Consiliere Educationala

Universitatea Titu Maiorescu Facultatea de Psihologie An III, Zi

Consiliere educationala si vocationala – abordare holistica in psihologie

Fugasin Florenta-Mihaela Grupa 6

1

Consilierea este o tehnologie psiho-educationala daca elaboreaza reguli de creare, transformare si control (M.Bunge, 1978) a unor procese specifice in scopuri pozitive si benefice (de exemplu regula orientarii -invatarii). Consilierea este arta deoarece actioneaza asupra unui domeniu sensibil (problematica educationala - in cazul consilierii educationale) aplica metode, tehnici, si procedee de modelare a personalitatii subiectului in mod diferentiat si creativ, adapteaza realitatea ideilor, trairilor, vointei si comportamentului subiectului (educational) la realitatea mediului (educational). Consilierea (educationala) nu actioneaza asupra realitatii obiective ca atare ci asupra imaginii psihologice a acestei realitati reflectata in mintea, personalitatea si in comportamentul subiectului (educational). Consilierea si orientarea vocationala are rolul de a-i ajuta pe elevi sau pe cei care se afla in cautarea unei directii profesionale sa faca primul pas in construirea unui plan de studii si cariera. In sens larg, consilierea reprezinta o actiune complexa prin care “se urmareste sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie sa fie adoptat intr-o situatie data sau, in general, in viata si activitatea cotidiana” (Tomşa, 1996). Consilierea este o relatie guvernata de principii, caracterizata de aplicarea uneia sau mai multor teorii psihologice si a unui set recognoscibil de deprinderi de comunicare la preocuparile intime ale subiectului (clientului), la problemele şi aspiratiile sale. Asociatia Britanica pentru Consiliere (1985), subliniaza ca oamenii se angajeaza intr-o situatie de consiliere atunci cand persoana ce ocupa, in mod obisnuit sau temporar rolul de consilier, ofera sau este dispus explicit sa ofere timp, atentie, respect unei alte persoane ce manifesta o nevoie de asistenta de specialitate. Sarcina consilierului este de a oferi clientului posibilitatea sa exploreze, sa descopere si sa clarifice modalitati de a trai, dispunand de mai multe resurse si indreptandu-se spre o cat mai buna existenta (Fetham si Dryden, 1993). J.Wallis (1978) considera consilierea (sfatuirea) un dialog in care o persoana ajuta pe alta care are dificultati semnificativ-importante. F.Inskipp si H.John (1984) arata ca sfatuirea (consilierea) este o cale de a relationa si de a raspunde unei alte persoane astfel incat sfatuitul este ajutat sa-si exploreze gandurile, emotiile si comportamentul pentru a castiga o intelegere de sine mai clara si apoi a invata sa gaseasca si sa utilizeze partile sale mai tari (resursele) incat sa se poata confrunta cu viata mai eficient luand decizii adecvate sau actionand corespunzator. Definitia Asociatiei Britanice de Sfatuire (1989) este – arata C.Oancea (2002) - cea mai completa: „sfatuirea este utilizarea cu abilitate si principialitate a relatiei pentru a favoriza cunoasterea de sine, autoacceptarea emotionala, maturizarea si dezvoltarea optimala a resurselor profesionale. Scopul sau este de a oferi ocazia de a lucra cat mai satisfacator si cu utilizarea cat mai completa a resurselor. Caracteristica esentiala a fiintei umane si categorie pedagogica distincta, educabilitatea s-a bucurat de atentia majoritatii cercetatorilor din domeniul stiintelor educatiei, fiind definita drept : - „capacitatea omului de a fi receptiv la influente educative si de a realiza, pe aceasta cale, - acumulari progresive concretizate in diferite structuri de personalitate” ; - „ansamblul posibilitatilor de a influenta cu mijloace educative formarea personalitatii fiecărui individ uman, in limitele psihogenetice ale speciei noastre si a particularitatilor innascute care confera fiecaruia individualitatea sa genetica’’ ; 2

