, a mancarurilor dulci, fi'agede Si suculente, pe care ei trebuie sa Ie pastreze pentru copiii lor. (...) Vasali mai indepartali, fiii si nurorile secundare consuma, la sfarsit, resturile de lafratele mai mare Si de la sotia acestuia. Astfe! se stabileste, in viala de toate zilele, ierarhia de substanta care sta la baza ordinii domestice.59 59

Marcel Granet, op. Git., p. 319-321. 79

Cultul stramo~ilor sau prelungirea familiei dincolo de moarte Moartea tatalui trebuia pregi'itita de la implinirea, de catre acesta, a varstei de 70 de ani, varsta retragerii din activitatea publica. Urma un "stagiu" de pregatire in vederea mortii, care trebuia sa dureze cat mai mult (perioada optima era estimata la 30 de ani, deci varsta optima pentru moarte era de 100 de ani). Aceasta pregatire era extrem de importanta pentru cel care avea sa devina un stramo~ venerat, centrul cultului familiei sale. Integrarea in familia de dincolo, in grupul stramo~ilor se fiicea, intotdeauna, sub protectia bunicului defunctului ~i nu avealoc decat dupa consumarea, de asemenea, a unui "stagiu de acomodare" (de purificare, de fapt), corespunzator perioadei de dol iu care trebuia respectata de descendentii rama~i in viata. Structura de autoritate a familiei, relatiile ieral'hice se perpetueaza ~i dupa moarte: acela care, in timpul vietii, a ocLipat un loc subordonat in grupul familial, ramane subordonat ~i pe timpul carierei sale ancestrale. Intre cele doua ramuri ale familiei (familia de aici ~i cea dedincolo) nu exista separatie, ci continuitate: intre vii ~i morti are loc un schimb permanent de servicii, intermediate de conducatorii celor doua grupuri. ~eful de cult sau patriarhul, in calitatea sa de oficiant religios, are 0 serie de obligatii din care l~i extrage superioritate ~i care derivii din conformarea sa total a la prevederile ritual ice: curiitenia, garantata de nobletea purtarii ~i cunoa~terea ritualurilor, a tehnicilor ~i limbajului ceremonial, sinceritatea, disciplina. Obligatia sa principala de conducator al unui grup religios (cultual) este de a savar~i sacrificiile pentru onorarea stramo~ilor. Autoritatea unui patriarh, a unui ~ef de cult este data de numarul de stramo~i pentru care poate sacrifica: cu cat sunt mai multi, cu atat prestigiul sau, ca succesor al lor, este mai mare.

9. Modele de organizare a rudeniei. Societatea familiahi traditionala in China I

Revenim la familia chineza pentru a ilustra un alt caz de organizare familiala cvasipolitica. La fel ca in cazul tipului de rudenie asociat societatii europene feudale, rudenia chineza este structurata conform criteriilor suveranitatii de neam. Consecintele aplicarii acestor criterii sunt dintre cele mai spectaculoase din punct de vedere sociologic.

Casatoria ~i statutele colective Un model al rudeniei sociale, spirituale, artificiale sau culturale iI constituie societatea taraneasca din China. Principiul diviziunii sexelor, primul ~i cel mai general criteriu de clasificare sociala, era dublat ~i sustinut, in aceasta societate, de 0 riguroasa diviziune a muncii: tesatoarele (femei) ~i agricultorii (barbati) erau doua caste distincte, perfect suprapuse peste cele doua sexe, intre care intalnirea se produce a in rastimpuri exceptionale.60 In vremuri normale, InHHnirea sexelor era considerata sacrilegiu; in momentele sacre, cand apropierea era permisa, intalnirea era incarcata de sensuri fecunde. Casatoria era exogama, dar se practica numai intre clanuri care sustineau, de multa vreme, relatii de intermariaj. Astfel, era obi~nuit ca fiul sa i~i caute sotie in fami lia mamei. Incestul era respins numai daca se consuma cu rudele pe linie paterna (cu care exista 0 identitate patronimica, de nume). Etimologia ilustreaza aceasta cutuma avand 60 Separatia nu tine in primul rand de ordinea sociala, ci este de natura mitologica. Exista, in credinta chineza, un mit care inflW~eaza doua divinitati stelare, Tesatoarea ~i Bouaml, despartiti de Calea Lactee. Acest fluviu ceresc nu poate fi trecut decat 0 data pe an, noaptea, cand Tesatoarea ~i Bouarul i~i celebreaza nunta. (Marcel Granet, Civilizatia chineza, Editura Nemira, Bucure~ti, 2000).

80

8]

acela~i tennen pentru unchi matern ~i socru sau pentru matu~a paterna ~i soacra. Totu~i, casatoria semnifica 0 relatie familiala de ordin secundar, complemental'. Ea sustine solidaritati secundare, inferioare celor care exista in grupurile de neam (constituite prin descendenta patriliniara). lntre soti, chiar dad exista proximitate rriaxima, nu se stabile a 0 identitate de substanta. Sotul era adesea perce put ca un rival sau chiar un adversar al intereselor familiei de provenienta, careia femeia ii ramanea loiala. Schimburile de femei erau adevarate tratate de alianta politica, iar limbajul diplomatic are multi termeni care se refera direct la uniunea matrimoniaIa. Casatoria era un contract colectiv, schimburiIe matrimoniale se realizau intre grupuri, caci sotia avea insotitoare (surori), pe care Ie aducea in mariajui sau, iar .sotul insotitori; printr-o astfel de casatorie erau legati intre ei toti membrii unei generatii. Instabilitatea familiala atri'igea instabilitatea politica,de aceea aliantele trebuiau alese cu grija, pe tenl1en lung (ele se perpetuau de-a lungul multor generatii, dupa cum am mentionat deja). "Grupul de soti anexati unei familii indivize, in timp ce formeaza ungrup de ostatici, este ~i un grup de delegati reprezentand un rleam rival", pre-cizeaza Marcel Granet in lucrarea sa consacrata Chinei. Sentimentele conjugale erau, prin urmare, amestecate: ele implicau atat solidaritate cat ~i rivalitate. Relatiile de rudenie erau atestate, pe langa nume, de 0 serie de obiceiuri ~i simboluri culturale. Astfel, comllniunea de doliu sau comuniunea de hrana (consumarea bllcatelor gatite la aceea~i vatra) consacrau relatiile de neam. De asemenea, rudenia rezulta din teritoriu ~i nume comll;1e, mai degraba decat din comuriiunea de sange. rntre loc ~i nume exista 0 legatura necesara, de neevitat. Locllitorii llnlli sat erau, de altfel, numiti dupa provenienta: strainii, adu~i prin casatorii, aveau nume de "anexati", iar autohtonii imparta~eau nume comune, se considerau un neam. Rudenia era structurata pe generatii; rudele din aceea~i generatie form au 0 personalitate colectiva, indistincti'i, iar identitatea dintre ele este completi'i. De asemen,ea, nomenclatllrade rudenie se rncea pe categorii, ~i nu pe indivizi. Astfel, prin apelativul "mama" se denume~te cea mai respectabiIa femeie din generatia mamelor. De asemenea, pentru un copil, "mama" era atat cea care I-a nascut, dar ~i surorile acesteia ~i toate sotiile fratilor tatalui sau. Corespunzator, tatal nu se distingea de unchii paterni, fiii erau indistincti de nepoti, iar fratii nediferentiati de veri. Un loc aparte il aveau batranii, adica cea 82

mai veche generatie. Cel mai bi'itran barbat din cea mai bi'itrana generatie era decanul grupului, dele gat cu puteri speciale asupra celorlalti membri. Grupul de rudenie, avand caracter global, nediferentiator - cu exceptia ciitorva categorii generale - este omogen ~i inchis. Nu se adoptau decat copii ce purtau dinainte numele grupului. Proprietatea nu se instraineaza niciodati'i complet: "Niciodata 0 persoana care dobande~te un bun (atunci cand Statui a permis negotul cu pamanturi) nu a putut crede ca I-a deposedat complet pe vechiul proprietar." 61 Nici chiar mortii nu evadeaza din acest univers bine delimitat. Stramo~ii, al caror cult este central in familia ~i cultura chineza, primesc numai ofran de Ie pregatite in casa (familia) urma~ilol'.

Viata de familie ~i rolul femeilor Am precizat deja ca grupul de rudenie cu caracter de colectivitate globaIa, nediferentiata, cunoa~te totu~i cateva categorii generale. Printre ele, evident, cele mai bine precizate sunt categoriile sexuale. ,,( ... ) In timp ce in na~terea unui bi'iiat este vazut un principiu de onoare, 0 fata apare ca un principiu de inflllenta", preciza Granet. Asemenea multor civilizatii vechi, ~i cea chineza detine multe valori ce amintesc de dominanta matriarhala a inceputurilor societatii agrare. Printre ele, aceea a influentei pe care femeia 0 exercita in cadrul familiei. Devenite nubile la varsta de cincisprezece ani, ciind primesc un nume nou ~i i~i schimbi'i pieptanatura - indicatori cIari ai transfigurarii lor in alte persoane, cu alt statut - fetele au ragazul, pana atunci, sa deprinda ritualurile ~i supunerea. Ca logodnice, deoarece pudoarea rituala im£unea ca mirele sa vada chipul miresei numai la ceremonia nuptiaUi 2, ele i~i exerseaza caracterul in izolare totaIa, traind in turnuri, intre cer ~i pam ant, in templul ancestral al familiei sau in acela al Marii Stramoa~e. Odata sotii, ele trebuiau sa faca dovada abilitatii diplomatice in promovarea intereselor familiei lor. Marcel Granet, op. cit., p. 161. Remarc[un, cu uimire pentru criteriile noastre, cat de putin importanta era individualitatea, adica trasaturile fizice sau psihice particulare ale mirilor. Ei erau perceputi nu ca individualitati, care ar putea surprinde prin originalitatea caracterului sau compOliamentului, ci ca reprezentanti ai unui neam, capabili de a se conforma, adica de a reproduce, trasaturile ideale ale unui pmiener conjugal. 61 62

83

Ca institutie cvasipolitidi sau demers diplomatic - la fel ca ;;i in Evul Mediu european - casatoria avea rolul de a reface 0 veche alianta sau de a incheia una noua. Ca in diplomatie, este extrem de important rolul intermediarului-ambasador, deoarece este de dorit ca sa nu se ajunga la un refuz matrimonial, care ar submina autoritatea ;;i prestigiul celor ce fac cererea ;;i ar putea declan;;a un conflict intre neamuri. De aceea, se stabilesc anterior acorduri intre cele doua familii; ritualurile oficiale se declan;;eaza abia dupa incheierea acordului, iar in locul intermediarului care a realizat legatura este numit un ambasador "oficial", un reprezentant al familiei respective. Forma obi;;nuita a menajului conjugal este monogamia poliginica. Casatoria se incheie cu un grup de surori; mireasa are insotitoare, ale caror numar ;;i frumusete este semn de prestigiu. Regula este totu;;i ca, din partea unui grup familial sa nu provina mai mult de doua surori, pentru a nu epuiza potentialul matrimonial al neamului respectiv; mai degraba, ele sunt insotite de 0 nepoata a lor, care va lega dinainte mirele de generatia urmatoare a familiei aliate. Astfel el va fi definitiv ata;;at de familiasocrilor. De-a lungul carierei sale de sotie ;;i mama, femeia va ramane 0 buna fiica; inf1uenta familiei materne asupra copiilor este importanta. Transferul tutelei lor catre sot sau catre fiul cel mare (in cazul in care femeia ramane vaduva) nu suprima dreptul sau responsabilitatea tatalui ;;i nici nu confera acestora deplina putere asupra sotiei, respectiv mamei. IntereseIe familiei de origine raman, de cele mai multe ori, mai apropiate decat cele ale sotului. Citam inca 0 data din Marcel Granet: Data pentru a compensa sau a preveni vendetta, sofia apar{ine celor doua familii contract ante la fel ca un gaj asupra diruia cele doua par{i au drepturi antitetice. Situa{ia pe care 0 ocupa sofia este a unei Sabine, dar este limpede ca interesele tatalui sau ii sunt mai apropiate dedit cele ale so{ului. Se vad fiice care-§i avertizeaza tatal psupra unei capcane intinse de sot. Altele i§i consulta mama: "lntre tata ~'i sol, care este cel mai apropiat §i care trebuie sa-mi fie cel mai drag?" - "Oricine poate sa-Ii fie sot, dar nu ai niciodata dedit un tata!" raspunde mama, care nu ezita asupra datariei ce trebuie aleasa; dar sofia sim{ise deja ca-i varbe,5te inima ei de fiica, caci, marturise§te, daca a ajuns sa ob{ina irifarmalia care, salvandu-l pe tata, l-ar costa via{a pe sot, inseamna ca §i-a dat taata osteneala sa-l 84

seduca pe acesta §i sa-l "amuze ". in serviciul so{ului, sa{ia trebuie sa se gandeasca sa-§i slujeasca parin{ii. De aceea, dupa acest armisti{iu pe care-l reprezinta casataria, femeia §i barbatul ei traiesc intr-o stare de pace armata, fiecare, in jocurile sale, cautand sa ca§tige pentru ai sai, in detrimentul celuilalt, prestigiu. Jocuri delicate: trebuie facut in a~'afel ca triumful sa nufie prea mare. Qi Ji §i so{ul saufac 0 plimbare cu barca ~'i, dupa un vechi abicei, se amuza incercand sa incline barca. Soria estefoarte indrazneala injocul sau; sOfullasa sa se vada ca ii efrica. Apoi, 0 trimite la ai sai pe aceastafemeie prea aventuraasa. Ace§tia din urma se supara, 0 recasatoresc cu altcineva pe fiica lor, iar vendetta izbucne§te intre fo§tii aliafi.63 In ceea ce prive;;te relatiile conjugale, acestea sunt intennediate de tabuuri de atingere foarte puternice, prin care se atesta separatia esentiala, fundamental a a sexelor, precum ;;i preponderenta relatiilor de filiatie fata de cele conjugale. Separatia rituala a sexelor nu este suspendata in timpul relatiilor sexuale, ci este mentinuta ;;i in cadrul acestora. Abia -dupa moarte cei doi soti vor fi, cu adevarat, uniti: "Atunci cand trupurile lor vor fi reunite in acela;;i mormant ;;i tablitele lor in aceea;;i saUi, ei vor forma, strans uniti, un cuplu de stramo;;i. Numai ;;i numai atunci sotia va fi definitiv integrata in grupul familial in care casatoria a rucut-o sa ocupe rangul de nora", precizeaza Marcel Granet. Observam in aceasta ;;tergere a separatiei femininului in ritualurile de dupa moarte, cre;;terea ponderii rudeniei agnatice ;;i a descendentei patriliniare in cadrul cultului stramo;;ilor. Mo;;tenire indo-europeana, cultul mortilor atesta autoritatea incontestabila a antecesorului, intemeietorul neamului, iar, in fata acestei autoritati, figurile feminine sunt dizolvate; ele devin parti integrate in neamul barbatilor lor. Ca ;;i structura de autoritate, populatia familiala feminina se subordoneaza primei sotii a fiului cel mare; ea Ie conduce pe toate cumnatele sale, autoritatea sa In gineceu avand valoarea unei ordini statutare. Poliginia sororal a evita conf1ictele: surorile formeaza, din punct de vedere juridic, 0 personalitate colectiva. Vaduvia sotului se afirma abia dupa disparitia intregului grup, caci surorile mici Ie Inlocuiesc pe cele mari In cazul In care acestea dispar. Autoritatea 63

Marcel Granet, op. cit., p. 340. 85

primei sotii, de~i pare derivata din cea a sotului (fiul principal, mo~tenitorul) are 0 origine independenta, anume cea care stabile~te ierarhiile Inauntrul grupului sexual ~i care atesHi 0 mai veche practicii poligamica (care este atestata ~i prin obiceiul ca fiii sa I~i caute sotii In familia mamelor lor). Confonn acestei practici, exista organizari separate In cadrul celor doua grupuri sexuale. Astfel, 0 sotie este supusa unei duble autoritati: cea a sotului, In propriul sau menaj ~i cea a cumnatei mai mari, In familia largita. Nora principalii avea ~i titlul de mama principala; ea era singura abilitata de a da socrilor sai un succesor, care va fi fiul sau cel mare. Ceilalti fiii sunt secundari ~i vor fi tratati indistinct, la fel ca nepotii de cumnate. La randullor, ace~tia I~i abordeaza mamele nediferentiat, ca matu~i, cu exceptia mamei principale. Astfel, In definitia maternitatii nu cantare~te numai legatura de sange: nu este nevoie sa na~ti ca sa ai un copil (ca sotie principala, orice copil al unei sotii secundare este In primul rand al tau) sau nu este suficient ca sa na~ti un copil pentru a fi mama. Nepotul lui Confucius, Li Ki, spunea: "Cea care era sotia mea era ~i mama fiului meu. Incetand (prin repudiere - 1'1.n.- C.B.) sa mai fie sotia mea, ea a Incetat sa mai fie mama fiului meu". Atribuirea fiilor se face, de altfel, In multe cazuri, prin decret paterno Rivalitatile care framanta gineceul se datoreaza geloziei materne, mai mult decat celei conjugale. Sursa acesteia este devotamentul pentru prestigiul familiei de origine, care poate fi continuat prin urma~ul acestei stirpe. De multe ori, pentru aceasta continuitate, mamele I~i plaseaza copiii unor Insotitoare mai bine situate In ierarhia familiala. Fata de rivalitatile care macinau generatiile succesive de agnati, omogenitatea grupului feminin (In care soacra era In acela~i timp ~i matu~a, In ipoteza casatoriei fiului cu nepoata materna) putea fi de temut. Acest atu pastra concurenta Intre autoritatea sotului ~i cea materna. Ceea ce este semnificativ, Insa, este cii Intregul prestigiu feminin se bazeaza, In sistemul familial chinez, pe recluziunea socialii64. Izolarea gineceurilor potenta influenta pe care femeile 0 aveau In cadrul neamului. Virtutea femeii, rncuta din "modestie rituala ~i tin uta frumoasa" era sursa autoritatii sale.

64 La fel ca in socieHltile europene feud ale, una din cele mai puternige pozitii in plan social §i familial era ocupat de vaduvele mo§tenitoare. In istoriile neamurilor chineze, ele sunt figuri marcante, mame-regine, dirora nki 0 putere din interiorul propriei familii nu Ii se poate opune. 86

10. Familia crestina a Evului Mediu ,

Daca Antichitatea a stat sub semnul familiei ca grup de sustinere ~i promovare a suprematiei morale patriarhale ~i supusa primatului filiatiei patriliniare, In Evul Mediu, epoca framantata de razboaie ~i vendete, ea I~i·va atinge deplina suveranitate ca unitate politica. De altfel, aceasta va fi ~i epoca In care va fi consacrata denumirea de "farnilie". Doua au fost fenomenele cu cea mai mare influenta asupra evolutiei familiei ~i societatii: aparitia ~i dispandirea cre~tinismului ~i Inlocuirea domeniului familial Inteles ca loc al originii neamului cu domeniul-feuda, ca~tigat prin forta armelor sau ca rasplata a loialitatii fata de un senior-protector. Consecvent acestor doua fenomene, are loc afirmarea, mai Int&i In randul populatiilor germanice, apoi In majoritatea societatilor vest ~i nord europene a distinctiei intre public ~i privat.65 Rudenia se afirma prin trei dimensiuni: consanguinitatea cognatica (biliniara, spre deosebire de cea cunoscuta In Antichitate uniliniara, agnatica), alianta ~i rudenia spiritualii (prin Biserica), ce va capMa importanta tot mai mare. Consaguinitatea biliniara se bazeaza pe preferinta exercitata In Evul Mediu pentru succesiunea In linie directa, conform careia 0 fiica mo~tene~te mai degraba decat 0 ruda masculina mai Indepartata, Incep&nd cu fratii defunctului. Aceasta preferinta are la baza criteriile loialitatii fata de idealul politico-miliar al unui spite de neam, care sunt mult mai u~or de impus la rudele apropiate decat la cele mai Indepartate, dornice de a-~i promova propria descendenta. Daca, totu~i, In general, femeile sunt partial 65 In epoca medievala au existat diferente intre societatile din estul §i sudul Marii Mediterane, care au pastrat modelul roman al rudeniei patriliniare, ~i cele din vestul ~i nordul Europei, societati cu rudenie bilaterala (ce1tii, germanii).

87

exc1use din jocul succesiunii, aceasta nu se Intampla In virtutea unui principiu patriliniar care guverneaza filiatia, ci a proceselor sociale In care se combina preeminenta sociala a barbatilor - fireasca Intr-o societate a razboinicilor - ~i constrangerea patrimoniala. In ceea ce prive~te alianta, ca mijloc de asigurare a unei evolutii politice bune, ea I~i are asociate strategii matrimoniale foarte elaborate, din care fac parte hipergamiile, divorturile ~i repudierile, adoptiunile, recasatoriile. Totu~i, casatoria cre~tina, monogamica ~i indisolubila, precum ~i interventia activa a Bisericii prin multiplicarea prohibitiilor de casatorie vor Ingreuna desfa~urarea acestor strategii. Ele vor fi suplinite, din partea Bisericii, de promovarea unui tip alternativ de relatii sociale, stabilite prin inrudirea spirituaHi. Impunerea acestei rudenii se bazeaza pe sacralizarea zamislirii Intm duh ~i pe diabolizarea corelativa a sexualitatii, adica a zamislirii Intru trup, In numele pacatului originar. Ritualul botezului i1ustreaza tocmai competenta clericilor - a Bisericii Insa~i - de a zamisli Intru duh. Odata cu secolul al VI-lea, cand parintilor Ii s-a interzis sa ia parte activ l'l botezul copiilor lor, na~ia a devenit institutie In sine. In ritual, preotul Infaptuie~te, prin apa ~i cuvant ~i In conlucrare cu Duhul Sfant" na~terea noului cre~tin, fiinta incompleta care prime~te, In acel moment, caritas, forma spirituala de dragoste care include ~i formele materiale ale caritll(ii. Na~ii, reprezentanti ai Bisericii In sens larg, dar ~i ai comuniHitii locale ~i ai parohiei, Infati~eaza preotului mica fiinta atinsa de pacatul originar, transmis prin zamislire trupeasca, ~i 0 primesc Inapoi, purificata la capatul celei de-a doua na~teri, dupa ce a prim it un nume, semn al identitatii sociale care 0 Incadreaza deopotriva Intr-o structura de rudenie ~i de societate nu neaparat suprapusa structurii originare. In afara acestor trei forme de rudenie, nu trebuie sa pierdem din vedere rudenia socializata, transfigurata In institutie publica: astfel este cazul vasalitatii, care extinde la nivelul societatii globale dominatia ~i structurile ierarhice specific familiale, sau al confreriei cavalerilor. De asemenea, nobilimea, proven ita probabil dintr-o eliHi razboinica (mai ales In cazul triburilor germanice) s-a bazat pe rezistenta familiilor, prin politica familiala (de mobilizare a neamului pentru sustinerea reciproca Intre membri, de limitare a partajelor succesorale, de casatorii strategice) ~i patrimonial a (stabilirea unei re~edinte Intr-un castel, intr-un nume, intr-un blazon sau Intr-o senior,ie). Ea s-a constituit multa vreme ca ~i criteriu allnrudirii selective. 88

Familia medievala - unitate politica elementara Cea mai importanta directie de evolutie a grupului familial In epoca medievala consta In afirmarea neamului ca unitate politica elementara. Structura demograficii a societatilor occidentale din Evul Mediu era una In care femeile ~i copiii alcatuiau poate chiar trei sferturi din populatie. 0 ase~nenea disproportie fata de numarul barbatilor adulti a impus 0 structura familiala larga, cuprinzand rude Indepartate, vaduve, tineri orfani, toti supu~i barbatului. Legile precizau, In unele cazuri distinct, ca individul care nu face parte dintr-o asemenea rudenie nu are drept la ocrotire. Supuse ordinii ierarhice care caracteriza 0 societate razboinica, relatiile dintre sexe au cunoscut, la randul lor, 0 a~ezare specifica. Daca In Antichitate familia se supunea unei morale civice ~i avea 0 structura puternic ierarhizata, consacrata In urma recunoa~terii ~i omagierii publice a anumitor reprezentanti ai sai, In Evul Mediu se afirma puternic familia-neam sau stirpea, unitati cvasi-politice guvernate de interese politice sau militare. Structura sa complementara In plan social este vasalitatea ca sistem de dependenta filiala de un seniorparinte, a ciirui Indatorire este ocrotirea ~i formarea tinerilor Incredintati autoritatii sale. Realizarea unitatii membrilor prin delimitarea spatiului privat, familial, de cel exterior se conjuga cu telul dobandirii suveranitatii familiale. Grupul de rudenie feudal cel mai activ ~i mai tipic este 0 comunitate largiti'i de interese ~i afectiune Imparta~ite de membrii sai adulti, angajata In competitia publica a privilegiilor. Conducerea sa apartine seniorului, barbatul cu cel mai Inalt rang ~i care detine cea mai mare putere militara, ~i se transmite Intaiului nascut. Capul familiei este responsabil de conducerea acestei unitati politice, de Intarirea ei prin razboaiele declarate neamurilor adversare ~i de stabilirea aliantelor prin casatoriile fiilor sai. lmpunerea exogamiei de catre biserica cre~tina deschide un spatiu mult mai larg de alianta decat cel endogam, dominant pana atunci, de~i este Inca marcanta tendinta de a se cauta parteneri de casiitorie In primele grade de consanguinitate Ingiiduite. Tinerii nobili I~i cautau insistent sotii de rang mai Inalt dedt allor, pentru intrarea In aliante cat mai puternice. Acest criteriu de casatorie poarta numele de hipergamie ~i, In anumite fonne, se mai perpetueaza Inca ~i astazi. Datorita importantei tot mai mari pe care schimbul de femei 0 capata In logica Inrudirii, mai ales Intre familiile nobile, legatura agnaticii, Intre indivizii care I~i recunosc un ascendent comun, predominanta ca importantii pana In acest moment 89

istoric, tinde sa fie egalata de legatura cognatica, care traduce modul in care grupurile de consanguini sunt legate prin alianta casatoriei.

Familie, nobilime ~i seniorie Familia a intemeiat, in epoca timpurie a medievalismului, 0 adevarata clasa sociala. In continuitate cu organizarea gintilor de neam ale anticilor, cu fala conferita de descendenta dintr-un stramo~ legendar, se precizeaza, in acest moment, categoria nobililor, 0 categorie originara, subliniem, din structurile familiale preponderent de descendenta patriliniara. Textele vremii, nehotarate asupra unei date exacte de aparitie ~i a unui loc de sorginte al acestei clase66, marturisesc asupra unui singur criteriu stabil de definire a nobilitatii, anume inrudirea: genere nobilis, nobilibus ortus parentibus. Nobilii se nasc, originea nobletei sunt parintii, cu alte cuvinte, nobletea este 0 categoriea consubstantialitatii. Modul de transmitere a conditiei de noblete este, a~adar, descendenta; mijlocul utilizat - endogamia. Cu toate acestea, nobilimea nu este 0 clasa cu totul inchisa, mai ales din pricina ca este putin numeroasa. Ea pierde multi oal'Tleniin razboaiele private ~i in vendetele in care sunt implicate neamurile concurente. Hipergamiile sau casatoriile fetelor ~i viiduvelor cu soti sub conditia lor (care se mai numesc ~i nuptiae impares, nunti inegale) nu reu~esc sa recruteze mai multi aliati deciit cei pierduti in batalii. Aceasta inegalitate tinde sa fie remediata prin ierarhiile vasalitatii, care subordoneaza 0 patte tot mai mare a familiilor nobile puterii regelui, cel mai mare senior ~i cel mai puternic parinte. Din alaturarea nobilimii cu 0 alta categorie socialii, aceea a cavalerilor, 0 casta sau 0 confrerie cu caracter razboinic, tutelata de rege, in calitatea sa de conducator militar, rezulta 0 patura sociala intinerita, imbogatita, pastrand traditiile ~i privilegiile nobiliare. Principele sau suveranul, in calitatea sa de tutore al tinerilor razboinici ~i de "patriarh" al celor mai nobile neamuri ale regatului, este cel care investe~te cavalerii, oferindu-Ie ca recompensa dreptul de proprietate asupra unei bucati de pamant (proprietatea funciara ramane, ca ~i in Antichitate, unul din cele mai importante semne ale apartenentei la 0 stirpe aristocratica) ~i, daca este posibil, casatoria cu vreo doamna din 66 Se eonsidera, indeob;;te, de catre medievi;;ti, mai cu seama de eatre Marc Bloch, ea anul de na;;tere al nobilimii este 1000, iar ca origine, ea este fie 0 mo;;tenire a Romei fie 0 zestre a soeietatii germaniee .. 90

inalta nobilime. De asemenea, in plan juridic, el este cel care poate elibera, ba chiar vinde, incepand cu secolul al XIV -lea, in Franta, titlurile de noblete, acest din urma mijloc venind, din pacate, impotriva logicii clasei nobiliare. In Evul Mediu tarziu, datorita mai cu seama acestui comert cu privilegiile care, initial, au tinut numai de criteriile descendentei, nobilimea este 0 clasa eterogena. De asemenea, in evolutia sa ca unitate politica, familia sau neamul se va confrunta ~i cu 0 alta if!,stitutie ce i~i revendica puterea in planul politic: Biserica cre~tina. In infruntarea pentru dominatia sociala care a avut loc intre marile spite de neam ~i biserica, cea din urma a biruit. Restransa in perimetrul ingust al spatiului privat, riguros limit at la celula conjugalii, familia se va retrage din scena publica, politica ~i sociala, pentru a constitui baza de dezvoltare a individualitatii unui numar tot mai restnins de membri. Ea decade odata cu spiritul aristocratic, ce tinea de organizarea patriarhalii, atat a familiei, cat ~i a societatii. Noua moralii cre~tina favorizeaza aparitia unor noi clase, in care nu mai functioneaza ierarhiile prestigiului familial, ale descendentei nobile, ci acelea stabilite in urma afi~arii unor merite personale, indiferent de origine.

Disputa asupra spa!iului public: neamul contra bisericii A~adar, 0 tendinta importanta care marcheaza evolutia familiei este retragerea ei din spatiul public intr-un perimetro mai ingust, riguros delimitat, in domeniul privat sau in intimitate. Concepte cu totul noi, acestea desemneaza 0 realitate domestica diferita de cea antic a, a familiei supusa valorilor ~i judecatilor cetatii sau a familiei care sustine ~i impune valorile ~i criteriile de judecata ale cetatii. Viata privata a familiei 0 delimiteaza pe aceasta de domeniul public, de societate, rezervandu-i un statut ~i un mod particular de existenta, ce converge in jurul castelului seniorial, a rezidentei, simbol al prestigiului stirpei. Ordinea interna este alta decat cea sociala, reglementarile ~i sistemul de sanctiuni sunt diferite, chiar ~i tradarea cunoa~te alte chipuri decat in familia antica. Cu alte cuvinte, familia devine un domeniu rezervat numai celor direct implicati.67 Din aceasta cauza, cre~te 67 Dupa eetate ;;i familie, ultima treapta a afirmarii intimitatii va fi eoneentrarea ei in jurul individului unie, in epoea moderna. 91

importanta acordata liantului grupului ~omestic, care trebuie sa se deosebeasca de acela al societatii largi. In familia antica, acest liant era comun cu aI,societatii ~i avea la baza morala publica. Cetatea era 0 familie largita. In Evul Mediu, coeziunea familiaIa este de aha natura decat cea sociala; planurile se despart, iar stabilitatea devine conditia principaIa de mentinere a unitatii familiale. Ea se traduce prin devotament, fidelitate, loialitate, adica prin accentuarea trairii sentimentale (fata de dominatia trairii morale a Antichitatii ~i a celei rationalfunctionale In epoca moderna), potentata printr-un nou tip de traire religioasa. Cre~tinismul a substituit spiritului public al Antichitatii, In care umanitatea se definea prin raportare la idealul civic, al entitatij politice, al cetatii ca ordine cosmica, singura care face posibila civilizatia, spiritul solidaritatii uniforme a oamenilor. Ca religie universala, el a redirectionat explicatia universului uman In plan orizontal, c1amand egalitatea oamenilor In fata lui Dumnezeu. PreIuand, prin VechiuI Testament, Inca foarte apropiat vechilor reprezentari ale societatii patriarhale, concepti a potrivit careia totceea ce este particular este periculos, sentimentele ~i motivele personale, mobilurile individuale ale fapteIor sunt izvoare virtuaIe de tensiuni care pot provoca fisuri in comunitatea ideaIa, cre~tinismul Noului Testament localizeaza aceste energii ce se pot sustrage con~tiintei comune In inima. Inima poate fi mincinoasa, ratarnica, Indoita; pentru a prelntampina acest pericoI, oamenii trehuie sa I~i pastreze "simplitatea" inimii. Privirea scrutiltoare a lui Dumnezeu strahate inimile rele, astfel ca pedeapsa sanctioneaza atat pacatullnruptuit, cat ~i pe eel nelnruptuit, ravnit de un cuget rau, contaminat de Indoiala. Mesianismul Iui Iisus va demoIa zidurile despartitoare dintre neamuri pentru alaturarea lor In credinta "inimilor simple", supuse Invataturilor biblice. In scrisorile sale, Sfantul Pavel va enumera lista traditionala a grupurilor antagonice care trebuie Impacate: evreii ~i neamurile, sclavii ~i oamenii liberi, grecii ~i barbarii, femeile ~i barbatii, carora Ie putem adauga ~i altele, saracii ~i bogatii, aristocratii ~i pleheii etc. Vechea solidaritate antica, fundamentata tocmai pe acestediferentieri care structurau ierarhii sociale ~i familiale stabile, este, a~adar, substituiUi de solidaritatea nediferentierii, posibila numai prin il11punerea unei discipline de 0 rigurozitate rura precedent ~i controlului unei alte instante decat ceaa rudeniei. Prin anularea vechilor ierarhii familiale, In cre~tinism s-a produs marea mutatie morala In ceea ce prive~te structura grupurilor familiale. 92

Aceasta evoluase deja de la morala aristocratica, a ~efilor marilor ~i nobiIeIor familii antice, la rigurozitatea ierarhiilor neamurilor razboinice, urmarind permanent Intarirea descendentei ~i crqterea domeniului, adica afirmarea propriei suveranitati. Cre~tinismul a impus morala oamenilor vulnerabili, a cetatenilor de conditie l11edie ~i inferiOal'a. Daca un pater familias avea raspunderea de a sustine cetatea pe baza exercitarii unei autoritati fal11iliale riguroase, prin care permitea ascensiunea publica doar a celor Inzestrati cu talent, bogatie ~i cultura, detinand, astfel, rolul celui mai bun filtru social, daca un senior, comandat militar In primul rand, urmarea Incheierea de aliante ~i purtarea unoI' razboaie care sa Ii impuna neamul ~i propria moraIa In spatiul public, capul unei familii modeste era mult mai putin capabil de a pastra ordinea familiaIa interna. Este interesant de mentionat, In acest punct, ca personaje cu un 1'01 important In viata Bisericii au fost femeile. Ele au constituit marea majoritate a primilor cre~tini ~i Imparta~eau cuvantul sfant altoI' femei cu 0 putere de persuasiune pe care harbatii nu 0 detineau. Atrase de milostenia Bisericii sau de posibilitatea de a se afirma public In spatiul bisericesc, femeile, sarace sau bogate, au fost varful de lance in transformarea structurilor familiale produsa de cre~tinism. Conform acestor modele, familia nu mai are caderea implicarii In treburile politice. Ea decade din statutul de unitate politica sau publica, a~a cum se afil~mase la Inceputul Evului Mediu, ~i se define~te, tot mai mult, s~b presiunea Bisericii, ca spatiu al intimitatii, net separat de cel public. In Evul Mediu familia, alungata din so~ietate, cunoa~te invazia spatiului privat. In clasele putin Instarite, sclavii ~i femeile nu puteau fi controlati printr-un simplu act de autoritate; din aceasta cauza, preocuparile privind ordinea domestica, reglementarea comportamentelor, fidelitatea trebuiau impuse ~i Indeplinite prin inventarea noii discipline. De-a lungul secolelor al II-lea ~i al III-lea se stabilesc in randul comunitatilor cre~tine noi structuri ale casniciei ~i disciplinei sexuale, despre care medicul Galienus scria: "Dispretul lor fata de moarte devine mai evident pe zi ce trece,precum ~i retinerea lor privitoare la Insotire. Caci ele sunt alcatuite nu numai din barbati, ci ~i din femei care se abtin de la Insotire timp de 0 viata ... " Reprimarea sexualitatii Inspre zona pacatului, dezaprobarea severa a recasatoriei, exaltarea moralei abstinentei sexuale ~i a celibatului ar trebui sa asigure dominatia "simplitatii cugetului" ~i In zona, familiala, caci adulterul sau intrigile sexuale ale cuplurilor casatorite pareau a fi simptomele 93

r II'

cele mai ingrijoriitoare ale "intimitiitii famiIiale" ce putea da na~tere "fiitiirniciei inimii". De fapt, reIigia cre~tinii a substituit famiIiei, grup dominant in societatea antic ii, 0 nouii comunitate, cea a Bisericii. Rezultatul interventiei Bisericii a fost spargerea puternicei coeziuni a grupurilor de rudenie care, impreunii cu dispersarea proprietiitii, 0 altii consecintii fundamentalii a exogamiei, au subminat puterea foarte mare pe care aceste grupuri oaveau in plan social. Nu este clar dacii acest efect a fost previizut sau urmarit de Bis~ricii sau a fost doar 0 consecintii nepremeditatii care i-a intiirit pozitia ~i deci puterea ~i influenta socialii. Familia a fost transformatii, din grup extins, exercittind 0 puternicii autoritate socialii, in unitate nuclearii, deposedatii de muIte din functiile sale. De asemenea, odatii cu impunerea modelului famiIiei nucleare, a crescut importanta legiiturii conjugale. Pentru prima datii in istoria famiIiei, Biserica a impus consimtiimantul ambilor soti la oficierea ciisiitoriilor.

Influenta Bisericii cre~tine asupra familiei nucleare europene: ciisiitorie sau celibat. Ciisiitoria asceticii

o societate riizboinicii pre cum cea medievalii se ordoneazii, pe langii preceptele biserice~ti, ~i pe b;;tzaprincipiului superioritiitii fortei materiale a biirbatului ~i pe pretuirea capacitiitii reproductive a femeii. Aceastii pozitie "Iaicii" este evidentiatii in scrierile populare (Evangheliile furcii de tors), unde se subliniazii ~i capacitatea femeii de a actiona asupra lumii - mai ales prin descendenti -, de a control a fortele naturale sau destinele omene~ti. Definirea pe care Biserica 0 oferii relatiilor intre sexe nu este una tran~anta. Conform Dic!ionarului tematic al Evului Mediu Occidental, "gandirea occidental a a fost marcata nu numai de dezechilibrul intre sexe ~i de 0 inclinare in favoarea masculinului, ci ~i de constituirea femininului intr-un concept abstract, ai ci:irui mo~tenitori suntem astazi". Augustin interpreteaza cele douii Faceri (I, 26-27 ~i II, 2 I-24) ca traducere a na~terii omului interior, purtand chipul lui Dumnezeu, simuItan ~i virtual atat biirbat cat ~i femeie ~i a creatiei omului exterior, a individului sexuat. Femeia, dependentii material ~i temporal de biirbat, a fost creatii pentru a-I ajuta in inmultirea spitei umane. Supusa biirbatului inca dinaintea Ciiderii, nn poarta, a~adar, responsabilitatea pacatului originar. La randul sau, Toma d' Aquino, celiilaIt stalp al cre~tinismului medieval afirma, peste opt secole, ca sufletul biirbatului reflectii intr-un mod mai aparte chipul divin; femininul este 0 categorie preponderent 94

natural a ~i 0 categorie rationala inferioara acestuia, care se exprima in carnalitate ~i sexualitate. Cel mai direct mod in care Biserica a intervenit in reglementarea ~i controlul vietii famiIiale a fost, pe de 0 parte, limitarea importantei pe care 0 avea descendenta prin impunerea modelului celibatului ~i castitatii ~i, pe de aIta parte, controlul aliantelor matrimoniale prin obtinerea exclusivitatii dreptului de oficiere a ciisatoriilor. Promovand idealul castitatii ~i al celibatului - conditie pentru dobandirea puterii in ierarhiile ec1eziastice - Biserica reu~ea reducerea numarului casatoriilor ~i al descendentilor ~i, prin urmare, slabirea puterii marilor organizari familiale. Oferind barbatilor celibatari rasp lata unor functii in cadrul institutiei sale, Biserica inlocuie~te fala neamului cu exercitiul ~i orgoliul puterii personale. Pe de aIta parte, ocoIind primejdia de a nega paternitatea, unul din cele mai putemice resorturi de autoritate, Biserica permitea, ba chiar recomanda manifestarea acesteia in randurile oamenilor sai, in forma simboIica, insa, dar nu mai putin puternic(l: fiii carnali erau inlocuiti cu fii spirituaIi, iar rudenia era substituita cu totul de religie.68 La dndul sau, casatoria devine un comportament social controlat de Biserica. Din hotarare dinasticii, al carui scop era asigurarea unei descendente legitime ~i puternice, care sa asigure perpetuarea puterii neamului, a~a cum era in Antichitate, casatoria devine in Evul Mediu o institutiein sine.Ea nu se mai supune imperative lor dinastice ale marilor famiIii, ci canoanelor biserice~ti ~i noii logici a sentimentelor. lege promulgata in secolul allX-lea face din binecuvantarea cIericalii formalitatea necesara ~i suficientii pentru celebrarea casatoriei, inexistentii pana atunci. Ea va capata consistenta prin apIicarea, in jurul anului 1100, in Europa Occidentala, mai exact in Franta de Nord, a primelor ritualuri Iiturgice de casatorie. Acest fapt indica prezenta crescanda a clericilor in viata familiilor, rolul lor la incheierea cas atoriilor fiind acela de a verifica daca ambii soti au consimtit la unirea lor ~i de a cerceta relatii1e de consanguinitate pentru prevenirea legiiturilor incestuoase. Decizia radicala, care a acordat Bisericii cele

o

68 Rudenia a avut dintotdeauna 0 conotatie mitico-religioasa, a~a CU!TI am demonstrat In referintele noastre la familia preistorica sau la cea antica. In Evul Mediu cre~tin, totu~i, religia, autonoma de structura comunitara de neam, tinde sa I~i supuna familia. Vechiul model al rudeniei mitice se institutionalizeaza ~i se emancipeaza de cadrul familial, devenind 0 organizare sociala paralela ~i concurenta. 95

mai mari puteri in ceea ce prive~te viata conjugaIa a supu~ilor Sfantului Imperiu Roman de Apus a fost luata de Carol cel Mare in 802. Se prevedea explicit ca "episcopii ~i preotii, asistati de sfatul batranilor, sa faca 0 cercetare temeinica asupra legaturilor de rudenie dintre cei doi soti, ~i numai in urma acestei cercetari tinerii sa fie uniti printr-o binecuvantare". lata, deci, ca 0 forma contractuala intre indivizi este ~i cea nuptia1a, consacrata prin Biserica cre~tina. Actul casatoriei nu mai este doar un act ritual, social, ci un sacrament. Chiar ~i logodna trebuia sa se incheie in prezenta unui preot. Elementul esential introdus, insa, de Biserica, ~i care, ca ~i interdictia incestului, avea ca url11are dizolvarea autoritatii grupului familial, era consimtamantul - indispensabil - al tinerilor la casatorie. Teoretic, chiar din secolul al XII-lea, acordul parintilor la casatoria copiilor lor nu mai era necesar, ba chiar Ii se interzicea orice incercare de influentarea acestora. Biserica se substituie autoritatii familiale ~i vechilor cutume, astfel ca 0 casatorie incheiata in fata altarului nu putea fi desfacuta decat in cazul dovedirii unei legilturi de rudenie intre soti. Adulterul, sterilitatea, 0 boala incurabila sau absenta unuia din soti nu mai erau considerate motive intemeiate pentru desfacerea casatoriei. Cutumele care rezervau, insa, grupurilor f2uniliale - mai ales neamurilor nobile, adica vechi - dreptul de a decide cariera familiala a progeniturilor ]01' prin institutia logodnei, incheiata de la varste foarte til11purii, inca nu pierisera. Conciliile ~i papii (Nicolae I, Adrian II) au recunoscut, in continuare, legitimitatea casatoriilor civile. De altfel, in realitate, libertatea alegerii sotului exista doar in c]asele sarace. A~adar, 0 l110dificare majora a familiei este data de proliferarea unei noi morale familiale, care are in centru preocuparea ascetica ~i abstinenta sexuala. Erau dezavuate nu numai relatiile ilicite, dar ~i cele care, de~i aveau loc in cadrul unei casnicii legitime, nu aveau ca scop explicit zal11islirea copiilor. In ceea ce prive~te sentimentele conjugale, niciodata nu se aplica unei casatorii oficiale tennenul de amor, dragoste pasionala, rezervata zone lor intunecate ale patimii ilicite. Dragostea dintre soti era numita charitas conjugalis sau dilectio, expresii greu de tradus pentru noi, desemnand un fel de har conjugal, devotal11ent, 0 imbinare de tandrete, prietenie ~i respect.6'i 69 In Imperiul bizantin, 0 asemenea evolu!ie nu a fast cunoscuta. Nu cre~tinii, ci abia musulmanii vor interlice definitiv cultul trupului. ~i manifestarile publice ale sexualitatii. De altfel, impactul severei doctrine cre~tine chiar ~i asupra societatii europene apusene va fi destul de tarziu. 96

Dad, in iudaism, rabinatul capata temei admitand casatoria ca pe un criteriu cvasiobligatoriu de intelepciune, cre~tinismul adopta 0 pozitie diametral opusa, caci accesul la pozitiile conducatoare in comunitatile de cre~tini ~i mai ales in cele biserice~ti este conditionat de celibat. Celibatul garanteaza inlaturarea a ceea ce Biserica cre~tina considera drept periculos pentru instaurarea noii ordini sociale, anume societatea familiaHi, in care puternicele solidaritati ale grupurilor de rudenie nu cedau intaietatea comunitatii biserice~ti. Barbatii celibatari care se lupta sa preia conducerea sociala consacra un nou spatiu public, din care atributele carnalitatii tind sa fie excluse. Femeile ~i barbatii trebuie, conform unor parinti ai cre~tinismului timpuriu (Evagrie ~i traducatoruJ sau latin, loan Cassian) sa se conformeze modelului angelic, al vietii tara sexualitate. Chiar in cadrul reJatiei conjugate, sexualitatea este bine sa se limiteze numai la actiunea zamislirii, in afara careia sotul ~i sotia pot trai ca fratele ~i sora. Sf. Augustin este cel care deschide calea atacurilor pe care biserica Ie va da asupra familiei medievale prin duhovnicii Evului Mediu de mai tarziu prin doctrina sa care sustine di sexualitatea inseamna inabu~irea spiritului con~tient, a vointei, fiind semnul eel mai evident al caderii originale. Este momentul in care incepe sa se manifeste obsesia occidental a a sexuaJitatii.