-

„capacitatea insului uman de a fi educat, de a se lasa supus actiunii educationale, de a beneficia de ea, in forma dezvoltarii sale fizice, psihice, comportamentale. Indiferent de multitudinea modalitatilor de definire, educabilitatea reprezinta o insusire specifica fiintei umane. În acest sens Kant sustinea ca, singur omul este educabil, pentru ca poarta in el posibilitatea de a fi altul decat este. El este perfectibil si perfectibilitatea este conditia sine qua non a educatiei. Progresele inregistrate in domeniul cercetarilor biologice si psihologice pe la jumatatea secolului trecut au determinat majoritatea psihopedagogilor sa-si concentreze atentia asupra factorilor care contribuie la formarea si dezvoltarea fiintei umane, la devenirea ei din stadiul de fiinta biologica, in cel de fiinta sociala: ereditatea, mediul, educatia. Deosebirea dintre specialisti a constat in acceptarea sau accentuarea unui anumit factor sau al altuia. Educatia este factorul hotarator al dezvoltarii psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizeaza si organizeaza influentele mediului. Are o functie sociala, fiind intermediarul intre om si conditiile de mediu. Copilul dobandeste prin educatie norme, valori, modele care se manifesta apoi ca optiuni personale, in comportamentul sau. Problemele lumii contemporane au impus constituirea unor noi tipuri de educatie dintre care mentionam: -educatia permanenta sau educatia adultilor -educatia pentru democratie si drepturile omului -educatia pentru pace -educatia ecologica sau educatia relativa la mediu -educatia pentru sanatate -educatia interculturala. -educatia pentru timpul liber -educatia pentru comunicare si mass-media -educatia pentru schimbare si dezvoltare -educatia pentru o noua ordine economica internaţionala -educatia economica şi casnica moderna. Continuturile, finalitatile si obiectivele noilor educatii propun un demers prin care educatia incearca sa raspunda exigentelor lumii contemporane si sa produca o schimbare a actului educativ in favoarea educatiei bazata pe invatare inovatoare, societala si adaptabila. In activitatea de invatare individul este supus influentei unui sistem larg de stimuli materiali si sociali (spirituali) care intervin in procesul motivarii acestor activitati. Intre motivul si scopul invatarii elevilor se stabilesc relatii multiple si foarte complexe. Astfel, in general, scopul este subordonat motivului si, odata fixat, intareste motivatia care l-a determinat. De cele mai multe ori insa, in invatarea scolara scopurile sunt fixate din exterior, de catre profesori, parinti (mai ales la varstele mai mici) sub forma unor cerinte care devin sarcini pentru elevi. Problema care se pune este ca elevii sa-si asume aceste sarcini, sa si le constientizeze (proces realizat cu ajutorul functiilor cognitive), acceptandu-le ca si cand ar fi propriile lor scopuri. Aceasta inseamna ca ele trebuie sa corespunda unei motivatii ce tine de natura interna a personalitatii. Daca scopurile fixate de altii din exterior, sarcinile nu indeplinesc 3