Pacatele vietii familiale: incestult adulterul, divortu1

o grava problema in reglementarea reJatiilor familiale prin prisma noii morale 0 reprezenta incestul. Pana in acel moment, incestul era, de regula, casatoria consumata intre frate ~i sora sau intre parinte ~i copii. In sensul sau larg, insa, el se va aplica tuturor insotirilor intre rude de sange sau pI'in alianta. Abia dupa 814 (Conciliul de la Mainz) au inceput insa sa dispara casatoriile considerate neJegiuite, dar care constituisera 0 practica endogamica indelungata, intre vaduvi :?i sora sotiei sau vaduve ~i fratele sotu1ui, ori intre veri. Incestul eu 0 rudii a fost, a:;;adar, multa vreme un fapt normal. Adulterul nu era insa tolerat, nici de familii, nici de Biserica. La burgunzi, de pilda, "putoarea adulterului" atragea pedepsirea imediata a femeii prin alungarea, strangularea :;;iinecarea femeii 1ntr-o mla~tinii. La galo-romani, sotul care surprindea pacatul avea dreptul de a-i ucide pe vinovati pe loc. La franci, gre~eala femeii afecta intregul grup de rudenie ~i emu dese incaierarile intre familii din aceste motive. Pentru 97

a se veri fica acuzatia, suspecta era supusa ordaliei apei, adica era aruncata In apa dupa ce i se lega 0 piatra grea de gat. Daca reu;;ea sa pluteasca, era dezvinovatita. In cele mai multe cazuri, pedeapsa era Insa cea capitala, pe masura gre;;elii. Caci adulterul nu Inseamna numai Incalcarea unor canoane, ci distrugerea legitimitatii urma;;ilor. Divortul nu era permis decat barbatilor. femeie care se Incumeta sa-;;i lepede sotul era omorata, caci gestul ei nu se putea explica decat prin adulter. Se manifesta aici deosebirea Intre civilizatia Imperiului Roman, care accepta 0 oarecare egalitate a sexelor in ceea ce prive;;te dreptul la divort (galo-romanii acceptau divortul prin consimtamant mutual) ;;i ierarhizarea lor In favoarea barbatului la populatii1e german ice. Incepand cu primajumatate a secolului aIIX-lea, Biserica va introduce interdictia absoluta a divortului. Pentru nobili, care acordau casatoriei toate avantajele Incheierii unor aliante profitabile, care, odata rupte, erau lesne rezolvate prin repudierea sotiei ;;i restituirea dotei sale, monogamia ;;i indisolubilitatea casatoriei au devenit constrangeri greu de supOliat, rezolvate, conform unor marturii ale epocii prin sangerosul "divort carolingian". Conform acestui obicei, 0 sotie devenita indez\,rabila era omorata pentru a lasa locul unei aliante mai convenabile. In general, piedica In calea pronuntarii definitive a casatoriei ramanea, la germanici, poligamia, iar la galoromani, concubinajul cu sc1ave.

0

Familie ~i feudalitate Conform lui Marc Bloch, autor consacrat In studiile de istorie sociaIa a Evului Mediu, legaturile sociale erau, ln soeietatea feudal a, la diseretia pornirilor emotionale. Dovada erau puternicele razbunari Intre ;;i lnlauntrul familiilor, lntre frati, fii ;;i tata, nepoti ;;i unehi. Spre deosebire de Antichitate, uncle dreptul eutumiar familial era la fel de bine organizat - sau chiar mai coerent - ca cel care reglementa viata publica, a cetatii, in familia medievala categoriile sunt mai confuze. "Barbaria" populatii1or noi ;;terge vechile norme ;;i obiceiuri ~i instituie concurenta generalizata asupra pamantului perceput nu ca sursa a legitimitatii neamului, ci ca resursa de bunastare economica ;;i, eventual, de prestigiu politic. Sentimentele colective erau inca superioare afectiunii dintre persoane, iar lezarea lor determina cruntele eicluri ale razbunarii - vendetele. Aeeste razboaie particulare nu mai erau sustinute, ea ln veehime, de cultul originii, de orgoliul eonsaerarii descendentei 98

.prin impunerea eelei mai nobile aseendente, ci de disputele asupra suportului material al bunastarii ~i puterii politice: domeniul. De aeeea, dintre problemele "interne" ale familiilor medievale, poate eea mai importanta era "obsesia rivalitatii intre mo;;tenitorii cu teluri eomparabile,,70. Tot din aceasta eauza, capata importanta aspeetul material al descendentei, anume mo~tenirea, a~teptata ~i disputata atat pe linie masculina cat ~i feminina. Conform opiniei documentate a lui Marc Bloch, Occidentul nu a mai eunoscut, Inainte de perioada medievala, neamuri vaste (organizate dupa modelul gintilor) legate de sentimentul sau cultul unei descendente comune. Anticii cUI!0~teau organizarile vaste legate Insa de cultul ascendentei eomune. In Evul Mediu fiecare generatie i;;i redefinea cercul de rude - care nu era acela~i eu al generatiei precedente - conform criteriului impunerii propriei deseendente. Grupurile familiale rurale mari, care mai existau In Occident pana In seeolele al XV -lea ~i al XVI-Iea7l, lncep sa se restranga odata eu veacul al Xlll-lea. De asemenea, marile spite de neam nobil, tind ~i ele sa l~i diminueze dimensiunea. S-a vazutln aeeasta evolutie influenta activa a Bisericii cre~tine care urmarea rndimitarea neamurilor ~i deci a mo~tenirii In favoarea sa. Prin controlul easiltoriilor, al na~terilor ~i al morti1or, Biserica a obtinut 0 putere imensa. Donatiile ~i darurile catre biserici sau catre protejatii bisericilor, mai ales donatia testamentara ere~tina a rncut ca In Galia, de exemplu, lntre seeolele al V-lea ~i al VIIl-Iea, bunurile acumulate de Biserica sa se ridiee la mai muIt de 0 treime din totalul pamantului arabil al regatului. Tot aeest pamant provenea de fapt din averile marilor familii ~i fusese obtinut fie prin donatii, fie prin mo~tenire. Biseriea cerea un procent din fiecare testament, ca "parte a sufletului", dar In unele cazuri primea mult mai mult, ca de pilda In situatia In care nu existau mo~tenitori legitimi. Regulile Bisericii limitau strategiile posibile de mo;;tenire familiala (prin lmpiedicarea divortului, deseurajarea recasatoririi ~i a adoptiilor) ~i aduceau, In consecinta, eontributii uria;;e fata de propria organizatie. Pe de alta parte, motivatia deeMerii familiilor numeroase pare a fi, din nou, una de ordin politic: cereul persoanelor legate de indatoririle razbunarii - eelula de loialitate familiala - se limiteaza pana la 70

Cf. Danielle Regnier-Bohler, lstoria vierii private, vol. IV, P. Aries,

G. Duby Scoordonatori), Editura Meridiane, Bucure~ti, 1995, p. 35. 7 In Balcani, asemenea modele familiale supravietuiesc pana in zilele noastre. 99

verii primari. Devotamentul ~i solidaritatea familiaIa, determinaHi la antici de cuhul originii, capi'itil coloratura subordonarii fata de domeniul-feuda. Un ah motiv poate fi identificat in sporirea puterilor pub lice, afirmarea statului, prin care protectia pe care 0 puteau asigura grupurile de rudenie era concurata de cea a statului. (De altfel, dupa cum yom vedea, organizarea statului medieval preia multe din atributele exercitarii autoritatii familia!e, patriarhale, extinzfmdu-Ie la nivelul institutiilor globale.) In sfar~it, cre~terea ponderii schimburilor de bunuri a impus, de asemenea, limitarea amestecului familial in reglementarea ~i controlul averilor. Ca exemplu pentru consecintele acestui din urma fen omen avem substituirea aprobarii familiale pentru instrainarea unui bun cu dreptul de rascumparare a bunurilor vandute de catre rude.

,

Forme de inrudire sociaHi in Evul Mediu: confreria cavalerilor Dincolo de sensul militar, anterior §'i mai important este sensul social al cavaleriei, diruia i se adauga conota!ii etice, ideaIiste, mitologice. Proveni!i din randul razboinicilor "de casa", cavaleril constituie 0 casta in care se intra printr-un ritual de integrare, numit investitura sau arm are. investitura are un sens dublu, de I'd de ini!iere §i de I'd de trecere, indeplind catre ~far§dul adolescenfei. De§i initial ceremonia de invest ire era mai importantli decat obarifia (asemenea societatilor arabe sau oricaror aIte societa!i razboinice, §'i societatea medievala europeana era una meritocratica), spresecolul al XIII-lea casta capata un caracter aristocratic, exclusivist, doar fiii nobililor putand accede la acest ritual. Revendicat de Biserica, dar incIuzand multe elemente pagane, scenariul armarii consta in inmanarea armelor caracteristice ordinului cavaleresc ifi neamului: lancea cu flamura (pe care era brodat semnul casei seniorului pe care fl va sluji), scutul decorat cu blazon, spada, pintenii. Ceremonia era precedata de 0 baie (ritual de purificare, similar botezului). La sfar§'itul secolului al XII-lea apare ritualul privegherii armelor, care impunea asceza ifi meddatie din parte a postulantului. Ulterior, ceremonia capata un caracter somptuos, impIicand cheltuieli ifi festivita!i ex~raordinare. Pentru seniori, fnvestitura fiului eel mare era una din cele patru oca'lii dmd se 100

putea cere asisten!a financiara din pal'tea vasaIiIor; celelalte trei erau rascumpararea, in cazul in care seniorul era capturat in razboi, plecarea in cruciada ifi casatoriafiicei ce/ei mari. Stagiul pentru a deveni cavaler se efectua sub protec!ia unui alt senior decat tatal novicelui, de regula fiind cautat un unchi matern. Antrenamentul se va prelungi, dupa investitura, prin turniruri. Cavaleril se considerau in slujba Bisericii deifi, de multe ori, idealurile pentru care luptau erau de altO.natura. Chiar ifi mitologia acestui ordin este una pagano., care are in centru mitul cavalerului ratacitor, care parcurge un traseu labirintic, ini!iatic, pentru a se c0rtrunta cufortele supranaturale ifi a reinstaura ordinea cosmica. 2 Cavalerii, ale CarOl'valori erau vdejia ifi fidelitatea vasalica (de aceeaifi natura cu cea filiaIa) erau sUPUifi unei singure forme de dependen!a sociala, cea rezultata din inrudirea ritualica intre ei (egaIitara) §'i cu seniorul (subordonata). Pretul libertatii lor era dependen!a totala de senior ifi de idealuri cavalereifti; caci libertatea, departe de a avea vreun sens individual, nu se poate referi decd! la colectivita{i, ifi anume la cele mai coezive dintre eZe.

72 In mitologia populara romaneasca, acest mit supravietuie~te in obiceiul tinerilor colindatori care, la hotarul dintre timpul vechi, degradat, ~i eel nou, colinda spatiul social pentru a-I pazi de influentele malefice ~i pentru a vesti victoria binelui.

101

11. Familia extinsa In societatile razboinice

Zadruga sau familia slavilor de sud In Peninsula Balcanidi s-au mai pastrat, chiar pana In secolul nostru, forme de organizare fami/iala extinsa care, In restul Europei, au disparut curand dupa apusul Evului Mediu. In Albania ~i Serbia, societati dominate de spiritul razboinic al rafuielilor Intre neamuri (vendetta), familia pastreaza dimensiunile ~i structura unui grup cvasimilitar. Daca In secolele al XVIlI-lea ~i al XIX-lea mai erau Intalnite familii de 0 suta sau chiar de doua sute de membri, toti locuind Impreuna, astazi nu se mai pot afla familii mai mari de patruzeci - cincizeci de persoane. Chiar ~i a~a, este remarcabila permanenta acestui tip de organizare, bazat pe coeziunea ~i pe dimensiunea grupului de rudenie, singurele capabile de a·-i asigura existenta In cadrul unei societati dominate de razboaie ~i rafuieli. Predominanta unei ordini razboinice se vade~te In preponderenta sociala ~i familiala a barbatului ~i a valorilor masculine. Conform structurilor de rudenie indo-europene, barbatul, parintele-stapan este capul gospodariei atata timp cat traie~te ~i este In stare sa conduca sau, In alte situatii, pentru 0 perioada determinata. Functia sa poate fi transmisa fiului cel mare sau celui mai varstnic dintre ceilalti barbati ai grupului. Daca nu exista nici un barbat adult care sa poaUi prelua conducerea, rudele masculine care tin de alte gospodarii, Inrudite cu cea de referinta, asigura interimatul ~i au grija de femei ~i de copii. In general, se considera ca 0 familie exista atata timp cat exista descendenti masculini. Daca Intr-un neam au murit toti barbatii ~i nu mai sunt nici macaI' baieti care sa-i succeada, neamul respectiv nu mai exista. Femeile, incapabile de a reorganiza familia, se risipesc la case Ie tati/or, casa se naruie, buruienile sunt lasate sa invadeze mo~ia, astfellncat nimic sa nu mai aminteasca de drama stingerii unei spite 102

de neam. Structura ierarhica a familiei pome~te de la pozitiile dominante ale ~efului de neam ~i Insotitoarei sale; dupa ace~tia unneaza, ca importanta a rangului, barbatii, casatoriti ~i necasatoriti; apoi femeile maritate (mamele de baieti Inaintea celor care au doar fete); la sfar~it, pe ultimele trepte, se afla fetele ~i copiii. Tatal-conducator (domatchin sau starchina) este un suveran al familiei sale. EI are atributele unui ~ef militar, dispune de arme ~i cal, organizeaza apararea sau atacurile Impotriva inamicilor. Este ~i administratorul patrimoniului material, vinde ~i cumpara, face Imprumuturi ~i este garant, repartizeaza sarcinile In interiorul muncii dome stice ~i stabile~te rasplatile. Are ~i functia unui magistrat suprem, caci este singurul care poate judeca ~i pedepsi pe cei gasiti vinovati de perturbarea sau amenintarea securitatii vietii comune; pedepsele pe care Ie poate aplica sunt de la cele mai u~oare - privarea de hrana sau de arme - pana la cele mai grave - Inchiderea, excomunicarea ~i alungarea vinovatilor sau chiar omorarea 101'73. Nu In ultimul rand, tatal este preotul care oficiaza mai ales cultul familial sau care sluje~te In mica bisericuta Injghebata In apropierea gospodariei. Tot ceea ce face acest "rege" al domeniului familial trebuie sa aiba un caracter exemplar. Nimeni nu Ii contesta autoritatea, ordinele sale nu sunt discutate. Este secondat de 0 "regina", (domatchitza), care reprezinta autoritatea central a In ceea ce prive~te partea domestica a gospodariei (bacita). Ea are dreptul de a da Imprumut produse alimentare; Ie supravegheaza ~i conduce pe celelalte femei, supravegheaza educatia copiilor ~i este scutita de munci grele. Printre atributiile sale se mai numara pregatirea mancarii, curatenia In camera de masa, camera barbatilor necasatoriti ~i In propria sa camera (niciodata nu va intra In camera unui bi'irbat casatorit, chiar daca este yorba de fiul sau; domeniile feminine sunt la fel de bine delimitate, in interiorul gospodariei, ca ~i cele masculine, dincolo de gospodarie). Drepturile sale gospodare~ti sunt limitate In ceea ce prive~te comercializarea unor bunuri, pentru care trebuie sa ceara acordul capului de familie. 73 Alungarea sau exilul au, de cele mai multe ori, aceea~i gravitatea sanctionala ca ~i moartea: lipsiti de protectia familiei, exilatii sunt expu~i razbunarii neamurilor cu care se allau in razboi. De aceea, la aceste populatii, ospetia are un sens cu totul special, caci adapostirea unui strain - care insemna ~i apararea lui impotriva oridirui perieol - putea antrena familiagazda in vendetele in care aeesta, impreuna eu neamullui, era impIicat.

103

Ceilalti membri ai grupului urmeaza nlnduielile stabilite de perechea dominanta. Barbatii se intrunesc, discuta, participa la luarea deciziilor, la muncile grele (arat, treierat, ti'iiatul lemnelor etc.) ~i lupta; femeile fac majoritatea·muncilor, atat inauntrul cat ~i in afara gospodariei (ele se ocupa de semanat, secerat, adunatul vreascurilor, ingrijirea animalelor). Copiii ajuta ~i ei, de timpuriu, la intretinerea familiei, indeplinind sarcini u~oare, pe masura puterilor lor. Grupul este solidar in fata justitiei exterioare sau a oricarei institutii externe (sat, trib, stat etc.). Membrii sai nu au raspundere individuala, ci una comuna, iar aceasta este intruchipata de conducator. Identitatea este data de numele unui stramo~ sau al capului de familie ~i deftne~te fiecare membru in parte. Proprietatea este, la randul ei, com una ~i indivizibila.

Casiitoria Casatoria este un eveniment important in viata unui grup familial, caci ea reprezinta principala sursa de asigurare a continuiHitii ~i a celor mai pretioase resurse: bratele de lupta. De aceea, na~terea baietilor este celebrata ell bucurie, in vreme ce aducerea pe lume a fetelor este considerata 0 nenorocire, 0 irosire, in urma careia tinerele mame trebuiau consolate. Nascandu-se, in general, mai putine fete, alegerea unei mirese se dovede~te 0 decizie diftcila pentru un tanar. El trebuie sa faca dovada capacitatii lui de a intretine ~i de a apara 0 familie, iar aceasta dovada consta, de cele mai multe ori, in dota pe care poate sa 0 ofere sotiei sau familiei ei. Alegand fiilor neveste din alte grupuri de rudenie, conform principiului beneficiului social al exogamiei, prin care se asigura alianta intre doua grupuri diferite, conducatorii familiei "contractau" legaturile matrimoniale inca de cand logodnicii promi~i erau copii. De altfel, fetele se maritau la 12-13 ani, pentru a putea profita cat mai mult de perioada de fertilitate. Intelegerile intre parinti vizau intarirea neamului, incheierea unoI' aliante cat mai puternice. Promisiunile matrimoniale erau modul de anticipa 0 colaborare cvasipolitica intre neamuri ~i, ca atare, trebuia ca ele sa fie respectate. In cazu! in care fetele se sllstrageau deciziei parintilor ~i se opuneau casiitoriei prestabilite, ele lezau onoarea ~i interesele grupului ~i riscau sa i~i atraga familia intr-un razboi in care grupul fost potential aliat avea sa i~i razbune jignirea. Existau ~i cazuri in care, odati'! 1l1cheiata alianta matrimoniala, ea putea fi rupta ilL

J04

izgonirea femeii, singura forma de divort permisa. Altfe!, pentm judecarea ~i pedepsirea gre~elilor grave care puteau fi comise de sotie, soW1 avea drept de viata ~i de moarte asupra acesteia, simbolizat, in anumite zone, printr-un glont de argint care era inmanat ginerelui la casatorie. Interesant este ca aceste gre~eli grave ale femeii, care puteau fi pedepsite cu moartea (de~i 0 asemenea sanctiune nu era intalnita decM in cazuri extreme), erau adulterul ~i incalcarea legilor ospitaliHitii. Tradarea oaspetelui care cerea ajutorul gazdei era, in conceptia acestei societati, la fel de grava ca intinarea neamului prin amestecarea sange!ui. Totu~i, sotia era aparata de abuzurile de putere ale sotului. Faptul ca 0 femeie apartinea, chiar ~i dupa casatorie, ~i familiei sale de origine complica deciziile care i-ar ft adus vatamari nemeritate: dad ar fi fost ran ita sau omorata pe nedrept, ea ar ft fost razbunata de cei de acela~i sange cu ea. in cazul in care se intampla sa ramana vaduvii, femeia era luata de nevasta de fratele, vaml sau unchiul celui decedat, ramanand in neamul sotului. La fel ca la vechii evrei, practica leviratului prevenea, ~i la aceste familii, orice scadere a capacitatii reproducatoare. Fata de cariem casatoriei, existau ~ifete care preferau castitatea. Exista 0 categorie de amazoane, care depuneau juramantul de feciorie ~i care se numeau "vadik" (curat, integru). Pozitia lor sociala, mai bun a decat a nevesteior, se apropia de cea a biirbatilor: ele capata drept de mo~tenire (pe care femeile casatorite nu-I au), participa la adunarile barbatilor (de~i nu au drept de decizie, nu voteaza), poarta haine barbiite~ti .

Locuinta Locuinta familiei extinse de tip "zadruga" este extrem de complexa. Familia se confunda terminologic cu casa sau cu vatra. Cand se sEari'e~te constructia unei case noi, dupa ce se a~eaza acoperi~ul, primul lucru care trebuie facut este aprinderea focului de catre capul familiei. Gestul are conotatii propitiatoare ~i augurale, caci, dupa primul fum, este ghiciti'i soarta noii familii. Locuirea se face dupa trei tipare cunoscute: a) Primul model este al unei cladiri centrale in care se intrune~te tot grupul, la masa sau la discutii, ~i in care locuie~te perechea dominanta ~i membrii necasatoriti. De jur imprejurul acestei case mari, a~ezata strategic, in mijlocul domeniului ~i care, la nevoie, poate pea ~i fOlrta]'-ea~ta, se construiesc colibe, ell 0 singura 105

pentru fiecare cuplu casatorit. Intre domenii este convenita 0 distanta "de buna vecinatate" stabilita, de regula, la distanta unei "batai de pu~ca". b) AI doilea tipar se prezinta cu 0 cladire central a foarte mare, care are 0 incapere principala unde se mananca, se iau hotarari ~i au loc intruniri. Fiecare cuplu casatorit are repartizata 0 incapere separata de dormit, pe acela~i nivel sau la etaj. De asemenea, exista 0 incapere de oaspeti, extrem de importanta in arhitectura locuintei. Casa are un aspect fortificat, fiind intarita, atai. la tarani, cat ~i la seniori. Suplimentar, locuintele sunt prevazute uneori (mai ales in Albania) cu un turn de aparare, numit kula. Acesta nu poate fi locuit decat la ultimul etaj; in rest, scara ~i palierele care 0 segmenteaza sunt organizate ca baricade in fata potentialilor asediatori. Acoperi~ul este, de asemenea, intarit cu lespezi de piatra. Cuplurile casatorite pot locui in camere a~ezate intr-o casa lipita de kula, toate u~ile dand intr-un coridor ce duce direct la etajele superioare, fortificate ale turnului. In alte cazuri exista 0 constructie separata pentru locLlirea femeilor, care nu sunt implicate niciodata in vendette ~i care trebLlie sa i~i desfa~oare activitatile indiferent de starea ostilitatilor. Aceasta locuinta are ferestre mari ~i nu este intarita, de vreme ce nu este niciodata supusa atacurilor. De jur imprejur i~i au loc cladiri u~oare, ~ure, depozite, grajduri etc. c) Mai recent, se intalnesc, in satele musulmane mai ales, case a~ezate in curti mari, imprejmuite cu garduri inalte, care nu permit nici o intruziune, n ici macar vizuala. In interiorul acestui spatiu locuit, fiecare cuplu are 0 casa proprie, nu numai 0 singura incapere, ca in modele anterioare, mai vechi.

impura, primeau un prenume tinut secret in prime Ie secole ale civilizatiei islamice ~i un nume de intimitate. Numele de farnilie apare relativ tarziu, (secolul al X-lea) ~i nu este altceva decat numele unei profesiuni, al unei localitati sau regiuni sau, cel mai adesea, 0 referinta la numele tatalui (Ibn = "fiul lui"). Rama~i in grija mamei pana la sfar~itul primei copilarii, erau apoi circumci~i (Ia varste cuprinse intre ~apte ~i doisprezece ani) ~i preluati sub tutela paterna. Grija parintilor pentru succesori era remarcabila ~i intrecea, adesea, obiceiurile educatiei familiale europene. Chiar ~i logodna ~i casatoria copiilor erau atent stabilite, atat dupa interesele de alianta ale parintilor dar ~i in functie de ceea ce se putea dovedi favorabil tinerilor. Horoscopul era L1ncriteriu important ~i, in cazul fiicelor, firea soacrei pe care acestea urmau sa 0 aiba. Casatoria, asemenea oricarei alte institutii musuhnane, avea in primul rand caracter religios, ~i abia apoi sens social sau legal. Formal, ea se concretiza printr-un contract de drept civil incheiat intre sot ~i tatal sau tutorele legal al fetei. Pentru a fi valabil, contractul trebuia sa respecte urmatoarele conditii: sa nu existe piedici in calea casatoriei; persoanele implicate (tutori sau cei doi soti) sa-~i dea consimtamantuC4; sa fie constituWi dota (mahr)7S; casatoria sa fie oficiatii conform preceptelor musulmane. Piedicile care se puteau opune casatoriei se refereau la legaturile incestuoase (erau considerate incestuoase relatiile intre rude de sange, de lapte sau prin alianta76, exceptie facand casatoria intre veri, care era nu numai permisa, ci chiar recomandata), la casatoria cu 0 femeie repudiata prin ,juramfmtul de anatema", care 0 eticheta definitiv ca adultera, la diferenta de religie (nu era permisa casatoria unei musulmane cu un barbat de alta

Familia islamidi Si populatiile islamice cunosc acela~i tip familial extins sau unLlI foarte apropiat de cel care caracteriza societatile europene medievale sau cele balcanice. Descendenta, calitatea ~i cantitatea sa emu esentiale in organizarea familiei musulmane. Na~terea era un eveniment mult a~teptat, mai cu seama venirea pe lume a baietilor. Ceremoniile care 0 insoteau erau extrem de laborioase: pentru a se indeparta orice pericol, nou-nascutul era purificat prin apa (scalda rituala) ~i foe (care era tinut aprins in odaia copilului trei zile ~i trei nopti). Alaptat de doica in primele patruzeei de zile, interval in care mama era considerata 106

74 Consimtamantul tutorilor legali avea putere de constrangere asupra baietilor pana la varsta pubertatii, iar asupra fetelor pana la prima casatorie; dupa aceste praguri, logodnicii puteau decide singuri asupra casatoriei lor. 7S Dota era absolut obligatorie, fiind interzisa orice tentativa de a se renunta la ea. Nu era doar un transfer simbolic de bunuri, ci unul consistent ~i apartinea femeii, lara sa presupuna nici un fel de zestre din partea familiei acesteia, ca reciprocitate. Femeia avea dreptul la intreaga dota daca se despartea de sot dupa ce casatoria a fost consumata sau daca sotul murea inainte de a se consuma casatoria; la 0 jumatate din dota daca mariajul se desIacea inainte de a se consuma; nu primea nimic in cazul in care casatoria era anulata. 76 Era interzisa ~i casatoria cu doua femei inrudite prin sange, alianta sau lapte. 107

religie, dar se permitea insotirea dintre un musulman ~i 0 femeie de aha reiigie, cu conditia ca aceasta religie sa nu fie politeista) sau la perioada de interdictie idda, interval de "continenta" care trebuia sa separe doua casatorii succesive ale unei femei. Idda dura patru luni ~i zece zile, iar in aceasta perioada femeia trebuia sa se retina de la arice fel de raporturi sexuale, in scopul de a clarifica patemitatea eventualilor capii nascuti dupa casatorie. Drepturile ~i datoriile reciproce in cadrul disatoriei musulmane insemnau coabitarea, respectul ~i afectiunea reciproca, dreptul de succesiune, drepturile comune asupra copiilor rezultati din casatorie. Sotia avea dreptul la intretinere (care includea hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala), dreptul la tratament egal cu al celorlalte sotii, dreptul de a face ~i de a primi vizite (din partea parintilor), de a-~i administra bunurile tara interventia sotului. Sotul avea dreptul de a pretinde sotiei fidelitate, supunere, alaptarea copiilor, ingrij irea gospodariei, respectul pentru parintii sai ~i pentru rudele apropiate. In pofida imaginii pe care europenii 0 au adesea asupra "oprimarii" ~i constrangerii care incarcereaza femeile musulmane in cadrul casniciei, posibilitatea desfacerii casatoriei exista. Divortul se poate pronunta la initiativa sotului, sub forma repudierii in trei timpi, separati de perioade de continenta de cateva luni, intervale care dau posibilitatea ilnpacarii; se poate pronunta in situatiile de incalcare a obligatiilor casatoriei (cum sunt cazurile de adulter), cand are loc "juramantul de anatema"; poate avea loc la initiativa oricaruia din cei doi soti atunci dnd se constata neimplinirea conditiilor fiziologice pentru consumarea casatoriei sau neindeplinirea obligatiilor matrimoniale. De pilda, divortul se poate pronunta la initiativa sotiei atunci dnd sotul lipse~te mai mult de un an de acasa sau dnd nu asigura intretinerea sotiei la nivelul cerut de conditia sa sociala. In ceea ce prive~te poligamia sau, mai exact, poliginia permisa de legea musulmana, ea limiteaza numarul sotiilor la patru ~i impune conditii destul de dure capului de familie. De aceea, cazurile de menaje poligamice sunt rare, fiind astazi estimate la mai putin de 5% in cele mai multe state arabe. Coranul prevede tratament ~i conditii egale pentru toate nevestele. De~i femeia este perceputa ca inferioara barbatului, ea are dreptul ate stat legal ~i religios de a fi intretinuta ~i satisfacuta de catre barbat; femeia este tacuta pentru "bucuria omului", pentru implinirea sa, iar sexualitatea conjugaUi este unul din modnrile de a-I sluji pe A1lah. Concubinajul este descurajat, de~i 108

sclavele sunt pretuite pentru frumusetea, bunele maniere, cultura ~i talentele lor. Se spunea ca sclavele Ie injoseau pe femeile arabe prin rafinamentul lor, ca ~i pe barbatii care se Jasau prada farmecelor lor. Conditia de sclava era totu~i una ingrata, care nu putea fi depa~ita dedt prin aceea de mama de baiat (umm walad) nascut stapanului, deci posibil succesor al acestuia .. Si legislatia islamica ~i mai ales Coranul imp un separarea sexelor, delimitarea fizica a barbatului de femeie. Femeile au locuinte proprii (haremul, in arab a haram, insemnand loc smnt) ~i acces separat de al barbatilor in locurile publice. Asumarea statutelor diferite se reflecta ~i in tinuta: barbatii trebuie sa poate barba, sa nu poarte matase, nici bijuterii ~i sa se inve~manteze in alb, negru sau verde. Femeile trebuie sa poarte val, mai ales nobilele, acest articol vestimentar fiind un simbol al respectabilitatii; numai 0 situatie sociaJa prospera dadea posibilitatea manifestarii acestei forme de pudoare. Separarea sociaJa ~i familiaJa a sexelor este caracteristica societatilor razboinice ~i a fost intalnita ~i in Europa, asemenea tendintei de spiritualizare a dragostei pentru feme ie, care caracterizeaza, de pilda, mediul beduin, dar ~i Occidentul cavaleresc. o aha apropiere intre cele doua medii este gravitatea ~i sobrietatea cu care se celebra moartea. Defunctul era insotit la moschee de un cortegiu (din care lipseau femeile, dupa cum au impus legile). Aici era purificat ~i ingropat cu capul spre Mecca. Dupa inmormantare se organizau ospete rituale, la ~apte ~i la patruzeci de zile, pentru saraci. data pe saptamana, rudele vizitau ~i ingrijeau mormantul. Cultul celor rapu~i in razboaie, pentru cauze sfinte, religioase, se aseamana celui de care se bucurau cruciatii. Apropierile care se pot face la nivelul organizarilor traditionale, inclusiv al familiei, intre societatile musulmane ~i cele ale Europei medievale sau ba1canice nu ne dau dreptul infierarii unui mod de viata pe care, ca europeni modemi, ne-am grab it sa-l renegam.

o

109

12. Institutii , familiale si, sociale. Patriarhalismul familial- forma initiala a puterii politice

Originea divina ~i reprezentarea patriarhala a puterii politice la chinezi Dincolo de a fi numai preotul care oficiaza cultul familial, patriarhul detine, tocmai in virtutea acestui contact sacru cu stramo~ii ~i cu celelalte divinitati, puterea cea mai mare in nlndul comunitatii. EI este consacrat religios ca ~i conduciHor pentru ca este cel care, in viata fiind, are acces la tainele zeilor, iar, dupa moarte, va deveni el insll~i divinitate. Sursa divina a autoritatii sale este garantata de descendenta sa ilustra (apartenenta la un ~ir de stramo~i mitici) care ii permite accesulla cunoa~terea temeiurilor sacre ale ordinii lumii. Vorb~am mai devreme despre opinia lui Marcel Granet ca structura de autoritate a familiei se origineaza in ordinea feudaHi a societatii chineze. Argumentul sau este acela ca, in legaturile familiale, respectul primeaza asupra afectiunii. De aici, din aceasta rituaIizare ~i formalizare a vietii fami liale, din preponderenta pe care eticheta, ordinea rituaIa 0 are asupra intimitatii, s-ar putea deduce un mimetism al familiei fata de structurile ~i institutiile organizarii sociale, juridice, politice, religioase etc. El aduce ca argument 0 presupusa origine a raporturilor de subordonare, dominatie ~i competitie familiala in raporturile feud ale, care il sup un pe vasal seniorului sau. Ni se pare, dimpotriva, ca raporturile de vasalitate au imprumutat caracterul relatiilor de familie - nu numai in societatea chineaza, ci ~i in cele europene. Daca in lumea Extremului Orient, ordinea feudala ~i cea familiala s-au instaurat cu prea multa vreme in urma pentru a mai putea stabili cu c1aritate care dintre ele a precedat-o pe cealalta, 10 Europa, sistemul feudal a succedat, la 0 distanta semnificativa in timp, consolidarea familiei patriarhale. De aceea, ipoteza ca familia patriarhala imprumuta din trasaturile organizarii feudale ou se verifica In cazul civilizatiei europene, a~a cum nu se veri fica, probabil, nici io 110

acela al civilizatiilor asiatice. Dispunerea de viata vasalului sau de virginitatea sotiei acestuia (obiceiul "primei nopti", In care seniorul avea dreptul de a fi primul care Intretinea relatii sexuale cu mireasa unui supus al sau) confirma preluarea de catre senior a rolului tatalui, patriarhul, fecundator ~i stapan pe viata ~i moartea fiilor sai - ~i nu invers. Acest drept, este adevarat, nu provine din contributia biologica pe care tatal a avut-o la existenta fiilor sai, a~a cum nici seniorul nu are nici 0 contributie (decat una simbolica, cum 0 demonstreaza ~i obieciul mai sus mention at) la na~terea fizica a vasalilor sai. Autoritatea patriarhala, fie ca este paterna sau senioriala, deriva din faptul ca tatal este autorul spiritual, social ~i mitic al fiilor sai. Ca fiinta sociala, ca om, vasalul ii apartine seniorului a~a cum fiul Ii apartine tatalui. El trebuie sa i~i cheltuiasca intreagaenergie pentru a alimenta onoarea acestuia. Prin omagiul depus, el apartine, trup ~i suflet, tatalui-senior. De aceea, nu mai are dreptul de a se lega, de la sine putere, de nimeni: nll poate avea prieteni, nll poate promite devotament, caci nu este stapan pe viata sa. Din aceea~i cauza, nu i~i poate nici periclita existenta: in China, un fiu nu trebuie sa se expuna pe metereze in timpul unui atac, nu trebuie sa pa~easca pe 0 gheatii prea subtire, sa se apropie de 0 prapastie, dadi nu i se porunce~te asta de catre tata - caci ar ameninta un corp care nu ii apartine.

Vasalitatea ca forma de inrudire sociaIa in societatile razboinice medievale In societatea medievala europeana, vasalitatea ~i fieful au consacrat 0 noua forma de inrudire sociala, anterioara ~i la fel de puternica precum rudenia spirituala instaurata de Biserica cre~tina. Suportul pe care s-a dezvoltat aceasta forma de inrudire sociala, care preia formele rudeniei familiale, este fieful. Spre deosebire de domeniul familial al anticilor (oikos), loc sacru, de rezidenta a mortilor neamului, in Evul Mediu pamantul devine plata a serviciilor vasal ice sau pur profesionale. Cei care slujeau I~i primeau rasplata ca "Intretinuti", companioni hraniti la masa stapanului sau ca "dependenti" inzestrati cu un fief (cuvantul provine de la vieh, echivalentul lui pecunia, avand sensu I de "vite, avere mobila"). Dependenta religioasa a familiei antice de pamant - ca vatta ~i izvor al neamului a fost substituita de dependenta cvasisalariala fata de senior. Intr-o scriere medievala din secolul al XIV -lea se spune clar: "Fieful este

III

solda cavalerului". Marc Bloch subliniaza: "Lotul de pamant (tenure), indatorat astfella servicii de 0 natura foarte special a, pe care Ie fha, in fiecare caz, 0 conventie sau 0 traditie diferite, se definea in primul rand prin caracterul sau de remuneratie: intr-un cuvant, ca un lotsalariu"n. De asemenea, exista ~i 0 circulatie inversa, de inchinare a pamanturilor unui senior a carui protectie era solicitata; acesta ii restituia vasalului proprietatea, incarcata ell redevente in natura sau bani ~i corvezi ,agricole. Legaturile politico-militare de eautare a protectiei sau a influentei ~i puterii, prin stabilirea de aliante matrimo-niale ~i legaturi vasalice se substituie celor de statornicie, de pastrare a formulei ideale a puritatii neamului. civilizatie razboinica 0 substituie pe cea a cetatii intemeiate divin; suveranul iI inlocuie~te pe patriarh; loialitatea ~i respectul rangului substituie devotiunea fata de neam ~i pastrarea cultului stramo~ilor. Ritualul tauritor allegaturii de fidelitate (0l11agiul ~ijuramantul de credinta) era url11atde investitura ~i salariu (chasement, fief sau precarium). Ulterior, s-a trecut la acordarea fiefurilor "de camera" sau de tezauf, rente tara suport funciar, exprimate in zeciuieli, vami, targuri etc. In orice caz, dupa ce a aparut inzestrarea Cll pamant, apare ~i interesul (transformat in obligatie) fiului deA a-i succede tatalui in legatura de credinta care-i leaga de senior. In secolele al IX-lea ~i al X-lea se instaureaza ereditatea ~i apar pril11ele dinastii de castelani, care pastreaza ~i transmit succesorilor feudele obtinute de antecesorii lor, dar ~i obligatiile serviciului catre seniorii de la care aceste feude au fost obtinute. Mi~carea de la lotul-salariu sau "beneficiu" la patrimoniu, pamant mo~tenit, excludea, in anumite cazuri, transmiterea acestuia catre parinti (cad obligatiile militare aferente nu puteau trece de la tanar la batran) sau catre femei (care nu puteau servi miJitar un senior). eu timpul, femeile au putut fi admise ca descendenti cu drepturi succesorale, datoria militara fiind preluata de sot, ceea ce a dezvoltat in mare masura politica mariajelor. Forma de rudenie dezvoltata pe suportul material al fiefului ~i al obligatiilor instituite de acesta este vasalitatea. Ritualul omagiului vasalic i~i are cea mai veche fOIn1ain a~ezarea mainilor il11preunateale vasalului in cele ale seniorului; din secolul al X-lea, gestul a fost insotit de santtul pe gura. Numele acestui act ritualic - hommage-homme _

0

77Marc Bloch, Societatea feudala, vol. I, Editura Dacia, Cluj, 1996,

p, 182.

112

denume~te, literal, faptul de "a fi omul cuiva", 0 legatura similara celei familiale, rudeniei sociale sau spirituale. Obligatii1e celui care se incredinta (se commendait) unui protector erau denumite "serviciu" (servitium - din latinescul servio, "a fi sclav,,).78 De~i, asemenea casatoriei, vasalitatea lua sfar~it, in mod formal, odata cu cele doua vieti pe care Ie unea, in practica ea a devenit ereditara. Ea ajunge sa devina apanajul unei paturi privilegiate: "Vasalitatea era forma de dependenta proprie claselor superioare, pe care Ie distingeau inainte de toate vocatia razboinica ~i cea de comanda"79. Este forma de inrudire sociala care succede clientelei romane, supusa insa ratiunilor unei societati razboinice, dominata de ambitii politice; se bazeaza pe ierarhia ordonata, conform criteriului autoritatii ~i protectiei patriarhal-senioriale. "Ca odinioara la Roma, tanarul de familie buna care doreasa-~i faca un lac in lume se incredinta unei persoane de rang inalt, daca nu cumva viitorul sau fusese deja asigurat in acest mod, inca din copilarie, de catre un tata prevazator", spune acela~i Marc Bloch. Forma specifica a vasalitatii, caracteristica societatii feudale, este reprezentata de "razboinicii de casa"; prima forma a acestei institutii este descrisa insa din secolull de catre Tacitus, care 0 remarca in randul populatiilor gemanice. Succesiunea terminologica vasalvalet-baiat tdnar-puer-sclav domestic da seama mai bine despre evolutia acestui tip de relatiei asimilabila celei de patemitate.

Autoritatea patriarhala ~i autoritatea politica a suveranului. Societatea patriarhala in conceptia sociologica a lui Frederic Le Play Autoritatea senioriala sau regala in societatile premoderne deriva din modelul autoritar patriarhalist. Ea este de natura religioasa, culturala ~i familiala, in egala masura. Conform lui Frederic Le Play, autoritatea paterna este cea mai necesara ~i mai legitima forma de putere sociala. Fara a fi 0 institutie sociala in adevaratul sens al cuvantului, ea emana , din insa~i natura omului, a barbatului, femeii sau copilului. Ca atare, constituie fundamentul ~i principiul familiei. 78In timpul dinastiei merovingiene, libertate insemna, mai presus de orice, a apartine, in calitate de membru direct, poporului condus de suveranii merovingieni, populus Francorwn; sinonimia franc-libel' avea sa dureze. 79

Idem, p. 163.