aceasta cerinta, activitatea pe care o pretind si rezultatul sau vor ramane mai mult sau mai putin straine elevului; ele nu-i vor da o experienta de reusita sau de esec. Prin conceptul de motivatia invatarii scolare desemnam ansamblul factorilor interni ai personalitatii elevului care-i determina, orienteaza, organizeaza si sustin eforturile in invatare. In categoria motivelor sociale intra cele care au scopuri un caracter social. In categoria motivelor cognitive intra dorinta elevilor de a cunoaste (in sens general – curiozitatea) declarata ca factor dinamic de baza al activitatilor de invatare. Motivele profesionale sunt aspiratiile elevilor spre un ideal profesional (model de rol) mai mult sau mai putin clarificat, asa dupa cum reiese din insasi modul in care ei se exprima: „invat ca sa devin ceva in viata”. In alegerea unui loc de munca, a unei specializari trebuie sa tinem cont de lucrurile care ne atrag si de care ne simtim capabili. Chiar daca oricine se poate acomoda la aproape orice conditii de munca, aceasta acomodare cere eforturi suplimentare. O persoana sociabila se va acomoda cu a munci singura intr-un birou, dar nu isi va putea folosi abilitatile de comunicare in asa fel incat sa se simta multumita de sine; o persoana creativa poate face cu succes si o munca repetitiva, dar se va simti subapreciata. Consilierea si orientarea vocationala este metoda stiintifica de a descoperi drumul de la afinitati la munca facuta cu placere si, prin entuziasm, la succes. Ponderea influentei parintilor asupra copiilor in alegerea unei cariere este, de multe ori, decisiva. Parintii transfera adesea copiilor nemultumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la munca (grea, banoasa, sigura, de prestigiu, etc) sau propriile aspiratii nerealizate, faptul avand efecte nefavorabile in alegerea si realizarea carierei acestora. Exista o stransa legatura intre disciplinele scolare si profesia pe care un tanar o urmeaza. Spre exemplu, daca un elev are rezultate bune la: - limba romana/limbi straine, acesta ar putea deveni: profesor de limba romana sau de limbi straine, cercetator in lingvistica, bibliotecar, lucrator in publicitate, invatator, educator, ghid, translator, actor, diplomat, jurnalist, critic de arta, corector, editor etc. - matematica: profesor de matematica, economist-contabil, informatician-programator, inginer in diferite domenii, functionar bancar, tehnician in constructii, agent comercial, arhitect, pilot, statician, astronom. - fizica, chimie, biologie: profesor sau cercetator in unul din aceste domenii, fizician, chimist, biolog, biochimist, biofizician, tehnician agricol, inginer, farmacist, medic, stomatolog, agronom, geolog, horticultor, cosmetician. - istorie: profesor sau cercetator in acest domeniu, ghid turistic, muzeograf, arheolog, diplomat, scriitor. - informatica: profesor, contabil, informatician-programator, astronom, statician, cartograf, economist, inginer, lucrator in domeniul finaciar-bancar, specialist in telecomunicatii, arhitect, controlor de trafic aerian. - educatie fizica: profesor de sport, antrenor, fizioterapeut, ofiter în armata, politist, pompier, comentator sportiv, atlet, fotbalist etc. Acesta modalitate de punere in relatie a materiilor scolare cu ulterioarele dezvoltari profesionale este posibila in masura in care tanarul alege sa continue pe domeniul ales. Desigur, rezultatele bune la aceste domenii nu pot impiedica un elev sa aleaga un alt domeniu profesional. Performantele scolare bune la anumite materii duc, cu o posibilitate mai mare, catre anumite 4