113

In cazul socieHitilor mai putin intinse, cu 0 populatie putin numeroasa, organizarea familiala ~i autoritatea patriarhala sunt suficiente pentru asigurarea stabilitatii sociale. In societatile foarte dezvoltate material ~i ca dimensiuni ale populatiei - cum sunt societatile moderne -, aceste doua repere au fost substituite cu structuri complexe ale autoritatii sociale legitimate formal sau rational. In orice caz, nici 0 societate nll a putut omite sau ignora aceasta etapa familial-patriarhala de organizare ~i exercitare autoritara rnra a viola legile cele mai evidente ale naturii fizice ~i ale ordinii morale umane. Legile civile imediat urmatoare vechilor cutume patriarhale, impunand copiilor respectul ~i supunerea fata de parinti, se autosustin in masura in care nu fac altceva decat sa sustina autoritatea paterna naturala. Pentru ca aceasta din urma sa-~i pastreze forta, este suficient ca autoritatea legala (legea civila) sa nu i se opuna formal. Conform aceluia~i autor citat mai sus, tatal are, in fata familiei mai restranse sau mai extinse pe care 0 conduce, misiunea de a continua opera principala de creatie, reproducand singurul model uman care are senti mente morale ~j care se poate ridica pana la cunoa~terea lui Dumnezeu. EI este investit, din aceasta cauza, cu cea mai inalta functie sociala, superioara, sustine Le Play, chiar ~i celei a suveranului, al carui 1'01 e de a conduce 0 societate pe care nu a creat-o. Autoritatea asociata acestui rang deriva din acest statut natural ~i din principala sa functie, care e aceea a asigurarii existentei femeilor ~i copiilor. Toate religiile sunt de acord in a a~eza legea divina la baza autoritatii paterne; la randul sau, insa, aceasta este cel mai puternic sprijin al oricarui cult, la fel cum se constituie ~i ca principal auxiliar al puterii civile. lnterventia activa a parintilor, in speta a tatalui, in educatia religioasa a copiilor este adevarata sursa a credintei. Chiar ~i in cazul celor mai putin obi~nuiti cu practicile religioase, cultul domestic ramane reprezentat prin autoritatea paterna care reglementeaza rugaciunea comuna pentru cei vii ~i pentru morti, substituindu-se astfel autoritatii clericale. Date fiind responsabilitatile tatalui, este necesar ca legea sau moravuri Ie sa-i garanteze puteri la nivelul acestora. Era nevoie, in primul rand, sa poata dispune liber de posesiunile care asigurau subzistenta, iar in al doilea rand, ca dreptul de mo~tenire sa nu confere satisfactia avantajelor sociale descendentilor care nu ~i-au indeplinit indatoririle fata de parinti ;;i nu ;;i-au dovedit devotamentul fata de neam. Societatile in care autoritatea patriarhala ;;i-a pastrat trasaturile 1 ]4

distinctive sunt cele traditionaliste. Ne referim la societatile medievale, dar ;;i la comunitatile rurale sau la anumite societati cu puternic caracter conservator, cum ar fi cea engleza. Se admite, in mod general, subliniaza Le Play, ca in Anglia familia constituie adevarata unitate sociala ;;i fundamentul oricarei formule nationale sau politice (home-ul englezesc inseamna in acela~i timp ;;i casii ;;i patrie.) De asemenea, a refuza, in Anglia, tatalui exercitiul unei autoritati ferme este totuna cu a refuza suveranului dreptul de a dispune de forta publica. Libertatea civila se dezvoIta dimpreuna cu autoritatea paterna ;;i, pentru a pastra deschise aceste doua cai, englezii fac apella religie, la lege ;;i la opinia publica. In Franta, dimpotriva, dupa cum demonstreaza Le Play, autoritatea paterna nu gase;;te sprijin nici in religia combiituta constant odata cu sfar;;itul secolului al XVII-lea, nici in legea civila care, dupa 1793 retrage increderea investita in decurs de secole in conducatorul familiei, ~i nici in opinia publica. Varsta inaintata ;;i intelepciunea tatalui de familie, care nu i;;i mai poate tine fiii alaturi pentru a Ie transmite experienta sa, sunt ignorate prin retragerea sa prematura din activitatea publica sau productiva. Revolutia franceza a avut drept consecinte dezastruoase la nivelul familiei prabu~irea comunitatii pateme, ruperea legaturii intre familie ~i traditie ~i afinnarea ideologiilor individualiste.

115

13. Industrializarea familiei. Familia epocH moderne

Epoca modern a se na~te odata cu lIuminismul sau chiar mai devreme, cu orgoliul umanist al Rena~terii. Revolutia franceza va fi eruptia definitiva a noii epoci, echivalentul unui paricid, caci alungarea sau omorarea nobililor poate echivala cu renegarea parintilor, conform ordinii feudale familiale, in care regele este echivalentul tatalui pentru vasalii sai. in timpul Conventiei mai ales, prioritatea era protectia cetatenilor de eventuala tiranie a familiilor ~i a Bisericii. StatuI a limitat, de atunci ~i pana astazi, controlul familiei sau al Bisericii asupra individului, tocmai spre a-~i consolida propria influenta. StatuI, care este garantul drepturilor individuale ~i primul interesat In afirmarea acestora, urmare~te Incurajarea tipului familiei conjugale ~i limitarea oricarei forme de autoritate paterna. Revolutia industriala a marcat sfiir~itul familiei patriarhale, extinse. Ea con sacra, In acela~i timp, ~i un debut, al aparitiei unui hibrid al grupului familial, pe care 11yom denumi familia industriala, In fapt 0 forma denaturata a conceptului familiei clasice.

respecti'i programele ~i graficele progresului social. Trecutul este renegat In numele unui viitor al carui autor este ratiunea umana. De la idealizarea trecutului, a originilor, se face trecerea decisa spre idealizarea viitorului proiectat. Trecerea de la familia extinsa la cea nucleara se definitiveaza In urma mi~carii initiate de iIumini~ti, cei care, Incoronand ratiunea umana ca instanta suprema, deschid drumul afirmarii autonomiei individului In lume. Avand suportul ratiunii sale, acesta I~i poate proiecta, la nevoie, viata, a~a cum Ii dicteaza nevoile sale naturale ~i interesele rationale. Interesele ~i trebuintele sau ratiunea ~i natura, deloc opuse, guverneaza epoca moderna. in acest cadru, familia devine 0 realitate caduca, depa~ita, apasatoare, care nu trebuie sa tina individul sub control, ci care trebuie sa fie ea insa~i tin uta sub control de individ. Astfel, ea va ajunge sa nu mai of ere individului nici un rol sau statut sigur, capabil sa-i asigure identitatea. Rolurile ~i statute Ie traditionale, a~ezate Intr-o ierarhie clara conform criteriilor varstei, sexului sau capacitatilor fizice ~i spirituale se descompun sau se inverseaza. Familia nn mai cunoa~te decat ierarhii labile, in care "democratia" anuleaza pozitiile de autoritate. In societatea din afara familiei, in care individul este tot mai "integrat", el nu se mai legitimeaza prin prestigiulla care Illndrituie~te apartenenta sa familiala, ci prin competenta profesionala, economica sau sociala pe care 0 poate sustine.80 In ultima vreme, valorile economice Ie depa~esc adesea pe cele pur sociale (prestigiu, statut, recunoa~tere publica).

Atomul familial Secularizarea vietii familiale Inainte de a-~i pierde cu totul functiile specifice (ne referim mai cu seama la acelea de preluare, sporire ~i transmitere a unor patrimonii specifice Inrudirii prin fiIiatie), familia devine, Inca din timpul Rena~terii, nucleara, atomista sau conjugala. Rolul sau de matrice a societatii este uzurpat printr-o diviziune sociala sau institutionala a muncii, In cadrul careia serviciile sociale se vor substitui functiilor familiale. Asigurarile sociale, casele de alocatii familiale ~i pensii, ~colile ~i institutiile para~colare (tab ere sau colonii de vacanta, cluburi ale copiilor ~i tinerilor) asigura un model nou de reproducere sociala. Cu alte cuvinte, In era moderna, societatea are ambitia de a se perpetua in afara controlului familial. Reproducerea sociala este una rationalizata la maximum; ea 116

Un domeniu supus secularizarii este casiitoria, care, incepand cu anul 1792 trebuie sa aiM loc In prezenta unui Inalt functionar municipal pentru a fi legala. Dad'l, In Evul Mediu, casiitoria era mediata prin prezenta ~i cu binecuvantarea liturgica a unui preot, art. 7 al Constitutiei franceze din 1791 prevedea ca "Iegea nu mai considera casatoria decat ca un contract civil". Stare a matrimoniala devine "stare civila", nu Intrucat mai este echivalentul unei pozitii sociale (ca In societi'itile traditionale) sau 0 definitie consacrata religios (Biserica so

Vezi

la

Max Weber, distinctia intre societati de status/societati de merit. 117

cre~tina), ci pentru ca este garantata de legalitatea civila. Autoritatea publica va lua, a~adar, parte activa la formarea familiei Incepand cu Revolutia franceza. StatuI va impune conditiile In ceea ce prive~te Incheierea casatoriilor, adoptiunea, acordarea de drepturi eopiilor naturali, exercitarea autoritatii paterne, divortul. In 1790 se instituie chiar, In ceea ce prive~te salvarea victimelor tiraniei familiale, un tribunal de familie; el va fi totu~i suprimat In 1796, dar statuI I~i va pastra dreptul de a limita autoritatea paterna In materie de dezmo~teniri, de exemplu. Aceste tribunale renasc In vremea noastra, deeizand scoaterea eopiilor de sub tutela parintilor In eazul In care aeuza tratamente nedrepte. Aberatiile la care se ajunge In cazurile eopiilor care hotarasc sa divorteze de parinti sunt enorme. Autorii studiilor de sociologie moderna81 acuza adesea inertia de natura cutumiara a dreptului care nu se adapteaza Indeajllns de rapid schimbarilor de idei ~i moravuri, impllnand Inca familiilor veehile structuri normative caraeteristice organizarilor patriarhale. Astfel, "discriminarea" celor care traiesc In concubinaj, a celor divortati, a copiilor naturali, interzicerea avortului, exercitarea autoritatii parinte~ti chiar ~i dupa parasirea caminului de catre copii, atribuirea pozitiei de ~ef al familiei barbatului sunt, se spune In asemenea stud ii, tot atatea relieve ale unei conceptii veehi, retrograde, neadecvate imperative lor vietii moderne. Sociologii (F. Ogburn, R. Koenig) numesc acest deealaj "Intarziere culturaIa" (cultural-lag); el se manifesta prin supravietuirea "miturilor" sau reprezentarilor patriarhale (cuvantul "mituri" desemneaza, de aceasta data, 0 realitate degradata, himerica) In cadrul ierarhiilor sexuale ~i generationale care pun piedici emanciparii femeilor ~i copiilor. Intrebarea evitata In aceasta discutie este "La ce serve~te emanciparea?". "Familia, se spune, are 0 InHirziere de secole fata de evolutia economica". Este normal, cata vreme aceasta evolutie a avut loc In afara ~i Impotriva familiei, caci societatea schimbului pretinde singularizarea ~i diferentierea intereselor, drept conditie obligatorie a competitiei ~i, deci, a cre~terii economice. Nici sincronizarea vietii familiale cu ritmul industrial al societatii moderne s-a manifestat la fel la to ate categoriile sociale. In paturile urbane, proletarizate, lipsa mo~tenirii patrimoniale (mobila sau imobiHi) 81 Andree Michel, "Familie, industrializare, locuinta", in Sociologie franceza contemporana, Editura Politica, Bucure~ti, 1971. 118

elibera individul de dependenta de cadrul stramt familial pentru a-I supune unei noi dependente, de "sistem", adica de salariu, de nevoia gasirii unei locuinte acceptabile In conditiile crizei urbane a locuintelor, de sistemulde creditare al bancilor, de serviciile sociale etc. Demolarea "miturilor" familiei clasice Inseamna, de fapt, substituirea lor eu mitologia "sistemului" social, aparent mai putin represiva pentru tendintele individualiste dar, In fapt, mult mai nociva pentru integritatea naturala ~i moral a a acestuia, de vreme ce opereaza prin izolarea ~i insecurizarea cronica a omului.

Dominatia varstei tinere In secolul al XIX-lea, copilul devine eentrul familiei. El este obiectul unei i,:-vestitii nu numai afective, dar ~i economice, educative ~i existentiale. Tnnoua ordine seculara, istorica, ei sunt viitorul, modul d~ a lupta Impotriva timpului, garantia singurei supravietuiri posibile. (In Antichitate, In Evul Mediu, urma~ii nu erau "soldati" Inrolati In razboiul declarat de umanitate timpului, ci continuatorii unei spite de neam; ei nu erau rupti din timp, ci integrati conceptiei continue asupra aeestuia.) Grupul familial trebuie sa se conformeze "cererii" impuse de ritmul de dezvoltare stabilit. Evoilltia societatii trebuie sa raspunda Intru totul cadre lor anticipate prin predictii rationale. 1ntr-o asemenea orientare fllturista, familia nu mai reprezinta 0 pepiniera a valorilor sociale, ci doar una a reproducerii biologice. Copiii devin persoane sociale, iar pe seama controlului educatiei lor Incepe batalia Intre mediul familial traditional ~i acela al a~a-numitelor "servicii sociale". Ei sunt miza progresului, iar societatea care se construie~te perpetuu trebuie croita pe masura lor. De fapt, ei sunt cei care trebuie sa raspunda "imperativelor" noii ordini, de la care ata~amentul exagerat pentru valorile traditionale i-ar putea abate. Ei nu mai apartin numai familiei, caci reprezinta viitorul societatii, natiunii, rasei; ei sunt producatorii, cetatenii ~i soldatii de maine. 1ntr-un asemenea context, In timpul Revolutiei franceze Danton spunea ca toti copiii "apart,in Republicii Inainte de a apartine parintilor lor", iar Bonaparte va insista ca "Iegea sa ia copilullnca de la na~tere sub obladuirea ei, sa participe la edllcatia sa, sa-I pregateasca pentru 0 profesie, sa reglementeze cum ~i In ce conditii va plltea sa se casatoreasca, sa calatoreasca, sa-~i aleaga 0 cariera." 119

Dictatul naturii ... sexuale Revolutia sexuala a urmat indeaproape revolutia industriala. Sexualitatea, pe care Antichitatea a reu$it sa 0 integreze unei morale ideale superioare, pe care cre$tinismul a exacerbat-o pentru a 0 reprima $i a 0 incarcera in domeniul pacatului, industrialismul $i ruda sa spirituala, pozitivismul, au recuperat-o $i promovat-o, ca natural pur. Nu inHiI~rla!or: secolul al XIX:lea Inc~p~e sub seIn?~1 mar~hizului .de Sade -. In mtreaga sa opera, descnsa de amllTIltl auton (Maunce Blanchot) ca "Declaratie a drepturilor erotismului", natura $i ratiunea sunt puse impreuna in slujba egoismului absolut. Viciul triumta asupra virtutii in numele naturii, caci Sade proclama: "Nu sunt dedit 0 ma$ina in mainile naturii, pe care ea 0 pune in mi$care dupa bunul ei plac." Pentru intaia oara, poate, in aceasta lume care rastoarna sistematic to ate tabuurile, femeile sunt intati$ate cavictime sau prizoniere ale sexului, ca obiecte sexuale. Desigur ca teribilismulmarchizu]ui de Sade nu a fost dedt un alt tabu al unei epoci care i$i tacea dicton din "buna natura". In acest cult general al naturii, $i intr-o societate in care anarhia incepea deja sa i$i faca simtita prezenta, familia devine un garant al ordinii ~i, deci, a] mora]itatii naturale. Hegel, In analiza pe care 0 face raporturilor dintre cele trei instante fundamentale, individ, societate civila $i stat, rezerva familiei unitatea unui intreg superior partilor: ea este 0 fiinta mora]a, ,,0 unica persoana, ai carei membri sunt simple accidente". Totu$i, e] se desprinde de conceptia familiei-arbore, a carei ratiune de a fi este descendenta, pentru a exalta virtutile stabilitatii civice garantata de familie, "piatra unghiulara a societatii moderne", care nu este altceva dedt "adunarea colectivitati1or familia]e dispersate". La randul sau, Kant va teoretiza situatia familiei ]a rascrucea epociloL EI restaureaza familia patriarhala, in care tatal este detinatorul ratiunii ~i dreptului domestic. Tata] este singurul in stare, spune Kant, sa domesticeasca instinctele, sa imblanzeasca femeia, factor cu mare potentia] destructurant. "Femeia poate deveni un vandal; copi]u], contaminat de mama, 0 fiinta tara v]aga sau razbunatoare, iar servitorul i$i poate regasilibertatea." 82 Operele care I-au consacrat ca promotor al libertinajului sexual extrem sunt Justine, Filos(~fia de budoar, 0 suta douazeci de zile ale Sodomei.

120

Dincolo de eforturile filosofilor de a mentine 0 oarecare stabilitate Intr-o societate ce plate$te tribut tot mai consistent individualismului, initiativei libere, particu]arului, "constrangerile" familiei devin tot mai insuportabile spiritelor eliberate. Singurele justificari ale mentinerii coeziunii familiale mai pot fi oferite, in vremea noastra, de inclinatii]e naturale: instinctul sexual, instinctul de reproducere, inclinatiile afective, regasirea echilibru]ui psihic $i fizic. Natura pare, insa, sa joace feste familiei care i$i cauta in ea intemeierea sau explicatia rationaJa. Atunci cand ne indeamna, de pi Ida, sa nu ne reprimam tentatia de a ne schimba partenerii conjugali in virtutea unei cat mai bune compatibilitati sexuale. Sau atunci cand ne sugereaza ca poate gre$i harazindu-ne, din punct de vedere anatomic, unui grup sexual, In timp ce ne-a inzestrat cu instincte ce tin de ceJalalt sex. Psihanaliza, cu teoria nocivitatii impulsurilor refu]ate, reu$e~te sa $tearga, dintr-o trasatura de condei, toata educatia morala care recomanda sublimarea trairilor umane in idei $i idealuri, pentru a 0 inlocui cu goana dupa instincte (intre care troneaza cel sexual) $i cu terapia defularii. Concluzia: Sexul este natura, iar natura este buna. Rationalitatea modern a, uneori chiar tacand abatere de la logica, nu este suficient de sensibila la capcanele silogismului. In ceea ce prive$te multe din aspectele familiei, ele trebuie decise in stransa legatura cu gradul de satisfactie sexuaJa al fieciiruia dintre membri.

Individul contra familiei Persoana (femeie, copil, tanar, barbat, batran) este conceputa ca subiect de jure, responsabil in fata "sistemu]ui" chiar inainte de a se concepe pe sine ca membri cu ro]uri $i statute asumate in cadrul unei comunitati familiale. Familia este "suspectul nr. 1" pentru 0 gama foarte ]arga de simptoame care afecteaza eficienta sociala a individului: inhibitii, complexe, obsesii, prejudecati care ii afecteaza mobi]itatea, flexibilitatea de a se adapta unor roluri foarte diverse, care constituie noua interfata cu socialul. Inainte, in epoca dominatiei sociale a familiei, aceasta interfata era asigurata de grupuJ de rudenie. Astazi, individul este pus In contact direct cu realitatea. Sociologul Rita Liljestrom sublinia nevoia indivizilor de a se integra altor forme de familie decat cea traditionalii, pentru a se "elibera de complexul nucleului familial", al "primatului legaturilor de sange asupra altor legaturi sociale $i sentimentale". Afirmatia, pe 121

blnga faptul ca tradeaza necunoa~terea formelor familiale premoderne, cand legaturile de sange erau, in cadrul familiei, alaturate legaturilor de alianta, adoptiune sau celor dintre stapani ~i sclavi/servitori, este dominata de modelul preponderentei sociale a individului. Spatiul privat, care, in Evul Mediu european, insemna spatiul familial in opozitie cu cel social, larg, in epoca moderna are in centrul sau individul, unic ~i irepetabil, original ~i singur. Conform lui Georg Simmel, specificul individual de existenta ~i actiune al personalitatii ceea ce el numea "individualitate" - cre~te proportional cu extinderea mediului social al individului. Cu aIte cuvinte, cu cat dimensiunea grupului este mai mare, cu atat personalitatea individuala este mai bine precizata. Acest lucru se verifica in moduri diferite daca ne raportam la cre~terea dimensiunii unui grup familial sau la cre~terea grupului formal al populatiei unui ora~, de pilda. In primul caz, este vorba despre accentuarea ace lor trasaturi individuale care rezulta din asimilarea personalitatii colective a neamului. In cel de-al doilea caz, accentuarea individualitatii se face prin izolarea persoanei, nu prin "contagierea" ei CLlinfluente colective; este 0 individLlalitate construita in singuratate, lipsita de identitate, intrucat este lipsita de model ~i temei comunitar. Simmel sugereaza aceasta distinctie atunci cand remarca faptul ca, de~i libertatea individuala se reduce cu cat grupul caruia ii suntem integrati este mai mic, individualitatea este mai bine definita in aceste cazuri. Grupurile mici, spre deosebire de cele numeroase, sunt ele insele individualizate, distincte, cu personalitate pl'oprie. Astfel, dad! grupul caruia apartinem cre~te, individualitatea noastra are mai mult spatiu de dezvoltare; insa, ca elemente ale acestui ansamblu, yom avea mai putina specificitate. Ca ansamblu vast, 0 populatie numeroasa nu se diferentiaza decat slab ~i superficial de altele asemenea. Simmel pune in relatie directa gradul de specificitate al unui grup cu omogenitatea indivizilar care il compun sau gradul de nespecificitate al colectivitatii cu diferentierea membrilor sai. Ceea ce propunem in completarea acestui tab Iou sociologic este observatia ca diferentierea membrilor unei colectivitati ea insa~i slab diferentiate este una superficiaJa, nu una reaJa. Exista a depersonalizare a indivizilor marilor grupuri, 0 imprecizie a definirii lor care ii face pe speciali~ti sa vorbeasca despre "atomizarea" marilor societati. Astfel ca personalitatea sau individualitatea autentica se construie~te paradoxal, intr-o prima perceptie - in grupurile puternic diferentiate, care se reprezinta prin indivizi la fel de puternic definiti. Chiar ~i 122

Simmel intuie~te acest lucru atunci cand rem area, printre micile colectivitati "tiranice", care oprima individualitatea, ingradind-a in propriullor caracter, una care, dimpatriva, pare sa ofere eel mai mult spatiu deplinei afirmari a personalitatii: familia. Explicatia acestei "exceptii" tine de antinomia familie/societate: "Individul este dezarmat in fata societatii intregi; cloar acordand 0 parte a Sinelui sau absolut aItara ~i legandu-se de ei i~i mai poate salva sentimentul individualitatii.,,83 Familia este adapostul din care individul i~i poate extrage siguranta de a nu se pierde in colectivitatile largi, ~i, totodata, grupul care 11integreaza eel mai bine. Acest dublu rol al familiei - a contagiune comunitara a personalitatii individuale, dar ~i 0 precizare a ei fata decelelalte individualitati -, ce poate parea paradoxal, la 0 prima evaluare, I-a flicut pe Simmel sa postuleze"ambiguitatea sociologica a familiei": ea este atat unitate, avand caracter individual, dar ~i grup. Istoria familiei ilustreaza acest dublu rol al sau. Familia patriarhala, in care autoritatea conducatoare a tatalui ordoneaza mult mai muIte persoane dedt cele provenite din descendenta sa naturala, i~i era suficienta, avand autonomia unei societati in sine. Ulterior, familia restransa pe criteriul descendentei naturale a Jasat loc de manifestare comunitatii suprafamiliale a statului. Totu~i, se considera ca tendinta de mic~orare a dimensiunilor familiei a flicut posibila afirmarea lips ita de constrangeri a individului. Transformarea ei in "unitate" pare astazi a fi mai degraba 0 etapa in desfiintarea ei ca structura sociala autonoma, integratoare. Daca Simmel recunoa~tea inca valentele pozitive ale integrarii familiale, sociologia moderna tinde sa priveasca familia ca pe 0 comunitate tiranica, opusa drepturilor ~i "libertatilor" indivizilor. De aici rasare intrebarea: In ce masura StatuI, formula sociaJa de suprema rationalitate, permite coexistenta altor tipuri de asociere umana? Cdt de mare este izolarea indivizilor inauntrul familiei moderne putem constata din mozaicul "faptelor diverse" reproduse in pres a vremii §i lumii noastre. Cu titlu ilustrativ reproducem 0 §tire publicata in "Daily Mirror" in februarie 2004: un pensionar britanic a locuit in aceea§i casa cu fratele sau, fara sa observe ca acesta era mort de 18 luni. H s., de 72 de ani, explica: "Mi s-a parut mie ca e ceva in neregula cdnd 83 Georg Simmel, Sociologie. Etudes sur lesfonnes Presses Universitaires de France, Paris, 1999, p. 694.

de la socialisation, 123

am vazut ca nu mai apare. E drept, nici eu n-am mai intrat In camera lui de dlteva ore, zite ... , mfine, defapt de ceva vreme. in cele din urma, mi-am luat inima m dinfi $i m-am hotarat sa arunc 0 privire. Mi s-a parut un pic cam slabit, aproape scheletic, a$a ca am sunat la politie ". Inutif sa adaugam ca, la sosirea politiei, nu s-a gasit un cadavru, ci un schelet. Cd doi /rati, burlad, locuiau impreuna de 12 ani ~'i duceau 0 viata retrasa. "Lui G. ii placea sa-i fie respectata intimitatea $i, sincer sa fiu, ~'i mie imi placea acela$i lucru ", continua explicatia lui H Atat de mare era respectul pentru intimitate In aceasta "familie ", mcat doar intamplarea a facut ca politia sa nu descopere doua cadavre, perfect izolate in intimitatea lor. Proliferarea

modelelor

familiale

alternative

Impusa ca model general Inainte de revolutia industriala, familia nucleara a suferit modificari accentuate datorita mai multoI' factori, identificati precum urmeaza: - cre~terea mobilitatii populatiei (teritoriaJe, sociale, ocupationale), care a determinat 0 dinamica familiala proportionala cu instabilitatea acestui grup; - cre;;terea eterogenitatii culturale, etnice, religioase etc. a populatiei, care a ingreunat coagularea grupurilor de rudenie; - modificarea bazei de rezidenta (In urma urbanizarii), care a dus la disparitia gospodariei, proliferarea locuintei unifamiliale ;;i criza urbana a locuintelor care Intarzie formarea familiilor conjugaJe ~i Ie diminueaza dimensiunile; - atragerea femeilor in activitatea de productie industriala, care a avut drept consecinta Iimitarea numarului de copii ~i pierderea sau slabirea unora din functiile familiale; - modificarea conceptiei asupra muncii, conform careia efortul depus este retribuit prin salariu, iar perioadele de munca alterneaza cu cele de odihna, care a dus Ia artificializarea ;;i rationalizarea vietii familiale; - modificarea conceptiei asupra timpului, prin care ritmurile naturale, cosmice ~i biologice sunt substituite cu ritmurile artificiale; efectele acestei schimbari sunt ca, odata cu cre;;terea perioadei de ~colarizare, copilaria ~i tineretea sunt prelungite, maternitatea este intarziata, perioada fertila este miqorata; pragurile vietii sunt marcate 124

prin bilanturi profesionale sau economice, mai curand decat pnn evenimente familiale etc,; - accentuarea individualismului, prin generalizarea schimbului, care determina cre~terea dificultatii de integrare intr-un grup familial, lipsa coeziunii ~i loialitatii, negarea sistemului normativ propriu familiei etc. Industrialismul, prin toate fenomenele mentionate ~i prin altele omise, dar de aceea~i natura, a avut ca efect principal impunerea unor forme abe~ante de familie. loan Mihailescu Ie define~te ca menaje nefamiliale ;;i grupeaza in aceasta categorie menajele de 0 singura persoana (celibatul definitiv sau temporar), uniunile de coabitare, menaje1e formate din persoane intre care nu se stabilesc relatii sexuale, menaje homosexuale. Aceste evolutii tradeaza, evident, degradarea accentuata a solidaritatii de tip familial, a familiei ca institutie. Paralel cu impunerea paradigmei individualiste In societatea moderna, coeziunea structurilor familiale se naruie. Acela~i autor84 enumera principalele schimbari pe care epoca moderna Ie aduce in structura familiei. Reducerea nuptialihitii, Rata nuptlalitatii a scazut spectaculos, in special in tarile din nordul EUl'opei. (In acest spatiu, Romania a pastrat, inca, una din cele mai ridicate valori ale acestui indice). Fenomenele corelate acestei evolutii sunt: y" Generalizarea celibatul~i. Indezirabil, amend at public sau legal in vechime, la inceputul industrialismului celibatul era consecinta unor cauze obiective, externe: dezechilibrul distributiei pe sexe a populatiei, provocat de migratia inegala (preponderent masculina) dinspre sate spre zone Ie urbanizate a mcut ca in mediul rural sa ramana 0 populatie majoritara feminina, iar in ora~e sa apara 0 infuzie de populatie masculina. Astazi, celibatul este un fen omen acceptat, rezultat al unei decizii personale ~i nu neaparat impus de conditii exterioare; el se regase;;te in toate cIasele sociale ;;i nu mai este in nici un fel amendat de opinia publica. y" Cre;;terea accentuata a varstei la prima casatorie, in ultimele doua decenii ale secolului al XX-lea. In special femeile se casatoresc la v:lrste mai inaintate decat inainte de aceasta epoca, datorita, in special, alegerii unei cariere ~colare de lunga durata. 84 Vezi loan Mihiiilescu, Schimbiiri in modelele familiale, Editura Universitatii Bucure;;ti, 1987; ;;i Familia in societati1e europene, Editura Universitatii Bucure;;ti, 1999. 125

Modificarea comportamentelor sexuale. Varsta medie de incepere a vietii sexuale scade In epoca moderna datorita emanciparii economice timpurii a tinerilor, precum ~i schimbarii moravurilor ~i atitudinilor sociale fata de aceste comportamente. S-a constat ca, In cadrul acestei tendinte generale, opteaza pentru 0 initiere mai tarzie fete Ie, cei care au un nivel de ~colaritate mai ridicat, cei puternic integrati social (loeuitorii din sate sau ora~e mici), cei integrati Intr-o comunitate religioasa sau familiala puternica. Frecventa relatiilor sexuale premaritale a crescut accentuat, in paralel cu permisivitatea sociala fata de aeestea. De asemenea, relatiile extramaritaTe sunt mult mai adesea Intalnite, indicand cre~terea libertatii sexuale a membrilor grupului familial.

Diversificarea tipurilor de "familii" Modelul dominant la inceputul epocii industriale, familia nucleara, ~cade ea proportie astazi, In special In societatile nordeuropene. Tn aceste tari, mai muIt de 0 jumatate din populatie adopta aIte modele familiale, considerate cu totul marginale nu cu multa vreme In urma. Asistam, astfel, la redefinirea sau, mai curand, pierderea !10tiunii de familie, atat ca finalitate, eat ~i ca structura specifica. Tn ceea ce prive~te finalitatea, familia are astazi In vedere preponderent oferirea unui cadru afectogen membrilor sai ~imai putin, sau chiar deloe, preluarea, sporirea ~i transmiterea unor valori morale, culturale, etice, a unui patrimoniu economic, religios sau identitar; in ceea ce prive~te transmiterea genetiCa, prin urma~i, ~i aceasta functie a familiei este periclitata de tendintele tot mai pronuntate ale tinerelor menaje de a amana sau renunta la a mai avea copii in favoarea unei a~a-zise afirmari personale. Ca structura, exista 0 mare varietate de forme mai mult sau mai putin familiale: exista menaje de 0 singura persoana (celibatari definitiv sau temporar), uniuni de coabitare (consensuale) tara eopii sau cu copii, menaje formate din persoane Intre eare nu se stabilesc relatii sexuale, menaje homosexuale ~i, desigur, form~le familiale cunoscute, familia nucleara ~i familia cu 3-4 generatii. In Romania exista ~i menaje nefamiliale, Insa cea mai mare pondere 0 au menajele farniliale ee pot fi: neparentale (tara copii), parentale sau grandparentale (copii erescuti de bunki). Familiile parentale formeaza marea majoritate a tipurilor familiale romane~ti85. Cea mai mare proportie a familiilor 85

126

1. Mihailescu, op. cit.

nucleare (aprox. 70%) se gas~~te In mediul rural, unde modelele traditionale supravietuiesc Inca. In Europa se constata cre;;terea ponderii familiilor de coabitare, a menajelor nefamiliale ;;i a familiilor monopare.ntale. Centrul de Stiinte Sociale de la Viena a constatat, In urma unui studiu desfii;;urat Intre anii 1970-1980, ca populatia din Europa, Japonia, India I~i dore;;te 0 cre;;tere a ata;;amentului fata de familie, adiea 0 schimbare In sensul revenirii la modele tradition ale ale familiei statornice, de;;i se a;;teapta la 0 scadere a acestuia.

Demitizarea ~i demonizarea familiei Daea In Europa familia Incepe a fi privita ca realitate vetusta, cel putin din punctul de vedere al reglementarilor judiciare, peste ocean ea tinde sa devina 0 realitate de-a dreptul periculoasa. Sotii sunt potentiali agresori ai sotiilor, copiii - potentiale victime ale parintilor, bunicilor sau unchilor. In ceea ce prive;;te relatia conjugata, ea este deja de muIta vreme sursa de insecuritate, mai cu seama la adresa femeilor, aflate in permanent pericol de a fi agresate de sotH sau de partenerii lor. Insa nu cuplul conjugal era garantul principal al stabilitatii familiale. Relatia de paternitate sau filiatia sunt cele care mentineau, asemenea unei coloane vertebrale, familia ;;i organizau sistemul de rudenie. Din pacate, In acest punct ataca mai vehement noile institutii ale socializarii profesionalizate, subminand Insa;;i definitia autoritatii paterne ;;i Inlocuind-o cu etichete ce Incearca sa inventeze 0 realitate care sa Ie corespunda: copii "In risc", violenta "prin autoritate", copilarie traumatizata, "lIcidere psihica". Partiztmii unei asemenea realitati fae trimitere la scrieri pseudo-~tiintifice, cum ar fi "The Courage to Heal", aparuta la "Harper and Row", New York, in 1988. Autoarele, Ellen Bass §i Laura Davis, nu sunt nici terapeute, nici psihologi, neavand nici un fel de pregatire medicala sau profesionala. Ele avanseaza 0 serie de teoreme, cum ar fi: "Daca sunteti incapabil sa va amintiti de 0 presiune earaeteristiea (abuzului sexual), dar aveti vaga impresie co eeva de felul acesta s-a petreeut, inseamna ea abuzul a avut loc. " Succesul eartii a dus la 0 avalan~a de alte asemenea publieaJii ~i de emisiuni de televiziune care adopta aeeea~i pozitie: aeeste bombardamente mass-media se afla la originea a mii de denunfuri (multe urmate de ineulpari in instante de judecata). Pentru speciali§tii ad-hoc in fenomenele de abuz, orice manifestare nevrotica (de la paniea nemotivata la

127

migrene sau obezitate) are, fara indoiala, la origine un abuz sexual infantil refulat. Dupa autoarea uneia din carlile de profil (" Secret Survivors "), nici macar absenla contactelor fizice nu poate dovedi inocen{a unui parinte presupus incestuos. "Copilul poate fi victima incestului prin ji'azele rostite, prin intona{ie sau fiindca este martor al unor gesturi sau comportamente cu caracter sexual, chiar daca acestea nu-l vizeaza direct. " A fost "descoperit" ~'i incestul emotional, ai carui victime sunt copiii ai caror par inti, devota{i ~'i afectuo~'i, ii cople~'esc cu lau,de §i cadouri numai pentru a-§i satisface propriile frustrari, Intr-o emisiune de televiziune, 0 vedeta a tematicii abuzurilor familiale, Brenda Wade, consilier familial, afirma: "exact In momentul In care cineva trece pragul biroului meu, sunt In stare sa-i diagnostichez traJ:lmatismul" (a se in{elege "abuzul sexual irifantil reprimat "). In statuI New Jersey, Roland Summit, psihiatru ~'i expert In abuzuri sexuale infantile, a prezentat formula" sindromului de acceptare a abuzului sexual de catre copil" (Child Abuse Accommodation Syndrome), care spune ca tocmai atunci dind copiii neaga ca s-ar fi abuzat sexual de ei este sigur ca acest lucru chiar s-a petrecut. AsUizi, legea ~i sistemele de asistare social a sunt aproape de a se substitui In totalitate familiei. Denuntand-o ca un mediu cu potential ostil individului, spatiu de manifestare a unui nou tip de violenta domestica - ce poate lua forme fizice, psihice, sexuale sau materiale, legile, importate, sub presiunea imperativa a integrarii europene, $i de sistemullegislativ romanesc, transfera Politiei, judecatoriilor, case lor de asistenta sociala sau Serviciului Medico-Legal responsabilitatea desfacerii legaturilor familiale, conjugale sau parentale $i a substituirii acestora cu asistenta de·specialitate. lnteligenta ~i multi bani sunt puse In slujba "campaniei" de pregiitire a populatiei pentru denuntarea violentei domestice. Clipurile publicitare care ne arata femei izbite ~i apoi dilcate In picioare de treditorii indiferenti sau transformarea unui cantec de leagan In obsesie scelerata au contl}rat imaginea unor parinti ~i soti la fel de odio$i ca asasinii In se~ie. In Statele Unite lucrurile sunt mult mai avansate dedit In Europa. In 1974, Congresul a votat un document - "Child Abuse Prevention and Treatment Act" - care pune bazele unui sistem de asistare financiara directa din partea Washingtonului pentru jUAstitia$i politia locala confruntata cu anchete de abuz asupra copiilor. In urma aplicarii acestor prevederi, aparatul

local social, judiciar ~i politienesc are tot interesul de a scoate la iveala un numar maxim de "abuzuri", caci numarul anchetelor va fi direct proponional cu sumele puse la dispozitie. In America, practica educatiei In ceea ce prive~te tehnicile de evaluare $i de aparare Impotriva agresiunii s-a dovedit extrem, de eficienta. Asociatii benevole sau subventionate Ii Invata pe copii, prin prezentarea unor piese de teatru, care sunt pericolele de care trebuie sa se fereasca. in piese este yorba despre bunici pedofili sau despre dadace exhibitioniste. La Inceputul acestor proiecte, nimeni nu a prevazut consecintele pe care Ie va avea 0 asemenea educatie: temerile micilor spectatori s-au extins asupra tuturor bunicilor, tuturor dadacelor, Incat astazi, conform marturiei unei fetite de unsprezece ani, "ne este frica tot timpul. Daca acum este a$a, cum 0 sa fie pentru noi mai tarziu?" Consecintele substituirii familiei cu asistenta specializata sunt greu de evaluat In perspectiva Indepartata. Insa chiar de acum se constata deja desolidarizarea, desocializarea indivizilor asimilati, de sistemele oficiale, masei asistatilor (medical, social, psihologic, afectiv etc.) ~i se fac simtite efectele acestei atomizari: insecuritatea cronica, instabilitatea, evaziunea. Individul trebuie salvat, pe de 0 parte, de agresiunea familial a, adica de insistenta cu care familia impune primele norme de socializare, iar in al doilea rand de agresiunea modelelor culturale traditionale, de asemenea oprimante pentru natura umana, ~are are nevoie, se spune, de eliberarea din lanturile oricaror apasari. In continuarea acestor teorii, politicile sociale "profesionalizeaza" structurile familiale pana la a Ie desfiinta ~i a Ie Inlocui cu institutii specializate de educare, Ingrijire, securizare etc. 0 asemenea evolutie avea probabil In vedere Reuben Hill atunci dind vedea In organizarea familiala traditionala "un grup de lucru neeficient, un slab comitet de planificare, un grup de distractii incomod # un grup incert de comunicare spirituala", condus "de doi amatori lipsiti de experienta, nepregatiti pentru rolurile de sot, sotie, parinti". Nici chiar aceasta optica, suficient de radicala, nu a prevazut amploarea pe care 0 va lua mi~carea de culpabilizare a familiei, demonizarea mediului familial In numele unei presupuse demitizari a unei structuri anacronice. In marele proces pe care omul, debusolat, devitalizat, izolat este gata sa II intenteze noilor culturi moderne ~i postmoderne, sistemele sociale se grabesc sa a$eze In boxa acuzatilor tapii ispa~itori: printre ace~tia, la loc de frunte, familia.