profesii si faciliteaza realizarile in cariera sau, altfel spus, exercitarea unor profesii presupune anumite aptitudini. Orientarea profesionala este acea activitate in cadrul careia o persoana este ajutata sa se dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre rolul sau in societate ; testarea conceptiilor acesteia si transformarea lor in conformitate cu realitatea inconjuratoare, astfel incat acea persoana sa obtina satisfactii si sa desfasoare o munca benefica societatii. Sistemul de consiliere si orientare in cariera cu ajutorul metodelor psihologiei a inceput sa fie dezvoltat inca din anii 1935-1940. In SUA si statele vest-europene sistemul de consiliere si orientare vocationala a fost dezvoltat si consolidat timp de cateva zeci de ani, instrumentele (chestionare, metode de evaluare, tipuri de teste) au fost perfectionate cu investitii insemnate in cercetare. In Romania deschiderea necesara a aparut abia odata cu necesitatea de a aplica acquis-ul comunitar. Reteaua de cabinete de consiliere si orientare profesionala din Romania este inca in cautari si constructii - dezvoltarea instrumentelor si specializarea personalului se realizeaza in timp. Modelele de consiliere au evoluat de la o teorie simpla a compatibilizarii dintre persoana si profesie (Parsons, 1909), care se concentra in principal asupra orientarii individului spre o cariera in cadrul unei singure profesii, considerand doar similaritatea dintre caracteristicile personale si cele ale mediului muncii, la modele holiste, care urmaresc integrarea tuturor rolurilor individului in luarea unei decizii de cariera si orientarea individului spre o cariera profesionala realista, in care un rol important il detin tranzitiile (de la un loc de munca la altul, de la o pozitie la alta in cadrul aceleeasi organizatii, dar si in organizatii diferite, mutarea dintr-o localitate in alta pentru ocuparea unei pozitii profesionale superioare, etc.). Modelele holiste pun accent pe viziunea individului asupra vietii, stilul de viata preferat si dorinta de autorealizare a individului ca determinanti ai deciziilor sale educationale si profesionale. Continua schimbare a conceptiilor despre sine si viata, odata cu acumularea de experienta si cunostinte despre propria persoana, determina necesitatea de continuitate si flexibilitate in acordarea asistentei de orientare vocationala. In conditiile schimbarilor de pe piata muncii si a modificarilor intraindividuale, indivizii vor avea nevoie de asistenta in mai multe momente ale carierei. La inceputul secolului simpla concordanta dintre persoana si mediul muncii a reprezentat baza conceptuala pentru orientarea pe baze stiintifice a indivizilor spre o anumita cariera profesionala. Modelul teoretic ce a stat la baza activitatii agentiilor de consiliere vocationala (model elaborat de Parsons, 1909) consta in trei asumtii: - oamenii sunt diferiti - mediile muncii sunt diferite - exista posibilitatea ca prin studiul acestora sa gasim similaritati care determina „potrivirea” individ -; mediul muncii. Ca urmare a acestor asumtii, accentul se punea pe oferirea de date cat mai valide despre individ si mediul muncii, ceea ce a dus la dezvoltarea testelor psihometrice de aptitudini si interese.

5

Modelul „potrivirii” dintre persoana si mediul muncii a fost dezvoltat ulterior si de alti autori, cum ar fi Rodger (1952), in Anglia sau Holland (1959, 1973, 1985) in SUA. Modelul lui Holland este insa unul mult mai complex. Acesta incearca sa explice comportamentul vocational al indivizilor pornind de la aspecte legate de interesele profesionale, competentele si dispozitiile individului, ceea ce, in contextul unei consilieri vocationale holiste, ofera informatii pertinente pentru o persoana aflata in fata unei optiuni profesionale sau confruntata cu o schimbare in viata profesionala. Optiunea profesionala este privita prin urmare ca o expresie a personalitatii individului, care optand pentru o anumita profesie opteaza in fond pentru un mod de viata, un rol si un status social bine delimitate. Cu cat gradul de congruenta (suprapunere) intre individ si mediul ocupational este mai mare cu atat creste sansa de satisfactie profesionala, stabilitate si succes profesional. Modelele personaliste au fost criticate datorita caracterului lor static in abordarea problemelor legate de cariera si a insensibilitatii la impactul factorilor sociali si economici in determinarea comportamentului vocational (Kidd, 1996). Aceste modele nu investigheaza modul de evolutie al unei persoane intr-un mediu ocupational incongruent si nici rolul pe care il detine socializarea din cadrul organizatiei in determinarea satisfactiei profesionale si al cresterii congruentei. Modelele developmentale sau dinamice au la baza ideea ca dezvoltarea unei cariere presupune parcurgerea mai multor etape, pe parcursul desavarsirii identitatii vocationala. Un loc important in cadrul acestor modele revine procesului actualizarii imaginii de sine, conceptualizata ca o rezultanta a interactiunilor continue dintre factorii individuali si cei situationali. Super (1957) considera ca preferintele si competentele vocationale ale indivizilor se modifica in permanenta, la fel ca si situatiile in care traiesc si muncesc. Odata cu trecerea timpului si acumularea de noi experiente, indivizii isi dezvolta noi interese. Stadiile dezvoltarii vocationale impun cerinte diferite procesului de consiliere pentru cariera, avand in vedere etapele diferite de actualizare a imaginii de sine a individului.. Obiectivul final al consilierii consta in sustinerea indivizilor in luarea unei decizii profesionale constiente si informate. Dupa John Holland, alegerea profesiei reprezinta o expresie a personalitatii; inventarele de interes sunt inventare de personalitate; membrii aceluiasi domeniu de activitate au personalitati similare, precum si istorii similare ale dezvoltarii personalitatii ; indivizii unui grup vocational, avand personalitati similare, vor raspunde, in multe situatii si la multe probleme, in mod similar, punandu-si amprenta asupra mediului de munca, dandu-i acestuia anumite caracteristici ; satisfactia profesionala, stabilitatea si realizarea in profesie depind de congruenta dintre propria personalitate si mediul in care lucreaza. Oamenii cauta medii si vocatii care sa le permita sa-si exerciteze deprinderile si aptitudinile, sa-si exprime si valorile, sa rezolve probleme sau sa joace roluri agreabile si sa le ocoleasca pe cele dezagreabile. Consilierea profesionala poate fi descrisa ca ansamblul activitatilor care ii ajuta pe participanti (clienti) sa constientizeze calificarea si abilitatile de care dispun , astfel incat sa-si imbogateasca resursele si optiunile in relatia cu sistemul educational, cu piata muncii si viata in 6