128 129

Clasifidirile locuintei

14. Locuinta ~ proiectia spatiahi a familiei

La fel cum satul, ora~ul, eetatea, ehiar teritoriul administrat de un stat sunt expresii ale spatiului soeializat, gospodaria ~i locuinta reprezinta expresia spatiala a familiei, neglijata de multe ori de catre eereetatori. Ca oriee grup eu baza teritoriala, a dirui stabilitate depinde de sedentarizare, de "eivilizarea" unui anumit spatiu, familia i~i eonstruie~te, i~i proieeteaza prin loeuinta 0 buna parte din earacterele sale specifiee. Casa, spatiul familial evolueaza, se modifidi odata eu schimbarea strueturii familiale, dar ~i in raport de evolutia modurilor de constructie ~i de materialelor folosite. In interiorul aeeleia~i eivilizatii, materialele de construetie variaza prea putin. Sunt civilizatii dominate de lut (civilizatia romaneasea veche), lemn (China, eivilizatiile nordiee, Rusia, Polonia), caramida (societatiJe islamiee) sau piatra (Europa CentraJa, de Sud), conform constrangerilor naturale ~i abilitatilor de exploatare. De regula, eu cat importanta unui edificiu este mai mare, eu atat materialul folosit la construetie este mai rezistent, mai greu de preluerat ~i mai scump. Piatra are locul privilegiat in ridicarea templelor, a edificiilor publice sau a caselor principilor. In mod constant, insa, casa pastreaza caraeterul de unitate primara de rezidenta. Pentru familie, locuinta reprezinta oglinda ierarhiei ce structureaza grupul de rudenie; ea este spatiul economiei domestice (fie ca este yorba de 0 eeonomie agricola, me~te~ugareasca sau de comerO; este, de asemenea, domeniul politic deexercitare a autoritatii patriarhale sau democratice a grupului de rudenie, miza incheierii aliantelor sau disputelor razboinice interfamiliale; este, de asemenea, domeniul sacru, aflat sub protectia directa a divinitatilor dome stice ~i spatiul de rezidenta privilegiat pentru mortii familiei; in conc1uzie, ea este loculin care ia na~tere ~i care garanteaza cea mai puternica forma de cgeziune sociala. 130

Criteriile dupa care locuintele pot fi c1asificate sunt numeroase ~i variate. Ne yom opri numai la acelea care par a avea relevanta pentru problematica familiaJa. Din aceasta perspectiva, un prim criteriu la care ne putem opri se refera la nomadismul sau sedentarismul familiei rezidente. Din acest punct de vedere, formele de locuire pot fi mobile (cort, rulota) sau imobile. Alt criteriu se refera la numarul de camere, locuintele impartindu-se in cele cu 0 singura incapere (locuirea com una) ~i cele cu mai multe }ncaperi (locuirea separata pe sexe, generatii etc.). In sfar~it, exista locuinte tempo rare ~i permanente, acest eriteriu dobandindu-~i sens mai ales in perioada modern a, a afirmarii noului nomadism al societatii urbane. In ceea ce pri~e~te prima distinctie fiicuta, ea separa formele loeuirii imobile de cea mobila sau nomada. Cea mai simpla locuinta mobiJa este cortul, specific populatiilor nomade. Forma f1exibila de locuire, specifica mobilitatii teritoriale ~i unei flexibilitati echivalente a familiei, ea nu cunoa~te 0 specializare a spatiilor similara locuintelor sedentare, cu exceptia punetului central, marcat de stalpul de sustinere86, in jurul earuia se organizeaza viata domestica a familiei, coincizand, de multe ori, cu vatra, cu focul domestic. Mult mai important, in acest tip de organizare familiala, este, insa spatiul exterior locuintei, vatra com una, in jurul careia se polarizeaza existenta sociala a membrilor, a carei pondere covar~e~te viata familiala. Cu totul alt caracter are rulota, care corespunde unui nomadism individual ~i nu comunitar sau social. Ca locuinta mobila permanenta, rulota adaposte~te, de cele mai multe ori, indivizi izolati ~i nu familii, fiind 0 forma atrofiata de locuire (la fel cum menajul individual este 0 forma atrofiata a familiei). Structura ei corespunde nevoilor tehnice de deplasare, astfel ca prezinta 0 semnificatie soeiala redusa. Zone Ie de odihna, de socializare, de activitate sunt suprapuse, inghesuite sau anulate in virtute a schematismului exploaHirii eficiente a spatiilor mici ~i a preeminentei factorilor de confort asupra celor de socializare sau de activitate. (Aceasta unitate rezidentiala mobila reprezinta, de cele mai multe ori, asemenea eelor mai primitive locuinte, doar loc de adapostire. Semnificatia sa sociala, sustinuta de trasaturi culturale ~i de structura 86

Asimilat, de M. Eliade, reperului ontologie fundamental, acel axis

mundi incepand de la care se a~eaza,se ordoneaza cosmosul. 131

familiaUi a locuitorilor, nu se manifesta dedit prin acumularea cantitativa a acestui fenomen de locuire, ce poate capata proport,ii de masa.) Locuinta familiala capata importanta odata cu sedentarizarea populatiilor; acesta este modul de coexistenta sociala care furnizeaza criteriul descendentei, al originii ca sursa a prestigiului social ~i al rezidentei ca nucleu al vietii familiale ~i referential al vietii pub lice. Locuintele sedentare au doua dimensiuni fundamentale: casa, constructia in care se adapostesc membrii familiei ~i 0 parte a bunurilor familiale ~i pamantul sau domeniul familial. Foarte importante sunt, in acest sistem al averii imobiliare, relatiile de proprietate care pun in legatura familia ~i locul de rezidenta ~i prin care se realizeaza socializarea (civilizarea) spatiului locuit. Daca spatiul natural este neutru, omogen din punct de vedere al semnificatiilor sociale, spatiul socializat este structurat in functie de aceste semnificatii, care pot fi economice (spatiu destinat activitatilor economice, spatiu destinat altoI' tipuri de activitati), religioase (spatiu sacru/profan), politice (spatiu cucerit, spatiu dobandit prin aliante etc.), pur sociale (spatiu rezervat femeilor, copiilor, barbatilor; spatiul pentru primirea strainilor sau pentru adunarea celor ai casei etc.). Locurile privilegiate, incarcate cu 0 simbolistica aparte, ale acestor locuinte sunt, ca ~i in cazul teritoriului unei cetati, al unui sat sau chiar alunui stat national, definite riguros. Se remarca, intre ele: • lncinta sau grani{a care separa locuinta de lumea exterioara, potential straina, deci du~manoasa. Gardurile, zidurile, ferestrele, portile ~i pragurile deosebesc ~i, in acela~i timp, fac legatura dintre exteriorul strain ~i interiorul familiar/familial. Zone de contact ~i, totodata, de izolare, ele sunt puse sub protectia unor divinitati specifice. Dupa marile intrari ale vilelor antice, in perioada medievaIa ~i moderna u~ile sunt inguste ~i permit doar trecerea unei persoane. Spatiul privat, bine delimitat, este aparat cu vigilenta. Ferestrele, pana in secolul a1 XVill-Iea, sunt doar obloane de lernn. C
domestic accentueaza, la ora~e mai cu seama, caracterul distinct al spatiului intim, locuit de cel exterior, supus luminii crude, solare. • Vatra, nodul care leaga solidaritatea membrilor familiei, punctul central allocuintei, este adesea ~i altarul divinitatilor familiale. De foarte multe ori, vatra este asimilata casei sau chiar familiei rezidente, denumita, in multe zone ~i multa vreme, cu denominativul rezervat acestui centru iradiant de energie casnica. In multe civilizatii, printre care ~i cea taraneasca romaneasca, focul casei se stingea numai odata cu risipirea familiei, cu abandon area locuintei respective. De~i valoarea cultural-simbolica a vetrei 0 depa~e~te pe cea practica, ea a reprezentat, multa vreme, unica sursa de incalzire a Jocuintei. In camerele lipsite de camine, Incalzirea se facea cu braseros sau chaufferettes, recipiente cu jaratec. Din secolul al XII-lea, caminul se instaleaza ~i In camerele principale ale rezidentelor nobiliare ~i, in apropierea sa, apar banci, care consacra spatiul de discutii, de socializare din jurul focului.87 • Masa este locul de consacrare a relatiilor de solidaritate intre cei care impart aceea~i hrana, dar ~i de stabilire a raporturilor de autoritate intre membri, • Patul sau a1covul este nu numai spatiu de odihna, ci ~i loc cu Incarcatura misterioasa, dominat de femei. Este spatiul de conceptie, de aducere pe lume sau de petrecere din lume a membrilor familiei. Cea mai imp011anta trasatura a locuintei sedentare este relatia directa pe care 0 are cu stabilitatea familiaIa, mai ales In cazul rezidentei permanente.88 Al doiJea criteriu imparte locuintele in spatii de rezidenta fragmentate sau nefragmentate (locuinta cu 0 singura incapere sau locuinta cu mai mult incaperi). Locuinte cu 0 singura camera, erau, de pilda, colibele vechilor germani in timpul lui Caesar, cele mai primitive forme de casa cunoscute in Europa. 87 Totu~i, ealdura diminelor este insufieienta. Oamenii se aeopera eu blanuri. Abia in seeolul al XVIII-lea eo~arii ~i sobarii modifica arhitectura eaminelor, ingustandu-le ~i adancindu-le, Taciindu-Ie laea~uri multiple, ee ingaduiau inealzirea mai multoI' eamere deodata. 88 Vezi relatia dintre Penelopa ~i Ulisse, raportul intre stabilitate ~i peregnnare. 133

Ele erau ovale, Iargi de 2-3 metri, -Iacute din pari infipti In pamant, cu acoperi~ de trestie sau stuf coborand pana in pam ant. In mijloc se aprindea focuI, iar intr-un colt era cuptorul. Mobila insemna banci de lemn in~irate de-a lungul peretilor, pe care se ~edea ~i se dormea, 0 masa rudimentara ~i scaune rezervate, de regula, oaspetilor. Construite Ia distanta una de aha, fiecare din aceste case era inconjurata de pamantul care asigura baza de existenta familiaIa. Tacitus i~i exprima uimirea in legatura cu aceasta dispunere risipita a satelor germane: "nu sufera nici case Ie sa fie una langa aha, ci stau despartiti ~i risipiti, dupa cum le-a placut un izvor, un camp sau 0 padurice. Satele nu Ie a~eaza ca noi, sa-~i in~ire casele ~i sa Ie lipeasca una de aha: fiecare i~i lasa loc imprejurul casei, ori ca paza impotriva primejdiei de foc, ori pentru ca nu se pricep a cladi" (Opere, I, XV, 1). Aceasta este prima afirmare a spatiului privat, separat distinct de spatiul public, intotdeauna deficitar la populatiile germanice, concentrate pe izolarea, interiorizarea, particularizarea familiei in spatiul casei. Locuinta nefragmentata se regase~te in majoritatea cuhurilor rurale, europene sau asiatice. Ea determina 0 forma foarte simpIa de organizare familiala, in care membrii participa laolalta la reglementarea vietii comune. De regula, se asociaza familiilor nucleare, in care copii i parasesc locuinta parinteasca in momentul casatoriei (comportament lesne de inteles daca ne gandim la pudoarea oricarui cuplu conjugal). De cele mai multe ori, ea este insa doar 0 treapta spre Iocuirea in case cu mai muhe camere, specializate. Intr-adevar, forma cea mai raspandita este locuinta fragmentata, pe care 0 regasim inca din paleolitic ~i mezolitic. Dupa cum am vazut, in societatile preistorice locuintele familiale erau impartite in doua zone echivalente ca importanta: incaperea femeilor ~i cea a barbatilor, conform celei dintai diviziuni sociale, cea a sexelor. Aceasta distributie spatiala atesta forma primara a solidaritatii de sex, iar simetria incaperilor da seama despre relativa egalitate a statute lor celor doua grupuri. Copiii erau crescuti, de regula, in incaperea femeilor, ceea ce deta~eaza deja rolul principal al mamei in stabilirea descendentei ~i primul spatiu consacrat relatiilor de maternitate ~i actiunij educative. Informatiile vagi despre formele de delimitare ale locuintei de restul teritoriului social nu permit alte ipoteze despre integrarea acestei forme primitive a familiei in spatiul public. Odata depa~ita, insa, aceasta perioada confuza, exista patru tipuri principale de locuire, care 134

se suprapun, in mare, peste tipurile familiale cunoscute: vila antic a, edificiu citadin supus autoritatii lui pater familias, locuinta domeniala a familiei medievale extinse, locuinta rural a cu mai muhe camere89, apartamentul familiei industriale. Unul din cele mai complexe modele de locuire este, po ate, acela al villae-ei antice, locuinla eminamente urbana, a carei funclionare depinde de amenajarile colective, publice. Daca in Evul Mediu, casa va deveni un regat sau 0 cetate in sine, un domeniu seniorial incluzand nu numai castelul de rezidenla, pamanturi, dar §i satele vasale, in antichitate ea se plaseaza in imediata continuitate cu spaliul public, cu cetatea. Casele au, de aceea, mai multe intrari, intre care una este insa marcata cu deosebita grija, prin care se faceau, simbolic ~'i concret, trecerile dinspre inauntru spre in afara §i invers. U§a sau poarta casei, loc foarte important, prag in care se confrunta demonii straini cu cei domestici, are acela§i rol, din acest punct de vedere, cu poarta cetalii. Ea este singurul punct vulnerabil al incintei care protejeaza familia de pericolele exterioare. Ea apara casa, averea, onoarea familiala dar §i ordinea acestui cosmos domestic. Casa romana sau greaca au insa, a~'acum am spus, mai multe intrari care deschid spajiul familial spre cel public. Exteriorul unui asemenea edificiu este foarte important, caci el este destinat tuturor cetalenilor, chiar §i celor care nu patrund in interior; este 0 recomandare publica a stapanului. Spaliile interioare incep cu vestibulul sau atrium-ul, spaId de tranzilie, de regula, in care sunt intampinali toli vizitatorii, fnainte de a-i selecta pe cei care VOl' ramane mai multa vreme in domus de cei care se retrag imediat dupa rezolvarea unor petitii. Din aceasta cauza, de§i fac parte din casa, aceste locuri sunt inca supuse unoI' controale ale paznicilor (ianitor), fn apropiere existdnd, de multe ori, 0 anexa care ii adapostea pe ace§tia. 89 Locuinta rurala a fost muM vreme desconsiderata de cercetiitori, care 0 defineau ca adapost, mai degraba dedit locuinta. Ea prezinta, insa, importanta ca model care prefigureaza marile spatii rezidentiale urbane i?ica purtatoare a unor structuri familiale, ecol1omice, sociale, culturale etc. specifice societatilor tarane~ti. 135

Peristilul sau curtea interioara, plasat in continuarea vestibulului, substituie atrium-ul fn anumite cazuri. EI devine nuc/eul caselor somptuoase, fiind fnconjurat de majoritatea camerelor de recep/ie. Loc de circulatie, de contempla/ie, de rugaciune (uneori altarul este plasat m apropiere sau chiar m perimetrul peristilului), de munca, rezerva de apa, semnifica gradul pana la care spa/iul socializat supune spa/iul natural. Salile de prim ire care inconjoara acest perimetru se remarca prin amploare $i prin bogatia decorului. Stapdnul unui domus are obiceiul de a organiza frecvent sindrofii, iar sociabilitatea se manifesta cu maximum de intensitate m cadrul banchetelor. De aceea, printre aceste sali, cea mai importanta (de~i pot fi mai multe) este trielinium (wla cu trei intrari) sau sufrageria, locul de de~fa~urare al ospetelor. Pentru prestigiul familiei, aceasta mcapere are un rol cheie, caci ceremonialul mesei este eel care da seama asupra puterii pub/ice pe care respectiva familie 0 define. La ospaf luau parte, in lumea romana, femei §'i chiar copii care mancau la masa parintilor; dincolo de acest cerc stramt al rudeniei, la masa era asigurata ~i reiterata coeziulleafamilialii a tuturor locuitorilor casei ~i se mtareau, in acela,}'itimp, distantele sociale dintre ace,}'tiasaufata de invitati. in sufragerie erau primi/i oaspetii de seama, iar locul care era atribuit .fiediruia de catre un slujitor anume instruit (nomenelator) codifica pozi/ia safata de stapanul casei. Acesta ocupa, m acest spatiu, cel putin, pozitia suprema de "magister convivio ", simbolizata de locul din dreapta al patului central. De asemenea importanta m definirea relatiilor sociale ale familiei era incaperea de lucru a lui pater familias (exedra), unde acesta l:ji exersa arta epistolara ,Jifarmecul conversa/iei; aici erau primite omagiile elientilor ~i darile supu§'ilor. Dormitorul se afla in inima casei, caci trebuia sa fie eel mai ferit de ispita mcalcarii moralei familiale. EI revenea adesea administratiei femeilor. Camerele rezervate femeilor sunt marginite de 0 parte ~i de alta de sc'ilivaste de prim ire, ~i aveau adesea, la capete, 0 absida pentru banchetele intime. Edificiile locuintelor familiale se situau in continuarea .fireasca a spatiilor pub/ice precum baile, templele, agora sau Forumul. Cu vremea, insa, ceta/enii de vaza, "potentes ", apar mai rar in spatiul public; ei tind sa l:ji domine ora~ul (cetatea 136

este rezidenta largita a unei forme familiale largite, specifice societatii antice) cu palate somptuoase, maltate un pic mai departe de spatiul public traditional. Baile particulare care apar m incintele vile/or sunt dovada cre~terii autarhiei nobilimii fa/a de no/iunea colectiva a confortului. Accentuarea ierarhizarii sociale se va reflecta in ierarhizarea locuintelor. Acestea nu mai sunt nici-decum adaposturi retrase, private, ci mai curand forumuri particulare. Stapanul unei asemenea case era asimilat conducatorului-parinte al unei intregi comunitati, intr-o epoca in care relatiile pub/ice, sociale erau asimilate relafiilor familiale, cu precadere celor de paternitate.YO Apogeul acestei evolutii va duce la rezidenta {ipica medievala, m care domeniul familial, concentrat fn jurul castelului, este guvernat politic de tatalfamiliei, substitut al regelui. Locuinta rurala era supusa randuielilor de constructie stabilite de ob~te sau de autoritatea senioriala care controla accesul la materia prima (avea proprietatea asupra padurii, de pilda, in cele mai multe cazuri). Detaliile cunoscute despre a~ezarile rurale din jumatatea de vest a Europei se refera la existenta unei piete a satului, a unui zid care inconjura ansamblul caselor ~i a bisericii care juca, de cele mai multe ori, ~i rol de fortareata. MobiJierul caselor tarane~ti din Europa occidental a este sumar. Pana in secolul al XVIII-lea el se compune, in general, dintr-o masa, 0 lavita, un pat, saltele de paie, perne, unelte, 0 lada cu incuietoare, diverse obiecte de uz gospodaresc. In civilizatiile tarane~ti ale Europei de est, identitatea dintre familii ~i locuinta era maxima, incat vechile documente oficiale denumesc familiile ca vetre, case, porti, fumuri, focuri - dupa locuinta sau elementele sale centrale (vatra cu auxiliarele sale). Un principiu respectat cu rigoare de tarani era aprinderea unui singur foc (care putea incalzi concomitent, prin comunicarea cu 0 soba oarba, construita in prelungirea vetrei, doua incaperi aJaturate). Cele mai simple constructii aveau 0 singura camera, ce cumula to ate functiile gospodare~ti (de activitate, pregiitirea ~i servirea mancarii, cre~terea 90 Ne amintim ca, In epoca antica ~i cea medievala, pana la aparitia primilor germeni ai iluminismului, relatii1e sociale se interpretau ca fiind similare celor dintre parinte ~i copii; raportul taHi-fiu domina orice institutie, inclusiv pe cea familiala. 137

copiilor, de odihna, de primit oaspeti, de discutii etc.), mobilata cu pat, lavite, masa, scaune, obiecte gospodart;)~ti. In unele cazuri, i se ata~eaza un culoar de trecere, 0 camara (cu rol de depozit) ~i 0 incapere de oaspeti (casa mare, camera cea buna). Spre secolul al XX-lea, bucataria tinde sa se separe, spre extremitatea planului casei, evadand chiar, pentru sezonul calduros, in afara locuintei. Locuinta urbana, nobiliara sau populara, este marcata de mobilitatea foarte mare a populatiei, de situatia economica instabila, de saracie. In 1619, familia londoneza era alcatuita din capul familiei, nevasta, copii, servitori ~i ucenici. Stapanul-me~ter se ocupa de conducerea intregii gospodarii, care reunea zona de locuit ~i cea de munca. Familia ~i angajatii formau, a~adar, aceea~i unitate domestica. Ora~ul tinde sa se aglomereze pe masura ce economia progreseaza. Lemnul devine 0 materia de constructii primejdioasa, datorita incendiilor ce se extind cu mare repeziciune In aglomerarile urbane. De aceea, la Londra, Paris, Amsterdam, in ora~ele din Germania, Polonia, Rusia, se interzic constructiile din lemn. In Parisul anului 1782, in fauxbourg-ul Saint-Marcel, ,,0 familie intreaga ocupa adesea o singura camera [... ] in care paturile nu au perdele, in care vasele de bucatarie se rostogolesc printre oalele de noapte.,,91 Mutarile tacute in graM au, in descrierile autorilor moderni, nuante sinistre: "Un hamal pune pe targa din spinare toata gospodaria unui om sarac, pat, saltea, scaune, masa, dulap, lucrurile de bucatarie, i~i coboara toata averea de la al cincilea ~i 0 urca la al ~aselea ... ,,92.Cu cat etajele se inalta mai sus, cu atat situatia sociala a locuitorilor este mai dezastruoasa. In secolul al XVIII-lea, locuintele tind sa se specializeze. Apar camere de odihna, de mancat, cele in care cresc copiii ~i stapane~te femeia, cele in care se Ingramadesc servitorii ~i camerele masculine, in care se lucreaza, pravalia, adesea alipita locuintei, biroul stapanului. Cu timpul, locul de munca se separa de locuinta. De la interioarele inchise ale goticului tarziu, cu spatiul strans, umbros, in care singurul lux sunt perdelele ~i acoperitoarele de pat, se ajunge, in Franta, Anglia, Italia ~i Tarile de Jos la decorul cu semnificatie sociala, solemn, grandios: "lncaperea de primire a devenit imensa, cu tavanul 91

foarte Inalt, Intr-o mai mare masura deschisa spre exterior, solemnii tara constnlngere, supraincarcata de ornamente, de sculptUli, de mobile de aparat (vitrine, bufete), care suporta piese de argintarie,,93. Acest tip . nou de lux respinge intimitatea. Camerele sunt dispuse in anfilada, nediferentiate; saloane, galerii, dormitoare se succed una dupa alta, astfel ca oricine este nevoit sa Ie traverseze pe toate pentru a ajunge la scara. Razboiul dintre public ~i privat este reluat din acela~i secol al XVIII-lea, cand societatea incepe sa i~i revendice spatiul familial. Re~edintele W diferentiaza spatiile: apare spatiul de primire (de societate), de parada ~i cel destinat intimitatii familiale. Camerele i~i reduc dimensiunile, dar sunt mai bine delimitate una de alta, mai comode, "ca ni~te cochilii bine implinite ~i lustruite" (S. Mercier). Lewis Mummford exc1ama: "Dragostea, pan a atunci activitatea estivaJa, devine 0 activitate de zi cu zi !,,94

Locuirea rationalizata De la locuinta traditionala, corespunzatoare familiei traditionale, cu zone specializate diferitelor ~i multiple lor functii familiale, tranzitia se face ditre concepti a "rationalitatii" locuirii. Dupa explozia urbana ~i standardizarea locuirii conform cerintelor economiei de spatiu ~i industrializarii vietii, s-a ajuns la etapa constatarii deficientelor de adapt are intre locu-inta ~i familie. Incetand a mai fi "proiectia spatiala a familiei" (la fel cum Henri Lefebvre definea ora~ul ca proiectie a societatii in teren), locuinta i~i pierde dimensiunea culturala, devenind loc de intalnire, mai mult sau mai putin adecvat, pentru membri familiei. Conflictul mocnit intre familie ~i formele locuirii moderne s-a tacut, in cele din urma simtit, declan~and reactii la nivel ,,~tiintific". Inca de la inceputul secolului al XX-lea s-au tacut cercetari care au urmarit "adaptarea familiilor la apartamentele tipice" dintr-o anum ita zona urbana. Urmarindu-se evolutia actuala a structurilor familiale, se incearca diminuarea potentialului conflictual prin specializarea zonelor locuintelor. Astfel, daca se constata posibilitatea unui conflict intre copii ~i parinti, se recomanda 0 structura de locuire prin care tinerii sa-~i poata primi prietenii tara a-~i inoportuna parintii. Nevoile familiei sunt

Fernard Braude!, Structurile cotidianului, Bucure~ti, Editura Meridiane,

1984, ~7 19. - Idem, p. 19. 138

93 94

Fernand Braudel, op. cit., p. 57. De~i intensificarea erotismului nu se va reflecta in registrele de stare

civila. 139

~i obiectul striidaniilor arhitectilor. In America, de pilda, urmarindu-se activitatile membrilor familiilor ~i relatiile dintre ei, a fost dedus un "plan al vietii familiale", luandu-se in considerare trei necesitati primordiale: I) posibilitatile de conflict (sunt preconizate zone de retragere ~i zone de cooperare); 2) circulatia; 3) intimitatea "de diferite grade". In Viena, 0 orientare ceva mai traditionala incearca sa a~eze dorintele ~i atitudinile in cadrul obiceiurilor ~i culturii locale pentru a preciza modificarile imediat posibile. In Franta s-au intreprins anchete complexe, s-au realizat comparatii statistice, urmarindu-se stabilirea unei situatii a familiilor ~i locuintelor. Toate eforturile au dus la coneluzia cvasi-generala a nesatisfacerii nevoilor familiale de catre locuinta urbana mica, mai ales in cazul mediilor muncitore~ti. Solutia a fost plasarea locuintei urbane in cea mai mare proximitate fata de institutiile care suplinesc sau preiau functiile familiale: ~coli, locuri de munca, de aprovizionare, de agrement etc. o problema chiar mai grava dedit inadecvarea dispunerii locuintei moderne la profilul familiei traditionale (intre altele, prin miqorarea spatiului destinat pregatirii mancarii ~i stabilirii intimitatii familiale reale - bucataria, prin impersonalizarea spatiului destinat socializarii - sufrageria, prin rationalizarea spatiului destinat aspectelor elm"obscure ale sexualitatii - dormitorul) este modularizarea sau instabilitatea locuirii. Proliferarea locuirii temporare - cu chirie -, datorita crizei de locuinte caracteristica societatilor moderne puternic urbanizate a dus la conturarea tipului familiei industriale din hoteluri95. Lipsa bunurilor transmise prin succesiune, dependenta puternica de sistemul de salarizare ~i de asistare sociala, favorizeaza distrugerea structurilor familiale stabile ~i impunerea celibatului sau a uniunilor conjuncturale ca mod de substituire a acestora. Locatarii hotelurilor sau ai apartamentelor inchiriate pe termen scurt nu se mai inscriu tiparului familiei traditionale, ci tipului individualismului "radical". Ei au renuntat mai u~or la ideile referitoare la "familia veche": conditiile in care traiau au favorizat schimbarea; de asemenea, modul lor de a intelege ~i de a trai noua realitate familiala s-a adaptat mai repede imperative lor vietii industriale ~i urbane.

95 Andree Michel, "Familie, industrializare, !ocuinta", in Sociologia franceza contemporana, Editura Politica, Bucure~ti, 1971.

140

15. Ciclul vietH familiale

In afara varste10r biologice, viata este delimitata de cicluri culturale, sociale sau familiale, care definesc omul in functie de rolul pe care iI joaca in organizarile de tip social sau familial. Durata vietii umane, masurata prin cicIul vietii familiale, nu este una omogena: 0 varsta nu seamana cu alta, ci se define~te prin indatoriri ~i roluri specifice. Separatia intre aceste etape este, uneori, marcata extrem de puternic, prin ceea ce antropologii numesc rituri de trecere. Viata individuala consta in a trece, succesiv, de lao varsta la alta, prin ceremonii de consacrare ale existentelor specifice acestor varste. Orice schimbare in viata unui individ trebuie reglementata astfel incat societatea sa nu fie perturbata ci, dimpotriva, individul sa adopte modele sociale prestabilite. Na~terea, copilaria, pubertatea, casatoria, paternitatea, biitranetea, moartea sunt asemenea praguri ce presupun transformarea indivizilor conform unor modele sociale. De la copil la tanar nubil, de la celibat la casatorie, de la batranete la integrarea in comunitatea sfiinta a stramo~ilor sunt treceri, praguri care consacra - sarbatoresc - existenta familiala. Le prezentiim, sumar, pe cele mai generale, care se intalnesc in cele mai multe societiiti familiale. Alegerea partenerului in vederea disatoriei. Exista doua forme de intillnire intre sexe: 1) intre grupuri omogene din punct de vedere sexual; 2) individual. Inainte de inceputul secolului al XX-lea, perioada premarital a presupunea adoptarea unor modele de comportament ce indicau cIar intentia de casatorie. Se daruiau diverse obiecte, aveauloc intalniri intre familii, vizitele tinerilor sau intalnirile dintre ei se desfii~urau sub supravegherea parintilor, in anumite cadre consacrate etc. Incepand cu secolul al XX-lea, tinerii se intalnesc fara sa mai adopte aceste tipuri de comportamente, sustragandu-se observatiei sociale ~i evitand astfel, de multe ori, incheierea unei relatii prin disatorie. AceasUi etapa a "cUliarii" ~i-a pierdut, in prezent, multe din semnificatiile sale; 141

cuplurile convietuiesc multa vreme inainte de casatorie, iar frecventa schimbarii partenerilor premaritali este foarte mare, mai ales la baieti. Casatoria. Este un moment fundamental in cic1ul familial, care semnifica desprinderea cuiva de familia de origine ~i intemeierea uneia noi. Casatoria nu a dipatat dedit relativ recent sens juridic, civil in ceea ce prive~te indivizii. Inaintea cre~tinismului, de~i era marcata de un ritual religios, casatoria nu era inregistrata de vreo institutie publica. Stabilirea rezidentei cuplului nou casatorit se face diferit, de la 0 societate la aIta, in sistem patrilocal (sotia i~i urmeaza sotul in casa acestuia), matrilocal (sau uxorilocal: sotul intra in casa sotiei) sau neolocal (cei doi soti i~i stabilesc impreuna un domiciliu nou). Implicatiile casatoriei privesc, in general, petrecerea a mai muIt timp impreuna, in vederea acomodarii, cre~terea activitatii sexuale, schimbarea status-ului social; relatiile individuale sunt substituite de relatii familiale (prieteniile "de familie"). Na~terea copiilor. Este un fapt ce are nu numai sens biologic, dar mai ales social. Distinctia intre legitimitatea sau nelegitimitatea copiilor este una dintre cele mai vechi. In Antichitate, de pilda, ea se referea mai cu seama la aduIterul femeilor, gre~eala capitala ce putea duce la intinarea neamului. Legitimitatea era oferita copiilor numai prin recunoa~terea lor de catre tata. Legatura biologica dintre acesta ~i copii era un fapt de importanta secundara fata de legatura sociala, de recunoa~tere a unui fiu drept continuatorul tatalui. Apartenenta legitim a la un neam ofere a un statut social demn; in Iipsa demonstrarii unei asemenea apartenente, individul era ceea ce astazi numim "un marginal", 0 persoana tara statut, tara recunoa~tere sociala, ce putea fi totu~i integrat unui neam strain din punct de vedere biologic, fie prin adoptie, fie ca sclav sau client. In Evul Mediu cre~tin, importanta legitimitatii fiilor a scazut ca importanta; adulterul era reprobabil ca incalcare a juramintelor depuse in biserica, la savar~irea tainei casa~ toriei. Astazi, el este motiv de intrerupere a contractului civil dintre cei doi parteneri. In ziua de astazi, na~terea copiilor ridica probleme ce nu tin de legitimitatea sau excluderea familiala a descendentilor, ci de redefinirea rolurilor familiale (sotii devin parinti, parintii bunici, iar copiii-frati) ~i de problemele induse de aceste redefiniri. Accentul deplasat de la familie ca ~i continuitate sociala la individ, "colectionar" al unorroluri carora Ii se adapteaza saunu; care se completeaza sau se armonizeaza sau nu 142

conducespre proliferarea problemelor de ordin individualist, psihologic. Aceste "disfunctii" influenteaza, din nefericire, negativ familia, care depinde astazi de labilitatea manifestarilor individuale. Maturizarea copiilor. lmplica, in primul rand, realizarea finalitatii fundamentale a familiei. Descendentii sunt pregatiti sa preia patrimoniul familial ~i sa-i asigure continuitatea, adica sa aiM, la randullor, descendenti. in familia moderna, acest prag inseamna, in primul rand, emancipare, adica ruperea legaturilor cu familia de origine, slabirea legaturii intre parinti ~i copii; in familia traditionala, el marca imbogatirea cadrului familial cu noi tipuri de relatii familiale (dintre parinti ~i partene-,:ii conjugali ai copiilor: soacra-nora,socru-ginere, incuscrirea etc.). In ceea ce prive~te viata familiala a parintilor, ea poarta, spun autorii moderni, apasarea unei posibile scaderi a increderii reciproce, a carei cauza ar fi diminuarea, odata cu inaintarea in varsta, a activitiitii sexuale. Negam insa criteriului sexualitatii puterea de a fundamenta 0 institutie de importantacelei familiale. Batranetea. Este epoca in care are loc transferul de putere ~i autoritate intre generatii. De asemenea, apar noi relatii de dependenta, de aceasta data aparintilor de copii. Venerarea biUranilor este 0 traditie general a in cadrul societatilor traditionale, unde ei reprezentau cea mai mare acumulare a cunoa~terii ordinii universale. Ea este substituita, insa, astazi de tolerarea ~i "asistarea" lor in cadrul unor institutii speciale ~i, in paralel, de anularea acestui privilegiu al intelepciunii varstei prin proliferarea politicilor, ideologiilor ~i tehnicilor de intarziere sau anulare a batranetii (de reintinerire). Moartea. Disparitia fizica a unui membru al f,!:miliei poate avea implicatii foarte diferite in functie de tipul familial. In familiile socieH\tilor antice sau cele din comunitati rurale conservatoare (a~a cum se intalnesc inca in Romania, mortii neamului formeaza 0 comunitate de rudenie ce se plaseaza in continuarea neamului viu, al celor traitori. Mortii nu dispar, neamul nu se imputineaza prin actul retragerii lor dintre cei vii; dimpotriva, ei vor forma "neamul de dincolo", rudenia transcendenta, peste limita vietii ~i mortii. Comunitatea strabunilor (sau stramo~ilor, cuvant cu implicatii etimologice extrem de importante pentru intelegerea conceptiei romane~ti asupra inrudirii) se va pastra in apropierea urma~ilor, ocrotindu-i ~i, in acela~i timp, avand nevoie de slujba pe care ace~tia 0 fac in cinstea lor. Membrii acestor familii i~i slujesc mortii aducandu-le ofrande, asigurandu-le, prin ritualuri speciale, odihna $i pomenindu-i, adica pastrandu-le, perpetuandu~le amintirea. 143

Parintii se ingrijesc de timpuriu ca moartea lor sa fie slujita cum se cuvine de catre copii; astfel, ei i~i vor asigura 0 nemurire lips ita de suferinta, in continuitate familiala cu cei rama~i in viata. In societatea modema, moartea unui membru al familiei inseamna disparitia lui de langa ceilalti. Aceasta disparitie poate avea ca urmare fie cre~terea solidaritatii prin responsabilizarea membrilor supravietuitori, fie scaderea ei, accentuand tendintele de individualizare sau insingurare ale acestora. Toate ritualurile familiale traditionale ce se cereau executate de catre rude Ie defunctului aveau, pe langa rolul magic-religios, de celebrare a trecerii unui hotar, ~i functie solidarizatoare, caci ii alaturau pe cei inruditi in aceasta responsabilitate com una. Un aspect foarte important al faptului mortii unui membru al familiei este succesiunea sau mo~tenirea. Transmiterea catre mo~tenitorii legitimi a patrimoniului material ~i spiritual al familiei era un act de importanta capitaIa. Trebuie sa amintim, totu~i ca mo~tenirea nu a avut dintotdeauna forma testamentara sau legala cunoscuta astazi. La romani, de pilda, testamentul niei nu era cunoscut. Averea tatalui se transmitea fiilor inca din timpul vietii acestuia; ei erau co-proprietari, sau, mai corect spus, aveau impreuna cu ~eful familiei, uzufructul proprietatilor pe care acesta nu Ie putea instraina mra acordul lor. Proprietatea nu era obiect de tranzactie, ci se considera data pentru ve~nicie de stramo~ii venerati; ea nu apartinea bunului plac sau liberului arbitru al unui proprietar vremelnic, ci generatiilor succesive care se adaugau neamului. ~i in societatea taraneasca romaneasca se pastreaza aceea~i traditie: pamantul de atribuie mo~tenitorilor (pe linie masculina, in general, cel putin pana la inceputul secolului al XX-lea) inainte de moartea tatalui.

16. Familia - intre finalitate si , functionalitate ,

o explicatie "mecanidi"

a familiei

Ca mai toate fenomenele umane, ~i familia a fost, la randul ei, integrata viziunii functionaliste in sociologie, al carei reprezentant cunoscut este Talcott Parsons. Definind, in general, arice realitate prin "functionalitatea" sa, adica ata~andu..:i 0 "fi~a a postului", al direi rost este de a masura eficacitatea fenomenului respectiv, acest curent traduce arice manifestare infuncfionare ~i arice realitate in eficacitate. Cu toate acestea, putem accepta 0 explicatie functionaIa, care este mai accesibila intelegerii pragmatice, dominanta in paradigmele contemporane. Un lucru sau un fenomen exista atata timp cat indepline~te anumite functii in care nu poate fi substituit. Avem de a face, dupa cum ne dam seam a, cu a teoria a utilitatii care cu greu se poate integra unei perspective totalizante a umanitatii. Autenticitatea nu este 0 categorie dependenta de utilitate, ci autonoma. Nu intotdeauna lucrurile exista pentru ca raspund unei necesitati fizice, ci intrucat ele insele genereaza temeiuri ~i cauzalitati specifice. A considera familia drept unitate functionaIa inseamna a 0 raporta in sens subardonat unei unitati superioare. Cu alte cuvinte, inseamna a-I nega 0 finalitate proprie pentru a 0 supune unei finalitati externe. Aceasta entitate superioara fata de care fami! ia se poate dovedi functionala sau disfunctionala nu poate fi decat societatea. Fata de societate, familia poate manifesta anumite functii cum ar fi cea de reproducere biologica (functia reproductiva a familiei), culturala (functia de socializare sau de educare a copiilor) sau materiaIa (functia economica). Paralel ~i mra deosebire, insa, s0ciologia familiei alatura acestora ~i alte functii precum cea sexuala sau cea afectiva, care insa nu vizeaza finalitatea societatii ca entitate exterioara ~i superioara familiei, ci 0 finalitate precara, legata de individ ca entitate suprema. lata inca 0 dovada a invaziei paradigmei individualiste in teorii eminamente sociale. 145

144

Ca mecanism functional, familiei i-au fost, a;;adar, rezervate anumite functii. Distinctia intre acestea este adesea greu de realizat ;;i se apropie, ca dificultate, de incercarea de a afla carar functii corespund socieUitile umane ca ansambluri sau, de ce nu, chiar individul. T. Parsons simplifica schema functiilor familiale, redudindu-le la doua: functia de socializare primara a copiilor ;;i functia de asigurare a securitatii emotionale a adultilor. Ambiguitatea acestei finalitati ;;terge caracterul autarhiei ;;i autonomiei familiale, reducfmd familia la un tip grupal cu identitate imprecisa, supusa, conform explicatiei de mai sus, finalitatii individualiste: socializarea copiilor in prima perioada a vietii presupune, ce-i drept, deprinderea categoriilor sociale fundamentale (limba materna, valori axiologice primare, modele fundamentale ;;i generale de comportament etc.), dar, restnlnsa fiind la aceasta scurta perioada a dezvoltarii copiilor, ea nu da nici 0 ;;ansa consolidarii ;;i definitivarii unui profit familial claro De partea cealalta, securitatea emotionala a adultilor tine, In mare masura, de 0 anumita educatie a vointelor ;;i da intaietate relatiei conjugale biunivoce, implicand, a;;adar, indivizii cel putin la fel de mult ca ;;i grupul virtual pe care ei II pot alcatui -;;i ne referim la familie. La noi, Traian Herseni a lasat ceva mai multa libertate desrn;;urarii functiilor fal1liliale, impartindu-Ie in a) cre;;terea copiilor;;i b) completarea social-econol1lica a sotilor. De asemenea, Henri H. Stahl a deosebit functiile externe ale fal1liliei (de reprezentare a membrilor ei in societate, de intermediere a relatiilor acestora cu instantele pub lice ) de cele interne, printre care a enUl1lerat:a) funqiile biologice ;;i sanitare (care se refed nu numai la reproducerea biologica a membrilor, adica la na;;terea copiilor, ci ;;i la Ingrijirea ;;i asistarea muribunzilor; nu numai la pastrarea sanatatii, dar ;;i la ingrij irea bolnavilor etc.); b) functiile economice (in care include nu numai relatiile de productie domestica, dar ;;i complicatul sistem al relatiilor de mo;;tenire ;;i succesiune); c) functia de solidaritate familiala (care distinge familia ca grup social de sine-statator, ai carui l1lembri se caracterizeaza prin asemanare ;;i apartenenta neconditionata la ansamblul organic familial); d) functiile pedagogice, educativa ;;i morala (care se refera nu numai la socializarea copiilor, dar ;;i a adultilor ;;i la prezervarea unei anumite stari morale familiale).

17. Functia de reproducere a familiei sau reproducerea biologidi a sodetatH

Functia de reproducere a fost considerata functia primara a unitatii familiale, fiind asimilata necesitatii primare de dezvoltare a societatii globale, necesitatea de perpetuare fizica, biologica. La nivel familial, ea este asimilata, in mod firesc, functiei sexuale, de;;i anumiti autori din sociologia americana fac distinctie intre functia reproductiva ;;i cea sexuala. Aceasta diferentiere se datoreaza tendintei actuale, mult mai pronuntate in tarile dezvoltate, de a ridica sexualitatea la rang de categorie socialii fundamentalii ;;i de a 0 investi cu valente explicative. Ea devine, astfel, 0 institutie fundamentalii, iar teoriil~ pe care Ie genereazii studierea vietii sexuale au ambitii tot mai mari. In sociologia clasicii, insii, sexualitatea nu a parvenit inca la un asemenea statut, ea desemnand, inca, un comportament cu bazii instinctualii, pe care mai avem, totu;;i, ambitia de a-I domina prin vointii, moralii, viata intelectuala etc. Functia reproductivii, de na;;tere a copiilor in cadrul familial inseamna, de fapt, finalitatea de a continua existenta unei spite de neam, de a-i asigura supravietuirea fizica. Sub acest aspect, ea este simbolizatii prin casatorie.

Casatoria, intre spatiul easnic ~i eel public Ciisatoria este, ca institutie familialii, 0 inventie de data relativ recenta, dacii ne raportiim la vechimea formelor de familie. Vreme de secole, ea nu a existat decat ca ritual casnic, prin care biirbatul ;;i femeia Intemeiau 0 noua casa, un nou mediu de perpetuare a valorilor ce tineau de 0 anumitii forma cultica, anume religia domesticii. Centrul semnificatiilor sale era transferarea tutelei femeii de la familia de origine spre cea conjugala. De aceea, ciisatoria, ~a institutie, se leagii de pozitia femeii In spatiul familial ;;i public. In antropologie, prin Claude Levi-Strauss, a fost lansatii teoria conform careia femeile au

146

147

~'-

constituit, In cea mai mare parte a istoriei umanitatii, moneda de schimb care reglementa relatiile dintre barbati. Oferirea unei neveste atragea pretentia la un serviciu cu valoare sociala. Circulatia femeilor de sus In jos (descendent) pe scara sociala determina 0 circulatie ascendenta (de jos In sus) a serviciilor. Hipergamia, de~i avea 0 incidenta mult mai scazuta dedit izogamia, atragea consecinte mult mai spectaculoase. Foarte rar se inHimpla ca un barb at sa i~i ia 0 sotie de rang inferior (hipogamie), caci nici un tata nu i~i propunea sa-~i perpetueze patrimoniul prin fete, ci prin fii. De aceea, era mult mai u~or, ca parinte, sa iti mariti fiicele decat sa gase~ti sotii potrivite fiilor. Casatoria avea, in principal, functia de alianta dintre doua neamuri straine sau de refacere a aliantei dintre neamuri inrudite (a~a cum se Intampla In cazurile endogamiei, cand nevasta era aleasa din primele grade de rudenie ingaduite). Ea viza pastrarea coeziunii familiale ~i Intarirea descendentei, prin aJaturarea resurselor a doua ramuri de rudenie cat mai puternice. Era 0 conventie incheiata intre ~efii celor doua neamuri, iar tinerii, de regula, trebuiau doar sa consimta la promovarea lor la rangul de adulti ~i stabilirea locuintei: un camin ~i un statut erau incheierea fireasca a "cre~terii" pe care parintii sau protectorii le-o asigurasera tinerilor. De la 0 societate la alta, stabilirea rezidentei se face diferit: in model patrilocal (tinerii se stabilesc in casa sau in apropierea gospodariei parintilor sotului), matrilocal (rezidenta tinerilor este aHituri de familia sotiei) sau neolocal (tinerii i~i stabilesc rezidenta independent de localizarea familiilor de provenienta).

a) Casatoria ca ritual familial Pentru tineri, casatoria reprezinta initierea in societatea familiala. In acest cadru, a carol' responsabilitate Ie revine in intregime, ei trec de la statutul de fiu/fiica, de descendent, la acela de parinte, de ascendent. Ei raspund direct de pastrarea ~itransmiterea patrimoniului familial, in primul rand cel biologic. Cu toate acestea, sentimentul R.aternitatii biologice este a achizitie destul de noua a moralei familiale. In vechiul drept cutumiar sau legal antic sau chiar medieval (insa in afara preceptelor bisericii cre~tine), fiii biologici ~i cei adoptati aveau statute filiale similare. Nu erau rare cazurile in care fiii naturali, legitimi sau ilegitimi, erau exc1u~i din familie In favoarea unor descendenti adoptati, mai merituo~i. Aceasta situatie se leaga de ambiguitatea rolului de procreator al tatalui. El ]48

urmare~te sa transmita fiilor nu neaparat zestrea sa genetica, ci mai curand un nume onorabil, faima, avere ~i indatorirea de a-I venera in timpul vietii ~i dupa moarte. Fiii eta "salvatorii caminului patern" (Eschil), cei care, conform legilor hinduse, asigurau nemurirea parintelui lor. Insa, a~a cum am mai spus, intrarea fiului in familie nu era un act fizic, ci unul social: na~terea nu insemna nimic tara decIaratia de acceptare a tatalui, care consimtea sa il pastreze ca fiu ~i urma~. In lumea antica, existau trei faze ale casatoriei: • Enghyesis (gr.) sau traditio (lat.) - ceremonia de desprindere a tinerei fete de vatra tatalui, pe care 0 onorase pan a in acel moment ~i langa care i~i aflase protectia. • Telos (gr.) sau deductio in domum (lat.) - conducerea fetei la cas a sotului. Ea era acoperita de valuri albe, la fel ca In timpul marilor ceremonii religioase. In tot acest rastimp, se intonau imnuri religioase. Ea va fi trecuta pragul noii locuintei printr-un simulacru al unui act de violenta (rapirea era un obicei un vremurilor in care disproportia demografica dintre barbati ~i femei facea dificila gasirea unei sotii). • Pompe (gr.) sau confarreactio (lat.) - initierea tinerei in cultul noii vetre, prin atingerea focului sacru, a apei lustrale, aducerea unei jertfe pe altarul casnic ~i impartirea unui aliment ritual (0 poama sau 0 prajitura) cu cel cu care se insotea.

b) Casatoria ca sacrament Casatoria cre:;;tina dubleaza caracterul casnic, exclusiv familial al acestei ceremonii printr-un ritual celebrat in spatiul public, al bisericii de parohie. In secolul al XI-lea, atunci cand in Europa (Franta de nord) au loc primele casatorii liturgice, unirea mirilor se tacea in doi timpi, logodna ~i casatoria propriu-zisa, separate de un interval de timp a carui marime depindea de varsta logodnicilor sau de distanta geografica ce separa cele doua rezidente: Primul moment era acela al logodnei (desposatio). Prin acest prim ceremonial cu caracter privat era Incheiat contractul maritallntre tatal fetei ~i sot, prin care, in schimbul unei zestre pe care mirele se obliga sa 0 constituie, autoritatea asupra tinerei femei trecea de la ~eful familiei de provenienta la eel cu care se insotea. Casatoria reprezenta repetarea publica, in prezenta unui preot (a carei binecuvantare 0 substituie pe cea a tatalui), a unei ceremonii identice, in linii mari, celei desfa:;;urate in spatiul familial. Pana in 149

secolul al XIII-lea, prelatii erau doar spectatori-martori la acest ritual de nunta, In care nu interveneau dedit la final, cu 0 predica prin care dadeau indrumarile morale cre~tine cuvenite tinerei perechi. Logodmca (sponsa) era incredintata sotului de catre tata sau 0 ruda masculina apropiata. Mainile drepte ale mirilor erau impreunate, iar barbatul trecea inelul - simbol al casatoriei, care avea sa apere familia de ispitele diavole~ti - in trei degete ale sotiei sale.96 Astfel, de~i teologia proslavea egalitatea ~i daruirea reciproca a sotilor, ritualul nuntii marchAeazapredominanta barbatului. In cre~tinism, odata cu reprimarea, dar, paradoxal, afirmarea negativa a sexualitatii, paternitatea biologica este valorizata puternic. Casatoria este asimilata consumarii sale, adica indepliniriirolurilor legitime de parteneri sexuali ale sotilor. Totu~i, cu toate stradaniile institutiilor religioase sau civile de a controla viata familiala a indivizilor, nunta nu putea fi transferata in intregime in spatiul public. Benedictio thalami sau binecuvantarea iatacului tinerei perechi, mai exact a patului in care avea loc adevarata casatorie, se desta~ura intr-un cadru exclusiv familial: a~ezati in patul conjugal, tinerii soti primeau recomandarile, salutul ~i urarile membrilor familiei care se perindau pentru a onora conceperea unui nou membru al neamului. Familia conjugala era dominaHi de importanta covar~itoare a rolului ;;i, mai mult dedt atat, a datoriei sale continuatoare, care 0 supunea marii familii a neamului, ;;i care integra cic1ul familiei particulariste, nuc1eare, Iimitat In mod necesar la durata vietii unei generatii, in permanenta supravietu irii stirpei. Formal, Biserica stabile;;te imperios criteriul consimtamantului mirilor la incheierea casatoriei. Consecinta particularizarii deciziei maritale este, insa, confuzia alegerii. Afectivitatea, impulsurile erotice care constituie, de cele mai multe ori, mobilul principal al unei alegeri maritale individuale sunt baze instabile pentru intemeierea unei familii ce, conform canoanelor Bisericii cre;;tine, nu va mai putea fi desfa~ cuta. ~i importanta tot mai mare a institutiilor premaritale tradeaza precaritatea criteriilor care stau la baza deciziei de casatorie. Desigur ca aceste instante au existat, in forme mai timide, dintotdeauna. Existau chiar spatii consacrate intalnirilor dintre tineri. Fereastra sau baleonul era un asemenea loc privilegiat pentru dezlantuirile pasionale. De asemenea, piata, fan tan a, moara sau chiar biserica favorizau 150

96

Gestu1reciproc va aparea abia dupa secolul al XVI-lea.

intalniriIe mai mult sau mai putin intamplatoare dintre fete ;;i baieti. Interdictiilede a stabili relatii inainte de casatorie erau eludate prin schimburile de priviri, primul act al jocului seductiei ~i cuceririi. Aceste relati i premaritale sunt, adesea, lipsite de consecinte. Adevarata initiere familiala este data de casatorie. Eleaveau insa rolul de a atrage pretendentii, dintre care familia il selecta pe cel mai merituos. c) Casatoria,

un contract civil

CasiHoria in lumea moderna are un caracter eminamente civil, secularizat. Odata cu ambitia i1uminismului de a elibera omul din lanturile sclaviei religioase, familiale, sociale etc., 0 noua inventie este lansata: dragostea a carei putere supune omul celor mai ciudate tentatii, care 11 rupe de locurile care ii pretindeau devotament ~i il arunca in valtoarea patimilor necontrolate. Din robia colectiva a iubirii de Dumnezeu, omul evadeaza pentru a e~ua intr-o noua sclavie, de data aceasta individuala, a iubirii omene~ti. Diferenta este d'i, daca cea dintai supune sufletul pe viata, cea de a doua poate lua sfar~it in orice moment. Inima curata a cre~tinului devine inima navalnica a omului emancipat, care nu se poate supune, se spune, pretentiilor abstracte ale vointei individuale sau sociale. De fapt, dragostea devine instrumentul subtil care opereaza incizia ce separa individul de orice instante care ii pot controla destinul din punct de vedere emotional. Nimic mai imperativ decat aceasta conditie a dec1ararii iubirii pentru cei care doresc sa incerce 0 relatie conjugala. Declaratia de dragoste joaca, in scenariul dragostei moderne, rolul pe care altadata in avea binecuvantarea preotului. Ea garanteaza bune1e auspicii ale unei casnicii, mai mult decat compatibilitatea economica, sociala sau culturala a partenerilor. Niciodata ea nu a capatat, insa, gravitatea unui angajament real. Nerabdarea cu care este pretinsa ~i grab a cu care este consumata astazi dragostea este responsabili'i de viata scurta unei asemenea relatii, care sucomba odati'i cu oboseala pasiunii. Instabilitatea nelini;;te~te dernografii alarmati de cre~terea divortialitatii ~i de scaderea simetrica a nuptialitatii. Dad acum cateva zeci de ani, aceasta instabilitate avea ca sursa neastamparul inimii, astazi ea este acceptata ca 0 consecinta a naturii sexuale a omului. Fata de primatul instinctualitatii umane, declararea dragostei capata caracterul formal al unui angajament lipsit de referential real. lsteria cu care sunt pretinse "dovezile" de dragoste tradeaza tocmai teama de asemenea lipsa de 151

autenticitate. rar atunci cfmd detinem asemenea probe, trebuie sa ne intrebam: ce fel de dragoste ni se ofera? Ca i/ustrare pitoreasea §i totodata deprimanta a seeularizarii disatoriei, 0 institutie eonsiderata altadata sacra, eitam, din nou, presa vremii noastre. Ziarele din 1 martie 2003 reprodueeau 0 ~'tire halucinanta: "Britanieii J P., de 42 de ani, §i P. F., de 54 de ani, au hotardt sa-~'i uneasea destinele zntr-un supermagazin din zona York, nordul tard. roo] Mireasa §i-a flieut intrarea pe seara rulanta a magazinului insotita de familie §i prieteni, ea a strabatut raionul eu haine barbate§ti ~'i apoi pe eel de lenjerie intima pentru a ajunge in eele din urma la eel de inealfaminte, unde a avut loe eeremonia. " oo.

Actual, functie de reproducere biologidi a familiei este descrisa pe baza unor parametri de 0 simplitate aritmetica. Ea este influentata de 0 serie de factori cum ar fi: - varsta sotiei; sanatatea partenerilor; - durata casatoriei; distributia rolurilor in familie; - utilizarea mijloacelor contraceptive; nivelul de instructie al sotilor ~i in mod special al sotiei; - statutul profesional al femeii; dorinta de a avea copii. De asemenea, se specifica factorii care influenteaza exercitarea functiei reproductive a familiei: factori economici, demografici, legislativi, politicile sociale etc. Indicii demografici care traduc in limbaj cantitativ eficacitatea cu care familia i~i indepline~te aceasta functie sunt, de asemenea, enumerati: nuptialitatea (m. de casatorii/lOOO de locuitori), varsta medie la prima casatorie, indicele precocitatii casatoriei (se masoara la varstele de 20-24 de ani pentru femei ~i de 25-29 de ani pentru barbati) ~i indicele celibatului definitiv (care se masoara la varstele de 45-49 de ani). Divortul era justificat, in aceasta acceptiune a casatoriei, mai ales in ipoteza sterilitatii femeii sau a periclitarii descendentei legitime prin adulter. Legile lui Manu prevedeau ca ,,0 sotie stearpa trebuie inlocuita in al optulea an, cea ai carei copii sunt toti morti, in aI 152

zecelea; cea care nu na~te decat fete, in al unsprezecelea; cea care vorbe~te cu rautate, imediat". Divortul este consecinta logica a ideilor liberale exprimate in Constitutia franceza din 1791. Art. 7 secularizase casatoria ("Iegea nu mai considera casatoria decat ca un contract civil."), iar consecinta sa cea mai directa a fost transformarea casniciei intr-un mod contractual de convietuire a sotilor. Ca orice contract, acesta putea fi rupt, iar legea din 1792 prevedea ~apte motive pentru cererea divortului: dementa, condamnarea unuia din soti, crimele, maltratarile sau injuriile intre parteneri, desfranarea de notorietate publica, parasirea partenerului pentru mai mult de doi ani, absenta de la domiciliu mai mult de cinci ani, emigrarea. Ele au fost apoi reduse la trei, condamnarea, maltratarea ~i adulterul. Opunandu-se initial, Biserica nu a acceptat divortul decat daca nici unul din soti nu se recasatorea. Ulterior, insa ea i~i va nuanta pozitia ~i, dupa 1816, va accepta recasatoriile, cu conditia ca cele anterioare sa fi fost doar civile.

Iubirea conjugala ~i sexualitatea Primele forme ale dragostei erau cele care veneau din identitatea ~i nu din diferentierea sexuala. In virtutea asemanarii lor anatomice, femeile constituiau un grup deosebit de al barbatilor. Aceasta identitate era inteleasa ca descendenta com una dintr-un prototip originar. Astfel, toate femeile societatilor primitive descindeau din aceea~i sAtramoa~a mitica, iar barbatii erau toti reproducerile aceluia~i stramo~. Intre cele doua tabere, relatiile erau conjuncturale, mai mult sau mai putin intamplatoare ~i vizau strict continuitatea familiilor. Vointa ~i emotionalitatea individului viza nu relatiile eu partenerul conjugal, ci cu propriul grup de apartenenta, in interiorul carui solidaritatea era puternica ~i totala. Fraternitatea mitica a fost prima forma de dragoste, care se stabilea intre cei de acela~i sex. Ea se va perpetua, apoi, in formele religioase ale iubirii frateme. Cre~tinismul atinge culmea intensitatii acestui sentiment. Numai ca fratia cre~tina depa~e~te pragul identitatii sexuale: ea nu va leg a numai barbatii intre ei sau femeile intre ele, ci ~i barbatul de femeie. Prill consacrarea relatiei dintre frate ~i sora se arunca prima punIc lllln' sexe. Odata cu ea apare insa ~i confuzia in ceea ce privqlc kglillllU conjugala, care se cere explicata prin dogma iubirii fj'lIll;'I'IIQ lllllf femeie ~i barbat. Pentru prima data in istoria lilllliliQI. DI•• rl"lI

,..

recomanda, in primele secole ale Evului Mediu, 0 viata com una bazata pe consimtamantul ambilor soti ~i pe dragostea reciproca. Femeile ~i barbatii trebuie sa se conformeze modelului angelic, al vietii tara sexualitate. Chiar in cadrul relatiei conjugale, sexualitatea este bine sa se limiteze numai la actiunea zamislirii, in afara careia sotul ~i sotia pot trai ca fratele ~i sora. Sf. Augustin este cel care deschide calea atacurilor pe care biserica Ie va da asupra familiei medievale, prin doctrina sa care sustine ca sexualitatea inseamna Inabu~irea spiritului con~tient, a vointei, fiind semnul cel mai evident al caderii originale. Este momentul in care Incepe sa se manifeste obsesia occidentaJa a sexualitatii. In ceea ce prive~te sentimentele conjugale, niciodata nu se aplica unei casatorii oficiale termenul de amor, dragoste pasionala, rezervata zonelor Intunecate ale patimii ilicite. Dragostea dintre soti era numita charitas conjugalis sau dilectio, expresii greu de tradus pentru noi, desemnand un fel de har conjugal, fidelitate, devotament, 0 Il11binarede tandrete, prietenie ~i respect. Cea mai il11portanta trasatura a afectiunii conjugale, fidelitatea, devine, In epoca l11edievala, unul dintre cele mai grele canoane ale vietii fal11iliale. Il11pulsurilor patima~e ale iubirii cavalere~ti ~i ratiunilor politice de rupere ale vechilor aliante de familie ~i de cautare a ahora noi, mai profitabile, Ii se opune obstacolul fidelitatii sotilor pan a la moarte. In fata acestei interdictii, nobilii apeleaza la a~a-numitul "divort carolingian": 0 sotie devenita indezirabiIa nu poate fi repudiata, dar poate fi trimisa sa inspecteze bucataria un de un sclav, devotat stapanului, 0 a~teapta cu pumnalul pregatit. Femeile nu au avut un 1'01 activ In evolutia sentimentala a relatiilor dintre sexe. Dragostea era, pentru 0 femeie necasatorita, un pacat, iar pentru 0 sotie, 0 Indatorire care se traducea, cel mai adesea, prin fidelitate. Barbatilor celibatari care, din Inaltimea autoritatii lor ecleziastice, impuneau asceza sexual a chiar ~i In cadrul familiei, Ii se opuneau barbatii cavaleri, Intre ale carol' idealuri I~i tacea tot mai insistent loc dragostea Inaripata a vreunei frumoase dOl11nite. Dragostea cavalereasca era un soi de amalgam Intre divinizarea idealizata a femeii, impusa prin cuItul cre~tin al fecioarei Maria, ~i vechile deprinderi ale patimii carnale.

154

18. Femeia in familie si I societate

Pentru femeie, casatoria insemna abandonarea casei tatalui pentru a se integra cultului domestic ~i casei sotului; riunta era, de fapt, initierea fetei In religia noii familii ~i avea 0 forma exclusiv ritualica. Ceremonia se desfa~ura, pana nu demult, in casa sotului, in prezenta ambelor familii. Rolul sau principal este cel de mama: Ducere uxorum liberum querendorum causa ("a lua sotie pentru a dobandi urma~i legitimi") era legea care postula importanta esentiala a femeii in familie. De aceea, fecunditatea sa, garantata de virginitatea la casatorie ~i de fidelitate dupa casatorie, era conditia sine qua non pentru a accede la statutul de sotie: pentru a fi sotie trebuia sa ai garantia materniHitii. Sterilitatea femeii atragea repudierea ei, In vreme ce sterilitatea barbatului determina substituirea lui temporara cu un aIt barb at al neamului ce va prelua rolul de tata biologic, prea putin important, mult mai nesemnificativ dedit acela al mamei biologice. Initiativa femeii a fost multa vreme exclusa din demersurile incheierii casatoriei. Singurul mod in care vointa sa se putea exprima cu privire la insotire era negatia totala: refuzul unei casnicii lume~ti ~i alegerea calugariei erau singurele motive pe care 0 fata Ie putea invoca pentru a respinge un pretendent ales de parinti. Grecii i~i izolau sotiile in gineceu, nu Ie acordau dreptul de a vorbi in adunari sau de a purta arme. Cu toate acestei, cele doua mari epopei ~i 0 mare parte din tragediile grecilor au In centru personaje feminine: Elena ~i Andromaca, Penelopa ~i Calipso, Hecuba, Electra, lfigenia, Antigona, Medeea, troienele ~i bacantele lui Euripide, Lysistrata lui Aristofan. Rolul femeii in Grecia veche era acela de pastratoare, de pazitoare a caminului familial; sotia era simbolul stabilitatii. Numai din pricina tradarii acestei meniri de catre Elena, la indemnul necugetat al lui Paris, este dezlantuit infernul razboiului troian. Si numai din pricina virtuoasei ~i statornicei Penelopa, Odiseu 155

gase~te drumu] spre casa, in ciuda obstaco]e]or Odiseei. Este graitor, pentru acest din urma caz, ca iatacu] Pene]opei, camera de refugiu a doritu]ui sau sot (~i sa ne amintim de cate ori ii aflam pe eroii troieni cautand a]inarea trudei razboinice in paturile neveste]or) era c]iidit pe radacina unui "mas]in cu frunze ]ate/Vanjos ~i verde, gros ]a trunchi ca stalpul" (Odiseea, XXIII, 234-235), a carei tu]pina, netezita "cu ~art ~i drept pe ciripie" chiar de catre erou, (idem, 243) a devenit picior de pat. Crivatul nu putea fi, astfe], mi~cat, dupa cum nici Pene]opa nu a putut fi ademenita de tinerii petitori sa-~i abandoneze caminul. ]n filiatie indirecta cu mito]ogia greaca, doctrina cre~tina rezerva, ]a randu] ei, femeii 0 conditie inferioara fata de cea a] barbatu]ui. Totu~i, in mitul cre~tin aceasta conditie este sensibi] imbunatatita, ciici cei doi imparta~esc acee~~i substanta telurica, femeia fiind p]asmuita din coasta intaiului om. ]n mitologia popu]ara romaneasca scenariul bib]ic este urmat aproape total. Faptu] ca provine dintr-o creatie considerata desavar~ita ii poate da atributu] perfectiunii, dar nu ii anuleaza statutul de creatie secundara, cu rang inferior, asemanator ce]ui pe care il au copii in fata genitori]or lor. ,,~i a zis Adam: «lata, aceasta-i os din oase]e mele ~i carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este ]uata din biirbatu] sau»". (Facerea, 2, 23). In cre~tinism, a~adar, barbatii ar trebui sa recunoasca in femeie propria lor natura, propria substanta, chiar daca aceasta se afla, cumva, imputinata. in pofida acestei consubstantialitati consacrate ferm de Vechiul Testament, catoJicii ~i protestantii au considerat multa vreme femeia drept 0 natura straina, ostila lumii biirbiite~ti, inaltata prin mora]a cre~tina muIt deasupra statutu]ui de fiinta carna]a. De altminteri, inca de la inceputurile cre~tinismului, din secolu] a] IV-lea, noua mora]a intervine cu severitate pentru a izola femeia J:ntr-un spatiu al circumspectiei, ba chiar a] panicii. Problema femeii pacatoase nu este cea mai noua din ce]e pe care morala recenta Ie ridica. Dupa cum yom vedea, aceasta este preluata ~i rezolvata in mod asemanator in cadrul societatilor traditiona]e, prin apJicarea ':!,neimorale comunitare ce nu tine neaparat de canoane]e biserice~ti. ]n Evu] Mediu, in occidentu] european se considera ca femei]e, "mai slabe ~i mai inclinate spre pacat, trebuiau tin ute in frau,,97 de conducatoru] casei (caput mansi), care avea drept de viata ~i de moarte asupra sotiei, surori]or, fiice]or ~i 97 Georges Duby, Philippe Aries, Istoria vie?ii private, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1994. 156

vol. I-VI,

vaduve]or sau orfane]or ce]orla]ti barbati din neamu] sau. Nu se punea ]a indoia]a conduita sau statutul care se cuveneau femeilor, ci chiar natura lor. intreagafire femeiasca era contaminata de pacat, de aceea nici 0 s]abiciune nu ]e putea fi ingaduita, caci fiecare abatere de ]a mora]a putea fi asemenea unei porti imense spre infern, intai abia intredeschise, dar care oricand se putea pravali sub nava]a rau]ui. Femeile erau a~adar chiar primejdia prabu~irii ]umii credincioase, a~a cum, in mitu] cre~tin a] prabu~irii, a] separarii ]umii divine de cea profane, Eva este unealta ~arpe]ui, ma]eficu] intruchipat. Morali~tii bisericii cre~tine se pare ca au omis ]ipsa vointei distructive care se regase~te ]a Eva, ca ~i in cazu] Pandorei. Pentru ace~tia, femeia era unu] dintre acolitii ]ui Satan, ]a fe] ca ereticii, musu]manii ~i evreii, 0 momea]a pentru pierzania sexu]ui tare. In secolul a] xv -lea, autorul unui tratat intitulat Malleus maleficarum infiiti~a astfe] etimo]ogia denumirii celui de-al doilea sex: femina provine de la fe ~i minus, tradudlndu-se, adica, prin cea fara de credinta. Demonismul parea ca tine de insa~i natura feminina, caci aceasta este "un diavo] domestic", "amazoana a diavolu]ui", care se inarmeaza din cap pana in picioare cu frumusetea trupeasca pentru a porni razboiu] impotriva castitatii. Petrarca 0 descrie ca pe "un adevarat diavo], 0 du~manca a lini~tii, un izvor de sacaie]i, un pri]ej de galcevi de care biirbatu] trebuie sa se Tina departe dacii vrea sa traiasca in tihna ... " ~i dadi, trebuie sa adaugam impreuna cu predicatorii epocii medieva]e, vrea sa se pazeasca de ciider~a in pacat; macar sa fi irwatat ceva din gre~ea]a ]ui Adam98. In Evu] Mediu occidental, a~adar, femeile erau excluse de ]a orice fe] de manifestare publica. Singuru] domeniu a] vietii socia]e in care ]e mai era pennisa intruziunea era ce] a] romanelor galante, al iubirii cava]ere~ti, care ]e idea]iza frumusetea angelica. in rest, chiar ~i in ceea ce prive~te menirea lor casnica, erau suspectate de tradare ~i erau considerate asemenea unor mpturi periculoase, care trebuie tin ute ocupate cu truda gospodareasca pentru a nu da ocazia naturii lor distructive sa se manifeste. in societati]e tarane~ti din sudul ~i estu] Europei, ]ucrurile erau intrucatva diferite. De pi]da, in societati cum erau cea greaca sau a]baneza, in care vendetta ~i micile razboaie locale decimau popu]atia mascu]ina ~i in care nevoia de ]uptatori dicta intaietatea biirbati]or in 98 Jean De1umeau, Friea In Occident (seeolele XIV-XVIII). asediatii, cap. X, Editura Meridiane, Bucure;;ti, 1986.

acetate 157

cadrul comunWitii, statutul femeilor era foarte scazut. Aparitia pe lume a unei fete ~i nu a unui baiat era considerata aproape 0 catastrota, iar nevasta care na~tea doar fete era inlocuita. La aceste popoare, ca ~i la sarbi, in lipsa barbatilor, antrenati in conflict~, muncile agricole cadeau tot in sarcina femeilor, ca ~i cre~terea vitelor mari. In conditiile unei asemenea stari de aservire fata de conducatorul-patriarh al grupului domestic largit (mai putin la greci, care cuno~teau gospodaria unifamiliala, ca ~i romanii), adesea se intampla ca femeile sa fie vandute sau imprumutate de la un barb at la altul, tara ca vointa lor sa incerce sau sa poata a se manifesta. Paul Stahl mentioneaza in volumul Triburi iji sate $i sud-estul Europei obiceiul ca sotii sa nu i~i numeasca nevestele pe nume; ei Ii se adresau impersonal, iar cand vorbeau despre ele Ie numeau "ea" sau, cu 0 formula care a ramas In memoria speciali~tilor domeniului, "sotia mea, sa-mi fie iertat". Era 0 grosolanie sa ceri infonnatii despre aceste "pardon, sotii" care, uneori, nici nu apartineau de familia barbatului lor, ci de cea a tatalui. Copiii, insa, erau revendicati exclusiv de catre tata. in secolele XIV-XV, comportamentul casnic al femeilor din societatea occidentala trebuia sa fie modelat conform manualelor unor autori grijulii cu statutul femeii In cadrul public: acesta nu trebuia sa depa~easca discretia pe care 0 adevarat~le doamne trebuiau sa 0 demonstreze In mediul privat allocuintei. Indreptarul vietii casnice la Paris, Pedepsirea doamnelor, Evangheliile furcii de tors sunt numai cateva din aceste carti de Invatatura prin care purtarea femeilor In societate trebuia atent controlaHi. Cu to'ate acestea, exista marturii ca, izolate In camere speciale In interiorul gospodariei, femeile constituiau un adevarat "stat in stat", un domeniu In care autoritatea lor se manifesta cu legitimitatea pe care le-o ofere au ocupatiile specifice: tesutul ~i brodatul, rugaciunile, na~terea ~i cre~terea copiilor, ingrijirea bolnavilor ~i a muribunzilor. Aceasta "incarcerare" a femeilor poate sa fi fost tocmai una din cauzele care au dus la considerarea lor drept fiinte ciudate, nesociabile, predispuse la tractare ~i la distrugerea comunitatii. Continuata, in mod firesc, cu exaltarea sexualitatii lor, aceasta suspiciune In ceea ce prive~te capacitatea de manifestare in spatiul public sau cu refer ire la spatiul public a dus la aparitia unor fenomene nefaste din punct de vedere social, cum ar fi mi~carile feministe care urmaresc emanciparea femeii nu numai de conditia sa de obiect sexual, ci ~i de soti, de copii, de parinti, de gospodarie, in general de tot ce Insemna, pana acum mai putin de un secol, stabilitatea conditiei femeii. 158

Insocietatile tarane~ti, aceste cutremure Innoitoare nu au avut ecou. Spatiul rural a fost dintotdeauna, ~i pentru feme ie, un spatiu In care munca stabile~te 0 continuitate sau chiar 0 confuzie Intre public ~i privat. In epoci in care femeile marilor cetati urbane nu aveau dreptul de a pa~i nelnsotite In afara iatacului lor, In sate Ie europeneaveau loc chiar anumite fenomene de "matriarhalizare", a~a cum se Intalneau ~i in satele occitane din sud-estul Frantei, descrise de Emmanuel Le R~y Ladurie99, sau In societatea taraneasca a principatelor romane. In aceste cazuri, casa sau gospodaria era cea care atribuia puterea, iar hazardul genealogic putea face ca 0 mo~tenire de acest tip sa revina unei femei. Prin urmare; nu emanciparea conferea un statut social important femeilor, ci administrarea unei proprietati imobile, dominarea, prin propriile puteri, a unui loco De altminteri, dupa cum am vazut deja, In societatile sedentarizate de multa vreme, precum cea romaneasca, femeilor, chiar celor casatorite pe modelul virilocal, adica stabilite In gospodaria sotului, Ie este recunoscuta functia de "directori" sau administratori ai veniturilor bane~ti ~i celorlalte resurse ale familiei. Le Roy Ladurie pune In relatie matriarhatul ~i pastrarea traditiei sau, spune el, "a unei gandiri salbatice". Noi am fi tentati sa ripostam ca, In ceea ce prive~te pastrarea traditiilor, In special a celor legate de dreptul cutumiar ~i de institutiile sociale traditionale, patriarhatul este mai Indreptatit sa-~i revendice Intaietatea. Nu aceasta este, credem, cea mai importanta problema la care ar trebui sa i se caute astazi un raspuns. Spinul din coasta societatilor, cel care face sa se clatine institutia familiala, deposedand-o de functiile sale pana la a 0 ameninta cu evanescenta, cel care clatina societatile prin impunerea unor criterii de recunoa~tere sociala cu totul neobi~nuite, cel care a transformat relatia Intre sexe Intr-o negociere perpetua este curentul feminist de care am amintit. Stabilitatea unui grup este data de stabilitatea unitatilor sale. Femeia, a direi conditie a suferit modifidiri spectaculoase, ca ~i cea a barbatului, este responsabila, In masura egala cu acesta, de instabilitatea lumii noastre. Personalitatea feminina, ie~ita din matca, poate antrena cutremure teribile,iar cel mai important este amenintarea supravietuirii noastre biologice. Din momentul In care populatia feminina devine con~tienta de aceste pericole, nu este oare vremea sa se emancipeze de emancipare? 99 Montaillou, Bucure~ti, 1992.

sat occitan, de la 1294 la 1324, Editura Meridianc, 159

Femeia in societatea traditionala romaneasca La romani, grupul domestic este compus din doua persoane, sotul ~i sotia, care intemeiaza, in momentul casatoriei, noua gospodarie. Pentru na~terea noii familii este nevoie de pam ant, cu care, de regula, sunt inzestrati feciorii ~i de 0 locuinta, care va fi cladita de tinerii insuratei, impreuna cu neamurile ~i tovara~ii din sat, pe locul dinainte rezervat lor, tot de ditre socrii mari. Odata construita, casa va dimane in grija feme ii, care 0 va zugravi, 0 va impodobi ~i pastra curata. Casa, batatura cu pasarile ~i gradina vor fi domeniul pe care femeia nu il va parasi decat pentru cateva activWiti importante: cultivarea inului ~i canepii pe campul arat de barbat, strange rea gatejelor, a ramurilor u~oare din padure ~i, eventual, pra~it sau cosit. Si ]a romani, ierarhia familiala 0 supune pe femeie barbatului sau, capu] gospodariei. El are chiar dreptul de a-~i amenda nevasta cu bataia, atunci cand considera ca a gre~it, iar acest drept este atestat de vechile coduri de drept cutumiar ~i acceptat chiar de catre femei. Totu~i, pedepse]e sale nu trebuie sa atinga pragu] dincolo de care pot fi calificate drept cruzime. Pemeia i~i respecta barbatul, adresandu-i-se adesea cu "badita" ~i "dumneata". La masa, i] serve~te, ea ramanand sa manance dupa aceea. Cu exceptia celor cateva zile de ]auzie care urmeaza unei na~teri, nevasta se afla intr-o activitate continua. Paul Stahl remarca: "Mi s-a intamplat adeseori sa constat ca criterii]e de apreciere a frumusetii unei femei sunt legate de calitatile ei de lucratoare: e frumoasa pentru ca este puternica este 0 afirmatie curenta. Femeia trebuie sa munceasca; ea incepe s-o faca inca din copilarie ~i 0 va face toata viata, trezindu-se inaintea sotului, culcandu-se ultima. Ea serve~te ]a masa pe toata ]umea ~i ramane in picioare in timp ce cei]alti mananca sau se odihnesc." (op. cit., p. 142) Cu toate acestea, comparativ cu mare parte din restul societati]or balcanice, situatia tarancii romance era mult mai buna. Un calator italian care a vizitat Mo]dova in 1612-1613, remarca dominatia femeii in gospodariile satelor romane~ti. De asemenea, est~ uim it de libertatea acestora de a discuta in public ~i in particular cu barbatii, tara sfia]a sau ceremonie, acest lucru nefiindu-Ie interzis. Aceasta nu se traduce, insa, neaparat, prin ]ibertinajul moravurilor. Caci tot in secolul al XVII-lea, Miron Costin citeaza un episcop de asemenea din Italia care se arata incantat de sfiala ~i buna cuviinta a mo]dovencelor, ce se feresc din ca]ea strainilor ~i nu merg pe drum decat in urma barbatilor lor. In ceea ce 160

prive~te, insa, remarca asupra dominatiei femeii in gospodarie, este posibil sa se fi referit la faptul ca, in fami]ii]e noastre tarane~ti, cea care gestioneaza resursele, mai ales financiare, ~i hotara~te destinatia lor este in primul rand femeia. In ceea ce prive~te statutul ei in cadrul familiei de provenienta, acesta era, in anumite privinte, superior chiar celui al doamnelor din apusul Europei. Mo~tenirea averii parinte~ti ~i a numelui revenea, de obicei, feciorilor. Totu~i, in familiile in care nu existau decat fete, numele ~i averea nu se pierdeau, ca in cazul altor societati, ci erau preluate de una dintre fiice, a] carei sot se integra in neamul ~i patrimoniul acesteia. Era cazul "ingineririi pe curte" des pre care vorbe~te pe ]arg Henri H. Stahl, in care casatoria era uxoriloca]a; barbatul se marita, adica adopta nume]e de neam al nevestei ~i se considera mo~tenitoru] socrului sau. Chiar ~i in afara acestor cazuri, descendentii fiicelor aveau acela~i drept de mo~tenire ]a averea bunicilor ca ~i descendentii feciori]or. Acest lucru este exclus in ]egis]atii precum cea a francilor, in care celebra lege salidi excludea femeile ~i descendentii lor de ]a orice drept de mo~tenire.

Femeia in conceptia psihologica a lui Otto Weininger. Legile atractiei sexuale Figura unica in istoria psihologiei, Otto Weininger este autorul uneia dintre cele mai controversate tratate de psihologie a sexelor, Sex $i caracter. Pornind de ]a formularea legii proportiilor variate de caractere masculine ~i feminine, conform careia in realitate nu pot fi intalnite tipuri "pure", deplin masculine sau deplin feminine, Weininger descopera legea complementaritatii ~i a atractiei sexua]e. Dat fiind ca fiecare celu]a a organismului are un caracter bine precizat, procentele de masculinitate, respectiv feminitate se distribuie in ponderi diferite ]a indivizi. Legea atractiei san a afinitatii sexuale spune urmatmirele "Catre unirea sexual a tind totdeauna un barb at deplin ~i 0 femeie dep]ina, tipuri ideale care se gasesc distribuite in proportii diferite la doi indivizi diferiti"lOO.Conform aeestei teorii, un individ posed a atata caracter masculin cat caraeter feminin ii lipse~te, astfe] ea, impreuna, ce]e doua proportii formeaza un intreg. Pereehea sa ideaJa este eel care 100

Otto Weiniger, Sex ~'i caracter, Editura Anastasia, Bucure~ti, 2002,

p.74. 161

completeaza pana la intreg atat proportia de feminitate cat ~i pe cea de masculinitate. Astfel, dacii un individ II este constituit din 3/4 caracter masculin (M), ~i, deci, din1/4 caracter feminin (F), complementul sau ideal, 12, va fi constituit din 1/4 caracter masculin (M) ~i 3/4 caracter feminin (F), astfel incat II + 12 = 1M + IF. Instinctul sexual - sau ceea ce noi numim astfel - este numai un efect chimiotactil al acestei atractii. Conform legilor, biologice ~i chimice, chiar ~i adulterul sau orice alta manifestare a instinctului sexual este perfect naturala ~i, a~adar, j ustificabila. La randul sau, homosexualitatea este un dat natural ~i nu social. In masura in care, in fiecare individ, proportia de masculin ~i feminin variaza, el tinde spre completarea acestei distributii; daca cele doua caractere se afla la egalitate ~i numai 0 trasatura nesemnificativa decide sexul unui ins, este posibil ca el sa-~i intalneascii perechea complementara intr-un individ cu proportii de asemenea apropiate de masculinitate ~i feminitate ~i de acela~i sex. Din acela~i punct de vedere, femeile se definesc prin ponderea mai mare a proportiei lor de feminitate. Emanciparea femeilor inseamna, conform acestei ecuatii, emanciparea partii masculine din femeie, aceea care este oricum destinata afirmarii sociale. Exemplele care slujesc aceasta afirmatie sunt ale femeilor celebre cu masculinitate puternica: Sappho, Caterina a II-a a Rusiei, Jeanne d'Arc, George Sand, George Eliott erau toate femei fie bisexuale, fie cu barbati foarte efeminati.

Natura feminina Femininul pur nu resimte nevoia de emancipare. Weiniger spune, relativ la orice posibila revendicare de con~tiinta a femeilor: "Barbatul traie~te con~tient, femeia traie~te incon~tient." Upsa memoriei fidele asupra propriei vieti, lipsade pietate in ceea ce prive~te istoria personal a, Jipsa accesului la genialitate ~i la capacitatea de intelegere fundamental a a lumii, lipsa oricarei nevoi de nemurire fac femeia incapabila de a percepe imperativullogic sau moral (de a-~i asuma sau macar de accepta fara ipocrizie ceea ce se traduce prin lege, obligatie, valoare moral a etc.). In schimb, femeia este mult mai excitabila sexual: "iritabilitatea (nu sensibilitatea) ei fiziologica este mult mai mare in sfera sexuali'i"; excitarea sexuala este, pentru femeie, potentarea maxima a intregii ei 162

fiinte. De aceea, femeile, spre deosebire de barbati, care se pot distanta, i~i pot controla sexualitatea, sunt total absorbite de sfera disatoriei ~i a procrearii, de relatia cu barbatul ~i cu copiii. Ele se incadreaza legilor ~i logicii cicIice, anistorice, a ritmurilor naturale ~i cosmice. Minciuna tine de natura feminina. Ea este posibila la feme ie, precizeaza Weiniger, datorita slabei sale memorii ~i identitatii discontinui. De asemenea, pentru ca nu are acces la logicii, in sensul ca nu accepta axiomele logice drept principii ~i indreptare ale gandirii sale, a~a cum nu accepta nici lecturile filosofice, femeia nu are perceptia imoralitatii comportamentelor sale; ea se afla intr-o stare de amoralitate, derivata din neintelegerea absoluta a valorii de adevar. Amoralitatea reprezinta incapacitatea de a fi bun sau rau, de a discerne intre cele doua pozitii. De aceasta trasatura tine, de fapt, compasiunea sau "bunatatea" feminina, manifestata in afara logicii, ca in cazul infirmierelor care ingrijesc bolnavii chiar ~i atunci cand, de fapt, nu ii pot ajuta in mod real. Compasiunea feminina se exprima prin apropierea fizica de fiinta compatimita, fiind 0 "tandrete animala cu conotatii sexuale". Un argument in favoarea acestor conotatii ar fi lipsa de compasiune la femeile batrane, a caror conditie este una aproape asexuata. Femeia nu este niciodata solitara; ea traie~te in "contopire" cu ceilalti, este nemarginita, in sensul ca nu este separabila de natura (este definitorie dragostea pentru natura a femeilor) sau de ceilalti oameni ("pentru ca femeia nici nu percepe a doua persoana ca pe 0 fiinta aparte, de aceea nu sufera niciodata din cauza aproapelui ei ~i numai de aceea se poate simti in permanenta superioara tuturor oamenilor"IOJ). Sociabilitatea specific feminina poate fi efectul acestei inseparari, a nesesizarii limitelor proprii. Capabila de empatie mai mult decat de ]'ntelegere, femeia resimte solidaritatea neprogramat, nerational. De aceea, poate, comunismul femeilor, vechea idee platonica, este 0 ipoteza mai plauzibila ~i 0 ipostaza familiala mai des intalnita (ca poliginie) decat comunismul barbatilor. Prin empatie, compasiunea fata de altii se transforma in compasiune de sine, in vreme ce compasiunea masculina este tainuita, secreta. Valorizarea sinelui, care la barbat se manifesm in vointa de valoare la nivelul personalitatii, este derivata la femeie: lipsindu-i perceptia valorii intrinseci a personalitatii umane, ea i~i extrage valoarea de la barbat sau din alte "posesiuni", cum ar fi banii, bijuteriile, copiii. IOJ

OUo Weiniger,

Of}.

cit., p. 326. 163

Chiar ~i simtul posesiunii este mai slab dezvoltat la femeie, chiar ~i ata~amentul de numele propriu. Din cauza unei individualitati nedefinite, femeia este, fundamental, asociala. Ea este, insa, organic comunitara. De aceea, familia, spatiul de Intalnire intre barbat ~i femeie, este unitatea "de frontiera" intre comunitatea biologica, naturala, ~i cea sociala, culturala. De~i Weiniger sustine ca familia este, la randul sau, 0 structura asociala ~i ca barbatii care se casatoresc se retrag, In felul acesta, din societatile carora Ie apartinusera pana atunci, el pierde din vedere contextul cultural a celor mai multe din definitiile structurilor ~ivalorilor familiale.

Cele doua psihologii Din aceasta diferentiere fundamentala a barbatului de femeie rezulta necesitatea elaborarii a doua psihologii diferite: "Pentru femeie pare adecvata 0 prezentare pur empirica a vietii spirituale, pentru barbat orice psihologie trebuie sa tinda catre eu, ca spre cel mai inalt fronton al edificiului, dupa cum Kant I-a conceput ca pe absoluta necesitate".I02 Psihologa moderna (definita de Friedrich Albert Lange "psihologie tara suflet") este, sustine Weininger, una feminina, supusa metodei experiment ale, deoarece porne~te de la exterior ~i de aici cauta sa patrunda in interior, iar pe aceasta cale ocolita nu se poate clarifica legatura interna profunda a fenomenelor psihice. psihologie a barbatului va trebui sa aiba in centrul sau ego-ut. Determinismul psihologiei moderne (care deriva personalitatea din perceptii ~i senzatii) este incompatibil cu libertatea de a voi ~i de a gandi: "Orice psihologie vrea sa derive Totul din parti ~i sa-l prezinte conditionat de acestea: orice reflectie mai profunda recunoa~te ca manifestarile partilor decurg din Tot ca din sursa lor originara. Astfel, psihologia (modern a - n.n. - C.B.) neaga psyche-ul, iar psyche-ul, conform conceptului acesteia, neaga psihologia".

°

Iubirea 1;'ifrumusetea Exista 0 diferenta neta intre dragoste ~i sexualitate. Dorinta ~i iubirea sunt antinomice: "atractia sexuala se intensifica odata cu apropierea trupeasca, dragostea se manifesta cel mai puternic in

absenta persoanei iubite,,103.Femeia iubita este total diferita de femeia dorita, iar dovada sta afirmarea idealului iubirii platonice - Madona, femeia angelica, pura, preafrumoasa. Frumusetea femeii nu deriva din sexualitatea ei, nu este un efect al instinctului sexual masculin, ci, mai curand, opusa acestui instinct. Schopenhauer afirma ca "sexul mic de statura, cu umerii ingu~ti, cu coapsele late ~i cu picioarele scurte a putut fi numit frumos doar de catre intelectul masculin intunecat de instinctul sexual; in acest instinct sta, de fapt, intreaga ei frumusete." Frumusetea este 0 proiectie, 0 emanatie a nevoii de dragoste a barbatului, gata sa-~i conceptualizeze dorintele. Ca fenomen de proiectie - ca ~i ura, de altfel '- dragostea este reflectarea in afara a idealului complemental' al propriei fiinte. Frumusetea este moralitatea proiectata in afara: frumusetea naturii este simbolul nobletei spiritului, frumusetea artei este norma artistului ("caci arta creeaza natura ~i nu natura arta"), iar frumusetea femeii este moralitatea barbatului. Frumusetea nu este ceea ce place, ci ceea ce iube~te cineva. La randul sau, iubirea este personificarea sinelui, izbavirea de propriul rau - de aceea este legata de ideea de mantuire ~i de transcendenta. Femeia este, a~adar, obiect ce suporta pasiv iubirea barbatului ~i calea sa de izbavire. "A~a cum sexualitatea trupeasca este incercarea unei fiinte organ ice de a-~i fundamenta mereu propria forma, tot astfel orice dragoste este in principiu doar nazuinta de a realiza definitiv 0 forma sufleteasca, 0 .individualitate."I04

Maternitate 1;'iprostitutie Independenta de fenomenele socio-economice induse de capitalismul modern, prostitutia, existand dintotdeauna, tine de 0 anum ita predispozitie feminina. Polaritatea c1asica intre femeia-mama ~i femeiaprostituata este sustinuta de obiectul fixatiei: prima este interesata doar de copil, cea de a doua, exclusiv de barbat. Cele doua ipostaze nu se exclud neaparat. Atat cocota, cat ~i mama se aseamana, macaI' in ceea ce prive~te lipsa pretentiilor fata de individualitatea complementului lor sexual. Una ravne~te la toti barbatii, a doua se multume~te cu primul care ii poate oferi sustinere. Monogamia, ca ;;i fidelitatea, i~i au originea in ideea de individualitate masculina; ele traduc credinta ca, 103

102

164

Idem, p. 343.