general. Consilierea profesionala este un proces interactiv intre informare, monitorizare, activitati practice si interviuri personale informale. Beneficiarii activitatii de consiliere sunt : persoanele individuale (dezvoltare personala, incredere, siguranta); familia ( siguranta sociala si economica); mediul de afaceri ( personal calificat disponibil la momentul portivit) ; societatea la nivel local, national, global ( cresterea veniturilor, cunoasterea ca instrument democatic). Orientarea carierei consta in acele activitati si programe prin care indivizii sunt ajutati in asimilarea si integrarea cunostintelor, a experientei in corelatie cu : autointelegerea, care include cunoasterea propriei personalitati si raportarea acesteia la personalitatea altora ; intelegerea mecanismelor de functionare a societatii si a acelor factori care contribuie la schimbarea permanenta a acestora, incluzand aici si atitudinea fata de munca ; constientizarea rolului pe care il poate juca timpul liber in viata personala ; intelegerea necesitatii existentei unei multimi de factori cu rol activ in planificarea carierei ; intelegerea necesitatii informatiilor si abilitatilor in obtinerea succesului si a satisfactiei in activitatile de munca, dar si in activitatile desfasurate in timpul liber ; invatarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei. Reusita profesionala reprezinta o structura complexa in care, in afara de aptitudini, se includ interesele si motivatia. In anumite situatii, aptitudinile ce sunt deficitare, pot fi compensate prin dezvoltarea intr-un grad mai mare a anumitor insusiri sau printr-o inclinatie puternica pentru activitatea respectiva . Inclinatia deosebita, statornica pentru o activitate asociata unei foarte bine dezvoltari a aptitudinilor se transforma in vocatie. In orientarea vocationala accentul cade asupra corelatiei dintre potentialul aptitudinal sau de personalitate si structurile motivationale ale subiectului (interese, aspiratii etc), pe de o parte iar pe de alta parte asupra corelatiei dintre structurile motivationale ale subiectului si realitatea pietei fortei de munca (oferte si posibilitati). Teoria Anni Roe este o teorie a dezvoltarii ce se bazeaza pe cercetari centrate pe descrierea trasaturilor de personalitate ale artistilor iar ulterior pe studiul personalitatii unor cercetări stiintifice. Fiecare individ mosteneste o tendinta de a-si utiliza propria energie psihica intr-o modalitate specifica, aceasta modalitate combinata cu diferite experiente din copilarie modeleaza stilul general al evolutiei individului in satisfacerea nevoilor sale pe tot parcursul vietii,. Acest stil are multiple implicatii specifice in comportamentul vocational. „Zestrea” genetica a fiecarui individ subliniaza interesele si abilitatile acestuia si este in stransa legatura cu optiunea vocationala a acestuia. Factorii genetici si modul in care se ierarhizeaza nevoile influenteaza alegerea unei ocupatii si matricea intregii vieti. Motivatia in atingerea unui scop vocational e diferita de modul in care se ierarhizeaza nevoile individuale si de intensitatea nevoilor specifice fiecărui individ. Modalitatea in care dezvoltarea intregii vieti si intensitatea nevoilor de baza sunt influentate de experientele de viata din copilarie; parintii care pot fi (supraprotectori, hiperprotectori, indiferenti, permisivi). Experienta de viata din copilaria timpurie influenteaza aparitia si ierarhizarea nevoilor, motivatia este in general rezultatul intensitatii nevoilor fiecaruia in functie de gradul de deprivare individuala plus zestrea genetica. Orientarea sau non-orientarea spre contactul cu alte persoane este influentata de ierarhizarea nevoilor individuale.