104

Idem, p. 400. Idem, p. 416. 165

pentru completarea desavar~ita a individualitatii, nu este nevoie de cat de 0 singura persoana, una ~i aceea~i. Casatoria, ca institutie legalii, este tot 0 idee masculina.!05 Dovada pentru aceasta idee este eterogenitatea celor doua categorii alaturate 'in casatorie, tinute laolalta prin regulamente. Maternitatea are ca baza "siguranta speciei", 'in fata careia ~i barbatul poate redeveni copil, dar de care se fere~te - "rejectia paternitatii", caracteristica celor mai multi biirbati, nu este decat desprinderea de specie. Pentru barbat, paternitateapur biologica nu satisface cele mai profunde nevoi suflete~ti, ci are conotatia groazei fata de gandul dizolvarii propriei individualitati 'in specie.106 Pentru femeie, maternitatea este legiitura dintre sinele imprecis ~i lume. Supusa scopului speciei, mama este superioara barbatului, privindu-l ca pe un copil ("chiar fiecare fiica este 'intr-un anumit sens mama tatalui sau"). Relatia cu copilul este trupeasca, lipsita de conotatii morale ~i individualizatoare. De aceea, 'in cele mai mute sisteme de educatie familiala, mama este substituita cu tatal'in momentul'in care personalitatea sociala a copilului trebuie sa se precizeze. Dragostea materna nu este nimic altceva decat "un sistem de atitudini reflexe", nediferentiate; impulsiva, instinctiva, ea nu este iubire, nici altruism, de vreme ce este lipsita de 0 moralitate autentica. Ea presupune, 'insa" Intr-o masura mai mare decat poate exista la barbat, abnegatie. Hetaira, celalalt tennen al ecuatiei feminine, este un tip mai evoluat inteJectual (tipul Aspasiei). Este femeia cautata de barbatii care doresc productivitate spirituala mai mult dedit trupeasca, pentru cei care sunt mai satisfacuti de paternitatea sociala dedit de cea biologica ~i care, 'intr-un anumit sens, se pot considera "parintii" intelectuali ai acestor femei, Femeia-curtezana, care 'infrunta lumea barbatilor, este, dupa Weiniger, "analogul marelui cuceritor 'in domeniul politic": "Ca ~i Alexandru sau Napoleon, tarfe cu adevarat seducatoare nu se nasc decat 0 data la 0 mie de ani ( ... ), 'insa triumfullor este celebrat de lumea 'intreaga."

105 Justitia, categoriile de lege, ordine, regula, tin de categoria masculinului, in vreme ce moravurile tin de cea a femininului. 106 Arthur Schopenhauer, "Despre moarte ~i indestructibilitatea esentei noastre", in Lumea ca vointa :jireprezentare, Editura Moldova, Ia~i, 1995. 166

Fiinta 1;'irostul femeii Atat mama, cat ~i hetaira sunt departe de idealul fecioriei, 0 constructie ideala masculina, asemenea fidelitatii. lntreaga moralitate a femeii este preluata din vointa masculina, careia i se supune cu plasticitate extrema, mult mai u~or dedit reu~e~te sa se supuna propriilor imperative fiinta masculina 'insa~i, a carei capacitate moralii ~i actionala duce adesea la cC'1flicte ~i reconstructii interioare totale. Principal a trasatura a femeii este impresionabilitatea. Ea nu 'i~iobtine convingerile din analize independente, obiective ale lucrurilor, ci prin influentare. De asemenea, nu renunta la aceste convingeri decat daca exista 0 vointa mai puternica ~i opusa celei care i le-a impus initial: "De aceea femeile sunt cele mai intolerante cand are loc 0 'incalcare a cutumelor ~i traditiilor sanctionate, oricare ar fi continutul acestor institutii." 107 Aceasta moralitate secunda este natura artificiala a femeii. Contradictia dintre aparenta sa moralii ~i adevarata natura amorala duce la manifestarea isteriei, "pedeapsa igienica pentru 'in~elarea adevaratei naturi", "criza organica a ipocriziei feminine", care se manifesta mai acut acolo unde diferenta artificiului de esenta nu mai este nici macar con~tientizata. Aceasta dualitate a naturii feminine este relevata 'in psihanaliza freudiana. Conflictul 'intre eul defensiv (con~tient) ~i cel ofensiv (incon~tientul isteric) traduce neadecvarea dintre cele doua laturi ale fiintei femeii. Autentic este, 'insa, eul ofens iv, subliniaza psihanaliza. Din pacate, concluzia, adecvata 'in cazul naturii feminine, a fost preluata de psihologia moderna ~i generalizata asupra tuturor indivizilor, indiferent de sex, teorie care a dus la anularea moralei ca vointa.

107

Ouo Weiniger, op. cit., p. 444. 167

19. Conceptia Sfintilor Piirinti ai Bisericii cre~tine asupra reproducerii familiale

Conceptia Bisericii cre~tine asupra rolului reproductiv al familiei este ilustrata in opera Sfintilor Parinti. Intervenind cu autoritatea noii morale, consacrate de monoteismul cre~tin, in viata familiala, ei se refera detaliat, din epoca cre~tinismului timpuriu ~i pana la finalul Evului Mediu, la aspectele procreatiei. In ultimii ani, aceste aspecte au dat na~tere la multe interpretari, continuand sa fie discutate in societatile europene, cu precadere. Dezbaterile nu sunt depa~ite nici asti'izi, cand ideea Uniunii Europene include referirea la uniunea religioasa a bisericilor nationale cre~tine. Proliferarea metodelor contraceptive, generalizarea avortului, crqterea tolerantei sociale fata de comportamente deviate de la modelul familiei cre~tine, precum adulterul, concubinajul, inceperea vietii sexuale inaintea disatoriei, homosexualitatea au starn it reactii puternice in mediul clerical. Chiar daca ecoul acestor reactii nu mai razbate astazi cu aceea~i putere in planul societatii politice sau civile, ele reprezinta, in acest moment, cea mai importanta contrapondere la proliferarea modele1or familiale alternative: menaje monogame (celibatul definitiv sau temporar), uniuni de coabitare (consensuale) tara copii sau cu copii, menaje formate din persoane intre care nu se stabilesc relatii sexuale, menaje homosexuale ~.a.

Sterilitatea ~i fertilitatea Sterilitatea sau imposibiJitatea procrearii constituie, pentru medici ~i biologi, 0 prioritate profesionaJa ~i 0 provocare. Bioetica i~i are, la randul ei, aportul de reflexie, de vreme ce ultimele evolutii ale medicinei ~i tehnicilor biologice propun astazi moduri parafamiliale, ba chiar paraumane de reproducere. Conceptia in afara corpului uman sau c10narea sHirnesc controverse etice, in cadrul carora cea mai constanta atitudine de condamnare 0 are Biserica. in conditiile in care fecunditatea este tinuta astazi sub control de generalizarea metodelor 168

contraceptive, sterilitatea devine, la randul ei, ,,0 problema rezolvabila". Ea trebuie "rezolvata", adica tratata, in masura in care se opune fericirii ~i implinirii individuale. In scrierile patristice, insa, ea nu este privita ca 0 problema de natura medicala, in primul rand, ci ca una de natura spirituala. In Vechiul Testament, sterilitatea apare ca 0 nenorocire, la fel ca in cele mai multe societati traditionale. Adesea, proorocii 0 invoca ca forma de blestem impotriva celor care nu implinesc poruncile divine: "Fie femeile lor sterpe ~i vaduve", spune Ieremia (Jeremia, 18, 21), iar Osea Ii cere lui Dumnezeu sa-i pedepseasca dandu-Ie "pantece sterp ~i sani uscati" (Osea, 9, 14). In general, Dumnezeu nu daruie~te vrajma~ilor lui "nici rama~ita, nici samanta" (Jsaia, 14, 22), in vreme ce fecunditatea apare ca un bine, garantia gratiei divine revarsate asupra celor credincio~i. Astfel, Avraam este asigurat ca: "Pe urma~ii tiii fi voi face multi ca pulberea pamantului; de va putea cineva sa numere pulberea pamantului, fi va numara ~i pe urma~ii tiii." (Facerea, ]3, 16) Fagaduiala data patriarhilor va fi extinsa, apoi, la tot poporul ales. Moise, vorbind in numele Iui Dumnezeu, ii spune poporului lui Israel: "Vei Ii binecuvantat mai mult decat toate neamurile, ~i nu va fi fntru tine barb at fara rod sau femeie stearpa." (Deuteronom, 7, 14). Fecunditatea, atribuita naturii umane odata cu' alungarea din rai, este darul lui Dumnezeu, care recompenseaza astfel durerea aflarii mortii, consecinta a pacatului originar. Dimpotriva, sterilitatea este consecinta perseverentei in pacaL Conform lui Jean-Claude LarchetlO8, limitele firii sau vointa rea a oamenilor sunt responsabile de nenorocirea opririi reproducerii. Vointa divina, capabiJa sa Ie infranga pe amandoua, dar dispusa sa 0 corecteze doar pe cea dintai (caci reaua vointa a omului rareori i~i afla iertare), poate aduce fertilitatea acolo unde firea (natura) s-a dovedit stearpa. Avraam ~i Sarra, Isaac ~i Rebeca, sau Zaharia ~i Elisabeta sunt cupluri sterpe, dar carora Dumnezeu le-a dat urma~i, depa~ind, prin harul sau, limitele naturii. Sarra ~i Elisabeta, care nu mai putea na~te caci erau batrane, au redevenit fertile ~i i~au adus la viata pe Isaac, cel care va incheia legamantul cel ve~nic cu Dumnezeu, ~i pe loan, cel care va vesti na~terea Mantuitorului. Aceste minuni ale ferti]itatii ca revarsare a gratiei divine vor atinge apogeul odata cu na~terea cea casta, din fecioara, a lui Iisus, fiul lui Dumnezeu. Castitatea este apogeul starii de puritate, in vreme ce sterilitatea este 108 Jean-Claude Larchet, Etica procreatiei in invatatura Sfintilor Parinti, Editura Lo
conditia neintentiona]a a acesteia. Ambele, Insa, pot determina, In p]anul Inrudirii mitice, 0 ferti]itate sporita. Binefacerea fertilitatii depa~e~te, a~adar, dimensiunea familiala, In sens restnins, ~i pe cea strict biologica; cei care se nasc sub zodia miracolului, In pofida - sau poate tocmai prin conditia - steri]itatii initia]e a parinti]or lor, vor fi cei care I~i vor salva neamu] In plan transcendent, adica cei care se Inrudesc, mitic, cu divinitatea care intervine direct In na~terea 10r.109 Sa]varea Inseamna refacerea rudeniei initiale, uman-divin. Simetric, rau] pe care 11 reprezinta steri]itatea depa~e~te nive]ul cup]u]ui, amenintand viitoru] unui neam ales. Ea reprezinta atat Intreruperea continuitatii neamu]ui, cat ~i a ]egaiurii cu Dumnezeu.

Contracepfia ~i avortul Contraceptia este, ca practica, de aceea~i vechime cu rasa umana. Ca norma socia]a, Insa, ea a cunoscut perioade in care a fost va]orizata ca mod de se]ectie ~i de innobi]are a descendentei, ca metoda de reg]m'e a resurse]or fami]ia]e sau ca metoda de planificare a traseu]ui vietii individua]e. La Sfintii Parinti, contraceptia este un aspect tratat implicit, atunci cand exista referiri la rostu] casatoriei. Parintii rasariteni, precum Clement Alexandrinul, Sf. Justin Martirul, Sf. Maxim Maliurisitoru], ca ~i cei ]atini (Lactantiu, Sf. ]eronim, Sf. Augustin) arata ca unicul scop a] relatii]or sexua]e este procrearea. Cultivarea pJacerii care Insote~te aceste relatii duce ]a aparitia pofte]or, ~i ]a socotirea semenului (femeii) ca un instrument a] acestei p]aceri, deci ca un obiect. "Cel ce urmare~te p]acerea gre~e~te in judecata, socotind ceea ce nu e bine ca bine. A~adar, unu] ca acesta face rea Intrebuintare de femeie Impreunandu-se cu ea." Chiar ~i in cadru] casatoriei, sotii nu trebuie sa se apropie decat la timpul ~i in modu] cuvenit pentru a zamis]i. Sexualitatea, In cadrul cuplului, este ,,0 realitate survenita ulterior, nu Innascuta, ci adaugata, netinand de natura esentia]a a omu]ui, ci de natura sa secunda, cazuta"IIO, spune Larchet. Ea nu a fost data In mod originar omu]ui paradisiac, ~i nu I] va Insoti In veacu] fericit ce va sa vie. Este 0 situatie intermediara, 0 so]utie gas ita ]a problema decaderii din starea desavar~irii initia]e. 109Acela~i era ~i principiul prostitutiei sacre practicata In templele pagane ale Antichitatii. Castitatea preoteselor era conditia nuntirii lor Cll zeul adorat, substituit de anumite personaje cu rol sacerdotal. Copiii nascuti erau ai zeului. 110Jean-Claude Larchet, op. cit, p. 61. 170

Este condamnata, a~adar, casatoria, chiar trainica ~i fide la, in care barbatul ~i femeia nu vor copii, ci doar "sa-~i implineasca poftele", ferindu-se de zamislire. Sfantul Augustin, de pi]da, se Impotrive~te tati~ oricaror practici anticonceptionale: "Savar~esc un mare paeat cele care constrang in ele natura pe care Dumnezeu a voit-o roditoare,' band licori drace~ti care sa Ie Impiedice sa aiba copii. Unele ca acestea sa ~tie bine ca au savar~it tot atatea ucideri cati eopii au fi putut sa aiM ~i nu i-au avut."III Antieonceptia este asimilata, iata, ca vina, avortului ~i omuciderii. Tertulian, Sf. leronim, Cezar de Aries sustin aceea~i pozitie rigorista. Paralel, Insa, unii parinti rasariteni (Vasile cel Mare, Eusebiu din Cezareea ~.a.) dezvolta 0 gandire mai toleranta, eare i~i afla sprijin in Epistola intai catre Corinteni a Sf. Pavel. Aici se afirma ea "bine este pentru om sa nu se atinga de femeie. Dar, din cauza de!!.frdnarii, fie care sa-si aiba femeia sa Si fie care femeie sa-si aiba barbatul sau. Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea Si femeia barbatului. Femeia nu e siCtpdna pe trupul sau, ci barbatul; asemenea, nici barbatul nu este stapdn pe trupul sau, ci femeia. Sa nu va lipsiti unul de altul, decdt cu buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul §'icu rugaciunea Si iara§'i safiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfrdnarii voastre. Si aceasta o spun dupa ingaduinta, nu dupa porunca. Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fie care are de la Dumnezeu darullui: unul a§'a, altul intr-altfel. Celor care sunt necasatoriti §'ivaduvelor Ie spun: Bine este pentru ei sa ramdna ca Si mine. Daca insa nu pot sa se infi~dneze,sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decdt sa arda." (I, Corinteni, 7, 1-9). Sfantulloan Gura de Aur explica invatatura Sfantu]ui Pavel subliniind ca, daea procreatia a fost finalitatea principala a omenirii In vremea primu]ui Testament, in timpul Noului Testament ea devine un seop seeundar. Cele trei cauze care determina aceasta pierdere In importanta a procreatiei sunt: 1) pamantu], altadaUi nelocuit, s-a umplut de oameni; 2) prin garantarea invierii ~i credinta in viata de apoi insuflata In urma venirii lui Mesia, perpetuarea prin fiii nu mai este esentiala pentru asigurarea supravietuirii; 3) pe langa fiii naturali, exista ~i fiii duhovnice~ti, pentru care nu este nevoie de disatorie. Casatoria are, a~adar, ca scop principal, impiedicarea desfranarii. Infranarea in disatorie, pe de alta parte, nu se poate face decat cu acordul ambilor soti. Altfel, subliniaza cu finete sociologiea loan Gura de Aur, daca unul din soti se infnlneaza tara voia celuilalt, se stamese certuri, adultere, desfranare. III Apud. Jean-Claude Larchet, op. cit, p. 74. 171

In sfar~it, pe langa zamislirea copiilor ~i evitarea tiraniei poftelor, disatoriei i se mai da ~i sensul stabilirii unei uniuni a sotilor ~i a copiilor lor. Taina analoga unirii dintre Hristos ~i Biserica sa, unirea conjugala stabile~te 0 forma de uniune similara adunarii credincio~ilor in biserica. Totu~i, aceasta mica biserica va fi mereu inferioara vietii monahale. In ceea ce prive~te avortul, el este infierat deopotriva de parintii rasariteni ~i latini. Discutia asupra insufletirii sau neinsufletirii embrionului rafineaza pozitia directorilor de con~tiinte cre~tini. Astfel, in cadrul bisericii apusene apare conceptia potrivit careia, in primele saptamani de sarcina, embrionul nu are forma, nu "este implinit". Aceasta pozitie se origineaza in teoria lui Aristotel, conform careia embrionul ajunge la diferentierea organelor ~i capata forma umana la patruzeci de zile dupa zamislire, daca este de sex masculin, ~i la optzeci sau nouazeci de zile dupa aceasta, dad este de sex feminin. Inainte de aceste termene, el nu este decat ,,0 gramada de carne informa", avand doar 0 viata vegetativa. Pentru Aristotel, avortul provocat inainte de aceasta limita, nu ridica nici 0 problema de ordin moral. Un pasaj din lucrarea sa Politica, in care recomanda limitarea volumului populatiei in cetate, este explicit in acest sens: "Numarul na~terilor trebuie sa fie Iimitat. lar dad unele perechi concep peste aceasta limita, atunci trebuie sa se recurga la avort, inainte ca senzatia, adica viata, sa se iveasca in copil. Se poate determina dupa criteriul senzatiei, adica al vietii, daca acest lucru este ingaduit de legea divina sau nu"ll2. Anterior, Platon sustinea, la randul sau, avortul, din ratiuni de reglare demografical13. Este de retinut ca, daca la Aristotel, avortul poatefi autorizat pana la varsta de ~ase saptamani la fetusul de sex masculin ~i de cincisprezece saptamani la fetusul feminin, legislatia actuala da ca limita zece saptamani in Franta, douasprezece in Spania, douazeci ~i doua in Anglia. Revenind la textul biblic, in Vechi ul Testament exista 0 referinta explicita la avortul involuntar, comis de 0 terta persoana. Conform unui pasaj din Ie~ire, se prescriu pedepse diferite pentru cei care provoaca avortul in unul sau altul din cele doua stadii: "Dadi doi oameni, luandu-se la bataie, vor lovi 0 femeie fnsarcinata, ~i aceasta va lepada pruncul neimplinit ['.J va pliiti atat cat se euvine; dar daca pruncul va fi fmplinit, atunci se va da suflet pentru suflet, ochi pentru 112 113

172

Aristotel, Politica, VII, 16. Platan, Republica, V, 461c.

oehi, dinte pentru dinte, mana pentru mana ... " (Ie~irea, 21, 22) Distinctia este conforma interpretarii aristoteliene, iar pacatul este scuzabil daca embrionul ucis este neinsufletit. Parintii apuseni, inspirandu-se din recomandarea scripturii, considera, a~adar,avortul ca fapta de gravitate mai mica in cazul in care fatuI nu este inca format; daca el are loc dupa cefatul are deja forma omeneasca, fapta este asemanato are cu omuciderea, considerandu-se ca a fost ucis "un om aflat in atelierul Naturii, care nu socotise ca e vremea sa-l scoata la lumina, dupa cum statuile terminate a~teapta sa fie scoase afara ~i trimise acolo unde trebuie,,114 Sfantul leronim, de pilda, de~i considera ca fatuI deja format trebuie protejat, admite di "semintele se formeaza treptat in pantecele femeii, ~i nu se poate vorbi de omucidere inainte ca elementele disparate sa capete infati~are ~i madulare".115 La randul sau, Fericitul Augustin, definind uciderea ca lipsirea de suflet, se arata mai tolerant fata de lepadarea unui fetus neformat: neavand un suflet senzitiv, nu i se poate lua ceea ce nu are inca. Aceasta nuantare dispare in conceptia parintilor rasariteni, care considera ca, de~i putem admite di inainte de patruzeci de zile, embrionul nu are inca forma omeneasca deplina, el are totu~i, din c1ipa zamislirii, un suflet rational ~i mintal (nous).116 Astfel, la Vasile eel Mare, a carei pozitie este marcata de antropologia fratelui sau, Grigorie de Nyssa, apare explicita condamnarea femeii care ~i-a provocat avortul la aceea~i pedeapsa cu uci9a~ii, "fara a se mai cerceta daca fatuI era format sau inca nu era".ll A~adar, in vreme ce in Occident teoria insufletirii ulterioare domina pana in secolul al XVII-lea ~i i~i continua influenta, in cadrul magisteriului roman, pana in secolul al XIX-lea, parintii rasariteni au adoptat teoria insufletirii imediate. Paradoxa I este ca atitudinea generala a bisericii rasaritene este mult mai toleranta, mai iertatoare fata de pacatul avortului decat cea apuseana. Un argument este ~i existenta unei slujbe de pocainta prin care mamele ~i toate persoanele responsabiIe de un avort voluntar sau involuntar eel' ~i pot spera la iertarea pacatului. Canoanele, de~i severe, 114 Filan Alexandrinul, De specialibus ligebus, III, 108-109. Cf. Jean Claude Larchet, op. cit., p. 127. liS Apud. Jean Claude Larchet, op. cit., p. 133. 116 Opinia este imparta~ita de Tertulian. Tatu~i, el adauga ca, de~j embrionul are sufiet din momentul zamislirii, el nu este om (homo) dedit atunci

cand caRata forma definitiva. 1 7 Jean Claude Larchet, op. cit., p. 137. 173

sunt, astfel, aplicate cu mai multa flexibilitate, Imblanzind pedepsele, raporHlndu-se la situatia personala a fiecaruia. Jean-Claude Larchet, vorbind despre reducerea, In lumea bizantina, a pedepselor prescrise de canoane de la ~apte la cinci sau chiar trei ani, subliniaza: "In zilele noastre, daca dispozitiile canonice pe care Ie-am prezentat suntlnca In vigoare In Biserica Ortodoxa (~i, deci, aceasta penitenta de ~apte ani ramane, In principiu, valabila), In realitate ele nu sunt aplicate, cei care s-au fiicut vinovati de comiterea unui avort putand, daca se caiesc, sa reintre In comuniune cu Biserica prin taina pocaintei.,,1 18 Conform opiniilor comentatorilor Sfintilor Parinti, condamnarea avorturilor se leaga de contextul social ~i religios In care se practica acesta: practicarea lui de catre prostituate, de cele care au avut legaturi nelegitime (fecioare necasatorite sau femei adulterine) sau legatura frecventa dintre practicile abortive ~i vrajitorie. In cea mai mare ~i mai importanta masura, acesta se leaga Insa de statutul embrionului, 0 disputa care mai anima ~i astazi mediile teologice, ~tiintifice ~ijuridice.

Pozitia Sfintilor Piirinti asupra naturii ~i persoanei umane. Manipuliirile genetice Natura umana este 0 notiune mai familiara filosofilor, dar care a fiicut obiectul gandirii teologice cre~tine. Esenta acestei naturi este asemanarea dintre oameni, conform unei identitati esentiale (de substrat) a lor. Prin aceasta trasatura de identitate ea tine de inrudire, ca principiu ontologie. Obar~ia com una, comuniunea spirituala sau materiala este chiar principiul rudeniei mitice ~i spirituale. Sfintii Parinti leaga aceasta identitate esentiala de Dumnezeu, de originea divina a omului. Sfantul Maxim Marturisitorul 0 define~te ca logos, plin originea ~i finalitatea sa spirituala, daruite de Dumnezeu. Unul din cele mai importante argumente pentru legatura dintre natura umana ~i latura spirituala a omului este afinnatia din Facerea conform careia "a zis Dumnezeu: «Sa facem om dupa chipul ~i asemanarea noastra ... ». Si a fiicut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau ... " (Facerea, 1, 26-27). Pentru cei mai multi dintre Parintii Biserieii, chipullui Dumnezeu i-a fost omului model pentru ealitatile sale spirituale, virtutile ~i bunurile fiindu-i sadite de la Ineeput In fiinta ~i Ineredintate capacitatii sale de autodeterminare (ea insa~i de provenienta divina). Chipullui Dumnezeu se reflecta, astfel, nu In Infiiti~area fizica a omului, ei In sufletul sau 174

118

rational. Asemanarea cu Dumnezeu este idealitatea spre eare fiinta umana trebuie sa tinda, ea corespunde nu fiintei care este omul, ci aceleia care trebuie sa fie, prin manifestarea acordului libel' la aceasta contopire dintre natura sa reala (chip) ~i cea latenta (asemanare). De aeeea Sfiintul Grigorie din Nyssa spune ca ariee om este, virtual, desavar~it, iar Sfiintul Maxim Marturisitorul sustine repetat natura deiforma a omului. "Fiecare dintre fiipturile cugetatoare ~i rationale, ingeri ~i oameni, este ~i se nume~te parte a lui Dumnezeu prin Insa~i ratiunea dupa care a fost ere at, care este In Dumnezeu ~i la Dumnezeu, pentru ratiunea lui care preexista In Dumnezeu, cum s-a zis. Daca se mi~ca potrivit acestei ratiuni, va fi In Dumnezeu, In Care preexista ratiunea existentei lui, ca obar~ie ~i cauza. Si dad! nu vrea sa se prinda cu dorinta de nimic altceva decat de obar~ia proprie, nu cade de la Dumnezeu, ci devine, intinzandu-se tot mai mult dupa EI, dumnezeu ~i se nume~te parte a lui Dumnezeu, prin faptul ca se imparta~e~te dupa cuviinta de Dumnezeu, ca unul ce Imbrati~eaza, potrivit cu firea, in chip inte1ept ~i rational, printr-o mi~care cu bun chip, obar~ia ~i cauza proprie. Caci dincolo de obar~ia sa ~i de urcu~ul ~i de restaurarea in ratiunea dupa care a fost creat, nu mai are spre ce sa se mi~te sau cum sa se mi~te, mi~carea lui spre tinta dumnezeiasca primind ca hotar insa~i tinta , 119 dumnezeiasca." (subl. ns. - C.B.) In logos-ul despre care vorbe~te Sf. Maxim apare nu doar arhetipul, matrieea dupa care modelul divin a fost transmis omului, ci ~i scopul spre care acesta trebuie sa tinda, adica Intoarcerea spre obar~ie, spre unirea eu Dumnezeu, Parintele Absolut, Inceputul ~i finalul oricarei identitati. Aeeasta viziune, care suprapune obar~ia cu finalitatea existentei, este desavar~irea modelului Imudirii. A deveni ceea ce a stat la baza aparitiei tale, a suprapune initialul peste final este idealul devenirii in plan mitic, religios. Asemenea interpretare confera naturii umane In ansamblul ei ~i fiecarei persoane In parte 0 valoare absoluta, deoarece fieeare persoana este 0 ipostaza a acestui ci~~uit ideal Sal;!"In formularea Sfintilor Parinti, sta In relatie cu Dumnezeu, care este Insu~i Absolutul. De aceea, conform antropologiei patristice, tot ceea ce s-ar intreprinde impotriva unui om s~ rasfrange Impotriva lui Dumnezeu. (Vezi trimiterea evanghelica: "lntrucat ati fiieut unuia dintr-ace~ti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati fiieut. ( ... ) lntrueat nu ati fiicut unuia dintr-ace~tia prea mici, niei Mie nu Mi-ati fiicut.", Matei 25, 40, 45) A

Jean Claude Larchet, op. cir., p.145. 119

Apud. Jean Claude Larchet, op.

'

dt., p. 246. 175

I!I

!IIII

Degradarea naturii umane prin contagiunea pacatului stramo~esc, acceptarea bolilor, handicapurilor, infirmitatilor ca urmare a acestei intinari face ca, in cre~tinism, boala sa aiba 0 origine ~i 0 definitie spirituala ~i nu una fizica, strict biologicii. Solutia definitiva in fata bolilor nu se poate afla, de aceea, dedit pe plan spiritual. Formele de terapie medicala i~i afla legitimitatea in masura in care se supun judecatii cre~tine de neinterventie asupra esentei naturii umane, asupra ratiunii (logos) care sta la baza ei. Conform Sf. Maxim, tehnicile de interventie medicala trebuie sa se restranga la a action a numai asupra modului de existenta (singuruI care poate suferi de pe urma pacatului stramo~esc), nu asupra ratiunii, neintinata de acesta. Altfel, in afara pericolului denaturarii prin creatia monstruoasa (crearea unoI' specii derivate din specia umana), tehnicile care ar interveni asupra acestui substrat fundamental, dumnezeiesc al persoanei umane ar ajunge sa il altereze, deformandu-I conform exigentelor sociale, imaginatiei celor care Ie-au conceput sau ar ajunge sa reconstruiasca ,,0 noua fiinta care, facutii dupa chipul omului, insarara a mai fi chip allui Dumnezeu, ar inceta, in mod paradoxal, sa mai fie propriu-zis ~i ~ text ~ ,,120 cu a d evara 0 lap ·ura~ umana.

Pozitia actualii a Bisericii ~re~tine asupra familiei Pozitia actual a a Bisericii cre;;tine asupra familiei se afla in continuitate c'u cea veche. Intr-un dialog cu preotii romani purtat in februarie 2004, Papa loan Paul al II-lea a spus ca accentuarea importantei familiei in Bisericii ~i societate a constituit una din misiunile sale de sacerdot, episcop ;;i pontif. "Familia ;;i casiitoria nu pot fi considerate doar un produs al circumstantelor istorice sau 0 suprastructura impusa din exterior", ci "constituie 0 exigenta interioara a dragostei umane pentru a se putea reaIiza plenar in adevar ;;i daruire reciproca. De asemenea, a adaugat Papa, unitatea, indisolubilitatea ~i deschiderea ciitre viata a uniunii matrimoniale - caracteristici adesea ignorate in timpurile actuale - sunt extrem de importante pentru ca pactul iubirii sa poata fi autentic." Interesant a fost ca pontiful a apasat asupra misiunii preotilor de a sluji familia ;;i valorile ei nu doar in plan liturgic sau moral, ci ~i ca implicare sociala ~i personala.

176

120

Jean Claude Larchet, op.

dt., p. 253.

20. Functia , economidi a £amiliei sau reproducerea materiala a sociehitii

Familia este un grup care i~i asigura continuitatea materiala ~i spirituala. Ea serve~te, din acest punct de vedere, ~i societatii globale in care este integrata, asigurandu-i fundamentul de perpetuare. Cele doua forme prin care societatea se perpetueaza material sunt proprietatea (mod de prezervare a resurselor existente) ~i productia (mod de transformare ;;i acumulare de noi resurse). Din punct de vedere material, familia a constituit multa vreme primul cadru de manifestare a diviziunii muncii, baza productiei economice ;;i agentul principal al proprietatii.

Proprietatea familialii In ceea ce prive;;te proprietatea, lucrurile au pornit de la 0 ordine cu totul straina de cea in care obi~nuim sa integram asUizi sensul acestui concept. Familia era cea care avea proprietatea asupra bunurilor. De altfel, termenul de economie deriva din grecescul oikas, ce desemna domeniul familial, locuinta ;;i terenul aflat in stapanirea familiei. Exceptie mcand societatile nomade sau de cunind sedentarizatel2J, bunurile capitale, cele care mceau esenta relatiei de proprietate erau cele imobile, funciare, in principal casa ;;i pamantul. Astazi, relatia de proprietate are doi termeni, subiectul proprietar ~i obiectul detinut. Sensul ei este cel dat de suprematia subiectului, a proprietarului, a carui vointa este libera sa decida statutul obiectului posedat. Obiectul, lipsit de vointii proprie, este supus intereselor economice ale posesorului. 12] Astfel, la tatari proprietatea se exereita numai asupra turmelor. La veehii germani, de curand sedentarizati, pamantul nu apartinea nimanui. La 'inceputul anului, tribul 'incredinta un ogor fieearui membru; in anul urmator, repartizarea pamantului se sehimba. Folosinta nu atragea ~i proprietatea omului asupra terenului, eu numai asupra recoltei. 177

Universalizarea reIatiiIor de schimb a determinat, in societatea dominata de ratiunea economiei capitaliste, ~i fluidizarea proprietatii, astfel indit aceasta imbraca astazi forme tot mai abstracte, tot mai u~or de transferat, precum banii, actiunile, creantele, polite etc. Bunurile imobile, greu circulabile, au astazi valoarea data de profitul ce poate fi extras din valorificarea lor secundara.122 Proprietatea desemna, insa, initial, domeniul neamului, care era dat in pastrare unor indivizi lipsiti de importanta particulara. Familia, neamul, erau puse in slujba proprietatii, mai Cll seama a pamantului, care nu reprezenta obiectul pasiv al relatiei de proprietate, ci subiectul activ care supunea ~i dispunea continuarea cu orice preta unei forme primordiale de cult: cultul locului ~i, in stransa legatura cu acesta, cultul stramo~ilor. Puten'l spune ca, initial, omul era proprietatea pamantului ~i nu invers. In lucrarea sa de referinta, Cetatea antice'i, Fustel de Coulanges se refera la statutul de proprietar al vechilor greci, accentuand ca ace~tia, spre deosebire de vechii germanici, erau proprietarii pamantului, dar nu ~i ai recoltei obtinute prin cultivarea acestuia. Proprietatea asupra pamantului este astfel separata de cea asupra productiei obtinuta prin valorificarea acestuia, fapt care demonstreaza ca proprietatea nu avea numai sens economic, a~a cum intelegem noi astazi economia, adica nu era impolianta numai ca generatoare de utilitati. 0 parte a acestei recolte avea destinatie exclusiv sociala, fiind rezervata ospetelor publice, cadru de manifestare a socialitatii largi, a cetatenilor. Pamantul era proprietatea familiala prin excelenta, cOl1sacrat prin religia casnica. Reprezentat de la inceputul gandirii religioase a omului ca divinitate primordiala, el era onorat printr-un cult aparte fie ca zeitate in sine, fie ca re~edinta divina. Stramutarea cultului era imposibila, tolerata numai in conditii exceptionale. Locuirea, venerare a ~i ingrijirea pamantului erau menite sa se desta~oare ve~nic, tara intreruperi. Acesta era imperativul eel mai putemic pentru perpetuarea neamului de ba~tina, a spitei de rudenie a~ezata intr-un anumit spatiu, devotata unui anum it cult. 122 Numim valorificare primara exploatarea bunurilor funciare conform naturii ~i destinatiei lor primare, Tara alterarea naturii lor (ex.: valorificarea primara a pamantului in agricultura, a c1adirilor in scopul locuirii). Valorificarea secundara a bunurilor inseamna transformarea lor ~i utilizarea conform unei destinatii determinate de calculul profitabilitatii (ex.: valorificarea pamantului prin constructiile care se pot edifica in spatiul respectiv, a caselor in scopul inchirierii lor etc.). 178

Fustel de Coulanges vorbe§te despre legatura misterioasa dintre zeii casnici §i pamant ca garant al statomiciei cu/tului domestic. "Cel ce a§eaza vatra sacra 0 face cu gandul §i cu speran{a ca ea va ramane intotdeuna in acela§i loco Zeul se instaleaza aici nu pentru 0 zi §i nici chiar pentru 0 via{a de om, ci pentru tot timpul cat va dainui aceasta familie §i va exista cineva care sa-i intre{ina flacara prin sacrificii. in felul acesta, vatra sfanta pune stapanire pe pamant; aceasta parte de pamant devine a sa; ea este proprietatea sa. " Legatura dintre familie §i pamant este intermediata, la autorul citat, de vatra sacra, adica de cultul domestic. Este 0 intermediere simbolica, de vreme ce §i astazi s-au pastrat credin{e conform carora oamenii al caror neam a-Iocuit vreme indelungata acela§i pamant sunt numi{i "oameni ai pamantului ", "ai locului ", "localnici". Religia consacra importan{a capitala a legaturii familiei cu locul de ba§tina. Coriform poruncilor cultului domestic, nici unui strain nu se ingaduia sa asiste la cultul zeilor interiori (penafii) sau ascun§i (mYhioi). Pentru aceasta protec{ie a proprietafii familiale sacre s-au ridicat ingradituri, la randul lor protejate de zei ai gardurilor. Chiar §i conducatorul dinastiei divine a Olimpului era invocat §i cu atributul de Zevs Herkeios (pazitorul gardurilor). Un alt spa{iu de cult era mormantul mor{ilor neamului. Ei erau cei care luau cel mai direct in stapanire pamantul unei familii. Nimeni nu ii putea deposeda de acest pamant, caci un mormant nu putea fi niciodata distrus sau mutat. Familia i§i insu§e§te pamantul ingropandu-§i in el mor{ii. Urma§ii celor ingropa{i sunt, la randullor, fiiipamantului, mai mult dedtt proprietarii lui. Legea romana cerea ca, daca 0 familie i§i vindea campul unde se afla mormantul neamului, ea sa ramana proprietara pe acel mormant §i sa aiM dreptul de a strabate oricand pamantul instrainat pentru a putea oficia cultul mor{ilor. ingroparea mor{ilor in pamantul din jurul locuin{ei, " la mijlocul campului sau in marginea lui", dupa cum prevedeau Legile celor Douasprezece Table, a fost 0 cutuma care a disparut odata cu impunerea condi{iilor de igiena urbana in Roma. La romani, inca se intalnesc cimitire de curte.

i

La inceput, a~adar, proprietatea a avut sens religios, nu legal ~i nici economic. Domeniul familial era protejat de divinitati domestice 179

,Iil!I'

1'111

(larii, la romani). Proprietatea trebuie despartita de cele invecinate nu prin ziduri, ci printr-o fa~ie de pam ant cetrebuia sa ramana necuItivat: acest spatiu era declarat de lege imprescriptibiI. Din loc in loc, aici erau a~ezate pietre sau trunchiuri de arbori, sedii ale altoI' zei ai locului, termes. Pentru a incalca domeniul unei familii, trebuia mi~cata sau rasturnata Terma. Sacrilegiul era ingrozitor, iar pedeapsa pe masura. Vechea lege romana spunea: "Daca a atins Terma cu brazdarul plugului, omul ~i boii sai sa fie dati zeilor infernului,,123. La randul sau, legea etrusca ~i cea ateniana prevedeau acelea~i interdictii in ceea ce prive~te hotarele. Platon spune: "Prima noastra lege trebuie sa fie urmatoarea: Nimeni sa nu se atinga de piatra de hotar ce desparte campul sau de cel vecin, dici ea trebuie sa ramana nemi~cata. Nimeni nu trebuie sa indrazneasca sa mute piatra ce desparte prietenia de du~manie, piatra pe care ne-am legat prin juramant sa 0 Iasam la locul - ,,124 el. Ovidiu, atdt de aproape de civilizatia traditionala romdneasca, care desparte ogoarele cu cruci !}i insemne de hotar, recomanda in Fastele, I/, ca la 23februarie safie celebrata sarbatoarea Terminalia: Noaptea trecdnd, sa serbaji cu obi!}nuita cinstire Zeul ce cu-allui semn pune la jarini hotar. Terminus, ori e~·tide piatra, ori trunchi ingropat in pamant q'ti, Si tu aifost socotit zeu de ai no!}tri strabuni. Te-ncununeaza pe tine stapdnii de fiece parte, Doua coroane ji-aduc, turte tot doua prime!}ti. lata-ti altarul, aici aduce tarancajaratic Ce intr-un hdrb mititel ea de pe vatra a luat. Lemne-un batrdn marunte:;te, taiate, le-a:;eaza cu grija, Se straduie:;te-mpldntdnd crengi in pamdntul vdrtos. Dupa aceea ajdjllfocul cu scoarja uscata. Ldnga el un copiljine in mdna un CO$. Dupa ce in mylocul fumului roade de trei ori arunca, Fata cea mica i-a-ntins faguri de miere taiaji, Altii tin vinul; pe rand pe toate le-arunca inflacari; Gloata-mbracata in alb sta :;iprive:;te tacand.

m Cf. Fustel de Coulanges, Cetatea antidi, vol. Bucure~ti, 1984, p. 99. I 4 Ibidem, p. 99. 180

T,

Terminus cel dintre campuri de-al mielului sange stropit e, Daca-i jertfesc 0 purcea care-alapteaza-i de-ajuns. Vecinatatea cea simpla se-aduna :;ise ospateaza, Lauda tie cdntdnd, Terminus sfinte, cu toti. " Tu desparje:;ti popoare, ora:;e ~'i-ntinse regate, Fara de tine ar fi certuri in orice agar". Nu partine!}ti tu pe nimeni:;i aurul nu te corupe, Cdmpul ce ji-e-ncredintat tu cu credinja-l pastrezi. Daca tu ai fi-nsemnat candva pamdntul Thyreei N-ar fi fast uci:;i trei sute de luptatori, Nici n-arfi-nscris Otriade-al sau nume-n mormanul de arme; 0, cat sange-a varsatel pentru patria sa! Ce s-a-ntamplat Capitoliul cand s-a zidit? toata ceata Zeilor i-afacut mare/ui Jupiter loc: Terminus, cum pomenesc cei vechi, nemi:;cat in loea:;ul Sfdnt, a ramas pe loc, tempul eu Joe-mparjind. Chiar :;i aeum, ca el numai stele deasupra-!}i sa vada, Oferestruiea e-ntr-al templului acoperi:;. Terminus, dupa aceasta, din loc sa te muti nu e:;tislobod: Stai neclintit aeolo unde aifost a:;ezat. Sa nu ingadui nimica vecinului care te roaga, Ca sa nu pari ea l-ai pus pe un om decat Joe mai sus. Fie ca e:;ti izbit de al plugului fier saude grebla, Striga: "AI tau e acest camp, iar acela-i allui!". Este un drum care duce in laurentine ogoare, Unde odata cata prinjul dardan un reg at; Piatra a :;asea din Roma, pe-acela, vede cum tie, Terminus, jertfe ji-adue eu maruntaie de oi. Altor popoare pamdntulli-e dat cu hotare-anumite; Dar alRomei jinut edt universul e-ntins. (Traducere de lonFlorescu

;;i Traian Costa)

In lumea in care pamantul era mai muIt deeM 0 proprietate, era insu~i temeiul existentei familiale, vanzarea lui era interzisa.125 Oamenii nu puteau fi deposedati de pfunant decat in urma exilului. Chiar ~i exproprierea in folosul public sau confiscarea pamantului

Editura Meridiane, 125 Aristotel, Politica, VI, 2, 5: "In muIte ora;;e, legea cea veche prevedea sa nu fie vfmdute pamanturile stramo;;e;;ti".

Ig I

datornicilor apar mai tarziu, dici datornicul se aservea cu trupul sau creditorului, devenind sclav pana la achitarea datoriei, dar nu cu pamantul. Cand aservirea corporal a va fi inlaturata, se opereaza distinctia intre proprietate (dominium) ~i posesiune (bona), iar creditorul va avea dreptul de a vinde posesiunile (bunurile) datornicului pentru a-~i acoperi pagubele. Este prima deosebire legala intre averea funciara (imobila) ~i cea pecuniara.

Succesiunea In sistemul proprietatii care supune ~i nu se supune individului proprietar, mo~tenirea i~i schimba ~i ea sensul. Testamentul nu exista, caci nu i~i mai are rost. Fiul legitim este heres necessarius, urma~ul care nu poate refuza mo~tenirea, preluarea ~i continuarea proprietatii (~i a cultului) fiind atat un drept, cat ~i 0 obligatie. El este, de asemenea, heres suus, caci donatia sau transferul de proprietate sunt imposibile, de vreme ce, chiar din timpul vietii tatalui, fiul este coproprietar. Conceptia .asupra proprietatii este, vazuHi in orizontul succesiunii generatiilor, aceea a unei realitati fixe, netransmisibiIe, imuabile; doar cel care 0 detinea era trecator. In sistemul patriliniar al civilizatiei indo-europene, fiica nu putea mo~teni de vreme ce, casatorindu-se, ea abandona caminul paterno In cadrul casatoriei nu exista, a~adar, 0 alaturare a averilor, ci doar transmiterea unui singur domeniu, al barbatului. De asemenea, proprietatea nu era fiiramitata intre mo~tenitori: fiul intai nascut lua in stapanire intreaga avere parinteasca. Ceilalti frati urmau sa traiasca sub tutela sa, a~a cum traisera sub cea a tatalui. Legile lui Manu, legislatia tebana sau cea din Corint prevedeau ca numarul proprietatilor trebuie sa ramana neschimbat, ca ~i acela al familiilor. Fiii mai mici nu aveau alta ~ansa, in acest sistem al pastrarii averii familiale, decat de a fi adoptat, de a se casatori cu fete care erau un ice mo~tenitoare sau de a fi trimi~i in colonii.

o

situa{ie extrem de interesanta era aceea f! Jetei singura mO$tenitoare. Legal, ea avea drept de mO$tenire. In acela$i timp, ea erapusa sub tutela uneirude masculine, Tninteresul pastrarii averii TnJamilie. Practic, ea nu avea dreptul de a instraina proprietatea, ci doar de a se bucura de uzufructul acesteia. Mai tdrziu, legile ateniene vor autoriza casatoriile intre Jrate :ji sora 182

(nu de mama) sau se va fmpamdnteni obiceiul ca tatal cu 0 singura flica sa adopte un flu sau sa numeasca un mO:jtenitor care se va casatori cu flica sa. Daca tatal nu rezolva acest lucru, vechea lege, care atribuia tutela fetei orfane celei mai apropiate rude masculine, recomanda acesteia casatoria cu fi"llca-mO$temtoare. . ]76 Indiviziunea averii era acela~i lucru cu indiviziunea familiei. Principiul proprietatii familiale imuabile persista in sistemul economiei familiale a Evului Mediu ~i in acela traditional al familiei rurale. El va fi intrerupt abia 0 data cu principiile dreptului familial modern, in care mo~tenirea se face pe baza descendentei naturale ~i a contractului matrimonial. Contractu I prenuptial, propus in dreptul familial modern, presupune 0 diviziune ab initio a averii sotilor, perpetuata ~i pastrata ca atare pe toata durata casatoriei. Aceasta formula statueaza diferentierea economica a sotilor ~i separatia proprietati1or, astfel incat, in momentul divortului (prevazut de dreptul modern al familiei ca ipoteza cu grad maxim de plauzibilitate), bunurile sa revina celui de care au apartinut initial. Proprietatea nu se transmite, a~adar, de la sot la sot, ~i nici de la parinti la copii, de vreme ce emancipareaA timpurie a celor din urma vizeaza mai ales independenta economica. In aceasta evolutie generala de anulare a importantei sociale a proprietatii familiale, exceptiile sunt consacrate prin testament.

Diviziunea muncii in interiorul familiei Diviziunea muncii presupune separare ~i diferentiere. Exista, dupa cum se spune, 0 atractie a celor ce se aseamana, dar ~i una a celor ce se deosebesc. "Prietenia, zice Aristotel, lasa loc la foarte muIte discutii. Dupa unii, ea consta intr-o anumita asemanare ~i cei care se aseamana se iubesc: de aici proverbul cine se aseamana se aduna, corb la corb trage ~i altele asemanatoare. Dar dupa altii, dimpotriva, toti cei care se aseamana sunt unii fata de altii ca olarii intre ei.127 Sunt 126 Erau free vente insotirile intre unehi ~i nepoata. Chiar daea eei doi erau anterior easatoriti, se despart,eau pentru a putea salva patrimoniu1 familial. 127 Aluzie 1a Hesiod, Munci $i zile, 25 ("olarul il pizmuie~te pe olar, poetul pe poet, saraeul pe sarae ... ") - vezi Aristotel, Etica nicomahica, Editura Stiintifica ~i Eneielopediea, Bueure~ti, 1988, nota ]2, p. 359. 183

date ~i alte explicatii care se bazeaza pe observarea naturii. Astfel, Euripide spune ca pamantul secetos iube~te ploaia, iar cerulmaiestuos, greu de ploaie, se arunca cu 0 furie amoroasa asupra pamantului. Heraclit pretinde ca numai ceea ce se opune este in armonie ~i ca cea mai frumoasa armonie se na~te dil~ diferenta, ca discordia este legea intregii deveniri.,,]28 Conform lui Emile Durkheim, cel care a teoretizat in sociologie temeiurile ~i consecintele diviziunii muncii sociale, diferentierea are un profit moral, de accentuare a solidaritati i celor intre care intervine diviziunea muncii, profit ce 11 depa~e~te cumult pe cel pur economic. Modelul acestui efect este ilustrat prin diviziunea sexuala in cadrul familiei. Diferentierea sexelor, sustine sociologul citat, are drept efect afirmarea casatoriei ca institutie complexa, cu mare forta coeziva in cadrul familiei. Daca, in societatile vechi, familia nu presupunea definirea jurididi riguroasa a rolurilor distincte ale sexelor, dreptul modern statueaza aceasta diferentiere. lmprecizia delimitarii sexelor avea drept consecinta labilitatea casatoriei ca institutie legala. "Din contra, pe masura ce avansam catre timpurile moderne, vedem cum casatoria se dezvolta. Reteaua de relatii pe care o creeaza ea se extinde din ce in ce mai mult, obligatiile pe care Ie sanctioneaza se' multiplica. Conditiile in care poate fi incheiata 0 casatorie, cele in care poate fi desTa.cuta se determina cu 0 precizie crescanda, ca ~i efectele acestei desfaceri. Datoria de fidelitate se statornice~te; mai intai impusa numai femeii, devine mai tarziu reciproca. Cand apare dota, reguli foarte complexe vin sa fixeze drepturile respective ale fiecarui sot asupra propriei averi ~i asupra celei a partenerului. Este suficient, de altfel, sa aruncam 0 privire asupra codurilor noastre, pentru a vedea ce loc important ocupa in cadrul lor casatoria. Uniunea dintre doi soti a incetat sa mai fie efemera; nu mai este un contact exterior, trecator ~i partial, ci 0 asociatie intima, durabila, adesea chiar indisolubila a celor doua existente in intregimea lor.,,129 Pripa judecatii durkheimiste asupra vechiului sistem familial I-au Ta.cut sa piarda din vedere translatia care a avut loc odata cu iluminismul ~i explozia urbana de la familia-neam, a carei solidaritate este una verticala, succesionala, la familia-nucleu, sustinuta de 0 solidaritate Aristotel, Etica nicomahica, VIII, I, 1155, a, 32. Emile Durkheim, Diviziunea muncii sociale, Editura Albatros, Bucure:'?ti, 2001, p. 75-76. 184 ]28 129

orizontala, conjugala. Aceasta translatie, totu~i, nu s-a efectuat in urma unei accentuiiri a diviziunii sexuale a muncii, cat a instabilitatii crescande ~ia decaderii familiei ca unitate de sustinere a societatii. Degrevata de responsabilitatea de a asigura baza perpetuarii sociale, familia a devenit penneabiUi tendintelor generale a unei diviziuni contractuaIe, formale a sexelor. Diferentelor organice, care separau, in vechile coduri famiIiale, arborele de sange (descendenta masculina) de arborele de lapte (descendenta feminina), care distingeau, in interiorullocuintei familiale, locurile rezervate femeilor de cele rezervate barbatilor, care erau fundamentate de reprezentari unor mitologii distincte feminine ~i masculine Ii se substituie diferentele legale, prevederile dotale ~i,negocierile de status.

Diferente de manifestare a diviziunii muncii in familia traditionala ~i cea moderna Caracterul aparte al diviziunii muncii in familia traditionala este dat de aceea ca functiile specifice indeplinite de fiecare membru sunt diferentiate, in general, dupa sex, varsta ~i capacitati, fiind distribuite astfel incat fiecare sex ~i varsta sa fie mai adaptata propriei specializari decat pentru oricare alta. Cea mai epuizanta munca fizica este, de obi~ei, executata de barbati ~i adulti; cea mai putin extenuanta, dar nu mai putin importanta ~iexacta, revine femeilor ~i tinerilor. Conform acestei diviziuni a muncii, toti componentii unei familii lucreaza constant impreuna, ca 0 echipa, intr-o singura gospodarie, in proximitate spatiala unii fata de altii. In cadrul familiei moderne, pe de aha parte, diviziunea functiilor in randul membrilor este, de regula, 0 diviziune a unor ocupatii diferite. Uneori, barbatii ~i femeile indeplinesc functii similare, ca, de exemplu, lucrul in fabrica sau in comunitatea parohiala. In cadrul acestor ocupatii diferite, insa munca este prestata pentru obiective diferite, in locuri diferite, astfelca membrii familiei sunt separati unul de celalalt. Raporturile dintre ei sunt slabe sau exista doar in masura in care veniturile, ca~tigate in diferite locuri de munca ~i in diferite ocupatii, sunt adunate laolalta intr-un fond familial comun. In familia traditionala, cooperarea este constanta, manifestandu-se prin munca in comun, prin aJaturarea neincetata a eforturilor, prin proximitatea fizica a membrilor care locuiesc impreuna, mananca, beau, dorm, se joaca ~i petrec laolalta, ~i prin existenta unui fond 185

familial comun unde se strang veniturile tuturor ~i din care sunt acoperite toate cheItuielile, administrat, in general, de capul familiei. In familia moderna, multe din aceste manifestari de cooperare sunt absente; altele sunt mai putin vizibiIe sau sesizabile.

Familia ca agent produditor Pe langa proprietate, ca functie economica de pastrare a patrimoniului familial ~i de transmitere a lui prin succesiune, familia a jucat ~i un important rol de producere. Averea nu trebuia numai mentinuta, ci chiar sporita, mai ales in epocile dind sistemul mo~tenirii permitea impartirea bunurilor familiale intre toti urma~ii, adidi divizarea patrimoniului familial. Productia agricola, me$te~ugareasdi sau comertul au fost forme ale economiei familiale. Chiar atunci cand erau concentrate sub tutela unui administrator sau stapan al patrimoniului, formele de organizare a munci i tineau tot de tipul culturii familiale. Astfel, in Antichitate, cand patricienii sau marii proprietari de pamanturi, de ateliere n1e$te~ugare~ti sau de pravalii concentrau sub gestiunea lor mari averi ~i conduceau munca sclavilor ~i servitori lor, ace~tia erau integrati familiei stapanului.130 Ei purtau acela~i patronim, slujeau aceia$i zei, erau ingropati in mormintele neamului. Cand intrau in slujba (domestidi sau productiva) unui stapan, ei treceau printr-un ritual de initiere asemanator pana la identitate celui de adoptie. In Evul Mediu ~i la inceputurile epocii modeme, in sistemul corporatist, breslele erau organizate pe principiul familiei extinse, in care me~terul ~i sotia sa erau parintii sau tutorii calfelor, ucenicilor, invataceilor. Ace~tia i~i abandon au familia de provenienta ~i, asemenea unor fii adoptati, erau integrati familiei patronului. Sedeau la aceea~i masa, erau ingrij iti de sHipana cand se imbolnaveau, erau na~iti de patroni cand se d'isatoreau sau i$i botezau copiii, celebrau impreuna cu ace~tia marile sarbatori religioase (in special pe acelea inchinate patronului meseriei exercitateI31), iar rolullor in gospodaria adoptiva nu era limitat numai la 130

Sa nu uitam ca, initial, termenul familia desemna totalitatea servi-

torilorl~\ scl.av!l?r u~el.case partic~l~r: . . Vmtila Mlhatlescu, Vecznatatzle dzn Transzlvan/a, Edltura PaJdela, Bucure~ti, 2002. 186

exercitarea meseriei pe care intentionau sa 0 deprinda, ci i$i asumau 0 serie de sarcini casnice (ajutor dat la bucatiirie, aprovizionare, intretinerea locuintei etc.). Intre ucenici erau statornicite relatii frate~ti, astfel incat, atunci cand unul dintre ei era bolnav, toti ceilalti erau datori sa il vegheze, pe rand. Abandonarea casei me$terului echivala cu renegarea familiei adoptive, iar vinovatul era exclus din breasla. In cadrul familiei traditionale existau trei dimensiuni pe care se putea exercita functia productiva a familiei: a) cea dintai era de produe ere propriu-zisa a bunuriIor de folosinta familiala sau destinate vanzarii; b) cea de a doua consta In pregatirea profesionala a copiilor pentru ocupatii asemanatoare, daca nu identice, celor parinte~ti (este chiar principiul pe baza carui functiona sistemuI breslelor); c) a treia presupunea administrarea unui buget com un, gestionarea com una a resurselor ~i acoperirea cheItuielilor. Functia procurarii mijloacelor de subzistenta pentru membrii familiei a fost mai bine Indeplinita de catre familiile traditionale decat de cele moderne. Aceasta nu inseamna ca vechea organizare familiala s-a dovedit mai eficienta decat cea moderna In a oferi resursele necesare indivizilor care 0 compun, ci ca 0 proportie mai mare a resurselor pe care ea Ie ofera tuturor membrilor sai sunt rezuItatul propriei sale activitati. Familia moderna tinde sa cedeze multe din aceste activitati altoI' agenti decat cei familiali, pierzandu-~i astfel, una dupa cealalta, functiile economice. Concomitent, odata cu progresul urbanizarii, tinde sa descreasca ~i responsabilitatea ce revine familiei In procurarea acestor mijloace de existenta, atat din punct de vedere cantitativ, cat ~i din punct de vedere calitativ. Familia din trecut sau cea actuala din tarile slab industrializate atinge Iimita autosuficientei, din punctul de vedere al procurarii hranei, Imbracamintei, bauturii, adapostului ~i a mijloacelor de recreare, fiind astfel independenta de piata. Amploarea urbanizarii $i industrializarii a dus la intarirea pietii ~i a economiei de piata, care au fortat pierderea, una cate una, a acestor functii de catre familia urbana. In prezent, asemenea roluri precum coacerea pain ii, gatitul, fabricarea bauturilor, spalatul rufelor, tesutul ~i cusutul hainelor sunt pe cale de disparitie, iar produsele disponibile pe piata tind sa Ie substituie din ce in ce mai muIt pe cele fabricate in casa. Declinul acestor functii este descifrabil prin unnatoarele serii de fapte. Familia traditional a era, pentru membrii sai, atat familie cat $i companie de 187

asigurare, bandi de economii, organizatie de caritate, piata de desfacere, fond de investitii, pe scurt, 0 incorporare a tuturor agentiilor care in ora~ asista indivizii in scopul asigurarii prezentului ~i a bunastarii lor familiala familiala. de receuta viitoare. Un membru al unei familii traditionale pentru familie; dente adulti. I).intemai multicopiilor membri. ~i II familii, indepenmaimulti copii independenta cas[ltoriti parte a(stadilll copiilor propriile ~i i~i sunt plecarii mai multi copii. I IVIIIlucrameiaza investea in ea, ~i doar in ea, toate roadele muncii ~i activitatii sale; daca avea nevoie de 0 recompensa, nu 0 a~tepta decat din partea familiei. Veniturile sale se varsau in fondul familial comun, iar cheltuielile ii erau platite de familie. Nu indivizii, ci familiile erau,piina de curiind, unitatile interactiunii economice cu agentiile extra-familiale. Astazi, familia of eta mult mai putina securitate materiala. Patrimoniul familial este precar, producerea bunurilor in interiorul familiei este abia simbolica. Familia a functionat ca agent colectiv aviind 0 responsabilitate nelimitata in ceea ce prive~te bunastarea economica ~i existenta membrilor sai. Parintii ~i ceilalti adulti procurau resursele necesare cre~terii copiilor; ace~tia, dupa ce atingeau maturitatea, i~i ingrijeau parintii batriini ~i pe ceilalti varstnici. Functiona astfel 0 forma de asigurare reciproca, economisire ~i investitii cu 0 responsabilitate colectiva nelimitata fatade membrii sai. In ora~, aceasta responsabilitate familiaIa colectiva ~i preocuparea de a investi in familie a disparut intr-o mare masura. Copiii devin independenti relativ devreme ~i Incep sa-~i procure singuri cele necesare, familia parinteasca fiind astfel scutita de necesitatea de a Ie mai furniza resurse de traL Membrii familiei nu mai investesc totul in fondul familial comun, ci in agentii specializate extra-familiale ~ banci, fonduri de investitii, organizatii de intrajutorare publice sau private etc. Pe scurt, familia urbana a redus considerabil responsabilitatea economica ce revine membrilor sai. Fondul familial com un este tot mai putin in masura sa adune laolaIta toate ca~tigurile indivizilor ~i, prin urmare, tot mai incapabil sa Ie acopere cheltuielile. Individualismul economic urban tinde sa se substituie din ce in ce mai mult colectivismului familial rural. Aceasta tendinta, manifestata Intr-o multime de modalitati, implica atrofierea graduala a functiilor economice ale familiei.

188

Istoria economidi a familiei 132 Compozitia Bunastarea eeonomiea din punet care Ie raman alaturi. munca. munca aextinsa, familiei scade sustin prin propriile ca~tiguri; 0~iiparte necesitatii de acre~tere sus(ine descreasca. Forta de treblli sa fie sustinuti de fiul sau fiii S imai Cea mai mai u~oara datorita perioada. DescendenCuplu cu unul marital, sau Relativ suficiente limitate, sustinerii dar copiilor. Cuplu cuplu vilrstnic; 0cuplului. posesiunile Prin dintre pentru succesorii plecarea mult copii, familia doar tind acesteia. unora sa consumatori paternala Parintii ~i pentru ~i devin va ~i abundentei tii ea, adulti din callza sunt de forta un ajutor deconsum pretios setot Cuplu cu unul sau Largita, i~i Relativ reduca din buna. dificiJa cauza propriul Ambii perioada. capabili Cuplul pentru a-~i de Perioada de asunt dde ificultati munca ~i neimpovarati cre~terea trebuie sa i~i intensifice eforturile ~i sa de vedere comparativ StadiulTanar Posesiunile Jamiliale turi, iar consumu! familial estecare redus. din chiar parasesc familiaproduc continuiind imbatranirii parintilor. realizeaza. Toti mel11brii veniintretine copiii. sa 0eisustina din veniturile pe Ie

Moduri de masurare a exercitarii functiei economice de catre familia moderna ' Singura modalitate prin care familia societatilor moderne se mai manifesta astazi din punct de vedere economic ca unitate coeziva este hugetul comun de venituri ~i cheltuieli. El contine:133 - raportul dintre veniturile ~i cheltuielile totale ale familiei; - modurile de obtinere a veniturilor; - numarul ~i calitatea persoanelor aflate In incapacitate de munca; - structura cheltuielilor. 132 Cf. P. Sorokin, C. Zimmerman, Ch. Galpin, A Systematic Source Book in Rural Sociology, cap. "Familia ca institutie de baza ~i familismul ca relatie fundamentala a organizarii sociale rurale", Minneapolis, 1930. 133 Maria Voinea, Sociologiafamiliei, Editura Universitatii Bucure~ti, 1993. 189

Gestionarea bugetelor de familie devine, in societatea moderna, o forma foarte complexa de economie familiala. De~i indivizii sunt interesati in ca~tiguri tot mai ridicate, 0 proportie crescanda a acestora se sustrage bugetului familial com un, pentru a fi gestionata individual. Un alt mod folosit de sociologi pentru masurarea gradului de manifestare a functiei economice a familiei este constatarea conditiilor unicei forme de proprietate familiala urbana, locuinta. Fi~a locuintei • 134 " contme: - tidul de proprietate asupra locuintei; - densitatea de locuire; - starea locuintei (vechime, uzura, lumina, caldura, umiditate); - dotarea locuintei (electricitate, apa eurenta, inealzire); - mobilier (paturi, tehniea menajera, "tehnica culturala"); - modul de utilizare a spatiului locuibil (spatii speeializate pentru pregatirea mesei, odihna, studiu, igiena etc.).

o aneheta sociaIa gase~te relevanta datelor inregistrate in fi~a locuintei. Altfel, cata vreme locuinta este, pentru familia moderna, un spatiu mai mult sau mai putin tranzitoriu, de multe ori aflat intr-o proprietate temporara (inehiriata), informatiile obtinute pe un asemenea instrument de masura sunt, fundamental, nerelevante.

21. Functiile de socializare ale familiei sau reproducerea culturahi a societatii

Funetionalitatea de reprodueere soeiala a familiei nu se refera numai la aspeetele perpetuarii biologice sau materiale (economice). Odata asigurata baza fizica a societatii, apare nevoia de identificare a acesteia conform criteriilor culturale; aItfel spus, este nevoie de asigurarea continuitatii sociale sau culturale. Aceasta se realizeaza prin edificarea propriului sistem de valori ~i norme, de conceptii ~i mentalitati specifice familiei ~i prin stabilirea unei relatii intre acest sistem ~i cadrul social global. In cea mai mare parte a istoriei, cele doua dimensiuni culturale (familiala ~i sociaIa) au fost armonice sau chiar s-au suprapus (ca in Antichitate sau Evul Mediu, dind familia ~i societatea respectau acelea~i valori ~i aveau chiar un sistem normativ complementar). In societatile industriale, Insa, apar, odata cu urbanizarea, discontinuitati culturale cum ar fi cele dintre spatiul privat ~i spatiul public, familie ~i societate, individ ~i grup. Cultura familiala devine distincta de cultura sociala (a societatii), ba chiar se ramifica pe subcategorii tot mai Inguste ~i tot mai indepartate de finalitatea culturala: subculturile diferitelor grupuri sau institutii.

Educatie, socializare ~i cultura

134

190

Idem.

Socializarea este un concept ce poate fi contestat din perspectiva vocatiei sociale innascute a omului. Fiinta sociala prin excelenta, omul este socializat prin chiar natura sa. 0 problematizare a acestui aspect al socialitatii ar fi desocializarea omului modern (care este cam acela~i lucru cu individualismul, prezentat, insa, in teoriile moderne ~i postmoderne ca 0 forma aparte a socializarii). Socializarea inseamna Insa~i existenta societatii ca atare ~i reflectarea sa inevitabila in natura umana. Ea este definita drept totalitate a proceselor, mecanisme lor ~i institutiilor prin care societatea se reproduce in personalitatea umana. Ea este privita, de teoreticienii moderni ai societatii, ca un proces 191

.' '"

"

interactiv de comunicare Intre con~tiinta sau personalitatea individuala ~i influentele sociale. De fapt, socializarea este proces cu 0 participare minima, daca nu chiar nula, a con~tiintei ~i vointei umane, Intrucat realitatea sociaIa, este suverana, supunand individul propriilor ratiuni de reproducere. In esenta, socializarea este un fenomen cultural, iar aspectul sau observabil consta In invatarea sociala, adica In initierea culturala. Dupacum spunea Leo Frobenius, fata de oamenii care sunt purtatorii ei, cultura trebuie Inteleasa ca un organism independent, ca o fiinta vie care are 0 na~tere, 0 copilarie, 0 maturitate ~i 0 batninete. "Nu vointa oamenilor da na~tere culturii, ci cultura 11 re-invie pe om". 135 Cadrul primal' al socializarii sau al manifestarii culturale a indivizilor este familia. Sociologia familiei enumara patru aspecte prin care familia realizeaza functia de socializare: a) educatia morala, ce are la baza relatiile de autoritate prin intermediul carora modelele ~i regulile culturale se impun personalitatii individului; b) invatarea sau cunoa~terea, adica aflarea ~i deprinderea reperelor necesare vietii sociale; c) dezvoltarea capacitatii creatoare, a gandirii participative, pe care se pune pret mai ales in perioada modern a ~i in cadre Ie culturii postmoderne; d) comprehensiunea, comunicarea afectiva, dezvoltarea afectivitatii specific umane. Nu mai trebuie sa adaugam ca aceste dimensiuni difera de la 0 zona culturala la alta ~i depind de ceea ce L. Frobenius numea paideuma, ca realitate culturala independenta, cu 0 viata proprie. Formulele seci sunt traduse in limba categoriilor fundamentale ca tensiune sufkteasca (L. Frobenius) sau matrice stilistica (L. Blaga). Ele sunt deprinse in mediul familial ca ~i continuator al mediului etnic. Socialul este un mod de existenta inainte de a fi un mod de cunoa~tere. Este natura umana inainte de a fi efortul congnitiv de deprindere a normelor socialitatii. Dincolo de experienta cotidiana a actorilor care fac "obiectul" sociologiei, dincolo de experienta lor cognitiva, emotionala, creativa sau morala, socialul are existenta de-sine-statiitoare, intrucat formele sale primare (familie, rasa, comunitate etnica etc.) nu presupun manifestarea vointei umane, nu implica decizia umana. Nu ne na~tem Intr-o anum ita familie, etnie etc. pentru ca a~a decidem, ci ca un dat 135

192

Leo Frobenius, Paideuma, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1985, p. 39.

transcendent, caruia socialul ii este explicitarea. 1ntr-o asemenea perspectiva, educatia devine mentinerea individului in stare a sociala in care se na~te, cu adevarat un proces integrat organic socialului. Departe de a fi un proces evolutiv, educatia este un proces conservativ. Dimpotriva, in paradigma individualista moderna, conform careia individul alege socialul caruia dore~te sa ii apartina, educatia este modul de asimilare a unor nonne externe. Ea este constitutiva socialului formal, functional, institutional, pierzandu-~i caracterul organic. Elisabeta Stanciulescu afirma, intr-un foarte labOlios studiu despre educatia familialal36, ca functia educativa a familiei este de data recenta. Pana de curand, parintii, spune autoarea, erau cvasi-indiferenti fata de proprii copii, pe care ii plasau unor instante externe (doica, la varstele fragede, sau, in adolescenta, alte familii). De fapt, socializarea era realizata de intreaga societate, cu care familia nu se afla in discontinuitate. Ba dimpotriva, intre societate ~i familie exista 0 coerenta perfecta, data de extrapolarea valorilor familiale in cadrul societatii Iargite ~i de interiorizarea valorilor pub lice in spatiul familial. Simbioza era aproape desavar~ita. Pedagogia, ca sa folosim un termen care doar de curand a capatat aura ~tiintifica cu care se mandre~te astazi, era un fenomen difuz ~i implicit. Familia nu trebui sa-~i "educe" membrii pentru a-i transforma in fiinte sociale; ei se na~teau in societate Intrucat erau membri ai unei familii. Cele mai semnificative instante ale socializarii erau constituite de riturile de trecere, care integrau indivizii in corpurile sociale, -racandu-i indistincti in cadrul acestora, conformi cu anumite modele superioare naturii umane.137 Cu timpul, 136 Elisabeta Silineiuleseu, Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, la~i, 2002. 137 In soeietatile primitive, aeeste treeeri sunt puternie marcate de ritualuri de eonsaerare: "Baietii sunt du~i Intr-o padure, expu~i unor scene de groaza, petree in jungla un timp mai scurt sau mai lung, iar inainte de ie~irea din aceasta asociere dinjungla ~i de reintoarcerea in satul natal, sunt tatuati, Ii se ciuntesc dintii, Ii se taie paml sau primese alte insemne ale barbatilor din tribul lor. [... ] Extraordinar de raspiindita este ... credinta ea, in timpul acesta, baietii sunt saerificati sau chiar inghiNi de duhul junglei ~i nascuti din nOli." (Leo Frobenius, Paideuma) Comuniunea cu padurea ~i animalele lua, in cele mai multe din aeeste societati vechi, forma totemismului, prin care razboinicii se imparta~eau din substanta (earnea, siingele) ~i spiritul animalului venerat, pentru a-~i insu~i trasaturiJe dominante ale acestuia. 0 expunere amanuntita a eomplexitatii riturilor initiatice 0 face Arnold Van Gennep in eunoseutul sau studiu, Riturile de trecere. 193

aceste corpuri sociale au luat forma grupurilor de varsta exclusive, in care nu accedeau decat tinerii de 0 anumita varsta. In imperiul roman, ca $i in societatea elina, erau cunoscute ca fapt fo1cloric, semioficial, organi-zarile sau asociatiile tinerilor (collegia juvenum), al carol' scop exact nu a fost inca deslu$it de istorici.138 Ceea ce se cunoa$te este ca mceau sport $i scrima, vanau $i, uneori, asociatia lor dadea in amfiteatre spectacole de lupta cu fiare salbatice. De asemenea, profitand, pare-se, de numarul $i statutul semioficial pe care il aveau, se dedau $i la activitati mai putin laudabile. "Intoarce-te cat mai devreme acasa, caci 0 banda de tineri din cele mai simandicoase familii devasteaza ora$ul", se-poate citi intr-un roman latin. Din punctul de vedere al socializarii, adica al formarii in spiritul unei culturi, indivizii sufera un fen omen modelator in trepte, care traduce, in planul paideumei individuale, succesiunea pragurilor initiatice din societate. Aceste trepte ale spiritului sunt, in viziunea aceluia$i Leo Frobenius, varsta intuitiva sau lumea demonismului pueril (viata culturala $i spiritual a a varstei copilariei), varsta idealista $i lumea ideaIa (viata cultural a $i spirituala a varstei tineretii) $i, in sfar$it, varsta mecanicista $i lumea faptelor (viata spirituala $i culturala a varstei mature). In ceea ce prive$te manifestarea con creta afuncfiilor educative §'i de instruire ale familiei in societatile traditionale, inzestrarea membrilor sai cu anumite trasiituri psiho-socia1e - obiceiuri, maniere, moravuri, limba, cuno$tinte, experiente, anumite credinte $i convingeri morale, religioase, estetice $ijuridice, pe scurt, intreaga lor conduita era realizata in absenta $colilor, a gradinitelor, a cursurilor de instruire $i a institutiilor speciale de educatie religioasa sau moraIa. Upsa unei concurente solide a unoI' agentii extra-familiale a permis familiei consolidarea unui monopol in acest domeniu, $i, ca urmare, modelarea indivizilor conform propriei sale naturi $i propriilor modele, extinse la nivelul intregii organizari sociale (comunitatea ca familie largita). Societatile industriale $i postindustriale au cunoscut, insa, 0 sporire a numarului institutiilor educative extra-familiale, care au intrat intr-o disputa din ce in ce mai apriga cu institutia familiaIa, disputa a carei miza erau "sufletele" membrilor ei, educarea $i modelareaacestora.

Copiii sunt sco$i de sub influenta monopolista a familiei la varste din ce in ce mai mici, acest fapt avand ca urmare pierderea de ditre familia modern a a functiilor educative in favoarea agentiilor extra-familiale. Daca inainte familia era doar una din instantele de socializare care i$i disputau individul (pe langa familia extinsa, grupurile de varsta, grupurile de status sau, mai tarziu, cele ocupationale $i comunitatea ca ansamblu), astazi ea trebuie sa suplineasca deficitul de socialitate al noilor institutii ale societatii virtuale.139 In acest sens, ea devine, in exprimarea lui Robert K. Merton, cea mai importanta "curea de transmisie" a normelor culturale din generatie in generatie. Durkheim pastreaza perspectiva educatiei globale, definind-o ca actiune exercitata de generatiile adulte asupra celor tinere in vederea crearii in acestea a fiintei sociale . . In continuarea intelegerii omului ca individ izolat, care trebuie modelat, "educat" pentru a deveni sociabil, psihopedagogia moderna sustine ca impulsurile umane pro sau antisociale sunt determinate de primele experiente ale copilariei, intiparite in incon$tientul acestuia $i care formeaza baza comportamentelor ulterioare. Educatia devine, in acest sens, un proces de modelare $i de manipulare a unui "material uman" mai mult sau mai putin amorf, ai carui autori concurenti sunt familia $i societatea. Ceea ce inainte era simbioza se transforma in competitie. "Traumele ontogenetice" sunt accidente education ale provocate de agresiunea masiva cu care cultura se impune naturii umane. Frustrarile, complexele de tot felul a carol' cauza se plaseaza in violenta cu care normele culturale sunt impuse copilului genereaza un anumit registru cultural, deficitar, la randul sau. Intr-un studiu al lui G. GoreI' $i J. Rickman se face urmatoarea deductie sententioasa referitoare la na$terea unei paideume sau a unei culturi etnice majore, de talia culturii ruse: socializarea copiilor ru$i este traumatizanta intrucat ei sunt supu$i unui tratament care alterneaza tara nici un fel de regula doua atitudini opuse. "In intervalul in care mama este antrenata in activitati agricole, atitudinea ei protectoare se manifesta in inta$area cat mai stransa a copilului, procesul de inm$are desta$urandu-se intr-o maniera impersonala, aproape tara nici un contact intre mama $i noul nascut, prin gesturi precise $i repezi.

138 Philippe Aries, Georges Duby (coordonatori),lstoria Editura Meridiane, Bucure~ti, 1995.

139 Vezi, la F. T6nnies, definirea socieUitii ca virtualitate, realizata pe masura separarii membrilor ei. 195

194

vieth private,

Atunci cfmd copilul pHinge, i se «indeasa» in gura 0 «suzeta» tacuta din paine mestecata ~i indulcita. Cand mama revine de la camp, ea deplange singuratatea ~i nemi~carea la care a fost supus copilul, il dezleaga, il mangaie, ii face igiena, il hrane~te etc. In acest fel, viata micului rus incepe intr-o stare de paralizie aproape completa, in care orice manifestare individuala este blocata ~i care genereaza frustrari, urmata de scurte perioade de libertate ~i tandrete excesiva. In continuare, in relatiile parinti-copii, frustrarile ~i recompense Ie se succed tara alta logic a in afara logicii instabile a sentimentelor. Acest dualism aI socializarii se regase~te in dualismul personalitatii specifice poporului rus, care alterneaza tara motive aparente pasivitatea, depresia ~i dezgustul de sine cu agitatia, exaltarea ~i starile explozive, in acela~i timp mistice ~i sexuale. Frustratiile sunt prezente ~i in socializarea precoce a copiilor americani, dominata de ideologia puritana care cultiva ascetismul ~i culpabilitatea [Mead, 1942], de reguli stricte de hranire ~i igiena [Benedict, 1946], ca ~i in aceea a copiilor francezi, orientata de principiul dirijarii naturii [Mead ~i M6traux,1953]."140

Educatori ~i parinti Este cunoscuta ~i obligatorie distinctia sociologica intre socializarea primara ~i cea secundara. Daca cea primara se refed la primii ani de viata, in care sunt deprinse categoriile sociale fundamentale (limba materna, reperele axiologice primare, deprinderea gusturilor, a modelelor bazale de comportament etc.), socializarea secundara este cea care are loc in afara familiei, in instante specializate (~coli) sau nespecializate (grupuri profesionale, de varsta, politice etc.). Putem distinge, mai mult sau mai putin conventional, din punctul de vedere al agentului principal al educatiei, 0 epoca a pedagogiei materne (perioada timpurie, pana la ie~irea copilului de sub zodia grijii femeie~ti, reprezentata de mama ~i doica) ~i una a pedagogiei paterne, care vine in completarea intrarii copilului in viata publica (mai intai prin intermediul ~colii). Tatal a fost dintotdeauna "ghidul social" al fiilor. Este adevarat ca, la inceput, cre~terea copiilor era sarcina mai multor persoane: in Roma, ei erau ingrijiti de parinti (naturali ~i 140

196

Elisabeta Stanciulescu, op. cit., p. 43.

adoptivi, in multe cazuri), doica, frate de lapte, pedagog (nutritor sau tropheus). Educati!l se tacea cu severitate, pentru calirea caracterului celui ce trebuia sa reziste ispitelor moliciunii. Morala care reglementa relatiile dintre parinti ~i copii ii definea pe cei din urma ca pe cei meniti sa perpetueze numele ~i faima familiei. Responsabilitatea "educativa", pedagogica era, prin urmare, una primordiaIa morala. Scoala desavar~ea formarea moraIa a copiilor. Pana la 12 ani, ~coala era mixta in antichitatea greco-ramana. Vacantele erau fixate prin calendarul religios. Pe de aM parte, ea era completata prin angajarea, mai ales in familiile instarite, a unui preceptor particular. (In Antichitate, preceptorii vor fi, de cele mai multe ori, calugari. Ei trebuiau sa transmita tinerilor nu numai ~tiinta pe care 0 detineau, cunoa~terea limbilor, ci ~i valorile moralei religioase.) Dupa 12 ani, bogatii se separau de saraci. Doar baietii din familiile bogate i~i vor continua studiile. Ei invata mitologia ~i autorii c1asici. Fetele, la aceasta varsta, erau declarate nubile (barbatii Ii se adresau cu "domina" sau "kyria") ~i chiar se casatoreau. Baietii i~i continuau invatatura nu pentru a dobandi vreo meserie utila, ci pentru innobilarea spiritului. La Roma nu erau predate materii utile sau "formative", nicidecum "aplicative" in sensul mecanicist, actual, ci discipline prestigioase, intre care un loc foarte important il ocupa retorica. In istoria educatiei, un sistem de invatamant care sa pregateasca tinerii pentru viata materiala este cu totul exceptional. lnstitutiile educative, inclusiv cele familiale, vizau intotdeauna idealismul uman ~i nu trivialitatea vietii concrete, materiale. Educatia greaca tacea parte din viata publica. Ea avea drept cadru de desta~urare palestra ~i gimnaziul. J umatate din educatia tinerilor greci consta in cultivarea corpului; apoi urmau muzica, limba materna, Homer, retorica ~i putina filosofie. Invatamantul dura pana la 16 ani, dupa care urmau 1-2 ani de efebie. Adolescenta incepe, a~adar, prin aprapierea tinerilor de categoriile barbatilor, mai intai ca 0 categorie distincta, care cerea protectia duioasa a acestora, apoi ca egali. La 14 ani eraulepadate ve~tmintele de copil (praetexta), iar la 16-17 ani puteau alege deja 0 cariera publica, dupa ambitiile ~i puterea tatalui sau, care ramanea instanta autoritara suprema a familiei, careia fiul i se subordona neconditionat, pana la moarte. Prima instanta educativa a fost familia. Primul educator social, in sensu I de transmitator alunor norme morale, a fost tatal. Preluarea, 197

In epoca moderna, a rolului educativ al familiei de catre instante Ie externe (~coala) a pus problema tranzactiei educationale comerciale. Invatamantul familial sau cel initiatic (maestru-discipol) a fost inlocuit de relatia comerciala Intre profesor - institutia de Invatamant student/elev, relatie intermediata de bani. In acest context, singura solutie la Inrobirea con~tiintei dascalului criteriului material este vocatia didactica sau capacitatea (atat de rara!) de a constitui un model moral, intelectual, comportamental pentru cei care trebuie "modelati". S-a spus ca rolul dialectic al unui educator trebuie sa fie cel al unui transformator, ca a educa nu mai Inseamna sa reproduci pozitii ideologice, ci sa creezi conditii noi, la care fie care "fiinta educabila" are dreptul. Educatia nu Inseamna inovatie, ci conservare. Profesorii trebuie sa preia rolul tatalui, sa fie depozitari, nu inventatori.

198

22. Functia etico-jurididi a familiei sau reproducerea normativa a societatii ,

In familie se realizeaza trecerea de la un comportament normativ la unul normal, prin autoreglare, autonomie morala, interiorizarea imperativelor eticii sociale. Acest proces de reproducere etico-morala ~i normativa a societiitii se materializeaza, la nivelul familiei, prin functia etico-juridica. In comparatie cu familia de tip traditional, cea moderna a suferit pierderi In ceea ce prive~te exercitarea eelor mai multe functii familiale, precum cea economica, culturala, de securitate, religioasa etc. Pe langa acestea, asumarea responsabilitatii juridice colective pentru comportamentullegal sau ilegal al acestora, cu alte cuvinte functia etico-juridica a familiei a fost, de asemenea, cedatii instantelor extrafamiliale. Pe de alta parte, responsabilitatea familiala colectiva a fost Inlocuita cu responsabilitatea individuala. Familia nu mai raspunde pentru crimele comise de un membru al sau; pe de alta parte, recompense Ie sociale pentru 0 conduita adecvata revin doar individului, reflectandu-se doar indirect asupra farniliei. Functia de protectie a familiei, complementara celei de asigurare a unei normativitiiti specifice, a fost, de asemenea, asumata de stat ~i de alte agentii nefamiliale sau suprafamiliale. Slabirea fortei integratoare a familiei se accentueaza pe masura ce trecem de la un mediu traditional spre unul modern. Acest lucru duce la pierderea controlului exercitat de familie ~i a puterii de reglementare a comportamentului membrilor sai ~i, de asemenea, atrage declinul interactiunii directe ~i al activitatilor colective ale membrilor. In cadrul distributiei clasice a autoritatii familiale, interesele ~i functiile familiei ocupa Intotdeauna primul loc in importanta, cele ale individului ramanand pe locul secund. Familia controleaza aproape toate deciziile ~i actiunile importante ale membrilor sai, hotarand in comun, de exemplu, cine ~i cu cine se va casatori; daca va fi 199

aleasa 0 ocupatie sau alta; ce fel de munca este de tacut ~i in ce moment; ce educatie trebuie sa se acorde ~i cui; ce fel de tranzactii economice sunt de tacut; ce se vinde, ce se cumpara, ce se schimba; in ce sau in cine se va avea credinta, cine va fi pedepsit sau recompensat; pe scurt, toate activitatile de 0 importanta semnificativa. Asemenea lucruri sunt arareori decise de un individ tara consultarea, statui rea sau decizia intregii familii. Formulele de organizare a autoritatii pot fi mai despotice (autoritatea unica a patriarhului) sau mai democratice (consiliile familiale, care se intalnesc ~i astazi in multe familii europene). Familia clasica reactioneaza in virtutea responsabilitatii colective pentru ofensele ~i gre~elile savar~ite de membrii sai. In familiile urbane responsabilitatea colectiva este inlocuita, in mare masura, de responsabilitatea individuala.