7

Nivelul intensitatii vocationale este dat de diferentele genetice dintre indivizi dar si de influentele mediului in care acestia traiesc atitudinea parintilor perceputa de copil in perioada copilariei timpurii influenteaza alegerea vocatională a copilului. Modelul holistic bazat pe valori (Brown) accentueaza importanta valorilor in decizia privind cariera, valorile servind drept standarde prin care oamenii isi evalueaza propriile actiuni si actiunile celorlalti, valorile sunt influentate de factori genetici si mediu (familia, media, comunitatea, şcoala, cultura). Pe masura ce se formeaza valorile influenteaza aspectele functionale inclusiv procesarea informatiilor. Ca rezultat al influentelor genetice si de mediu unele valori sunt mai importante decat altele. Unele valori specifice devin mai importante decat altele. Consilierea carierei trebuie sa se concentreze asupra valorilor culturale ale clientilor, care sunt diferite atat in interiorul cat si in grupurile culturale. Stereotipurile de sex influenteaza într-un mod hotarâtor orientarea scolara si profesionala, deoarece acestea au efecte considerabile asupra imaginii de sine si asupra proiectelor de cariera si de viata în general. Din analiza datelor statistice reiese ca exista o discriminare pe piata muncii si în munca: - femeile ajung sa îndeplineasca activitati care au un prestigiu social mai mic si sunt platite mai slab comparativ cu cele profesate de barbati; - la o pregatire scolara sensibil egala, barbatii ocupa posturi de munca mai avantajoase; - la aceeasi pregatire si la aceleasi munci efectuate, femeile câstiga mai slab decât barbatii. În ultimii ani, mai ales în tarile occidentale, se produce o mai mare apropiere între situatia barbatului si a femeii în domeniul pietei fortei de munca si a muncii. Totodata asimetria cariera profesionala (la barbati) – cariera familiala (la femei) se încalca tot mai mult. Aceste schimbari pot fi identificate si în structura rolurilor si activitatea din viata domestica. Deoarece rolurile traditionale de sex, în general, nu mai sunt viabile, iar noile roluri se contureaza greu, optiunea profesionala si planificarea carierei, mai ales în cazul femeilor, devine dificila. Aceste probleme specifice pot deveni teme ale consilierii carierei . Orientarea / consilierea carierei trebuie sa tina cont de identificarea cu rolul de sex, trebuie sa recunoasca, sa constientizeze si sa puna sub semnul întrebarii prejudecatile legate de rolurile de sex traditionale si sa sprijine modelarea unor roluri flexibile. Anumite atribute fizice sunt esentiale pentru unele profesiuni. Statura mica impiedica un barbat sau o femeie sa intre in fortele politiei, o persoana scunda este ceruta pentru meseria de jocheu. Handicapurile fizice impun limitari in felul muncii pe care o poate alege persoana. Nivelul intelectual are un rol selectiv in orientarea vocationala: la carierele care necesita un nivel intelectual superior pot aspira in mod real doar tineri cu capacitati intelectuale ridicate. De obicei tinerii inteligenti ajung mai devreme la maturatie vocationala. Orientarea si consilierea privind cariera presupune un acord intre factorul subiectivpersonalitate si factorul obiectiv- societate. Acest principiu contureaza cadrul in care orientarea, planificarea are o baza reala. Din perspectiva profesiunii trebuie luate in vedere cerintele de ordin psihologic, medical si social ale profesiunii, conditiile si posibilitatile pe care le ofera. Din perspectiva individului relatia individ - profesiune implica mai ales aptitudinile, structura motivationala, trasaturile dominante ale personalitatii. Atitudinile sunt considerate ca fiind mai 8