Dizolvarea individualitatii in familia rurala Fuziunea reciproca a personalitatilor membrilor ~i dizolvarea "sinelui" individual In familialul "noi" in cadrul familiei rurale duc la intelegerea multora din trasaturile organizationale psiho-sociale ale acesteia in mod destul de diferit de interpretarea oferita de abordarea atomista, care ignora intregul Gestalt al familiei c1asice. Cercetatorii acestei din urma orientari, aplicand standarde urbane realitatii familiei rurale, tara a lua catu~i de putin seama la fenomenul specific de fuziune a personalitatilor, au pretins, de pilda, ca familia din mediul rural este mai autocratica, mai despotica ~i mai tiranica in raporturile dintre capul familiei ~i ceilaiti membri, dintre sot ~i sotie sau dintre parinti ~i copii. Daca studiem in mod obiectiv, luand in considerare intregul Gestalt al familiei, aceasta concluzie, yom descoperi gre~eala savar~itii de cercetatori. Logica lor este similara celei aplicata in propozitia "Un om are doi ochi; un caine are doi ochi; ergo, un om este egal cu un caine." Pretinsul despotism, autocratie ~i oprimarea membrilor de catre capul familiei, a sotiei de catre sot ~i a copiilor de catre parinti in familia rurala nu sunt altceva dedit 0 falsa interpretare a fenomenului profundei fuziuni reciproce a personalitatilor in conceptul colectiv de "noi". Multe relatii care pot parea despotice unei persoane foarte individualiste nu sunt decat manifestari ale acestei accentuate fuziuni. Membrii familiilor respective nu simt, nu interpreteaza, nu gandesc aceste relatii ca fiind exploatatoare sau opresive. Cand un conducator al unei familii rurale pretinde membrilor acesteia 200

un anumit tip de comportament necesar bunastarii comune, ei nu considera acest lucru ca pe 0 forma de "exploatare", ci ca 0 necesitate impusa de conceptul de "noi", in care sunt inclu~i atat ei, .cat ~i conducatorul familiei. Grice diviziune intre functiile sotiei ~i mamei, pe de 0 parte, ~i ale sotului ~i tatalui, pe de aWl palie, sau intre cele ale altor membri ai familiei este, de regula, nu 0 urmare a despotismului sau toanelor capului de familie, tatalui sau sotului, ei 0 rezultanta a tuturor circumstantelor existentei, careia 0 experienta indelungata i-a determinat necesitatea in vederea asigurarii bunastarii intregii familii. Ea nu este resimtita ca exploatare sau oprimare ~i nici nu apartine, obiectiv sau subiectiv, acestui tip de fenomene. Greutateajudecatii ~i sanctiunii familiale era, In multe cazuri, in soeietatile traditionale, anterioara ~i superioara judecatii ~i sanctiunii sociale. In dreptul cutumiar, familia este 0 institutie primordiala. Rolul sau este ilustrat de prevederile vechiului drept albanez: in acest sistem normativ, atunei cand 0 faHi gre~ea, pierzandu-~i fecioria inainte de casatorie, ea trebuia pedepsita prin lapidare de intreaga comunitate. Pietrele cele mai mari, cele care savar~eau, in ultima instanta, pedepsirea, erau aruncate de rude ~i de cei apropiati. Dimensiunea justitiara a familiei supravietuie~te chiar ~i in Europa de astazi, prin obiceiul albanez ca socrul sa inmaneze ginerelui, la nunta, un glont de argint cu care acesta are dreptul de a-~i ueide sotia vinovata de in calcarea normelor cutumiare. Mult mai putin simbolica este supravietuirea cutumelor patriarhale in societatile musulmane. In sud-estul Turciei, de pilda, au loc anual cateva zeei de judecati familiale ce se sfar~esc prin condamnarea ~i executarea vinovatului. in aprilie 2003, de exemplu, agen!iile de ~tiri au facut public cazul tinerei NR, care a fost rapita pe una din strazile din partea europeana a Istanbulului, pe cand se indrepta spre un supermagazin. Sechestrata §i violata, fata, in varsta de 14 ani, a reu$it sa scape de agresor dupa patm zile $i s-a intors acasa. Convocat, consiliul familial a hotarat ca intamplarea nefericita intineaza morala familiala $i ca, pentru evitarea ru~inii, solu!ia este uciderea, dimpreuna, a vinovatului # a victimei. Pedeapsa nu a putut fi aplicata decat asupra fetei, tatal §ifratele acesteia, care ~i-au asumat rolul de executori ai pedepsei, nereu§ind sa ajunga la agresorul aflat deja in paza poli!iei. 201

Multe din aceste pretinse tiranii ~i despotisme apar intr-o lumina diferita atunci ciind Ie analizam mai atent. Ele dezvaluie adesea cea mai intima solidaritate, 0 forma a celei mai organice democratii in care corpul, sufletul ~i mintea fiecarui membru sunt amalgamate in sentimentul familial de "noi", pe care fie care 11 sluje~te conform capacitiitilor ~i abilitatilor sale. Daca am analiza acelea~i trasaturi pretinse tiranice dintr-un punct de vedere ~i mai profund, acela al drepturilor ~i indatoririlor fundamentale comparative ale sotului ~i sotiei ~i ale parintilor ~i copiilor, am vedea ca distributia obiectiva a acestor drepturi ~i indatoriri nu este deloc mai inegala sau partinitoare in familiile din mediul rural deciit in familiile din ora~e, in care relatiile sunt mult mai relaxate.141 , In plus, trebuie sa ne amintim ca, mai ales in trecut, dar ~i astazi in cadrul societatilor putin urbanizate, familia rural a s-a bazat doar pe ea insa~i atiit din punct de vedere economic, cultural, moral ~i social, intr-o masura mult mai mare deciit a flicut-o familia ora~eneasdi. Aceasta din urma devine capabila de a-~i satisface necesitatile prin intermediul multor agentii nonfamiliale - ~coala ~i biserica, politie ~i stat, piata ~i industrie. Astfel, este de inteles de ce familia sateasca, in scopul satisfacerii nevoilor sale ~i al supravietuirii, a trebuit sa-~i impuna 0 organizare mai disciplinata, mai integrata, mai ordonata, ~i de ce membrii sai au fost determinati sa adopte 0 mai mare disp~nibilitate pentru a se sacrifica ~i pentru a-~i indeplini indatoririle, In caz contrar, dad s-ar fi dezvoltat Intr-o organizare relaxata, nu ar fi rezistat dificultatilor ~i nu ar fi supravietuit. Explicatiile ulterioare au demonstrat ca de ciite ori a avut loc 0 cre~tere a severitatii conditiilor, populatia rural a a reactionat cu 0 intarire a institutiei familiale, atiit din punct de vedere cantitativ cat ~i calitativ, 0 cre~tere a marimii, a ariei functiilor sale ~i 0 intensificare a fuziunii, disciplinei ~i obedientei membrilor sai. Fenomenul este similar celor care au loc in cazul unei arm ate atacate de un numar in cre~tere de inamici, cum este descris mai ales In textele referitoare la familia de tip zadruga, dind stimulii erau invaziile ~i exploatarea turca. In alte cazuri, inasprirea conditiilor se poate datora presiunii sociale sporite exercitate de nobilime sau de mo~ieri. In lumina acestor idei, organizarea interna a familiei rurale capata cu totul aha infliti~are dedit cea pe care i-au atribuit-o multi cercetatori superficiali. 141 P. Sorokin, C. Zimmerman, The Principles of Rural-Urban Sociology, vol. I, New YOrk, 1929, p..353:369. 202

Ca orice grup puternic inchegat ~i disciplinat, famil ia ruraJa are un conducator, care organizeaza ~i administreaza eforturile membrilor, supravegheaza educatia, instruirea ~i pregatirea pentru viitor a copiilor ~i ii protejeaza prestigiul ~i bunastarea. Acesta este fie un conducator de model maternalist fie unul paternalist, dar nici intr-un caz doar un ~ef, un comandant sau un alt fel de autoritate arbitrara. De altfel, ea sau el- dici exista atiit felJlei, dit ~ibarbati distribuiti in rolul "capului de familie" - nu exercita 0 conducere autoritara, ci prin consultarea directa ~i constanta a celorlalti membri ai familiei. Uneori, ca ~i in cazul familiei tip zadruga, capul familiei este ales In mod fliti~ ~i conduce doar atiita timp ciit hotarasc membrii familiei. De obicei, nu exista nid un fel de caracter electiv al conducerii exercitate de capul familiei, insa conducerea patriarhaJa, de pilda, este influentata de decizia luata impreuna de catre membrii adulti ai familiei. Daca unul conduce ~i ceilaJti sunt condu~i, se va stabili, in mod evident, intre ace~tia, 0 relatie de doniinatie §i subordonare. Din ciite se pare, acest tip de relat}e se exprima cu mai multa claritate in mediul rural dedit in eel urban. In orice caz, poate fi yorba despre 0 dominatie sau subordonare patriarhaJa sau matriarhala. Dominatia ~i subordonarea sot-sotie sau sotie-sot este organica, dar nu mecanica in natura sa, distingiindu-se astfel de toate celelalte forme de dominatie ~i subordonare, cum ar fi ace lea dintre guvernanti ~i guvernati, angajatori ~i angajati, generali ~i soldati etc. Calitiitile sale intime 0 fac sa aiba foarte putine lucruri in comun cu aceste relatii mecanice de dominatiesubordonare. Ea se manifesta in mod organic ~i este incalzita de cea mai intensa intimitate. Poate fi comparata cu dependenta organica a unei anumite parti a corpului de 0 alta parte a sa. Se diferentiaza, de asemenea, de a~a-numita egalitate a membrilor familiei urbane, care, eel mai adesea, reprezinta doar un minus de ordine ~i 0 tendinta a fiecarui individ de a-~i urmari propriile interese, independent de ceilalti.

Dimensiunile exercita.rii fundiei etico-juridice a familiei ' Prin socializare, familia transmite modelul cultural dominant membrilor sai. Ea nu il propune spre "dezbatere" con~tiintelor acestora, ci 11impune ca norma culturala ~i sociaJa. Impunerea acestui model se face prin aplicarea unui mod constrangator de modelare a conduitelor, concretizat in sistemul normelor ~i sanctiunilor specifice ~i in 203

structura de autoritate a familiei. Acest sistem punitiv dezvolta forme de sanctiuni, din care unele pot fi calificate ca violente, provocatoare de suferinta fizica. Conform structurii de autoritate, care organizeaza orice colectivitate, fiecare membru al familiei ocupa 0 anumita pozitie 1n raport cu ceilalti, care fac parte din acela~i grup. lerarhia familiala este foarte clara ~i, 1n acela~i timp, solid constituita, din suprapuneri de pozitii ce au la baza definitii de varsta, sex, grad de rudenie. Aceste criterii ordoneaza structura de autoritate a familiei, care, la baza, cunoa~te doua tipuri fundamentale, traditionale de propagare: autoritatea barbatului asupra femeii ~i autoritatea celor mai varstnici asupra celor mai tineri, a parintilor asupra copiilor. Aceasta structura cunoa~te, asffizi, perturbari grave, fiind substituita cu scheme de negociere a statusurilor ~i rolurilor 1n cadrul familiei. Copii ~i parinti, sot ~i sotie nu mai cunosc 0 definitie clara a drepturilor legitime ~i a obligatiilor asociate statutului lor familial. In cautarea celui mai potrivit rol, 'in competitia pentru cel mai 1nalt statut, ei intra 1n contlict ~i, de tot mai multe ori, e~ueaza 'in construirea unei familii. De asemenea, pe langa structura de autoritate, ~i sistemul normelor ~i sanctiunilor familiale este contestat de instante "profesionale", extrafamilale, care acuza familia ca mediu cu potential contlictual, ostil dezvoltarii "libere" a personalitatii membrilor ei. In acest curent de contestare, de ocultare a functiei etico-juridice a familiei se 'inscrie ~i discutia referitoare la violenta familiala.

Violenta familia Hi In societatile cele mai avansate ale globului 'in ceea ce prive~te promovarea drepturilor omului este cunoscuUi, conform statisticilor, ~i una din cele mai mari incidente ale violentei familiale. Concept recent inventat, care a reu~it sa edifice 0 1ntreaga "industrie" de asistenta legal a, psiho-sociala, medicala, ba chiar politica ~.a., violenta familiala este tema de dezbatere preferata de multe studii de sociologia familiei de peste ocean. Statisticile pol itiei vorbesc despre frecvente uimitoare ale abuzurilor familiale. Ceea ce se omite sa se spunaeste ca, 1n SUA, de pi Ida, unde 6 milioane de femei sunt abuzate anual (din care un procent de 1,8 sufera agresiuni severe), sunt agresati un numar egal de barbati (din care 2,2 milioane sunt gray raniti). De asemenea, In ceea ce prive~te agresarea copiilor, se demonstreaza, In studii sociologice, 204

I .

neagreate, ba chiar respinse de asociatii1e feministe, ca cele mai multe acte de lovire, bruscare sau amenintare a copiilor sunt savar~ite de femei. (Mai mult, 55% din cazurile de ucidere a copiilor au ca autori femei.) Conform cercetarilor, atunci cand, dintr-o familie completa, tatal pleaca, iar copiii raman doar 1n grija mamei, riscul expunerii lor la agresiuni cre~te. In ciuda acestor date sustinute de institute de cercetare cu prestigiu ~tiintific indubitabil, statisticile politiei 'inregistreaza 0 majoritate covar~itoare a autorilor actelor de violenta domestica la barbati. Explicatiile propuse de sociologii americani pentru aceasta nepotrivire tin de rezerva barbatilor ~i copiilor de a declara comportamentul agresiv al sotiei/mamei, precum ~i de disponibilitatea mai mare a femeilor de a-~i asuma statutul de victima In fata autoritatii pub lice atat familiala, cat ~i sociala. Acest comportament poate avea beneficii concrete - 'in cazurile de divort, revendicarea custodiei copiilor sau a unoI' bunuri obtinute 'in perioada casatoriei - ~i avantaje compensatorii, care se refera la respingerea statutului social/familial inferior prin acuzarea pozitiilor dominante din familie ~i societate (tata, sot, ~ef, profesor etc.). In plan social ~i familial, exagerarea importantei fenomenului violentei domestice reprezinta contestarea, cu precadere de populatia feminina, a formelor naturale, traditionale ale autoritatii (a barbatului asupra femeii, a adultilor asupra copiilor). Ceea ce se pierde din vedere, conform ideologiei drepturilor naturale ale omului, este ca violenta este legitima atat timp cat are sustinerea unei pozitii de autoritate. Nimeni nu contesta violenta armatei sau politiei 'impotriva celor care Ie Incalca autoritatea de a apara teritoriul sau de a impune legile unei comunitati. Comunitatea, de orice tip ar fi, are dreptul la exercitiul violentei (sub forma pedepsei) asupra membrilor sai, 'in scopul supunerii ~i aproprierii con~ti intelor acestora. Suferinta provocata acestora prin pedeapsa de catre 0 comunitate are, din acest motiv, sens purificator, expiator: comunitatile religioase practica exorcismul, impun asceza ca suferinta expiatoare ~i propitiatoare; comunitatile rurale cunosc, la randul lor, ritualuri violente de purificare a spatiului, obiectelor ~i fiintelor ~.a.m.d. La fel, nimeni nu ar trebuie sa conteste dreptul familial, In dimensiunea sa prescriptiva sau 'in cea punitiva, de norma, ca definire a crimei (vezi Emile Durkheim) ~i pedepsei. Abuz este doar acea violenta care nu are la baza legitimitatea unei autoritati (a abuza 'inseamna a-ti asuma drepturi pe care nu Ie ai). Definitia

205

moderna asupra violentei familiale desfiinteaza orice legitimitate a pedepsei, adica a structurii de autoritate a familiei. Familia este transformata, 'in acest fel, 'intr-o institutie lips ita de autoritate sau careia i se acorda doar 0 autoritate formala ("competenta"), imponderabila.

Legitimitatea violentei domestice Una din cele mai controversate teme ale psihopedagogiei actuale este aceea a pedepsei corporale aplicata copiilor. Recent, in Romania a fost importaHi 0 parte semnificativa a legislatiei europene, anume aceea a carui scop este pedepsirea parintilor car~ i~i pedepsesc copiii. Initiativa europeana nu este cu totul noua. In timpul Revolutiei franceze, Danton spunea ca toti copiii "apartin Republicii inainte de a apartine parintilor lor", iar Bonaparte insista ca "Iegea sa ia copilul 'inca de la na~tere sub obladuirea ei, sa participe la educatia sa, sa-l pregateasca pentru 0 profesie, sa reglementeze cum ~i in ce conditii ya putea sa se casatoreasca, sa calatoreasca, sa-~;j aleaga 0 cariera." . In 1790 se instituie chiar, in ceea ce prive~te salvarea victimelor tiraniei familiale, un tribunal de familie; el va fi totu~i suprimat in 1796, dar statui i~i va pastra dreptul de a Jimita autoritatea paterna 'in materie de dezmo~teniri, de exemplu. Aceste tribunale renasc astazi 'in cele mai bogate societati, decizand scoaterea copiilor de sub tutela parintilor in cazul 'in care cei dintai acuza tratamente nedrepte. Aberatii1e la care se ajunge in cazurile copiilor care hotarasc sa divorteze de parinti sunt enorme. Denuntand familia ca un mediu cu potential ostil individului, ca spatiu de manifestare a unui nou tip de violenta - domestica - ce poate lua forme fizice, psihice, sexuale sau materiale, legea adoptata de Parlamentul Romaniei la sfar~itullunii august transfera catre Politie sau Serviciul Medico-Legal responsabilitatea desfacerii legaturilor familiale, conjugale sau parentale. Tendinta legii de a demonetiza, ba chiar de a demoniza familia ~i de a elimina modurile traditionale de educatie ('intre care se include, conform celor mai vechi ~i mai autentice prevederi de drept cutumiar ~i hataia parinteasca) este puternic sustinuta de speciali~tii 'in stres, abuzuri ~i frustrari, care fac din pedeapsa corporala pacatul capital al unei omeniri retardate. Bataia, spun ace~ti speciali~ti ai psihicului, elibereaza frustrarea parintilor, tara a corija, neaparat, 'in mod eficient, comportamentele gre~ite ale copiilor. De asemenea, eanu ofera copilului uncomportament 206

alternativ la cel pe care dore~te sa 'il corijeze. Dupa ce sunt hatuti, copiii se simt nemultumiti, umiliti ~i neajutorati; ei sunt, cu alte cuvinte, reprimati 'in exprimarea libera a personalitatii lor. "In cazul 'in care bataia este metoda principala de disciplinare, pot aparea efecte daunatoare ~i de durata, cum ar fi cre~terea ~anselor unui comportament gre~it, agresiv, violent sau chiar criminal, probleme cu 'invatatul, deprimare". Problema bunei naturi umane, pe care 'incercarea impunerii unui model cultural anume, prestabilit, 0 deformeaza, este veche. Persistenta'in acest mod de 'intelegere conflictuala a relatiei 'intre societate ~i indiyizi a dus la aparitia ~i exagerarea rnra limita a individualismului. In aproape toate societatile traditionale, incepand de la cele antice ~i pana la civilizatiile tarane~ti ale zilelor noastre, hataia are un sens social, cultural chiar, pe care microscopul psihologiei, focalizat asupra pulsiunilor ~i instinctelor animalului uman 'il pierde din vedere. Integrarea omului 'in mediul cultural nu este una confortabiIa, 'in care individul poate gasi placerea oferita de defularile recomandate 'in literatura umanista a zilelor noastre. Dimpotriva, literatura antropologica este graitoare 'in sensul demonstrarii suferintei ~i, totodata, a violentei care insotea despartirea individului de natura (reprezentaHi, 'in multe societati, de sfera domestica feminina, materna) ~i integrarea lui 'in cultura, in societate ('intruchipata prin comunitatea masculina, paterna). Din acest punct de vedere, violenta sociala se exercita asupra copiilor ~i tinerilor de la cele mai fragede varste. Chiar botezul este in aceasta perspectiva - un act violent exercitat asupra copiilor, nu de parintii sai directi, ci de cei simbolici. In culturile semitice, corespondentul sau este circumcizia, forma de mutilare care ar trezi indignarea aparatorilor integritatii naturale a copilului, ~i care are loc la varste diferite, 'in functie de contextul cultural, de la 7-8 zile de la na~tere pana la 12-13 ani. Ambele ritualuri au aceea~i functie de socializare fundamentala, mitica, prin care diversitatea naturala a tipurilor umane este redusa a unitatea culturala a societatii prin care acestea se legitimeaza cultural. Un alt exemplu de exercitare a violentei sociale asupra copiilor este cunoscuta "bataie la hotare", care se administra,'in satele romane~ti, celor mai tinen membri ai comunitati 'in vederea memorarii locului 'in care un hotar despartea 0 proprietate de alta, mo~ia de pamfmtul nelucrat,cu alte cuvinte, spatiul locuit, civilizat de spatiul strain. Ei deveneau, 'in urma acestei haUiii, martori, care purtau 'in trupul1or· adevarul ~i istoria comunitatii de care tineau. In ceea 207 ce

prive~te bataia rituala, ea se exercita in cele mai multe din ocaziile care impuneau ceremonii de purificare. Nu numai oamenii erau batuti, in aceste momente sarbatore~ti, mai mult sau mai putin simbolic (ce altceva este sorcovitul de Anul Nou?), ci chiar obiectele din gospodarie, vitele sau chiar pamantul. Astazi, cand singura explicatie pe care omul 0 mai poate da violentei este rabufnirea unoI' instincte sau impulsuri refulate, cand societatea a dezvoltat un sistem de control al indivizilor, care i~i revendica monopolul violentei, singura forma in care se perpetueaza socializarea prin suferinta este familia. Copilul pedepsit corporal de catre parinti este eel care ia contact direct, sensibil, cu limitele impuse de morala sociala a comunitatii culturale careia apartine. Consecinta sociologica a sustragerii lui de la acest tip de suferinta po ate afecta procesul de asimilare a propriei identitati culturale ~i izolarea intr-un camp de angoasa generat de nefamiliarizarea cu suferinta, chiar in sens fizic. Jose Ortega y Gasset i~i intitula 0 prelegere "Celalalt-ul ca pericol ~i eul ca surpriza", distingand intre doua lumi ce se ameninta reciproc, lumea interioara a fiecaruia dintre noi ~i lumea extern a, a celorlalti, a non-eului, "marea straneitate", domeniu "absolut strain ~i inospitalier". Este 0 conceptie indeob~te acceptata cea care distinge intre "Iumea mea", alcatuita din lucruri care exista pentru avantajul ~i in folosul meu, ~i lumea exterioara, straina, formal ~i constitutiv periculoasa. Conduita noastra devine determinata de anticiparea reactiilor celuilalt, ~i anume a celor mai amenintatoare dintre ele. Ca atitudine general a, ne este caracteristica prudenta (sentiment anterior fricii), iar orice efort de adaptare la celalalt presupune lupta, confruntare, ostilitate generalizata, incurajata de paradigma individualista care domina lumea noastra. Ceea ce inainte era simbioza se transforma in competitie, iar acesta este efectul pervers al adapostirii artificiale a omului de efectele violentei. Departe de a deveni refrenul ironic al unoI' parinti scelerati (ne amintim de campania sprijinita de Consiliul National al Audiovizualului prin care se lansase videoc1ipul-rec1ama in care parintii erau identificati cu figurile cele mai abjecte ale pu~cariilor ~i in care un cantec de leagan era transformat in obsesie criminal a), proverbul "bataii rupte din rai" este adevarul care a fundamentat societati mult mai stabile ~i mai sigure decat cea moderna. 208

23. Functia identitara a familiei sau reproducerea sociala a persoanei

Functiile familiei, pe langa cele care presupun na~terea, educarea ~i inzestrarea materiala a copiilor, adica reproducerea principalelor cadre ale societatii, are ~i 0 finalitate care prive~te definirea, coagularea acesteia. Identitatea sociala este data de precizarea unoI' forme de identificare individuala care integreaza persoana umana unor modele comunitare ~i comunionale. Prima forma de fixare a identitatii individuale este oferirea unui patronim, mo~tenit, in majoritatea societatilor europene, pe linie paterna. Daca asigurarea de catre familie a unui cadru afectiv securizant da posibilitatea constituirii unei personalitati armonioase a individului, iar deprinderea valorilor ~i normelor de baza prin educatia familiala detennina conformitatea indivizilor fata de un model cultural dominant, evolutia identitatii sociale a membrilor familiei depinde de construirea unui model familial solid, a unui repel' identitar puternic. De asemenea, statutul social al familiei ~i identitatea familiala constituie rampa de pe care se lanseaza identitatea de status a individului. Locul ocupat de orice persoana in societate care genereaza, conform definitiei pe care Ralph Linton a dat-o statusului, 0 serie de drepturi ~i datorii - era, in societatile traditionale, determinat de originea,sa, de apartenenta sa nevoluntara la 0 forma de comunitate familialii. In vremurile mai noi, acest loc este rezultatul eforturilor personale, traduse in competente educative sau profesionale, statut material ~i alte trasaturi "achizitionate" (in exprimarea lui Talcott Parsons). Sociologii au c1asificat statusurile pe care 0 persoana Ie poate detine}n trei categorii: status biologic, status familial ~i status extrafamilial. Intre acestea, categoria familiala, deasupra definitiei biologice a identiti'itii ~i mai statornica dedit pozitia socio-economica sau profesionala pe care 0 persoana 0 poate ocupa la un moment dat, se exprima prin identitatea fiecarui membru al unei familii cu tipul familial dominant, in jurul caruia se structureaza ordinea morala, finalitatea ~i manifestarile proprii oricarei familii ~i care 0 diferentiaza de alte familii. 209

;

I,

Jose Ortega y Gasset identifica trei momente care, reluate ciclic in decursul istoriei omene~ti, sustin diferenta fundamentaHi intre om ~i animal: in primul moment, in care omul se "treze~te", singur, ratacit, pierdut printre lucruri care ii sunt exterioare, are loc perturbarea; in al doilea moment, omut se extrage ~i se retrage, cu un efort magnific, dinspre exterioritatea lucrurilor spre intimitatea fiintei, deci a ratiunii sale, pentru a Ie putea intelege, deci recrea ~i domina rational ~i moral pe acestea: este momentul interioriulrii, acea vita contemplativa a latinilor, sau theoretikos Mos, theoda a grecilor; in final, omul se sustrage interioritatii sale pentru a se rea~eza intre lucruri ~i pentru a Ie manevra, conform unor planuri prestabilite: acesta este momentul ac/iunii, a viefii practice, praxis. Acest traseu care penduleaza intre interior ~i exterior aduce cu sine cel mai mare pericol pentru ceea ce inseamna rasa, deci identitate umana, anume dezumanizarea. A~a cum spune Ortega y Gasset, "individualitatea noastra personal a este un personaj care nu se realizeaza niciodatii pe de-a-ntregul, 0 utopie incitanta, 0 legenda secreta pe care fiecare 0 pastreaza in cel mai secret ungher al cugetului sau". Se intelege, a~adar, de ce etica eroica a anticilor era rezumatii de numeroasele indemnuri la interioritate: imperativullui Pindar, sa devii eel ce e.'jti;filosofia lui Heraclit, m-am cautat pe mine lnsumi; indemnul profetic al Phytiei, cunoa~'te-te pe tine insufi; filosofia interioritatii a lui Socrate; opera Catre sine a lui Marcus Aurelius - ~i de ce indemnurile lor au fost preluate de filosofia modern a, de la Descartes la Husserl ~i Heidegger. A pastra umanitatea, a nu te risipi in exterioritate purii este tot una cu a descoperi ~i proteja identitatea. Prin identitatea personal a, relatia dual a ~i conflictuala dintre Ell ~i Celalalt este rezolvatii in lInitatea lui NO!, unitatea nostratica, imposibila in afara lImanitatii. "Noi" define~te identitatea de fiinta, comuniunea substantialii sau, in termenii in care am definit grllpul familial, orice forma de inrlldire. Familia furnizeaza, a~adar, pe de 0 parte, sentimentul altruismlllui prin identificarea cu cei de un fel, cu semenii, ~i, pe de alta parte, legitimarea alteritatii in fata celorlalti, in exterior. Aceasta se traduce prin identitatea familiala, a carei reprezentare este psihologica, socialii, filosofica ~i religioasa deodata.

Patronimul - numele intemeietor Unul dintre ce1e mai semnificative simboluri care definesc tipul familial ~i, in continuitate (nu spre diferentiere) cuacesta, tipul personal al fiecarlli membru este numele. Originar, numele a fost unul din 210

insemnele distinctive ale celor mai importante organizari familiale ale Antichitatii, marile grupuri de rudenie denumite gentes (la romani) sau genos (in Grecia Antica). Numele consacra 0 rudenie ce 0 depa~ea pe cea naturala, caci el se putea acorda nu numai fiilor legitimi sau adoptivi, dar ~i sclavilor ~i libertilor unui neam. Era refuzat, insa, bastarzilor, celor care trebuiau sa tina de 0 alta gintii, de un alt tata, de un alt nume. Din dUe se pare, institutia gintei (gentes), definita, in principal, prin identitatea de nume a membrilor, a fost universal a pentru toate popoarele vechi. Fiecare asemenea organizare de rudenie avea un cult special, religia fiind una din principalele garantii ale unitatii sale. In Grecia, membrii unei aceleia~i genos se cuno~teau dupa faptul ca savar~eau sacrificiile in comun. Plutarh mentioneaza locul sacrificiilor celor din ginta Lycomezilor, iar Eschine pomene~te despre altarul gintii Butazilor. La Roma, de asemenea, fiecare ginta i~i avea locurile, datele ~i riturile de oficiere religioase stabilite de religia sa particulara. Pentru rigoarea cu care erau reglementate sarbatorile comunitare ale gin/ilor, istoricii mentioneaza situa/ii limita, precum cea in care Capitoliul este asediat de catre gali; totu§i, un Fabius iese de aici, strabate liniile du§mane, imbracat in haine religioase §i purtdnd ofran de: el trebuie sa of ere jertfe gin/ii sale, in altarul aflat pe Quirinal. in timpul celui de-al doilea razboi punic, un aft Fabius, supranumit scutul Romei, fl infrunta pe temutul Hannibal; el i!ji abandoneaza armata cdnd aceasta are mai multa nevoie de el, pentru ca este ziua sarbatoreasca a gin/ii sale §i trebuie sa alerge la Roma §i sa aduca C!Iiran d e stra~b'l un! or. 142 Dupa cum fiecare gentes i~i avea zeii, cultul ~i sarbiitorile sale proprii, i~i avea$i mormantul sau. Fiecare ginta i~i ingroapa mortii in locul sau sacru; arice intruziune a unui strain ar pangari memoria stramo~ilor, ar fi 0 impietate. Membrii unui asemenea grup erau, a~adar, legati intre ei ca nimeni altii. Ei se ajllta reciproc ~i, chiar dacii intre e; pot aparea conflicte, in fata instantelor exterioare se sustin neconditionat. Daca un membru al gintii este acuzat intr-o instanta publica, toti ceilalti membri se prezinta pentru a-I sprijini. Fustel de Coulanges \42 Fuste1 de Cou1anges, Cetatea antidi, Editura Meridiane, Bucure~tj, 1984, p. 147-149. 211

I

1,111

I

prezinta eazul unui Claudius, personaj important, du~manul personal allui Appius Claudiu, deeemvirul; totu~i, dind acesta a fost chemat in judeeata ~i amenintat eu moartea, Claudius s-a prezentat sa-l apere ~i sa implore poporul in favoarea lui, ariitand ca faee aeest lueru "nu din dragoste, ci din datorie". Ginta este eondusa de ~efi, eare 0 reprezinta, 0 condue in lupte, eonvoaea adunari la care sunt date adevarate deerete. Membrii ei sunt apti sa mo~teneasca unii de la altii, iar Legea Celor Douasprezeee Table spune ca, in lipsa fiilor sau a rudelor paterne, mo~tenitorul firese este gentilis-ul; aeesta, de~i poate sa nu aiba 0 legatura de sange eu defunctul, este mai apropiat decat eognatul, adicii deeat 0 ruda pe linie feminina. Soliditatea aeestei organizari nu a fost explicata unitar de eereetatori: unii au afirmat ea gentes nu este dedit 0 similitudine de nume; altii spun ,ea este grupul eare reune~te 0 familie-patroana eu familiile-c1iente. In orice eaz, este evident faptul di solidaritatea speciala a gintilor are sustinere eultuala. 0 eereetare atenta va evidentia faptul ea religia fiecarei ginti este eonstituita in jurul unui strabun divinizat. La Atena, Eumolpizii il venereaza pe Eupolmos, intemeietorul neamului lor; Phytalizii il adora pe Phytalos, Butazii pe Butes, Buselizii pe Buselos, Lakiazii pe Lakios. La Roma, cei din neamul Claudius descind dintr-un Clausus; ginta Caeeilius il venereaza pe Caeculus, Calpurnius pe Calpus, neamul Cloelius pe Cloelus, iar ginta lulius onoreaza un Iulius. La baza aeestor organizari sta legatura de filiatie, tradusa prin eomunitatea de nume. Este adevarat ea, in timp, 0 ginta va ajunge sa includa mai multe familii eu nume diferite: cu toate au avut totu~i, initial, aeela~i nume sau aeeea~i poreela. Astfel, de exemplu, eei din neamul Claudius ram an uniti intr-o singura familie, fomie numeroasa, timp de ~apte generatii, ,purtand toti poreela de Sabin us sau Regillensis, semn al originii lor. In timpul primului razboi punie, ei se vor separa in trei ramuri ce adopta trei porecle ee devin ereditare: Claudius Pulcher vor rezista doua seeole; Claudius Centho se vor stinge curand; Claudius Nero se vor perpetua pana in timpul Imperiului. Obieeiul de a fi numit dupa numele tatalui (sau identitatea patronimica) dateaza din aceasta epoea. Originar, patronimul era numele comun tuturor membrilor unei genos, numele stramo~ului mitie, intemeietor al neamului. La romani, exista obiceiul ca fiecare patrician sa poarte trei nume: daca cineva se numea, de pilda, Publius Cornelius Scipio, i se putea construi deja un portret social: Publius era un pronomen, un nume pus inainte; adevaratul nume era Cornelius, eel al 212

gintii din carerncea parte, numele saeru, eare trebuia sa dureze tot atata timp cat ~i familia ~i zeii sai; in fine, ultimul era un cog-nomen, de eele mai multe ori 0 porecla ee viza trasaturile personale ale individului respectiv, individualitatea sa. In Grecia, eei eare apartineau unei familii vechi aveau, de asemenea, trei nume: unul era propriu, altul era numele tatalui, iar eel de-al treilea era numele gintii. Primele doua alternau, astfel ca nepotul se numea la fel eu bunieul, obieei pastrat pana astazi. Se spunea, astfel, Miltiade, fiullui Cimon, Lakiade, iar, in generatia urmatoare, Cimon, fiullui Miltiade, Lakiade. ilustrare a importantei patronimului in soeietatile antice este ~i eazul civilizatiei chineze. Organizarea domesticii in aeeasta eivilizatie se eoaguleaza in jurul aeelora~i elemente pe care Ie-am identifieat ~i pentru. societatiJe antice europene: pe de 0 parte este yorba despre comunitatea de cult (tong zong), ee stabile~te ierarhia comunitatii domestice, ~i, pe de alta parte, exista comunitatea de nume (tong xing). Aeeasta din urma eonsacra adevarata inrudire, organizaHi ca 0 eomunitate indiviza. Comunitatea de nume impliea, de asemenea, un numar de obligatii earacteristiee: intre membrii sai nu se pot incheia ciisatorii, dar nu pot exista nici razbunari. Dimpotriva, toti membrii sunt datori sa-l seeondeze pe dizbunatorul principal al unei rude ucise. Numele de familie sunt un obstacol in calea casatoriei, ehiar ~i atunci cand nu exista nici 0 dovada a unei aseendente eomune. Comunitatea de nume poate include, ea ~i ginta greeo-latina, ~i membrii care nu fae parte din aceea~i rudenie naturala. Numele poate crea 0 inrudire, indiferent de legaturile de sange sau de alianta existente. Marcel Granet precizeaza: "Cand un nume de familie chinez este dat unei grupari barbare, toti barbarii din grup devin rudele gruparilor familiale ehineze eare poarta acel nume. Numele 11 poseda pe individ mai mult decat il poseda individul. El este inalienabil.,,143

o

Numele de botez in Evul Medin A~adar, la antici, civilizatii vechi, statorniee, primul ~i cel mai important nume a fost eel al neamului, al intemeietorului, patronimul. Individul nu era decat un membru inseparabil al gintii, al grupului de rudenie, iar identitatea sa era definita in primul rand de acesta. Numele _ ~i, odata eu ele, concepti a asupra identitatii - au cunoscut 0 evolutie Marcel Granet, 2000, p. 306. 143

Civilizalia chineza, Editura Nemira, Bucure~ti, 213

cu totul diferita odata cu epoca medievala. In Evul Mediu, pana 111 secolul al XII-lea, adevaratul nume era numele de botez sau numele individual. Numele patronimice au aparut destul de tarziu, dupa aceasta data, ca nume legate de posesiuni (de feuda sau domeniu) sau ca porecle. Pentru noua religie, cre~tinismul, ~i pentru noile culturi vest-europene, aflate sub influenta civilizatiei semibarbare a triburilor germanice, individul avea 0 viata proprie, libertate personala ~i putea fi considerat separat de neam. El era reintegrat unui plan familial superior, precum cel al marii familii - Biserica - sau al organizarilor politico-militare nobilimea, confreriile cavalere~ti, vasalitatea etc. In cre~tinism, numele de botez devine cel mai important semn identitar. Sacramentul botezului are drept consecinta individualizarea religiei, recunoa~terea independentei personale, a vointei~i responsabilitatii proprii. Botezul apare ca un rit de separare de lumea dinainte, "profana" sau impura, contagiata de pacatul originar, de zamislirea intru trup, ~i de integrare in noua lume, purificata, prin zamislirea intru duh. Numirea copilului echivaleaza cu "lumirea" lui, cu introducerea in lumea cre~tina, a Bisericii, cu ajutorul parintilor spirituali, na~ii sau preotii. Numele de botez este cel care il identifica in aceasta lume, nu in aceea a familiei dupa trup. In acela~i timp, insa, copilul, conform imperative lor educatiei In spiritul luptator, militar al epocii, era integrat unui alt tip de rudenie mitica, pagana - asemenea rudeniilor totemice ale triburilor primitive - cu reprezentari ale naturii. Dupa a doua jumatate a secolului al V-lea, aristocratii galo-romani ~i francii incep a renunta la sistemul antic de numire cu trei nume, luandu-~i un singur nume. Pentru a atrage asupra copiilor Insu~irile vreunei salbaticiuni invidiate pentru ferocitatea. forta sau curajul ei, Ii se diideau nume compusedin doua radacini, care 11 identificau pe viitorul adult cu animalul: Bern-hard insemna "urs puternic" (devine, In franceza, Bernard); Bert-chramn era "corbul stralucitor" (Bertrand, astazi); Wolf-gang II denumea pe "cel ce umbla precum lupul". Si nobilimea razboinica germ:j-nica ajunge sa poate nume de fiare: astfel, ducele Lupus avea un frate Magnulfus (magn[ls wolf, lupul cel mare) ~i doi fii, loan ~i Romulfus. In perioada firamitarii neamurilor mari (intre secoleleal XlII-lea ~i al XV-lea) au reaparut numele de familie, in forma inca rudimentara. Neamurile cu genealogie bine-cunoscuta s-au lipsit multa vreme de acest supranume de identificare. Incepand cu secolul al XVII-lea s-a instaurat obiceiul de a adauga numelui unic 0 porecla sau un al doilea 214

prenume. eu timpul acesta a devenit ereditar (patronimic), din ratiuni civice, sustin istoricii. Conform lui Marc Bloch, numele de familie avea sa fie, in Europa, "creatia nu a spiritului de neam, ci a institutiei funciar potrivnice acestui spirit: statuI suveran." Noi am identifica 0 alta posibila cauza pentru aceasta rea~ezare a importantei numelui ereditar, patronHnic, anume stabilirea ereditatii pamanturilor: numele de neam capata importantaodata cu definirea domeniului familial ~i slabe~te in importanta, in favoarea poreclelor individuale, odata cu disparitia acestui suport teritorial al familiei ~i cu afirmarea statusurilor "achizitionate" prin merite proprii, individuale. Cum societatea medievala timpurie era una razboinica, deci meritocratica, identitatea era construita individual. Intr-o societate sedentara, aristocratica, cum erau societatile antice des pre care am vorbit, identitatea era legata de prestigiul neamului ~i al numelui de neam. Numele se schimba, deci, in raport cU,momentul existentei, cu experientele sau cu varsta individului. In societatile arhaice s-a trecut de la denumirile vagi ale indivizilor la 0 denumire personala secreta, cu trimitere spre riturile totem ice, apoi la 0 denumire de clan sau de familie. Riturile de acordare a numelui sunt asimilate riturilor de integrare, sinonime, in cre.},tinism, botezului. La romani, exista 0 distinc{ie clara intre numele dat copilului inainte de botez Iji cel primit la botez. Primul era un nume care deJinea copilul in raport cu spatiul !ii timpul carom Ie apartinea, eu alte categorii generice (se indica daca este baiat sau fata, primul, al doilea sau al .}'aptelea copil al familiei); el ramanea adesea secret, uneori neeunoscut nici chiar de catre mama. Copilului i se putea spune, dupa ziua in care se naljtea, Lunila, Marin, Mercurel, Joian, Verila, Sambotin, Duman sau Marto1ea. I se putea conferi statutu! de strain Turc, Turculetsau putea fi chemat generic - Coca, Bebe - pentru a pacali atentia duhurilor care incercau sa iIfure sau sa-l sminteasca. Apoi, insa, odata cu botezul, ei era numit conform canoanelor de catre naljii sai, cu care avea sa pastreze relatii privilegiate de-a lungul intregii vieti. Daca se na§tea sub 0 zodie mai nefasta (in familii in care morti1e infantile filSeSera numeroase), copilul putea primi numele unei salbaticiuni care sa ii imprumute forfa ei in lupta impotriva sor{ii rele: Lup, Lupa§cu, Ursea, Ursache, Martin etc.

215

11111

Individualizarea numelui Actual, numele de familie, ca ~i cel individual, nu mai reprezinta decato proportie variabila din identitatea sociala a indivizilor. Neamul nu mai furnizeaza individului nici un statut cristalizat, capabil de a-i asigura identificarea familiala sau sociala. In familia moderna, rolurile ~i statute Ie traditionale ce tin de sex, varsta, rang, religie, se descompun sau se inverseaza potrivit imprejurarilor. Prioritate are statutul economic ~i profesional. Recomandarea sociala se face, a~adar, tin and cont mai ales de aceste criterii, in subsidiar considedlndu-se ~i "formalitatea" recomandarii numelui. Cu toate acestea, numele i~i pastreaza capacitatea unica de definire integral a, unitara, omogena a persoanei. In functie de aceastii definire, se construie~te personalitatea altruista, nostrati~a sau, dimpotriva, cea izolata, alienata. In masura in care numele, ca sernn identitar central, mai poate pastra ceva din sentimentul gregaI' al neamului, el furnizeaza securitate ~i afirma sentimentul nostratic. Daca, dimpotriva, devine 0 marca identitara de context, supusa modelor, ce poate fi schimbata la initiativa individului, el poate genera insecuritate ~i "criza identitara".

BIBLIOGRAFIE

Aries, Philippe, Duby Georges, Istoria vielii private, Editura Meridiane, Bl:1eure~ti, 1994-1997. Babu, Violeta, De bono coniugali, Editura Meridiane, Bueure~ti, 2003. Badeseu, Hie, lstoria sociologiei, Editura Emineseu, Bueure~ti, 1996. Benveniste, Emile, Vocabularul institutiilor indo-europene, Editura Paideia, Bueure~ti, 1999. Bloch, Marc, Societateafeudala, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996. Bock, Gisela, Femeia in istoria Europei, Editura Polirom, la~i, 2002. Braudel, Fernand, Structurile cotidianului, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1984. Constantinescu, Nicolae, Relaliile de rudenie in societalile tradilionale, Editura Academiei, Bucure~ti, 1997. Coulanges, Fustel de, Cetatea antica, vol. I, II, Editura Meridiane, Bueure~ti, 1984. Delcomt, Marie, Sterilitali misterioase ~'ina'lteri male/ice in antichitatea clasidi, Editura Symposion, Bueure~ti, 200 I. Elias, Norbert, Procesul civilizarii, Editura Polirom, la~i, 2002. Etzioni, Amitai, Societatea monocroma, Editura Polirom, la~i, 2002. Evola, Julius, Metqtizica sexului, Editura HlImanitas, Bucure~ti, 2002. Frazer, James George, Creanga de aur, Editllra Minerva, Buellre~ti, 1980. Frobenius, Leo, Paideuma, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1985. Ghitulescu, Constanta, in salvari .5i ell i'llie, Editura Humanitas, Bucurqti, 2004. Goody, Jack, Familia europeana, Editura Polirom, la~i, 2003. Granet, Marcel, CiviLizalia chineza. Viala publica !ji viala particulara, Editura Nemira, Bucllre~ti, 2000. Larchet, Jean-Claude, Etica procrea(iei in conceplia Sfinlilor Parinli, Editura l:O(j)lCX, BlIcure~ti, 2003. Le Play, Frederic, Textes choisis par Louis Baudin, 2004. Lemny, ~tefan, Sensibilitate ~'i istorie in secoLuL XVIII romanesc, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1990.

216

217

Levi-Strauss, Claude, Antropologie structuralii, Editura Politidi, Bucure~ti, 1978. Mihailescu, loan, Familia in societiitile europene, Editura Universitatii Bucure~ti, Bucure~ti, 1999. Ortega y Gasset, Jose, Omul $i 111ullimea,Editura Humanitas, Bucure~ti, 200 I. Radcliffe-Brown, Alfred Reginald, Structurii .fjifunctie in societatea primitivii, Editura Polirom, Ia~i, 2000. Rousseau, Jean-Jacques, Emile ou De l'education, Librairie Aristide Quillet, Paris. Simmel, Georg, Sociologie. Etudes sur les/(Jr/nes de la socia/isation, Presses Universitaires de France, Paris, 1999. Stahl, Paul H., Triburi $i sate din sud-estul Europei, Editura Paideia, Bucure~ti, 2000. Stanciulescu, Elisabeta, Sociologia educatiei{amiliale, 2002.

Editura Polirom, la~i,

Van Gennep, Arnold, Rilurile de trecere, Editura Polirom, la~i, 1998. Van Gennep, Arnold, Totemismul. Starea actuala a problemei totem ice, Editura Polirom, la~i, 2000. Vigarello, Georges, Istoria violului, Editura Amarcord, Timi~oara, 1998. Voinea, Maria, Familia $i evolulia sa istorica, Editura Stiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti, 1978. Voinea, Maria, Sociologia /cll71i/iei, Editura Universitatii Bucure~ti, Bucure~ti, 1993. Weininger, Otto, Sex.fji caracler, Editura Anastasia, Bucure~ti, 2002. * * * Diclionar de sociologie, Catalin Zamfir, Lazar VIasceanu (coordonatori), Editura Babel, Bucure~ti, 1993. * * * Dictional' de elnologie .~·ianlropologie, Pierre Bonte, Michel Izard (coordonatori), Editura Polirom, la~i, 1999. * ", ", Dictiol1arlemalical£1.lIll1i Medill Occidenlal, Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt (coordonatori), Editura Polirom, la~L 2002.

218