importante decat aptitudinile, deoarece pe de-o parte aptitudinile au caracter polivalent iar pe de alta parte profesiunile evolueaza si se transforma. Planul de cariera poate fi definit ca o constructie progresiva elaborata pe parcursul scolaritatii si al vietii, constructie ce permite desfasurarea a nenumarate scenarii posibile (Nut, 2001). Un plan bun de cariera este acel plan care ramane deschis, modificabil în functie de oportunitatile aparute pe traseul dezvoltarii individului. Planul de cariera reflecta: - interesele, aptitudinile, valorile clientului - nivelul sau de aspiratie - obiectivele pe termen scurt (ciclul de instruire, oportunitatile de educatie si formare profesionala) - obiectivele pe termen lung (formarea profesionala de ansamblu). P. Plant (1996) evidentiaza patru tendinte sau „valuri” in evolutia orientarii profesionale / carierei: - I. val ( inceputul secolului XX.) – accentul se pune pe testarea psihometrica, consilierul are rolul unui expert care pune diagnosticul necesar pentru stabilirea ocupatiei ce i se potriveste subiectului testat. Scopul orientarii este cel al selectiei. - al II-lea val - apare ca reactie la metodele mecaniciste. In centrul orientarii se afla subiectul, accentul este pus pe client. Consilierul are rolul de a ajuta clientul in procesul de autoexplorare. Unul dintre scopurile importante ale activitatii de orientare il constituie desavarsirea carierei personale. - al III-lea val - se aplica principiile economiei de piata. Orientarea carierei se desfasoara in sensul facilitarii pietei si/sau ca o piata in sine. Astfel, datorita concurentei calitatea serviciilor creste. Unul dintre scopurile majore consta in a face sa functioneze sistemele educationale, cele de pregatire si piata muncii astfel incat sa sustina cresterea economica. Consilierul actioneaza ca sfetnic ce trebuie sa ajute investitiile de capital uman. - al IV-lea val - are in centrul atentiei alegerea carierei tinand seama de probleme de etica si de mediul inconjurator (la nivelul Pamantului). Consilierul trebuie sa ajute clientul ca in luarea deciziilor privind cariera sa aiba in vedere impactul alegerii sale intr-o perspectiva globala si ecologica. In acest sens, consilierul are rolul unui educator. Dupa John Holland, alegerea profesiei reprezinta o expresie a personalitatii; inventarele de interes sunt inventare de personalitate; membrii aceluiasi domeniu de activitate au personalitati similare, precum si istorii similare ale dezvoltarii personalitatii ; indivizii unui grup vocational, avand personalitati similare, vor raspunde, in multe situatii si la multe probleme, in mod similar, punandu-si amprenta asupra mediului de munca, dandu-i acestuia anumite caracteristici ; satisfactia profesionala, stabilitatea si realizarea in profesie depind de congruenta dintre propria personalitate si mediul in care lucreaza. Oamenii cauta medii si vocatii care sa le permita sa-si exerciteze deprinderile si aptitudinile, sa-si exprime si valorile, sa rezolve probleme sau sa joace roluri agreabile si sa le ocoleasca pe cele dezagreabile.

9

Bibliografie :  http://www.educatiecopii.ro/Consiliere-educationala/ - sept 2008  http://www.axiselite.ro/consiliere.htm  ,,Introducere in psihologia resurselor umane” – Mihai Petre Craiovan, Ed. Universitara.  ,,Teorii clasice in psihologia carierei” – curs 2007.  ,,Consilierea profesionala, o necesitate pentru tineri” - Dana Puscoci  ,,Consilierea carierei” - Erdei Ildikó

10